2 CUPRI NS INTRODUCEREA ……………………………………………p 4 -7 CAPITOLUL I ASEZAREA GEOGRAFICĂ A MÂNĂSTIRII TISMANA DRUMURI SPRE TISMANA……………………………………….p 8 -9… [617778]

1
UNIVERSITATEA OVIDIUS DIN CONSTANȚA
FACULTATEA DE TEOLOGIE

MĂNĂSTIREA PUTNA

STUDENT: [anonimizat]
2019

2 CUPRI NS
INTRODUCEREA ……………………………………………p 4 -7
CAPITOLUL I
ASEZAREA GEOGRAFICĂ A MÂNĂSTIRII TISMANA
DRUMURI SPRE TISMANA……………………………………….p 8 -9
ASEZAREA GEOGRAFICĂ………………………………………..p 9-10
CAPITOLUL II
CTIITORII MÂNĂSTIRII TISMANA ……………………… ……p 11-12
CAPITOLUL III
ISTORICUL MÂNĂSTIRII TISMANA
VIAȚA ȘI VENIR EA SFÂNTULUI NICODIM……………………p 15 -22
RIDICAREA MÂNĂSTIRII…………………………………………p 22-23
NĂVĂLIRILE DUȘMANILOR PESTE MÂNĂSTIREA
TISM ANA………………… …………………………………………p 23 -24
ARHI TECTURA………………… ………………………………….p 24 -28
PICTURA……………………………………………………………p 28 -34
SCUL PTURA………………………………………………………..p 34 -36
CAPITOLUL IV
ODOARELE MÂNĂSTIRII TISMANA ………………………….p 36 -39
ODOARELE DIN SEC OLUL AL XIX -LEA……………………….p 39 -40
CAPITOLUL V
METOCUL MÂNĂSTIRII T ISMANA
SCHITURILE MÂNĂS TIRII TISMANA…………………………..p 41 -44

3 CAPUTOLUL VI
SFINTELE MOAȘTE DE LA TISMANA ……………….……….p 44 -46
CAPITOLUL VII
EGUMENI AI MÂNĂSTIRII TISMANA ………………………..p 47 -51
CAPITOLUL VIII
MUZEUL DE LA MÂNĂSTIREA TISMANA ………… ..………p 52 -54
CAPITOLUL IX
PELERINI ȘI OASPEȚI LA TISMANA …… …………………….p 55 -65
CAPITOLUL X
STAREA ACTUALĂ A MÂNĂSTIRII TISMANA …………….. p 66-67
CAPITOLUL XI
CONCLUZII ………………………………………………………..p 68-71

4
MÂNĂ STIREA TISMANA MO NOGRAFIE ISTORICĂ

INTRODUCERE

Oamenii din toate timpurile ș i de pretutindeni au fost mânați de dorul
după o viața liniștită.Ei au simț it nevoia de a se apropia de Dumnezeu,știind bine
că această se fac e pentru fericirea lor de aici ș i de dincolo.
În decursul timpului omenirea a gasit diferite mijloace de a petrece î n
liniște și mulțumire timpul trecător al acestei vieț i.
Venirea Mâ ntuitoru lui Ii sus Hristos î n lume ne –a adus ș i mijloac e
sigure și clare de apropiere între Dumnezeu ș i om. În creș tinism retragerea din
lume pentru căutarea liniștei î n vederea apropierii de Dumnezeu se numeș te
monahism.
Monahismul a apărut ca o ur marea pildei Mântuitorului și a î mplinirii
sfaturilor evanghelice.
Mânăstirea este o aș ezare retras ă de lume în care trăiesc călugă rii.
Primele mânăstiri au fost întemeiate î n secolele III-IV,în Egipt,de Sf inții
Antonie cel Mare, Pahomie ș i Vasile cel Mare,tot ei au statornicit și reguli pentru
trăirea așcetică și de atunci creș tinismul nu a mai putut fi conceput fără
monahism.
Învățătura Mâ ntuitorului Ii sus Hristos a fost adusă pe pămâ ntul țarii
noastre prin predica Sfântului Apostol Andrei.El a fost primul care a propovăduit
creștinismul în părț ile noastre.
Străvechiul pământ românesc s -a învrednicit a fi i primitorul unor
oameni ce și -au dedicat viața î ntru totul lui Hristos.
<<Primele știri d espre o viața mâ năstirească ortodoxă în Țara
Româ nească,datează abia din a doua jumă tate a secolului al XIV -lea ,după

5 întemeierea ei.Fără îndoială că pe teritoriul de azi al ță rii noastre au existat din
timpuri îndepărtate diferiț i “pustni ci”sau “sihăstrii ” care trăiau î n locuri retrase
prin peș teri ,prin poienile ascunse ale cod rilor,ținând pravila vieții că lugărești
îndemnați la această viața de un adâ nc sentiment religios.>>1
<<În a doua jumăt ate a secolului al XIV -lea a venit î n Țara Românea scă
un călugăr învă tat,cu numele Nicod im.Era originar din Prilep (astă zi statul
Macedonia) probabil aromân.Având de tână r chemare spre viața monahală s -a
îndreptat sp re Muntele Athos,unde s -a călugă rit >>2
Se pare că aici a ajuns egumen al unei mână stiri,iar mai tâ rziu Protos al
Sfântului Munte.
Sfântul Nicodim a ajuns în Țara Românească î n urma unei vedenii pe
care ar fi avut -o pe când se află la Muntele Athos.Se vorbește că Domnul Iisus
Hristos,i -ar fi apărut în vis cerându-i să ridice o mână stire cu hramul “Adormirea
Maicii Domnului” la u n loc n umit al “Cascadelor” sau “La Pișetori”înlăuntrul
țarii.
În drumul său până la gasi rea locului pentru mânăstire,Sfâ ntul Nicodim
a mai întemeiat o serie de locaș uri sfinte,o mare parte din ele î n Oltenia,dar
despre asta vom vorb ii mai pe larg la istoricul mână stirii.
Mână stire Tismana est e una dintre cele mai frumoase ș i mai ve chi
mânăstiri de la noi din țară .
Motivele pentru care eu m i-am ales acestă temă au fost multiple,așa că
am să spun o parte din ele:
-Mână stirea Tismana se află în județul Gorj,județ de unde sunt ș i eu;
-După pă rerea mea Mână stirea Tismana est e un a dintre cele mai
frumoase mână stiri din județul Gorj și poate chiar din ț ara;
-Mi-am pr opus să studiez și să aflu câ t mai multe măcar despre una din
mânăstirile importante din județul meu,pentru că î n județul Gorj sunt mai multe

1 Pr.Prof. Dr. Mircea Pacurariu,Istoria Bisericii Ortodoxe Romane,Ed. Sofia , Bucuresti 2000,p. 89
2 Ibidem,p. 90

6 mână stiri de o frumus ețe și importanță deosebită,o să amintesc doar câteva cum
ar fii:Mânăstirea Lainici,Mânăstirea Viș ina,iar cea care m -a impresi onat pe mine
ce mai mult este Mână stirea Tismana,prin tot ceea ce ține de ea,așezare,istoric și
frumuseț e;
-Un alt motiv ca re m -a făcut să îmi aleg această tema pentru lucrarea de
licență,a fost istoria Mână stirii Ti smana,asta dupa ce am vizitat mânăstirea și am
vorbit cu o maică de acolo care făcea și pe ghidul mânăstirii.Asta m -a ambiționat
să fac un studiu și să aflu cât mai multe despre istoria Mână stirii Tis mana;
-Și ultimul,da r și cel din urmă motiv pentru care am ales această tema este
faptul că mie mi -a plăcut întotdeauna să învăț despre Istoria Bisericii Ortodoxe
Româ ne,materie în care se încadrează și această tema pe care mi -am ales -o eu.
În această lucrare vreau să vorbesc despre cu m a venit monahismul la
noi în ț ara prin Sfântul Nicodim,despre viața Sfâ ntului Nicodim,despre viziunea
pe care a avut -o,pe câ nd se afl a la Muntele Athos,apoi vreau să vorbesc despre
activitatea lu i Nicodim dincolo de granițele țarii noastre. După asta am să
vorbe sc despre trecerea lui Nicodim în Ț ara Românească,despre găsirea locului
unde trebuia să ridice mânăstirea,despre ridicarea mână stirii. Apoi voi vorbii
despre po ziția geografică î n care este a șezată Mână stirea Tismana ș i
împrejurimile ei. Am să vorbesc ș i despre ctitori i mânăstirii,pictura sculptura și
arhitectura ei,după care am să vorbesc putin despre odoarele ș i metocul
manastirii. Un capitol despre care o să mai vorbesc în această lucrare îl va
constituii “Sfintele Moaș te de la Mânăstirea Tismana”,după acest capi tol o să
arăt în ordine cronologică de la înteneierea mânăstirii,toți egumenii care au
păstorit la Tismana. Un alt ca piotol va fii despre Muzeul Mână stirii Tismana.
Vor m ai fii și al te despre care am să vorbesc,dar pe care le vom vedea î n
cuprinsul lucră rii.
Monumentele istori ce reprezintă în viața culturală a unui popor p untea
de legătura între trecut ș i prezent ,între prezent și viitor.

7 Înca de la î ncepu t trebuie să spunem că Mână stirea Tismana a avut o
istorie plină de evenimente remarcabile ,dând date ș i exemple conclud ente
despre sufeletul,credința ș i istoria zbuciumată a poprului româ n.
Așadar lucrarea de față vrea să fie o monografie a celebrei opere
spirituale și arhitecturale care este Mână stirea Tismana.
Să vedem ,aș adar ,cum au contribuit oamenii secolului al XIV -lea la
forma rea monahismului pe teritoriul ț arii noastre ,la menț inerea ș i la predarea lui
generaț iilor vii toare.Unul dintre cei mai de seama oameni ai secolulu i al XIV –
lea,care a contribuit î n cea mai mare parte la aducerea monahismului la noi,a fo st
și va rămâne Sfântul Nicodim.

8 CAPITOLUL I
AȘEZAREA GEOGRAFICĂ
A MÂNĂSTIRII TISMANA

Pentru oamenii acestei țării,ca și pentruoaspeții noștrii de oriunde,Sfânta
Mânăstire Tismana este unul din cele mai căutate și mai prețuite locuri de
reculegere și închinăciune ,altar de dăruită slujire ,pridvor al doinei psalmului și
buciumului istoriei ,vatră de spiritualitate națională,monument de cinstire
superlativă a trecutului ,prezentului și eternității credinței ortodoxe românești.

DRUMURI SPRE TISMANA

<<Către Tismana cea mai veche și mai măreață dintre mânăstirile de peste
Olt ( cum a numit -o Grigore Alexandrescu),măreț cuib al Basarabilor(cum a
socoti -o Coșbuc),o lume de î nchipuiri de basme (cum a numit -o Vlahuță),fără
seamăn nici în această țară,nici în alta ,prin frumusețea locului așezării,prin
mulțimea apelor sale și întărirea naturală pe care o are ,ajutată și de ocrotirea
zidurilor sale înconjurată ,duc drumuri ,ele însele desfătătoatre,de
neuitat ,străbătute de neobișnuiți pelerini ai căutării istoriei țării și ai credinței
creștine ortodoxe.>>3
<<Unul dintre aceste drumuri pornește din Drobeta Tr.Severin ,prin poarta
Motrului,din cetatea de p e malul Danubiului,pe drumul național 67,se ajunge la
noua așezare minieră Motru,de aici,un drum județean face legătura cu localitatea
Apa Nagră,aflată la o distanță de 29 km ,de unde urmează ramificația pe dreapta
a DN 67 D prin Celei și Izverna până in z ona Tismanei.>>4

3 Virginia Suparski,Manastirea Tismana,Ed.I.B.N. Craiova,1990,p 2
4 Ibidem, p 2

9 <<Cel ălalt drum pornește din Craiova ,până la Târgul Jiu și de aici mai
î nainte pe drumul național D 67. >>5
<<Drumul de la T ârgul Jiu la Tismana se desface îndată din larga șosea care
duce la Severin, e tot o șosea,mai îng ustă și mult mai rău îngrijită,pe care ploile
au căotușit -o.
De o pare și de alta se văd ușoare înălțimi depărtate ,îndată însă linii de
dealuri se ridică în cale și pădurea începe ca să nu se mai oprească până la
zidurile Tismanei, care e î ns ăși mai înnecată în păduri uriașe decât orice altă
mânăstire a noastră.>>6

AȘEZAREA GEOGRAFICA

<<Printre ramurile ce închid zarea privește un turn ,cercetând cărarea ,apoi
el se ascunde iarăși și numai iată la o cotitură Tismana toată ,turnurile
amândouă ,o poartă la intrare înjghebând o cetate puternică.>>7
<<Istoria celei mai vechi și mai bătrâne mânăstiri din Țara Românească –
Tismana ca și viața ctitorului ei ,căugărul Nicodim ,au intra t încă de mult în
domeniul legendei. Pe de altă parte ,faima de care s -a bucurat neî ntrerupt
mânăstirea ,a contribuit în mare măsură și farmecul așezării sale. Tradiția susține
că frumusețea împrejurimilor a fost hotărâtoare în alegerea locului lăcașului ș i că
Nicodim a căutat timp îndelungat pe valea râului cu apă vie ,stânca Stârminei cu
cascada care izbucnea de sub ea. >>8
Î ntr-adevăr ,toate frumusețile și bogățiile naturii par a se fi strâns
aici ,șiruri de culmi cu reliefuri capricioase ,râuri bogate în păstrăvi ,nuceturi și
livezi de castani ,care aveau să intre pe rând în domeniul mânăstiresc.

5 Ibidem, p 2
6 Nicolae Iorga ,Sate si manastiri din Romania,Ed.Institutului Grafic Minerva, Bucuresti 1905, p 324
7 Ibidem, p 326
8 Rada Teodoru, Manastira Tismana ,Ed. Meridiane ,Bucuresti 1966, p 5

10 Mânăstirea Tismana ,din punct de vedere geografic se află situată în
Nord –Vestul Judeî ului Gorj,în comuna Tismana.Distanța de la T ismana până la
Tâ rgul Jiu este de 30 km. Mânăstirea Tismana este înconjurată de de localitățile
Peștișani,Padeș, Hobița și Arcani.
<<Mânăstirea se află situată pe un loc adăpostit în valea strâmtă a râulețului
Tismana ,așezată pe o râpă ieșită din poala muntelui de la dreapta văii,cale cale
de trei ore de la Târgul Jiu. Din sus de mânăstire valea se mai lărgește
puțin ,încât rămâne de -a lugul râ ului loc pentru livezi. Dealurile ce î nchid valea
sut piezișe acoperite cu păduri în mare parte de castan iși numai deasupra
mânăstirii se vede stânca goală. >>9
<<Terasa montană pe care este construită mânăstirea este redusă ca
suprafață ,prăpăstioasă pe trei laturi ,având numai o pantă de acces ,ceea ce
contribuie la pitorescul î ntregului ansamblu. Din per etele stâ ncos al
Stîrminei ,chiar deasupra mânăstirii se deschide o grotă străbătută de pârâul
Gurnia ,care după ce trece pe sub lăcaș ,se varsă în apa Tismanei,formând o
cascadă de aproape 40 m. >>10
Numai cine nu a văzut Mânăstirea Tismana și n u a ajuns la acest loc
superb de o frumusețe deosebită în care predomină o liniște mormântală ,iar din
câ nd î n câ nd se aud clopotele și toaca care vestesc începerea lucrărilor
liturgice,nu își poate da seama câtă spiritualitate se găsește în acest loc
binecuvâ ntat de Dumnezeu.

