Traficul de minori Bogzeanu Cătălina [617709]

Traficul de minori Bogzeanu Cătălina

1
Cuprins

Abrevieri ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 2
Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 3
Capitolul I. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 5
Conceptul de libertate al persoanei ………………………….. ………………………….. ………… 5
Capitolul II ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 9
Traficul de persoane -fenomen social ………………………….. ………………………….. ……… 9
Secțiunea I. Considerații generale privind traficul de persoane ……………………… 9
Secțiunea a II -a. Etapele traficului de persoane ………………………….. ……………… 10
Secțiunea a III -a. Consecințele traficului de persoane ………………………….. …….. 12
Secțiunea a IV -a. Modalități de combatere a fenomenului traficului de persoane
………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 13
Capitolul III. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 15
Incriminarea traficului de persoane ………………………….. ………………………….. ………. 15
Secțiunea I. Reglementari internaționale privind traficul de persoane …………… 15
Secțiunea a II -a Reglementări interne privind traficul de persoane ……………….. 16
Capitolul IV. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 18
Analiza elementelor constitutive privind infracțiunea de trafic de minori ………….. 18
Capitolul V. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 27
Jurisprudență ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 27
Secțiunea I. Trafic de minori. Element material. Oferirea de folose pentru
obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra victimei …….. 27
Secțiunea a II -a. Trafic de minori. Elemente constitutive. Modalități de săvârșire
………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 29
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 35
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 37

Traficul de minori Bogzeanu Cătălina

2
Abrevieri

alin. – alineat
art. – articol
C. pen. – Codul penal
C. pr. pen. – Codul de proced ură penală
Curtea – Curtea Europeană a Drepturilor Omului
dec. (pen.) – decizia (penală)
Dreptul – Revista „Dreptul”
ed. – ediția
Ed. – editura
ex. – (de) exemplu
etc. – etcaetera „și celelalte”
H.G. – Hotărârea Guvernului Ro mâniei
Î.C.C.J. – Înalta Curte de Casație și Justiție
ibidem – în același loc
M. Of. – Monitorul Oficial al României
nr. – numărul
O. G. – Ordonanța Guvernului
O. U. G. – Ordonanța de urgență a Guvernului
op. cit. – operă citată
p. – pagina
pp. – paginile
pct. – punctul
s. pen. – secția penală

Traficul de minori Bogzeanu Cătălina

3
Introducere

Problemă stringentă a societății actuale, traficul de persoane, a existat încă
din cele mai vechi timpuri. Acest fenomen se grefează p e mediul social, în
contextul unor condiții favorabile, fiind influențat de nivelul de dezvoltare a
civilizației umane și având implicații considerabile asupra societății. Între cauzele
traficului de persoane regăsim perspectiva profiturilor obținute de pe urma acestui
tip de activitate infracțională, lipsa unui nivel de trai mulțumitor al victimelor,
carențele educaționale ale acestora, existența unei cereri pentru serviciile
persoanelor traficate, legislația penală permisivă sau lipsa de diligență în pune rea în
aplicare a prevederilor legale.
Conceptul de tra fic nu este unul nou și a fost pentru prima da tă utilizat în
secolul XVI, în calitate de sinonim pentru comerț. Astfel, acest termen nu avea
conotații negative. Totuși, către secolul XVII, tra ficul a în ceput a fi asociat cu
vânzarea ilicită și/sau neloială a măr furilor. Deși la începuturi, prin tra fic se
înțelegea, în mare parte, vânzarea de droguri și arme, către secolul XIX această
noțiune mai includea și comerțul cu fi ințe umane tratate ca bunuri și vân dute în
sclavie. Acest comerț „tradițional” cu sclavi a fost scos în afara legii spre finele
secolului XIX. La începutul secolului XX, termenul de tra fic, de cele mai multe ori,
se referea la „comerțul de sclavi albi”, care reprezenta circulația peste front ierele
internaționale a femeilor și copiilor în scop ul prostituției. Doar spre finele anilor
1990, tra ficul a fost asociat cu prostituția și exploatarea sexuală a femeilor și
copiilor.
Odată cu adoptarea Protocolului privind Prevenirea, Combate rea și
Sancț ionarea Trafi cului de persoane, în special de femei și copii (2000), adițional la
Convenția ONU împotriva crimei organizate transfrontaliere (în continuare
Protocolul cu privire la Trafi c), au fost inserate două inovații în domeniul trafi cului.
În primul rând , a fost elaborată o de fi niție internațională comprehensivă a tra ficului
de fi ințe umane. În al doilea rând, și mult mai important, de finiția oferită de
Protocol este una destul de extinsă ca domeniu de aplicare și inserează munca
forțată ca unul dintre scop urile tra fi cului, pe lângă scopul e xploatării sexuale. În
timp ce Protocolul enunță câteva distincții certe între tra ficul în scopul exploatării
sexuale și tra ficul în scopul exploatării muncii și a serviciilor (precum și practicile
referitoare la sclavie sa u similare sclaviei și servituții), trebuie de ținut cont de

Traficul de minori Bogzeanu Cătălina

4
faptul că exploatar ea sexuală nu reprezintă muncă forțată. Într -adevăr, ILO a ținut
cont de conceptul de prostituție fo rțată și exploatare sexuală în Convenția 29 cu
privire la munca forțată. În general, tra ficul, la m oment, se referă la circulația
persoanelor, de multe ori ilegală, peste hotare sau pe teritoriul aceluiași s tat,
fenomen tratat ca o activitate comercială care fi nisează cu exploatarea prin muncă
sau sexuală.
O problemă difi cilă ce s e referă la protecția victimelor trafi cului ține de
consimțământul victimei trafi cate. Chiar dacă victima și -a dat inițial
consimțămân tul, acest fapt nu înseamnă că dreptul învinuitului de a se apăra este
restricționat și la prezumț ia nevinovăției. Protoco lul cu privire la Trafi c nu trebuie
interpretat ca lăsând dovada probelor pe seama victimei. În general,
consimțământul unei victime adulte nu este releva nt atunci când au fost aplicate
orice măsuri de constrângere stabilite de Protocol.
Circulația persoan elor în scopul muncii forțate și a prestării serv iciilor, de
obicei, implică un agent sau un recr utor, un transportator și, în fi nal, un angajator,
care va beneficia de un anumit profi t de pe urma exploatării persoanei trafi cate. În
unele c azuri, una și aceeaș i persoană îndeplinește aceeași funcție. Datorită
posibilităților de călătorie și tehnologiilor informaționale, precum și a cererii
crescânde pentru muncă ieftină din statele indus trializate, a restricțiilor la obținerea
vizei, căile legale de emigrare s -au diminuat considerabil. De cele mai multe ori,
agențiile private de recrutare, intermediarii și angajatorii trans formă această situație
într-un avantaj personal și ademenesc potențialii migranți în condiții de exploatare.
Pentru victimele trafi cului, ple carea peste hotare se prezintă deja ca una
riscantă, locul de muncă din țara de destinație fi ind nereglementat și realizându -se
în condiții mizere, degradante și periculoase. Deși în anumite state dezvoltate există
o cerere persistentă de forță de muncă și brațe de muncă care doresc să accepte
munci prost remunerate și în condiții de nesiguranță, deseori cu caracter sezonier,
resortisanții acestora refuză să acce pte aceste categorii de munci. Acest fapt creează
o situație în care victimele trafi cului nu concu rează cu cetățenii statului de
destinație în ceea ce privește posturile de muncă, astfel creând un surplus de oferte
care, de asemenea, contribuie la înrăutățirea condițiilor de muncă.

Traficul de minori Bogzeanu Cătălina

5

Capitolul I.
Conceptul de libertate al persoanei

Printre dimensiunil e definitorii ale statului român se înscrie și atributul
acestuia de a fi un „stat de drept”1, atribut ce are semnificația subordonării statului
față de normele juridice. Problema care se ridică este dacă și în ce măsură,
subordonarea statului față de drep t afectează libertatea umană, pentru că puterea
statală și libertatea par imposibil de conciliat în măsura în care nimeni nu poate fi
liber și constrâns în același timp.
Noțiunea de libertate poate fi privită prin prisma a două accepțiuni: una
filozofică și una juridică. În sens filozofic, libertatea este o expresie a raportului în
care se află activitatea oamenilor față de necesitatea și legile obiective ale naturii
și societății. În sens juridic, libertatea este o valoare socială promovată, dezvoltată
și ocrotită de normele juridice, în sensul că personalitatea omului își găsește
afirmarea în libertățile consacrate și asigurate de ordinea de drept.
Libertatea persoanei se afirmă ca un drept fundamental al omului, ca un
imperativ dictat de necesitatea de progres a societății contemporane, căci oamenii
sunt aceia care își aleg mobilurile și căile de acțiune , dar nu independent de
condițiile în care trăiesc.
Libertatea, ca valoare juridică specifică ființei umane, semnifică
prerogativa, consacrată și garan tată prin lege unui individ, de a face sau a nu face
ceva în diverse domenii ale vieții sociale, sub condiția de a nu leza drepturile sau
libertățile altora, precum și interesele generale ale colectivității.
Ideea însoțitoare a principiului libertății est e cea de responsabilitate, idealul
responsabilității este libertatea deplină.
Libertatea mai înseamnă și că individul trebuie să suporte consecințele
acțiunilor sale, libertatea și responsabilitatea fiind inseparabile.
Așadar, exercitarea drepturilor nat urale ale fiecărui om nu are ca limite decât pe
acelea care asigură celorlalți membri ai societății posibilitatea exercitării acelorași
drepturi.

