Proiect cofinanțat din Fondul European de Dezvoltare R egional ă prin POAT 2007 -2013 [617680]

Proiect cofinanțat din Fondul European de Dezvoltare R egional ă prin POAT 2007 -2013

REZULTATELE ANALIZEI DOCUMENTARE
Sectorul MEDIU ȘI SCHIMBĂRI CLIMATICE

Martie 2013

2

CUPRINS

INFRASTRUCTURA ȘI SERVICIILE EXISTENTE ………………………….. ………………………….. 4
SECTORUL APĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 4
Apele de suprafață ………………………….. ………………………….. …………………………. 4
Lacuri naturale și de acumulare ………………………….. ………………………….. ……….. 4
Mediul marin și protecția zonei costiere ………………………….. …………………………. 5
Protecția zonei costiere ………………………….. ………………………….. ………………….. 7
Apele subteran e………………………….. ………………………….. ………………………….. …8
Alimentarea cu apă ………………………….. ………………………….. ………………………… 8
Colectarea și tratarea apelor uzate ………………………….. ………………………….. ….10
Stațiile de tratare a apei ………………………….. ………………………….. ………………… 10
Sisteme de colectare a apei, inclusiv sistemele de canalizare ……………………….. 12
Regionalizarea operării serviciil or de apă și canalizare ………………………….. ……. 13
Progresul înregistrat până în prezent și nevoia suplimentară de investiții în
sectorul apă ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 14

SECTOR UL DEȘEURI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….15
Deșeurile municipale ………………………….. ………………………….. ……………………. 15
Generare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 15
Managementul d eșeurilor ………………………….. ………………………….. …………… 16
Colectarea selectivă ………………………….. ………………………….. …………………… 17
Deșeuri industriale ………………………….. ………………………….. ……………………….. 18
Gene rare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 18
Managementul deșeurilor ………………………….. ………………………….. …………… 18
Deșeuri generate de activități medicale ………………………….. ……………………….. 18
Generare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 18
Managementul deșeurilor ………………………….. ………………………….. …………… 19
Progresul înregistrat până în prezent și nevoia suplimentară de investiții în
sectorul deșeuri ………………………….. ………………………….. ………………………….. .19

CALITATEA AERULUI ………………………….. ………………………….. ………………………….. …21
Calitatea aerului înconjurător ………………………….. ………………………….. ………… 21
Emisiile de poluanți atmosferici ………………………….. ………………………….. ……… 22
Progresul înregistrat până în prezent și nevoia suplimentară de investiții în
sectorul aer ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 24

3 CALITATEA SOLURILOR ………………………….. ………………………….. ………………………… 26
Soluri poluate, refacerea siturilor contaminate ………………………….. ……………… 27
Alte activități la scară mică: Depozi te de deșeuri periculoase și curățătorii
chimice. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 28
Situația preliminară a siturilor potențial contaminate identificate în România (la
nivelul anului 2008) ………………………….. ………………………….. ……………………… 29
Progresul înregistrat până în prezent și nevoia suplimentară de investiții ………. 30

BIODIVERSITATEA ȘI MĂSURI DE PROTEJARE A MEDIULUI ………………………….. …….. 31
Ariile naturale protejate ………………………….. ………………………….. ………………… 31
Progresul înregistrat până în prezent și nevoia suplimentară de investiții ………. 35

STAREA PĂDURILOR ………………………….. ………………………….. ………………………….. …35

SCHIMBĂRILE CLIMATICE ȘI GESTIONAREA RISCURILOR ………………………….. ……….. 37
Schimbările climatice – efecte asupra m ediului și economiei ……………………….. 38
Dezastre naturale, riscuri ………………………….. ………………………….. ………………. 42
Promovarea adaptării la schimbările climatice, a prevenirii și gestionării riscurilor
………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 44
Protecția împotriva inundațiilor ………………………….. ………………………….. ……… 45
Protecția împotriva secetei ………………………….. ………………………….. ……………. 47
Măsuri generale necesare ………………………….. ………………………….. ……………… 48