9 Constantin Bilciurescu , Manastirile si Bisericile din Romania,Ed. Tipografia Cartilor Bisericesti,
Bucuresti,1890, p 95
10 Gorj,Monografie , Ed. Sport si Turism, Bucuresti 1980, p 194

11
CAPITOLUL II
CTITORII MÂNĂSTIRII TISMANA

<<Începuturile și întreaga istorie a mânăstirii sunt îngemănate cu
fapta ,î ncunun ată cu aura legendei a mai multor ctitori și sprijinitori la
râ nd ,oamenii care s -au măsurat cu timpurile ,cumpănind egal și cu vrednicie
sabia și gândul de a dura monumente de artă și cultură,mânând înainte
lumina ,după exemplul soarelui.>>11
<<Biograful Cuviosului Nicodim ,Ștefan Ieromonahul notează în legătură
cu î ntemeierea Mânăstirii Tismana :”prin ale sale și prin ale celor în Hristos frați
ai săi ”,după ce făcuse o biserică de lemn ,văzând sfântul că s -a făcut adunare
multă de monahi și de fra ți în Hristos pentru mântuire și că face trebuință
mare ,după moartea lui Vladislav voievod, au mers sfântul și câțiva părinți
monahi ai săi la numitul Radu Negru Voievod ce era cu domnia la târgul
Argeșului. Și precum răposatul întru fericire fratele său mai mare,Vladislav
voievod, au ascultat pre sfântul cu bucurie de au înălțat Mânăstirea Vodița,așa
acest prea binecredinciosul domn Radu Negru voievod ,au ascultat pre sfâ ntul de
au trimis și au înălțat din temelii această mânăstire. >>12
Ca și la Vodița,după același plan ,subvenționat cu bani și cele necesare
de Radu I ,pe care Ștefan Ieromonahul îl indentifică cu legendarul Negru Vodă,
Nicodim și echipa sa de călugări ,a ridicat din temelie frumoasa Mânăstire
Tismana .
<<Sfâ ntul Ni codim împreună cu echipa sa de constructori ai noii fundații
din orașul Tismana a primit un sprijin deosebit din partea celei de -a doua soție a

11 Balasa Dumitru,Hrisant Toma ,Manastirea Tismana vatra strabuna ,Ed. M.O.,Craiova 1983,p 46
12 Ibidem, p 46

12 lui Radu I voievod și mama eroului de la Rovine, doamna Calinichia ceea ce o
face să fie trecută în rândul ctit orilor. >>13
Mircea voievod întărește stăpânirea Mânăstirea Tismana cu diferite
danii,iar prin acestea este trecut în rândul ctitorilor și donatorilor. La fel este
numărat printre ctitori și Dan al II -lea fiul lui Dan I.
<<Despre Mir cea Ciobanul,din câte se știe până în prezent ,nu a făcut
nimic pentru Tismana pentru a putea fi trecut în rândul ctitorilor. Singură
doamna kiajna i -a dăruit o Evanghelie fapt pentru care este trecută în rândul
ctitorilor. >>14
<<Vorbind de venire a la domnie a lui Matei Basarab ,Paul de Alep
subliniază,în 1657,că primul lucru către care și -a îndreptat grija a fost întărirea și
reclădirea acestei mânăstiri.
În realitate, el a făcut oarecare reparații la biserica mare, la
catapeteazma , care probabil fusese arsă, și la biserica spitalului mânăstiresc de
aici.>>15
<<Ceea ce știim este că o atenție deosebită în refacerea ,întărirea și
î mpodobirea vechiului lăcaș în acele vremuri de restriște,au dat -o acestei
mânăstiri Neagoe Basar ab și Doamna Despina, sprijinitori ai celor mai mai de
seamă ctitorii ortodoxe.>>16
Din inscripția de la 1564 aflăm că Mânăstirea Tismana a avut și un
ctitor deregător și mare vornic al lui Petru cel Tânăr,acesta a fost Nedelcu.
<<E bine de știut că marele vornic era în acest timp cel dintâi boier în
sfstul țăriiși avea sarcina de cârmuitor ,de înalt judecător al curții domnești și al
întregii țări. A fost căsătorit cu jupâneasa Anca din Cîrstici. Ea avusese mari
proprietăți în Băneș ti, Bobești, Leurdeni și Bălaci. >>17

13 Ibidem, p 48
14 Ibidem, p 58
15 Ibidem,
16 Ibidem, p 61
17 Ibidem, p 63

13 Nedelcu și Anca deși aveau doi copii și -au îndreptat atenția spre biserica
a Mânăstirii Tismana,care rămăsese nezugrăvită ,iar pentru aceste fapte ei au fost
consemnați în rândul ctitorilor.
<<Un alt ctitor personaj politic ce se î nscrie î n râ ndul ctitorilor de la
Tismana ,a fost Cornea Brăiloiu din Drăgoieni,de lângă Vădenii Gorjului.
Despre calitatea sa de ctitor la Tismana,aflăm din foaia de danie ce au
dat-o la mânăstire la 20 iul ie 1699. >>18
Contribuții ctitorești la Mânăstirea Tismana a avut și jupâneasa Stanca
Glogoveanca.
<<În urma luptelor din prima jumătate a secolului al XVII -lea ,purtate î n
Oltenia împotriva otomanilor și tătarilor ,Mânăstirea Tisman a a suferit
stricăciuni.>>19
<<Prin contribu ția bănească a mânăstirii și a jupânesei Stanca Glogoveanu
marea consiliereasă cum se intitula soția răposatului Mihai Glogoveanu,pictura a
fost refăcută cu vopsele de aur de o echipă de zugravi în frunt e cu Ranite
Grigorie. >>20
Pictura ,care reprezintă chipurile ctitorești ,este mai plină de viață și
datează din secolul al XVIII -lea. În urma reparațiilor multiple din cursul
secolelor ,ctitorii nu mai sunt reprezentați la locurile lor de la î nceput.
<<Așa vedem în natrică pe ctitorii din secolul al XVIII -lea și anume ,la
stânga intrării pe jupân Ștefan Glogoveanul,jupânița Maria ,jupân Nicolae
Glogoveanul căpitan,jupânița ego (a sa) Sanda. La dreapta
intrării :Partenie ,episcop al R âmnicului, Noului Severin și Gherasie,
arhimandritul,năstavnicul Sfintei mânăstirii. >>21

18 Ibidem, p 70 -71
19 Ibidem, p 73
20 Ibidem, p 75
21 Alexandru Stefu lescu, Manastirea Tismana,Ed. Atelier Grafic ,I.V. SOCECU, Bucuresti 1903, p 83

14 <<Pe peretele dinspre miază -noapte : Staico Bengescu Vel Consilier și
familia sa ,iar pe cel dinspre miază -zi vedem ctitorii din secolul al XVII -lea
Doamna Mar ia ,Doamna Casandra, Șerban V.V.,Gheorghe V.V. >>22
<<În templul de la stânga intrării se află chipurile vechilor ctitori fondatori
din secolul XIV -lea și al XV -lea:
-Radu Negru Vodă (1373 -1384),ținând biserica cu fiul său,
-Mircea Voievod (1386 -1418),
În dreapta intrării se văd ctitorii din secolul al XVI -lea :
-Jupân Nedelco Vornicul, ținând biserica cu soția sa Anca,
Pe peretele dinspre miaza -zi :
-Jupân vel Ban cu soția sa ,i ar în față Vornicul Nedelco,
-Ion Arhimandritul,
Pe peretele dinspre miază -noapte se văd ctitorii din secolul al XVIII -lea :
-Jupâ n Mihai Glogoveanul Consilier ,
-Un copil ,
Tot în stânga intrării , alături de portretele lui Radu Negru și Mircea cel
Mare se vede :
-Jupâneasa Stanca Glogoveanca Consiliereasa ,soția lui Mihail
Glogoveanul și fiica lui Staico Bengescu Consilier. >>23
Acestea au fost figurile memorabile ,care au fo st consemnați printre
rândul ctitorilor. Probabil că au mai fost și alte persoane, dar care nu au fost
trecute în rândul ctitorilor. Dar dintre toți cel mai important și mai de seamă
ctitor a fost Sfâ ntul Nicodim.

22 Ibidem, p 83 -84
23 Ibidem, p 84 -85

15

CAPITOLUL III
ISTORICUL M ÂNĂSTIRII TISMANA
VIAȚA ȘI VENIREA SFÂNTULUI NICODIM LA NOI ÎN ȚARĂ

După cum știim Sfântul Nicodim este întemeietorul și ctitorul celei mai
vechi mânăstiri de la noi din țară ,Mânăstirea Tismana. Să vedem cum a ajuns
acest sfânt la noi în țară și cum a reușit să ridice sfântul mânăstirea în locul care I
se zice “La Pișetori”.
<<Sf ântul acesta , Prea Cuviosul Părintele nostru Nicodim
Sfințitul,Arhimandritul, începătoru lul acestei sfinte Mânăstiri
Tismana ,fosta,după cum zic,de neam slovian,adică din neamul sloven esc al
Serbiei,nascut din parinți bine credinciosi și temă tori de Dumnezeu,de neam
slavit rudenie cu c â neazul Lazar,Î mparatul serbiilor,care a fost Î mparat la a nii
1374,iar sfântul botezat fiind după obiceiul creștinesc și crescut cu temere de
Dumnezeu .>>24
<<Cu privire la data nașterii,se crede că s -a născut în jurul anului 1310,din
părinți credincioși de neam bun >>25
<<O dată cu creșterea vâr stei sale a început a odrăsli roduri de fapte bune
spre cele Dumnezeieș ti și nu se mai îngrija nici de cum pentru cele pământești,ci
totdeauna se ruga lui Dumnezeu,ca să -l învrednicească prin tagma cea
monahicească,a se face rob adevărat al lui >>26

24 Stefan Ieromonahul, Viata Sfantului Nicodim, Craiova,1935,p 20
25 Monahia Patricia Codau,Cuviosul Nicodim cel Sfintit de la Tismana in B.O.R.,nr.1 -2, 1975, p 195
26 Stefan Ieromonahul, op. Cit. p 21

16 <<Primindu -i-se rugăciunea ca o tămâie binemirositoare -Dumnezeu a
rânduit să ia legătura cu niște monahi de la Sfântul Munte Athos ,cu care a plecat
în taină,lăsând bogătii si măririle ce -l așteptau,ca să se înalțe într -o smerenie,prin
pusnicești nevoințe ,spre totală slujire a lui Hristos.
Plecând cu acei monahi,se oprește la Mânăstirea Hilandaru,unde căzând
cu adâncă smerenie în fața egumenului,îl roagă cu stăruintă să -l primească în
chinovie.Înduplecat de umilința sincera și adâncă a novice lui,egumenul î l
primește,luându -l sub directa sa călăuzire duhovnicească >>27
<<Apoi nu după trecereaa multă vreme,a primit și darul diaconiei,iar mai
în urmă ceva și al Preoției și fiind sfântul isteț la minte,a învățat pe deplin
Scriptura și vorb irea limbei cei celei grecești foarte bine și s -a făcut dascăl și
ritor.28 >>
După toate acestea,părinții și frații care se a flau la acea
mânăstire,văzând cu câtă smerenie,frică de Dumnezeu și dorire se ruga Sfântul
Nicodim au vrut să îl pună Stareț peste ei și peste mânăstirea aceea.
Însă Sfântul nu vroia nicidecum și a vrut să plece noaptea pe furiș de la
Sfântul Munte și să se ducă în pustietate,dar aflând sfinții părinți de aceasta l -au
oprit și l -a pus Egumen și stareț loruși .
<<Apoi nu după multă vreme a egumeniei sale s -a pus Împărat Serbiei
câneaz Lazăr rudenia sa.Și știind numitul câneaz Lazăr că Împărătia și toată țara
Serbiei este sub anatema Patriarhiei și a tot soborul Bisericii celei mari a
Țaringradului. >>29
Câneazul Lazăr împreună cu toți drept credincioșii și boierii lui voiau să
șteargă această anatemă,și înțelegând Lazăr că la una din mânăstirile sârbești de
la Sfântul Munte se află Egumen ruda sa a mers la el pentru a -I cere ajutorul.

27 Monahia Patricia Codau, op. Cit. p 195
28 Stefan Ioromonahul,op. Cit. p 25
29 Ibidem,p 27

17 Sfântul Nicodim a făcut scrisori de rugăciune împreună cu Câneazul
Lazăr și cu Sfinții Părinți de la mânăstire,către Patriahul Bisericii celei Mari a
Țaringradului.
Apoi Sfântul Nicodim împreună cu alti doi Părinți iscusiți au plec at la
Patriarhul Țaringradului pentru a -i duce scrisoriile.Și ajungând acolo a fost
primit cu mare bucurie de Patriarh care văzând smerenia Câneazului Lazăr a
ridicat anatema,iar pe Sfâ ntul Nicodim l -a făcut Arhimandrit după ce a aflat că
este rudă cu Câne azul Lazăr.
După aceasta Sfântul Nicodim a mers la Câneazul Lazăr pentru a -i duce
răspunsurile în Serbia.Și ajung acolo și citind răspunsurile Lazăr împreună cu
boierii de acolo au vrut să -l pună pe Sfântul Nicodim Arhiepiscop în scaunul
Patriarhiei Serbiei .
<<Sfântul Nicodim,ca un smerit și cugetător și iubitor de liniște și de
pustietate, îndată ce a înțeles aceasta,a mers la numitul Câneaz cerându -i voie a
se întoarce înapoi la Sfântul Munte la mânăstirea sa,și Câneazul nu i -a dat
voie. >>30
Văzând aceasta Sfântul Nicodim a fugit noaptea din conacul în care
stătea,s -a dus pe furiș și a început a pustnicii prin pustietăți,prin multe și bogate
locuri pustnice,prin țara Serbiei,aproape de râul Dunărei și de ținutul
Clado vei.Aici în locul acela unde a mers,a început a se ruga și a vesti cuvântul
lui Dumnezeu.Vestind cuvâ ntul lui Dumnezeu și-a atras mulți adepți și odată cu
creșterea numărului lor,Sfântul s -a gândit să ridice o mânăstire.
<<Tradi ția populară sârbă întemeierea a două mânăstiri din Serbia –Vratna
și Mânăstirița -de numele Sfântului Nicodim. Se mai vorbește de o a treia biserică
mică de zid ,fără turle ,cu hramul Sfintei Treimi ăn locul numit Saina din ținutul
Cladovei. >>31

30 Ibidem,p 34
31 Pr. Mihai Zorilă, Viata si Activitatea Sfântului Nicodim de la Tismana,Tismana,19 91,p 10

18 <<Pe câ nd se afla î ntr-una dintre cele trei mânăstiri întemeiate în
Serbia ,Sfâ ntului Nicodim i s -au descoperit î ntr -o vedenie năvălirirle vrășmașilor
turci în părțile Europei și care vor face multă răutate. Cu siguranță că Sfântul
Nicodim se va fi rugat lui Dumnezeu să -i lumineze mintea spre lucrul bun ce va
avea de făcut. >>32
<<Î ntr -o zi de mare sărbătoare după prânz sfântul adormind cu o carte de
rugăciuni în mână a visat că i se înfățișează Sfântul Antonie care l -a îndemnat să
treacă în Țara Românească și acolo s ă zidească o mânăstire mare și frumoasă
care să nu aibă pereche.
Această poruncă de a trece în Tara Românească o primise și de la Maica
Domnului pe când se afla la Muntele Athos, ca să meargă la un loc numit al
“Cascadelor ” și să zidească o lavră în cinste a și cu hramul “Adormirea Maicii
Domnului”. >>33
<<Astfel pleacă spre satul Tachia care este pe malul sârbesc în fața
Orșovei și aici făcându -și de trei ori sfânta cruce, cugetând întru sine că nu e
vrednic să meargă pe deasupra apei ca Mântuitorul sau ca Moise să închege
apa,a socotit că rasa călugărească este cea care urcă pe monah în slăvile cerești
făcându -l asemenea zidirii celui dintâ i a lui Dumnezeu ,astfel aruncâ ndu -o
deasupra apei a folosit -o ca luntre până în partea cealaltă și astfel a t recut
Dunărea în Țara Românească. >>34
<<După trecerea minunată peste apa Dunării Sfântul Nicodim își va fi
căutat ,așa cum i se arătase în vedenie ,un loc unde avea să zidească un Sfânt
Altar. Oprirea la Vodița a Cuviosului Nicodim reprezenta desi gur prea puțin, nu
numai ca poziție ,pentru că se afla într -o regiune de graniță ,ci și ca posibilitate
de a cuprinde nevoile sufletești ala poporului întreg.>> 35

32 Ibidem ,p 10 -11
33 Ibidem, p 11
34 Ibidem,
35 Ibidem, p 12

19 După ce a strâns câțiva ucenici ai săi ,cere ajutorul Domnului Vladislav
V.V. ț i ridică la Vodița o mânăstire,darn u era aici locul în care trebuia să se
ridice Sfânt Altar ,așa că pleacă mai departe în căutarea locului numit “Pișetori”
sau “La Cascade”.
Apoi tot prin înștiințare dumnezeiască a primit poruncă să meargă pe
apa Jiului în sus spre munte și va găsi locul poruncit.
<<Apoi plec â nd Sfâ ntul pe apa Jiului î n sus pe latura despre
apus ,străbătând prin toate pustietățile și văile și dealurile până ce a ajuns la o
vale ,ce -i zic Aninoasa,după moșia Vălari și găsind și aici un izvor de apă vie în
fața dealului și locu lui frumos,socotind că poate aici se va zice „La Pi șetori”,s -a
așezat aici. >>36
Aici î n locul acesta s -a apucat Sfântul Nicodim să curețe locul de
pădure și să ridice Sfânt Altar, d ar tot prin descoperire dumnezeiască a aflat că
nici aici nu era locul care i se zice „La Pișetori ” unde trebuia să ridice mânastirea.
Sfântul Nicodim a primit porucă să meargă de aici tot pe apa Jiului în
sus până ce va ajunge la un alt râu cu apa vie ,ce i se zice Tiamana și să meargă
pe acel râu în sus și va găsi locul poruncit.
<<Apoi plec ând Sfântul de acolo în sus pe Jiu ,până a dat de râul apei
Tismanei,precum i s -a zis prin descoperire ,a mers până în când s -a apropiat de
munți și fiind seară în ziua aceea, a tras să găzduiască la satul cel mai apropiat de
munți ,de pe lângă apa râului Tismana,care sat se numea Groșani. >>37
<<Și trăgând la o casă de creștini ca să doarmă în acea noapte și după ce a
fost primit, mai șe zând puțin ,a venit copilul acelui om ,la care era în gazdă ,cu
niște porci cei pierdu -se de vreo 5 -6 zile mai înainte de venire Sfântului acolo. Și
î ntrebâ ndu -l părinții lui unde i -a găsit? El a răspuns:pe valea Pișetorilor în sus i –

36 Stefan Ieromonahul, op.cit. p 50
37 Ibidem, p 52

20 a găsit ,auzind Sfânt ul de Pișetori,a cunoscut că din voia Milostivului Dumnezeu
a tras la acea casă ,pentru ca să audă de Pișetori mai înainte de a întreba. >>38
După cum am văzut mai sus, se vede că a fost voia lui Dumnezeu ca
Sfântul să găsească locul unde trebu ia să ridice Sfânt Altar,asta s -a văzut de fapt
încă de la venirea Sfântului în Țara Românescă,când prin descoperire
dumnezeiască a primit poruncă să treacă Dunărea și să vină la noi în țară. Se
pare că Sfântul a rămas și a dormit la casa acelui om.
<<A doua zii a chemat la sine pe copil și întrebându -l, a zis către
dâ nsul:spune -mi fiule unde se zice la Pișetori? Și răspunzând copilul împreună
cu părinții lui ,a zis către Sfântul:că pârâul acesta al Tismanei în sus merge până
dă în gura văii,unde curge apă multă de sus de prin peșterile munților și de prin
găurile pietrilor ,acolo se zice la Pișetori. Auzind Sfântul acestea ,a rugat pe
părinții copilului ,de a trimite pe copil cu dânsul ca să -I arăte locul unde se zice
la Pișetori. Și slobozind păr inții pe copil, a mers cu Sfântul și i -a arătat
locul ,văzând Sfântul locul a cunoscut că acela va fi cu adevărat locul poruncit
prin descoperire dumnezeiască ,și foarte mult s -a bucurat cu duhul ,dâ nd
slavă,laudă și mulțumire lui Dumnezeuși pururea Fecioa rei Maria. >>39
<<Dup ă câteva zile,cu multă trudă și osteneli de tot felul, cercetând cu
mare grijă pustietetea locului,cu peșteri, izvoare de apă,stânci și poieni, s -a
întrebat Cuviosul pe sine dacă acesta este locul căutat ,sau altul ,în cele din urmă
a fost încredințat că acesta eate într -adevăr locul mult dorit ,dar să se reîntoarcă
la Vodița, ca să liniștească pe frații tulburați de plecarea lui și să așeze desăvârșit
egumen în locul său,luând cu sine pentru noua ctitorie, pe cei mai tineri și
î ndemnatici dintre monahi ,pentru a -i aduce la Tismana. >>40
După ce Sântul Nicodim a facut ordine la Vodița, a așezat egumen în
locul său,s -a întors împreună cu tinerii pe care îi luase cu el,trecând prin satul
Groșani pentru a lăsa pe copilul care i -a arătat locul,la părinții lui.

