Specializare a: Pedagogia învățământului primar și preșcolar [617805]

Universitatea „Ștefan cel Mare “ din Suceava
Facultatea de Științe ale E ducației
Specializare a: Pedagogia învățământului primar și preșcolar

EDUCAȚIA RELIGIOASĂ

Coordo nator științific ,
conf.dr. DANIELA JEDER
Absolvent: [anonimizat]
2018

2
CUPRINS

REZUMAT ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 4
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 5
CAPITOLUL I EDUCAȚIA SPIRITUALĂ ………………………….. ………………………….. ………………… 9
1.1.Definirea conc eptelor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 10
1.2.Educația religioasă creștină ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 11
1.3.Finalități educației religioase ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 12
1.4.Principii ale educației religioase ………………………….. ………………………….. ………………………… 12
1.5.Metode și forme de realizare a educației religioase ………………………….. ………………………….. . 13
1.6.Rolul religiei în educație ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 14
CAPITOLUL II -RELAȚIA DINTRE FAMILIE -ȘCOAL Ă-BISERICĂ ………………………….. ……… 15
2.1.Factorii educației religioase ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 16
2.2. Familia – temelia dezvoltării spirituale ………………………….. ………………………….. ………………… 17
2.2.1.Def inirea conceptului ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 17
2.2.2. Funcțiile familiei ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 17
2.2.3. Rolul familiei în pregătirea spirituală a copilului ………………………….. ……………………….. 18
2.3.Școala ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 21
2.3.1.Definirea conceptului ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 21
2.3.2.Școala – centru de dezvoltare religioasă ………………………….. ………………………….. ………… 21
2.4.Biserica ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 23
2.5.Rolul familiei, a școlii și a Bisericii în dezvoltarea educației religioase creștine ………………. 24
CAPITOLUL III -METODOLOGIA CERCETĂRII ………………………….. ………………………….. ……… 26
3.1. Problema de cercetare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 27
3.2. Scop ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 27
3.3.Obiective ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 27
3.4. Ipoteze ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 27
3.5. Variabile ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 28
3.6.Plan de cercetare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 29
3.7.Metoda ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 29
3.7.1.Participanți ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 29
3.7.2.Instrumente ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 31

3
3.7.3.Procedură ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 31
3.8.Rezultate ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 32
3.9.Discuții și concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 38
3.10. Puncte tari ale cercetării, limite și direcții viitoare de cercetare ………………………….. ………… 39
3.11.Concluzie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 39
CONCLUZII FINALE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 41
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 43

4
REZUMAT

Educația religioasă ne învață să trăim frumos duhovnicește, plăcut Lui Dumnezeu și autentic.
Prin educația religioasă omul se înalță către cele cerești, iar spiritualitatea ocupă un loc important în
viața acestuia. După cum spune Sf. Ioan Gură de Aur: „A educa înseamnă a purta de grijă de copii și
tineri în ceea ce privește curățenia sufletească și buna cuviință, a -l crește pe copil moral, om drept,
a-l crește în evlavie, a avea grijă de sufletul lui, a -i modela inteligența, a forma un atlet pentru Hristo s,
pe scurt, a te îngriji de mântuirea sufletului lui. Educația este asemenea unei arte; artă mai mare decât
educația nu există, pentru că toate artele aduc folos pentru lumea de aici, arta educației se săvârșește
în vederea accederii la lumea viitoare“.
Cei trei agenți ai educației sunt: familia, școala și Biserica. Procesul de instruire , dezvoltare și de
formare a copilului începe în familie, continuă la școală și se consolidează în Biserică. Familia este
piatra de temelie și locul unde primii educa tori, părinții îi pregătesc pentru viață, pentru viitor.Școala
este puntea în care copilul își consolidează principiile, regulile și trăirile spirituale, iar Biserica este
cea care suține toate , pentru sufletul copilului.
La cercetare au participat un număr de 75 de subiecți, cu vâ rste cuprinse între 30 -50 ani, iar fiecare
părinte fiind creștin -ortodox. Pentru a vedea importanța pe care o acordă subiecții educației religioase
am ales ca instrument chestionarul. În urma cercetării, rez ultatele studiul ui au arătat că părinții de gen
feminin acordă o mai mare importanță decât părinții de gen masculin , iar între Biserică și fam ilie
există o legătură pozitivă.

Concepte cheie: educație, religie, Biserică, școală, familie, credință, valori

5
INTRODUC ERE

Trăim într -o epocă în care se poate observa că oamenii nu mai acordă religiei aceeași importanță
ca în trecut. Societatea este într -o continuă schimbare, iar fiecare persoană este atras de alte
oportunități pe care le oferă viața. Lu crarea de față presupune rolul educației religioase în viața
oamenilor locul pe care îl ocupă Dumnezeu în viața acestora.
‘’Pentru a fi buni, pentru a se respecta unii pe al ții
și a-și veni unii altora în ajutor oamenii au nevoie
de religie ’’ (Mihai Eminescu, ‘’Opere’’, Vol. 12/
1985)

6
Alegerea temei m -a determinat să aflu importanța religiei de către părinț i, cât și contribuția
acordată acesteia de către princ ipalii agenți ai educației: familia, școala și Biserica.
De-a lungul timpului, a secolelor, educa ția a avut o legătură strânsă cu religia . Educația reprezintă
o activitate în scopul dezvoltării și formării personalității. Conform lui Ioan Nicola educ ația
reprezintă „o activitate social ă complexă care se realizează printr -un lanț nesfârșit de acțiuni exercitate
în mod sistematic și organizat, în fiecare moment un subiect individual sau colectiv acționând asupra
unui obiect, individual sau colectiv în vederea transformării acestuia din urmă într -o personalitate
activă și creatoare, corespunzătoare atât condițiilor istorico -sociale prezente și de perspectivă, cât și
potențialului biopsihic individual “, iar religia conform filosofului Immanuel Kant este definită ca
fiind „recunoașterea tuturor îndatoririlor noastre ca fiind porunci divine“. Așadar, educația religioasă
reprezintă o activitate organizată și unitară susținută de iubire și credință. Astfel spus, educația
religioasă a fost definită de mai mul ți profesori teologi, dintre care îl amintim pe Dumitru Călugăru.
Pentru acesta reprezintă educația religioasă reprezintă „o acțiune specific umană care se desfășoară
conștient de către un educator, conform unui plan și unei me tode bine precizate.Ea este s usținută de
iubire, de încredere, de libertate și de harul lui Dumnezeu, și are drept scop realizarea caracterului
religios -moral cu desăvârșirea lui în personalitatea creștină“. (Dumitru Călugăru, „Catehetica “,
1984, p.75)
Educația religioasă este p rezentă în toate perioadele vieții omului, în toate momentele de fericire,
dar și de tristețe. Educația religioasă ne învață să trăim frumos duhovnicește, plăcut Lui Dumnezeu și
autentic. Educația religioasă reprezintă o latură deosebită deoarece aceasta l ucrează cu sufletele
copiilor și încearcă să modeleze această puritate. S ufletul copilului este înzestrat cu o moștenire
sufletească valoroasă: credința.
Credința este o bogăție, iar nu toți oamenii au norocul de a o avea. Depinde foarte mult de me diul
în care trăiește, de familia din care face parte și de el însuși.
Pentru a dobândi o educație religi oasă omul parcurge o călătorie pentru s uflet. Prima stație spre o
dezv oltare spirituală este familia. Copilul are nevoie de mângâiere, de valori care să îi demonstreze
toate suspiciunile acestei lumi .
Piatra de temelie trebuie să fie foarte bine zidită deoarece de aceasta se vor susține ceilalți agenți
ai educației: școala si Biserica. Dacă familia îi va încredința și îi va transmite copilul ui valorile
spirituale foarte bine stabilite, copilul va realiza că fără Dumnezeu nu poate îndeplini absolut nimic.