1 I. Deleanu, Drept constituțional și i nstituții juridice , Ed. Chemarea, Iași, 1992, p. 35

Traficul de minori Bogzeanu Cătălina

6
Se face o distincție între libertatea ca atribut al ființei umane și libertatea ca
drept fundamental al persoa nei. Libertatea ca atribut al ființei umane, are în vedere
posibilitatea de mișcare a persoanei, însoțind toate manifestările sociale ale
acesteia fiind inclusă în noțiunea de inviolabilitate a persoanei. Sub cel de -al
doilea aspect, libertatea apare ca un ansamblu de drepturi consacrate în primul
rând prin Constituție și alte reglementări juridice.
Inviolabilitățile reprezintă un ansamblu de drepturi fundamentale ale
cetățenilor, având ca scop protejarea persoanei sub aspectul vieții, al integrității
corporale, al libertății fizice și morale, al demnității. Prin inviolabilitatea persoanei
se înțelege dreptul acesteia de a nu se exercita asupra ei nici un fel de violență.
Așadar, inviolabilitatea persoanei nu se limitează numai la libertatea de mișcare, ci
are o sferă mult mai largă, incluzând acele valori ale persoanei care se cer apărate
de acțiuni violente și care pe lângă libertatea fizică, mai cuprinde dreptul la viață,
la integritatea corporală, la demnitate.
În acest context privarea de libertate a u nei persoane nu trebuie înțeleasă ca
o sacrificare a acesteia, ci ea trebuie să fie dispusă tocmai pentru a asigura
menținerea ordinii publice, pentru a impune respectarea normelor de drept, a
regulilor de conduită și conviețuire socială. Privarea de liber tate nu se poate
dispune însă haotic, în mod arbitrar, ci in mod regulat, doar în cazurile strict
determinate de lege, măsurile restrictive de drepturi și privative de libertate
trebuind sa aibă un caracter de excepție și provizoriu.
În prezent, libertate a persoanei este prevăzută nu numai de Constituția
României (art.23) ci și în constituțiile a peste 40 de state ale lumii, iar la nivel
internațional în art.9 din Pactul cu privire la drepturile civile și politice, iar în art.5
și 6 și Protocolul adițional nr.4 din Convenția Europeană, texte cu care se
completează în aplicare, conținutul libertății prevăzute în art. 23 din Constituția
României.
Așa cum am precizat, Constituția României consacră principiul potrivit
căruia libertatea individuală și siguranța persoanei sunt inviolabile. Astfel potrivit
art. 23, c uprins în Titlul II intitulat " Drepturile , libertățile și îndatoririle
fundamentale", din Constituția României, "libertatea individuală și siguranța
persoanei sunt inviolabile ".
În temeiul art. 23 d in Constituția României, revizuită în 2003, libertatea
individuală privește libertatea fizică a persoanei, dreptul său de a se comporta și
mișca liber, de a nu fi ținută în sclavie sau în orice altă servitute, de a nu fi

Traficul de minori Bogzeanu Cătălina

7
reținută, arestată sau deținută dec ât în cazurile și după formele expres p revăzută de
Constituție și legi2.
Prin prisma acestui articol, libertatea individuală reprezintă libertatea fizică
a persoanei, dreptul său de a se putea comporta și mișca liber, de a nu fi reținută,
arestată sau deți nută decât în cazurile expres prevăzute de Constituție și de legi.
Societatea are obligația de a respecta și proteja libertatea omului, însă acest
lucru nu înseamnă că libertatea individuală ar fi un drept absolut. Este unanim
admis faptul că libertatea p ersoanei, ca de altfel toate libertățile constituționale, nu
este și nu poate fi absolută, deoarece s -ar transforma în contrariul său și, ca atare,
trebuie exercitată potrivit coordonatelor impuse de lege. Fiind un drept subiectiv,
ea cunoaște anumite limi te în exercitare, prima dintre ele fiind libera exercitare a
drepturilor celorlalți subiecți de drept, realizându -se in coordonatele impuse de
ordinea de drept.
Ocrotirea juridică a drepturilor și libertăților persoanei se face ținându -se
seama de măsura în care exercitarea lor în interes propriu nu contravine intereselor
generale ale societății, drepturilor membrilor acesteia.
Libertatea reprezintă o valoare socială condiționată de gradul de dezvoltare
al societății care, pe plan juridic, îmbracă forma d reptului de a valorifica în
practică toate însușirile, atributele, interesele legitime ale omului, în limitele
admise de lege.
În textul art. 23, se folosesc noțiuni distincte de libertatea individuală și
siguranța persoanei, sugerându -se că nu au aceeași semnificație și nu formează o
categorie juridică unică. În literatura de specialitate3, s-a afirmat faptul că,
exprimarea constituționala este rezultatul faptului că, libertățile aparțin persoanei
și că trebuie reglementate nu numai în totalitatea lor, ca fiind esențiale pentru
individ și indivizibile pentru fiecare în parte.
Noțiunea de libertate individuală are o sferă de cuprindere și o generalitate
mai mare decât cea a siguranței persoanei. Siguranța persoanei poate fi privită ca o
garanție a libertăț ii individuale, ea referindu -se la legalitatea măsurilor care pot fi
dispuse de către autoritățile publice, în cazurile și condițiile prevăzute de lege.
În aceste condiții semnificația noțiunii de siguranță a persoanei exprimă
ansamblul garanțiilor care p rotejează persoana aflată în situația în care autoritățile

2 I. Muraru, E. S. Tănăsescu, Drept constituțional și instituții politice , vol. I, ed. XI, Ed. All Beck, București, 2003, p.
179
3 Ghe. Iancu, Drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale în Rom ânia, Ed. All Beck, 2003, p. 121

Traficul de minori Bogzeanu Cătălina

8
statului dispun măsuri privative de libertate. " Dispozițiile art. 23 obligă legiuitorul
să prevadă cazurile și procedurile prin care libertatea individului este grevată,
fără ca aceste situații să aibă caracter ilegal, ci dimpotrivă, să asigure
persoanelor nevinovate o protecție judiciară."4
Prevederile constituționale în acest domeniu constituie de fapt o transpunere
a normelor cuprinse în tratate și convenții internaționale ratificate de România: în
Declarația Universală a Drepturilor Omului, în art.9 se prevede că nimeni nu poate
fi arestat sau deținut în mod arbitrar.
În jurisprudența Curți i Europene a Drepturilor Omului5„dreptul la libertate
și dreptul la siguranță „ privite împreună” constitui e un drept fundamental care nu
cunoaște alternativă; există stare de libertate sau stare de lipsire de libertate, după
cum starea de semi -libertate, de libertate sub supraveghere sau de liberare
condiționată sunt privite ca lipsiri de libertate”.
Protecți a siguranței persoanei are în vedere orice ingerință a puterii publice
în libertatea individului, care dacă se realizează trebuie să respecte condițiile
prevăzute de lege.
Tot astfel s -a arătat că, privarea de libertate presupune lipsirea persoanei de
libertatea fizică și reprezintă o măsură de represiune luată de autoritățile publice
pentru restabilirea ordinii de drept în cazul încălcării acesteia. Încălcarea ordinii de
drept de către un individ, îndreptățește autoritățile publice la intervenții de tip
represiv. Aceste acțiuni represive, trebuie să fie condiționate și clar delimitate,
întrucât ele constituie restrângeri ale dreptului la libertatea individuală.
Dintre toate libertățile individuale, libertatea de a se deplasa și a se
manifesta potrivit voi nței sale, este fără îndoială, una dintre cele mai importante.
Aceasta poate fi lezată de acte sau de situații diverse, mergând de la interdicția de
a se afla în anumite locuri și până la detenție, care suprimă această libertate.
"Negarea sau suprimarea l ibertății individuale, a drepturilor fundamentale,
echivalează cu oprimarea persoanei, după cum manifestarea fără nici un fel de
limită a libertăților individuale , creează pericolul anarhiei. De aceea, din dorința
de a se evita aceste două extreme, starea de libertate a persoanei face obiectul
reglementării normelor de drept, care îi configurează conținutul și îi determină
întinderea. "

4 I. Muraru, E. S. Tănăsescu, Constituția României – comentariu pe articole , Ed.C.H.Beck, București, 2008, p.214
5 C. Bârsan, Convenția europeană a drepturilor omului, Comentariu pe articole , Vol.1, Drepturi și libertății , Editura
All Beck, București, 2005, p.263

Traficul de minori Bogzeanu Cătălina

9
Capito lul II
Traficul de persoane -fenomen social

Schimbările sociale sunt declanșate între altele și de apariția unor probleme
sociale, a căror soluționare vizează o masă vastă de indivizi. Orice societate se
confruntă frecvent cu probleme sociale ca: delincvența juvenilă, sărăcia,
mortalitatea infantilă, prostituția, traficul de droguri, traficul de persoane, tensiunile
interetnice, poluarea, terorismul, crize economice etc. Demersurile întreprinse
pentru identificarea, localizarea și în final eliminarea problemei conduc la
perfecționarea sistemului.

Secțiunea I. Considerații generale privind traficul de persoane

Traficul de persoane este un fenomen cu multe dimensiuni: este o încălcare
gravă a drepturilor omului, un fenomen economic și social cu consecințe pentru
întreaga societate, un aspect al sănătății publice și nu în ultimul rând un aspect
penal, în care trafican ții și nu victimele sunt infractorii.
Traficul de ființe umane este o infracțiune gravă în care victimele sunt tratate
ca bunuri și vândute pentru obținerea de profit. Pentru unii este considerat a fi o
afacere, de cele mai multe ori controlată de crima o rganizată, care încearcă să
obțină maximum de profit din ceea ce ei consideră a fi bunul lor, dar care afectează
sănătatea, bunăstarea și securitatea persoanelor.
Prin trafic de ființe umane mai înțelegem recrutarea, transportarea,
transferarea, adăpostir ea sau primirea de persoane, prin amenințare sau prin
utilizarea forței sau a altor forme de constrângere, prin răpire, înșelăciune sau abuz
de putere, prin utilizarea unei poziții vulnerabile, prin oferirea sau primirea de bani
sau de beneficii pentru obț inerea consimțământului unei persoane.
Există o serie de factori care favorizează traficul de persoane. Aceștia pot fi
grupați pe diferite niveluri, după cum urmează:
a) La nivel macro -social: sărăcia, dezorganizarea socială, șomajul,
dezvoltarea migrați ei internaționale pentru muncă, sistemul lacunar de depistare și
control a traficului de persoane, politici sociale ineficiente (alocarea bugetară
insuficientă pentru programele privind excluziunea socială și combaterea traficului
de persoane, lipsa servic iilor de asistență socială comunitară de prevenție, lipsa de

Traficul de minori Bogzeanu Cătălina

10
oportunități pentru tinerii care părăsesc sistemul de asistență socială, lipsa
/insuficiența unor programe educaționale relevante).
b) La nivel comunitar: poziționarea geografică a comunității î n apropierea
frontierelor, existența în comunitate a unor cazuri precedente de muncă în
străinătate, care sunt cunoscute ca povești de succes, lipsa oportunităților de muncă,
mentalitatea greșită (indivizii nu sunt conștienți de faptul că în orice moment p ot fi
chiar ei cei care se află în pericol).
c) La nivel familial: dezorganizarea socială a familiei, relațiile conflictuale,
alte disfuncții, comportamentele deviante: alcoolismul, violența domestică, lipsa de
informare, lipsa de acces la serviciile și p rogramele de asistență socială disponibile.
d) La nivel individual: capitalul uman scăzut, situarea în grupe de risc:
apartenență sexuală (victimele de sex feminin predomină în situația statistică a
victimelor identificate și asistate) și vârstă (cele mai multe victime au vârste
cuprinse între 18 -25 ani, conform situației victimelor asistate la nivelul Agenției
Naționale Împotriva Traficului de Persoane), discrepanța dintre nivelul așteptărilor
și resursele individului pentru atingerea acestora prin mijloa ce legitime, lipsa de
informare.