38 Ibidem,
39 Ibidem, p 53
40 Monahia Patricia Codău ,op. Cit. p 200

21 <<Ajungând la locul blagoslovit de Dumnezeu de la Cascade ,se așează cu
obștea prin peșteri și prin colibe înjghebate de ei ,iar Sfântul s -a suit în peștera ce
este deasupra celei mari ,din care izvorăște a pă;și suindu -se la peșeteră a găsit
î ntr-una un șarpe foarte mare care a șuierat tare,căscând gura asupra Sfântului ca
să-l muște,iar Sfântul făcând semnul sfintei cruci asupra lui ,cu crucea de plumb
pe care o avea la gât,îndată a fugit sșarpele și sărind din peșteră jos a murit. >>41
O tradiție din partea locului spune că după ce sfântul s -a urcat în peșteră
șarpele a sărit să -l muște, și sărind șarpele la Sfântul Nicodim,acesta a făcut
semnul cruci asupra lui, șarpele a sărit și s -a î nfipt c u gura î n marginea stâ ncii de
la intrarea în peșteră,apoi a căzut și a murit. Și în ziua de azi se mai vede acest
semn care se spune ca e de la mușcătura șarpelui.
După această minune făcută de Sfântul Nicodim,la câteva zile a coborât
din peș teră și a început să se roage ,se ruga Sfântul de vreo câteva zile .
<<Î ntr -una din zile, pe când Sfântul sta lângă un copac mare,din lemn de
tisă, a început să se roage lui Dumnezeu să -i arăte prin semn dumnezeiesc unde
să așeze sfântul jertfelnic al viitorului locaș. Atunci s -a coborât din slavă asupra
lui și asupra copacului un sul de lumină ,iar glas dumnezeiesc s -a auzit î n
urechile Sfâ ntului zicâ ndu -i:Aici este locul unde a poruncit ție să faci locaș de
închinăciune Maicii Mele celei Preaslăvit e și cu ajutorul ei și al Meu nu va lipsi
vouă ,întru mântuirea voastră și slăvirea așezării voastre.>>42
Aceasta a fost descoperirea dumnezeiască prin care se precizează că
acolo lăngă sau chiar pe locul unde se afla acel lemn de tisa care er a foarte
mare,Sfâ ntul a ridicat un Sfâ nt Altar chiar din lemnul de tisă al acelui copac.
Tradiția monastică de la Timana,generalizată,este că mânăstirea și -a luat numele
de la specia de conifer,numită tisă,care era foarte răspândită în părțile Tismanei.
Se pare că și numele râului și al satului Tismana ,tot de la această specie de
conifer se trage.

41 Ibidem , p 200
42 Pr. Mihai Zorilă, op.cit. 19

22 Dacă este să pornim de la originea numelui Tismana ,mai întâi putem să
subliniem faptu că pe teritoriul românesc există mai multe care pot fi puse î n
legătură cu radicalul tis. De exemplu următoarele așezări:Tisa(șapte sate și o
pădure),Tisaru(locuință izolată),Tisău (sat și pădure),Valea Tisei,Tisești(două
sate),Tismana (sat, pârău,mânăstire, pădure în Gorj ,și pădure în Mehedinți).
Î n concluzie ,T isa este un toponim și un hridronim în varta get -dacă și ca atare
este un cuvânt autohton românesc. Revenid la Tismana,nume de sat ,de apă și de
mânăstire. Primul care a consemnat această etimologie populară a fost Paul de
Alep vorbind despre vasul mare pe ntru vin făcut de Sfântul Nicodim ,cu propria
sa mână,dintr -un lemn de tisă ,care crește prin împrejurimile mânăstirii,de
precizat este că acest lemn e foatre tare. În present din acest lemn se fac butoiașe
legate cu cercuri de fier.

RIDICAREA MÂNĂSTIRII

<<Sfântul a tăiat cu mâna lui Tisa cea mare și aici a așezat Sfântul Prestol
și cu trudă multă zi și noapte împreună cu toți cei care erau acolo au înjghebat o
biserică de lemn de tisă,necesară pentru nev oile lor sufletești și care a dăinuit
până la terminarea celei de zid unde frații și călugării și -au î mplinit pravila. >>43
<<Perioada în care a fost zidită biserica mânăstirii poate fii pusă între 1375,
anul plecări lui Nicodim de la Vodița, și 1377 -1378 data sfințirii ei , ce o
cunoaștem dintr -o notiță scrisă pe spatele unui document de la Dan I din 3
octombrie 1385.
Dacă la construcția Vodiței documentele vorbesc clar de contribuția
efectivă a Cuviosului Nicodim și a fraților călugări, câ nd este vorba de
Mânăstirea Tismana,documentele vorbesc numai de contribuțiile voievozilor
Radu I (1375 -1383) ,Dan I (1383 -1386) și Mircea cel Bătrân (1386 -1418)> >44

43 Ibidem, p 20
44 Ibidem,

23 <<Cu ajutorul lui Radu Vodă ,biserica din lemn a fost înlocuită,la 1374 cu
o biserică din zid, așezată sub un mare șteiu de piatră,la jumătatea căruia Sfântul
Nicodim și -a cioplit chilia unde a trăit,sub care se găsea o peșteră prin care trece
pârâul Guenisa,care după ce merge pe sub mânăstire se asvârle în apa râului
Tismana,formâ nd o frumoasă cascadă la 40 de metrii înălțime. Biserica este
terminată de Dan,fiul lui Radu, la 1385. Mircea Vodă isprăvește ce era nesfârșit
la mânăstire.>>45
Cam aceasta este istoria veniri Sfântului Nicodim la noi în țară și
intemeierea Mână stirii Tisamana,care după cum am văzut a fost nevoie de
poruncă divină pentru a pute fi ridicată și nu în orice loc,ci într -un loc anume,la
locul care i se zice la Pișetori care se află Tismana.
Sfântul Nicodim se pare că a murit la 26 decem brie 1406. A trăit 96 de
ani trecând în rândul sfinților a doua zi de Crăciun și a fost așezat în mormântul
pe care și -l săpase singur în pridvorul bisericii Tismana. Dar să vedem ce s -a
întâmplat cu Mânăstirea Tismana dupa moartea Sfântului Nicodim.

NĂVĂLIRI LE DUȘMANILOR PESTE MÂNĂSTIREA
TISMANA

Existența bisericii lui Nicodim nu a fost de lungă durată.
<<Din marele număr de hrisoave de întărire,păstrate din secolul XV(de l a
Vlad Țepes,Radu cel Frumos,Vlad Călugărul) reiese că mânăstirea și -a continuat
neîntrerupt activitatea ca institutie,o cauză nedeslușită până acum a dus la
ruinarea lăcașului și a făcut necesară o refacere totală a lui. Monumentul astfel
refăcut este cel care dăinuiește pănă astăzi. >>46

45 Marian Pretorian , Mânăstiri si Schituri din Mitropolia Olteniei, Ed. Sfintei Mitropolii a Olteniei,
Craiova,1942, p 55 -56
46 Rada Teodoru, op. Cit. p 10

24 Acum să vedem o serie din năvălirile care s -au abătut peste Mânăstirea
Tismana și peste întreaga Oltenie de -a lungul veacurilor.
<<La 1610 -1611,o cumplită prădăciune oștirilor principelui Gabriel
Bathory a adus stricăciune zidurilor înconjurătoare ale mânăstirii Matei Basarab
care î nainte de a lua domnia,î nchis î ntre zidurile Tismanei rezistase victorios
asediului oștirilor trimise împotriva lui Leon Vodă,de îndată ce devine domn
reface incinta și clă dirile mânăstirești (1646 -1651) .Tot el construiește
peraclisul,așezat în afara incintei,la marginea platoului dinspre răsărit.Câțiva ani
după aceste transformări arhidiaconul Paul de Alep,care dă prețioase informații
despre multe din monumentele noastre,v izitează Tismana și ne lasă prima
descriere a mânăstirii. >>47
Urmează o nouă epocă de primejdii și pustiri pentru Tismana,o dată cu
înceoerea conflictului dintre turci și austrieci.
<<În 1716 mânăstirea e jefuită de turcii întorși de la asediul
Timișoarei.Mai târziu între 1718 și 1739 Tismana cade o dată cu întreaga
Oltenie,sub ocupația austriacă.Echipele de ingineri militari ai armatei imperiale
inspectează provincial pentru a allege punctele strategice care urmau să fie
întărite cu fortărețe.Planul și vederea de ansamblu făcute cu această ocazie de
inginerul Jo hann Weiss ,reprezintă primul document graphic cunoscut asupra
incintei mânăstirii. >>48
În aceste condiții mânăstirea Tismana a fost silită de împrejurări să
servea scă drept cetate.Câțiva ani mai târziu urmează alte conflicte.
<<Între 1787 și 1792,când au loc mai multe conflicte între turci și
austrieci,ostașii turci sunt orânduiți în mânăstire spre iernatic și pentru paza
dinspre munți.Tismana suferă cu ac est prilej pagube inseminate.Ușile ferecate
ale clopotniței sunt luate și duse la cetatea Vidinului,plumbul de pe acoperiș este
ridicat și el,tezaurul de obiecte de preț este acuns în peșteri.Dintre acestea multe

47 Ibidem,p 12
48 Ibidem,p 12

25 nu au mai fost regăsite.Abia în 1798 egumen ul Ștefan Mânăstireanu reușește să
facă unele reparații la zidurile incintei. >>49
<<În 1844,începe o epocă de mari transformări pentru vechiul
monument,care nu au avut însă cel mai fericit rezultat.Pornite din inițiativa
domnului regulantar Gheorg he Bibescu de a restaura cele mai vechi și
inseminate monumente istorice ale țarii,aceste lucrări au fost executate de
arhitecți străini și într -o vreme câ nd î n Europa domnea stilul neogotic,de
asemenea străin și fără rădăcini în tradițiile noastre.Bibescu năzuia să redea
Tismanei aspectul de cetate ce reieșea din vechile hrisoave. >>50

ARHITECTURA

După cum am văzut,din cause necunoscute,biserica construită de
Nicodim a căzut în star e de ruină.Despre această primă biserică construită de
Sfâ ntul Nicodim nu stim prea multe pe plan architectural.Trebuie să fi fost o
biserică mică ca dimensiune,pe plan triconc,după tipul bisericilor de la sudul
Dunării din Serbia.Separe că după unele cerc etări făcute de arheologi biserica
Mânăstirii Tismana,cea care se găsește și astăzi la Tismana.
<<Stilul architectonic al bisericii din Tismana este roman și se impune
prin înălțimea,îngustimea și soliditatea sa elegantă.
Turnurile sale octogone sunt puțin înalte cu ferestre înguste și cu cupole
de o înălțime caracteristică secolului al XIV -lea.>>51
Asta ne arată Alexandru Ștefulescu despre biserica veche ridicată de
Sfântul Nicodim.Despre a doua biserică ridicată vom ve dea î n continuare stilul
architectural.

49 Ibidem,p 13
50 Ibidem,
51 Alexandru Ștefulescu,Op C it,p 79

26 <<Biserica era împărțită în pridvor,pronaos,naos și altar,avea trei
turle,inegale ca dimensiuni.
PRIDVORUL dispărut reprezenta un element esențial pentru silueta și
îmbinarea în spațiu a volum elor,care dădea edificiului toată expresia sa
caracteristică.Azi,vizitatorul și -l poate doar imagina,urmărind pe sol traseul
temeliilor lui și întregindu -l în gând,împreună cu turla care -l î ncorona,asa cum se
vede pe desenul în peniță din 1840.Acest pridvo r î nconjura pe trei laturi
pronausul,până în dreptul absidelor laterale și era boltit în leagăn,la un nivel mai
jos decât corpul bisericii.Spre exterior,pridvorul era străpuns de un șir de mari
deschideri semicirculare în partea superioară.În ax era dispus ă cea mai mică
dintre cele trei turle ale monumentului.În aripa sudică a pridvorului era despărțit
printr -un zid plin străpuns de o ușa,un veșmântar.Urma zidului este și ea
însemnată pe sol.Nișa joasă pe care o vedem azi în exterior pe latura de sud nu
reprezintă altceva decât un mic dulap în grosimea zidului.Un element particular
al pridvorului,care urma să fie reluat la biserica episcopală din Curtea de
Argeș,este micul baldachin de lemn care înainta pe fațadă deasupra ușii
principale,el poate fi văzut do ar pe desenul din 1840. >>52
<<PRONAOUSUL pe plan ușor dreptunghiular ,comunică cu pridvorul
prin două uși, pe vest și pe nord, devenite acum uși exterioare. Pentru a soluționa
boltirea, meșterii constructori au redus spțiul prin două arcuri transv ersale
late,alipite pereților nord și sud, în așa fel încât pătratul central obținut să poată fi
acoperit cu o turlă. Aceasta din urmă, cu tambur octogonal,e așezată pe patru
trompe plate de colț, elemente rar întâlnite în arhirectura Țării Românești,unde
domină întrebuințarea pandantivelor.
Pronaosul este luminat numai prin două mici ferestre, plasate foarte sus,
deasupra nivelului acoperișului fostului pridvor. >>53

52 Rada Teodoru,Op.Cit,p 14 -16
53 Ibidem, p 16

27 <<NAOSUL este de plan triconc simplu,de tip sâ rbesc,caracterizat pri n
prezența unor firide așezate de o parte și de alta a absidelor laterale. În pereții
laterali ai naosului,care susțin bolts cilindricăce -l acoperă,întreruptă în centru de
turlă,se adâncesc două perechi de firide,care năresc într -o oarecare măsură
spațiul util al încăperii,echilibrând și localizând în același timp împingerile
rezultate din greutatea turlei. Aceste firide se întâlnesc pentru prima dată la
bisericile sârbești de pe valea Moravei. De aici ele au fost preluate de lăcașurile
construite de Nicodi m (Vodița și prima biserică a Tismanei) ca mai apoi sistemul
să se împământenească și totodată să se transforme. Astfel la biserica actuală a
Tismanei,perechea dinspre răsărit păstrează forma tadițională,în vreme ce
perechea corespunzătoare dinspre apus ar e o formă aparte,de absidiolă și este
mult mai joasă ca înălțime. >>54
<<TURLA principal ă are tamburul octogonal,ca și cea a pronaosului ,i
este așezată pe aceleași trompeplate de unghi. Absidele laterale sunt boltite în
semicalotă. La nivelul nașt erii bolților s -au conservat vechii tiranți de lemn,care
le subî ntind î mpingerile.
Ferestrele care luminează nu sunt cele de la origină. Cele actuale sunt
mult mărite în secolele XVIII și XIX. Cu același au fost adăugate și rozetele
superioar e. Proporțiile interiorului naosului de la Tismana sunt dintre cele mai
reușite, privirea cuprinzând pe rând armonia de arcuri și bolți etajate, care
culminează cu îndepărtata calotă a turlei mari. >>55
<<ABSIDA ALTARULUI , boltită în semicalotă,își amplifică mult spașiul
prin alipirea celor două încăperi necesare cultului,proscomidia la stânga și
diaconiconul la dreapta. Construite în forme identice cu cele de la Lopușnia și
Petrușa, ele sunt boltite în leagăn și laminate prin câte o fereastră.

54 Ibidem,
55 Ibidem, p 16 -17

28 PARDOSEALA BISERICII , azi din lespezi de piatră,înlocuiește o alta
mai veche descoperită prin săpături,care era formată din cărămizi hexagonale de
format mare.
FAȚADELE , la origine tencuite,lasă se se vadă astăzi,datorită
decapărilor ,structura zidăriei -blocurile de sigă legate cu mortar,întrerupte pe
alocuri, în părțile superioare, de brâie formate din mai multe rânduri de cărămizi.
Soclul este alcătuit din două ieșinduri sccesive subliniate printr -un râ nd de
cărămizi smălțuite,refolo site din materialele bisericii lui Nicodim. Fațadele celor
trei abside sunt ornamentate cu firide subțiri,adâncite în partea superioară a
zidurilor,până la nivelul ferestrelor. Cornișe,alcătuite din trei rânduri de cărămizi
speciale, în dinte de fierăstrău , subliniau partea superioară a zidurilor bisericii,a
turlelor, precum și frontoanele laterale ale bazelor acestora.
Simplitatea fațadelor de la Tismana, face să reisă cu mai mare claritate
frumusețea proporților,armonia volumelor ei. În înfă țișerea ei originară, privirea
era purtată în așa fel încât să încânte etajarea treptată a acperișurilor diferitelor ei
elememte, de la cel mai de jos,acoperișul pridvorului, către cele ale absidelor
laterale,ale proscomidiei și diaconiconului,ale bazelor turlelor -și ele așezate la
înălțimi diferite -și, în sfârșit,calotele turlelor însăși,culminând cu culopa
pantocratorului.
Î nvelitorile, la origine din foi de plumb,au fost de mai multe ori
î nlocuite. >>56

PICTURA

O dată cu clădirea, s -a pierdut și pictura care împodobea interiorul
bisericii ridicate de Nicodim. Pierderea ei,rămâne ireparabilă pentru cunoașterea
începuturilor picturii murale în Țara Românească.

