ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR LUCRARE DE LICENȚĂ Coordonator științific: Conf. univ. dr. Porumbu Daniela Absolvent: Olaru Mădălina Maria Brașov… [617875]

1
UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAȘOV
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE
EDUCAȚIEI

PROGRAMUL DE STUDII PEDAGOGIA
ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific:
Conf. univ. dr. Porumbu Daniela

Absolvent: [anonimizat]
2016

2

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAȘOV
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE
EDUCAȚIEI
PROGRAMUL DE STUDII PEDAGOGIA
ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR

MODALITĂȚI DE PREVENIRE ȘI
REZOLVARE A CONFLICTELOR ÎN
ACTIVITATEA ȘCOLARĂ

Coordonator științific:
Conf. univ. dr. Porumbu Daniela

Absolvent: [anonimizat]
2016

3

Cuprins …………………………………………………………………………. pag. 3
Introducere ……………………………………………………………………. pag. 5

Capitolul I
1. Relația familie -școală ……………………………………………………. pag. 8
2. Rolul părinților în educarea copilului ……… ……………………… pag. 9
3. Comunicarea școală -familie ……………………… …………………… pag. 12
3.1. Dificultăți în comunicare ……………………………….. pag. 12
3.2. Reguli de comunicare eficientă ………………………. pag. 13
3.3. Modalități de comunicare ………………………………. pag. 14
3.4. Necesitatea unei comunicări eficiente ……………… pag. 17

Capitolul II
1. Forme de manifestare a violenței școalare ………………………. pag. 19
1.1. Violență verbală …………………………………………… pag. 19
1.2. Violență psihologică ……………………………………… pag. 19
1.3. Violența fizică ………………………….. …………………. pag. 19
2. Factori generatori ai violenței școlare ………… …………………… pag. 20
2.1. Factori generatori …………………….. …………………… pag. 20
2.2. Școala ca sursă de violență …………………………….. pag. 20
2.3. Rezolvarea și prevenirea violenței…………………… pag. 20

4
Capitolul III
1. Perspective asupra conflictelor și managementului …………… pag. 21
1.1. Definiții ale conflictelor ………….. …………………… pag. 21
1.2. Perspective asupra conflictelor……………………… pag. 22
1.2.1. Stagii ale procesului conflictual ……….. pag. 23
1.2.2 . Modalități de prevenire și rezolvare a conflictelor … pag. 24
Capitolul IV
1. Studiul privind influența consilierii în procesul de medier e a conflictelor
1.1. Obiectivele cercetării ……………………………………. pag. 29
1.2. Ipotezele cercetării ……………………………………….. pag. 29
1.3. Designul experimental ………………………………….. pag. 30
1.3.1. Descrierea experimentului și a modului de aplicare a
probelor ……………………………………………………………. …………………… pag. 30
1.3.2. Structura lotului de subiecți ………………. pag. 31
1.3.3. Metode de investigație… …………………… pag. 34
1.3.4 . Metode și tehnici de intervenție…………. pag.36
1.4. Prelucrarea,interpretarea și analiza datelor ……….. pag.43
Concluzii ………………………………………………….. …………………… pag. 50
Rezumat …………………………………………………… …………………… pag. 52
Bibliografie ………………………………………………. …………………… pag. 53
Anexe ……………………………………………………………………………. pag. 55

5
Argument
Dintre pericolele cărora oamenii trebuie să le facă în prezent ,unul singur
amenință chiar existența ca specie a rasei umane: răboiul modern. Pâ nă la apariția
armelor nucleare, chimice și biologice , conflictele trecute au fost compatibile cu
supraviețuirea de specie și au impulsionat într -a-văr descoperirile științifice și
tehnologice, care au dus la progrese majore în domeniul sănătății și al bu năstării, chiar
dacă acest lucru a costat temporar multe vieți omenești și a produs multă suferință
oamenilor.
După cum au arătat ultimile două războaie mondiale, acest tip d e conflict poate fi
escaladat pâ nă la situația în care combatanții se atacă unii pe ceilalți cu cele mai
distructive arme pe care le au la dispoziție. Până în prezent, chiar și cele mai groaznice
dintre aceste arme ar putea avea doar efecte regionale. Dar, prin apariția bruscă a
armelor capabile de efecte distructive la scară planetară , orice război purtat de către
națiuni moderne industrializate ar putea să pună în primejdie umanitatea și chiar viața
pe Pământ.
Cei care luptă pentru a controla această amenințare fără precedent au în vedere
două obiective care interacționează și se spri jină reciproc: dezarmarea universală
controlabilă și obligatorie și înlocuirea metodelor violente de rezolvare a conflictelor
prin metode nonviolente eficiente.
Deși se înregistrează progrese periodice, procesul de dezarmare a fost tot timpul
subminat de c redința adâncă a tuturor părților implicate că forțele distructive superioare
rămân cel din urmă arbitru al conflictelor mondiale, cum au fost întodeauna. Dar
această pu tere distructivă superioară a devenit astăzi o himeră, ea nemaiputând fi atinsă
de căt re națiunile dezvoltate din punct de vedere industrial și științific.
Acestă stare de lucruri îi obligă pe cei preocupați de supraviețuirea oamenilor să
pună la dispoziție mijloace nonviolente pentru soluționarea conflictelor. Un obstacol
major în realizar ea acestui obiectiv îl reprezintă încrederea în violența superioară. Se
întâmplă ca oamenii, ca ființe grupale, să -și considere supraviețuirea ca grup, și nu ca
membrii individuali, ca fiind bunul cel mai de preț. Mărturie stau comemorările post –
mortem pe întreg globul ale eroilor care și -au sacrificat viața în bătălii, murind pentru
camarazii lor sau pentru patria lor.

6
Un alt aspect legat de recunoașterea psihologică a grupului, ca fiind mai important
decât individul, a fost denumit etnocentrism. Membrii f iecărui grup consideră în mod
tipic că propriile valori, obiceiuri și realizări sunt superioare tuturor celorlate. Când
două grupuri intră în conflict pentru teritoriu, hrană sau pentru resurse limitate, ca și din
orice alte motive, fiecare parte își cons ideră propriile scopuri și comportamente ca fiind
singurele legitime și importante. Fiecare grup își ”micșorează” și își rediculează
oponentul, care devine astfel ”dușmanul”.
Fiecare parte își justifică propriile atrocități comise de inamic și caută să se
răzbune. Imaginile reciproce sunt puternic susținute de sisteme de valori, de tradiții și de
coduri de conduită. În consecință, conflictele armate, uneori desfășurate pe parcursul
mai multor generații, duc în mod tipic la escaladarea violenței până când fi ecare
combatant reușește să -l extermine pe celălalt, ceea ce include adeseori exterminarea
femeilor și a copiilor, ca o datorie sacră. Într -o lume înarmată nuclear, aceasta este un
mijloc pentru exterminarea totală reciprocă.
A lucra în același timp asupra dezarmării și asupra soluționării pașnice a
conflictelor reprezintă două căi pentru a scăpa din aceste capcane, aflate ambele în
puterea noastră și care se suțin reciproc.
Speranța că acest scop poate fi realizată este legată de multiple seminării și
ateliere de lucru care au loc în întreagă lume, privind rezolvarea conflictelor și
dezvoltarea competențelor de comunicare.
Pentru a fi pertinenți, pertinenți să fim precauți când tragem concluzii despre
succesul acestor ateliere. În raport cu importanța enorm ă a acestei probleme, numărul
participanților este încă foarte mic, ceea ce limitează generalizarea rezultatelor. În plus,
condi țiile în care sunt conduse și evaluate atelierele reprezintă numeroase surse
inevitabile de prejudecăți și de stereotipuri.
Aces t program este extrem de atrăgător mai ales pentru că nu este un exercițiu de
catedră. Profesorii și elevii care au lucrat în cadrul programului trăiesc în unele dintre
cele mai conflictuale părți ale lumii, iar conceptorul programului a petrecut luni într egi
în aceste regiuni, organizând aceste exerciții și participând la ele. Currculum -ul este
sofisticat din punct de vedere metodologic și conceptual.

7
Deoarece producerea de schimbări fundamentale în ceea ce privește atitudinile
adânc înrădăcinate cultural este dificilă și înceată, omenirea va trebui să trăiască pentru
mulșt timp cu sabia lui Damocles a civilizației deasupra capului – armele nucleare.
Totuși, până când sabia va cădea, poate că este destul timp pentru ca oamenii să
realizeze această enormă schimbare psihologică, care să ducă eventual la folosirea
exclusivă a m etodelor de soluționare nonviole ntă a disputelor dintre grupuri. E vorba
întreadevăr de o sarcină copleșitoare, dar nu există o alternativă.
Să sperăm că programele de educație pentru a face față conflictelor, asemănătoare
acestuia, vor deveni în timp suficient de răspândite și de sofisticate pentru a putea
reduce și a înlocui eventual violența în situațiile de conflict intern și internațional. Ca să
fim sinceri, este doar o speranță luc idă, dar în aforismul plin de înțelepciune al lui
Krishnamurit, un filozof indian, ”o pietricică poate schimba cursul unui râu”
Curriculum -ul de față este o astfel de pietricică. Pe măsură ce se vor acumula tot
mai multe astfel de pietricele, am putea sper a că ele vor forma un baraj destul de
puternic pentru a davia cursul acțiunilor omenești de la canalele lor distractive.
Jerome Frank, D, M.D, Profesor of Psychiatry
Obiectivul acestei lucrări este pr ezentarea unu chestionar, unul despre conflicte și
unul despre violență , dar mai ales evaluarea rezultatelor implementării acestor două
chestionare. Activitatea s – desfășurat timp de 9 luni.
Capitolul I pornește de la prezentarea unor caracteristici de învățare ale adultului
cu accentuarea aspectelor legate de procesul de comunicare ale părinților, învățătorului
cu elevii și chiar între ei.
Capitolul II ne prezintă formele de violență manistate în școală și forme de
realizarare și prevenir e a violențelor școlare.
Capitolului III debutează cu perspective legate de conflicte și rezolvarea dar și
prevenirea conflictelor.
Capitolul IV est e destinat evaluării cercetării . Prin intermediul un or anchete pe
bază de chestionar s -a apreciat rolul programui educațional în optimizarea comunicării
rezolvarea și prevenirea conflictelor, violențelor școlare și impactul cu eficiența pe care
chestionare le le -a avut la nivelul grupului țintă. Acest capitol cuprinde analiza și
interpretarea datelor colec tate prin intermediul instrumentelor de cercetare calitativă
aplicate. Capi tolul final prezintă concluziile la care s -a ajuns în urma acestei cercetări

8
care a evidențiat importanța prevenirii conflictelor dar și comunicarea reală și eficientă a
familiei cu școala și aspectele pozitive ale acestei comunicări. Capitolul se încheie cu
propuneri de rezolvare și prevenire a conflictelor școlare.

Capitolul I

1. Relația familie – școală

Educația copiilor necesită un efort deosebit din partea tuturor și acest efort trebuie
să fie făcut cu principa litate și perseverență. Familia modelează materia primă umană.
Ea oferă matricea pe care se mulează și se formează personalitatea social -umană a
copilului. Iată de ce, relația famile -școală trebuie să devină obligatorie și funcțională.
Un Raport asupra relațiilor dintre școală și familie în țările Comunității Europene
(Macbeth, Al., 1984) precizează patru motive pentru care școala și familia se străduiesc
să stabilească legături între ele:
– părinții sunt juridic responsabili de educația copiilor lor: legislația reflectă
astfel libertatea p ărinților de a -și crește copiii așa cum doresc. Există
diferențe între țări privind măsura în care părinții pot alege între diferitele
școli și cursuri pe care să le urmeze copiii lor sau măsura în care părinții
trebuie cons ultați de responsabilii școlari;
– învățământul nu este decât o parte din educația copilului deoarece o bună
parte a educației se petrece înafara școlii;
– cercetările pun în evidență influența atitudinii parentale asupra rezultatelor
școlare ale elevilor, în special asupra motivațiilor învă țării, precum și
faptul că unele comportamente ale părinților pot fi favorizate datorită
dialogului cu școala;
– grupurile sociale implicate în instituția școlară, în special părinții și
profesorii, au dreptul să influențeze gestiunea școlară.
Există două teorii importante privind relația școală -familie:

9
1. teoria profesionalismului, conform căreia activitatea se organizează
pornind de la ideea că serviciul făcut altora este un element esențial și
valoros
2. teoria schimbului, care consideră că într -o relație amb ele părți trebuie
să câștige (Mecbeth, Al., 1984)
Din această perspectivă se pune întrebarea: Ce câștigă profesorul într -o cooperare
cu familia? Se apreciază cooperarea ca fiind un test profesional, o datorie profesională
deoarece părinții sunt „clienții” școlii și o cauză a creșterii eficacității învățământului.
Se pune de asemenea o nouă problemă: Relația cu familiile trebuie să fie în sarcina
unor profesori specializați sau în cea a tuturor profesorilor? În multe țări (Anglia,
Danemarca, Franța) există profesori specializați care răspund de această problemă.
Soluția ideală pare a fi ca toți profesorii să aibă în mod curent relații de colaborare cu
familiile în timp ce cazurile dificile să fie rezolvate de profesorii specialiști.
Țările Comunității Europ ene prevăd să treacă la o nouă etapă de colaborare a
școlii cu familia printr -un „contract parental” prin care atât profesorii cât și părinții se
angajează să colaboreze în interesul copilului. Prin acest contract, relația familie -școală
nu mai este doar u n „drept opțional” ci un sistem obligatoriu de cooperare.