Secțiunea a II -a. Etapele traficului de persoane

Traficul de ființe umane, ca fenomen infracțional transnațional, este de o
complexitate care îl face greu de anihilat. Fiecare etapă a lui înseamnă o grea
încercare pentru victime, dar abuzurile fizice și psihice iau amploare în fazele
finale. Astfel, putem menționa că traficul de persoane presupune de obicei
următoarele etape:
a) Recrutarea
Există trei categorii de recrutori și transportatori: bărbați, femei, famili i.
Recrutori pot fi: vecini, soț/concubin, cunoștință/ prieten, persoane ce desfășoară
activități ce presupun relații cu publicul (vânzători, barmani, taximetriști etc.),
angajați ai unor firme false, chiar membri ai unor rețele de trafic. Ei utilizează ca și
metode de recrutare: oferte false de locuri de muncă în străinătate, în special
profesii care nu implică o muncă calificată (chelneriță, bucătăreasa, dansatoare,
baby -sitter, menajeră etc.) în țări ca Spania, Italia, Grecia, Cehia, Germania, Franța
etc. adresate direct victimelor sau prin intermediul cunoștințelor, rudelor sau a altor
persoane apropiate, anunțuri la mica publicitate, răpiri. Principalele județe de

Traficul de minori Bogzeanu Cătălina

11
recrutare din România sunt: Teleorman, Iași, Dolj, Olt, Mureș, Ialomița, Botoșani,
Călăraș i, Constanța, Brăila, Vaslui, Galați, Alba, Timiș și municipiul București.
b) Transportul
Traficul de ființe umane se desfășoară pe anumite rute, din țara de origine,
spre țara de destinație. Trecerea frontierei spre țara de destinație (de cele mai multe
ori alta decât cea promisă victimei) se face cu ajutorul recrutorilor sau al călăuzelor
și poate fi: legală, sub pretextul unei excursii, în cazul fetelor care au pașaport sau
ilegală, în cazul persoanelor minore sau fără pașaport, situație în care călăuz ele
promit trecerea graniței în siguranță în schimbul unei sume de bani sau chiar fără
plată.
c) Vânzarea
Are loc în țările de destinație (în cazul vânzărilor repetate, pot fi doar țări de
tranzit), fără știrea victimelor care devin proprietatea unor pa troni. Aspectul fizic și
vârsta sunt cele care fixează prețul de vânzare, dar depinde și de numărul vânzărilor
de la momentul recrutării la cel al destinației de exploatare.
d) Sechestrarea și exploatarea
De cele mai multe ori victimele realizează că au fost vândute în momentul în
care sunt sechestrate și exploatate, etapă caracterizată prin: sechestrarea în locuri
bine izolate, închise, lipsa totală a posibilităților de comunicare etc.
e) Revânzarea
Victimele intră într -un ciclu al falselor datorii, d eoarece cei care le cumpără
pretind că trebuie să -și recupereze banii din munca lor. În majoritatea cazurilor, în
momentul în care victima a reușit să -și plătească datoria, urmează o revânzare către
un alt patron care, la rândul său, vrea să -și recupereze suma plătită.
f) Evadarea
Aceasta se produce în conjuncturi favorabile, cu ajutorul unor clienți, al
poliției. Victimele se adresează adesea ambasadelor sau consulatelor României din
țara respectivă.
g) Repatrierea
Se realizează cu sprijinul Organizaț iei Internaționale a Muncii, a misiunilor
din alte țări, ale ambasadelor/ consulatelor României care se ocupă de formalitățile
de repatriere si cu sprijinul organizațiilor neguvernamentale din statul de destinație.
Victimelor li se eliberează pașaport cons ular și documente de călătorie. Primirea în
țară se face de reprezentanții Agenției Naționale Împotriva Traficului de Persoane
(Centrul Regional din aria de competență), care a fost contactat și informat în

Traficul de minori Bogzeanu Cătălina

12
prealabil și care va consilia victima și o va red irecționa către serviciile specializate
de asistență, în funcție de opțiunea acesteia. În chestiunile legate de repatrierea
victimelor române ale traficului de persoane, Agenția Națională Împotriva
Traficului de Persoane este prima instituție care trebuie informată.

Secțiunea a III -a. Consecințele traficului de persoane

Consecințele victimizării apar într -un registru larg, de fiecare dată fiind
prezentă cel puțin una dintre următoarele forme de abuz:
• lipsirea de nevoi bazale: mâncare, odihnă;
• lipsa/ limitarea accesului la modalități de păstrare a igienei corporale;
• îngrădirea sau interzicerea libertății de mișcare;
• limitarea sau interzicerea accesului la asistență medicală;
• exploatarea propriu -zisă;
• abuz sexual;
• abuz fizic;
• abuz emoțional ;
• izolare/ uneori menținere în stare de captivitate;
• amenințări, intimidare.
Procesul traumatizării psihice apare atunci când o persoană a traversat o
experiență ce depășește puterea ei de înțelegere și care i -a amenințat viața sau
integritatea fizică . Efectele traumei se regăsesc în plan fizic, dar mai ales în cel
psihologic/ emoțional. Tipologia reacțiilor traumatice este variată. Astfel, sunt
prezente reacții de natură fizică și reacții psihosomatice.
Reacțiile psihologice pot fi: stare de șoc și t eamă, dezorientare și stări de
confuzie, iritabilitate, stări de neliniște, amintiri invadante, legate de traumă:
coșmaruri, dorința de a evita tot ceea ce este asociat cu trauma, sentimente de
rușine, autoculpabilizare, tendința de a minimaliza experiența traumatică, tendința
de izolare, nevoia de detașare de mediu, neîncredere, sentimente de neputință,
teamă față de viitor etc.

Traficul de minori Bogzeanu Cătălina

13
Secțiunea a IV -a. Modalități de combatere a fenomenului traficului de
persoane

Pentru prevenirea traficului de persoane import anță prezintă informarea, dar
și cooperarea intersectorială. O organizație neguvernamentală sau o instituție a
administrației publice centrale sau locale nu poate să gestioneze singură toate
nevoile unei victime a traficului de persoane. Asistența victimel or solicită
cooperarea între toți furnizorii acreditați de servicii: organizații neguvernamentale
și instituții ale administrației publice centrale sau locale. În încheierea protocoalelor
va fi avută în vedere instituirea practicilor de colaborare cu:
 Poliția comunitară
 Asociații ale diverselor minorități
 Agențiile Județene de Ocupare a Forței de Muncă
 Structurile de prevenire ale poliției
 Poliția de frontieră
 Inspectoratele Teritoriale de Muncă
 Autoritatea de sănătate publică
 Mass -media
 Organizațiile non -profit
 Inspectoratele școlare
 Direcțiile Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului
 Primăriile (inclusiv Direcțiile de Asistență Socială)
În încheierea protocoalelor cu instituțiile publice/ autorități centrale și locale
se va ține cont de respon sabilitățile instituționale specifice fiecărei entități.
Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane, înființată prin Hotărârea
Guvernului nr. 1584 din 8 decembrie 2005, modificată și completată prin Hotarârea
Guvernului nr. 1083 din 25 august 2006, este unitate de specialitate a administrației
publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului
Administrației și Internelor. Ea are ca scop coordonarea și evaluarea activităților de
prevenire a traficului de persoane și monitorizare a asistenței acordate victimelor
acestuia.
Totodată, Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane este liantul
între victima traficului de persoane și organele de aplicare a legii, precum și între
acestea și O.N.G. -urile din țară care oferă servicii în acest domeniu. Agenția
cooperează cu organizațiile neguvernamentale române și străine, precum și cu

Traficul de minori Bogzeanu Cătălina

14
organizațiile interguvernamentale și în vederea conștientizării opiniei publice
asupra fenomenului traficului de persoane și asupra consecințelor acestu ia.

Traficul de minori Bogzeanu Cătălina

15
Capitolul II I.
Incriminarea traficul ui de persoane

Secțiunea I . Reglementari internaționale privind traficul de persoane

Cel mai important instrument internațional împotriva trafi cului d e fi ințe
umane este Protocolul ONU privind Prevenirea, Combaterea și sancționarea
traficului de persoane, în special al femeilor și copiilor (în vigoare din 2003).
Convențiile Organizați ei Internaționale a Muncii pot asista Statele să impl ementeze
o legislație anti -trafic bazată pe preveder ile Protocolului de la Palermo privind
Prevenirea, Combaterea și Sancționarea Trafi cu lui de persoane, în special de femei
și copii (2000), adițional la Convenția ONU împotriva crime i organizate
transfrontaliere. Recrutarea lucrătorilor migranți pentru anga jarea într -o țară alta
decât cea a cărui cetățean este a fost tratată într -un număr de convenții ale
Organizației Inter naționale a Muncii, relevante fiind Convenția nr. 97 cu privire la
Migrația pentru Angajare (Revăzută) (1949), Convenția nr. 1 43 cu privir e la
Lucrătorii Migranți (Prevederi Suplimentare) (1975) și c ea mai recentă – Convenția
181 cu privire la Agențiile Private pentru Ocuparea Forței de Muncă (1997).
Definiția traficului de fi ințe umane din Protocolul ONU stipulează trei
activ ități relevante: recrutarea, transportarea și transferul persoanelor. Alte două
activități: adăpostirea și primirea – care au legătură cu munca forțată, sunt
prevăzute și de Convențiile Organizației Internaționale a Muncii: Convenția
cu privire la Munca Forțată nr. 29 di n 1930 și Convenția cu privire la Abolirea
Muncii Forțate nr. 105 din 1957. Convenția cu privire la cele mai Rele Forme ale
Muncii Copilului nr. 182 din 1999 echivalează trafi cul de copii cu practici similare
sclaviei. Convenția îndeamn ă Statele să întrepr indă acțiuni imediate în vederea
incriminării și eliminării celor mai grave forme ale muncii copilului.
În multe țări legislația națională anti -trafi c nu este compatibi lă prevederilor
instrumentelor internaționale sau trafi cul nu reprezintă o crimă. Acele state în care
lipsește legislația sau este inadecvată ar trebui să se elaboreze urgent prevederi
legislative sau să se modifi ce legislația curentă, în dependență de caz, deoarece
lipsa acestora constit uie un obstacol simptomatic în procesul de combatere a
traficului. Legislația națională cu privire la trafic și munca forțată se poate inspira
din instrumentele internaționale și regionale.