4 INFRASTRUCTURA ȘI SERVICIILE EXISTENTE

Sectorul apă
Apele de suprafață

Evaluarea stării ecologice și a potențialului ecologic pentru apele de suprafață s -a
efectuat conform Le gii Apelor nr. 107/1996 cu modificările și completările ulterioare, pe
baza metodologiilor Sistemului de Monitoring Integrat al Apelor din
România(S.M.I.A.R.) organizat conform cerin țelor Directivei Cadru a Apei 2000/60/CEE.
Evaluarea a avut în vedere rezultatele obținute în anul 2011 în secțiunile de control de
pe corpurile de apă de suprafață cu program de monitoring anual. În baza rezultatelor
obținute s -a constatat că doar 79,55% din totalul apelor de suprafață evaluate în 2011
îndeplineau condiți ile de mediu. În ceea ce privește fluviul Dunărea din cei 1.070,5 km
ce apar țin sectorului românesc, doar 52,59% se poate clasifica ca având un ‘bun
potențial ecologic’, în timp ce restul de 47,41% este considerat ca având doar un
potențial moderat.1

Plan ul de Management al Bazinelor Hidrografice (11 bazine pentru Rom ânia), care este
principalul instrument de implementare al Directivei Cadru, conține programele de
măsuri, cerute de Articolul 11 din Directiva Cadru Apă, măsuri care au în vedere
atingerea pr ogresivă a stării bune a tuturor apelor de suprafața până în anul 2015.

Apele uzate reprezintă una dintre presiunile ce afectează calitatea apelor de suprafață,
o mare parte dintre acestea fiind fie epurate necorespunzător, fie neepurate. Deși
volumul de ape uzate municipale tratate corespunzător a crescut cu 14,6% în perioada
2007 -20112, cantitatea de apă uzată netratată rămâne la un nivel ridicat.

Lacuri naturale și de acumulare

Evaluarea corpurilor de apă lacuri naturale din punct de vedere al stări i ecologice a
relevat faptul că din 51 corpuri de apă – lacuri naturale monitorizate din România
pentru anul 2011 doar 4 ating obiectivul de mediu iar din cele 47 lacuri naturale care nu
ating obiectivul de mediu 2 au stare de calitate slabă3. Numărul mar e de lacuri naturale
care nu ating obiectivul de calitate este cauzat în primul rând de procesul de eutrofizare,
proces favorizat de următoarele:
 majoritatea lacurilor naturale monitorizate sunt amplasate în zona de șes, au
adâncimi mici (cca 3 -7m) ceea c e favorizează în perioada de vară dezvoltarea
rapidă a algelor, în special a cyanofitelor; în jurul acestor lacuri se desfășoară
activități agricole, fapt ce duce la

1 Sinteza calită ții apelor din România, elaborată anual de Administrația Națională “Apele Române”
2 Sinteza calită ții apelor din România, elaborată anual de Administrația Nați onală “Apele Române”
3 Sinteza calită ții apelor din România, elaborată anual de Administrația Națională “Apele Române”

5  îmbogățirea apelor cu nutrienți;
 popularea și creșterea intensivă a peștelui;
 influe nța zonelor de agrement în proximitatea acestora;
 îmbătrânirea lacului, care este un fenomen natural.

În urma monitorizării realizată în 2011 asupra potențialului ecologic al corpurilor de apă
puternic modificate – lacuri de acumulare și artificiale din România se poate afirma că
din totalul de 106 corpuri de apă doar 53 ating obiectivul de mediu având o stare
ecologică bună.
Mediul marin și protecția zonei costiere

Zona costiera a României are o lungime de 244 km, reprezentând 7,65% din frontiera
națională si este subdivizata din punct de vedere economic si social în doua zone
principale. Zona nordica (aprox. 164 km lungime), care se întinde de la Golful Musura
până la Capul Midia si zona sudica (80 km), care se întinde de la Capul Midia la Vama
Veche.
Zona nordica este constituita dintr -o întinsa regiune deltaica protejata, incluzând Delta
Dunării, pe al c ărei teritoriu a fost înfiin țată Rezerva ția Biosferei Delta Dunării. Legisla ția
naționala si cea internationala impun ca în aceasta zona activ itatile economice sa se
desfasoare în concordanta cu statutul de rezervatie naturala, astfel încât sa fie pastrat
echilibrul ecologic. Zona sudica este considerata o regiune dezvoltata, în care activitatile
economice sunt concentrate si sunt strâns legate de apropierea de mare.4

În conformitate cu Directivele UE transpuse în legislația națională în zona marină
românească sunt stabilite 7 arii naturale protejate și situri de importanță internațională.