7
Stan Panturu susține că familia este „primul mediu educațional pentru ființa umană, extinzându -se
pe tot traseul vieții “. Educația începe încă din primii ani de viață, din copilărie. Așadar, dacă copilul
crește într -o familie de credincioși, acesta la rândul său va moșteni acest dar și va avea o familie
plăcută Lui Dumnezeu. Familia îndeplinește diferite funcții. Printre care enumerăm: funcția
pedagogică, funcția educativă, funcția morală cu rol în socializare, funcția demografică și funcția
economică.
Părinții sunt primii educatori pe care Dumnezeu i -a lăsat în grija copilului. Aceștia au îndatorirea
de a-l învăța pe copil rugăciuni, să facă Sfânta Cruce, precum și să meargă la Biserică. Dacă acestea
sunt îndeplinite, adolescentul în devenire va avea dor de căștigat pe tot parcursul vieții lui, iar acestea
vor fii greu de „dezlipit”.
Prin urmare, familia este „ temelia cea mai uni tară a oricărei civilizații. De aici pornesc toate
puterile sau toate slăbiciunile care îndrumă societatea omenească spre bine sau spre rău, spre virtute
sau spre patimi și prăbușire, familia este izvorul și leagănul neamului și fiecare popor este și va fi
întotdeauna așa cum a fost modelat în sânul familiei“.( lordul Beaconfield, 1878 )
Procesul de instruire și de formare continuă la școală. În acest cadrul educational, valorile și
principiile sunt consolidate datorită profesorului de religie . În cadrul orei de religie, preotul,
profesorul de religie transmite elevilor săi exemple demne de urmat. Școala este instituția în care
copilul are prilejul de învăța și cadrul în care copilul este îndrumat către o educație religioasă.
Agentul cel mai importan t al educației este Biserica. După cum definește C. Cucoș Biserica este
„Spațiul cel mai prielnic educației religioase este lăcașul de cult, Biserica creează mediul oportun
pentru trezirea și cultivarea sentimentelor de evlavie și de înălțare reli gioasă.Ni ci cadrul natural, nici
lectura, nici ambianța școlară nu pot suplini atmosfera adânc înălțătoare, îmbietoare la curățenie și
tihnă spiritual, pe care o presupune biserica“(C. Cucoș, 1996, p. 227 -228) În Biserică sufletul copilului
este cel mai împlinit, i ar aici găsește toate trebuințele sale. Valorile sunt cele mai bine demonstrate.
Cei trei factori ai educației: familia, școala și biserica sunt stâlpi esențiali pentru sufletul copilului.
Prin urmare, relația dintre acestea se evidențiază foarte cla r și deschis în volumul de povești și
povestiri „Amintiri din copilărie” scrisă de Ion Creangă. Iubitul autor al copiilor evidențiază cum
familia, implicarea preotului și a Bisericii ajută în dezvoltarea copilului, construind o chilie numită
școală. De atu nci putem observa cum străduința acelor oameni au pus o părticică din bunătatea lor și
au făcut un bine copiilor. Toate acestea au fost realizate pentru a fii plăcute Lui Dumnezeu.

8
În partea fina lă a acestei lucrări am abordat partea de cercetare. Cur ioasă fiind de felul cum este
percepția părinților față de religie, am realizat o cercetare. La această cercetare au participat un număr
de 75 de subiecți, cu vârste cuprinse între 30 -50 ani . Au participat persoane atât de gen feminin, cât
și de gen mascul in, fiecare părinte fiind creștin -ortodox. Pentru a măsura variabilele am folosit ca
instrument chestionarul.
În urma cercetării, rezu ltatele studiului au arătat că părinții de gen feminin acordă o importanță
mai mare decât părinții de gen masculine, iar între Biserică și familie există o legătură pozitivă.
Conform rezultatelor, părinții din mediul rural, cât și părinții din mediul urban acordă aceeași
importanță religiei.

9

CAPITOLUL I EDUCAȚIA SPIRITUALĂ

10

CAPITOLUL I
EDUCA ȚIA SPIRITUALĂ

1.1.Definirea conceptelor

Educația este o activitate complex ă care are ca scop formarea și dezvoltarea permanent ă a
personalității în concor danță cu cerințele societății prezente și viitoare și cu resurse le bio -psihice ale
indiv idului. Conform filosofului Immanuel Kant, educația are ca scop conducerea omului către
propria sa imunitate și se realizează prin apel la disciplină și instruire.
Astfel, conform lui I. F. Herbert, educația este definită „acțiunea de formare a individului pentru
el însuși, dezvoltându -i-se o multitudine de interese “, iar pentru Io an Nicola educația reprezintă „o
activitate social ă complexă care se realizează printr -un lanț nes fârșit de acțiuni exercitate în mod
sistematic și or ganizat, în fiecare moment un subiect individual sau colectiv acționând asupra unui
obiect, individual sau colectiv în vederea transformării acestuia din urmă într -o personalitate activă și
creatoare, corespunzătoare atât condițiilor istorico -sociale preze nte și de perspectivă, cât și
potențialului biopsihic individual “.
T. Cozma în lucrarea „Psihopedagogie pentru examenele de definitivat și gradul didactic II“
definește educația printr -o serie de trăsături. Printre care enumerăm: „vizează ființa uman ă și numai
pee a, educația este o activitate conștientă sau un process intentional, este un fenomen social:
afirmarea individualității și dezvoltarea autonomiei se realizează printr -un process relational, cu
finalitate social și nu se limitează la o perioa dă sau etapă a vieții, ci este un proces permanent“ . ,,Nu există artă mai frumoasă ca arta educației.
Pictorul și sculptor ul fac doar figuri fără viață, dar
educatorul creează un chip viu; uitându -se la el, se
bucură și oamenii, Se bucură și Dumnezeu. Și oricine
poate fi dascăl, dacă nu al altora, cel puțin al său.”
(Sf. Ioan Gură de Aur)

11
Religia se referă la sentimente, sacru, ritualuri, practici, sentimentul divinității care îi unește pe
oameni. Conform filosofului Immanuel Kant, religia este definită „recunoașterea tuturor îndator irilor
noastre ca fiind porunci divine“.
În lucrarea „Sacrul“, teologul Rudolf Otto face referire la religie p recizând astfel: „ Sacrul este
înainte de toate o categorie de interpretare și evaluare a ce nu exista ca atare, decât în domeniul
religios… Ea este o categorie complex și, prin urmare , poartă în sine un element de un gen cu totul
aparte, unul care se sustrage raționalului și care rămânând complet inaccesibil înțelegerii conceptuale.
Este un arreton, ceva inefabil“.
Termenul de educație pr ovine din latinescul educo -educare care semnifică a crește, a cultiva .
Religia este un instrument, un mijloc de modelare a personalității oamenilor. Termenul de religie
provine din latinescul religio care semnifică teamă, loialitate. Cei doi termeni, împr eună, au ca scop
formarea personalității fiecărui individ, ce constituie un mijloc de formare, de creștere spirituală a
sufletelor.
Așadar, prin educația religioasă omul se înalță către cele cerești, iar spiritualitatea ocupă un loc
important în viața acestuia . După cum spune Sf. Ioan Gură de Aur: „A educa înseamnă a purta de
grijă de copii și tineri în ceea ce privește curățenia sufletească și buna cuviință, a -l crește pe copil
moral, om drept, a -l crește în evlavie, a avea grijă de sufletul lui, a -i modela inteligența, a forma un
atlet pentru Hristos, pe scurt, a te îngriji de mântuirea sufletului lui. Educația este asemenea unei arte;
artă mai mare decât educația nu există, pentru că toate artele aduc folos pentru lumea de aici, arta
educației se săv ârșește în veder ea accederii la lumea viitoare“.