2. Rolul părinților în educarea copilului

Statutul de părinte se referă la ansamblul de comportamente, atitudi ni și valori
care se dobândesc ex clusiv prin educația parentală/familială și care vizează mai ales
înțelegerea nevoilor proprii, cunoașterea și acceptarea nevoilor copiilor și stabilirea
relațiilor de comunicare între părinți și copii i.
Familia poate fi simultan cel mai bun și cel mai rău dintre lucruri: ea poate fi sursă
de egoism sau obstaco l pentru dezvoltarea morală și intelectuală și poate căli sentimente
morale și sociale. Fiecare copil reprezintă oglinda universului său familial. Mediul
familial acționează asupra copilului prin imaginile pe care i le prezintă, ajutându -l să se
încadreze în existență și să se dezvolte după modelul celor care -i înconjoară și cu care el
se identifică în mod firesc. El este foarte sensibil față de atitudinile, stările de spirit și
opiniile părinților deoarece , pentru copil , părinții sunt cei care pot rezolva orice
problemă. Părinții trebuie să fie conșt ienți că numai într -o atmosferă familială destinsă
așază educația pe o bază foarte solidă.

10
Familiile se confruntă în România cu dificultățile trecerii, atât în planul social, cât
și în cel familial, de la autori tarism la democrație. Autoritarismul a guvernat timp
îndelungat viața socială, sistemul de educație, relațiile dintre cetățeni și persoanele
publi ce, viața de familie. O problemă de actualitate este trecerea de la educația
autoritară, în școală și în famil ie, la cea democratică, fără a se rătăci drumul în hățișurile
libertinismului și al non -conformismului.
Fiecare familie are stilul ei propriu de educare a copilului, dar s -a reușit o
clasificare a stilurilor de control parental:
– Autoritar : corespunde ti pului de autoritate corectivă în care copilul este
constrâns să se supună deciziilor părinților, fără a i se îngădui să -și exprime
punctul de vedere, relațiile sunt bazate pe manifestarea de forță a părinților, pe
existența unui program și a unor indicații p recis e care trebuie urmate întocmai,
părinții dețin controlul total asupra copilului.
– Liberal : corespunde tipului de autoritate negociatoare în care deciziile sunt
luate de părinți, copilului i se dau explicații cu privire la motivațiile deciziei,
dar i se cere cu fermitate să urmeze decizia părinților. Deși copilul poate avea
propriile alegeri, el nu iese totuși din cadrul regulilor familiei.
– Democratic : se regăsește la îmbinarea dintre tipul de autoritate, de parteneriat
și de libertate în ca re părinții c onsideră necesar că relațiile lor cu copilul să
ofere un cadru propice pentru construirea autonomiei personale a copilului. Ei
îi oferă copilului repere, îl îndrumă ca să urmeze un program stabilit
împreună, îl învață să ia decizii în urma discuțiilor comu ne pentru ca totul să
decurgă conform înțelegerii la care copilul însuși a participat. Schimbările
comportamentale se adoptă tot în urma negocierilor.
– Permisiv : corespunde tipului de libertate în familie în care toți membrii
familiei participă la luarea de ciziilor, copilul are libertatea de a -și exprima
opiniile, de a avea opțiuni, de a argumenta alegerile făcute. Părinții lasă la
latitudinea copiilor să ia decizii și să acționeze, fără să se țină seama de
existența unor reguli în familie.
Acceptarea și înț elegera rolurilor familiale, mai ales ale celor de părinte, conduc la
formarea unui climat familial pozitiv, deschis, adecvat creșterii și educării propriilor
copii. A fi părinte înseamnă a contribui în mod esențial la creșterea, îngrijirea,
dezvoltarea pe rsonală și socială și educarea copilului. Aceste responsabilități, chiar dacă
pot avea o mai mare pondere în perioada primei copilării, nu dispar după ce copilul

11
merge la grădiniță și apoi la școală. Reponsabilitatea devine una împărtășită cu
instituțiile amintite și nu poate fi transferată complet acestora. Rolul părinților este
foarte important în dezvoltarea copilului, din următoarele puncte de vedere:
1. fizic: familia este în primul cadrul existenței biofizice al dezvoltării
copilului impunând un anumit regim igienico -sanitar necesar dezvoltării
fizice sănătoase și armonioase;
2. intelectual : în cadrul familiei copilul își însușește limbajul, își dezvoltă
spiritul de observație, memoria și gândirea. În perioada școlară mică,
părinții vin în sprijinul școlii , susținând ,,gustul pentru citit” al elevului
stimulând curiozitatea copilului de a citi , prin cumpărarea unor cărți care
să pună bazele unei mici biblioteci;
3. moral : un bun dobândit și mult apreciat, câștigat de copil în familie este
comportamentul moral ca rezultat al unui sistem de cerințe precise,
categorice, dublat de un permanent respect pentru copilul care trebuie să
se simtă iubit și ocrotit;
4. estetic : părinții sunt cei care realizează contactul copiilor cu frumusețea
din jurul lor începând cu natura și cu viața socială.
Părinții doresc să ofere propriului copil tot ce este mai bun și au vise mari pentru
ei, dar pentru aceasta trebuie să revoluționeze educația și să se comporte ca niște părinți
inteligenți. Iată câteva deprinderi ale părinților buni ș i ale părinților inteligenți (Cury,
A., 2005):
1. Părinții buni dau cadouri, părinții inteligenți dăruiesc propria lor ființă ;
2. Părinții buni alimentează corpul, părinții inteligenți alimentează personalitatea ;
3. Părinții buni corectează greșelile, părinții inteligenți își învață copiii cum să
gândească ;
4. Părinții buni își pregătesc copiii pentru aplauze, părinții inteligenți își pregătesc
copiii pentru eșecuri ;
5. Părinții buni vorbesc, părinții inteligenți dialoghează ca niște prieteni ;
6. Părinții buni dau inform ații, părinții inteligenți povestesc istorioare ;
7. Părinții buni oferă oportunități, părinții inteligenți nu renunță niciodată ;
Familia reprezintă școala primilor ani ai copilului, în care trebuie să i se formeze
bazele temeinice care -l vor defini ca om inte gru în epoca maturității lui. Mediul familial
este primul mediu educativ și socializator pe care îl cunoaște copilul și a cărui influență

12
îi marchează dezvoltarea ca individ. De aceea ,,meseria de părinte” trebuie stăpânită.
Întrebarea care vine firesc est e: ,,Meseria de părinte se învață?”

3. Comunicarea școală – familie

3.1. Dificultăți în comunicare

Obstacolele relației școala -familie pot fi de ordin comportamental, relațional sau
de ordin material, având în vedere că solicită un surplus de efort din partea tuturor.
Dificultățile pot rezulta din ideile divergente privind:
– responsabilitatea statului și a fami liei privind educația copiilor ;
– libertatea de alegere a școlii de către părinți sau unicitatea învățământului ;
– impactul mediului familial asupra rez ultatelor școlare ale copilului ;
– randamentul pedagogic și datoria parentală ;
– participarea părinților la gestionarea și procesul decizional din instituția
școlară.
Reproșurile care li se aduc părinților privind colaborarea cu școala sunt:
– apatie ( nu vin la întâlnirile anunțate) ;
– lipsa de responsabilitate (aș teaptă inițiativa profesorilor) ;
– timiditate (lipsa încrederii în sine) ;
– participare cu ingerință (critică permanent școala) ;
– preocupări excesive și exclusive pentru randam entul școlar (notele
copilului) ;
– rolul parental rău definit (nu înțeleg corect funcțiile și rolu rile lor în
educația copilului) ;
– contacte limitate cu școala (numai în situații excepționale, de criză) ;
– conservatorism (reacții negative la idei noi).
Reproșurile care li se fac profesorilor privind c olaborarea cu familiile sunt:

– dificultăți de a stabili relația cu adulții (tratează părinții ca pe copii și nu ca
pe niște parteneri în educația copilului, impun ând acestora propriile
decizii) ;
– definirea imprecisă a rolului de profesor (oscilează între autonomia
tradițională și perspec tivele noi ale parteneriatului) ;

13
– lipsa pregătirii privind relația școală -familie.
Se consideră, în general, că problema este de atitudine deoarece este dificil de
pretins, atât la părinți, cât și la profesori, că relația de colaborare școală -familie este/sau
nu doar un "drept de opțiune".

3.2. Reguli de comunicare eficientă

În relațiile părinți -profesori există reguli de comunicare eficientă care pot înlătura
obstacolele ce apar în acest tip de relații.
Reguli de comunicare recomandate părinților:
– să contacteze personal profesorii și să se in formeze despre cum percep
aceștia activitatea copilului lor;
– să afle despre progresele copilului și despre cum îl pot susține acasă la
materiile unde întâmpină dificultăți;
– să identifice obiectivele școlii privind prioritățile procesului de învățare,
implicarea școlii în dezvoltarea unui angajament cu comunitatea, oferta
pentru educația părinților;
– să participe la sesiuni, întâlniri ale comitetelor de părinți și chiar să
identifice experți care ar putea să vorbească părinților și profesorilor pe
subiec te de interes comun;
– să considere voluntariatul pentru școală ca necesar pentru implementarea
unui program de dezvoltare a parteneriatului școală -părinți;
– să inițieze programe pentru pă rinți în școlile unde nu există.
Reguli de comunicare recomandate profe sorilor:
– să comunice părinților misiunea, valorile, politicile școlii. Pentru a
încuraja implicarea părinților, școlile au nevoie să comunice frecvent și
clar cu părinții și să le ceară părerile în deciziile care -i privesc pe copiii
lor;
– să solicite părinț ilor să comunice despre nevoile lor de informații, date
despre copil (privind relaționarea și comportamentul), temerile pe care le
au în legătură cu școala:

14
– să practice politica „ușilor deschise” în care să invite părinții atât la ședințe
cât și la dialogu ri față în față prin care să -și facă cunoscute obiectivele și
practicile personale;
– să elaboreze un calendar de activități școlare la care să fie invitați și
părinții și în care aceștia să își poată pună în valoare calitățile personale și
pe cele de părin te;
– să creeze un mediu confortabil în întâlnirile cu părinții, astfel încât aceștia
să capete încredere, să se simtă liberi în a -și exprima opiniile, să adreseze
întrebări, să împărtășească experiența, să facă la rândul lor recomandări;
– să se asigure că pă rinții știu și pot să își ajute copilul în activitatea școlară
desfășurată acasă și să -i susțină în acest sens cu informații despre
dezvoltarea psihică a vârstei copilului, despre spațiul de învățare, despre
modalități de învățare;
– să folosească periodic c hestionare privind interesele părinților pentru a
putea stabili prioritățile întâlnirilor comune;
– să asigure părinții de respectul încrederea și confidențialitatea acordate.
Fiecare copil are nevoie de atenție, atât din partea dascălilor, cât și din partea
părinților, și de aceea ei trebuie să colaboreze pentru a pune în valoare ceea ce copilul
are mai bun și să -l îndrume pe un anumit traseu în viață. Copiii au cele mai mari
beneficii atunci când relația între părinți și profesori este bazată pe respect și încredere.
Dacă părinții vor iniția discuții cu profesorii copilului lor pentru a -și clarifica diferite
aspecte și profesorii vor răspunde interesului acestora, ei se vor vedea ca parteneri în
educația copiilor. Realizarea unui parteneriat eficient cadru didactic -elev-părinte este
unul dintre dezideratele actuale ale procesului instructiv -educativ.
Nevoia de a forma o echipă între cadrele didactice și părinți este justificată de
scopul comun al acestora: educarea ființei umane în devenire. Esențial este ca cei doi
factori să -și dirijeze acțiunile spre realizarea acestui deziderat.