Nivelul mării ca indicator de stare a zonei costiere a prezentat în anul 2011 o abatere
constant pozitivă de la mediile lunare multianuale pe durata întregului an, cu excepția
lunii decembrie, când media lunii a fost cu 6,9 cm mai mică decât media lunară
multianuală a acestei luni. Tendința anuală a fost constant descrescătoare, de la 40,8 cm
în ianuarie la 6,5 cm în decembrie așa cum se prezintă în figura de mai jos.5 Media
anuală a fost cu numai + 5,7 cm mai mare decât media multianuală 1933 -2010.

4 Raport privind starea mediului din România în anul 2011 capitolul 5.4
5 Raport privind starea mediului din România în anul 2011 capitol ul 5.4

6 Grafic nr. 1 Oscila țiile nivelului M ării Negre la litoralul românesc în 201 1

În vederea monitoringului calității apelor tranzitorii, costiere și marine din zona
litoralului românesc al Mării Negre se investighează indicatorii fizici generali
(temperatură, transparență, salinitate, pH, oxigen dizolvat) și cei de eutrofizare ( fosfați,
azotați, amoniu, silicați). În anul 2011 indicatorii fizici generali s -au încadrat în general în
valori normale. Referitor la concentrațiile medii lunare (mai și iulie 2011) multianuale
ale azotaților, acestea reprezintă încă valori comparabil e cu cele d in perioada de
intensă eutrofiz are, efectele acestui aport de nutrienți fiind însă de mai mică intensitate
ca urmare a reducerii concentrațiilor fosfaților, factori limitativi ai proliferării
fitoplanctonice. Influența stației de epurare Constan ța Sud asupra apelor costiere se
regăsește și în cazul amoniului care a înregistrat o concentrație extremă în luna mai
depășind valoarea limită admisă.
În anul 2011, la litoralul românesc al Mării Negre, exceptând variabilitatea naturală, se
observă în ge neral, două surse importante de nutrienți, respectiv sportul fluvial și
influența stației de epurare Constanța Sud. 6

Referitor la concentrațiile metalelor grele evaluate în raport cu standardele de calitate a
mediului în domeniul apei recomandate de legi slația națională, concentrațiile de
cadmiu, nichel si crom s -au încadrat în limitele admise, în timp ce pentru cupru și plumb
un procent de cca 25% dintre eșantioanele analizate în anul 2011 au înregistrat depășiri
ale acestora (30 µg/L Cu, respectiv 10 µ g/L Pb).

Principalele presiuni antropice identificate în zona costieră românească provin din
dezvoltarea accentuată a diferitelor activități socio -economice în spațiul natural al zonei
costiere: turism și recreere, construcții/ cartiere de case de vacanț ă în zone turistice,
extindere modernizare porturi turistice existente: activități de dragaj, porturi și
navigație, construcții de nave, pescuit marin, agricultura și activități industriale etc.

6 Raport starea mediului marin și costier, 2011

7
În calitate de stat membru al UE, România a transpus Dire ctiva 2008/56/CE a
Parlamentului European pentru instituirea unui cadru de acțiune comunitară în
domeniul politicii privind mediul marin prin Ordonanță de urgență nr. 71 din
30/06/2010 privind stabilirea strategiei pentru mediul marin.

O atenție deosebi tă trebuie acordată reconstrucției zonei costiere. În 2011, s -a făcut
Evaluarea Strategică de Mediu (SEA) pentru Master Planul Protecția și Reabilitarea Zonei
Costiere. Planul își propune reconstrucția zonei costiere a litoralului, mai exact
restaurarea și îmbunătățirea mediului înconjurător, dezvoltarea unui program de
reabilitare și lucrări de protecție și prevenire a erodării zonei costiere, protejarea
infrastructurii economice și obiectivelor sociale afectare de eroziunea marină.
Implementarea unui prog ram integrat de monitorizare pentru zonele costiere în scopul
sprijinirii lucrărilor de mentenanță și elaborării Planului de Management Integrat în
domeniul protecției împotriva eroziunii costiere și definirii unor zone prioritare de
reabilitare și protecț ie sunt aspecte abordare de asemenea în cadrul acestui Plan.