Traficul de minori Bogzeanu Cătălina

16
Ratifi carea instrumentel or internaționale poate fi benefi că în procesul de
combatere a trafi cului și a muncii forțate și po ate servi drept suport la elaborarea
legislației naționale. Dar lucrul cel mai important e că legislația necesită un cadru
adecvat de implementare, în vederea eficientizării acțiunilor. Drept acțiuni de
răspuns, legislația trebuie să mai și prevadă acțiuni concrete sub forma
conștientizării societății, spre exemplu – distribuirea m aterialelor informative și a
afișelor prin intermediul instituțiilor de învățământ și a celor de pregătire
profesională și complementate prin implicarea tuturor instituțiilor releva nte. Un
exemplu de a bordare coordonată și complexă este planul național de acțiuni.
Evident că elaborarea și impleme ntarea unui astfel de document depinde de
disponibilitatea resurselor materiale, umane și monetare și de voința politică.
Trebuie de menți onat că instrumentele internaționale referitoare la trafi c se
orientează asupra diverselor aspecte ale procesului de trafi c. Deoarece procesul
trafi cului este alcătuit din mai multe etape și activități, orice lege anti -trafi c trebuie
clar f ormulată. Traficu l poate fi abordat nu numai de către legislația penală, dar și
de cea civilă și admin istrativă. Dar iarăși, cel mai important lucru este existența
unui cadru politic extins, iar activ itatea agențiilor private să fie refl ectată și
reglementată de către acesta.

Secțiunea a II -a Reglement ări interne privind traficul de persoane

Primul act normativ din dreptul intern care abordează traficul de persoane, de
criminalitate și care incriminează activitățile susceptibile de a contribui la
realizarea lui este Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de
persoane, cu modificările și completările ulterioare, în cuprinsul căreia infracțiunile
privind traficul de persoane sunt prevăzute în Capitolul III, Secțiunea I, art. 12 -16.
În prezent, acest te xt de lege îl regăsim în partea specială a Noului Cod Penal
ce a intrat în vigoare la 1 februarie 2014. Astfel, infracțiunea de trafic de minori
este reglementată în art. 211 din noul cod.
Legea 678/2001 a fost principalul instrument de politică penală în materia
traficului de persoane, astfel încât ea conține , pe lângă norme de incriminare și
dispoziții care definesc termenii și expresiile utilizate, prevederi referitoare la
prevenirea traficului de persoane , cu indicarea instituțiilor responsbile în ace st
domeniu, norme de incriminare a unor infracțiuni aflate în legătură cu traficul de
persoane, dispoziții speciale în materia confiscării, impunității, reducerii

Traficul de minori Bogzeanu Cătălina

17
pedepselor, prevederi speciale privind procedura judiciară, dispoziții privind
protecția și a sistența victimelor traficului de persoane, cooperarea internațională6.
Apariția acestui act normativ a fost generată de fenomenul traficului de
persoane care devenise manifest, tindea spre un caracter transnațional și organizat
și interfera cu alte forme de criminalitate, expunea, pe fondul dificultăților legate de
perioada de tranziție , persoane din categorii sociale și de vârstă vulnerabile, cu o
multitudine de implicații indiscutabil grave, formele de exprimare ale traficului de
persoane excedând conț inutului constitutiv al infracțiunilor reglementate de Codul
penal, respectiv lipsirea de libertate în mod ilegal (art . 205 Noul Cod penal.),
sclavia (art. 209 Noul Cod penal ), supunerea la mun că forțată obligatorie (art. 212
Noul Cod penal), proxenetismul (art. 213 Noul Cod penal ).
Realizarea e lementelor constitutive a le infracțiunilor incriminate în art. 210
și art. 211 din Noul Cod penal , caracterul continuat al acestor infracțiuni, corelația
dintre acestea și alte infracțiuni incriminate de alte art. a le Codului penal sau alte
acte normative, confiscarea specială, dispozițiile privind asistența juridică acordată
victimelor, caracaterul secret al ședințelor de judecată în cazul traficului de minori,
aspectele de procedură penală, alte aspecte cu care se confruntă instanțele de
judecată sunt tot atâtea probleme asupra cărora instanțele s -au aplec at în hotărârile
pronunțate din anul 2001 și până în prezent.

6 N. Cristuș, Traficul de persoane, proxenetismul, crima organizată, practica judiciară , Ed. Hamangiu, București,
2006 , p. 2

Traficul de minori Bogzeanu Cătălina

18
Capitolul IV .
Analiza elementelor constitutive privind infracțiunea de trafic de
minori

Potrivit art.211Noul Cod penal : „(1) Recrutarea, transportarea, transferarea,
găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, constituie
infracțiunea de trafic de minori și se pedepsește cu închisoare de la 3 ani la 10 ani și
interzice rea unor drepturi.
(2) Dacă fapta a fost săvârșită în condițiile art. 210, alin. (1) sau de către un
funcționar public în exercițiul atribuțiilor de serviciu , pedeapsa este închisoare a de
la 5 ani la 12 ani și interzicerea unor drepturi.
(3) Consimțământ ul persoanei victimă a traficului nu constituie cauză
justificativă. ”
Obiectul juridic principal al infracțiunii de trafic de minori este constituit
din totalitatea relațiilor sociale referitoare la respectarea libertății fizice și psihice a
omului.
Obie ctul juridic secundar constă în relațiile sociale referitoare la viața,
demnitatea, onoarea, siguranța, integritatea corporală și sănătatea persoanei.
Obiectul material . De regulă, infracțiunea de trafic de minori nu are obiect
material, însă în situația în care infracțiunea este comisă prin violență sau alte
forme de constrângere, obiectul material al acesteia este constituit din corpul
minorului traficat.
Subiect activ nemijlocit (autor) al infracțiunii de trafic de minori poate fi
orice persoană care a re capacitatea de a răspunde penal, fără niciun fel de
condiționare.
În forma agravantă prevăzută de art. 13 alin. (3), raportat la art. 12 alin. (2)
lit. c) din Legea 678/2001 , respectiv art. 210 din noul cod penal , subiectul activ al
infracțiunii este u nul calificat, acesta fiind un funcționar public aflat în exercițiul
atribuțiilor de serviciu.
Cu privire la persoana juridică, apreciem că potrivit art. 191 C. pen.,
persoanele juridice, cu excepția statului, a autorităților publice și a instituțiilor
peblice care desfășoară o activitate ce nu poate face obiectul domeniului privat,

Traficul de minori Bogzeanu Cătălina

19
răspund penal pentru această infracțiune, dacă fapta a fost săvârșită cu forma de
vinovăție prevăzută de legea penală.
Totodată, răspunderea penală a p ersoanei juridice nu exc lude răp underea
penală a persoanei fizice care a contribuit, în orice mod la săvârșirea aceleiași
infracțiuni.
Participația penală este posibilă atât sub forma coautoratului, cât și sub
forma instigării și a complicității .
Într-o speță7, s-a reținut că i nculpata care doar a remediat traficarea părții
vătămate între inculpat și martor, nedesfășurând niciuna dintre activitățile care intră
în componența laturii obiective a infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) din
Legea nr. 678/2001, nu a acționat în c alitate de autor, ci de complice.
Subiectul pasiv principal al infrcațiunii de trafic de minori este statul, î n
calitate de reprezentant general al societății și care este interesat în cea mai mare
măsură de păstrarea și garantarea drepturilor și libertăț ilor membrilor ei.
Subiect pasiv secundar al infracțiunii este persoana sau persoanele minore
care sunt recrutate, transportate, transferate, găzduite sau primite în scopul
exploatării lor, fie într -un mod simplu, fie prin amenințare, violență sau prin al te
forme de constrăngere, prin răpire, fraudă sau înșelăciune, abuz de autoritate sau
profitând de imposibilitatea minorului de a se apăra sau de a -și exprima voința sau
prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru
obțin erea consimțământului persoanei care are autoritate asupra minorului.
Latura obiectivă . Sub aspectul alementului material al laturii obiective,
infracțiunea de trafic de minori, are un conțunit alternativ, putând fi realizat prin
cinci modalități distinct e, respectiv recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea
sau primirea unui minor.
Prima modalitate de comitere a infracțiunii de trafic de minori constă în
acțiunea de recrutare . În limbajul obișnuit, prin recrutare se înțelege acțiunea de a
atrage , de a câștiga pe cineva pentru o anumită activitate8.
În sensul analizat de noi, prin recrutare se înțelege acțiunea de racolare, de
atragere, de câștigare, de ademenire a minorului, în scopul exploatării acestuia.
Cea de -a doua modalitate de comitere a infracțiunii de trafic de persoane
constă în acțiunea de transportare . În limbajul obișnuit, prin transportare se

7 ÎCCJ, S. pen., dec. nr. 5559 din 27 septembrie 2006, pe www.scj.ro
8 A se vedea Dicțio narul explicativ al limbii române, ed. a II -a, Ed. Univers Enciclopedic, București, 1996