56 Ibidem, p 17

29 <<Câ t despre an samblul picturilor vizibile astăzi,ele nu aparțin unui singur
strat.În pronaos,au fost de curând scoase la iveală picturile lui Dobomir din
Târgoviște,datând din 1564.Stratul de zugrăveli din secolul XVIII care le
acoperea a fost desprins cu grijă și expu s în încăperile muzeului mânăstirii,pe
sălile parterului și etajului,ca și în trapeză.În naos,sondajele nu au descoperit
decâ t un singur strat pictat.>>57
<<Frescele lui Dobromir din Târgoviște reprezintă unul din rarele
ansambluri de pictură păst rate din secolul al XVI -lea.Deteriorate prin ciocănire
de zugravii repictării,ele au fost întregite după principiile restaurării științifice
moderne,î n tonuri mai palide decâ t coloritul original.Iconografia pronaosului
cuprinde,deasupra obișnuitelor draper ii zugrăvite,un registru de mari
dimensiuni,reprezentând o teorie de sfinți părinți,sfinte și pustnici,precum și o
scenă de glorificare a Maicii Domnului,din păcate aproape distrusă. >>58
<<În pronaos,din fericite motive,tencuiala și fresca din 1563 -1564 nu a fost
distrusă,ci numai ciocănită din loc în loc,ca să se poată prinde noua tencuială.Pe
aceasta s -au pictat,de la ferestre î n sus (în pronaos) exact aceleași scene,peste
cele din secolul al XVI -lea,Î n partea de jos,la diferite date,s -au pictat po rtrete ale
ctitorilor mai noi. >>59
<<Pe pereții turlei sunt pictați proorocii și liturghia îngerească.Pictura
cupolei,o reprezentare de mari dimensiuni a Maicii Domnului,nu mai aparține
mâinii lui Dragomir,ci meșterilor din secolul al XVIII -lea.
Deasupra ușii de intrare în biserică,în spațiul semicircular al
timpanului,Dobromir a reprezentat „Somnul lui Iisus ”.Este una din puținele
scene pătrunse de liniște și seninătate din întreaga iconografie a Noului
Testament,bogată mai cu seamă î n episoade dramatice. >>60

57 Ibidem,p 20
58 Ibidem,
59 Bălașa Dumitru,Hrisant Toma,Op.Cit,p 81
60 Rada Teodoru,Op.Cit,p 20

30 <<În jurul ușii de pe latura de nord sunt grupate mai multe
scene,subordinate unui scop moralozator.În timpan,a fost reprezentată Maica
Domnului ca “izvor al vieții” ,între doi sfinți pictați în glafuri.Ma i jos de aceste
figuri,tot pe glafurile ușii,atrag atenția două personaje al căror înțeles se
completează reciproc.În stânga un tânăr care , prin modelul figurii cu ovalul plin,
prin avântul mișcării,prin prefecția draperiilor valorate cu o mare subtilitate a
semitonurilor,amintește de tradițiile picturii elenistice;o crenguță cu trei frunze îi
atinge ochiul. La dreapta ,un bătrân,drapat în felul anticilor cu un lemn în dreptul
frunții,întregește înțelesul scenei;este ilustrarea pildei omului care vede paiul din
ochiul fratelui său, dar de bârna din ochiul său nu -și dă seama. >>61
<<Î n anii 1563 -1564, pictorul Dobromir din Târgoviște execută picturile
din pronaosul bisericii Mânăstirii Tismana,comandate de vornicul Nedelcu
Bălăceanu. Numele pictorulu i se află la sfârșitul inscripției ctitorești din 1564,
reprodusă cu prilejul refacerilor ultrerioare. În naos ,la nord de intrare, pictorul
Dobromir imortalizează chipul primilor ctitori Radu I voievod și al lui Mircea
cel Bătrân,ținând biserica miniată.> >62
<<Numele zugravului este același cu al cunoscutului autor al frescelor de
la biserica episcopală din Curtea de Argeș,care mai lucrase și la ansamblurile,azi
dispărute,de al Bistrița și Dealul.Până în momentul de față nu se poate însă
afirma cu toată certitudinea că Dobomir din Târgoviște este unul și același cu
zugravul lui Neagoe Basarab.La Tismana,compoziția este mai liberă,cu o vădită
intenție narativă.Culorile folosite la Tismana sunt luminoase și,deși intense,de o
mare transparență.Dobomir folosește la Tismana foarte puțin aur,deosebindu -se
și prin aceasta de titlul adoptat la Curtea de Argeș,dar zugravul reușește să
folosească galbenul cald cu același efect ca și aurul. >>63
<<Pășind în naos,intrăm în universal pictural al meșteril or din secolul al
XVIII -lea.Pe zugravii iscăliți pe pisonie sau pe turlă i -am mai întâlnit,răzleți

61 Ibidem, p 21 -22
62 Bălașa Dumitru, Hrisant Toma, op. Cit. 82
63 Rada Teodoru,Op.Cit,p 24

31 lucrând și la alte monumente ale Olteniei.Astfel,Ranite Gligorie a mai lucrat la
Govora și Vădeni,Ghiorghie la Polovragi,Tudor la Baia de Aramă.Cât despre
Vasile Diaconu,el avea să joace un rol deosebit în perioada următoare,când
părăsind Oltenia,fundează o școală românească în Banat,Grădiștea Mare,unde
predă și meșteșugul zugrăviei.
Programul este cel classic,culminâ nd cu Pantocratorul din cupo lă,cu
cetele îngerești,proorocii și evangheliști dispuși pe turlă,urmați pe pereții
naosului de trei registere cu episoade din viața lui Iisus,despărțite printr -un șir de
medalioane de registrul inferior al teoriei de sfinți între locul dominat revine
celor militari .Două mari scene cu un număr imens de personaje ocupă partea
superioară a peretelui de vest,Duminica Tuturor Sfințiilor și dedesubt,Adormirea
Maicii Domnului. >> 64
<<Picturii de la Tismana nu i se pot nega unele calit ăți
decorative ,acc entuate și de folosirea cu prisosință a aurului la veșminte,armuri și
aurelole. Dominanta coloristică este acordul de roșu și albastru pentru registrele
mediane și aurul,pentru turlă și registrul mare de jos.
Portretele votive sunt dispuse pe tot peretele vestic cuprinzând și
firidele de pe laturile de nord și de sud ale naosului. Pe panoul din dreapta ușii
este reprezentat ctitorul picturii din 1564, vornicul Nedelco Bălăceanu,ținând în
mâini modelul bisericiiîmpreună cu soția sa Ana și un co pil,urmați de Teodor
Vel Ban cu soția sa Voica,apoi egumenul mânăstirii din vremea pictării ei,Ioan
Arhimandritul.
O biserică absolut identică țin în mâini și ctitoriide pe panoul din stânga
ușii-doi voievozi încoronați. În jurul acestor două se duc încă cele mai vii
discuții. S -a susținut că ei ar reprezenta pe Radu I și Mircea cel Bătrân,ctitorii
primei biserici de la Tismana;așa menționau și inscripțiile repictate în ulei la
1844. >>65

64 Ibidem,
65 Ibidem, p 26

32 <<Prin decuparea freșcei din secolul al XVIII -lea în pronaos au apărut
patru domnițe ale căror nume s -au păstrat foarte clar: Stana, Maria, Voica,
Stanca. Ele se află pe zidul de sud ,sub un medalion în care Maica Domnului ține
pruncul la piept.
În forma actuală ,toată pictura din pronaos este opera lui Dobromir cel
Tînăr din Târgoviște și a ucenicilor săi. Cea dintâi (de la vest spre est) este
Doamna Stana. Are fața orientată înspre răsărit, privește spre pruncul din
medalion, cu mâinile ridicate, în rugăciune. Ea este cea mai înaltă decâ t celelalte
trei și pare a avea o situație deosebită: mare doamnă. A doua figură încoronată
este Doamna Maria,a treia Doamna Voica și ultima Doamna Stanca. >>66
<<Așadar cele patru domnițe care apar în pronaos, apar și în pomelnicul
de la proscomid ie. Oricum, cele patru domnițe de la Tismana pictate în fresca
secolului al XVI -lea, cu coroanele de aur pe cap, se î nscriu î n bogatul repertoriu
al familiilor domnitoare din Țara Românească.
În portretele voievodale aflate cândva pe o frescă aplicată peste cea din
secolul al XVI -lea, în pronaosul bisericii mari de la Tismana,erau și ale
membrilor familiei domnitorului Șerban Cantacuzino. Se vedeau aici:Doamna
Maria,Domnița Casandra, Domnitorul Șerban Cantacuzino voievod și Gheorghe
voievod.>>67
<<La Mânăstirea Tismana,Istoria Bisericii Creștine poate fi urmărită în
pictură, ca într -un film, care derulează pe un ecran ordonat și bogat. Mai întâi,
precizăm că în toată biserica ;în afară de turle și o parte din bolți,se păstrează
tencuia la primară,cu ornamentația în ocru.
Î n 1563 -1564, meșterul Dobromir cel Tânăr,pictor din Târgoviște
împreună cu echipa sa, a aplicat o tencuială nouă peste cea veche și a pictat toată
biserica î n interior. >>68

66 Bălașa Dumitru,Hrisant Toma, op. Cit. p 86
67 Ibidem, p 87
68 Ibidem, p 90 -91

33 <<Î n primul râ nd de tab louri, pe peretele de sud se găsesc cele patru
domnițe încoronate,de care am amintit. Pe același rând de tablouri se văd în
continuare, spre apus, Sfintele Chiriachi și Varvara, Sfinții Ioan de Rila și Isidor.
Pe peretele de apus, în dreapta intrării, Dobr omir a pictat portretul Maicii
Domnului . În luneta de deasupra ușii principale se observă o liniștitoare și
frumoasă scenă din viața copilului Iisus. Fără grijile acestei lumi, doarme cu
capul la pieptul mamei sale. Pe glafurile ușii, de o parte bătrânul I osif și de alta
un înger veghează odihna pruncului.
Un interesant tablou se află pe glafurile ușii de nord a pronaosului.
Pictorul pune față în față,în partea de apus un tânăr al cărui ochi este atins de un
pai de grâu și în partea opusă un b ătrân care are în fața ochiului drept o bârnă în
miniatură.
Pe peretele de răsărit, în tabloul de jos, apar figuri de așceți (Efrem
Sirul,Antonie cel Mare) pilduitoare pentru viața monahală. >>69
<<Urm ărind pictura lui Dobromir pe ver ticală, după un șir de medalioane,
cu sfinții cuvioși, urmează Acatistul Maicii Domnului , cu cele 24 de scene,din
care nu se păstrează decât 20. Deasupra Acatistului ,urmează Sinaxarul în nouă
registre,ce reprezintă pentru fiecare zi a anului, martirizarea sfinților respectivi
sau altă scenă. Deasupra apar figurile proorocilor și cu acestea se termină tot ce
s-a păstrat până astăzi din pictura secolului al XVI -lea .>>70
<<Urm ărind succesiv fazele de pictură, trecem la turla pronaosului. Aici,
16 arhangheli de o rară frumusețe,doi câte doi, din care patru arhangheli țin
Sfânta Mahramă cu mâinile.
După inscripții,cea din 1733 și cea din 1766 consemnează refacerea
picturii ,în două rânduri după cea executată în 1563 -1564.
Nu putem preciza ce anume s -a făcut de fiecare dată, în afară de
portretele ctitorești, care vorbesc fiecare de vremea lor. În 1955 -1956,s -a

69 Ibidem, p 91
70 Ibidem, p 91

34 constatatcă între 1733 -1766, fresca din secolul al XVI -lea a fost dată jos,în altar
și în naos. Peste tencuiala primă și destul de tare de care am amintit, s -a apicat o
tencuială nouă pe care s -a executat fresca respectivă. >>71
<<Astfel,î n Altar s -au refăcut portretele de jos, ale marilor ierarhi
liturghisitori. Deasupra lor un râ nd de medalioane, apoi, î n râ ndul al
treilea ,liturghia divină, cu cei 12 Apostoli. În partea extremă, Iuda aruncă Sfânta
Cuminecătură. În rândul al patrulea, central,Cortul mărturiei. Mai sus sunt
pictate câ teva din minunile Domnului Iisus Hristos, apoi î n bolta altarului, pe un
scaun împărătesc,Maica Domnului cu pruncul la piept. De o parte și de alta,
arhangheliiMihail și Gavriil.
Proscomidiarul și diaconiconul sunt două căm ăruțe pictate cu diferite
scene, medalioane cu sfinți,serafimi și altele.
Actual a catapeteazmă a bisericii mari s -a făcut în anii 1765 -1766. Este o
realizare destul de frumoasă. >>72
<<O dată cu altarul a fost pictat și naosul, după ce tencuiala cu fresca din
secolul al XVI -lea a fost înlărurată. În afară de portretele ctitori lor de care am
amintit, naosul abundă în scene iconografice. Pe piciorul arcului de răsărit al
turlei,dinspre absida de sud, pictorii au imortalizat figura ctitorului :Sfâ ntul
Nicodim Arhimandritul de la Tismana. Are la gâ t crucea de plumb.
Cu mâna dreaptă binecuvintează, iar cu stânga ține Tetraevanghelul. Pe
piciorul de nord -est al turlei se află portretul Sfâ ntului Antonie cel Mare. Absida
de sud este dominată de scena Deisis, în care Domnul Iisus Hristos apare ca
mare Arhiereu,tronâ nd pe u n scaun destul de frumos împodobit. De o parete și
de alta stau în picioare, Maica Domnului și Sfântul Ioan Botezătorul. >>73
<<Pe peretele de apus al naosului,sus, este zugrăvită Duminica Tuturor
Sfinților -un sobor impresionant ca număr și dedesub t,Adormirea Maicii

71 Ibidem, p 93
72 Ibidem,
73 Ibidem, p 94

35 Domnului -hramul mânăstirii. Din turlă,blândul Pantocrator privește lumea
creștină,înconjurat de cetele îngerești, de prooroci și evangheliști.
Culoarea predominantă în policromia de la Tismana un roș închis,e
simbolul vieți i. Ea este opera zugravilor :Ranite Gligorie,Tudor ,Vasile diaconu
și Mina din Tismana. Ei au urmat în noua frescă tablourile din secolul al XVI –
lea,atât în altar cât și în pronaos. Au fost artiști de mare talent care ne fac o idee
clară despre arta biseri cească dintre anii 1733 -1766, î n Oltenia. >>74

SCULPTURA

Acum vom vorbi puțin și despre elementele de sculptură care se găsesc
la Mânăstirea Tismana.
<<Ancadramentele de piatr ă ale uș ilor de vest și de nord și un al treilea
chenar,nedecorat ,al ușii dintre pronaos și naos datează din 1541. Motivul
ornamental al chenarului vestic ,cioplit î n tehnica reliefului slab,este alcătuit din
semicercuri întretăiate,terminate cu flori de crin. La efectul decorativ participă
nu numai ornamentul ,dar și literele inscripției care o înconjoară. Cea de -a doua
ușă ,de pe latura nordică ,fără inscripție ,este decorată numai cu motivul vegetal,
de data aceasta mai complicat și desfășurat pe un spațiu mai larg.
Bazele de piatră ale crucilor de pe acoperișuri se pot data tot din prima
jumătate a secolului al XVI -lea,iar motivele care le î mpdobesc nodul sau
întretăierile de triunghiuri -sunt asemănătoare celor de pe bazele de cruci ale
fostei mi topoliidin Târgoviște. >>75
<<Ancadramentele ferestrelor ,ca și rozetele ,datează din prima treime a
secolului al XVIII -lea și sunt cioplite în cel mai bun stil brâncovenesc,într -un
relief plin, cu un sentiment realist al materieiși o fantezie mai liber desfășurată.

74 Ibidem, p 94 -95
75 Rada Teodoru, op. Cit. ,p 18

36 Ușile din lemn de stejar , în două canturi,care închid chenarele de
piatră ,sunt din 1782, cele vestice fiind o donație a Stancăi Glogoveanu,cele
nordice ale egumenului Mihail.
În momentul de față ,ambele sunt î nlocuite pe moment cu copii,pentru a
se asigura păstrarea în condiții muzeale a originalelor în sălile muzeului
mânăstirii. Ușile de pe fațada de vest sunt ornamentate nu numai cu vrejuri și
flori,î n stilul brâ ncovenesc contaminat cu multe motive baroce târzii, dar și cu
medalioane figurative ,dispise perechi ,între care ultimele îl reprezintă pe
NIicodim, fondatorul mânăstirii,față în față cu figura Sfântului Antonie. >>76
<<Pronaosul adăpostește două lespezi d mormânt. Cea din dreapta ,de la
1731,este a lui Matei Glogoveanu, iar cea din stânga e pusă la 1747 pe
mormântul lui Dositheu monah, fiul lui Cornea Brăiloiu, cel care construise
arhondaricul. Stilistic, amândouă aparțin lespezilor de tip brâncovenesc, dar prin
relieful nesigur ,motivul lăț it și caracterul primitive al literei nu sunt
representative pentru acest gen.
O lespede relativ nouă, aflată acum în exteriorul bisericii,dar până în
1850 în aripa dreaptă a pridvorului ,marchează locul unde a fost înhumat sau
reî nhumat î nce pătorul temeliei mânăstirii,Nicodim. Resturile sale pământești nu
se mai află însă de mult în acel loc. După cum glăsuiește inscripția ,pentru a le
asigura păstrarea ,în vremea tulburărilor din secolul XVIII,călugării au ascuns
osemintele,singuri știu unde și la întoarcerea din bejenie nu le+au putut regăsii.
Un singur deget se păstrează astăzi în mânăstire . Cutia de argint care -l adăpostea
face parte acum din colecția Muzeului de Artă al României. >>77

76 Ibidem,
77 Ibidem, p18 -19

37

CAPITOLUL IV
ODOARELE MÂNĂSTIRII TISMANA

Este ușor de închipuit ce tezaur imens de obiecte de cult de tot
felul ,cărți liturgice ,broderii, argintării,s -au putut strange la Tismana î ntr -un
decurs de șase secole. Dacă toate aceste bogății s -ar fi păstrat în colecțiile
mânăstirii,acestea ar fi constituit singure o istorie a tuturor genurilor de arte
minore pentru tot acest interval de timp.
<<Pe la anul 1500 frații Craiovești dăruiesc Mânăstirii Tismana un
engolpion frumos ,de argint suflat cu aur.