1.2.Educația religioasă creștină

Educația religioasă a fost definită de mai mulți profesori teologi, dintre care îl amintim pe Dumitru
Călugăru . Pentru acesta reprezintă „o acțiune specific umană ca re se desfășoară conștient de către un
educator, conform unui plan și unei metode bine precizate.Ea este susșinută de iubire, de încredere,
de libertate și de harul lui Dumnezeu, și are drept scop realizarea caracterului religios -moral cu
desăvârșirea lui în personalitatea creștină“.(Dumitru Călugăru, Catehetica , 1984, p.75)

12
1.3.Finalități educației religioase

Finalitățile educației religioase sunt strâns legate de celelalte educații, printre care se enumeră:
educația morală, educația estetică, educa ția intelectuală, educația fizică. În lucrarea „Introducere
în teoria educației“ , autoarea M. Momanu identifică următoarele finalități ale educației religioase:
însușirea de cunoștințe, formarea conștiinței religiozității și formarea unor atitudini spiritu ale.
Însușirea de cunoștințe presupune dobândirea de cunoștințe în cadrul școlii sub îndrumarea
profesorului. Aceasta propune valori, credințe, virtuți esențiale în educația morală. De asemenea,
se afirmă faptul că educația religioasă presupune „mai mu lt decât cunoaștere, decât informare și
chiar analiză critică “(M. Momanu, „Introducere în teoria educației“ , 2002, p.88 ) În acest sen s,
putem afirma faptul că educația religioasă presupune mai mult decât credem.
A doua finalitate a educației religioase o reprezintă formarea conștiinței religiozității. În acest
sens, religiozitatea reprezint ă o dimensiune spirituală între religie și cult. De aici, omul conduce
către noi deschideri ale religiei, dar și conștiința prezenței unor multitudini de culturi. Astfel spus,
fiecare persoană trebuie să respecte și să comunice cu persoanele care aparțin a ltor culturi și să
țină cont de valorile și credințele acestora.
Formarea unor atitudini spirituale reprezintă efectele educației religioase din toate domeniile
acestei lumi. Această atitudine este mărturia faptului că există structuri a religiozităț ii. Viața
spiritua lă se manifestă prin atitudini.

1.4.Principii ale educației religioase
Procesul educaț ional implică principii didactice. Printre care ne enumeră următoarele principii ale
educației religioase: principiul unit ății fundamentale a spiritului religios;
principiul toleranței religioase;
principiul neutralității confensionale.
Principiul unității fundamentale a spiritului religios p resupune înțelegerea manifestărilor spiritului.
Acest principiu se ghidează prin raportarea spiritului religios.
Principiul toleranței religioase presupune libera alegere. Așadar, educația religioasă semnifică
respect, toleranță față de credințele si valorile care sunt transmise. Toleranța presupune acceptare,

13
îngăduință. Emilian Vasilescu consider că acest termen nu este potrivit față de educația religioas ă. E.
Vasilescu afirmă faptul că „În raporturile dintre religii nu este bine să fie vorba de tol eranță, ci de
înțelegere, apropiere reciprocă, de respect și colaborare… “(E. Vasilescu, 1998, p.412) Astfel spus,
între religii trebuie să existe c omunicare, respect, compasiune.

1.5.Metode și forme de realizare a educației religioase
În opinia lui I. Cerghit m etodele reprezintă „ansa mblul procedeelor de executare a operațiilor
implicate în activitatea învățării, într -un flux continuu de acțiuni în vederea atingerii obiectivelor
propuse” ( Cerghit Ioan, Metode de învățământ, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1980,
p. 37)
În cadrul orei de religie se folosesc următoarele metode :
o metode de comunicare;
o metode de cunoaștere a religiozității ;
o metode fundamentate pe acțiune.
Metodele de comunicare se clasifică astfel:
 metodele expo zitive;
 metodele interogative .
Astfel, metodele expositive folosite la clas ă se realizează prin povestire, explicația, descriere,
argumentare.
Povestirea reprezintă „este expunerea orală, de către profesor, a unor întâmplări reale sau
imaginare astfel încât să faciliteze însușirea noilor cunoștințe, să dezvolte anumite sentimente și să
formeze atitudini pozitive la elevi” (Sorin Cristea, Pedagogie, vol. II, Editura Hardiscom, Pitești,
1997, pp. 86 -87.) Povestirea la clasă se poate realiza prin comunicarea unor povestiri despre Sfinții
Părinți, despre întâmplări din Noul și Vechiul Testament. Expliocația este metoda expozitivă care
constă în explicarea unor termeni din Noul și Vechiul Testament, despre icoane, Biserică sau
rugăciune.

14
Descrierea „prezintă caracteristici ale obeiectelor, fenomenelor, locuitorilor, urmărind, în special,
aspectele fizice ale acestora” . (Marin Stoica, Pedagogie școlară, Editura Gheorg he Cârțu -Alexandru,
Craiova, 1995, p. 112. ) Exemp le în care această metodă este folosită la clasă identificăm următoar ele:
descrierea locurilor unde au trăit Sfinții sau Domnul Nostru Iisus Hristos.
O altă metodă expo zitivă este argumentarea. Argumentarea reprezintă „este metoda expozitivă
prin care se formulează un raționament, în vederea susținerii unei anumite idei în legătură cu care
există sau ar putea să existe opinii diferite” ( Marin Stoica, Pedagogie școlară, Editu ra Gheorghe
Cârțu -Alexandru, Craiova, 1995, p. 112 )
În cadrul orei de religie metoda interogativă: co nversația este cea mai importantă. Conversația se
clasifică astfel: conversația catehetică și conversația euristică.

1.6.Rolul religiei în educație

Religia reprezintă un cea mai importantă component pentru educație. Prin educație religioasă omul
găsește liniștea. Scopul religiei în educație con stă în lucrarea duhovnicea scă de a lucre cu sufletele
copiilor. Educația reprezintă religia deoarece toate formele de educație ne duc cu gândul la religie.
Aici, dobândim valori, cunoștințe, respect ul, iubirea. Aceste valori sunt importante pentru o lume mai
bună. Familia este cea care inițiază aceste valori. În cadrul familiei se dezvoltă și se formează educația
religioasă. Sufletul copilului are nevoie de cele cerești.

15

CAPITOLUL II -RELAȚIA DINTRE FAMILIE -ȘCOALĂ –
BISERICĂ

16
CAPITOLUL II
RELAȚIA DINTRE FAMILIE -ȘCOALĂ -BISERICĂ

2.1.Factorii educației religioase

Factorii educației religioase se clasifică astfel: factori interni și factori externi. Educația religioasă
se realizează pe baza factorilor externi. Dintre factorii externi cei mai importanți ai educației religioase
enumerăm: f amilia, școala și B iserica .
De-a lungul timpulu i, factorii educației religioase:
familia, școala și biserica au o însemnătate deosebită
asupra dezvoltării copilului. Între aceșt i trei factori a
existat și există o legătură strânsă deoarece relația lor
au rolul de a face transmiterea de valori, principii,
formarea credinței, dar și mod elarea sufletelor
oamenilor. De astfel, putem afirma faptul că procesul
de instruire și de formare a copilului începe în familie, continuă la școală și se consolidează în
Biserică.
În articolul „Factorii educației ca premise pentru dezvoltarea valoril or religioase“, Marian Toma
precizează faptul că între acești trei factori: familie, școală și biserică conduc către un mijloc de „Credința în Dumnezeu este ce a mai mare zestre
spirituală pe care Familia, Biserica, Școala și Comunitatea
o pot transmite copiilor, pentru că ea îi ajută pe tineri să facă
deosebire între valori eterne și valori efemere și le formează
personalitatea , învățându -i să cultive bunătatea și omenia,
iubirea de Dumnezeu și de semeni, recunoștința față de
generațiile trecute și responsabilitatea față de prezent și de
viitor .“ ( „Lumină pentru viață. Importanța orei de religie
pentru educația copiilor și tinerilor“ – Apelul Consiliului
Consult ativ al Cultelor din România, 15.05.2018)

17
formare și de transmitere de credințe. De asemen ea, tot în acest articol profesorul Marian Toma
precizează faptul că educația religioasă are un dublu scop , printre care enumerăm: scop informativ și
unul formativ. În scop informativ avem la dispoziție disciplina numită Religie care ne ajută să
acumulăm cunoștințe, idei cu ajutorul că ruia ne dezvoltă personalitatea, iar prin inter mediul
profesorului de religie
ne sunt transmise aceste
cunoștințe.

2.2. Familia – temelia
dezvoltării spiritual e
Primul pas către o
cunoaștere spirituală și
spre o viață cu o
educație pe măsură se
datore ază familiei, după
cum susține Stan
Pantur u că familia este „primul mediu educațional pentru ființa umană, extinzându -se pe tot traseul
vieții “.Aceas ta începe de la vârste fragede , odată cu „preistoria biografică a individului “, așa cum
afirmă Vasile Băncilă .