Traficul de minori Bogzeanu Cătălina

20
înțelege a căra, a duce, a purta, a deplasa (cu un vehicul) bunuri sau persoane dintr –
un loc în altul9.
A transporta, în sensul analizat de noi, presupune deplasarea victimei
traficului de minori dintr -un loc în altul, fie în interiorul țării, fie în străinătate, prin
diferite mijloace de locomoție, în scopul exploatării acestuia. De exemplu,
transportul poate avea loc cu un autoturism, autoc ar, avion, etc.
Acțiunea de transportare poate fi organizată de cel care recrutează victima
traficului sau de alte persoane ori chiar de rețele de traficanți. Practica juridică a
demonstrat că, de cele mai multe ori victimele traficului de minori trec leg al
frontiera de stat prin intermediul firmelor de transport autorizate sau îmbarcate în
autoturisme, evitându -se astfel greutățile inerente ce ar presupune trecerea ilegală a
acestora.
Cea de -a treia modaliate de comitere a infracțiunii de trafic de minor i constă
în acțiunea de tranferare . În limbajul obbișnuit, prin tranferare se înțelege a se
muta dint -un loc în altul, a transmite un act, un drept de la cineva la altcineva, a
face un schimb10.
În sensul analizat de noi, prin transferare se înțelege trans miterea victimei
traficului de minori de la un traficant la altul, prin vânzare, schimb sau alte
mijloace asemănătoare în scopul exploatării acestuia. În practică, s -a demonstrat că,
de cele mai multe ori victimele traficului de minori sunt pur și simplu vândute, ca și
o marfă, pentru sume de bani derizorii.
Victimele își dau seama că au fost văndute doar atunci când sunt deposedate
de acte, duse în locuri izolate și permanent supravegheate, unde sunt lip site de orice
mijloc de comunicare, nu li se permite să intre în contact cu alte persoane și sunt
supuse la tratamente dezumanizante pe fondul cărora devin foarte vulnerabile și
ușor de exploatat11.ând în vedere situația de fapt reținută în cază
Într-o speță12, instanța supremă a reținut că având în vedere situația de fapt
reținută în cauză, este evident că prin efectuarea nemijlocită a două dintre acțiunile
ce caracterizează traficul de ființe umane, tranferarea și cazarea, inculpata a săvârșit
cele două i nfrcțiuni, acțiunile sale de traficare fiind realizate prin constrângerea
victimelor ce au fost racolate prin false promisiuni privind obținerea unor slujbe în
străinătate, fiindu -le captată încrederea prin sprijinul acordat în vederea

9 Ibidem .
10 Ibidem .
11 I. Gârbuleț, Traficul de persoane, Ed. Universul juridic, București, 2010, p. 270
12 ÎCCJ, S. pen., dec. 1942 din 27 martie 2006, pe www.scj.ro

Traficul de minori Bogzeanu Cătălina

21
transportului, a caz ării și a procurării actelor necesare deplasării, ulterior fiind
obligate la practicarea prostituției. Pentru săvârșirea activității infracționale,
inculpata a profitat de vulnerabilitatea celor două victime minore datorată vârstei și
lipsei de experiență de viață, iar în situația victimei adulte a exploatat situația
familială, lipsa educației și oportunitatea de angajare oferită acesteia.
Cea de -a patra modalitate de comitere a infracțiunii de trafic de minori
constă în acțiunea de găzduire . În limbajul o bișnuit, prin găzduire se înțelege a
adăposti, a primi, a sălășlui pe cineva într -o casă pe un timp determinat13.
În sensul analizat de noi, prin găzduire se înțelege adăpostirea unui minor
într-o locuință sau într -un alt loc cu aceeași destinație (motel, hotel, camping, etc.)
în scopul exploatării acestuia.
În doctrină14, s-a arătat că termenul englez harbouring a fost tradus eronat în
limba română prin cuvântul găzduire , termenul corect fiind cel de adăpostire , care
de altfel se și regăsește în texul Legi i nr. 565/2002.
Într-o speță15, instanța supremă a reținut că din declarația martorei S.I.,
rezultă cu certitudine că inculpatul mijlocea și intermedia practicarea prostituției de
către unele femei la bordelul Z.V. Pe de altă parte, în cazul concret al min orei, după
ce inculpatul a preluat -o de la vama dintre Ungaria și Austria, a dus-o la domiciliul
său, unde minora a locuit trei zile, după care a condus -o la gară în Viena și este
evident că motivul pentru care inculpatul a adus -o în România a fost control ul
efectual de Poliția Graz, în noaptea de 7 martie 2002, la bordelul Z.V. Din
ascultarea convorbirilor telefonice rezultă că, în data de 20 februarie 2002, B.F.N.
l-a sunat în Austria pe inculpatul M.T.D., tar din datele comunicate de către IPJF
Bihor rez ultă că minora aintrat în Ungaria în data de 20 februarie 2002, cu
autotutismul lui B.N. la aceeași dată, ieșind din Ungaria sre Austria cu autoturismul
inculpatului. Aceste probe demontrează că inculpatul a transportat -o, a transferat -o
și i-a asigurat gă zduirea minorei A.C.M. în Austria, în scopul exploatării acesteia.
Cea de -a cincea modalitate de comitere a infracțiunii de trafic de minori
constă în acțiunea de primire . În limbajul abișnuit, prin primire se înțelege luare în
posesie a unui bun care ti -a fost oferit, dat, datorat16.

13 A se vedea Dicționarul explicativ al limbii române, ed. a II -a, Ed. Univers Enciclopedic, București, 1996
14 I.C. Spiridon , Observații referitoare la Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de
persoane , în Dreptul, nr. 7/2002, p.205
15 ÎCCJ, S. pen., dec. nr. 6949 din 9 decembrie 2005, pe www.scj.ro
16 A se vedea Dicționarul explicativ al limbii române, ed. a II -a, Ed. Univers Enciclopedic, București, 1996

Traficul de minori Bogzeanu Cătălina

22
În sens ul analizat de noi, prin primire se înțelege preluarea victimei traficului
de minori de către un traficant de la un alt traficant, ca ur mare a cumpărării,
schimbului sau a altor mijloace asemănătoare, în scopul exploat ării acestuia.
Pentru existența infracțiunii, sub aspectul elementului material al laturii
obiective, în oricare din cele cinci modalități analizate, nu are relevanță modul și
mijloacele de săvârșire a faptei, fiind suficient ca toate aceste acțiuni să fi e comise
în scopul exploatării minorului .
Exploatarea unui minor este definită de art. 2 pct. 2 din Legea nr. 678/2001.
Potrivit acestui text de lege, prin exploatarea unui minor se înțelege:
a) Executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii în mod forțat, cu
încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizate, sănătate și
securitate. Așadar, aceasta presupune obligarea unui minor să desfășoare o muncă
sau să îndeplinească un serviciu împotriva voinței lui ori în condiții nelegale,
privind natura muncii, timpul de muncă, condițiile de muncă și salarizarea muncii.
Trebuie să amintim că prin diverse Convenții internaționale 17 și prin acquis –
ul comunitar 18 este interzisă munca forțată, iar Codul penal în art. 191
incriminează supunerea la muncă forțată sau obligatorie .
b) Ținerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de
libertate ori de aservire. Starea de sclavie semnifică dependență totală și
necondiționată a unei persoane față de o altă persoană în stăpânirea căr eia se află și
care exercită asupra ei prerogativele dreptului de proprietate, în sensul că o are în
posesie, o folosește și poate oricând să o înstrăineze19.
Sclavia a fost abolită printr -o serie de documente internaționale20, iar codul
nostru penal în art . 190, incriminează infracțiunea de sclavie.
c) Obligarea la practicarea prostituției, la reprezentări pornografice în
vederea producerii și difuzării de materiale pornografice sau alte forme de
exploatare sexuală. Prostituția este reglementată de art. 32 8 C. pen., și constă în

17 A se vedea Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale or ganizate adoptate la New Zork la
15 noiembrie 2000, ratificată prin Legea nr. 565/2002 publicată în M. Of. nr. 813 din 8 noiembrie 2002; Convenția
Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de ființe umane, ratificată prin Legea nr. 300/2006, p ublicată în
M.Of. nr. 622 din 19 iulie 2006.
18 Decizia cadru a Consiliului 2002/629/JAI din 19 iulie 2002 privind combaterea traficului de ființe umane. Jurnalul
Oficial L203, 01/08/2002 pp.1 -4; Decizia Consiliului Convenției ONU împotriva crimei organiza te transfrontaliere și
a Protocoalelor privind combaterea traficului de ființe umane , în special a traficului de femei și copii și a
contrabandei cu imigranți pe pământ, în aer și pe mare, Jurnalul Oficial l030, 01/02/2001, p. 44
19 I. Gârbuleț, op. cit., p. 271
20 A se vedea Convenția privind sclavia, semnată la Geneva la 25 septembrie 1926 și intrată în vigoare la 9 martie
1927, ratificată de România prin Decretul nr. 988/1931 publicat în B.Of. nr. 76 din 1 aprilie 1931.

Traficul de minori Bogzeanu Cătălina

23
fapta persoanei care iși procură mijloacele de existență sau principalele mijloace de
existență, practicând în acest scop raporturi sexuale cu diferite persoane.
În cazul traficului de minori, victimele sunt mai întâi recrutate, pr in diferite
forme și modalități îmn scopul exploatării lor, după care fie sunt obligate să se
prostitueze, fie acceptă de bunăvoie acest lucru, întrucât sunt amenințate, bătute,
sunt lăsate fără bani, fără acte, într -o țară străină, unde nu cunosc limba și nicio altă
persoană, astfel că în cele din urmă sunt de acord să se prostitueze, traficanții
luându -le de regulă toți banii obținuți din această activitate.
Prin pornografie se înțeleg faptele cu caracter obscen, precum și materialele
care reproduc sau difuzează asemenea acte. Prin acte cu caracter obscen se înțeleg
gesturi sau comportamente sexuale explicite, săvârșite individual sau în grup,
imagini sunete sau cuvinte care prin semnificația lor aduc ofensă la pudoare,
precum și orice alte forme de mani festare indecentă privind viața sexuală, dacă se
săvârșesc în public. Prin materiale cu caracter obscen se înțeleg obiecte, gravuri,
fotografii, holograme, desene, scrieri, imprimate, embleme, publicații, filme,
înregistrări video și audio, spoturi publici tare, programe și aplicații informatice,
piese muzicale, precum și orice alte forme de exprimare care prezintă explicit sau
sugerează o activitate sexuală (art. 2 din Legea nr. 196/2003 privind prevenirea și
combaterea pornografiei).
Prin urmare, nu sunt puține situații când victimele traficului de minori sunt
obliu âgate să participe la reprezentări pornografice (filme, fotografii, programe și
aplicații informatice, etc.) adoptând în acest fel un comportament sexual explicit.
Exploatarea sexuală a unei pe rsoane presupune obținerea în mod abuziv de
către un traficant a unui profit material sau de altă natură prin obligarea unei alte
persoane la practicarea prostituției sau a altor activități ori servicii sexuale. În
practica judiciară s -a demonstrat că traf icul de ființe umane în scopul exploatării
sexuale reprezintă cea mai frecventă și importantă formă a traficului, cu un rapid
ritm de dezvoltare, deoarece aduce cele mai mari profituri traficanților. De regulă,
femeile tinere sunt ademenite peste hotare cu promisiuni de a fi angajate în slujbe
de chelnerițe, menejere, dansatoare etc., însă odată ajunse în străinătate sunt
deposedate de acte, izolate și obligate prin amenințare, violență sau alte forme de
constrângere să se prostitueze, fiind uneori vândute de mai multe ori21.
Așadar, în cazul în care victima traficului de minori este obligată la
practicarea prostituției, la reprezentări pornografice în diferite forme sau la alte