3.3. Modalități de comunicare

Odată cu începerea vieții de elev, familia este cea care intră în legătură directă cu
instituția care se va ocupa pe termen lung de educația copilului. În ultimul timp, urmând
noile tendințe în educație, școlile încheie cu părinții un ,, Acord de parteneriat pentru

15
educație ”. Scopul acestui acord este acela de a asigura condiții optime de derulare a
procesului de învățământ prin implicarea și re sponsabilizarea părților în educația
copiilor/elevilor. Școala își asumă principala responsabilitate în procesul instructiv –
educativ, iar familia se declară responsabilă pentru educarea și comportamentul
copilului și pentru colaborarea cu școala spre binel e copilului.
Ședințele cu părinții oferă ocazia acestora de a se cunoaște, de a acționa ca o
echipă, de a discuta aspecte ale programului școlar, de a afla despre evoluția copilului și
despre schimbările intervenite în aceasta. Ședința este un cadru în car e își pot exprima
nemulțumirile, părerile, îngrijorările, pot face schimb de bune practici cu alți
părinți.(Cosma Traian, 2008, p.45) Există mai multe tipuri de ședințe:
– ședințe de informare asupra unor subiecte de interes general (necesarul de
rechizite, orarul clasei, lista cadrelor didactice care vor intra la clasă,
stabilirea de comun acord a orei de opțional a elevilor, cerințele cadrului
didactic referitoare la ținuta elevului, stabilirea de comitete ale părinților);
– ședințe de socializare, de relațio nare – ateliere de lucru părinți -copii,
părinți -părinți, părinți -școală;
– ședințe de cunoaștere a copilului – elemente de psihologie și dezvoltarea
copilului (regimul zilnic, sănătatea, timpul liber).
Acest tip de comunicare efectuat prin intermediul ședinț elor are ca dezavantaj
prezența din ce în ce mai scăzută a părinților pe măsură ce copilul trece dintr -o clasă în
alta, gradul de implicare scăzut al părinților cu copii care prezintă dificultăți de învățare
sau comportamentale.
Consultațiile individuale ( convorbirile) sau mai nou consilierea părinților oferă
prilejul abordării individualizate a problemelor cu care se confruntă copilul sau
părintele. Se pot oferi sfaturi, părinții pot furniza informații cu caracter personal pe care
nu doresc să le facă publ ice, dar sunt relevante pentru educația și instrucția copilului.
Această formă de comunicare îi atrage în special pe acei părinți ai căror copii prezintă
probleme de ordin comportamental, emoțional, existențiale sau de relaționare.
Dezavantajul constă în t impul nelimitat ce trebuie acordat acestor tipuri de comunicări
și în faptul că de multe ori cadrul didactic rămâne cu așteptarea deoarece aceste întâlniri
sunt prestabilite (în zile și la ore fixe) și rămâne la latitudinea părintelui de a se
prezenta.

16
Lecțiile deschise pentru părinți oferă acestora posibilitatea să cunoască nivelul de
pregătire al copilului, deprinderile însușite, prietenii acestuia, să se familiarizeze cu
metodele și procedeele folosite în predare, să facă analize comparative privitoare la
copilul lor. Majoritatea părinților își percep copilul mai corect și își dau seama de
nivelul de cunoștințe real pe care aceștia îl posedă. Aceste activități sunt edificatoare
pentru părinți și de aceea au un impact deosebit asupra viziunii lor privind copilul, dar
și activitatea proprie pe care o desfășoară acasă pentru susținerea acestuia. Dezavantajul
acestor activități este că pot exista cazuri de inhibiție în comunicare, mai ales la copilul
care este timorat de prezența unui părinte care are obiceiu l de a -l admonesta pentru
prestația din cadrul lecției.
Vizitele la locul de muncă al părinților oferă un prilej de mândrie reciprocă
părinți -copii, un model de urmat, o motivație pentru învățătură. Deși, în ultima vreme
au devenit tot mai rare, aceste viz ite au un rol deosebit în cunoașterea specificului unor
profesii (aptitudini, abilități, competențe, necesare practicării acestora). Părintele poate
fi ghidul/inițiatorul acestor acțiuni. Nevoia de modele este o problemă acută a societății
noastre, iar pri n intermediul vizitelor la locul de muncă al părinților se poate satisface
această necesitate.
Excursiile sau plimbările sunt tipul de activități la care părinții se pot implica
direct prin organizare și participare efectivă. În cadrul acestor activități comune se
asigură securitatea și supravegherea copiilor, se trăiesc emoții pozitive, se oferă modele
de comportare, se comunică liber. Pentru dascăl este un prilej de cunoaștere a relației
părinte -copil într -un alt cadru (activități extracurriculare).
Expo zițiile cu lucrările copiilor sunt un prilej de a -i informa pe părinți despre
evoluția copiilor în diferite domenii. Avantajul este că familia află despre înclinațiile
copilului spre un anumit domeniu, își dă seama de potențialul copilului și poate în viit or
să-i ofere sprijinul în a se dezvolta. Totodată este satisfăcută mândria de părinte, iar
comunicarea școală -familie își găsește o cale comună. Prin aceste activități crește stima
de sine a copilului.
Serbările școlare sunt festivități organizate cu ocaz ii speciale. Ele sunt o
modalitate prin care părinții pot descoperi aptitudini speciale ale copiilor referitoare la
domeniul muzical, arta dansului, arta teatrală, nivelul dezvoltării acestora și pot să

17
evalueze perf ormanțele copiilor. Părinții au chiar plăcerea de a se implica în astfel de
activități.
Avizierul școlii situat la intrarea în școală conține informații de interes comun
pentru elevi și părinți privind activități ce se desfășoară în școală, rezultate la
concursuri, anunțuri importante, progr ame în derulare. Acesta este un mijloc de
comunicare informală vizuală cu impact la părinți.
Lectoratele cu părinții sunt o formă eficientă de comunicare deoarece au tematici
de interes primordial pentru părinți. În cadrul lor, părinții pot fi informați p rivitor la
importanța cunoașterii personalității propriului copil, aprecierea corectă a
comportamentelor copilului, măsuri și soluții pentru ignorarea sau limitarea
comportamentelor negative, stabilirea unor relații pozitive părinți – copil, dezvoltarea
copilului, tehnici și metode prin care copilul poate fi susținut în propria activitate
școlară. Ele se organizează trimestrial, la cererea părinților care pot propune teme în
funcție de situațiile cu care se confruntă. Pentru ca acest tip de comunicare să fi e
eficient este nevoie ca părinții să participe la activități și să se implice în dezbateri, să
formuleze întrebări, să emită soluții, să transmită experiența, să exerseze dialogul, să
clarifice situații -problemă.
Parteneriatele educaționale sunt forme de colaborare cu părinții care vizeză o
comunicare eficientă, o unitate de cerințe și acțiune prin unificarea sistemului de valori
și în interesul elevului. Parteneriatele educaționale vin să acționeze în următoarele
direcții: ajută cadrele didactice în munca lor, îmbunătățesc programele de studiu și
climatul școlar, dezvoltă abilitățile educaționale ale părinților, creează un mediu mai
sigur în școli. Parteneriatele nu mai sunt de mult considerate ca o simplă activitate cu
caracter opțional sau o problemă de natura relațiilor publice ci trebuie văzute ca o
componentă esențială în organizarea activității școlii și a clasei de elevi.

3.4. Necesitatea unei comunicări eficiente

Școala a avut și are un rol primordial în a colabora cu părinții pentru asigurarea
educației copilului. Educația este o acțiune la care își dau concursul școala, familia,
comunitatea locală, întreaga societate și colaborarea între ele este absolut necesară.

18
– După cum se știe, colaborarea presupune pe lângă o unitate de opinie și o
coordonare a acțiunilor. Unitatea de opinie dintre cele două instituții –
școală și familie – nu poate fi realizată decât în colaborare și având la bază
o comunicare eficientă în care cei doi parteneri își cunosc și își asumă
responsabilitățile. Școala are rolul de a coordona colaborarea tuturor
factorilor educativi deoarece, dintre toți, doar ea este singura calificată
pentru asemenea acțiune. Pentru o bună reușită educațională, familia
trebuie să -și asume rolul de colaborator activ al școlii, să cunoască
cerințele specifice școlii, să creeze condițiile necesare activității de
învățare continuă, precum și controlul îndeplinirii programului zilnic, să
consolideze deprinderile moral -civice, conduita civilizată în relațiile cu cei
din jur, să creeze condițiile necesare dezvoltării aptitudinilor copilului lor
etc. Din această perspectivă, rolul familiei față de copilul devenit elev, se
schimbă, ei înșiși având nevoie de îndrumarea cadrului didactic.
Activitatea de colaborare intră în sarcina fiecărui cadru didac tic, ca
obligație profesională și morală, în același timp. În sens larg, schimbul de
idei dintre cadru didactic și familie poate fi echivalat cu educația
părinților, iar produsul educațional este avantajos, atât pentru școală, cât și
pentru elevi și famili e. Scopul comunicării nu se rezumă la reușita școlară,
ci urmărește reușita umană în toate condițiile și în toate momentele vieții.
– Pentru a evita apariția conflictelor și a efectelor lor negative, părinții și
școala trebuie să acorde o atenție deosebită m odului în care se stabilesc
relațiile cu copilul și să promoveze comportamente constructive:
– recunoașterea în familie și în școală a faptului că fiecare copil este unic,
are abilități de învățare, deprinderi, talente și capacități personale care
trebuie cunoscute, valorizate, utilizate și dezvoltate;
– construirea unui demers educațional, atât în familie cât și în școală, pe
baza capacităților și trăsăturilor pozitive de personalitate ale copilului;
– crearea de situații de comunicare autentică, creativă și e ficace cu copilul;
– crearea de oportunități depline și egale pentru toți copiii, de învățare
experiențială, de inițiativă și asumare de roluri în familie și în societate, de
luare de decizii, de manifestare a opțiunilor și de asumare a
responsabilităților;

19
– adaptarea procedeelor de educație la nevoile în permanentă schimbare
schimbare ale copilului;
– asigurarea, în familie și la școală a unei atmosfere de educație prietenoasă,
sensibilă la problemele care îl frământă pe copil, bazată pe participare
pozitivă, c onstructivă, pe o cultură a non -violenței și a șanselor egale.
Oricât de bogată ar fi viața de famile și oricât de optime ar fi relațiile din cadrul ei,
ea singură nu poate asigura nevoile de dezvoltare și educație ale copilului. Școala,
comunitatea, mijlo acele mass -media, evenimentele socio -culturale contribuie la fel de
mult la aceste acțiuni. Pe lângă părinți, un rol determinant în educarea și dezvoltarea
copiilor revine și cadrelor didactice și consilierilor școlari. Colaborarea dintre părinți,
cadre di dactice, consilieri școlari și copii, bazată pe informație relevantă și suficientă, pe
implicare, pe participare, pe învățare experențială și pe comunicare autentică oferă
abordarea cea mai adecvată a problematicii relațiilor dintre părinți și copii căreia trebuie
să i se ofere soluții eficace și viabile.
Nevoia de a forma o echipă între cadrele didactice și părinți este justificată de
scopul comun al acestora – educarea ființei umane în devenire. Esențial este ca cei doi
factori să -și dirijeze acțiunile sp re realizarea acestui deziderat.

Capitolul II

1.Forme de manifestare a violenței școlare

a) Violența verbală
Violența verbală,mai precis jignire cu referire la trăsături fizice(respectiv
înălțimea)între elevi.Violența verbală se folosește pentru a controla o persoană sau
emoțiile acesteia.Formele pe care le poate lua sunt:poreclire,insulte si tachinare.În multe
cazuri violența verablă declanșează fenomene de violență fizică.
b) Violența psihologică
Violența psihologică sunt incluse și comportamente pe care le trecem foarte ușor
cu vederea.Refuzul de a primi sau oferi ajutor,refuzul de a da curs solocitărilor.Violența
psihologică este o violnță ascunsă,care invadează suflete și gânduri care sapă adânc și
împovărează stima de sine.
c) Violența fizică

20
Violența fizică însumează toate actele fizice care fac cu intenția de a face rău unei
persoane. Gravitatea leziunilor variază de la zgârieturi și echimoze la vânătăi grave ale
țesuturilor, danturii, membrelor, care pot provoca han dicapuri permanente sau c hiar
moartea.

2. Facto rii generatori ai violenței șco lare

2.1. Factori generatori

a) Factori individuali
Pot fi grupați în două categorii
-factori depedenți de zestrea ereditară și de structură neuro -psihică a unei
persoane (autism, tendințe agresive) ;
-factori care ț in de unele particularități ale personalității (cum ar fi diferite
tulburări de caracter formate sub influența unor factori de mediu) ;
b) Factori familiali
Ei se referă la climatul afectiv din familie, la coeziunea familială, la statusul
economic și cultural. Foarte mulți părinți se plâng de copiii lor care, de la cele mai
fragede vârste, nu se poartă respectuos, civili zat cu ei sau cu persoanele din jurul lor. O
analiză simplă arată că în cele mai multe cazuri, toate aceste atitudini, comportamente,
expresii sunt copiate de copii chiar de la adulții din jurul lor. Ne place sau nu, copiii
observă și imită, iar pe măsură ce cresc, sunt mult mai greu de convins că nu așa se
procedează, de vreme ca au avut ”profesori”atât de buni.
c) Factori c are țin de contextul social mai larg
Mediul social conține numeroase surse de influență, de natură să inducă, să
stimuleze și să întrețină violența școlară, cum ar fi situația economică, inegalitățile
sociale, criza valorilor morale, slăbiciunea mecanisme lor de control social care să
vegeze la aplicarea legilor, mass -media, lipsa de cooperare a instituțiilor implicate în
educația și protec ția copiilor.