2.2.1.Definirea conceptului
În lucrarea „Familia creștină, implicațiile ei în creșterea și educația moral -religioasă a copiilor“,
profesorul Manolache Elena definește familia ca fiind o instituție divină, un așezământ întemeiat pe
căsătorie care are cele mai frumoase meniri în „slujba vieții“ , iar sociologul Elisabeta Stănciulescu,
în lucrarea „Sociologia educației familiale “, definește familia o „unitate social ă constituită din adulți
și copii, între care există relații de filiație natural sau socială“. De asemenea, pentru actorul și
muzicianul Ioan Gyuri Pascu familia reprezintă ,,școala în care ești deopotrivă profesor și elev”.

2.2.2. Funcțiile familiei

18
Mitrofan definește funcțiile familiei ca fiind „totalitatea responsabilit ăților ce revin familiei în
cadrul arfitectoni cii de ansamblu a activității economico -sociale într -o anumită perioadă ist oricește
determinată “.(Mitofan, 1991 )
Familia îndeplinește diferite funcți i, printre care enumerăm : funcția pedagogică, funcția educativă,
funcția morală cu rol în socializare , funcția demografică și funcția economică.
Funcția demografică este influențată de societatea și de statutul în care trăiește fiecare individ.
Natalita tea stă la baza acestei funcții deoarece aceasta determină funcția biologică a familiei.
Funcț ia economică este exercitată de influența membrilor familiei. Economia diferă de la o familie
la alta datorită mediului în care trăiește și modului în care aceștia se implică în a crește sau scade
economia familiei. Cercetătorii susțin faptul că celelalte funcții ale familiei depind de funcția
economică, iar aceasta conduce către o bună conduit ă și desfășurare a familiei.
Funcția educativă are rolul de a forma personalitatea propriilor copii. Părinții au sarcina de a -i
îndruma și de a -i călăuzi pe c opii pe drumul cel bun, cu principii bine stabilite și cu credință în
Dumnezeu. Astfel, copilul va trece cu ușurință pentru greutățile, obstacolele ce le va întâmpina de -a
lungul timpului. De asemenea, propriile decizii sunt influențate de credința cu car e părinții i -au
înzestrat.

2.2.3. Rolul familiei în pregătirea spirituală a copilului

Prima piatră de temelie ce s e zidește pentru sufletul copilului este familia, după cum afirmă Sfântul
Ioan Hrisostom: „Dacă sufletul tânăr primește pecetea bu nelor principii, nimeni nu va mai putea să le
șteargă, atunci când ele se vor întări ca ceara sigiliului “. Astfel, sufletul copilului este înzestrat cu o
moștenire sufletească valoroasă: credința.
Familia are un scop hotărâtor de -a lungul vieții copilului și are rolul să învețe ce e mai esențial
vieții, credința, după cum afirmă Sfântul Ioan Gură de Aur: „Nu în a procura averi și mărire pentru
copii trebuie să se consume strădaniile părinților, ci în a -l învăța pe aceștia cum să facă binele, cum
să căștige adevărata înțelepciune. Căci toate bunurile pământești sunt trecătoare, toate se pierd și se
strică“.

19
După cum am afirmat , educația în mediul familial are un rol fundame ntal în formarea
personalității, iar cei care ne formează și ne pregăte ște pentru viață sunt părinții. Ei sunt primii care
ne deslușesc spre tainele vieții și ne îndreptează către Dumnezeu. Astfel, de-a lungul anilor petrecuți
în familie, copilul dobândește încredere, credință și valori necesare sufletului. Părinții, bunicii sunt
modele le cele mai esențiale în educarea religioasă a copilului. Din primii ani de viață copilul urmează
exemplul părinților: învață rugăciuni, merge la biserică, se roagă. Cadrul familiei este cel care
influențează și deciziile copiilor. De mic ac esta învață cum să se comporte în societate, cum să îi ajute
pe semeni, dar și cum să aibă o viață duhovnicească plăcută Lui Dumnezeu.
Putem afirma faptul că, copilul este influențat de multe lucruri: disciplina, valorile sociale care îi
sunt transmis e din familie, dar și integrarea familiei în societatea contemporană, precum și autoritatea
părinților față de proprii lor copii de care dau dovadă pe tot parcursul vieții. Mediul este cel care
influențează toate aceste aspect e ale vieții.
După cum am afirmat mai sus, principalele valori, reguli sociale se transmit încă din familie. Aici
se dezvoltă și se formează deprinderi, cuno ștințe, valori spirituale. De asemenea se dezvoltă
afectivitatea pentru o bună relaționare între membrii familiei, dar și în tre oamenii din jur.
Părintele încearcă ca de -a lungul acestui proces de dezvoltare să apeleze la diferite tehnici și
metode pentru o formare puternică și de bază. Astfel, de mic copilul învață să facă Sfânta Cruce,
învață o rugăciune, iar cu timpul merge la biserică. Aceste deprinderi învățate de mici, cu greu se
poate dezlipi copilul mai târziu. Afirm acest lucru deoarece adolescentul de mai târziu va vedea că
aceste nevoi sunt importante în orice împrejurare pe care o va întâlni. Deciziile vor fi i luate datorită
acestor lucruri care stau la bază.
Părinții sunt răspunzători de aceste decizii pentru că nu au reuți să planteze în sufletul copilului
valorile și principiile,
Așadar, Pr. Maxim Kozlov, în lucrarea
„Familia, ultimul bastion” : „Nu este
nimic care să ne capteze imaginația, să ne
inspire devotamentul sau să ne trezească
emoțiile așa cum o face gândul la
siguranța, fericirea și viitorul copiilor
noștri. Însă, dat fiind că noi deja am

20
adoptat standarde și un mod de viață de adulți, se întâmplă să uităm că și copiii își au propriile
standarde și sunt extrem de impresionabili. Betonul care nu s -a uscat va păstra urma chiar și a celei
mai mărunte insecte și o va păstra pentru totdeauna. Lăsați însă ca betonul să se întărească și nici
măcar un elefant nu va mai lăsa urme în el ”. (Pr. Maxim Kozlov, Familia, ultimul bastion , Ed. Sophia,
București, 2009, pp. 215 -216.)
Credința, moștenirea sufletească cu care este înzestrat fiecare copil dobândește o latură deosebită
și puternică asupr a vieții. Familia este cea care înzestrează și întărește. Exemplul pe care îl ia fiecare
copil de la părinți îl marchează pe mai târziu. Dacă copilul crește într -o familie de credincioși, acesta
la rândul său va moșteni acest dar și va avea o familie plăcu tă Lui Dumnezeu. Depinde foarte mult
cum este construită această piatră de temelie deoarece de la aceasta pornesc toate. Dacă piatra este
întărită cu credință, rugăciune, ea va continua să fie așa tot timpul. În cazul în care familia nu
moștenește aceste c redințe și valori, nici copilul nu avea de unde învăța. După cum susține Vasile
Băncilă: „Dacă nu plouă primăvara, degeaba va ploua mai târziu“(Vasile Băncilă, „Inițierea
religioasă a copilului “, p. 21). Așadar, credința trebuie sa fie construită și așezat ă încă din primele
momente ale vieții, din primii ani de viață, din copilărie deoarece restul vor fii în zadar dacă vor începe
mai târziu. Timpul este un initiator al acestei dezvolt ări, este cunoscătorul vieții.
De-a lungul acestei dezvoltări, relaț ia dintre părinte – copil trebuie să existe o relație de prietenie
pentru ca educația împărtășită copilului să fie una ușoară înzestrată cu iubire și comunicare. Astfel,
mai târziu, stâlpii de susținere a copilului vor fi mulțumiți sufletește de ceea ce au realizat pentru
darul cel mai de preț primit de la Dumnezeu.
Din nou ne întoarcem la Cuvântul lui Dumnezeu și în ceea ce privește relația dintre părinți și copii.
Aproape toți psihiatrii de renume recomandă aceste sfaturi ca fiind procedura coresp unzătoare și
sănătoasă de creștere a copilului. Cuvântul lui Dumnezeu continuă să fie aplicabil în orice veac și în
orice societate. Astfel la Ieșire 20, 12 citim: „Cinstește pe tatăl și mama ta ca să ți se lungească zilele
în țara pe care ți -o dă Domnul, Dumnezeul tău." Levitic 19, 3: "Fiecare dintre voi să cinstească pe
mamăsa și pe tatăl său….” Prov. 1, 8: „Ascultă, fiule, învățătura tatălui tău și nu lepăda îndrumările
mamei tale.” Efes. 6, 1: „Copii, ascultați în Domnul de părinții voștri, căci este drept.” Prov. 29, 15:
„Nuiaua și certarea dau înțelepciunea, dar copilul lăsat de capul lui face rușine mamei sale.”
Cu trecerea timpului, copiii vor realiza de ceea ce au făcut părinții lor pentru ei. Vor vedea că
deciziile și toate lucrurile au avu t o semnificație importantă, chiar dacă în acel moment nu a avut nicio