Protecția zonei costiere

A fost elaborat Planul de Management al Fluviului Dunărea, Deltei Dunării, Spațiului
Hidrografic Dobrogea și Apelor Costiere care cuprinde prezentarea generală și
carac teristicile corpurilor de apă de suprafață pentru fiecare din sub -bazinele analizate.
Evaluarea stării corpurilor de apă, stabilirea obiectivelor de mediu și a excepțiilor au fost
analizate, în acest Plan, pentru întregul sector românesc al Fluviului Dunăr ea. De
asemenea, toate informațiile referitoare la măsurile suplimentare necesare atingerii
obiectivelor de mediu stabilite pentru fiecare corp de apă identificat la nivelul Fluviului
Dunărea, Deltei Dunării, Spațiului Hidrografic Dobrogea și Apelor Costie re, se regăsesc în
prezentul Plan de Management, în timp ce măsurile de bază, grupate pe domenii de
activitate, sunt detaliate în Planurile de Management Bazinale.7 Planul a fost supus
procedurii SEA.

Prin POS Mediu 2007 -2013 a fost finanțat proiectul “ Asistență tehnică pentru
pregătirea de proiecte AXA PRIORITARĂ 5 – Implementarea structurii adecvate de
prevenire a riscurilor naturale în zonele cele mai expuse la risc – Domeniul major de
intervenție 2 – Reducerea eroziunii costiere” în cadrul căruia au fost elaborate Master
planul privind protecția și reabilitarea zonei costiere românești (studii de teren,
modelare hidraulică, diagnostic al zonei costiere, master plan pentru zona costieră),
Aplicația de finanțare, Evaluarea Strategica de Mediu. 8

7 Planul de management al fluviului Dunărea,Deltei Dunării, spațiului hidrografic Dobrogea și apelor costiere,
www.rowater.ro
8 Evaluare Strategica de Mediu (SEA) – Raport de mediu , www.rowater.ro

8 Apel e subterane

Dintre factorii poluatori majori care afectează calitatea apei subterane putem aminti:
produse petroliere, produse rezultate din procesele industriale, produse chimice
(îngrășăminte, pesticide) utilizate în agricultură ce provoacă o poluare di fuză greu de
depistat și prevenit, produse menajere și produse rezultate din zootehnie, metale grele,
necorelarea creșterii capacităților de producție și a dezvoltării urbane cu modernizarea
lucrărilor de canalizare și realizarea stațiilor de epurare, expl oatarea necorespunzătoare
a stațiilor de epurare existente, lipsa unui sistem organizat de colectare, depozitare și
gestionarea deșeurilor și a nămolurilor de epurarea apelor industriale uzate.

Evaluarea anuală din 2011 cu privire la starea chimică la niv elul a 139 de corpuri de apă
subterană, din totalul de 142 de corpuri existente, arată că 80,58% dintre ape sunt în stare
bună, în timp ce restul de 19,42% sunt într -o stare chimică slabă9.
Din analiza datelor se observă că cele mai multe depășiri ale va lorilor de
prag/standardelor de calitate s -au înregistrat la indicatorii: azotați, azotiți, amoniu,
cloruri, sulfați și mai pu țin la fosfați.

Prin H.G. 53/2009, prin transpunerea Directivei Parlamentului European si a Consiliului
European 118/2006/CE pri vind protecția apelor subterane împotriva poluării si
deteriorării, (Directiva Apelor Subterane – DAS) a fost aprobat ,,Planul na țional de
protecție a apelor subterane împotriva poluării si deteriorării” Acesta are ca scop
stabilirea măsurilor specifice n ecesare pentru prevenirea și controlul poluării apelor
subterane, în vederea atingerii obiectivelor de protecție a apelor

Alimentarea cu apă

Cu toate că acoperirea aproape s -a dublat în ultimii 25 de ani, în anul 2010 doar 56,5%
din populația țării benef icia de servicii publice de alimentare cu apă10, cca70% din apă
provenind din ape de suprafață. Distribuția neuniformă a resurselor de apă la nivel
național, reglarea debitelor cursurilor de apă și poluarea semnificativă a râurilor interne
influențează serv iciile de alimentare cu apă. Perioadele secetoase din timpul verii sau
temperaturile foarte scăzute iarna creează probleme în ceea ce privește distribuția apei,
conducând fie la întreruperi ale alimentării cu apă care în anumite zone durează chiar și
câtev a zile, fie la reduceri semnificative de debit.