2.2. Școala ca sursă de violență

Dacă atunci când este vorba de factorii individuali, familiali și factorii care țin de
contextul social mai larg, putem vorbi de o intervenție hotărâtoare pentru prevenția

21
fenomenului violenței din partea educatorilor, atunci când vine vorba despre ce se
întâmplă în școală, perspectivele se schimbă.

2.3. Rezolvarea și prevenir ea violenței

Intoducerea părinților în programe de prevenție și intervenție -părinții trebuie să fie
parteneri sociali ai cadrelor didactice pentru susținerea efortului de reducere și prevenție
a comportamentelor violente (recompensarea acasă a comportamen telor presociale) .
Schimbarea contextelor școlare care utilizează pedeapsa -aspectele negative din
contextul școlar care au legătură cu întărirea comportamentelor agresive pot fi:
utilizarea excesivă a dezaprobării sau lipsa remarcilor de aprobare din parte a
profesorului sau a colegilor. Obiectivele acestui gen de intervenție vizează învățarea și
utilizarea de către cadrele didactice a tehnicilor de gestionare a comportamentelor
elevilor, încurajarea comportamentelor acceptate social.
Învățarea de către copi i a abilităților sociale, cei mai multi copii devin agresivi
deoarece au un deficit de abilități sociale adecvate. Obiectivele acestei strategii de
intervenție vizează învățarea de către elevi a unor comportamente care să -i ajute să
gestioneze situațiile î n care se confruntă cu comportamente agresive.

CAPITOLUL III

1. Perspective asupra conflictelor și managemntului acestora

1.1. Definiții ale conflictelor

Conflictele sunt prezente inevitabil în toate domeniile activității umane supuse
schimbării. În consecință, este normal să existe o mare diversitate de definiții.
Conflictele au o reputație proastă și presupun, în mod tradițional, la nivelul opiniei
comune, o trimitere la violență și deci, o valorizare negativă. Majoritatea analiștilor din
domeniul r elațiilor internaționale, un domeniu predilect pentru teoria soluționării
conflictelor subliniază, de asemenea incompatibilitatea intereselor în definiție:
– Conflictul este o condiție socială care apare când doi sau mai mulți actori
urmăresc scopuri mutual exclusive sau mutual incompatibile. În relațiile

22
internaționale comportamentul conflictual poate fi înțeles ca război sau
amenințare cu declanșarea războiului ;
– Conflictul este urmărirea de scopuri incompatabile de către grupuri diferite. La
o analiză mai a tentă se observă că nu toate conflictele presupun o
incompatibilitate de scopuri. Conflictele pot să apară, însă, între părți care
urmăresc același obiectiv sau între care au interese foarte diferite. Starea
conflictuală poate exista și fără interese mutua l exclusive. Leigh
Thompson(2000) oferă un model al conflictelor în funcție de impactul între
ceea ce el numește”starea obiectivă a lumii”și perce pțiile subiective ale
părților din conflict. Conflictul poate fi, astfel, real(conflictul există și
persoanele îl percep ca atare), latent(există dar nu este perceput), fals(nu
există, dar este perceput), fals(nu există, dar este perceput), sau inexistent (nici
nu există, nici nu este perceput).
Conflictul se referă la interacțiunea uneor persaoane, grupuri in terdependente
care percep scopuri incompatibile și interferență reciprocă în atingerea acestor scopuri.
Aceste definiții sunt construite în mod voit foarte general pentru a incl ude toate
tipurile de confilcte. Practic, definirea prin interactțiune, percepție și opoziție,
marchează punctul în care orice activitate sau interacțiune aflată în desfășurare se
transformă într -un conflict înte părți.

1.2 Perspective asupra conflictelor

Există cel puțin trei perspective majore în abordarea conflictelor: perspectiva
tradițională, perspectiva relațiilor umane și perspectiva interacționistă.
Perspectiva tradiționalistă viza perspectivele inițiale asupra conflictului care
presupuneau că toate conflictele sunt reale. Conflictul era văzu t nagativ și era asociat î n
mod obisnuit cu termeni ca violență, distrugerea și iraționalitate. Această perspectivă
solocită schimbări ale realității care a generat conflictele.
Perspectiva relațiilor umane. Prin această perspectivă conflictele sunt normale
pentru toate organizații le și grupurile. De vreme ce conflictele sunt inevitabile, școala
relațiilor umane sugerează acceptarea conflictelor. Susținătorii aecstei perspective
încearcă să relaționeze conflictul.
Perspectiva interacționistă. Această perspectivă chiar încurajează co nflictul,
pornind de la ipoteza că un grup pașnic, armonios și cooperant riscă să devină static,

23
apatic, și să nu răspu ndă nevoii de schimbare, inovativ și îmbunătățire. Contr ibuția
majoră a grupului interacționist este că încurajează liderii de grup să m ențină un nivel al
conflictului în organizația suficient cât să păstreze dinamismul, creativitatea și
autocrotica grupului.
Teoria interacționistă nu susține că toate conflictele sunt bune. Evaluarea se face
prin analiza funcțiilor pe care le îndeplinește conflictul în cadrul unui grup. Unele
conflicte susțin obiectivele grupului și îi îmbunătățesc performanța -aceste confilcte sunt
funcționale, eficiente. Există, firește și forme disfuncționale, distructive, de conflicte
care blochează activitatea grupului.

1.2.1.Stagii ale procesului conflictual

Conflictul este un proces dinamic. Identificarea stagiilor de evoluție a acestui
proces ne va o feri o înțelegere a mecanismelor conflictuale și va permite identificarea
strategiilor de soluționare. Robbins (1998) prezintă cinci stagii m ajore ale procesului
conflictual: opoziția potențială sau incompatibilitatea, cunoașterea și personalizarea,
intențiile de aborda re a conflictului, comportamentului, rezultatele .
Primul pas în procesul conflictual este existența cond ițiilor pentru ca un conflict
să poate izbucni. Aceste condiții pot fi sintetizate în trei categorii generale: comunicare,
structură și variabilele persoanale.
Comunicarea poate fi o sursă serioasă de conflict dacă generează forțe
contra dictorii în percepț ia părților. Aceste forțe opuse rezultă din dificultăți semantice,
neînțelegeri și ”zgomot”în canalele de comunicare.
Structura. Opoziția potențială sau incompatibilitatea poate să fie generată și de
cauze care țin de structura organizației sau grupului di n care fac parte părțile ce vor intra
în conflict.
Variabile personale. Probabil cea mai utilă variabilă în studiul conflictului social
o constituie sistemele de valori diferite .
Cunoașterea și personalizarea. Dacă acele condiții menționate în modulul
precedent afectează negativ un lucru important și de valoare pentru una dintre
părți,potențialul pentru opoziție se transformă în conflict. Percepția este un element
necesar. Astfel, una sau mai multe părți trebuie să fie conștientă de existența condițiilor
antecedente. Cu toate acestea, faptul că un conflict este perceput nu înseamnă că este și

24
personalizat. Pe de altă parte, este necesar să amintim că emoțiile joacă un rol extrem d e
important în stabilirea și fo rmarea percepțiilor (emoții le negative produc
suprasimplifi carea lucrurilor și interpretări negative, iar cele pozitive măresc tendința de
avedea aspecte diverse ale legăturilor dintre elementele unei probleme.
Intențiile intervin între percepțiile, emoțiile oamenilor și compo rtamentul lor
deschis. Intențiile sunt decizii de a acționa într -un anumit mod într -o situație
conflictuală. Pot fi identificate cinci intenții majore de aboradare a conflictelor:
abordarea ocolitoare, abordarea îndatoritoare, abordarea competitivă, aborda rea
concesivă și abordarea colaborativă.
Comportamentul, când oamenii se gândesc la conflicte, ei tind să se concentreze
asupra stagiu. Aici conflictele devin vizibile. Acestea incude ac țiunile, declarațiile și
reacțiile părților conflictuale. Acest stadiu poate fi descris ca fiind un proces de
interacțiune dinamică.
După gradul de int ensitate, conflictele pot fi clasificate astfel: neînțelegeri minore,
forme subtile, sfidare deschisă a celuilalt și îndoieli aupra lui, atacuri verbale,
amenințări și ultima tum-uri, atacuri fizice agresive, eforturi deschise, vizibile de a
distuge partea cealaltă .Aceste conflicte pot fi situate ca un continuum.
Rezultatele , interacțiunea dintre părți se finalizează cu anumite consecințe. Aceste
consecințe pot fi funcționale, dacă conflictul se finalizează cu o îmbunătățire a
performanței grupului, sau pot fi disfuncționale, dacă duc la o diminuare a performanței
acesteia.
1.2.2.Modalități de prevenire și rezolvare a conflictelor

Fazele unui conflict:
Cele cinci faze grupează anumiți indicatori stadii: preconflictul, confruntarea,
criza , rezultatul și postconflictul. Noi am ales prezentarea a șapte faze prin care trecem
într-un conflict.
– Anticiparea , în această fază oamenii anticipează și se așteaptă să ai bă de -a
face cu con flicte pentru că acestea fac parte din existență. Nimănui nu -i
plac conflictele, dar fiecare știe ce vor apărea.
– Așteptarea, odată un conflict apărut acesta se mută într -o a doua fază, așa
că există o perioadă scurtă în care indivizii pot să -și facă timp s ă observe
situația, să evalueze gravitatea situației.

25
– Creșterea , uneori, dezvoltarea con flictului are loc foarte încet, alteori
poate erupe într -o problemă pe scară largă. Ceea ce putea fi evitat nu mai
poate fi ignorat.
– Deschiderea , în această fază este a ceeptarea conflictului când unii oameni
se vor retrage de la a trata conflictul, deoarece ei sunt în mod natural cei
care evită sau pentru că doresc încă puțin timp pentru a evalua situația
înainte de a se muta spre rezoluție. În cele din urmă, ei vor trebui să
aceepte că este timpul să lucreze pentru o soluție.
– Aplicarea , odată ce conflictul a apărut, soluțiile trebuie găsite. Așa cum un
alchimist a fost odată capabil s ă schimbe în mod miraculos un lu cru în
ceva mai bun, noi pu team experimenta, căutând diferite tehnici de
reazolvare când cea corec tă este implicați și funcționează.
– Așezarea , conflictul este rezolvat când toți cei implicați în conflict sunt
mulțumiți. Tensiunile se disipă și energia este direcționată către alte
activități.
– Reflecția , această fază a ciclului conflictului este critică, deși deseori este
uitată. Faza de refelcție necesită timp pentru a analiza ce anume au învățat
cei care au fost implicați în conflict .Se caută răspuns la întrebări de genul:
”Care a fost cauza reală a conflic tului?”, ”Cum a reacțiunat fiecare
persoană la conflict”
Când aceste întrebări își găsesc răspunsul, este mult mai probabil ca unele dintre
conflictele viitoare să fie evitate sau să nu fie escaladate atât de mult . În orice caz,
fiecare individ ar fi de do rit să învețe din conflictele în care este implicat. Conflictele au
această procesualitatea a fazelor, deși uneori viteza este atât de mare încât fazele nu se
delimitează clar. Alteo ri conflictele evoluează mai lent și atunci fazele sunt ușor de
recunoscut .
Modalități de abordare a conflictelor
Chestionarul de aflare a stilului de rezolvare a conflictelor Thomas -Kilmann a fost
elaborat ca să evalueze comportamentul individual în situații în care interesele a două
persoane par a fi incompatibile. În astfel de cazuri putem descrie comportamentul unei
persoane în funcție de două dimensiuni:
-asertivitatea (tendința individului de a-și satisface propriile interese)
-cooperare (tendința individului de a satisface interesele celuluilat)

26
Aceste două tendințe se pot îmbina astfel încât să rezulte cinci moduri specifice de
a ne comporta în situații de conflict :competiția, acomodarea, evitarea, colaborarea și
compromisul.
În fiecare din aceste cinci variante putem obeserva balanța dintre pierdere și
câștig:
– Metoda câștig -pierdere -cererile unei părți sunt satisfăcute, iar cererile
celeilalte părți nu (stilul competiție și acomodarea din chestionarul
Thomas -Kilmann)
– Metoda pierdere -pierdere -cererile niciunei părți nu sunt satisfăcute (stilul
eviatare din chestionarul Thomas -Kilmann)
– Metoda câștig -câștig -cererile tuturor părților sunt satisfăcute (stilul
colaborare compro mis din chestionarul Thomas -Kilmann).
Multe din activitățile organizaționale creează conflict interpersonal .Deoarece
astfel de conflicte pot fi fie d istruc tive, fie folositoare, climatul organizațional, trebuie
să fie condus astfel încât să se asigure că un conflict distructiv este rezolvat și că cel
folositor și creativ este încurajat.
Conflictul interpersonal apare între două persoane fiind, în mod o bșnuit, rezultatul
diferenței între scopuri, a competiției pentru resurse sau recompense sau a diferenței
personale.
Ficeare situație conflictuală are rezolvări specifice și în funcție de condiții,
aplicăm stilul rezolutiv, cel mai potrivit. Sunt câteva mă suri posibile de a reacționa în
fața unui conflict, dar în funcție de cele două dimensiuni (asertivitate și cooperare)
tindem să avem unul sau două stiluri predominante.
– Competiția -un individ își urmărește prop riile scopuri pe seama
celuilalt . Acest mod in dică o orientare spre putere a individului,
care folosește orice mijloace care i se par potrivite pentru a -ți
impune punctul de vedere. Competiția poate să însemne
”susținerea propriilor drepturi, apărarea unui punct de vedere pe
care îl creem sau, pur și simpul încercarea de a căștiga.
– Acomodarea este opusul competiției. Când adoptă acest mod,
individul își neglijează propriile interese pentru a le satisface pe
ale celulilat, acest mod conține un element de sacrificiu de sine.
Acomodarea poate lua forma ge nerozității dezinteresate a