21
valoare. De asemenea vor susține că familia semnifică arm onie, iubire, răbdare , comuniune, frumusețe
spirituală, dar și locul unde se pornește către o educație religioasă.
Dezvolta rea gradată a plantei din sămânță este o pildă în ceea ce privește instruirea copiilor. Avem
„întâi un fir verde, apoi spic, după aceea grâu deplin în spic” (Marcu 4, 28). „Cel care a spus această
pildă a creat sămânța cea mică, i -a înscris proprietățile vi tale și i -a instituit legile care îi conduc
creșterea. Iar adevărurile descoperite de această parabolă au devenit fapt în propria Lui viață. El,
Maiestatea cerului, Împăratul slavei, a devenit Prunc în Betleem și pentru o vreme a reprezentat
copilașul nepu tincios aflat în grija mamei. În copilărie a vorbit și s -a purtat ca un copil, cinstindu -și
părinții și împlinindu -le dorințele în mod util. Însă de la primele semne ale discernământului, în mod
constant a crescut în har și cunoștința adevărului”( Dr. Ioan -Gheorghe Rotaru, Responsabilitatea
adulților creștini față de copii și adolescenți , ”Argeșul Ortodox”, Nr., 488, Martie 2010, p. 3.)
În concluzie, „Familia este temelia cea mai unitară a oricărei civilizații. De aici pornesc toate
puterile sau toate s lăbiciunile care îndrumă societatea omenească spre bine sau spre rău, spre virtute
sau spre patimi și prăbușire, familia este izvorul și leagănul neamului și fiecare popor este și va fi
întotdeauna așa cum a fost modelat în sânul familiei“. (lordul Beaconfi eld, 1878 )

2.3.Școala
Al doilea pas către o viață plăcută și armonioasă se datorează școlii. Școala este centrul în care
copilul consolidează învățăturile primite în anii anteriori ai vieții . Credința capătă o valoare mai mare
datorită implicării ace stui agent al educației: școala. Datorită acestui agent al educației copilul este
pregătit mai mult pentru o viață duhovnicească prin intermediul orei de religie.

2.3.1. Definirea conceptului
Regele Carol al II – lea, definește școala astfel: „Șco ala nu este un instituție de învățătură,ci un
templu ai cărui preoți sunt profesorii“. Școala este o instituție în care copilul are prilejul de învăța și
este îndrumat către o educație religioasă.

2.3.2. Școala – centru de dezvoltare religioasă

22
Școala este un mijloc important pentru cunoașterea creației Lui Dumnezeu. Aceasta este susținută
de obiectul de studiu predată în școală: religia. Predarea religiei în școală constituie o împlinire a
omului, un mijloc către o cunoștere dreaptă și bună, da r și încredințarea de valori spirituale.
Sfântul Ioan Gură de Aur susține faptul că „A educa înseamnă a purta de grijă de copii și tineri în
ceea ce privește curățenia sufletească și buna cuviință, a -l crește pe copil moral, om drept, a -l crește
în evlavie, a avea grijă de sufletul lui, a -i modela inteligența, a forma un atlet pentru Hristos, pe scurt,
a te îngriji de mântuirea sufletului lui. Educația este asemenea unei arte; artă mai mare decât educația
nu există, pentru că toate artele aduc folos pentru lumea de aici, arta educației se săvârșește în vederea
accederii la lumea viitoare“.
În această călătorie, dezvoltarea
copilului este susținută de aceste valori
religioase transpuse în ora de religie.
În cadrul acestei ore, fiecare copil
dobândește cunoștinte, credințe despre
educația religioasă, despre cum ar
trebui să se comporte și îl ajută să
înțeleagă nelămuririle și să găsească
răspunsurile la întrebările legate de
această lume.

În cadrul acestei instituții, copilul află lucruri importante și folositoare vieții lui. Copilul află despre
istoria religie i, despre v irtutea cea mai importantă: iubirea, dar și despre credință. Astfel, la ora de
religie copilul învață rug ăciuni, învață cum să se roage, dar și învățături și morale despri nse din caietul
de religie. Rugăciunea „ne dă compania lui Dumnezeu și cele mai dulci experiențe“. Astfel, copilul
își găsește liniștea în orice împreujurare, acasă, la școală sau în societate. Rugăciunea îl înalță către
cele Sfinte și îl întărăște moral. La școală, la ora de religie, acesta este primul lucru cu care se începe
ora, cu o rugăciune rostită împreună cu profesorul de religie.
Educația religioasă în școli continuă să fie subiectul dezbaterii și este în mod special actuală în
societatea noa stră multiculturală și multi -credincioasă. De aceea se încearcă ca în orele de religie

23
elevii să învețe despre importanța pe care o are religia. În aceeași situație sunt părinții. Ei sunt de
păerere că ar fii timpul ca în cadrul învățământului să existe o apropriere către educația religioasă.
C. Cucoș este de părere că pentru o formare a educației religioase în școală este nevoie de câteva
argumente. În lucrarea „Educația religioasă. Repere teoretice și metodice” se identifică următoarele
argumente:
 Argumentul cultural;
 Argumentul psihologic;
 Argumentul etic;
 Argumentul sociologic;
 Argumentul etic
 Argumentul ecumenic;
 Argumentul teologic;
 Argumentul pedagogic.
Toate aceste argumente sunt reprezentate pentru o bună desfășurare, organizare și form are a
educației religioase în școală. (C. Cucoș, Educația religioasă. Repere teoretice și metodice , ediția a
doua, revăzută si adăugită, Editura Polirom, Iași, 2009, pp. 15 -17).

2.4.Biserica

„Spațiul cel mai prielnic educației religioase este lăcaș ul de cult,
Biserica creează mediul oportun pentru trezirea și cultivarea sentimentelor
de evlavie și de înălțare religioasă.Nici cadrul natural, nivi lectura, nici
ambianța școlară nu pot suplini atmosfera adânc înălțătoare, îmbietoare la
curățenie și tih nă spiritual, pe care o presupune biserica“(C. Cucoș, 1996,
p. 227 -228)
Biserica este lăcașul cel mai Sfânt în care oamenii se adună pentru a
se ruga și a mulțumi Lui Dumnezeu. Aici se formează îndatoririle pe care le are fiecare creștin de
îndeplini t. Preotul prin pildele și învățăturile transmise ne ajută să deslușim tainele ascunse ale
acestora.

24
În această lume există foarte multe culte religioase. Biserica Ortodoxă Română cuprinde biserici
independente, dintre care amintim: Biserica Rusă, Bis erica Greacă, Biserica Etiopiană.
Domnul Nostru Iisus Hristos ne
ajută permanent atunci când avem o
năzuință. Fiecare dintre noi
încercăm să luăm exemplu pentru a
fii cr eștin demni și curați la suflet.
Biserica, prin educația religioasă,
reînvie în om conștiința morală și
dezvoltă aspirația de natură spiritual.
Din punctul meu de vedere,
educația religioasă poate fii realizată
cel mai bine în Biserică. Aici se pot
concretiza cele mai importante valori.
Copilul are prilejul de a se ruga și de a merge în fiecare Duminică la Biserică. Astfel, această
puritate primește Sfânta Taină a Împărtășaniei, darul pe care ni L -a lăsat Domnul Nostru Iisus Hristos.
Închei prin a spune că p rin intermediul Apostolului Pavel, Mântuitorul a spus că „Biser ica este
Trupul lui Hristos, iar cap al Bisericii este H ristos“ .