38 La 1512 Neagoe Basarab dăruiește o tavă mare de argint pentru litie cu
marca țării, Vulturul.>>78
<<La anul 1566 Mircea Vod ă Ciobanul și Doamna Chiajna dăruiesc
mânăstirii o evanghelie românea scă.
La anul 1626 jupân Mușat Clucer a dăruit mânăstirii un engolpion de
argint aurit.
Matei Basarab a dăruit în anul 1646 un sfeșnic de argint care este în
altar , înalt de 150 cm ,făcut din bucăți unite pe dinlăuntru printr -o vergea de
fier.>>79
<<în 1647 Jupân Nicula pârcălabul dăruiește mânăstirii o cristelniță de
argint aurit.
La anul 1650 Matei Vodă dăruiește mânăstirii candela de la iconostas,
de argint ,în formă de con trunchiat, foarte fin lucrată plină de iconițe sau
medalioane aurite. În anul următor dăruiește un clopot.>>80
<<Radu P ătărlăgeanu, mare Comis, dăruiește alt sfeșnic tot de argint și tot
așa de înalt și bine lucrat în anul 1653.
Egumenul Nicodim ieromonahul a pre făcut în timpul lui Constantin
Vodă Șerban, o cățuie de argint suflată cu aur, purtând anul 1655. >>81
Această cățuie de argint se găsește la Muzeul de Artă din București.
<<Cățuia de argint prezintă o îmbinare de elemente bizantine ș i gotice
târzii, este semnată de meșterul Dimitri cunoscut printre argintarii sârbo -bănățeni
din părțile Lipovei.>>82
<<Vlăduț Slugerul și soția sa dăruiesc mânăstirii în 1674 o candelă de
argint ,precum și o cădelniță tot de argint.
Șerban Vodă Cantacuzino dăruiește mânăstirii în 1681 un epitaf ,lucrat
de Doamna Maria și fiicele sale.>>83

78 Alexandru Stefulescu, op.cit. ,p 91 -92
79 Ibidem, p 99 -100
80 Ibidem, p 101 -102
81 Ibidem, p 104 -105
82 Rada Teodoru, op. Cit., p 29

39 <<Cornea Brăiloiul, marele Ban al Craiovei, dăruiește Mânăstirii Tismana
în anul 1696, o candelă de argint ce se putea vedea lângă icoana hramului
mânăstirii.
Stanca Glogoveanca dăruiește mânăstirii două sfeșnice de lemn
sculptate foarte frumos. Tot în același an Ion, egumenul mânăstirii dăruiește
tetrapodul din stâ nga foarte bine lucrat.>>84
<<Tot Ion Arhimandritul d ăruiește în anul 1736 și al II -lea tetrapod din
dreapta din lemn de stejar și frumos sculptat.
Î n anul 1742 s -a făcut iconostasul din lemn de stejar foarte elegant
sculptat.
Daniel ieromonahul dăruiește mânăstirii în anul 1761 un artoforion de
argint.85>>
<<Î n anul 1766 egumenul Gherasim face tâ mpla. Î n anul 1782, Nicodim
ierodiaconul dăruiește icoana Sfintei Treimi.
Stanca Glogoveanca,fiica lui Staico Bengescu, a înfrumusețat la 1782
biserica Tismanei cu uș ile principale. Aceste uși în două canturi sunt de lemn de
stejar foarte frumos sculptate în flori și iconițe cu o finețe admirabilă și cu o
mare abilitate artistică.
Ștefan Arhimandritul dăruiește în anul 1792 niște paftale de argint. >>86

ODOARELE DIN SECOLUL AL XIX -LEA

<<Î n anii: -1832 – un potir,
– patru icoane în natrică,
-1833 – clopotul cel mare,
-1834 – patru sfetnice de alamă,

83 Alexandru Ștefulescu, op. Cit. p 108 -110
84 Ibidem, p 114 -116
85 Ibidem , p 117 -118
86 Ibidem, p 119 -122

40 -patru iconițe puse înaintea icoanelor celor mari de la
tâmplă,
– clopotul cel mic,
-1838 – o cruce de argint,
-1840 – toaca din anvon,
-1841 – o cruce de argint,
-1842 – candele de argint,
– cădelniță de argint,
– un potir de argint,
– o linguriță de argint,
-1843 – chenarele de piatră ale ferestrelor de la altar,
-1844 – paftale,
– o cruce mare de argint.>>87
De o deosebit ă importanță sunt următoarele obiecte de tezaur:
<<Tetraevanghelul lui Nicodim care în prezent se află în colecțiile
Muzeului de Artă. În 1404 -1405, Nicodim copiază în limba slavă ,pentru
trebuința mânăstirilor sale, textul evangheliilor.
Frecăt ura evangheliarului,din argint ciocănit, după unele indicii artistice
și chiar după unele stângăciide execuție pare a fi opera unui atelier de tradiție
slavo -bizantină ,poate chiar din mediul călugăresc din jurul lui Nicodim.88>>
<<Micul muzeu de la Tismana adăpostește trei piese de broderie liturgică
de cea mai mare însemnătate, deoarece se numără alături de cunoscutil Epitaf de
la Cozia, printre primele odoare datate din Țara Românească. Este vorba de
Bedernița ,atribuită de legendă lui Nicodim ș i două patrafire, lucrate toate î n
ultimul sfert al secolului al XIV -lea. Bedernița de la Tismana reprezintă ,într -un
chenar de palmete , Coborârea lui Iisus în iad și e brodată cu fir de
mătase ,aur ,argint și perle,pe fond de mătase albastră. Broderia a ajuns î n

87 Ibidem, p 123 -127
88 Rada Teodoru, op.cit. p 28

41 posesia Tismanei în anii în care mitropolitul, bolnav ,renunță la păstorirea Țării
Românești și se retrage la mânăstire. Pe aceiași cale a ajuns probabil la Tismana
și legendarul orar al lui Antonie,ucenicul lui Nicodim. Este o piesă unică în
istoria întregii broderii de tradiție bizantină prin număr de reprezentări
figurale. >>89
<<Pentru importanța ei documentară merită a fi menționată și crucea de
plumb a lui Nicodim, piesă încă nedatată ,care nu are altă podoabă în afară de
inițialele s acre; inscripția “această cruce este a lui Nicodim” a fost zgâriată
probabil î n cursul secolului al XVIII -lea. Interesantă este și toaca în chip de
acvilă bicefală cu zborul deschis ,făcută din fier la 1840. Cele două medalioane
identice de pe aripi î i rep rezintă pe Sfântul Nicodim și pe Sfântul Antonie. În
centru, un alt medalion înfățișează Uspenia, hramul Tismanei. >>90
O parte din obiectele de colecție s -au mai pierdut din cauza deselor
războaie și năvăliri care s -au abătut peste Tismana în acele vremuri. Cele care s –
au păstrat se găsesc la Muzeul de Artă sau la Muzeul Mânăstirii Tismana.

COPITOLUL V
METOCUL MÂNĂSTIRII TISMANA

SCHITURILE MÂNĂSTIRII TISMANA
<<Documentele men ționează , mai ales pentru vremurile mai apropiate de
noi , o serie de schituri ce țineau de mânăstirea principală. Dintre acestea o parte
proveneau prin rotirea călugărilor Tismanei care ,în căutare de locuri pustii,

89 Ibidem, p 29
90 Ibidem, p 30

42 prielnice sihăstri ei,părăseau incinta mânăstirii și își făceau chilii izolate (cele
două Cioclovine, Ploștina Drăgoeștilor ).
Un alt grup de metoace erau fundații boierești, care au fost ulterior
închinate Tismanei (Gura Motrului,Cerneți,Topolnița,Valea cu Apă) .>>91
<<Însetați de farmecul tainicilor priveliști, pe care numai un penel
măiestru,înmuiat în mare al dimineții, le poate schița ,de la Mânăstirea Tismana
ne putem avânta , pe cărări de munte , să ajungem la cele două sihăstrii:
Cioclovina de Jos și Cioclovina de Sus. Pe o potecă umbrită de fagi ,castani
comestibili și pâlcuri de brazi ,după circa cinci kilometrii de urcuș prin locuri în
care mișună și astăzi mistreții și haiducesc în voie urșii,se ajunge la un izvor ,de
lângă care se deschide o p oiană destul de înclinată în care stă de veacuri Schitul
Cioclovina de Jos ,cu hramul Sfinții Voievozi. Schitul este amintit documentar în
anul 1660. În 1668 martie 12, se amintește de o biserică (probabil din lemn),
căreia Radu Postelnicul Știrbei îi dărui ește o vie. >>92
Nu se știe cine și când a înființat aici, în sânul muntelui ,prima sihăstrie
a Tismanei. Se amintește că biserica de acolo a fost refăcută de un egumen
Nicodim,ajutat de Atanasie, “fost egumen” ,ambii de la Tismana.
<<În exterior ,biserica este tencuită și văruită ,dar pe alocuri se observă
materialul din care a fost construită : piatră de munte, piatră de sigă adusă din
obștea Tismanei. O turlă scundă, exagerat de scundă ,se ridică timid deasupra
naosului. Din cauza t erenului în pantă ,intrarea în acest monument se face pe
partea de nord a pronaosului, unde arhimandritul Spiridon a făcut, în anul
1849 ,un frumos pridvor de lemn,loc de meditație și de odihnă.
Î n zilele noastre , la câ tiva metriimai sus de biserică ,s -a ridicat o casă
nouă de lemn,un adăpost mai comod pentru personalul sihăstriei, formată din

91 Ibidem, p 30 -31
92 Bălașa Dumitru, Hrisnat Toma, op. Cit. p 115

43 două chili. Lângă ea, un izvor curat iese dintre pietrele acoperite cu iarbă și flori
și udă o grădină de zarzavat. >>93
<<Pe poteca anevoioasă care duce la Cioclovina de Sus,nu oricine se poate
încumeta să urce. Efortul și îndrăzneala sunt ,însă, pe deplin răsplătite.
După mai bine de o jumătate de oră printre pietre ce se rostogolesc
printre fagi și corni, respiri ușurat în vârful muntelui Cioclovina ,lângă o
bisericuță solitară, bătută de toate vremurile. Este construită din piatră
sigă ,spărturi de stăncă și cărămidă mică. Pe partea de sud o ușă de lemn se
deschide și intrăm într -un minuscul pronaos. Pe o lespede de piatră ,fixat ă
deasupra intrării în naos ;o inscripție singuratică arată că bisericuța plantată în
stâncă,are hramul Sfântul Ilie și a fost făcută de același Nicodim, ctitor la
Cioclovina de Jos, împreună cu Jupân Pătru Obedeanu mare serdar,în anul
1714. >>94
<<În anul 1841, arhimandritul Spiridon a acoperit biserica acestui schit și
a refăcut tâmpla cu icoanele. Părăsită de mulți ani, acoperișul i se stricase,
bolțiile îi căzuseră și era în completă ruină ,în 1940, când s -a restaurat parțial și a
fost acoperită cu șiță de brad. Din vechea tencuială nu se păstrează decât slabe
urme ale freșcelor de altădată. Din cele două chiliice se vedeau la începutul
acestui secol,nu a mai rămas nimic. Călugării sihaștrii au dispărut și nimeni nu s –
a mai încumetat să stea aici , î ntr -un vârf de munte, mărginit de prăpăstii,lipsit de
apă și bătut de toate vânturile.
Bisericuța stă singură și păstrează amintirea unor timpuri de mult
apuse ,în care bolnavii de ciumă erau aduși de prin sate în aceste locuri,pentru a
evita contagiul. Aici erau îngrijiți de așa numiții cioclii, care îndeplineau rolul de
sanitari și de la care după unele ipoteze muntele și -a î mprumutat numele. Î n
această piatră a durerii s -au ridicat cele două schituri :Cioclovina de Sus și

93 Ibidem, p 115 -116
94 Ibidem, p 118

44 Cioclovina de J os, iar niște călugări solitari , mai aproape de cer ,înălțau rugi ,pe
acest munte ,ca și odinioară preoții stămoșilor noștrii daci. >>95
<<Mânăstirea Tismana a avut de la început un spital mânăstiresc sau o
bolniță pe măsura timpului și nevoilor. Informațiile despre această instituție
sanitară încep de -abia cu Matei Basarab voievod, care a ridicat î n 1650,
bisericuța cunoscută azi sub numele de Paraclis. Afară în paretea de sud -est a
incintei mânăstirii,își avea o curte aparte ,cu camere anexe și b ucătărie pentru
bolnavi,restaurate de același domn. În urma luptelor purtate aici, între otomani și
austrieci,î n 1872 i s -au făcut oarecare reparații. Tot atunci i s -au refăcut și ușile
din lemn de nuc ,frumos sculptate. Î ntre anii 1786 -1788 aceiași străin i și-au
înfruntat puterile,ca de obicei,pe pământul românesc și au provocat mânăstirii
mai mari pagube. >>96
<<Spitalul mânăstiresc de aici,care avea scop caritabil,două documente
din anul 1795, amintesc de bolnavii îngrijiți aici și care să se înt oarcă la vetrele
lor deoarece s -au însănătoșit de boala de care suferiseră. Tot despre acest spital
aflăm în 1836 că era în afara incintei principale , avea o biserică cu hramul
Sfântul Nicolae și mai multe camere: o odaie sus, spre răsărit, de zid ,boltit ă,
pardosită cu cărămidă veche ,cu sobă ,pat și o fereastră,două uși,cu o săliță ,
acoperită cu șindrilă de brad și plimbătoare de zid alăturea și un foișor pe
dinaintea odăii,de lemn, dedesubt cu un beci boltit ,cu ușa cu verigă ;o odaie
sus,despre răsărit ,clădită de zid ,învălită cu șindrilă de brad,trei sobe,trei ferestre
cu gemulețele lor, pat șu ușă cu clanță, cu pridvor pe dinainte de lemn și o
plimbătoare de uluce și pălimar învălit ;două odăi ,jos , de lângă biserică ,clădite
de zid ,acoperite cu și ndrilă ,podite și pardosite cu cărămidă,cu sobe
românești ,paturi și uși în zăvoare de lemn și verigi, și la una dulap în zid. >>97

95 Ibidem, p 118
96 Ibidem, p 113
97 Ibidem, p 113 -114

45 <<În fine , o precizare deosebit de interesantă :Curtea acestei bolnițe se
încheie despre miază -zi cu chiliile mânăs tirii. Despre răsărit cu cele două chili de
jos și cu biserica,despre miază -noapte zid ,iar despre apus chilia cea mare sus.
O candelă de argint ,în formă de pară ,aree următoarea inscripție: A
bisericiin bolniții,a mânăstirii, hram Sfântul N icolae,Tismana 1842. O altă
candelă, la fel, în aceiași inscripție ,este păstrată în depozit. Tot din același timp,
se află o candelă dăruită de Ștefan Ieromonahul, Bisericii,Bolniței Mânăstirii
Tismana.>>98
<<În urma restaurărilor făcute la jumăt atea secolului al XIX -lea, Spitalul
mânăstiresc devenise inutil și în incinta lui a rămas singură bisericuța (actualul
Paraclis). O catagrafie din 1850 octombrie 1 și alta ,din 1857 septembrie 4,
vorbesc numai de biserica Sfântului Nicolae,acoperită cu șin drilă de gorun și
inventarul obiectelor de cult,ceea ce înseamnă că nu era părăsită. După incendiile
din a doua jumătate a secolului al XIX -lea, a rămas în ruină până în 1909,când
Paraclisul ,deși fusese reparat ,e afla părăsit și nezugrăvit.>>99

CAPITOLUL VI
SFINTE LE MOAȘTE DE LA TISMANA

98 Ibidem, p 114
99 Ibidem,

46 Două fragmente din oasele Sfântului Ignatie –pruncul purtat în brațe de
Domnul Iisus -și Degetul arătător mumuficat de la mâna lui Nicodim care a scr is
Evangeliarul din 1404 -1405, se află la Mânăstirea Tismana.
<<Astăzi Mînăstirea Tismana posedă trei bucăți de moaște: două resturi
din oasele Sfântului Ignatie Teoforul, episcopul Antiohiei și degetul arătător de
la mâna dreaptă a Sfântului Nic odim. Cel mai vechi izvor documentar cu privire
la aceste moaște îl constituie până în prezent consemnările lui Paul de Alep,
făcute în a șeasea decadă a secolului al XVII -lea (1657) :Corpul Sfâ ntului e
pecetluit sub pardoseala bisericii,după spusele lor ,d e frica ungurilor ca să nu -l
fure ,s -ar putea asta –reflectă călătorul oriental amintit -cum sunt așa de
învecinați și cum au atâta încredere în calitățile sale. >>100
<<Numai un deget al Sfântului Nicodim, a fost lăsat spre evlavia
creștinilor ; noi am luat binecuvântarea, atât, de la acesta, cât și de la moaștele
altor sfinți, Patriarhi ai Antiohiei, ce sunt în posesiunea lor. Unul dintre ei era
Ignatie cel î ncins de Dumnezeu.
Astăzi în biserica Mânăstirii Tismana se păstrează numai de getul
arătător de la mâna dreaptă a Sfântului Nicodim și două fragmente de oase,
relicve ale Sfâ ntului Ignatie Teoforul, patriarhul Antiohiei. >>101
<<Viața Sfântului Nicodim consemnează misiunea de ridicare a anatemei
ce fusese aruncată asupra Bise ricii și poporului Serbiei,de către Patriarhia
Constantinopolului . Din această misiune făcuse parte și Nicodim. Cităm : ”Iar pe
Sfântul zic că înțeleg Prea Sfințitul Patriarh că este rudenie cu numitul câneaz
Lazăr, l -a cinstit și l -a făcut arhimandrit, hăr ăzindu -i și o cârje a sa,ce o purta și
trei părticele de sfinte moaște ale Sfântului Ioan Gură de Aur și alta dintr -ale
Sfântului Ignatie purtătorul de Dumnezeu și a treia dintr -ale Sfâ ntului Mucenic
Teofil ”.>>102