21 I. Gârbuleț, op. cit., p. 274

Traficul de minori Bogzeanu Cătălina

24
forme de exploatare sexuală este îndeplinită condiția privind exploatarea unei
persoane prin aceste mijloace.
Într-o speță22, s-a reținut că constituie infracțiunea de trafic de minori fapta
inculpaților de a răpi de pe stradă partea vătămată în vârstă de 16 ani și 11 luni și de
a fi dusă într -un imobil unde a fost obligată să întrți nă relații sexuale cu cei doi,
după care acestia au vândut -o cu suma de 300 de dolari numiților N. și L., care la
rândul lor au obligat -o să se prostitueze.
d) Prelevarea de organe. În conformitate cu dispozițiile art. 1 din Legea nr.
2/1998 privind prel evare și transplantul de țesuturi sau organe umane23, prin
prelevare se înțelege recoltarea de țesuturi și/sau organe umane sănătoase,
morfologic și funcțional în vederea realizării unui transplant. Prin transplant de
țesuturi și/sau organe umane se înțeleg e acea activitate medicală complexă care, în
scop terapeutic, înlocuiește țesuturi și/sau organe umane compromise, morfologic și
funcțional din corpul unui subiect uman cu alte structuri similare, dovedite ca fiind
sănătoase.
Așadar, în situația în care v ictimele trafcului de minori sunt recrutate,
trasportate, transferate, cazate sau primite, în scopul prelevării de organe, chiar
dacă consimt acest lucru, intervine exploatarea unui minor întrucât prelevarea și
transplantul de țesuturi și organe umane nu p ot face obiectul vreunei tranzacții, iar
aceasta nu poate fi realizată prin exercitarea unei constrângeri de natură fizică sau
morală asupra unei persoane fizice, donarea în timpul vieții sau consimțământul
scris pentru prelevarea de țesuturi și organe dup ă moarte, dat de donator sau de
membrii familiei ori de rude prevăzute de lege, după moartea acestuia, reprezită un
act profund umanitar, care poate permite salvarea vieții unui om.
e) Efectuarea unor alte asemenea activități prin care se încalcă drepturi sau
libertăți fundamentale ale omului. Această formă de exploatare presupune
antrenarea de către traficanți a victimelor traficului de minori în activități criminale,
ele fiind determinate prin constrângere să comită diferite infracțiuni (furturi din
locuințe, furturi din buzunare, comercializa rea drogurilor, tâlhării, etc.) în interesel
persoanelor sau a rețelelor de traficanți24.
În cazul în care infracțiunea este comisă prin amenințare, violență sau alte
forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori în șelăciune, abuz de autoritate sau

22 ÎCCJ, S. pen., dec. nr. 5636 din 1 noiembrie 2004, pe www.scj.ro
23 M.Of. nr. 8 din 13 ianuarie 1998
24 I. Gârbuleț, op. cit., p. 275

Traficul de minori Bogzeanu Cătălina

25
profitând de imposibilitatea minorului de a ase apăra ori de a -și exprima voința sau
prin oferirea, darea, acceptarea ori primirea de bani sau de alte foloase pentru
obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra minorului, se
realizează forma agravantă a infracțiunii reglementată în art. 13 alin. (2) din Legea
nr. 678/2001.
Dacă infracțiunea este comisă prin două sau mai multe modalități alternative
(de exemplu, recrutare, transportare, găzduire etc.), at unci fapta acestuia nu va
constitui un concurs de infracțiuni, ci o singura infracțiune.
Urmarea imediată ca element al laturii obiective a infracțiunii de trafic de
minori, constă în stare de pericol creată pentru relațiile sociale referitoare la
liberta tea minorului, la respectarea drepturilor și libertăților, a demnității și
integrității fizice și psihice a acestuia și care se realizează prin săvârșirea activității
incriminate.
Atunci când infracțiunea de trafic de minori are drept consecință vătămarea
gravă a integrității corporale sau a sănătății, moartea sau snuciderea victimei,
infracțiunea este una de rezultat.
Trebuie să menționăm că pentru existența infracțiunii de trafic de minori nu
este necesară producerea unui rezultat, însă atunci când el s e produce se va reține
una din formele agravante ale infracțiunii.
Legătura de cauzalitate . Între acțiunea care formează obiectul material al
laturii obiective și stare de pericol pentru relațiile sociale referitoare la libertatea
minorului, la respectare a drepturilor și libertăților, a demnității și integrității fizice
și psihice a acesteia trebuie să existe o legăt ură directă de cauzalitate, ea rezultând
ex re, din însuși fapta comisă, astfel că starea de pericol în cazul săvârșirii acestei
infracțiuni e ste inevitabilă.
Latura subiectivă . Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea de trafic de
minori se comite cu intenție calificată prin scop. Acest lucru rezultă chiar din textul
art. 13 alin.(1) din Legea nr. 678/2001, respectiv, art. 211 Noul cod pe nal, care
impune ca fapta subiectului activ de recrutare, transportare, transferare, găzduire
sau primire a unui minor, să fie făcută în scopul exploatării acestuia. Fapta comisă
din culpă nu consituie infracțiune.
Atunci când are loc moartea sau sinucide rea victimei, forma de vinovăție
este definită de praeterintenție. Dacă în schimb, moartea victimei este produsă în

Traficul de minori Bogzeanu Cătălina

26
mod intenționat va exista un concurs între infracțiunea de trafic de minori și cea de
omor, în una dintre variantele sale (omor simplu sau d eosebit de grav, după caz)25.
Infracțiunea se consumă instantaneu, în momentul realizării uneia din
activitățile incriminate și al procedurii starii de pericol create prin acțiunea de
recrutare, transportare, tran sferare, găzduire sau primire a unui minor.
Infracțiunea poate fi săvârșită numai prin acte comisive, respectiv printr -o
acțiune de recrutare, transport , tranferare, găzduire sau primire a unui minor.
Atunci când activitatea infracțională se realizează la diferite intervale de
timp, în baza acele iași rezoluții infracționale, infracțiunea are un caracter continuat.

25 I.Gârbuleț, op.cit., p. 276

Traficul de minori Bogzeanu Cătălina

27
Capitolul V.
Jurisprudență

Secțiunea I. Trafic de minori. Element material. Oferirea de folose
pentru obținerea consimțământului persoanei care are autorita te asupra
victimei

Recrutarea unui minor în scopul exploatării acestuia prin practicarea
cerșetoriei și recrutarea unei persoane majore, prin oferirea și darea de bani sau de
alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate as upra
acesteia, în același scop, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de
trafic de minori și trafic de persoane prevăzute în art. 13 și art. 12 din Legea nr.
678/2001, respectiv art. 210 și art. 211 Noul Cod Penal.
Î.C.C.J., secția penală, decizia nr. 593 din 30 ianuarie 200426

Prin sentința penală nr. 585 din 8 octombrie 2003, Tribunalul Constanța a
condamnat pe inculpații R.B. și G.J. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de
minori și trafic de persoane prevăzute în art. 1 3 alin. (1), (3) și (4) și în art. 12 alin.
(1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.
Instanța a reținut că, la 19 mai 2002, inculpatul G.J. s -a deplasat în orașul
Năvodari și, interesându -se despre existența unor copii cu handicap, a fost îndrum at
la familia minorei B.M. Minora, care avea o infirmitate la picior, a acceptat oferta
inculpatului de a o duce în străinătate la cerșit, cu condiția de a fi însoțită de sora sa
B.A. Inculpatul a convins -o pe mama celor două surori, B.C., să fie de acord cu
plecarea acestora, dându -i bani și bunuri. În realizarea scopului propus, inculpatul
G.J. a dus pe minoră și pe sora acesteia, precum și pe mama lor, la autorități pentru
îndeplinirea formalităților de obținere a pașapoartelor. Inculpatul R.B. a achita t
taxele pentru eliberarea pașapoartelor, pe care, apoi, le -au reținut cei doi inculpați.
La 15 iulie 2002, inculpatul R.B. a fost reținut la frontieră, încercând să scoată din
țară pe B.M. și B.A.
Curtea de Apel Constanța, prin decizia penală nr. 354/P din 7 noiembrie
2003, a respins apelurile inculpaților.
Recursurile declarate de inculpați sunt nefondate.

26 N. Cristuș, op.cit, pp. 67 -69

Traficul de minori Bogzeanu Cătălina

28
Art. 13 din Legea nr. 678/2001 prevede că „recrutarea, transportarea,
transferarea, găzduirea sau primirea unei persoane cu vârsta cuprinsă în tre 15 și 18
ani, în scopul exploatării acesteia, constituie infracțiunea de trafic de minori.” Art.
12 alin. (1) din aceeași lege, referindu -se la victime majore, condiționează existența
infracțiunii de trafic de persoane de o activitate prealabilă de rec rutare, transportare,
transferare, cazare sau primire a unei persoane, prin amenințare, violență sau alte
forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, prin abuz de autoritate
sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima
voința ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori alte foloase
pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei
persoane, în scopul exploatării acestei persoane. Art. 2 pct. (2) lit. b) din Le gea nr.
678/2001 prevede că prin exploatare se înțelege „ținerea în stare de sclavie sau alte
procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de aservire”, iar lit. e) a aceluiași
articol prevede că “efectuarea unor alte asemenea activități prin care se încalcă
drepturi și libertăți fundamentale ale omului” constituie, de asemenea, o formă de
exploatare, prin “aservire” în sensul textului citat înțelegându -se “acțiunea de a
supune.”
Or, odată ajunse în străinătate, cele două surori, lipsite de acte de identitate,
într-o țară a cărei limbă nu o cunosc, s -ar fi putut întreține numai din expediente,
prin cerșit pentru inculpatul R.B. Fapta celor doi inculpați întrunește elementele
constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, în condițiile în care recrutarea
persoanei majore B.A., în scopul exploatării, s -a făcut cu consimțământul
persoanelor care au autoritate asupra acesteia – părinții fetei – cărora inculpații le –
au dat bani și bunuri, promițându -le, totodată, că le vor trimite jumătate din banii
câștigați din cerșit de fiicele lor.
Prin urmare, în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor
de trafic de minori și trafic de persoane, motiv pentru care recursurile inculpaților
au fost respinse.