9 Raport privind starea mediului din România în anul 2011
10 Raport privind sistemul național de benchmarking în sectorul serviciilor de alimentare cu apă si de canalizare, ARA,
decembrie 2012

9 Grafic nr. 2 Ponderea populației care beneficiază de servicii publice de alimentare
cu apă (%)11

În anul 2011, Operatorii regionali acoperă 87,5% din populația care are alimentare cu
apă.12
Aproximativ jumătate din populație – 52% (în cea mai mare parte din zonele urbane)
este conectată de marile sisteme centralizate de apă potabilă (care alimentează peste
5.000 locuitori sau care furnizează peste 1000 m3 / zi). Pe de altă parte, aproximativ 30%
din po pulație se alimentează cu apă din surse individuale (fântâni publice sau
individuale, puțuri).

Consumul de apă a scăzut în ultimii ani (cu 3,8% în 2011 față de 2010), acest lucru
datorându -se diminuării activităților industriale, dar și introducerii pe s cară tot mai largă
a sistemului contorizat. Consumul în gospodării se menține ridicat, reprezentând
aproximativ 67% din volumul total de apă furnizat. În 2010, contorizarea apei la nivel
național a avut o acoperire de 86,7%, ușor mai mare în cazul operator ilor regionali
(90%), însă au existat variații mari între regiuni, unele județe înregistrând un nivel al
contorizării de doar 67 -74%. 13 Chiar și în contextul dezvoltării sistemului de contorizare,
în anul 2010 s -au înregistrat pierderi semnificative în rap ort cu volumul de apă furnizat,
de aproximativ 46% în cadrul rețelelor de distribuție (pierdere calculată ca diferență
între cantitatea produsă și cantitatea facturată).

11 Raport privind sistemul național de benchmarking în sectorul se rviciilor de alimentare cu apă si de canalizzare, ARA,
decembrie 2012
12 Raport privind sistemul național de benchmarking în sectorul serviciilor de alimentare cu apă si de canalizzare, ARA,
decembrie 2012
13 Raport privind sistemul național de benchmarking în sectorul serviciilor de alimentare cu apă si de canalizzare, ARA,
decembrie 2012

10 Potrivit Legii nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile, republicată, Ministerul
Sănătății este autoritatea competentă în domeniul calității apei potabile (monitorizarea
calității, stabilirea unor măsuri corective, informare și raportare către CE). Apa potabilă
furnizată prin sistemele centralizate ale operatorilor regionali este monit orizată la un
nivel satisfăcător. Spre deosebire de aceasta, apa potabilă furnizată de sistemele mici,
administrate de obicei de consiliile locale, este insuficient monitorizată, iar sursele
individuale de apă sunt monitorizate doar la solicitarea consumat orilor.

Echipamentele de laborator vechi și insuficiente existente la nivelul instituțiilor de
sănătate publică regionale și naționale pentru monitorizarea apei potabile reprezintă
principalul impediment în analizarea tuturor parametrilor apei potabile. F inanțarea
modernizării acestor echipamente, precum și achiziționarea unor laboratoare mobile de
monitorizare a calității apei potabile în zonele rurale trebuie sprijinite, în vederea
îmbunătățirii calității apei și diminuării efectelor negative asupra sănă tății populației.

Reabilitarea și dezvoltarea stațiilor de tratare a apei, alături de măsuri de creștere a
siguranței și reducerii riscului la nivelul sistemelor de alimentare cu apă, creșterea
numărului de utilizatori de servicii de alimentare cu apă și introducerea celor mai
avansate tehnologii și materiale pentru modernizarea/extinderea sistemelor de
alimentare cu apă se află în prezent printre priorități.

Colectarea și tratarea apelor uzate

Stațiile de tratare a apei

Tratarea apei continuă să fie o provocare pentru România. În ciuda progresului
înregistrat în ultimii ani (în special la nivelul operatorilor regionali), aceasta continuă să
fie o problemă importantă.

Referitor la implementarea Directivei 91/271/EEC a Tratării Apelor Uzate Orășenești,
întreg teritoriul României este o zona sensibil ă România a obținut următoarele perioade
de tranziție:
Pentru colectarea apelor uzate :
 Până la 31 decembrie 2013, pentru 263 de aglomerări cu mai mult de 10000
locuitori echivalen ți, reprezentând 61,9% din încărcarea biodegradabilă totală .
 Până la 31 decembrie 2018, pentru 2346 de aglomerări cu mai pu țin de 10000
locuitori echivalen ți, reprezentând 38,1 % din încărcarea biodeg radabilă totală .
Pentru epurarea apelor uzate :
 Până la 31 decembrie 2015, pent ru 263 de aglomerări cu mai mult de 10000
locuitori echivalen ți, reprezentând 61,9% din încărcarea biodegradabilă totală.