100 Bălașa Dumitru, Sfântul Ignatie Teoforul și Sfântul Nicodim, în M.O. XXIII (1971), Nr. 9 -10, p 646
101 Ibidem, p 646
102 Ibidem, p 646 -647

47 <<Î n biserica mare ,la proscomidie ,sub un acoperământ ,se află un prea
modest relicvariu pe care se citește următoarea inscripție: În numele lui
Dumnezeu Atotputrnicul, am donat această raclă Sfântului Nicodim. Lucrată de
maiestru Dumitrescu Ștefan,20 septembrie 1931. În interiorul aceste i cutii
metalice se găsesc două fragmente de oase și un deget mumifiat. Pe fiecare din
aceste trei piese este câte o brățară de argint aurit și pe fiecare brățară este
gravată căte o inscripție. >>103
<<Degetul Sfântului Nicodim. Este vorba de arătă torul de la mâna deraptă
a lui Nicodim, cel care a scris cel mai vechi manuscris miniat din Țara
Românească, Tetraevanghelul ce se păstrează acum la Muzeul de Artă al
Româ niei. Degetul este o interesantă relicvă atât din punct de vedere religios ,cât
și istoric. Are o lungime de circa 9 cm. La locul unde a fost desprins de podul
palmei are o brățară astupată la cap. Din capac iese afară o verigă cu un orificiu
pentru legat sau atâ rnat. Probabil ,cândva ,pentru mai multă siguranță ,era prin
cu un lănțișor de vechiul relicvariu. >>104
<<Tot la Tismana, în același prea modest rlicvar se păstrează două
fragmente din oasele marelui martir Ignatie Teoforul.
-O bucată de 55 mm lungime și 28 mm,diametrul maxim. La un capăt
are o brățară de argint aurit, lucrată la fel ca și precedentă (de la degetul lui
Nicodim), cu o zală pentru atârnat.
-Cea de -a doua piesă are o lungime de 70 -75 mm. La capătul mai îngust
al osului este așezată o rățară cu marginile ajurate. Aceasta ,spre deosebire de
cele două piese descries, degetul lui Sfântului Nicodim și fragmentul de care am
vorbit mai sus din oasele Sfântului Ignatie, nu are capac și nici zala pentru
atâ rnat ,de care am amintit mai sus. >>105
<<Concludem deci că la Tismana se păstrează degetul Sfâ ntului Nicodim
și două fragmente din resturile de oase al Sfâ ntului Ignatie Teoforul. Acestea din

103 Ibidem, p 648
104 Ibidem,
105 Ibidem, p 649

48 urmă pot face parte din darurile oferite de patriarhul Teofilact ,Sfântului
Nicodim Valahul ,cu prilejul misiunii acestuia la Constantinopol. >>106
Relicvele de la Mânăstirea Tismana sunt niște obiecte de cult ,amintind
de activitatea culturală desfășurată cândva de două mari personalităși ale
Bisericii.
Moaștele Sfântului Ignatie Teoforul sunt relicve ale pruncului purtat în
brațe de Iisus Hristos, venerat de toată lumea creștină ,dar în același timp sunt și
relicve ale scriitorului ,ale autorului celor șapte epistole din anul 107 d. Hr. ,de
care am amintit. El însuși a purtat în inimă pe Hristos ,dar tot Ignatie -ca prunc -a
fost purtat în brațe de Domnul ,după cum reiese din învățătura Bisericii Ortodoxe.
Degetul Sfântului Nicodim este o relicvă Sfântă,degetul mumificat ,de
la mâna dreaptă cu care a scris Tetraevangheliarul din 1405,care a executat cu
măiestrie m iniaturi, frontispicii, î n cerneluri de aur.
Private sub aspect , moaștele de la Tismana merită a fi cunoscute de
toată lumea creștină și în special de cărturarii bisericești din aria sud -est
europeană.

CAPITOLUL VII
EGUMENI AI MÂNĂSTIRII TISMANA

106 Ibidem, p 651

49 De secole la rând , monahi de înaltă chemare s -au învrednicit să
rânduiască înțelept treburile și rosturile mânăstirii,să insufle acestor ziduri
străvechi viață istorică ,dăruire a lor fiind sinonimă cu sacrificiul.
Pașnica viață de aici nu a însemnat pentru ei o acceptare resemnată a
destinului ,ci o înțelegere superioară a pericolului atâtor invaziicare încercau să
strice temeiurile de credință și cultură ale aceste i fortărețe de românism vital, de
nebătută rezistență națională. Aceștia au fost egumenii mânăstirii, conducătorii ei
spirituali și gospodărești. Unii au lăsat în urmă o operă de cărturari cu lumină
nestinsă ,alțiiau strălucit efemer prin fapte și vrednici i de contribuție modestă,
poate, dar împlinite cu râvnă, abnegație și conștiință misionară. A -I cita la
rând ,fără vreo omisiune,este o datorie de cinste, ca într -un luminos pomelnic cu
scrisul și dragostea urmașilor de azi , a beneficiarilor de azi ai moș tenirii lor.

<<Egumenii Mânăstirii Tismana :
1.Sfâ ntul Nicodim Valahul, arhimandrit, 1370 -1406,
2.Agaton, 1407 -1419,
3.Gherasim, 1444,
4.Matei, ieromonah, 1479 -1490,
5.Ioanikie, 1491 -1503,
6.Misail, 1505 -1508,
7.Istratie, 1509,
8.Ioanikie, 1510,
9.Eustratie, 1510 -1524,
10.Efrem, 1525,
11.Eustratie, ieromonah (același) 1526 -1529,
12.Efrem, (același) 1530 -1535,
13.Teofan, ieromon ah, 1531 -1535,
14.Ilarion, ieromonah, 1536,
15.Vasile, 1541,

50 16.Matei, 1546 -1547,
17.Macarie, 1547,
18.Ilarion, 1547,
19.Mardarie, ieromonah, 1547,
20.Mitrofan, ieromonah, 1555,
21.Paisie, 155 8-1559,
22.Agaton, 1559,
23.Ioan, ieromonah, 1560 -1577, din 1562 arhimandrit,
24.Eftimie, 1583,
25.Spiridon, 1585 -1586,
26.Ilarion, 1587,
27.Grigorie, ieromonah, 1589 -1591,
28.Serghie, 1592 -1597,din 1600 episcop de Muncaci,
29.Nikifor, 1602,
30.Gherasim, 1604,
31.Nikifor, 1604,
32.Nicodim, 1605,
33.Gherasim, (același din 1604) 1607 -1609,
34.Teodor, 1609,
35.Ioan, ieromonah, 1611 -1616,
36.Nifon, 1619 -1620,
37.Ioan, 1621 -1625,
38.Serghie, 1626,
39.Teofil, 1627,
40.David, 1630,
41.Ignatie, 1630,
42.Teofil, (același din 1627), 1631,
43.Teodosie, 1633 -1635,
44.Onufrie, 1638,

51 45.Grigorie, 1640 -1641,
46.Ioan, ieromonah, 1641,
47.Ștefan, 1641 -1648,
48.Ioan, 1649 -1652,
49.Nicodim, 1652 -1658 ,
50.Vasile, arhimandrit, 1661,
51.Petronie, 1668,
52.Ștefan, 1669,
53.Pe tronie, arhimandrit, 1669 -1672,
54.Nicodim, 1674 -1675,
55.Teodosie, mitropolitul, aflat î n surghiun aici, 1675,
56.Petronie, 1678,
57.Iosif, ieromonah, 1682,
58.Nicolae,proegumen, 1683, arhimandrit,1684 -1685,
59.Teodosie, 1686,
60.Iosif, arhimandrit, 1687 -1689,
61.Teodosie, arhimandrit, 1690,Iosif egumen,
62.Petronie, arhimandrit,Iosif egumen 1690,
63.Iosif, 1690,
64.Atanasie,arhimandrit, 1691 -1698,
65.Daniil, 16 98,
66.Atanasie, 1701 -1713,
67.Nicodim din Runc (Gorj), 1713 -1720,
68.Nicolae, 1721,
69.Nicodim, 1722 -1726,
70.Atanasie, 1726,
71.Nicodim Curpeneanu, 1726 -1731,
72.Ioan, arhimandrit, 1731 -1735,
73.Gherasim, arhimandrit, 1736 -1740,

52 74.Gavriil, 1742 -1746,
75.Gherasim, arhimandrit, 1749 -1759,
76.Partenie, arhimandrit, 1760,
77.Gherasim, arhimandrit, (același) ,1762,
78.Partenie, arhimandrit, 1764, (ales epis cope al Râ mnicului),
79.Ilarion, 1774,
80.Gherasim, arhimandrit, 1774,
81.Teodosie, 1776,
82.Gherasie, arhimandrit,1778,
83.Mihai, 1778 -1779, arhimandrit, 1780 -1784,
84.Ștefan, arhimandrit, 1785 -1789,
85.Partenie, arhimandrit, 1794,
86.Ștefan, arhimandrit, 1794 -1798,
87.Partenie, arhimandrit, 1799,
88.Dionisie Lupu, 1807 -1819,(apoi mitropolit),
89.Neofit, 1825 -1827, (apoi episcope al Râ mnicului),
90.Partenie, arh imandrit, 1829 -1836,
-A făcut o biserică în satul Prundu,Județul Gorj. În 1836 octombrie 1, s -a
făcut schimnic, primind numele de Pimen. Acesta viețuise în mânăstire 44 de ani
și a egumenit 9 ani și la plecarea sa a dat mânăstirii via….din dea lul
Fronilor…cu toate acareturile ei: pivniță, cramă, casă,pometuri de pruni….,
91.Spiridon, arhimandrit, 1836 -1849,
92.Ioasaf, arhimandrit, 1852,
93.Augustin, arhimandrit, 1853 -1855,
94.Nikifor, arhimandrit, 1857,
95.Teodorit Zăgănescu, 1861,
96.Dionisie Albeșteanu, 1863 -1865,
97.Dionisie Nicolăescu, 1875 -1892,
98.Spiridon Apostoleanu, (4 luni),î n 1892, preot de mir,

53 99.Gimnasie Georgescu, 1892 -1898,
100.Ilarion Grecu, 1898 -1900,
101.Iosif, 1900 -1908,
102.Cornelie Săbăreanu, 1908 -1912,
103.Ianuarie Popescu, 1912 -1930,
-A fost egumen patriot. În 1917 ,pe când în Mânăstirea Tismana au fost
închiși de nemți și unguri 46 se olteni ,unii ca ostatici și al ți criminali
politici,pentru că au luptat cu cuvântul, pentru o Românie unită. Egumenul
Ianuarie a avut o frumoasă comportare față de arestați. O notă din 1920 aprilie
19, a unuia din foștii deținuți referindu -se la Ianuarie și Inocențiu (alt călugăr din
mânăstire), spune:”Purtarea lor față de ostateci sevească de pildă și altora”.
104.Sebastian Costescu, 1930 -1931,
105.Glicherie Lovin, 1931 -1942.>>107
<<În 1949, Mânăstirea Tismana s -a transformat î n chinovie de
maici,avâ nd î n frunte urm ătoarele egumene: Frumenția Lupu, 1949 -1950,
Magdalena, 1950 -1951, Eliseia Glăvan, 1951 -1952, Tatiana 1952 -1958.
Din 1958 decembrie 1, ca egumenă slujește Ierusalima Gligor, sub
conducerea căreia mânăstirea a cunoscut multe și substanțiale în noiri. >>108

CAPITOLUL VIII
MUZEUL DE LA MÂNĂSTIREA TISMANA

107 Bălașa Dumitru, Hrisant Toma, op. Cit. p 148 -151,
108 Ibidem, p 151,

54 Un capitol aparte din această lucrare este despre Muzeul de la
Mânăstirea Tismana, muzeu în care se găsesc o serie de obiecte de mare valoare.
Muzeul Mânăstirii Tismana a fost înfințat în anul 1834 și posedă
icoane ,sfetnice,candele și alte obiecte vechi.
O relizare a Î .P.S. Mitropolit Firmilian, a fost fixarea –temporară sau
definitivă –în condiții întru totul corespunzăt oare, a celor mai de seamă obiecte
de artă bisericească, la înseși locurile unde se aflau. Astfel au luat naștere
Colecțiile de la Tismana,Crasna, Polovragi,Gura –Motrului și Mânăstirea Jitianu,
prima dintre ele constituind ,după opinia celor mai reputați specialiști, cea mai
îndrăzneață și completălucrare de acest gen, relizată vreodată în țară.
<<Colecția –Muzeu de la Tismana. -Pornindu -se de la descoperirea
freșcelor vechi din secolul XVI, printr -un interesant procedeu științific s -a
recuperat î ntregul strat din secolul XVIII, încastrat apoi pe ziduri, în camere și pe
culoarele mânăstirii. În asemenea cazuri, de la scoaterea la lumină a vechilor
zugrăveli, freșcele mai noi aplicate peste cele vechi,prin însăși operația
respectivă, ar fi putut să fie supuse pieirii; dar, prin procedeul tehnic utilizat la
Tismana, s -a recuperate toată picture secolului al XVIII -lea, s -a experimentat o
metodă și s -a creat un procedeu pentru toate cazurile similare, î nchegâ ndu -se
totodată și originalul muzeu al mânăst irii: cea mai bogată colecție de acest gen,
din țară. Studiul și comentariile publicate de academicianul Duiliu Marcu și
pictorul G. Russu î n revista Monumente și Muzee, sunt concludente și
evidențiază, cu prisosință, ideea în sine, fericita ei realizare ș i meritul personal al
grijii pe care Î.P.S. Mitropolit a dovedit că o poartă până și a celor mai tăinuite
valori ale tezaurului artistic româ nesc.>>109
<<Realizarea muzeului de freșce de la Tismanare prezintă, astfel, o operă
impunătoare și unică. Ea este cuprinsă și păoate fi cercetată ,în afară de coridoare
și încăperi ,în trei săli principale, cu o expunere dintre cele mai originale și

109 Alexandru Bădăuță și Pr. Dumitru Bălașa, Valori muzeale și cărturărești din Arhiepiscopia Craiovei, în
M.O. (1970) , Nr. 5 -6, p 456 -457,

55 interesante: toate piesele, recuperate prin decupare ,au fost î ncastrate precum
nestematele î n montura lor, î n c arnea pereților ,asigurându -li-secea mai bună
conservare. Ele au fost așezate pe două rânduri :cele mari în registrul de jos al
pereților, iar cele mici în cel de sus. >>110
<<Descriind sumar sălile muzeului, prima dintre aceste săli se află în
partea de est a incintei și e dominată de șase panouri mari, reprezentând doi
îngeri și trei membri din familia ultimilor ctitori, partea de sus cuprinzând 55 de
șcene din sinaxar. A doua sală prezintă ,în rândul de jos ,patreu prooroci,două
cete de î ngeri (câ te doi), Sfinții Trei Ierarhi și Sfântul Ioan Botezătorul. În partea
superioară, la fel ca și în sala precedentă ,sunt încastrate 55 de scene din sinaxar,
între care găsim și zodiac Capricornului. În sfârșit ,cea de -a treia , î n registrul de
jos înfățișeaz ă portretele sfinților melozi : Iosif, Cosma, Teofan, Ioan Damaschin.
În panoul superior apar alte șcene din sinaxar și zodiac săgetătorului, tot aici sun
încastrate și 19 medalioane cu diferiți sfinți. Alte scene din sinaxar sunt fixate pe
zidurile coridoa relor. În trapeză, pe zidul de apus ,este expusă Sfânta Năframă,
flancată de patru îngeri. Pe coridorul chiliilor de la etaj, din partea de nord ,precu
și în trapeza apartamentului official,sunt încastrate scene din Acatistul Maicii
Domnului.
În felul acesta , toate freșcele au fost recuperate și minunat valorificate,
î ntr-un cadru monumental, dominat de neî ntreruptul câ ntec al apelor celeilalte
Tismane,care curg pe sub balconul din partea răsăriteană a acestor săli. >>111
<<Î n muzeul m ânăstirii se află o seri de obiecte de cult de mare valoare ,
între care un orar și o bederniță din secolul al XIV -lea, cele mai vechi piese de
broderie din sud -estul Europei.>>112
<<De asemenea , în Muzeul special al Tismanei,se păstrează : 1.Epit rahil
din secolul XIV, broderie de aur și argint pe mătase albastră, decorat cu 80 de

110 Ibidem, p 457,
111 Ibidem,
112 Radu Constantine scu, Monumente religioase, Biserici și mânăstiri celebre din România, Ed. Editis,
București, 1994, p 74,

56 medalioane cu diferite figure de sfinți, despărțite prin serafimi. La gât în mici
medalioane, monograma Mitropolitului Antim Criptopulos cu caractere grecești.
2.Bederniț a din secolul XIV, broderie similară cu precedenta, având în colțuri
monograma aceluiași ierarh, iar central șcena Anastasis (Coborârea la Iad).
3.Epitrahil,decorat cu motive florale , mărunte: ar fi aparținut Sfântului Nicodim.
4.Crucea de plumb a Sfâ ntul ui Nicodim, având pe o parte inscripțiile sacrale:IS.
HS. NI. KA.,M. Mth.,Luc.,Ion, iar pe verso: Această cruce iaste a Sfântului
Nicodim. 5 -6.Două rânduri de uși (în câte două canate) din lemn, din anul 1782.
Ele au aparținut celor două intrări ale biser iciimari a mânăstirii. Fiind supuse
deteriorării, Î.P.S. Mitropolit,în 1963 ,a dispus înlocuirea lor prin două replica,
originalele fiind transferate azi în sălile muzeului. >>113

CAPITOLUL IX
PELERINI ȘI OASPEȚI LA TISMANA

Unul din izvoarele nesecătuite niciodată ale cunoașterii trecutului
Tismanei și evoluției vieții spirituale din această zonă de densă și glorioasă