Traficul de minori Bogzeanu Cătălina

29
Secțiunea a II -a. Trafic de minori. Elemente constitutive. Modalități de
săvârșire

Recrutarea a două victime sub promisiunea mincinoasă a oferirii unui loc de
muncă în străinătate și asigurarea transportului acestora în vederea practicării
prostituției, urmate de obligarea acesto ra la practicarea prostituției, întrunesc
elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori prevăzute de art. 13 alin.
(1) din Legea 6787/2001, respectiv art. 211 Noul C od Penal, iar modalitatea de
săvârșire, poate fi considerat mijloc fraudulos în sensul dispozițiilor art. 13 alin. (3)
din aceeași lege.
Î.C.C.J. secția penală, decizia nr. 4720 din 22 septembrie 200427

Prin sentința penală nr. 63 din 11 noiembrie 2010, pronunțatăTribunalul
Dolj, î n baza art. 334 C. pr. pen., s -a dispus schimb area încadrării juridice a faptelor
reținute în sarcina inculpatului G.J.A. din infracțiunea prev. de art.13 alin. (l) din
Legea nr. 678/2001, modificată și completată prin OUG nr.79/2005 cu referire la
art.2 pct.2 lit.c) teza I din Legea nr. 678/2001, mod ificată și completată prin OUG
nr.79/2005 cu aplicarea art.41 alin.(2) C. pen. și art. 37 lit.a) C. pen. în infracțiunea
prev de art. 13 alin. (l)și (3) din Legea nr. 678/2001 nemodificată, cu referire la art.2
pct.2 lit.c) teza I din Legea 678/2001 nemo dificată, cu aplic, art.41 alin. (2) C.
pen.și art. 37 lit.a)C. pen.
În baza art. 13 alin. (l) și (3) din Legea nr. 678/2001 nemodificată, cu
referire la art.2 pct.2 lit.c) teza I din Legea 678/2001 nemodificată, cu aplic, art.41
alin.(2) C. pen. și art. 3 7 lit.a) C. pen., a fost c ondamnat inculpatul G.J.A . la 5
ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art 64 lit.a) teza a II -a, lit.b)
C pen..
În baza art. 39 alin.(l) C.pen., s -a contopit pedeapsa aplicată inculpatului în
cauza de față cu p edeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală
701/27.10.2003 a Tribunalului Dolj, definitivă prin decizia 4720/22.09.2004 a
ICCJ în pedeapsa cea mai grea, acea de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea
drepturilor prev. de art 64 lit.a) teza a II-a, lit.b) C. pen.
În baza art. 83 cod penal, a fost revocată suspendarea condiționată pentru
executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală
350/04.02.2003 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin neapelare la 18.02.2 003,

27 Î.C.C.J. secția penală, decizia nr. 4720 din 22 septembrie 20 04, pe www.jurisprudenta.org

Traficul de minori Bogzeanu Cătălina

30
urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa aplicată în
cauza de față, în final, va executa 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea
drepturilor prev. de art 64 lit.a) teza a II -a, lit.b) C. pen. după executarea pedepsei
princip ale.
S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art 64 lit.a) teza a II -a, lit.b)
C.pen. pe durata prev de art. 71 alin.(2) C.pen.
In baza art.39 alin.(l) raportat la art.36 alin. (3) C.pen., s -a dedus din
pedeapsa finală aplicată inculpatului perioada efectiv executată de la 24 mai 2006 la
zi și menține starea de arest.
A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii emis conform
sentinței penale 701/2003 a Tribunalului Dolj.
În baza art. 118 lit.e) C.pen., s -a dispus c onfiscarea de la incul pat a sumei de
3000 EUR reprezentând sumele de bani însușite de inculpat din activitățile
desfășurate de părțile civile.
A fost obligat inculpatul la 3000 lei cheltuieli judiciare statului din care
100 lei a reprezintat onorariu avocat oficiu pentru par tea civilă E. G. N.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul cu
numărul 78 D/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Ter orism –
Biroul Teritorial Dolj s -a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea
în judecată, arestat în altă cauză, a inculpatului G. J.A.pentru săvârșirea
infracțiunii prevăzute de art. 13 alin.(1) din Legea nr. 678/2001 modificată și
completa tă prin O.U.G. nr. 79/2005 cu referire la art. 2 pct.2 lit. C), Teza I din
Legea nr. 678/2001 modificată și completată prin OUG nr. 79/2005, în final cu
aplicarea art. 41 alin.(2) C.pen.
În fapt, instanța de fond a reținut următoarele:
În cursul lunii sept embrie 2004, inculpatul G.J.A le -a cunoscut pe
minorele S.N., născută la 28.01.1988 și E.G.N., născută la 04.05.1988,
ambele domiciliate în comuna D., jud. D, pe care, cu promisiunea mincinoasă a
găsirii unui loc de muncă licit și bine plătit l e-a convins să îl însoțească în Franța.
Întrucât persoana vătămată E.G.N. nu deținea pașaport turistic, învinuitul
G.J.A a sprijinit -o în demersurile pentru obținerea pașaportului, el fiind cel care a
achitat contravaloarea taxelor și a însoțit -o la poliți e completându -i formularele
necesare, întrucât persoana vătămată nu s -ar fi descurcat singură.

Traficul de minori Bogzeanu Cătălina

31
În cursul lunii octombrie, învinuitul G.J.A, împreună cu persoanele
vătămate S.N. și E.G.N., însoțiți de martorul J. N., au părăsit România prin
Punctul de Tr ecere a Frontierei E. (județul S -M), cu destinația Franța.
Contravaloarea cheltuielilor de transport pentru cele două persoane
vătămate minore au fost suportate de învinuitul GJ.A.
În Franța, minorele au fost cazate în hotelul B. din E., pe cheltuiala
învinuitului G.J.A. La circa 2 -3 zile de la sosire, învinuitul G.J.A, care reținuse
la el pașapoartele persoanelor vătămate, le -a comunicat acestora că scopul
pentru care le -a adus în Franța nu este acela de a le ajuta să se angajeze, ci că în
realitate ele vo r practica prostituția „la stradă", în folosul lui.
Persoanele vătămate S.N. și E.G. N. inițial au refuzat, însă au fost
constrânse de învinuitul G.J.A prin amenințări și violențe fizice repetate să
practice prostituția, toți banii câștigați de ele fiind în sușiți de învinuitul G.J.A.
Când a aflat de intențiile învinuitului G.J.A, martorul J.N. s -a opus și a
plecat, lăsându -le fetelor un număr de telefon la care să-1 contacteze dacă au
probleme.
Pentru a obține câștiguri cât mai mari din exploatarea sexuală a minorelor,
învinuitul G.J.A le -a cumpărat haine corespunzătoare (cât mai provocatoare),
mijloace de contracepție (prezervative) și le ducea în fiecare seară „la stradă"
unde le supraveghea îndeaproape dintr -o mașină, impunându -le să aibă cât mai
mulți cl ienți, fetele neavând voie să petreacă mai mult de 10 -15 minute cu fiecare
client, fiind obligate să aibă în medie 15 -20 de clienți pe noapte, având stabilite de
către învinuit tarife, după cum urmează: „50 euro raport sexual în mașina
clientului, 100 euro la domiciliul acestuia și 150 euro la hotel"; sumele câștigate
astfel de fete fiind însușite exclusiv de învinuitul G.J.A.
Întrucât minora S.N. nu câștiga suficienți bani din practicarea prostituției,
a fost lovită în mod repetat de învinuitul G.J. A, dată cu capul de pereți și
amenințată că va fi tăiată cu o lamă pe față și aruncată de la etaj, dacă nu va face
bani mulți, situație în care persoana vătămată E.G.N. a intervenit și i -a luat
apărarea, angajându -se că va face ea mai mulți bani, numai pentru a -și salva
prietena.
După numai câteva zile de practicare a prostituției „la stradă",
minorele S. N. și E.G.N. au fost depistate de autoritățile franceze care le -au dus
la sediul poliției unde au fost fotografiate, amprentate și li s -au întocmit fișe de
ident ificare și cunoaștere, însă datorită stării de teroare în care le ținea învinuitul

Traficul de minori Bogzeanu Cătălina

32
G.J.A, acestea nu au avut curajul să dezvăluie autorităților franceze calvarul
prin care treceau, fiind constrânse de învinuit să practice prostituția și după ce au
fost eli berate de Poliția franceză.
Cele două persoane vătămate minore au fost exploatate sexual de
învinuitul G.J.A. aproximativ două luni, interval de timp în care au câștigat pentru
el suma de aproximativ 100.000 euro, din care 80.000 euro persoana vătămată
E.G.N., respectiv 20.000 euro S.N..
Persoanele vătămate S.N. și E.G. N. au reușit să fugă de la învinuitul
G.J.A și să revină în România, ajutate de doi cetățeni români care lucrau legal în
Franța și care le -au plătit contravaloarea biletelor de autocar.
Stare a de fapt expusă a fost demonstrată cu următoarele probatorii:
declarațiile părților vătămate E.G.N. și S.N. date în cursul urmăririi penale,
declarațiile martorilor J.N., G.H. și H.M.D., D.U.N. și F. C, documentele întocmite
de autoritățile franceze cu ocazia identificării părților vătămate; documente
eliberate de autoritățile române de frontieră.
Potrivit mențiunilor din fișa de cazier judiciar, prin rechizitoriu s -a reținut
că inculpatul se află în stare de recidivă postcondamnatorie, potrivit art. 37 lit.a)
C.pen., fiind condamnat la 3 ani cu aplic. art.81 C.pen. prin sentința penală
350/04.02.2003 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin neapelare la 18.02.2003,
pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208,209 C.pen. S -a mai reținut că prin
sentința penală nr. 701/2003 a Tribunalului, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa
de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. (2)
C.pen., fiind arestat pe 24.05.2006, în prezent fiind încarcerat.
Analizând actele și luc rările dosarului instanța de fond a constatat că starea
de fapt a fost corect expusă.
Astfel, deși a refuzat să facă orice fel de declarații în cauză, inculpatul, prin
cererile de probatorii formulate și prin concluziile scrise depuse la dosar de
apărător, a negat că ar fi săvârșit infracțiunile pentru care s -a dispus trimiterea în
judecată. În acest context a arătat că părțile vătămate au fost cele care au insistat
să-l însoțească în Franța căutându -l în dese rânduri la domiciliul bunicilor săi.
Declarații le părților vătămate date pe tot parcursul procesului penal
coroborate și cu declarațiile martorei H.M.D., au demonstrat că susținerile
inculpatului nu sunt reale.
Părțile vătămate l -au cunoscut pe inculpat prin intermediul unei cunoștințe
comune și, mot ivat de faptul că situația materială a celor două era una precară,