27
carității, a ascultării ordinelor altuia în ciuda propriilor dorințe
sau a cedării în fața unui punct de vedere.
– Evitarea -individul nu -și urmărește propriile interese și nici pe ale
altuia. El nu ia atitiudine față de conflict. Evitarea poate îmbrăca
forma ocolirii diplomatice a unei chestiuni, a amânării ei până la
un moment ma i propice sau, pur și simplu, a retragerii dintr -o
situație amenințătoare.
– Colaborarea este opusul evitării. Colaborarea implică o încercare
de a lucra cu cealaltă persoană pentru a găsi o soluție care să
satisfacă pe deplin interesele ambelor părți. Înseamnă disecarea
unei probleme pentru a identifica interesele ambelor părți.
Colaborarea între două persoane poate lua forma explorării unei
situații de deza cord pentru a afla și învăța câte ceva din ideile
celuilalt, a rezolvării unei situații care altminteri i -ar aduce pe cei
doi într -o relație de competiție sau a confruntării cu o problemă
interpersonală și a încercări de a soluționa în mod creativ
– Compromi sul este intermediar în ceea ce privește îndeplinirea
propriilor dor ințe și ale dorințelor celuilat . Obiectivul este acela
de a găsi o soluție rapidă, reciproc acceptabilă, care să satisfacă
parțial am bele părți. Se situează pe o poziție intermediară între
competiție și acomodare. Compromisul înseamnă a ceda mai mult
decât în cazul competiției, dar mai puțin decât în cazul
acomodării. Compromisul poate să însemne depășirea
divergențelor de opinii, schimbul de concesii sau căutare unei căi
de mijloc rapide.
Prevenția conflictelor
Comunicarea asertivă s -a dezvoltat ca o modalitate eficientă la situații
conflictuale interpersonale.
Asertivitatea este rezultatul unui set de atitudini și comportamente învățate care au
ca și consecințe pe termen lung îmbunătăț irea relațiilor sociale, dezvoltarea încrederii în
sine, respectarea drepturilor personele, formarea unui stil de viață sănătos, îmbunătățirea
abilităților de luare de decizii responsabile, dezvoltarea abilităților de management al
conflictelor(Rakos,1991)

28
Este cel mai indicat tip de comportament în abordarea conflictelor. Prin acest
comportament, individual îsi expimă dorințele, necesitățile, dar în așa fel încât să se
poată ajunge la o rezolvare mulțumitoare pentru ambele părți. Asertivitatea este
amabilitatea de a ne exprima emoțiile și convingerile fără a afecta și ataca drepturile
celorlalți, asertivitatea în comunicare reprezintă abilitatea:
– de comunicare directă, deschisă și onestă, care ne face să a vem încredere
în noi și să câști găm respectul prietenilor și colegilor
– de exprimare a emoțiilor și a gândurilor într -un mod în care ne
satisfacem nevoile și dorințele, fără a le deranja pe cele ale
interlocutorului
– de a iniția, menține și încheia o conversație într -un mod plăcut
– de a împărtăși opini ile și experiențele cu ceilalți
– de exprimare a emoțiilor negative, fără a te simți stânjenit sau a -l ataca
pe celălalt
– de a spune NU, fără a te simți vinovat sau jenat
– este modalitatea prin care elevii își dezvoltă respectul și stima de sine
– este modalitatea prin care adolescenții pot face față presiunii grupului
– este recunoașterea responsabilității față de ceilalți
– este respectarea drepturilor celorlalte persoane
Pe măsură ce ne dezvoltăm asetivitatea ne apropiem de soluțiile câștig -câștig,
favorabile părților aflate în conflict. Metoda asertivității este o manieră de inf luențare
care ia în considera re obiectivele și conceptele partenerului și asigură luarea în calcul,
într-o mainieră empatică, a opiniilor diferite și chiar a potențialelor obiecț ii pe care
partenerul le poate avea. Cu ajutorul asertivității, comunicarea devine eficientă și
autentică, iar relația care stabilește între parteneri devine una pozitivă, bazată pe
avantaje reciproce (câștig -câștig). Comunicarea asertivă este parte integr antă a unui
mediu de lucru sănătos, care facilitează prevenirea conflictelor și contribuie la
dispersarea stresului.
Pentru formator: cunoașterea câtorva metode de a trata conflictul este extreme de
folositoare oricui lucrează cu grupuri sau organizații. Dacă un formator/lider este
conștinet de aceste metode și de avantaje/dezavantajele fiecăr ei meto de, el/ea va fi mai
eficient în abordarea conflictelor. Î nțelegerea conflictelor și instruirea pentru
transformarea confl ictelor înseamnă procese de evaluare ș i autoevaluare, oferirea de

29
sprijin formabililor pentru a înțelege mai bine conflictul și modul în care pot să facă
schimbări positive prin intermediul acestuia. Este bine ca în procesul de rezolvare a
conflictelor formatorii să aibă o înțelegere bună a pr opriei cul turi și prejudecăți și să fie
pregătiți să facă față provocărilor.

Capitolul IV

1.Studiu privind influența consilierii în procesul de mediere a conflictelor

1.1.Obiectivele cercetării

Scopul cercetării este de a analiza măsura în care servic ile de consiliere privind
conflictele și modalitățile de rezolvare a acestora influențează relaționarea dintre elevi și
agresivitatea acestora. Din acest obiectiv general s -au conturat următoarele obiective
specific:
– scăderea numărului de conflicte între colegi
– să-și însușească tehnica prevenirii și rezolvării unui conflict
– să apeleze la persoane calificate atunci când întâlnesc situații conflictuale

1.2. Ipotezele cercetării
– dacă au învățat despre rezolvarea conflictelor a scăzut numărul de
conflicte cu col egii
– dacă au învățat despre ajutorul pe care îl pot avea de la adulți în
rezolvarea conflictelor,au apelat la aceștia
– dacă au învățat despre efectele neagtive ale unui conflict, amploarea
conflictelor a scăzut
– dacă au învățat despre ameliorarea violenței în școli, a scăzut numărul
actelor de violență în clasă

30
1.3.Design experimental

1.3.1. Descrierea exper imentului și a modului de expli care a probelor

Reforma învățământului preuniversitar a adus schimbări importante în domeniul
conținutului disciplinelor școlare. Acestea impun transformări în cadrul procesului de
predare – învățare în vederea optimizării acestuia. Pentru a ajunge la schimbări ale
procesului este necesar în mod deosebit să se producă serioase transformări în atitudinea
învățătorului față de organizarea și conducerea procesului. Cunoștințele predate trebuie
aplicate în diverse forme. „Elevului nu i se mai cere doar să restituie informații
transmise, ci să dovedească prin diverse activități că poate opera cu aceste informații.”
sublinia Vasile Molan. Dascălul trebuie, în aceste condiții, să testeze la fiecare pas noi
metode și procedee de lucru cu clasa de elevi. Elevul trebuie să fie situat în centrul
procesului pentru a se realiza socializarea prin personalizarea individului. Pentru a
îndepli ni rolul de formare a generației de mâine, cadrul didactic trebuie să desfășoare
activități în funcție de individualitatea elevilor pe care trebuie să îi cunoască.
Cunoașterea elevilor dinlotul supus cercetării nu este un scop, ci un mijloc pentru a
racor da conținuturile și resursele în activitatea concretă pentru a realiza o educație
adaptată la „puterea” fiecăruia.
Cercetarea aplicată, prezentată în această lucrare, are ca scop prospectarea unei
probleme : ameliorarea comportamentului elevului, conștie ntizarea de către acesta a
faptului că un comportament calm, civilizat, binevoitor este calea cea mai eficace de a
rezolva conflicte ivite și de a câștiga respectul celor din jur. Chiar dacă experimentul
propus și desfășurat la clasă, nu va avea efecte ime diat vizibile, pe termen lung el va
putea duce la importante aplicații practice.
Coloana vertebrală a cercetării este experimentul, care presupune crearea unei
situații noi prin introducerea unor modificări în desfășurarea actului educațional, cu
scopul ve rificării ipotezei care a declanșat aceste inovații. Această modificare se
concretizează în parcurgerea a doi pași pentru fiecare lucrare practică:
– realizarea unor chestionare (unul despre conflicte și unul despre
violență);
– completarea unor fișe de lucru despre conflicte și despre violență;

31
Experimentul presupune trei etape :
1. faza prealabilă intervenției factorului experimental, când se selectează lotul, se
testează situația, se vor înregistra datele privitoare la variabilele implicate înaintea
experimentului, se va preciza factorul experimental și se va stabili strategia desfășurării
experimentului;
2. faza administrării factoru lui experimental când lotul, va fi supus unei acțiuni
diferite față de cea din faza anterioară; în această fază se va apli ca un chestionar la
sfârșitul clasei a IV -a, chestionar care va fi comparat cu cel inițial pentru a se vedea
valoarea experimentului;
3. faza înregistrării sau a testării variabilelor , când se va aplica un nou chestionar
care va fi comparat cu cel inițial și cel intermediar pentru a vedea valoarea
experimentului și veridicitatea ipotezei de la care s -a plecat.
În etapa premergătoare desfășurării experimentului se im pune o prezentare a
lotului de elevi, pornind de la considerentul că dezvoltarea umană este rodul unei
medieri între premisa internă, înnăscută – ereditatea și premisa externă – mediul social,
marele depozitar al uriașului patrimoniu de cunoștințe, deprinderi, valori, mentalități,
tradiții. Cunoașterea psihopedagogică reprezintă fundamentul teoretic și practic al
realizării echilibrului între sarcinile învățării și posibilitățile psihologice ale elevilor, al
individualizării acțiunilor instructiv – educative.
1.3.2. Structura lotului de subi ecți
Experimentul se va realiza cu un singur grup experimental și se va urmări evoluția
acestuia pe parcursul a nouă luni . Grupul experimental este constituit din elevii clasei a
IV-a B, de la Școala Generală Nr.25 , Brașov. Efectivul clasei a IV -a B este format din
25 de elevi, din care 13 băieți și 12 fete. Au fost aplicate un chestionar asupra situațiilor
conflictuale elev/elev privind modurile de abordare a conflictelor și un chestionar de
agresivitate. Asupra clasei s -a aplicat chestionarul asu pra situațiilor conflictuale
elev/elev și după o perioadă de timep (respective o săptămână) un chestionar despre
violență. În tot acest ti mp ei au luat parte la 12 ore în care s -a vorbit despre conflict și
violență scolară și încă 12 ore în care s -a vorbi t despre comunicare s-au aplicat mai
multe fișe de lucru pentru cele două situații. La finalu l orelor de curs le -am mai dat încă
o data chestionarele.