113 Alexandru Bădăuță și Pr. Dumitru Bălașa, op , cit. p 457 -458,

57 istorie românească ,îl reprezintă impresiile -tipărite sau păstr ate oral -ale
nenumăraților călători prin aceste locuri, mirificate sub atâtea aspecte. Viața
mânăstirii se revarsă luminos în uriașe oglinzi retroproiectoare,constituite din
mărturiile acestor valoroși istorici, condeieri, purtători de cuvânt ai veacurilor la
rând ,care au trecut sau au hălăduit vremelnic în aceste incinte de viață și
civilizație ,cu nimic mai prejos celor mai înaintate înfăptuiri europene. Din
bogatul florilegiu al acestor mărturiicu valoare de omagiu,vom desprinde câteva ,
capabile să con tureze calitatea de excepție a Mânăstirii Tismana ca ax și centru
polarizator de istorie ,cultură și ortodoxism binefăcător.
Primul dintre acești călători care a fost la Tism ana și pe care îl
menționăm este personalitate destul de importană:
PAUL DE ALEP
<<Fiul c ărturarului și patriarhului Antiohiei, Macarie al III -lea, și
reprezentantul unei familii care a dat patru generații de clerici ortodocși melchiți,
Paul de Alep și -a însoțit neoositul părinte , în îndoita sa ca litate de arhidiacon și
secretar patriarhal, în călătoria acestuia prin țările ortodoxe din răsăritul și nordul
Europei. Călătoria aceasta -făcută cu scopul și speranța obținerii sprijinului
domnitorilor din țările vizitate pentru dioceza Antiohiei, crunt v răjmășită de
turci-a ținut aproape șapte ani (1652 -1659) , iar popasul la Tismana s -a petrecut
î ntre 10 -15 iulie 1657. În lucrarea sa Călătoria patriarhului Macarie din Alep,
Paul de Alep acordă descrierii vizitei la Tismana un spațiu generos, cuprinzând
detalii care pot fi reintegrate î n contextul veridic al istoriografiei sigure. >>114
<<Renumitul călător notează cu entuziasm nereținut că în întâmpinarea
oaspeților sirieni a venit egumenul Nicodim și însoțește această relație cu
precizarea foarte im portantă a existenței , pe malurile Tismanei, a unui tâ rg mare
care ține de mânăstire. O altă informație prețioasă ne trimite la existența din acel
timp, înainte ajungerii la prima poartă , a unei biserici -mică,curată, închinată
Sfâ ntului Antonie cel Mare. După urcușul cu mare strădanie , Paul de Alep

114 Bălașa Dumitru ,Hrisant Toma, op. Cit. p 125 -126,

58 atrecut prin prima poartă,ferecată cu fier, cu turn mare, cu numeroase creneluri.
A doua poartă , tot de fier, cu o cloptniță deasupra ,i -a deschis vederea unei
biserici mari, cu hramul Adormire Maicii Domnulu i. Atent cercetător al
organizării vieții monahale , iscoditorul călător oferă detalii privind
administrarea și aprovizionarea abundentă a mânăstirii (nelipsind amănunte
privind existența unui puț cu apă curată ,a unui bazin pentru ținutul peștilor),
concl uzionând cu îndreptățire că mânăstirea este bine pregătită pentru o
rezistență înversunată. Concluzia respectivă se lăgește curând ,cuprinzând o
apreciere de ansamblu foarte importantă pentru faima niciodată dezmințită a
acestei sfinte mânăstiri: Într -adev ăr ,subliniază Paul de Alep,ea nu mai are
seamăn nici în această țară ,nici în alta, prin frumusețea locului și a așezării,prin
mulțimea apelor sale și întărirea naturală pe care o are , ajutată și de ocrotire
zidurilor sale înconjurătoare. >>115
<<Călătorul străin oferă, în continuare ,amănunte despre drumul vieții și
faptelor cuviosului Nicodim,așa cum le -a aflat din mărturiile oarale sau din
consemnări ale vremii, fără a pute dișcerne asupra unor inexactități sau
exagerării apologetice. Aflăm ,aș adar, că mânăstirea a fost înconjurată cu ziduri,
și fiind așezată la marginea muntelui, înspăimântă pe cel care o privește de jos,
mai ales din pricina căderii de apă care se pră vale de sus până în fundul văii. Din
nou ,Paul de Alep nu -și drămuiește entuz iasmul sau mirarea ,când prcizează:
Până în ziua de astăzi, nu am vâzut un loc atât de bogat în astfel de văi. >>116
<<Interesul față de călătoria clericilor din Antiohia a fost , se pare ,
deosebit și generalizat , lucru pe care -l subliniază și Pau l de Alep: Pe dealurile
care înconjoară această mânăstire sunt mulți credincioși și pustnici care vin la
biserică în toate anotimpurile potrivite ca să primească sfintele taine. În
continuare aflăm că patriarhul oaspete a slujit liturghia în biserica mânăs tirii,î n
ziua de joi 14 iulie, a hirotonisit un preot și un diacon, apoi a înveșmântat pe

115 Ibidem, p 126,
116 Ibidem, p 12 7,

59 starț cu brâul, dându -I dreptul de apurta titlul de arhimandrit și de a spovedi și de
a împărtăși.
Acestă valoroasă relație a lui Paul de Alep rămâne , î n ciuda unor
inexactități sau referiri la inadvertențe de ordin hagiographic, un izvor de mare
însemnătate pentru cultura țărilor române de la mijlocul secolului al XVII -lea,
iar pentru noi, o carte meru deschisă pentu cunoașterea imaginiidin acea vreme
a Mânăstirii Tismana în cadrul înconjurător al naturii, manifestărilor spirituale și
al istoriei acelui frământat fragment de existență românească. >>117
Un alt călător la Tismana a fost:
ANTON PAN N
<<Neînțeles de muți dintre pontifii literelor din veacul trecut ,care -i negau
dreptul de a se afla printre piscurile geografiei noastre literare,Anton Pann a fost
încununat de vârfurile reale ale literaturii noastre cu superlativul îndreptățit
osârdiei și talentului său,fiind socotit un marir al scrisului, poetul popular prin
excelență, minunat poet și povestitor.
Anton Pann a urcat treaptă cu treaptă, menirile ierarhiei bisericești,fiind –
rând pe rând :paraclisier la biserica Olari și elev al reformatorului muzi cii
bisericești Agapie Paliermul din Chios, cântăreț în Scheii Brașovului,dascăl la
Vâlcea și la Mânăstirea Dintr -un Lemn, psalt învățător de copii în arta musicihiei
la școala după Podul Mogoșoaiei . Activitatea sa creatoare s -a desfășurat,deci, în
mai mul te centre și instituții ale ortodoxismului românesc, perimetru vast în care
și-a aflat loc subliniat Mânăstire Tismana. >>118
<<Prezența lui Anton Pann la Tismana se înregistrează mai ales în
perioada sac ea mai dodnică de creație în domeniul tipări turii de muzică
ecleziastă,adică după 1840,când acest bogat reformator se străduia intens să
amplifice și să rumânizeze cântările românești,în sensul revenirii la o tradiție cu
rădăcini autohtone. Cât de strânse legături avea cu biserica și cu Mânăstira

117 Ibidem, p 128,
118 Ibidem, p 129,

60 Tismana și oamenii ei, ne -o dovedește și precizarea făcută de monograful său
Paul Cornea, când subliniază condițiile vieții grele pe care o ducea valorosul
psaltist, professor și scriitor .
Cu ani în urmă,am aflat în biblioteca Mânăstirii Tisman a,trei
manuscrise psaltice ale lui Anton Pann. Pe parcurs pierduseră o parte din file și
au fost legate î ntr -un singur volum, în piele și carton, de către Dionisie eclesiarh
și superior al acestei mînăstiri. Piesele compuse î n acest repertoriu au fost
comp use î ntre anii 1826 -1844. Volumul a fost semnalat acum un sfert de veac.
Însemnările în legătură cu diferitele cântări, constituie un izvor documentar
authentic și vor servi în continuare la definitivarea numelui și la completarea
biogarfiei și operei scri itorului. Acesta este și motivul pentru care , urmărind
manuscrisele ,vom reproduce ceea ce vom socoti util. >>119
<<Manuscrisul nr. 1începe cu stihurile Paștilor românești ,facerea lui
Anton Pandoleon. Cântările intitulate Podobiisunt semnate “Anto nie Pandoleon”.
Urmrază alte compoziții “alcătuite de mine Antonie Pandoleon”,sau “alcătuirea
mea Antonie Pandoleon -Pătroveanu”. În același manuscris ,transcrie “Doxalogii
alcătuite de mine Antonie Pandoleon”. Manuscrisul acesta se oprește la fila 109.
Înainte de numerotare,câteva file se pierduseră.
Manuscrisul nr. 2 ,începe cu fila 110. Și din aceste lipsesc, î n partea
finală ,câteva file. A fost scris în anul 1844, între sfârșitul lunii iulie și începutul
lunii august, în Mânăstirea Tismana. Manuscrisul începe cu o filă de omagiu
dedicată arhimandritului Spiridon, un sprijinitor al tipăriturilor în limba română,
spre luminarea neamului și spre folosul patriei. Începutul acestui manuscris,
Anton Pann î l face ca un poet veritabil, vorbind despr e măreția peisajului
tismănean.
Manuscrisul nr. 3. În timp ce manuscrisele 1 și 2 au pe fiecare pagină
câ te 12 râ nduri de text musical, manuscrisul acesta are câ te 14 râ nduri. Î ncepe cu
fila 150: “Heruvicele săptămânii, rumânești pe opt glasu ri, facera lui Petru

119 Ibidem, p 129 -130,

61 Lambadarie și a lui Grigorie protopsaltul”. Lipsesc câteva file, înainte de
numărătoarea din 1867, și de la fila 158, urmează: “Și aceste opt heruvice de
mijloc s -au compus de Anton Pann, professor de muzică vocală”. La fiecare
î nceput de piesă se menționează compozitorul :”de Anton Pann”. >>120
<<Cele trei manuscrise, legate intr -un volum ,se păstrează la Tismana așa
cum visase autorul lor acum aproape un secol și jumătate,ca un monument de
veșnică amintire a celui ce a fost poe tul și cântărețul Anton Pann. De atunci se
păstrează pe fila 316 a Tetraevanghelului popei Nicodim, sub însemnarea
acestuia și tălmăcirea cu litere semiunciale ,mențiunea cu chirilice cursive: “S -au
tălmăcit de mine Anton Pann, professor de muzică seminaru l Sfintei Mitropolii
1844 august 9”. Faptul c ă a tradus epilogul acestei valoroase lucrări indică
meritul prețios al cunoașterii limbii slavone, argument în plus pentru dovedirea
bogatei sale culturi. >>121
GRIGORIE ALEXANDRESCU
<<Auto rul poeziei “Anul 1840” era notoriu ca poet și la fel de prețuit
pentru ideile sale revoluționare ,în 184 2, când prietenul său Ion Ghica, după ce îl
scoate cu greu din închisoarea în care fusese arestat preventiv după complotul
chimeric î mpotriva lui Alexa ndru Ghica, î l ia cu sine î ntr -o de o lună și jumătate
pe la mânăstirile oltene. Pentru Grigorie Alexandrescu se împlinea un vis, lucru
reieșit din propria sa mărturisire: „Din copilăria mea auzim vorbindu -se de
mânăstirile de peste Olt ,de poziția lor, de munți înalți ,de peșteri minunate, și
simțeam un fel de rușine că nu le cunoaștem,eu care cunosc toate ulițele și
mahalalele copilăriei”.
Această neuitată și atât de rodnică preumblare a durat o lună și
jumătate ,și după calculele noastre,se pare că a început în jurul zilei de 15
iulie. >>122

120 Ibidem, p 130 -132,
121 Ibidem, p 132 -133,
122 Ibidem, p 133,

62 <<Ca și în celelalte locuri și mânăstiri vizitate ,la Tismana a căutat
grandoarea naturii și pulsul istoriei. În fața măreției întâlnite aci ,poetul și
memorialistul exclamă copleșit: “Iată cea ma i veche și măreațădin toate
mânăstirile de peste Olt”! După câteva detalii de ordin istoriogarafic care privesc,
în principal, pe ctitorii mânăstirii, autorul Memorialului se adâncește în descrieri
care să argumenteze concluzia dinainte. Așa cum observă Ge orge Călinescu ,
Tismana este descrisă în gustul colosal cu care desena castelele medievale Victor
Hugo, așează pe un munte retezat, apărată îndată de o „măreață stâncă ce se
pleacă deasupra -i , ocolită de ziduri vechi care se întind pe marginea
prăpastiei ”.>>123
<<Știindu -se că Grigorie Alexandrescu a fost un intim al domnitorului
Gheorghe Bibescu și că -așa cum precizează – l-a însoțit pe vodă în călătoria sa de
î ntâ lnire cu Mihail Sturdza la Brăila,este de presupus să fi mers împreună și în
călător ia întreprinsă, la 22 august 1844,pe același intinerar oltean parcurs de poet
cu doi ani în urmă. G. Călinescu observă că stilul corespondentului de presă care
relata călătoria se resimte de acela al lui Grigore Alexandrescu și că ,ajuns la
Olt,acesta ar f i exclamat: „Oltule, martor al atâtor lupte sângeroase și producător
de eroi, potolește -ți turbatele valuri… vezi că porți în sânu -ți un fiu al tău ”. Deși
nu există știrea precisă despre a doua venire a poetului la Tismana,relatarea
corespondentului res pectiv oferă evidente asemănări cu stilul și viziunea din
Memorialul de călătorie. La Tismana, munții acoperiți de stejari , fagi și castani
stufoși ,făceau o vale neguroasă și înfiorătoare. >>124

ALEXANDRU VLAHUȚĂ
<<Nu avem încă știr e câ nd a poposit autorul “României Pitorești ” pe
meleagurile Tismanei. Nu putem acredita însă ,în nici un caz ,opinia unor
critici,conform căreia o bună parte din descrierile făcute au avut la bază nu atât

123 Ibidem, p 134,
124 Ibidem, p 136,

63 impresiile proprii și realitățile văzute de scriit or ,cât informațiile căpătate de la
învățătorii din tot cuprinsul țării,cărora le ceruse un atare sprijin prin intermediul
unei scrisori apărută în “Gazeta săteanului ”. Dacă unele descrieri prezintă un
caracter mai mare de generalitate și pot să aibă izvor ul î ntr -un asemenea stoc de
informații sumare ,schițarea priveliștii din Tismana și relatare stărilor din
mânăstire de atunci (1901) atestă neîndoios, o documentare la fața locului. În
poarta mânăstirii,scriitorul este întâmpinat de un călugăr, în a cărui descriere
există unele înclinații ale gustului romantic. >>125
<<Crochiul pe care î l face naturii acest admirabil prieten al lui Nicolae
Grigorescu este urmat de o compoziție minuțioasă,cu detalii de culoare și de
arhitectură, asupra mânăstirii : ”Intrăm ,pe sub bolta înaltei clopotnițe,în curtea
largă ,a frumoasei mânăstiri. În mijloc e biserica ,plină de scule și odoare
vechi ;pe ușile -i de stejar sunt săpate cu multă măiestrie iconițe și înflorituri
migăloase,fine ca o horbotă. În stânga ,spre sări toarea Gurniei,se înșiră ,de -a
lungul zidului împrejmuitor ,încăperile stareției,și chiliile cu două rânduri, în
fund –arhondaricul. Aripa dreaptă e un morman de ruini arse, acoperite de bălării.
Patru turnuri înalte ,străjesc din cele patru colțuri ale cu rții,liniștea și măreața
lavră,ridicată aci, în locul acesta ascuns,acum șase sute de ani,de părintele
Nicodim, cu ajutorul milostivilor Basarabi de pe acele vremuri. Spre miază -zi
vederea este astupată de o stâncă uriașă,în al cărei perete se văd spărturi
negre ,tăiate în chip de ferestre la o înălțime fioroasă de -asupra peșterei,din care
iese urlând șuvoiul Gurniei și trece printr -un canal pe dedesubtul mânăstirii ”.
Acest luminos elogiu adus Tismanei are nu numai valoarea unei
descrieri etno grafice și sociale, ci mai ales pe aceea de a aduce laudă spiritului de
sacrificiu și de rezistență în fața încercărilor vieții și istoriei, dovedit deopotrivă
de sacerdoții credinței ortodoxe și de luminosul țăran român,sfințeniei lor morale
și de caracte r.>>126

125 Ibidem, p 138,
126 Ibidem, p 139,

64
GEORGE CO ȘBUC
<<Leg ăturile lui George Coșbuc cu Oltenia încep încă înainte de
1895,când ,împreună cu familia se afla în orașil Craiova,de unde mai târziu s -a
mutat la București, marele centru cultural al țării.
Marele nostru poet transilvan a petrecut multe veri pe valea Tismanei,de
aceste frumoase plaiuri fiind legată o bună parte din activitatea sa literară. La
câteva sute de metri mai sus de mânăstire ,lângă pârâul Tismana, într -o poziție
încântătoare se află a stăzi o construcție de lemn,loc de odihnă pentru drumeți,
numit „Foișorul lui Coșbuc ”, aici a badea Gheorghe a cântat, aici a trades Divina
comedie,desculț cu picioarele în apa Tismanei și cu manuscrisele pe genunchi.
Cei mai apropiați însoți tori ai șederilor sale la Tismana i -au fost Ramiro
Ortiz, violoncelistul Alfonso Castaldi, compozitorul D. Chiriac,Ion Cliniciu și
alții. Îndemnat de Coșbuc să vină la Tismana și găzduit la vila lui Constantin
Sfetea,savantul professor Ramiro Ortiz i -a măr turisit poetului că s -a îndrăgostit
pe loc de această “frumoasă Tismana ”: “o găsi încântătoare mai presus de
așteptările mele”. Aici, în 1915,acest valoros oaspete și -a scris cursul despre
“Umanismul și umanitatea lui Dante” . În același an, Castaldi ajuta liniștii
sufleteși a poetului „improvizând furtunos” sau cântând din Chopin,iar în alte
ocazii,”sorbind călugărește”,din vinul locului sau luând parte la un „simpozion
platonic ”.>> 127
<<Amintindu -și de acele neuitate veri la Tismana,Varvara Bogdan
menționează că poetul “iși găsise liniștea dorită într -un dé cor de basm nu departe
de Tismana,în valea mânăstirii”: “Pe această terasă îi plăcea lui Coșbuc să stea
ore întregi ,așternând,când parcă o poruncă lăuntrică îl îndemna la aceasta,unul
sau mai mu lte versuri pe bucata de hârtie albă prinsă de coperta unei cărți”.
După 1915,când îl încercă durerea sfâșietoare a pierderii fiului său
Alexandru și când atât de lovitul părinte se retrage în tristețe și tihna rugilor sale