2.5.Rolul familiei, a școlii și a Bisericii în dezvoltarea educației religioase creștine

„Toți cei implicați în realizarea educației religioase au misiunea de a propovăduii Evanghelia lui
Hristos, tinerii conștientizând faptul că îndepărtareade adevărul revelat manifestat în persoana și
activitatea Domnului nostru IisusHristos îl duce pe om la pierzanie. Dimensiunea misionară a
educației religioasevizează, pe lângă instruirea tinerilor în ceea ce privește elementele de doctrină
șiistorie creștină și îndreptarea lor spre împărtășirea lor cu Sfintele Taine. “

Factorii educației reprezintă ținte importante pentru dezvoltarea personalității. Astfel, f amilia,
prima piatră de temelie de unde se pornește către o viață duhovnicească cu valori și credințe bine

25
stabilite , continuă la școală, unde copilul consolidează aceste valori, iar Biserica înzestrează ambii
agenți ai educației: familia și școala.
Așadar părintele și Preotul se întâlnes c într -un cadru cunoscut copilului, școala. Acesta fiind
centrul de interes al copilului. Preotul, fiind și profesorul de religie al copilului încearcă să facă
legătură între ceea ce părinții i -au învățat și Biserica, locul unde își găsesc liniștea. Astfe l, cei trei
stâlpi ai educației se unesc și formează o legătură strânsă și armonioasă pentru dezvoltare.
Relația dintre familie, școală și B iserică este foarte bine remarcată în multe exemple de -a lungul
istoriei, dar și de-a lungul vieții unor auto ri cunoscuți. Printre care se enumeră Ion Creangă, autorul
cunoscut și iubit de mulți copii pentru întâmplările hazli i ale lui N ică din volumul de pove ști
„Amintiri din copilărie “. Volumul intitulat „Amintiri din copilărie “ a fost scrisă în perioada 1880 –
1881. Acest v olum de povești și povestiri este împărțit în patru capitole. Din primul capitol, autorul
prezintă școala din H umulești. Părintele Ioan construise la poarta bisericii o chilie pentru școală. Cu
ajutorul dascălului Vasile, pornesc în sat pentru a-i convinge pe părinții copiilor să îi dea la școală,
pentru a învăța carte. Pe vremea aceea, copiii nu au înțeles rolul școlii, dar cu trecerea timpului au
observat că aceasta le va ajuta mai târziu. Părinții au susținut ideea de a merge copilul la școal ă și ca
Părintele Ioan să îi învețe carte. De aici putem desprinde ce mare importanță a dat dovadă Părintele
Ioan pentru școală.
Un alt exemplu în care relația familie, școală și biserică este evidențiată foarte bine este exemplul
rugăciunii. C opilul , de mic învață de la părinți o rugăciune , iar apoi la școală acest lucru este
consolidat la ora de religie atunci când la începutul orei toți elevii se roagă împreună cu profesorul de
religie. Toate acestea sunt strâns legate de Biserică deoarece în acest Sfânt Lăcaș, copilul se roagă.
Astfel, copilul este împlinit sufletește oriunde s -ar afla: în cadrul familiei sau în cadrul școlii.
Școala s -a dezvoltat datorită bisericilor deoarece în tinda acestora a existat implicarea preoților, a
dascălilor și a monahiilor; iar familia este piatra de temelie ce se construiește pentru sufletul copilului.
Închei, prin a spune că între cei trei factori ai educației: familia, școala și biserica există o strânsă
legătură și esențială pentru o educație plăc ută Lui Dumnezeu.

26

CAPITOLUL III -METODOLOGIA CERCETĂRII

27
CAPITOLUL III
METODOLOGIA CERCETĂRII

3.1. Problema de cercetare
Care este atitudinea p ărinților cu privire la importanța educației religioase în viața acestora ?

3.2. Scop
Scopu l cercetării l -a reprezentat identificarea importanței religiei de către părinț i, cât și
contribuția acordată acesteia de către principalii agenți ai educației: familia, școala și Biserica.

3.3.Obiective
Ob1: Investigarea influ enței pe care o are med iul de proveniență a părinților asupra importanței
religiei în viața acestora.

Ob2: Investigarea influenței pe care o are genul subiecților asupra importanței acordată educației
religioase din viața acestora.

Ob3: Investigarea influenței celor mai importan ți agenți : școala și biserica pe care o exercită
asupra educației în opinia părinților.

3.4. Ipoteze
Ipoteza 1. Părinții din mediul rural acordă o mai mare importanță educației religioase decât
părinții din mediul urban.

Ipoteza 2. Există diferențe de gen în privința importanței acordată religiei pe care o exercită
asupra educa ției în opinia părinților.

28
Ipoteza 3.Există o legătură pozitivă între Biserică și școală.

3.5. Variabile

Variabile independente:

Vi.1. Genul s ubiecților (cu 2 nivele , cu eșantioane independente, grupe separate de
subiecți ):
-feminin;
-masculin.

Vi.2. Mediul de proveniență (cu 2 nivele , cu eșantioane independente, grupe separate de
subiecți ):
-rural;
-urban.

Vi.3. Vârsta părinților (cu 2 nivele ):
-30-40 ani;
-41-50.

Vi.4. Agenți ai educației (cu 3 nivele):
-familia;
-școala;
-biserica.

Variabile dependente:
Vd.1. Percepția părinților față de religie .

29

3.6.Plan de cercetare

3.7.Metoda

3.7.1. Participanți
La această cercetare , realizată în luna mai a acestui an (2018) , au participat un număr de 75 de
părinți (N= 75) , cu vârste cuprinse între 30 -50 de ani, media vârstei lor fiind de 38 de ani (M= 38,38).
Aceștia sunt părinții copiilor înscriși la două școli diferite din județul Suceava, și anume: Școala
Gimnazială ‘’Dimitrie Cantemir’’ R ădăuți, Școala Gimnazială Lupcina și Școala Gimnazială ’’Petru
Mușat’’ , Siret.
În cadrul acestui studiu au participat persoane atât de gen feminin (69,33% femei) , cât și de gen
masculin (30,67% b ărbați ), (Figura 1) . Dintre toți subiecții, 49,33 % provin din mediul rural și 50,67%
provin din mediul urban (Figura 2). Toți subiecții sunt de religie creștin – ortodoxă.
Vi. 2.
Mediul de proveniență
Rural
Vi. 2.1. Urban
Vi. 2.2.
Vi.1.
Genul Feminin
Vi. 1.1.
G1
G2
Masculin
Vi. 1.2.
G3
G4

30

Figura 1. Genul subiecților

Figura 2. Mediul de proveniență

31
3.7.2. Instrumente

În realizarea acestei cercetări s -a folosit chestionarul demografic pentru identificarea datelor
precum: genul (feminin, masculin), vârsta, mediul de proveniență (rural, urban). De asemenea pentru
verificarea ipotezelor s-a utilizat ca instrument chestionar ul (Anexa1).
Acest instrument a fost realizat în luna mai a acestui an, 2018. Instrumentul constă într -o serie de
întrebări , fiind împărțit în trei părți. Prima parte a chestionarului este alcătuit din 9 itemi, având
posibilitatea de a alege una din cele cinci variante propuse: în foarte mare măsură, în mare măsură,
într-o mică măsură, într -o foarte mică m ăsură și deloc (exemplu: În ce măsură credeți că este
importantă relația dintre profesorul de religie și dvs.?) . Celelalte trei părți a chestionarului este alcătuit
din câte doi itemi fiecare, având posibilitatea de a alege una din cele patru variante. Pe ntru partea a
doua avem: întotdeauna/ mereu, de multe ori, de puține ori, niciodată, (exemplu: Cât de des mergeți
la biserică?), pentru partea a treia avem: foarte mult, mult, puțin, deloc, (exemplu: Cât timp acordă
copilul dvs. preocupărilor religioase?) iar pentru partea a patra au posibilitatea de a alege într e: da,
nu, nu știu, nu răspund, (exemplu de item: Sunteți de accord cu predarea religiei în școală .
Acest instrument a fost conceput pentru a investiga atitudinea p ărinților cu privire la impor tanța
educației religioase în viața propriilor copii. Pentru analiza datelor s -a folosit scorul. Așadar pentru
subiecții cu un scor ridicat, acordă o mare importanță religiei, iar cei cu un scor scăzut acordă o mai
mică importanță.