32
Folosind metoda biografică s -au întocmit fișe individuale folosite pentru a putea
realiza caracterizarea grupului de elevi. Datele colectate sunt oferite sintetic în tabelele
următoare:
Date personale –Mediul familial

Se poate observa omogenitatea clasei supusă experimentului, pornind de la:

Nr.
crt. Nume
elev Vâr-
stă Sex Nr.
copii
în
familie Tip de fami lie
Studii părinți

Normală/
Dezorganizată Mama Tata
1. A.M. 9 F 1 X Super Super
2. B.D. 9 M 2 X Super. Super.
3. B.R. 10 M 2 X Super Super
4 C.A. 9 M 1 X Medii Super.
5 C.S. 10 M 2 X Super Super
6 D.R 9 M 1 X Medii. Medii.
7 D.S. 9 F 2 X Medii Medii
8 D.F. 9 F 1 X Medii Medii
9 H.A. 10 F 2 X Medii. Medii
10 H.R. 10 M 2 X Medii. Medii..
11 M.H. 9 M 2 X Super Super
12 M.A. 9 M 1 X Medii. Medii.
13 N.S. 8 F 2 X Medii. Medii.
14 O.R. 9 M 1 X Medii. Medii.
15 P.A. 9 M 1 X Medii. Medii
16 P.E. 9 F 12 X Medii. Medii.
17 P.I. 9 F 2 X Medii Super
18 P.S. 9 F 2 X Medii Super
19 P.M. 9 M 2 X Medii. Medii.
20 S.D. 9 F 1 X Super Super
21 S.A. 9 F 3 X Super Super.
22 Ș.A. 9 F 2 X Medii. Medii.
23 T.E. 10 M 2 X Medii Medii. .
24 T.T 9 F 1 divorțată Medii. Medii
25 V.V. 9 M 1 X Medii Medii

– vârsta apropiată, 10 -11 ani, este un indicator al dezvoltării psihice și
fizice la același nivel;

33
– clasa este echilibrată din punct de vedere al numărului de fete și băieți
(13 băieți și 12 fete);
– există o diferențiere în numărul membrilor de familie: 10 familii au câte
un copil , 13 familii au câte 2 copii, 1 familii au câte 3 copii, o familie are
12 copii; deoarece predomină numărul familiilor cu câte unul sau doi
copii, se poate spune că și din punct de vedere al posibilităților materiale
elevii sunt la un nivel apropiat.
– majo ritatea elevilor provin din familii normale în care ambii părinți își
exercită drepturile;
– părinții au studii medii (doar în 7 familii părinții au studii superioare);
acesta este un avantaj deoarece este similitudine în influențele educative
exercitate de familie asupra copilului.

Există însă trei elevi aflați într -o situație specială:
1) D.S. este înfiată și crescută de o soră a bunicii, părinții fiind plecați din țară.
Ea mai are un frate care este în grija părinților. Familia care o crește îi asigură toa te
condițiile de care are nevoie, astfel încât fetița nu își dorește să revină la părinții
naturali. Deși familia adoptivă nu acordă mare atenție pregătirii pentru școală, motiv
pentru care eleva are rezultate slabe la învățătură, o susțin din plin în real izarea
lucrărilor practice, asigurându -i materiale pe care ceilalți elevi nu le au Lucrările ei
sunt.
2) P.A. s -a născut și a crescut la țară, dar acum este în grija mătușilor. Părinții lui
au considerat că va învăța mai bine într -o școală de oraș și de acee a A. se duce acasă
doar în vacanțe. Familia care îl crește acordă o atenție deosebită pregătirii lui școlare,
astfel încât el are rezultate deosebite .
3) T.T. este înfiată și situația ei este cea mai dificilă deoarece părinții au divorțat
de curând. O altă pr oblemă a acestei eleve este faptul că nu face față programei școlare
din motivul unei rămâneri în urmă în dezvoltarea psihică. De aceea rezultatele ei sunt
mai slabe față de restul clasei. T.
Învățământul românesc are ca formă de organizare clasele de ele vi. Acestea se
formează în mod aleatoriu, la început de ciclu școlar, în funcție de înscrierile copiilor în
clasa I. Clasa prezentată a fost formată în acest mod și poate fi considerată din acest
punct de vedere reprezentativă pentru toate clasele. Elevii ei sunt elevi obișnuiți, fără

34
talente speciale și fără probleme deosebite, dezvoltați normal din punct de vedere psihic
și fizic, reprezentanți ai tuturor elevilor de aceeași vârstă.
Concluzionând, clasa la care se desfășoară cercetarea este o clasă obișnu ită,
omogenă, care poate fi considerată reprezentativă pentru experiment. Ea a fost
monitorizată timp de 9 luni când, în spiritul subiectului experimentului propus, s -a
lucrat la clasă diferit, prin fișe care reprezentau ceea ce înseamnă un conflict,ceea c e
înseamnă o violență școlară si rezolvările lor.

1.3.3. Metode de investigație

Pentru reușita procesului instructiv educativ, studentul trebuie să cunoască
„materialul uman” cu care va lucra. Metodele pentru cunoașterea riguroasă a copilului
sunt numeroase. Complexitatea fenomenului educațional impune folosirea de metode
combinate în scopul surprinderii adâncimii fenomenelor și al controlului reciproc al
metodelor. A folosi un număr mic de metode, alese la întâmplare, înseamnă a îngusta
repertoriul faptelor investigabile. De multe ori, metodele alese, trebuie să țină seama nu
numai de fenomen, ci și de posibilitatea tratării datelor cu mijloace statistice
performante. Trebuie pornit de la ideea că metodele de cercetare au un caracter
instrumental de investigație, de informare, de interpretare și apoi de acțiune. În funcție
de obiectivele vizate, s -au folosit metode de recoltare a informației, metode de
prelucrare și metode de interpretare a acesteia. Utilizarea unui număr mai mare de
metode, cu corel area rezultatelor investigațiilor făcute în maniere diferite din
perspectiva aceleiași problematici, oferă o mai mare veridicitate concluziilor.
Metodele de investigare vor fi tratate detaliat în paginile care urmează:
a) metode de observare, înregistrare și colectare

Observația – face parte din metodele descriptive constând în urmărirea
sistematică și înregistrarea manifestărilor comportamentale și a contextului situațional
în care s -au produs, fără ca cercetătorul să intervină. Metoda observației pedagogice ca

35
metodă de cercetare a fost folosită pentru urmărirea intenționată și investigarea exactă și
sistematică a nivelului de cunoștințe, a limbajului și a capacității de exprimare a ideilor,
dovedirea aptitudinilor practice, existența factorilor creativități i, comportamentul în
timpul lucrului, influența studierii unui obiect de învățământ asupra capacităților
elevilor, etc. Pentru a obține rezultate certe s -au efectuat multe și variate observații.
Observația a fost folosită și în afara orelor de curs, în act ivitățile extrașcolare, deci în
condiții variate pentru identificarea variabilelor ce pot influența fenomenul studiat.
Convorbirea – este o discuție desfășurată între cercetător și subiect, cu scopul de
a obține relatări clare asupra părerilor, opiniilor, credințelor, atitudinilor acestuia. Deși
este o metodă subiectivă, ea permite un acces mai direct la viața internă a subiectului.
Discuțiile despre temele propuse, despre posibilitatea realizării lor, despre varietatea
lucrărilor, despre imaginația și crea tivitatea dovedite în lucrările analizate, au deschis
noi orizonturi, atât pentru subiecți cât și pentru cercetător.
Experimentul – este metoda de cercetare folosită în controlarea deliberată a
variabilelor pentru a depista relațiile dintre ele. Metoda imp une intervenția activă asupra
realității cercetate și de aceea această metodă se află în mod natural în prelungirea
metodei observației. Prin această metodă se testează ipotezele cauzale, experimentul
fiind un procedeu dirijat de investigare a relațiilor d intre o cauză (variabilă
independentă) și un efect (variabilă dependentă). Este esențial însă, pentru această
metodă, controlul asupra variabilelor. Experimentul este o metodă integrală de cercetare
deoarece folosește toate celelalte metode de cercetare și funcționează conform unui
raționament logic. Cercetătorul provoacă de câte ori dorește fenomenul pe care vrea să -l
cerceteze. Nu așteaptă producerea lui naturală, cum se întâmplă în cazul observării. Îl
poate repeta fie în aceleași condiții, fie în condi ții diferite. Datele produse de experiment
sunt analizate prin verificarea lor. În final se infirmă sau se confirmă ipoteza de la care
s-a pornit. Experimentul are deci două funcții, cea de cunoaștere sau gnoseologică, cu
ajutorul căreia se înregistrează, se măsoară și se interpretează calitativ rezultatele și
funcția praxeologică, ce constă în modificarea demersului didactic pentru creșterea
procesului instructiv – educativ. Presupune un cadru precis de comparație: clase sau
grupe de experiență, respectiv de control, apoi stăpânirea precisă a datelor de start
(nivelul clasei, fondul inițial de cunoștințe și deprinderi, etc) precum și evaluarea cu
mijloace precise a rezultatelor obținute în final.

36
b) metode de analiză și măsurare a datelor

Metoda statistică a constat în analiza și măsurarea datelor obținute prin
evaluarea cantitativă a fenomenelor. Măsurarea conferă autenticitate și obiectivitate.
Numărarea s -a folosit pentru consemnarea prezenței sau absenței unei particularități
obiective în comportament. După numărare s -a realizat clasificarea sau ordonarea
datelor cercetării sau a subiecților în ordine crescătoare. Ulterior ordonării, s -a realizat
compararea sau raportarea datelor măsurate la o mărime teoretică. Compararea s -a
realizat în funcție de un et alon, barem sau sistem de referință. S -a întocmit un tabel în
care s -au consemnat datele. Tabelele pot fi analitice (consemnează rezultatele
individuale ale subiecților) și sintetice (se realizează o grupare a datelor măsurate,
făcându -se abstracție de num ele subiecților). Cele mai frecvent folosite forme de
prezentare grafică sunt histograma și poligonul de frecvență. Histograma este o
reprezentare prin dreptunghiuri, înălțimea ei corespunzând frecvenței mărimii
respective. Pentru această lucrare, rezultat ele s -au prezentat sub formă de histogramă.
Pentru rezultatele obținute de grupul supus cercetării s -au folosit culori diferite, având
astfel posibilitatea comparării rezultatelor și aprecierii diferenței dintre cele două
momente ale experimentului (iniția l și final). Reprezentările grafice reprezintă sintetic
rezultatele globale ale cercetării. Interpretarea lor se face atât după alura curbei de
distribuție cât și prin compararea celor două distribuții, când sunt plasate în aceeași
reprezentare. Aceste met ode de investigație au stat la îndemâna studentului pe durata
întregii perioade de cercetare ajutând la colectarea de date, la organizarea lor în tabele,
la evaluarea procesului educativ și la analizarea rezultatelor finale.
1.3.4. Metode și tehnici de int ervenție

DISCIPLINA: COMUNICARE
Durata (în ore de pregătire): 12 ore
din care: 4 ore teorie, 8 ore practică
Scopul programului:
 Dezvoltarea unor abilități de comunicare cu elevii.

37
Obiective generale:
 Cunoașterea condițiilor și rolului unei comunicări eficiente în relația învățător
copil;
 Înregistrează caracteristicile comunicării la vârsta preșcolară mică;
 Adaptarea comunicării la caracteristicile vârstei și la particularitățiile situației de
comunicare;

38
Nr.
crt. OBIECTIVE DE
REFERINȚĂ CONȚINUT TEMATIC METODE/
FORME DE
ACTIVITATE MIJLOACE DE
INSTRUIRE,
MATERIALE DE
ÎNVĂȚARE CRITERII DE EVALUARE
1 2 3 4 5 6
1. Să definească condițiile
comunicării eficiente și
rolul acesteia 1. Comunicarea
1.1. Concept
1.2. Condițiile comunicări i
eficiente în relațiile învățător
-elev
1.3. Rolul comunicării poz itive
din perspectiva învățătorului
1.4. Tipuri de învățători –
autoritar, indulgent, protector,
democtaric

Dezbatere
Expunere
Conversația
Brainstorming
Exerciții de grup
Tehnica 1,2,4,8

Materiale :
Laptop,
Videoproiector,
Fișe de lucru,
Suport de curs,
Flip-chart,
Markere, film
educativ

Timp : 4h  Cunoștințe
Identifică condițiile și rolul
unei comunicăr i eficiente în
relațiile învățător -elev
 Abilități
Construiește situații pozitive
de comunicare pentru diferite
exemple date

 Atitudini
Adaptează comunicarea la
situația dată pent ru a
eficientiza relația învățător –
celev

39
2. Să înregistreze
carac teristicile
comunicării elevilor 1. Caracteristicile comunicării

2. Utilizarea feed -back -ului în
comunicare
Expunere
Dezbatere
Conversația
Procesul
Jocuri de rol
Panelul Materiale :
Laptop,
Videoproiector,
Fișe de lucru,
Suport de curs,
Flip-chart,
Markere

Timp : 4h  Cunoștințe
Enumeră carac teristicile
comunicării la elevii.
 Abilități
Proiectează situații de
comunicare pentru cazuri date

Dezvoltă capacități de
utilizare eficientă a feed –
back -ului în comunicare

 Atitudini
Decide asupra modalității de
realizare a comunicării în
situații dificile
3. Să identifice factorii
care intervin î n eficiența
comunicării învățător –
elev 1. Distorsiuni în comunicare
2. Paradigmele comunicarii Expunere
Dezbatere
Conversația
Jocuri de rol Materiale :
Laptop,
Videoproiector,
Fișe de lucru,  Cunoștințe
Enumeră tipurile
distorsiunilor comunicării la
elevi
 Abilități

40
Suport de curs,
Flip-chart,
Markere
Timp : 4h Proiectează situații de
comunicare pentru cazuri date

Dezvoltă capacități de
utilizare a strategiilor optime
de eliminare a distorsiunilor
în comunicare

 Atitudini
Decide asupra modalității de
realizare a comunicării în
situații dificile

DISCIPLINA: REZOLVAREA DE CONFLI CTE
Durata (în ore de pregătire) 12 ore
din care: 4 ore teorie, 8 ore exerciții practice
Scopul programului:
 Să dezvolte abilități de managment al conflictului .