127 Ibidem, p 140,

65 de pomenire a celu i dispărut,vatra de cultură străbună de la Tismanai -a dat
mângâiere și deplin sprijin moral.
Legăturile lui Coșbuc cu marea lavră românească de la Tismana au fost
mult mai puternice decâ t s -a crezut. Ele sau manifestat și prin generoasele dov ezi
de adâncă recunoștiință ale poetului față de mânăstirea șii clericiide aci,care i -au
dat întăritor balsam moral.
Astfel,în biserica spitalului mânăstiresc se află trei vitralii. Unul ,la
fereastra de nord a naosului,îl reprezintă pe Sfânt ul Alexandru și are în partea de
jos următoarea invocație: „Pentru odihna fiului nostru Alexandru,ție cu smerenie
ne rugăm Doamne Elena și George Coșbuc ”. Cel de -al doilea vitraliu se află în
fereastra altarului. El reprzintă Învierea Domnului și are următ oarea rugă:
„Sufletul fiului nostru Alexandru Coșbuc, întru pacea milei tale,Doamne,
odihnește -l! Elena și George Coșbuc”. În naos, în partea de vest,alt
vitraliu,reprezintă pe Sfântul Gheorghe,în poziție ecvestră,ucigând hidra,și are
următorul înscris: Pe ntru pacea de veci a sufletului mamei sale Maria se roagă
fiul său George Sfetea (cumnatul lui Coșbuc). >>128

NICOLAE IORGA
<<Vreme de patru ani (1902 -1906),alt mare savant al neamului, Nicolae
Iorga,care cumula cu scrisul și întreag a sa faptă de erudiție neobișnuită, căldura
patriotului,talentul scriitorului strălucit și profund cunoscător al peisajului și
sufletului românesc,ca și viziunea istorică a neamului său,a cutreierat țara de la
un capăt la altul culegănd impresii și documen te pentru cele cinci volume cu
descrieri de călătorie. Una dintre aceste cărți cu peisaje de țară –Sate și
mânăstiri -fixează ți prețuirile marelui savant -patriot asupra frumuseții si măreției
istorice de a Mânăstirii Tismana. Propriu -zis,prezența istoriei și atmosferei
Tismanei este semnalată cu mult înaintea ajungerii la acest loc așteptat de

128 Ibidem, p 141 -142,

66 destinație. Iată -l pe neobositul călător în satul Ialovița,unde oamenii “nu au uitat
pe Nicodim”,dar la Ponoare “se povestește că locuitorii n -au vrut să -l lase a
clădi,de frică să nu li -i ia domnul moșiile spre a le dărui mânăstirii celei nouă”.
La Tismana ,chiliile arseser ă câ nd Iorga a ajuns la acest altar de
spiritualuitate românească, și este neîndoios,că a avut în vedere și nevoia
îndreptăriiacestei nenorociri cănd,cănd scriind despre mânăstirileaflate în ruină
sau părăsite ,își ridică speranța că „mâine poate ,când iubirea pentru trecutul
nostru va fi mai mare și se va arăta în felul ce se cuvine, comorile îngropate vor
ieși la iveală,dezvăluind mai bine cultura vechilor timpuri”. >>129
<<Nicolae Iorga a fost fascinate de frumusețea și imensitatea pădurilor
înconjurătoare într -atât încât a declarat că Mânăstirea Tismana e însâși mai
înecată în păduri uriașe decât orice altă mânăstire a noastră , iar această pădure
cățărată și coborâtă în adâncuri ,acest vălmășag de trunchiuri și frunziș bogat nu
se poate asemăna cu nimic din ce -am văzut până acum.
Iorga vădește ,în schimb,ascuțișul verbului săi tăios când deplânge
destinul acestui lăcaș, peste care au trecut viforele distrugerilor la rând și ale
nepăsării. Starea grea în care se afla mânăstirea în timpul vizitei sale smulge
accente amare, de revoltă nereținută: Astfel,pe locul celei mai vechi mânăstiri
românești se înalță astăzi o clădire cam deșanțată pe dinafară,într -un cerc de case
fără arhitectură. Lipsesc verdeața ,florile ,arborii,mișcarea unei mânăstiri. Pe
pajiștea săracă zac trupuri mărunte de rândunele fulgerate de frigul timpuriu,pe
când una din ele se zbate flămândă în b olțile bisericii,unde și -a căutat un adăpost
care-i va mai întărzia moartea.
Istoricului nu -i scapă nici unul dintre rosturile inseminate ale Tismanei
în viața țării. Astfel ,într -o altă lucrare “Domnul Tudor din Vladimiri ”
menționează viguro s: “Pe neașteptate ,apucă spre mânăstirea cea veche a
Tismanei,în zidurile ,încă destul de tari,ale căreia,unde se luptase trei zile, în
1631,și Matei Basarab împotriva lui Leon Vodă Grecul,el se închisese. De aici el

129 Ibidem, p 143 -144,

67 dădu, la 23 ianuarie cea dintâi procla mație ,din chemările lui către pandurii
țării,care trebuiau să fie oastea lui cea mare și credincioasă ”.>>130
<<Autorul Istoriei romănilor prin călători a arătat și grija de a consemna
impresile oaspeților de oriunde despre frumusețile Tismanei: ar hitecturale,
naturale, artistice, morale. Între altele, a dat meritată subliniere interesului
desemnatorului de talent de la revista de călătorii Le Tour du Monde, Lancelot,
pentru vechile biserici din Oltenia.
Notațiile călătorului –artist f rancez sunt minuțioase și valoroase,ca și
imaginile prinse pe pânză. Lângă Tismana, Lancelot admiră pe un preot care se
bucură de orice botez, căci dă încă un plugar țării. La schitul Cioclovina ,culege
chipul schivnicului de o sută de ani, rezimat pe flăc ăul care e ucenicul său. Tot la
Tismana, parcă anticipând faima de astăzi a artiștilor populari, a căror măiestrie
și inspirație autentică se bucură de prețuire perețuire peste fruntarii, în întreaga
lume. >>131

CAPIT OLUL X
STAREA ACTUAL Ă A MÂNĂSTIRII TISMAN A

După cum bine știim până în 1949, Mânăstirea Tismana a fost o
mânăstire ce călugări,care își petreceau timpul în slujbe și rugăciuni în frunte cu
satarețul care -i conducea.
<<În 1949, Mânăstirea Tismana s -a transformat î n chinovie de maici,
având în frunte următoarele egumene: Frumenția Lupu 1949 -1950, Magdalena
1950 -1951, Eliseia Glăvan 1951 -1952, Tatiana 1952 -1958. Din 1958 decembrie
1,ca egumenă slujește Ierusalima Gligor, su b conducerea căreia mânăstirea a

130 Ibidem, p 145 -146,
131 Ibidem, p 146 -147,

68 cunoscut multe și numeroase înnoiri. În prezent în această chinovie se află un
grup de maici care împart timpul meditației și reculegerii sufletești ,cu cel al
munci i pentru sporirea plămadei acelui colț de rai românesc și cu ostenelile pe
un fertil ogor spiritual. Sunt mereu grăbite în treburi continui, dar știu – cum
puțini alții -să trăiască pietatea când evocă trecutul mânăstirii și rosturile ei
contemporane. Fapta și existența par a unii prezentul cu trecutul,pentru că t răiesc
în moștenirea pilduitoare a înaintașilor, sporindu -o neî ncetat. Î ndeletnicirile
diurne și împlinirile de excepție trădează ,parcă,priceperi milenare și în toate
acestea sunt minunat echilibrate ,pepotriva vremii de astăzi,ale căror sensuri
fundament ale sunt liniștea ,armonia și cârmuirea. Echilibrul acestei vieți poate fi
comparat cu cel al roadelor stăreției și cu întreaga alcătuire a lăcașului în care
sfințesc cu grija de a face totul cu pași discreți și respirația filtrată, parcă pentru
a nu neli niști pe toți cei care îșimerită somnul, după veacuri de zbucium a unei
țări între hotarele și rosturile ei firești. >>132
Azi în partea de Vest a mânăstirii, în stânca de piatră se află o peșteră
unde se zice că a locuit Sfântul Nicodim și unde se spune că ar fi facut mai multe
minuni, iar sub această stâncă de piatră se află o altă peșteră din care izvorăște
apa ce cade în cascadă la o înălțime de 40 m , și care curge pe sub mânăstire prin
niște canale care apoi formează o altă cascadă. În par tea dreaptă a bisericii se
află mormântul Sfântului Nicodim. Tot de la Sfâ ntul Nicodim se păstrează azi
degetul sfântului, o cădelniță,Tetraevangelul Sfântului Nicodim,acesta fiind cel
mai vechi manuscris din Țara Românească și o bederniță a sfântului.
În prezent la Mânăstirea Tismana se află aproximativ 60 de vieți, care se
ocupă de bunul mers al mânăstirii. De o parte și de alta al mânăstirii se află
chiliile î n care se mai odihnesc călugarițele,dar asta se întâmplă foarte rar pentru
că maj oritatea timpului îl petrec în rugăcine și cu muncile pentru a se întreține.
În partea dinspre munte se află cimitirul, tot acolo se află și paraclisul.

132 Ibidem, p 151,

69 Priveliștea care te întâmpină încă de la intrare te face să crezi că ești
î ntr-o altă lu me unde timpul nu are măsură și unde Dumnezeu a creat toate
frumusețile naturii. Locul este plin de verdeață ceea ce te face să crezi că te afli
î ntr-un colț de rai. Odată ce ai intrat pe poarta cea mare a mânăstirii te cuprinde o
liniște sufetească ce nu poate fi descrisă în cuvinte.
După ce am vizitat Tismana am zis că nu există loc mai frumos, mai
plăcut și mai liniștitor așa cum este acela. La Mânăstirea Tismana aș merge ori
de câte ori am ocazia și simnt nevoia să merg undeva să ma linișt esc, să evadez
din această lume plină de ispite, de stres și de foarte mult zgomot.
De menționat mai este faptul că pe 24 septembrie 2006 s -au sărbătorit
600 de anide existență ai Mânăstirii Tismana.
Cam așa arată Mânăstirea Tis mana în starea actuală, prezentată în doar
câ teva cuvinte. Pot fi spuse mult mai multe,dar cei care citesc nu pot înțelege
doar dacă merg acolo,la Tismana și simnt într -adevăr liniștea și starea care te
cuprinde atunci când pășești pe poarta mânăstirii.

CAPITOLUL XI
CONCLUZII

Prima concluzie care poate fi trasă este aceea că Mânăstirea Tismana
este cel mai vechi așezământ monahal din Țara Românescă,având un rol
primordial în menținerea credinței ortodoxe de -a lungul a 600 de ani. Ea
reprzintă un monument de reculegere și închinăciune ,de cinstire a credinței
noastre strămoșești,un edificiu de prea frumoasă artă străveche. Ea a fost și un

70 post de apărare al țării în vremuri de război,de găzduire a multor personalități
pătrunse de un înalt patriotism.
Dar să vedem câteva concluzii și despre ctitorul și întemeietorul acestui
prea frumos lăcaș de rugăciune.
Născut la începutul secolului al XIV-lea (1310) în ținuturile locuite de
românii din sudul Dunării,Sfântul Nicodim a fost pentru acele timpurii o
adevărată făclie ce a luminat calea credinței și a șinut în izvoarele ei ființa
neamului romînesc. De mic copil a înțeles că nu e alta slujbă mai mare decâ t
slujirea lui Dumnezeu. De mic s -a dus la Sfântul Munte Athos unde, pe lângă
multe învățpturi ce și le -a însușit ,s -a î nvrednicit de Harul lui Dumnezeu de a fi
vas ales. Așa cum am văzut din paginile anterioare, Sfântul Nicodim s -a
î nvrednic it a avea nenumărate vedenii care i -au acălăuzit activitatea și s -a
învrednicit ,încă de când era în viață ,cu darul facerii de minuni.
Venirea în Țara Românească în urma unei descoperiri dumnezeiești ,se
face î ntr -o epocă în care începuse ac țiunea de cucerire a unor regiuni din partea
de vest și sud -vest a Țării Românești,iar propaganda catolică era deosebit de
activă.
Înțeleptul și întreprinzătorul domn Vladislav Vlaicu Vodă a găsit în
Cuviosul Nicodim și în ucenicii săi tocma i sprijinul bisericesc de care avea
nevoie. Zidirea Mânăstirii Vodița, avea ca scop stăvilirea propagandei catolice și
desigur întărirea vieții relogioase a românilor. Începută în 1370, ea a fost
terminată în cursul anului 1372. Este prima mânăstire din Ț ara
Românească,despre care avem atestări documentare sigure.
În anul 1375 Sfântul Nicodim și ucenicii săi pleacă de la Vodița spre
nordul Olteniei spre Tismana. Pe acest drum Nicodim poposește în mai multe
locuri, unde reidică mici altare , înlocuite mai târziu cu biserici și mânăstiri
trainice.
Tismana ctitorie a Sfântului Nicodim și a lui Radu I (1375 -1383) ,este
fără îndoială mânăstirea cea mai însemnată legată de numele acestei mari figuri

71 spirituale. Ea a fost ridicată într -un loc plin de farmec, de aceiași meșteri care
lucraseră și la Vodița. Stiim că Sfântul Nicodim ridicat prima biserică de la
Tismana dintr -un lemn de Tisă,o specie de conifer. Mânăstirea Timana s -a
bucurat de purtarea de grijă a multor domnitori și dregă tori ai Țării Românești. A
fost prima arhimandrie din țara noastră.
Despre stilul arhitectural stiim că este roman și se impune prin
înălțimea ,îngustimea și soliditatea sa elegantă. Bisreica era împărțită în:
pridvor ,ponaos ,naos și alta r,avea trei turle ,inegale ca dimensiuni. Arhitectura
de la Timana este foarte deosebită prin stilul ei.
Despre picture de la Mânăstirea Tismana putem spune că la î nceput
biserica a fost zugrăvită într -o singură culoare ,în ocru,cu figure geo metrice și
florale. Prima pictură iconografică a fost executată abia în secolul al XVI -lea
(1564) de pictorul Dobromir din Târgoviște. Această pictură în culori vegetale se
află și astăzi pe perții din pronaos fiind cea mai veche pictură bizantină ce se
păstrează în Țara Românească. În anul 1732 se reface picture din Naos și Sfântul
Altar cu ajutorul material al Doamnei Stanca Glogoveanu,î n Pronaos fresca din
1564 nu a fost distrusă,ci peste ea a fost aplicată o nouă frescă datată
1766,pictor fiind Dimitr ie Diaconu.
În 1955,în cadrul lucrărilor de restaurare a Mânăstirii conduse de G.
Russu s-a trecut la extracția freșcei din 1766 din Pronaos -caz unic î n Europa.
Fresca extrasă a fost încorpoartă pe pereții muzeului mânăstirii și pe coridoa rele
chiliilor.
O ultimă pictură a bisericii s -a făcut în pridvor care a fost reconstruit în
1983,după planul Sfântului Nicodim și pictat în 1994 de pictorul Grigorie
Popescu din Câmpulung Mușcel.
La Tismana se găsesc odoare din toate secolele,adică din secolul XIV
până în secolul XIX. Amintim doar câteva care sunt de o importanță
deosebită :un potir , clopotul cel mare , o cruce de argint ,toaca din anvon și o
cruce care se zice că ar fi purtat -o Sfâ ntul Nicodim la gâ t.

72 Menționăm acum despre schiturile mânăstiirii,de fapt despre două dintre
ele care sunt și cele mai importante:Coclovina de Jos și Cioclovina de Sus.
Primul este atestat documentar la anul 1660 și are hramul Sfinții Voievizi.
Schitul Cioclovina de Sus a re hramul Sfântul Ilie și este menționat pe la anul
1714.
Câteva concluzii despre Sfintele moaște de la Mânăstirea Tismana.
Stiim că se află două fragmente din oasele S fântului Ignatie și degetul arătător al
Sfântului Nicodim. Aceste moaște s e pot vedea la Mânăstirea Tismana pentru că
se află în biserică.
Trebuie să menționăm că Sfântul Nicodim a fost primul egumen al
Mânăstirii Tismana. Șirul egumenilor este foarte mare,au fosz aproximativ 105
egumeni la Tismana ,ultimul a fost Glicherie Lovin 1931 -1942. Din 1949,
Mânăstirea Tismana s -a transformat în mânăstire de maici. În present stareță este
Ierusalima Gligor.
Mânăstirea Tismana adăpostește și un muzeu destul de important pentru
tezaurul țării. Muzeul a fost î nfi ințat în anul 1834 și adăpostește o serie de
obiecte vechi,candele icoane și altele. Îm muzeul de la Tismana se găsesc cele
mai vechi obiecte de broderie din Europa:un orar și o bedernița. Pe lângă acestea
se mai găsește și un epitrahil care se zice că a f ost al Sfâ ntului Nicodim. Î n
muzeu și prin sălile chiliilor se află pictura care a fost decupată din biserică.
La Mânăstirea Tismana au pop osit o serie de plerinidintre ca re
amintim: Paul de Alep, Anton Pann, Grigorie Alexandrescu, Alexandru , Vlahuță,
George Coșbuc, Nicolae Iorga și mulți alții.
Așa cum am văzut ,Mânăstirea Tismana este una dintre cele mai
frumoase mânăstirii de la noi din țara.

73