3.7.3. Procedură

La această cercetare participanții au fost părinții copiilor înscriși la trei școli diferite din județul
Suceava, și anume: Școala Gimnazială ‘’Dimitrie Cantemir’’ R ădăuți, Școala Gimnazială Lupcina și
Școala Gimnazială ’’Petru Mușat’’, Siret.
În prima etapă, s -a luat legătura cu d oamnele învățătoare, de la clasele a III -a și a IV -a, atât din
mediul urban, cât și mediul rural, pentru a obține acordul acestora de a vorbi cu părinții. Apoi , s-a luat
contactul cu părinții care și -au dat acordul de a participa la cercetare. Locul desfășurării cercetării a
fost în sala de clasă, în timpul unei ședințe cu părinții. Desfășurarea s-a realizat în felul următor.
Fiecare părinte a primit câte un chestionar , alcătuit din 17 itemi, itemi ce făceau referire la importanța
religiei pe care o acordau părinții, precum și contribuția principalilor agenți ai educației: familia,

32
școala și Biserica. În a doua etapă, aceștia au fost rugați să citească cu atenție fiecare item și să însemne
în dreptul răspunsului care cred că se potrivește cel mai bine. De asemenea au fost rugați să nu se
consulte cu un alt părinte pentru a nu exista răspunsuri la fel.
La începutul chestionarului, fiecare subiect a primit o descriere în c eea ce constă acest
instrument. Subiecții au fost informați că răspunsurile vor fii confidențiale și vor fii folosite doar în
scopul acestei cercetări. Durata completării acestui instrument a fost de maxim 10 minute . Fiecare
părinte s -a încadrat în acest timp estimat.
La sfârșit, am primit un număr de 80 de chestionare, dintre care 5 chestionare au fost eliminate
datorită faptului că au fost incomplente sau din motivul că răspunsurile au fost nepotrivite.

3.8.Rezultate
În vederea prelucrării datelor statistice, s -a utilizat programul statist ic SPSS.17, în care au fost
colectate toate datele de la instrumentul folosit: chestionarul. Metodele utilizate pentru testarea
ipotezelor sunt: Testul t pentru eșantioane independente și corelații.

 Ipoteza1. Părinții din mediul rural acordă o mai mare im portanță educației religioase decât
părinții din mediul urban.

Pentru a verifica ipoteza: „Părinții din mediul rural acordă o mai mare importanță educației
religioase decât părinții din mediul urban “, am aplicat Testul T pentru eșantioane
independent e.Rezultatele au indicat că nu există o diferență semnificativă între percep ția părinților cu
privire la importanța acordată religiei în rândul părinților din mediul rural ( M= 39,55; SD=4,33 ) și
percep ția părinților cu privire la importanța acordată religiei în rândul părinților din mediul urban
(M=37,05; SD= 5,41 ) :[t(68,857)= 2,202, p=0,03 , p >0,05].

Aceste rezultate indic ă faptul că mediul de proveniență nu influnțează percep ția părinților cu
privire la importanța acordată religiei în rân dul părinților din mediul rural. Cu alte cuvinte, părinții
care provin din mediul rural nu acordă o importanță mai mare decât părin ții care provin din mediul

33
urban. Reprezentarea grafică a nivelului de anxietate în funcție de mediul de proveniență este
prezentată mai jos (Figura 2 ).
Ipoteza c onform căreia: „ Părinții din mediul rural acordă o mai mare importanță educației
religioase decât părinții din mediul urban ”a fost in firmată.

Figura1. Tabelul Samples Test

Independent Samples Test
Levene's Test for
Equality of
Variances t-test for Equality of Means
F Sig. t df Sig. (2 –
tailed) Mean
Differen
ce Std.
Error
Differen
ce 95% Confidence
Interval of the
Difference
Lower Upper
perceptia
parintilor cu
privire la
importanta
religiei in viata
acestora Equal
variances
assumed 2.468 .120 2.20
9 73 .030 2.49858 1.13124 .24402 4.75314
Equal
variances not
assumed
2.20
2 68.8
57 .031 2.49858 1.13459 .23504 4.76211

34

Figur a 2. Importanța religiei în funcție de mediul de proveniență

 Ipoteza2. Există diferențe de gen în privința importanței acordată religiei pe care o exercită
asupra educa ției în opinia părinților.

Pentru a verifica ipoteza: „ Există diferențe de gen în privința importanței acordată religiei pe
care o exercită asupra educa ției în opinia părinților. “, am aplicat Testul T pentru eșantioane

35
independente.Rezultatele au indicat că nu există o diferență semnificativă între importan ța părinților
în rândul părinților de gen feminin ( M= 38,69 ; SD=4,71 ) și percep ția părinților cu privire la
importanța acordată religiei în rândul părinților de gen masculin (M=37,47 ; SD= 5,68 ) :[t(35,963 )=
0,376, p=0,273 , p >0,05 ]. Cu alte cuvinte, părinții de gen femin in acordă o importanță mai mare
religiei decât cei de gen masculin. Reprezentarea grafică a importanței acordate religiei în funcție de
gen este prezentată mai jos (F igura 4 ).
Ipoteza c onform căreia: „ Există diferențe de gen în privința importanței ac ordată religiei pe care
o exercită asupra educa ției în opinia părinților. ”a fost confirmată.

Figura3. Tabelul Samples Test
Levene's Test for
Equality of
Variances t-test for Equality of Means
F Sig. t df Sig. (2 –
tailed) Mean
Differen
ce Std.
Error
Differen
ce 95% Confidence
Interval of the
Difference
Lower Upper
perceptia
parintilor cu
privire la
importanta
religiei in viata
acestora Equal
variances
assumed 1.219 .273 .964 73 .338 1.2140
5 1.2588
7 –
1.2948
7 3.7229
7
Equal
variances not
assumed
.897 35.9
63 .376 1.2140
5 1.3542
0 –
1.5324
9 3.9605
9

36

Figura 4. Importanța religiei în funcție de gen

 Ipoteza3. Există o legătură pozitivă între Bi serică și școală.
Pentru a verifica dacă ipoteza: „ Există o legătură pozitivă între Biserică și școală. ” Este confirmă
sau infirmă am realizat o analiză de corelație în SPSS, corelația numită Pearson. Rezultatele relației
dintre variabila familie și v ariabila Biserică au indicat că există o corelație semnificativă și pozitivă
între cele două variabile analizate: [ r= 0,649, N= 75, p=0,000 ]. Potrivit lui Cohen, mărimea
corelației este mare. (F igura 5 ) Așadar, variabila „familie” odată cu creșterea acest eia va crește și
variabila „Biserica”. Rezultatul cu reprezentarea grafică a variabilelor „familie” și „Biserică” este
reprezentată în graficul Scatter. (F igura 6 )

37
Ipoteza conform căreia: „ Există o legătură pozitivă între Biserică și școală. ” a fos t confirmată.

Corelația Pearson

scor familie scor agentului de
educatie: biserica
scor familie Pearson Correlation 1 .649**
Sig. (2 -tailed)
.000
Sum of Squares and Cross –
products 80.347 93.320
Covariance 1.086 1.261
N 75 75
scor agentului de educatie: biserica Pearson Correlation .649** 1
Sig. (2 -tailed) .000
Sum of Squares and Cross –
products 93.320 257.680
Covariance 1.261 3.482
N 75 75
**. Correlation is significant at the 0.01 level (2 -tailed).

Figura 5. Corela ție între variabila familie și Biserică

38

Figura 6 . Graficul Scatter pentru corela ția dintre cele două variabile
(„familie” & „Biserică”)

3.9.Discu ții și concluzii

Cercetarea de fa ță reprezintă un studiu realizat pe părinți cu ajutorul instrumentului: chestionarul .
Pornind de la simpla curiozitate de a afla impor tanța religiei în viața părinților, am realizat această
cercetare.
Consider c ă familia are un rol foarte definit în viața copiilor, iar de aici se pornesc toate. Această
piatră de temelie trebuie construită cu multă iubire, respect, responsabilitate, armonie și cel mai
important cu credință.

39
Stâlpii de susținere a familiei, m ai apoi și a copiilor trebuie să constituie rugăciunea. Studiul de
față a reprezentat percepția părinților cu privire la importanța pe care o a cordă aceștia în zilele de
azi.
Rezultate le ne -au arătat faptul că există o legătură pozitivă între Biseric ă și familie. De
asemenea, rezultatele pe lotul de subiecți ales, ne -au demonstrat că părinții de gen feminin acordă o
mai mare importanță decât cei de gen masculin.
Închei, prin a spune că familia este cel mai important agent al educației pentru că e ste primul
educator al copilului si primul care conduce către această călătorie spirituală.