41
Obiective generale:
 Definesc conflictul în complexitatea lui: caracteristici, cauze, efecte ;
 Demonstrează abilitatea de a găsi soluții adecvate la situațiile generate de conflict ;
 Analizează posibilitățile de evitare/rezolvare pozitivă a situațiilor conflictuale ;
Nr.
crt. OBIECTIVE DE
REFERINȚĂ CONȚINUT TEMATIC METODE/
FORME DE
ACTIVITATE MIJLOACE DE
INSTRUIRE,
MATERIALE
DE ÎNVĂȚARE CRITERII DE EVALUARE
1 2 3 4 5 6
1. Să dezvolte capacitatea
de monitorizare a
situațiilor conflictuale 1. Conflictul
1.1.Caracteristicile conflictului
1.2.Cauzele conflictelor
1.3.Efectele conflictelor
1.4.Metode de identificare a
conflictelor
2. Strategii și tehnici de prevenție a
posibilelor situații conflictuale
 promovarea situațiilor de Brainstorming
Expunerea
Dezbaterea
Analiza unui
incident
Conversația
Tehnica Materiale
Laptop
Videoproiector
Filme
Flipchart
Markere  Cunoștințe
Identifică cauzele și efectele
conflictului
 Abilități
Demonstrează că poate media
un conflict (în jocurile de rol)

 Atitudini
Exprimă părerea în rezolvarea
unor conflicte de către alți

42
comunicare pozitivă
 stilul asertiv
 dezvoltarea stimei de sine
3. Etapele rezolvării conflictelor
4. Rezolvarea unor situații
conflictuale concrete
mesagerului
Tehnica Delphi
Metoda Panel Suport de curs

Timp : 8h cursanți
2. Să dezvolte capacitatea
de a negocia în vederea
aplanării conflictelor 1.Definirea negocierii
2.Tehnici de negociere cu elevii
Brainstorming
Expunerea
Dezbaterea
Conversația
Materiale
Laptop
Videoproiector
Filme
Flipchart
Markere
Suport de curs

Timp : 4h  Cunoștințe
Identifică caracteristicile
negocierii
 Abilități
Demonstrează că poate negocia
pentru a obține beneficiile
dorite (în jocurile de rol)

 Atitudini
Exprimă părerea în rezolvarea
unor conflicte de către alți
cursanți

43

1.4. Prelucrarea, interpretarea și an aliza datelor
Ipoteza numărul 1
Dacă au învățat despre rezolvarea conflictelor a scăzut numărul de
conflicte cu colegii?
Pentru a verifica această ipoteză am comparat răspunsul lotului de elevi la
întrebarea nr 1 la ”Chestionarul de conflicte școlare” prin frecvența răspunsurilor cu
diagrame.

Figura 1 . Frecvența scorurilor obținute la Chestionarul de conflicte școlare

Se poate observa din diagramă că 10 elevi din 25 chestionați sunt încadrați în
categoria”foarte des” reprezentând 40%, 7 elevi din 25 chestionați sunt încadrați în
categoria”des” reprezentând 28%, 5 elevi din 25 chestionați în categoria” u neori”
reprezentând 20%, 3 elevi din 25 chestionați în categoria” foarte rar” reprezentând
12%. 40%
28% 20% 12%
Foarte des Des Uneori Foarte rar

44

Figura 2. Frecvența scorurilor obținute la chestionarul conflicte școlare

Se poate observa din diagramă că o elevi din 25 chestionați sunt încadrați în
categoria”foarte des”, 0 elevi din 25 chestionați sunt încadrați în categoria”des”,
24 elevi din 25 chestionați sunt încadrați în categoria”rar” reprezentând 96%, 1
elev din 25 elev i chestionați sunt încadrați”foarte rar” reprezentând 1%.

Între cele două diagrame reprezentate prin figura 1 și figura 2 se poate observa o
diferență majoră între răspunsurile elevilor.Diagrama din figura 1 este dată în faza
de pretestare a chestionarul ui în care se observă cât de des apar situații
conflictuale iar în a doua diagramă reprezentată de figura 2 este dată în faza de
posttestare în care se observă că după întânirile și discuțiile care au avut loc și în
care s -a vorbit despre metode si procede ea a ameliorării conflictelor acestea au
scăzut.Elevii au observat că aceste conflicte au dus la necomunicarea între ei și
acest fapt le -a dăunat psihic deoarece nu se mai concentrau asupra lecțiilor.
Ipoteza nr 1 s -a confirmat, dacă elevii învață despre r ezolvarea conflictelor
acestea scad.

Ipoteza numărul 2

Dacă au învățat despre ajutorul pe care îl pot avea de la părinți în
rezolvarea conflictelor, au apelat la aceștia. 0% 0%
96% 4% Foarte des Des Uneori Forte rar

45
Pentru a verifica această ipoteză am comparat răspunsurile lotului de elevi de la
întrebarea nr 5 de la chestionrtul de Conflicte școlare.

Figura 3. Frecvența scorurilor obținute la Chestionarul de conflicte școlare.

Se poate o bserva din diagramă că 15 elevi d in 25 chestionați sunt încadrați în
categoria”colegi” reprezentat în proce nte 60%, 5 subiecți din 25 chestionați sunt
încadrați în categoria”conducerea școlii” reprezentând în procente 20%, 5 elevi
din 5 chestionați sunt încadrați în categoria”părinți” reprzentând în procente 20%.

Figura 4. Frecvența scorurilor obținute la Ch estionarul de conflicte școlare 60% 20% 20% Colegi Conducerea școlii Părinți
11%
12%
77% Colegi Conducerea școlii Părinți

46
Se poate observa din diagramă că 2 elevi din 25 chestionați sunt încadrați în
categoria”colegi” reprezentând în procente 11%, 3 elevi din 25 chestionați sunt
încadrați în categoria”conducerea școlii” reprezent ând în procente 12%, 20 elevi
din 25 chestionați sunt încadrați în categoria”părinți” reprezentând în procente
77%.
Între cele două diagrame se poate observa o diferență majoră, dacă în prima
diagramă care este în faza de pretestare a chestionarului răspunsurile copiilo r sunt
că ar apele la colegi, după discutțiie avute cu eie timp de 9 luni de zile, ei și -au dat
seama că ajutorul îl pot avea de la părinți dar și de la conducerea școlii deoarece ei
sunt în măsură să îi ajute cel mai bine și cel mai corect. Din răspunsuri le lor
verbale mi -am dat seama că le era rușine de ceea ce se întâmplă în clasa lor și
între ei și nu doreau ca acest lucru să fie știut de conducerea școlii dar și de
părinți.
Ipoteza nr 2 s -a confirmat deoarece dacă elevii învață despre ajutorul pe care îl pot
avea de la părinți rezolvarea conflictelor crește.

Ipoteza numărul 3

Dacă au învățat despre efectele negative ale unui conflict, ampoarea
conflictelor a scăzut.
Pentru a verifica această ipoteză am comparat răspunsurile de la întrebarea
numărul 3 din Chestionarul conflicte școlare și am observat frecvența între cele
două diagrame.

47

Figura 5. Frecvența scorurilor obținute la chestionarul de conflicte școlare

Pentru a verifica această ipoteză am comparat răspunsurile de la întrebarea nr. 3
din C hestionarul conflicte școlare și am observat frecvența răspunsurilor prin
diagrame.
Se poate observa din diagramă că 15 elevi din 25 chestionați sunt încadrați în
categoria”verbal” reprezentând în procente 60%, 5 elevi din 25 chestionați sunt
încadrați în categoria”verbal și fizic” reprezentând 20%, 5 elevi din 25 chestionați
sunt încadrați în categoria”uneori” reprzentând în procente 20%.

60% 20% 20% Verbal Verbal și fizic Uneori

48

Figura 6. Frecvența scorurilor la chestionarul de conficte școlare

Se poate observa din diagramă că 10 elevi din 25 chestionați sunt încadrați în
categoria”verbal” reprezentând în procente 40%, 2 elevi din 25 chestionați sunt
încadrați în categoria”verbal și fizic”, 13 elevi din 25 chestionați sunt încadrați în
categoria ”uneori” reprezentând în procente 52%.
Între c ele două diagrame se poate observa o diferență majoră deoarece prima
figură s -a dat în faza de pretestare caând elevii nu știau nimic despre efectele
neagative ale conflictelor.Cea de -a doua figură a fost dată în faza de posttestare iar
din cauza acesta se vede diferența majora dintre cele două.Din discuțiile pe care
le-am avut cu elevii despre efectele negative ale conflictului aceștia nu și -au dat
seama că sunt atât de multe și că îți provoacă un discomfort.

Ipoteza numărul 4

Dacă am învățat despre am eliorarea violenței în clasă, a scăzut numărul
actelor de violență în clasă. 40%
8% 52% Verbal Verbal și fizic Uneori

49

Figura 7. Frecvența scorurilor obținute la Chestionarul de violență școlară.

Se poate observa din diagramă că 1 elev din 25 chestionați sunt încadrați în
categoria”împăcare” re prezentând în procente 4%, 19 elevi din 25 chestionați
sunt încadrați în categoria ”violență verbală” reprezentând în procente 76%, 5
elevi din 25 chestionați sunt încadrați în categoria ”certuri,conflicte” reprezentând
în procente 20%.

Figura 8. Frecvența scorurilor obținute la Chestionarul de violență școlară.

Se poate observa din diagramă că 7 elevi din 25 chestionați sunt încadrați în
categoria”violența verbală” reprezentând în procente 28%, 3 elevi din 25 elevi 76% 4% 20% Violență verbală Împăcare Certuri, conflicte
28%
60% 12% Violență verbală Împăcare Certuri,conflicte

50
chestionați sunt încadrațî în c ategoria”certuri, conflicte” reprezentând în procente
12%, 15 elevi din 25 elevi chestionați sunt încadrați în categoria”împăcare”
reprezentând în procente 60%.
După cum se observă există o diferență între diagrame.Prima diagramă a obținut
rezulatele acest ea deoarece a fost în etapa de pretestare și elevii aveau o părere
despre violență dar în cea de -a doua digramă rezultatele sunt din etapa posttestare
și rezultatele au fost cele indicate de ipoteza 4.

Concluzii

Există mai multe tipuri de consiliere educațional,dintre care cea de dezvoltare personală
se referă la formarea de abilități si atitudini care permite o funcționare personală și
socială felxibilă și eficientă în scopul atingerii stării de bine
La nivelul de apreciere gene rală se m editează faptul că elevii sunt implicați în conflicte
numeroase pe care de cele mai multe ori încearcă să le rezolve având o atitudine
necorespunzătoare, agresivă. Pornind de la ideea că această agresivitate decurge din
conștientizarea unei stări de frustare și a lipesei unor abilități de comunicare și rezolvare
a conflictelor eficiente.
În urma derulării etapei de cercetare a acestei lucrări, concluziile care ies la iveală arată
că elevii se confruntă cu numeroase conflicte, pe care de cele mai multe ori încearcă să
le nege, reprime, camufleze sau soluționeze de elevul câștogător -învins sau învins –
învins această realitate atrăgând după sine o serie de efecte negative, printre
care;scăderea implicării în activitate, diminuarea sentimentului de înc redere în sine,
polarizarea pozițiilor și formarea de coaliții, dileme morale, dificultăți în luarea
deciziilor. Această atitudine este o realitate care reprezintă grupul de cercetare în
momentul inițial al experimentului.
Prin participarea grupului la înt âlnirile și activitățile de care au avut parte aceștia privind
soluționarea conflictelor, în care s -a urmărit în principal formarea de deprinderi, aceștia

51
conștientizează importanța unei baze teoretice corecte privind conflictul, a unor tehnici
multiple de soluționare, a unei comunicări eficiente și a recunoașterii efectelor pozitive
ale conflictelor: creșterea motivației pentru schimbare, îmbunătățirea identificării
problemelor și a soluțiilor, creșterea coeziunii unui grup după soluționarea comună a
confl ictelor, creșterea capacității de adaptare la realitate, opotunitatea de cunoaștere și
dezvoltare de dprinderi, dezvoltarea creativității.
Deci, între chestionarele(conflicte și agresivitate) școlară, înainte și după cele 9 luni de
cercetare, apare o difer ență semnificativă în felul în care elevii se raportează la
modalități posibile de soluționare a conflictelor. Deprinderile de asertivitate însușite de
același grup dar după ce au fost prezentate metodele de ameliorarea conflictelor
contrastează cu modele comportamentale învățate care au ca și consecințe îmbunătățirea
relațiilor sociale, dezvoltarea încrederii în sine și resprectarea drepturilor personale,
formarea unui stil de viață sănătos, îmbunătățirea abilităților de luare de decizii
responsabile, mode le comportamentale opuse vizează agresivitate și pasivitate.
Agresivitatea reprezintă o reacție comportamentală prin care se blamează și acuză
cealaltă persoană, prin care se încalcă reguli impuse de autorități(părinți, învățători),
prin care există insens ibilitate la sentimentele celorlațo, lipsă de respect, sarcasm, critică
în comunicare ostilitate și furie. Pasivitate este un comportament care poate fi descris ca
răspunsul unei persoane care încearcă să evite confruntările, conflictele își dorește ca
toată lumea să fie mulțumită, fără însă a ține cont de drepturile sau dorințele sale
personale, manifestarea unei personale care nu face cereri, nu solicită ceva anume, nu se
implică în câștigarea unor drepturi personale sau în apărarea unor opinii.
În urma chestionarelor aplicate, în lucrarea de față a reieșit faptul că efectele
violenței și conflictele au repercursiuni grave asupra victimelor acestora. Violența
domestică are efecte negative fizice si mentale.
În urma derulării etapei de cercetare a scestei lucrări , concluziile care ies la
iveală arată că elevii se confruntă cu numeroase conflicte care încearcă să le nege,
reprime, camufleze sau soluționeze de tipul câștigător – învins această realitate atrăgând
după sine o serie de efecte negative.