Traficul de minori Bogzeanu Cătălina

33
inculpatul le -a propus acestora să meargă în Franța (unde inculpatul mai fusese) și
să îngrijească de bătrâni. Și martora H.M.D., fosta concubină a inculpatului a
arătat în declarația sa că a mers de mai multe ori în Franța unde a avut grijă de
bătrâni, dar aceiași martoră a declarat că împreună cu inculpatul au fost cercetați
de autoritățile franceze pentru prostituție și, respectiv, proxenetism.
Aceste declarații, coroborate cu declarația părții vătămate S.N. potrivit cu
care inculpatul le -ar fi reproșat că fosta sa prietenă fusese în Franța unde se
prostituase și îi dăduse bani, iar lor le este așa de greu să facă acest lucru, au
îndreptățit instanța să aprecieze că susținerile celor două fete corespund realității și
nu cele arătate de inculpat.
Mai mult, părțile vătămate au fost consecvente în a arăta că atât la
depunerea documentelor necesare obținerii pașaportului de către E.G. cât și la
ridicarea acestuia, inculpatul le -a însoțit pe ce le două și chiar a achitat toate taxele
necesare.
A mai susținut inculpatul că părțile vătămate au părăsit singure țara, cu un
alt mijloc de transport și că singure s -au preocupat de deplasarea până în Franța,
susțineri ce au fost contrazise de declarațiil e părților vătămate, de declarațiile
martorei H.M.D. și ale martorului J.N..
Astfel, martora a confirmat susținerile fetelor potrivit cu care până la
părăsirea teritoriului țării au fost cazate în două locații diferite, iar martorul a arătat
că împreună c u inculpatul și cele două părții vătămate au părăsit țara printr -un
punct de trecere a frontierei situat în apropierea municipiului S M.
Mai mult decât atât deși inculpatul nu a negat împrejurarea că în Franța a
locuit împreună cu părțile vătămate și cu m artorul în aceiași cameră de hotel, nu a
menționat cum anume s -a întâlnit cu cei trei pe teritoriul statului francez dacă, așa
după cum a susținut, nu au plecat împreună din România.
S-a mai susținut că, în Franța inculpatul nu a făcut altceva decât să le
permită părților vătămate să locuiască împreună cu el și martorul J.N. în aceeași
cameră de hotel. Nu le -a constrâns și nu le -a obligat pe părțile vătămate să practice
prostituția, nu le -a luat banii rezultați din prestarea acestei activități și nu le -a lovit
pe cele două, singura ceartă fiind cauzată de refuzul inculpatului de a mai da bani
părților vătămate care nu erau preocupate de găsirea unui loc de muncă.
Susținerile inculpatului au fost contrazise de declarațiile părților vătămate,
declarații ce s -au coroborat cu declarațiile martorilor J.N. și H.H..

Traficul de minori Bogzeanu Cătălina

34
Instanța nu a avut în vedere și declarațiile martorilor date pe parcursul
judecății întrucât aceștia au avut a relata despre evenimente petrecute cu mult timp
în urmă, informațiile oferite pe parcursul urmăririi penale fiind date mult mai
aproape de momentul în care evenimentele au avut loc, fiind sub acest aspect cu
mult mai credibile.
Instanța de fond a reținut că în drept, faptele inculpatului întrunesc
elementele constitutive ale infracțiunii prevăz ută de art. 13 alin.(1) și (3) din Legea
678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, cu referire la
art.2 pct.2 lit.c) teza I din aceeași lege.
Instanța a constatat că nu sunt incidente dispozițiile OUG nr.79/2005 de
modificare și com pletare a Legii 678/2001 așa după cum s -a reținut în actul de
sesizare al instanței. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 13 C.pen., în cazul în care de
la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau
mai multe legi pe nale, se aplică legea cea mai favorabilă.
Prin modificările și completările aduse Legii 678/2001 prin OUG
nr.79/2005, regimul sancționator pentru faptele de genul celor comise de inculpat a
fost înăsprit și, în plus, au fost incriminate noi modalități de săvârșire a
infracțiunilor așa încât instanța, a aplicat art. 13 Cpen. și nu a reținut în cauză, în
ceea ce privește faptele inculpatului și prevederile OUG 79/2005.
Având în vedere modul și împrejurările de comitere a faptelor instanța a
reținut î n cauză și dispozițiile art. 41 alin.(2) C.pen., întrucât inculpatul a folosit
același mijloc de înșelăciune pentru recrutarea celor două părți vătămate (
promisiunea asigurării unui loc de muncă) și aceleași mijloace de constrângere (
violență fizică, psi hologică și economică), exploatând astfel 2 părți vătămate pe care
le-a determinat să practice prostituția, acționând în baza unei rezoluții infracționale
unice.
Inculpatul, în vârstă de 23 ani la data comiterii faptelor, are 12 clase, nu are o
ocupație , are în întreținere un copil minor rezultat dintr -o relație de concubinaj. Atât
pe parcursul urmăririi penale, cât și pe parcursul cercetării judecătorești a refuzat să
facă orice fel de declarații cu referire la faptele reținute în sarcina sa.

Traficul de minori Bogzeanu Cătălina

35
Conc luzii

Traficul de ființe umane reprezintă un domeniu de studiu foarte
complex,cercetările din acest domeniu putându -se încadra în sferele dreptului
național,dreptului internațional, antropologiei, sociologiei, psihologiei, asistenței
sociale,științelor politice, criminologiei, drepturilor omului, feminismului, etică etc.
O abordare integrată a tuturor acestor sfere ar reprezenta, în opinia mea, un demers
extrem de dificil, astfel, în lucrarea de față am surprin aspecte ce tin doar
infracțiunea de trafic de persoane, respectiv trafic de minori.
Traficul de persoane constituie o violare a drepturilor omului și o atingere
adusă demnității și integrității ființei umane, o amenințare asupra securității
individului și a valorilor sociale și morale.
Acest ti p de infracționalitate afectează în mod direct individul prin impactul
pe care îl are asupra unuia dintre drepturile individuale fundamentale, libertatea
individuală, societatea suportând, în același timp, influențe negative generate de
amplificarea fenome nului corupției, a faptelor antisociale și violente, crearea unor
mecanisme criminale care obțin profituri substanțiale din acest tip de activitate
afectând stabilitatea economică și securitatea regională.
Deși se află pe agendele internaționale încă din anul 2000, traficul de
persoane, ca fenomen infracțional și social, rămâne în continuare o realitate ce
necesită un efort susținut și continuu din partea organismelor internaționale, a
fiecărui stat în parte, dar și a întregii societăți.
Creșterea cerer ii de servicii sexuale, de forță de muncă ieftină, dorința de a
obține profit cu investiții minime, sunt tot atâția factori care influențează în mod
direct intensificarea activității rețelelor de trafic.
Reacția împotriva traficului de persoane implică ma i multe aspecte: ca
activitate economică ilegală, traficul este una dintre resursele financiare principale
ale crimei organizate; ca încălcare majoră a drepturilor fundamentale ale omului,
este o ofensă adusă demnității umane pe care România nu o poate tre ce cu vederea;
ca activitate ilegală transfrontalieră, este un element care amenință securitatea și un
domeniu de cooperare important în interiorul UE și în parteneriat cu state, regiuni
și terțe organizații internaționale.
Astfel, factorii de decizie din Uniunea Europeană au lansat un apel către
comunitatea internațională, inclusiv către instituțiile de la nivel regional și național,

Traficul de minori Bogzeanu Cătălina

36
organizații non -guvernamentale, internaționale și alte organizații ale societății
civile, precum și către instituțiile și a gențiile Uniunii Europene, atât pentru a
contracara provocările ridicate de infracționalitatea transnațională, cât și pentru a
oferi o reacție clară și cuprinzătoare în direcția unor politici multidisciplinare,
coerente și coordonate, cu implicarea tuturor actorilor vizați din țările de origine,
tranzit și destinație. O astfel de reacție explicită trebuie să fie în concordanță cu
standardele drepturilor omului, acordându -se o atenție particulară traficului de
femei și copii, în conformitate cu instrumentele internaționale.

Traficul de minori Bogzeanu Cătălina

37
Bibliografie

I. Lucrări cu caracter monografic

1. Bârsan C., Convenția europeană a drepturilor omului, Comentariu pe articole ,
Vol.1, Drepturi și libertății, Editura All Beck, București, 2005
2. Cristuș N., Traficul de persoane, proxenetismul, crima organizată, practica
judiciară , Ed. Hamangiu, București, 2006
3. Deleanu I., Drept constituțional și instituții juridice , Ed. Chemarea, Iași, 1992
4. Dicționarul explicativ al limbii române , ed. a II -a, Ed. Univers En ciclopedic,
București, 1996
5. Gârbuleț I., Traficul de persoane, Ed. Universul juridic, București, 2010
6. Iancu Ghe., Drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale în România , Ed.
All Beck, 2003
7. Muraru I., Tănăsescu E.S., Drept constituțional și instituții politice , vol. I, ed.
XI, Ed. All Beck, București, 2003
8. Muraru I., Tănăsescu E.S., Constituția României – comentariu pe articole ,
Ed.C.H.Beck, București, 2008

II. Articole

1. Spiridon I.C. , Observații referitoare la Legea nr. 678/2001 p rivind prevenirea și
combaterea traficului de persoane , în Dreptul, nr. 7/2002

III. Acte normative

1. Legea nr. 678/2001 p rivind prevenirea și combaterea traficului de persoane
2. Noul Cod Penal

IV. Alte surse

1. www.scj.ro
2. www.jurisprudenta.org