3.10. Puncte tari ale cercetării, limite și direcții viitoare de cercetare

Rezultatele acestei cercetări ajută la formarea unei imagini legate de im portanța p e care o acordă
părinții în acest secol. De asemenea, aceste rezultate ne conduc spre a presupune faptul că religia, cu
trecerea timpului, are aceeași însemnătate pentru fiecare părinte.
Limitele acestui studiu sunt reprezentate de faptul c ă rezultat ele obținute s -au realizat doar pe un
lot de subiecți, părinții. O altă limită a acestui o reprezintă faptul că părintele este creștin – ortodox.
Așadar, după cum am mai precizat, ortodoxia este drepta credință.
În cadrul acestei cercetări am luat în c alcul doar importanța acordată religiei de către părinți atât
din mediul rural, cât și mediul urban. De aceea, consider ca viiitoarele cercetări să aibă în vedere
posibilitatea unei comparații între percepția părinților din România și părinții din altă țar ă cu privire
la importanța religiei din viața acestora. Un alt exemplu legat de o viiitoare cercetare ar putea fii
legat de analiza mai profundă a agenților de educație: familia, școala și Biserica.

3.11.Concluzie

Închei, prin a afirma faptul că părinții de gen feminin acordă o importanță mai mare decât părinții
de gen masculin , iar între cei doi agenți ai educației: Biserică și familie există o legătură pozitivă.

40

Conform rezultatelor aplicate pe lotul de subiecți ales, părinții din mediul rur al, cât și părinții din
mediul urban acordă aceeași importanță religiei.

41

CONCLUZII FINALE

„Lăsați copiii să vină la Mine și nu -i opriți, căci a unora ca aceștia este Împărăția lui Dumnezeu.
Adevărat zic vouă: Cine nu va primi Împăr ăția lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în ea”
(Luca 10, 14 -15).

Educația religioasă reprezintă cea mai deosebită latură deoarece aceasta lucrează cu sufletele
copiilor și încearcă să modeleze această puritate. S ufletul copilului este înzestrat cu o moștenire
sufletească valoroasă: credința.

42
Consider faptul că familia este cea mai importantă în educarea religioasă a copilului. De aceea am
realizat un studiu pe cât este de importantă educația religioasă în viața acestora deoarece aceșt ia la
rândul lor, conform celor învățate vor t ransmite generațiilor următoare: Pe Apostoli i -a trimis la
propovăduire, zicând: „Mergând, învățați toate neamurile” (Mt. 28, 19). Acest îndemn spre educație
religioasă este valabil până la sfârșitul veacurilor . Fiul lui Dumnezeu S -a întrupat și cu scopul de a Se face
Învățător al oamenilor, înălțând chipul învățătorului până la ultima treaptă a desăvârșirii, prin îngemănarea
cuvântului cu dragostea care formează, care educă.
Închei prin a afirma: ‘’Nimic f ără D umnezeu! ’’ nu se poate realiza niciun lucru pe această lume.

43
BIBLIOGRAFIE

1. Antonescu, G.G.(1937). Educația morală și religioasă în școala românească, Editura Cultura
românească, SA, București
2. Bonchi ș, E. (2011). Familia și rolul ei în ed ucarea copilului , Editura Polirom, Iași;
3. Cucoș, C. (1998). Pedagogie , Editura Polirom, Iași;
4. Cucoș, C. (1996). Educația religioasă. Conținut și forme de realizare, Editura Didactică și
Pedagogică , R.A., București
5. Cucoș, C. (2009). Educația religioasă. Repe re teoretice și metodice , ediția a doua, revăzută
si adăugită, Editura Polirom, Iași
6. Cozma T. Psihopedagogie pentru examenele de definitivat și gradul didactic II
7. Maciuc I. (2008) , Pedagogie.Repere introductive , Editura Sitech, pp.192 -203
8. M. Momanu, (2002) Introducere în teoria educației , Editura Polirom, pp. 85 -87
9. I. Nicola, (1996) Tratat de pedagogie , Editura Dida ctică și Pedagogică, București
10. Imm. Kant, (2011). Critica rațiunii pure , Editura: Univers Enciclopedic
11. Dr. Ioan -Gheorghe Rotaru, Responsabilitatea adulților creștini față de copii și adolescenți ,
”Argeșul Ortodox ”, Nr., 488, Martie 2010, p.3
12. Pr. Maxim Kozlov, Familia, ultimul bastion , Ed. Sophia, București, 2009, pp. 215 -216.
13. Maica Magdalena, ,,Sfaturi pentru o educație ortodoxă a copiilor de azi” c u traducere
românească a cuvântului Sfântului Ioan Gură de Aur despre educația copiilor, Editura
,,Deisis”, Si biu, 2000 3. Teodor Bodogae, S.
14. Pr.Dr.Vasile Răducă, ,,Familia – factor de educație religioasă”, în Revista Ortodoxia, Anul
XLIX, Nr. 3 -4, 1997, p. 83-90
15. Toma M. Factorii educației ca premise pentru dezvoltarea valorilor religioase , Colegiul
Național „Grigore Ghica”, Dorohoi
16. Cerghit I. , (1980 ). Metode de învățământ , Editura Dida ctică și Pedagogică, București, p. 37

44

ANEXA 1
Chestionar privind educația religioasă
Chestionar adresat părinților

Stimați părinți,
Datele pe care le voi colec ta în urma aplicării acestui chestionar mă vor ajuta să realizez partea de
cercetare a licenței, cercetare ce face referire la importanța educației religioase în viața copilului dvs.
și rolul familiei, a bisericii și societății în dezvoltarea copiilor dv s.
În acest sens, vă rog să completați acest chestionar. Nu există răspunsuri ‘’bune’’ sau ‘’gre șite’’,
deoarece orice om are dreptul la păreri proprii. Alegeți răspunsul care se potrivește cel mai bine.
Timpul este nelimitat.
Datele vor fi confidențiale și vor fi folosite doar pentru această cercetare.
Vă mulțumesc!
DATE PERSONALE:
 Gen:
o Feminin;
o Masculin.
 Mediul:
o Rural;
o Urban.
 Religia:
o Creștin -ortodox;
o Catolic;
o Penticostal;
o Altele………………… .
 Vârsta dvs: ………………………

DATELE PERSONALE A COPILULUI DVS.:
 Unitatea de învățământ: ……………………………………………………………………
 Clasa: ………………………………
 Vârsta: ………………………….
 Genul:
o Feminin;
o Masculin.

45
* Citiți cu atenție următoarele afirmații cu privire la importanța educației religioase și percepția dvs.
cu privire la felul în care aceasta ajută la dezvoltarea copilului dvs. Marcați cu X, în dreptul fiecărui
item, variantă de răs puns pe care o consider ați pot vită.

Nr.
Crt.
Afirmații
În foarte
mare
măsură
În mare
măsură
Într-o
mică
măsură Într-o
foarte
mică
măsură
Deloc
1. Cât de importantă este
educația religioasă în viața
dvs.?
2. Dar a copilului dvs.?

3. În ce măsură credeți că
este importantă relația
dintre profesorul de religie
și dvs.?

4. Cât de mult se implică
copilul dvs. în activități
legate de ora de religie?

5. Cât de mult vă implicați
dvs. în aceste activități?

6. Considerați că aceste
activități au un efect
benefic în viața copilului
dvs.?
7. Societatea se implică
îndeajuns în educarea
religioasă a copilului dvs.?
8. Credeți că cei trei agenți ai
educației: familia, biserica
și școala ajută la
dezvoltarea copilului dvs.?

46

Nr.
Crt.
Afirmații
Întotdeauna/
Mereu
De multe
ori
De puține
ori
Niciodată
1. Cât de des mergeți la
biserică?
2. Copilul merge cu dvs.?

3. Copilul dvs. acordă
importanță învățăturilor
creștine?

9. Considerați că cei trei
agenți ai educației
constituie pentru copilul
dvs. un reper important în
luarea deciziilor sau
ghidarea
comportamentului?

Nr.
Crt.
Afirmații
Foarte mult
Mult
Puțin
Deloc
1. Cât timp acordă copilul dvs.
preocupărilor religioase (ex.:
rugăciunea)?

2.
Credeți că această preocupare
(ex.: rugăciunea) are un efect
benefic în viața copilului
dvs.?