52
Cercetar ea de față a demonstrat faptul că odată ce este explicat ce este conflictul
și violența școlară acestea pot fi diminuate și scad cu o intensitate majoră.Acest fapt se
datorează orelor petrecute cu elevii și comunicarea în ceea ce privește aceste situații.
Din studiul făcut a reieșit faptul ca elevii nu au știut consecințele conflictelor
între elevi și nu numai.Diminuarea sentimentului de încredere în sine,niciodată nu
recunosc ca au greșit și vor să iasă întodeauna câștigători.Această atitudine o au
majori tatea elevilor în momentul inițial al experimentului.
Prin participarea grupului experimental s -a urmărit formarea de deprinderi și ca
aceștia să conștientizeze bazele teoretice ale conflictului și efectelor pozitive ale
conflictelor: creșterea motivației pentru scimbare, îmbunătățirea identificării
problemelor și a soluțiilor, creșterea coeziunii unui grup după soluționarea comună a
conflictelor , creșetrea capacității de adaptare la realitate, oportunitatea de cunoaștere și
dezvoltare de deprinderi.
Menționez că cercetarea nu prezintă un grad ridicat de precizie. Factorii care au
influențat negativ acuratețea crecetării sunt următorii:
– numărul mic de subiecți cercetați: 25
– vârsta mult prea mică la subiecți
– rușinea recunoașterii tuturor conflictelor
– emotivitatea subiecțiilor
Din aceste motive, cercetarea nu reprezintă un indicator în totalitate
reprezentativ pentru aflarea gradului în care elevii se confruntă cu situații conflictuale.

Rezumat

Conflictele școlare reprezintă un subiect de actualita te, omnipresent. Fenomenul
violenței între copii este de foarte mult timp și este studiată de către literatura de
specialitate. Studierea conflictelor școlare se lovește de foarte multe obstacole.

53
Cadrul teoretic tratează problema conflictelor și implicaț iile pe care le are
acestea asupra elevilor.Obiectivele cercetării au vizat cunoașterea copiilor privind
conflictele anterioare în mediul școlar și nu numai.
Lucrarea de față are ca scop evidențierea relației existente între conflictele
școlare și agresiv itatea școlară pe plan emotional, cognitiv și psihomotric.
În urma chestionarelor aplicate, în lucrarea de față a reieșit că efectele
agresivității și al conflictelor au un efect destul de ridicat în primul chestionar iar pe
parcursul cercetării și întâlnirile pe care le -am avut cu aceștia s -a produs o frecvență
redusă a agresivității și conflictelor școlare.
Agresivitatea îndreptată între elevi au consecințe grave deo arece pee i îi poate
afecta în mod deosebit și pot rămâne cu sechele ceea ce confirmă și literatura de
specialitate.
De asemenea s – a constatat că atunci când sunt agresați fie verbal sau prin
violență autoeficiența lor este scăzută. Ca urmare, persoana r espective va fi mai puțin
eficientă, iar spre viitor se va orienta spre sarcini ușoare.
Rezultatele cercetării au demonstrate faptul că agresivitatea și conflictele școlare
scad odată cu vorbirea și explicarea rezultatelor eșuate în învățătură, în viața c otidiană și
între prieteni. De asemenea orgolile, ambițiile fiecăruia și neadaptarea duc la apariția
conflictelor și agresivității.
Lucrarea de față reprezintă un punct de plecare pentru următoarele cercetări care
se vor face în domeniul conflictelor școl are.

Bibliografie

1. Agabrian, M, Mitea, V. (2005), Parteneriate – școală – familie – comunitate,
București: Ed. Institutul European ;
2. Bernat Simona – Elena(coord), Câmpean Aurelia, Chicinaș Luminița –
Florentina, (2010), Formator – perfecționare, manualul cur santului , Cluj –
Napoca: Ed. Risoprint;

54
3. Beldianu, I. (2006), Violența în familie , Sinaia;
4. Cocoradă, Elena , (2005), Psihologia vârstelor, curs pentru învățământul la
distanță, Universitatea Transilvania din Brașov anul I;
5. Cury, Augusto, (2005), Părinți străluciți, profesori fascinanți, București: Ed. For
you;
6. Cosma , T. , (2008), Ședințele cu părinții în gimnaziu, Iași: Ed. Polirom
7. Cornelius, H. Faire(1996), Știința rezolvării conflictelor, Ed. Științifică și
Tehnică , București;
8. Doleanu, I, Dolean, D.D, (2001), Meseria de părinte, București: Ed. Aramis
Print;
9. Daniel Shapiro – Conflictele și comunicarea, Ed.ARC, (1998);
10. Ferreol, G, Neculau, A, (2003) , Violența – aspecte psihosociale, Ed. Polirom, Iași
11. Kant, Im, (1992), Tratat de pedagogie, Iași: Ed. Agora;
12. M A C B E T H, AL. , (coordonator) și colaboratori , (1984), L ’enfant entre
l’ecole et sa famille. Raport sur les relations entre l ’ecole la famille dans pays
des Communates Eropeennes. Bruxells, Comisia comunităților europene,
Colecția Studii , Seria Educ ației, nr 13;
13. McCarty B, (1985), Teaching to Learning Styles, Barrington, Ilinois: Excel Inc
14. MEC , (2001), Managementul proiectului, ghid pentru formatori și cadre
didactice, București : Tipogrup Pres;
15. Nicola, Ioan, (2003), Tratatul de pedagogie școlară, Burești: Ed. Aramis;
16. Owen D.W. Hargie (1991) The Handbook of Comunication Skills, Richard F.
Rakos, 11. Aserting and confronting;
17. Pălășan, T, (2009), Metodologia cercetării, Brașov: Ed. Universității
Transilvania;
18. Robbins. S. P (1998) – Organizațional Behav ior, McGraw Hill, Boston ;
19. Stoica – Constantin, Ana&Neculau, A(coord), Psihologia rezolvării conflictului,
Iași, Polirom, 1998;
20. Stoica – Constantin Ana – ”Conflictul interpersonal prevenire, rezolvare și
diminuarea efectelor” Ed. Polirom 2004.
Webografie:
– http://documents.tips/documents/strategii -de-rezolvare -a-conflictelor -in-
organizatia -scolara.html

55
– http://www.learningnetwork.ro/articol/solutionarea -conflictelor -o-
premisa -evolutiei -i/503
– http://www.proeducation.md/art.php3?f=/files/Perfectionarea%20cadrel o
r/exodul%20adultilor%20in%20instruire.htm&ad=efcinracdeo00000.stf h
– ttp://documents.tips/documents/49388161 -proiect –
didactic.html &display=4&page=1
– http://frunzar.blogspot.ro/

Anexa 1

Chestionar conflicte școlare!

1. În clasa ta, cât de des apar situații conflictuale?
– Foarte des
– Des
– Uneori
– Foarte rar
2. Între cine crezi că apar conflictele
– Elevi – profesor
– Profesor -părinți
– Elev –elev
– Nu au fost conflicte până în prezent
3. Ai avut vreodată vreun conflict cu colegii din școală?
– Verbal
– Verbal și fizic
– Uneori
4. A existat vreodată conflicte între voi și învățători(exemplifică)
– Verbal
– Verbal și fizic
– Nu
5. La cine ai apela pentru rezolvarea situației, dacă ai fi parte a unui conflict în
școală?
– Colegi
– Învățători

56
– Conducerea școlii
– Părinții
6. Cum s -au sfărșit conflictele între tine și colegii tăi?
– Împăcare
– Cu implicarea altor persoane
– În acte de violență
7. Particii la soluționarea conflictelor dintre colegii tăi?
– Mereu
– Câteodată
– Niciodată
Anexa 2
Chestionar violența în școli!

1. Care sunt formele de manifestare a comportamentului violent în școala?
– Violența verbală
– Împăcare
– Certuri, conflicte
2. Ați fost martor la acte de violență în clasa ta?
– Da
– Nu
– Uneori
3. Ai fost implicat într -o ceartă care a degenerat în acte de violență?
– Da
– Nu
4. Ai fost agresat de cineva din clasa ta(colegi,învățători)
– Da
– Nu
– Uneori
5. Cum procedezi când ești agresat?
– Răspund și eu la agresivitate
– Renunț și plec
– Apelez la învățătoare
6. Care crezi că sunt cauzele violenței din clasa ta?
– Invidia

57
– De a fi în centrul atenției
7. La cine ai apela dacă ești agresat prin violență?
– Învățătoare
– Colegi
– Părinți

Anexa 3
Fișă de lucru
Numele:
1.Ce este un conflict?
2.Când mă gândesc la cuvântul conflict,mă gândesc la ………………………..
3.De ce fel de forme de conflicte ați avut parte în viața vostră?
4.Imaginați -vă că aveți un conflict cu un prieten de -al vostru.Care sunt câteva dintre
căile de a soluționa acest conflict?
5.Dacă sunteți într -o situație de conflict cu un prieten,cum puteți să -i arătați că sunteți
atenți l a ce spune?
6.Cuvintele ”conflict”și ”violență”înseamnă același lucru penru voi?Explicați?

Anexa 4

Fișă de lucru
Obiective:
După realizarea acestei lecții,elevii vor fi capabili:
 Să arate care dintre atitudinile și valorile lor provin de la
familie,prie teni,școală,comunitate și socială
 Să înțeleagă cum le influențează propriile calori căile pe care le aleg
pentru rezolvarea conflictelor
 Să identifice părțile tari și părțile slabe ale mesajelor pe care le primesc
din diferite surse
Concepte cheie

58
 Atitudin i,comportamente,analiza conflictelor,sentimente,valori
Materiale
 Tablă și cretă(sau coli mari de hârtie sau markere),o listă de
enențuri/proverbe(care vă ajuta să realizați activitate)
Activitatea 1
 Cereți elevilor să se gândească la cît mai multe enunțuri (proverbe)despre
cum să ne purtăm în situații de conflict.Dacă elevilor le este greu să
identifice astfel de proverbe,ajutați -i cu unele exemple,precum:”Ochii
pentru ochi,dinte pentru dinte”
 Notați pe tablă sau pe o coală de hârtie toate exemplele date de elevi.

59

Fișă de lucru
Obiective
După realizarea acestei lecții,elevii vor fi capabili să
 Să definească și să descrie ce este violența
 Să identifice numărul mare de acțiuni violente cărora eu sunt expuși în fiecare zi
 Să ofere căi multiple de rezolvare efectivă,nonviolntă a situațiilor de utilizare a
violenței
 Să explice de ce violența pare să fie o startegie sănătoasă bună,de rezolvare a
conflictelor
Activitate
 Scrieți pe tablă cuvântul ”violență”
 Împărtățiți elevii în grupe de câte patru
 Dați indicații elevilor să completeze”Fișa de lucru” ,”Unde ne întâlnim cu violența”
discutând mai întâi fiecare întrebare în grupele lor
 După ce elevii au completat fișele de lucru,cereți elevilor să formeze un cerc mare
 În cerc fiecare grupă împărtășește celorlalți c um a definit violența?
Numele
1.Ce credeți că este violența?
2.Cînd cineva îmbrâncește sau rănește pe altcineva,este vorba de violență
Da………………….Nu… …………………..De ce da sau de ce nu?
3.Dacă îi strigăm pe alții cu poreclele lor este vorba depre violență?
Da…………………….Nu……………………De ce da sau de ce nu?
4.Ce se întâmplă dacă sentinemenele altor peroane sunt rănite?
5.Dacă cineva rănește o altă în mod accidental,este vorba de violență?De exemplu,dacă ați
călcat din greșeală pe piciorul cuiva și i -ați produs o fractură,ați comis un act violent?
Da………………………Nu……………………De ce da sau de ce nu?
6.Numiți cel puțin patru locuri în care violența poate fi văzută sau auzită.(De
exemp lu,violența poate fi vazută la televizor,când oamenii se împușcă)

60