11  Până la 31 decembrie 2018, pentru 2346 de aglomer ări cu mai pu țin de 10000
locuitori echivalen ți, reprezent ând 38,1 % din încărcarea biodegradabil ă total ă,
inclusiv:
– aglomer ări umane cu mai pu țin de 2.000 l.e.;
– aglomer ări umane cu mai pu țin de 10.000 l.e. și apele uzate sunt evacuate în
ape costiere

Domeniile din activitatea economică care au o contribuție însemnată la constituirea
potențialului de poluare sunt: Colectarea și epurarea apelor uzate urbane și Prelucrări
chimice, pentru majoritatea indicatorilor chimici la care se adaugă și domenii ca Energie
electrică și termică, Industria metalurgică și construcții de maș ini și Industria extractivă,
la diverși indicatori.

În 2011 , un procent de 75% din apele uzate provenite din principalele surse de poluare
au ajuns în receptorii naturali, în special râuri, neepurate sau insuficient epurate14. Cea
mai mare contribuție la t otalul volumului de apă evacuat (incluzând și apele
convențional curate) o au producătorii de energie electrică și termică, aproximativ 69 %
din total. Alte surse sunt reprezentante de stațiile de captare și prelucrare apă pentru
alimentare populație (25%) , industria metalurgică și construcții de mașini (2%) și
prelucrările chimice (cca 2%).

Apele uzate rezultate din aglomerările urbane (în România există 22 aglomerări urbane
mari, cu o populație echivalentă (PE) de peste 150.000) au cel mai mare impact în ceea
ce privește poluarea cu substanțe organice, materii în suspensii, nutrienți, detergenți și
substanțe extractibile. Prin urmare, este extrem de important progresul înregistrat în
îmbunătățirea infrastructurii în domeniul epurării apelor uzate în cazu l a 20 de stații din
aceste aglomerări (finanțate din fonduri ISPA și POS Mediu).

Unele dintre stațiile de epurare a apei nu sunt funcționale sau nu sunt eficiente la
nivelul dorit, din cauza deprecierii, în timp ce altele sunt încă în etapa de testare te hnică
(există 66 de stații de epurare a apei uzate la care populația nu este conectată încă). Din
totalul de 1 637 de stații de epurare investigate în anul 2011, 500 de stații, reprezentând
30,5 %, au funcționat corespunzător, iar restul de 1137 stații, ad ică 69,5 %,
necorespunzător15. Potrivit raportului elaborat de Administrația Națională "Apele
Române"16, în aglomerările cu 2.000 -10.000 I.e, gradul de racordare la canalizare a
locuitorilor echivalenți este de 45,57%, suferind o creștere de 7,56% în 2011 f ață de
3,95% în 2007, iar în cazul aglomerărilor cu mai mult de 10.000 I.e., creșterea gradului
de racordare a fost de 10,56% în 2011.Având în vedere așezarea geografică a României
în bazinului hidrografic al Dunării și al Mării Negre și luând în considera re necesitatea

14 Sinteza calității apelor din România în anul 2011/ www.rowater.ro
15 Sinteza calității apelor din România în anul 2011/ www.rowater.ro
16 Stadiul realizării lucrărilor pent ru epurarea apelor uzate urbane și a capacităților în execuție și puse în funcțiune
pentru aglomerări umane " 2011

12 protejării mediului în aceste zone, România a declarat întregul teritoriu al României ca
zonă sensibilă (2005). În consecință, în aglomerările umane cu peste 10.000 l.e. trebuie
să se asigure infrastructura necesară tratării apelor uzate car e va permite epurarea
avansată a apelor uzate urbane17.

Prin urmare este obligatoriu ca aglomerările cu peste 10.000 I.e să fie conectate la
stațiile municipale de epurare a apei uzate urbane, dotate cu echipamente de epurare
terțiară pentru eliminarea nut rienților (azot și fosfor). Obligațiile privind adoptarea
sistemelor de epurare avansată implică eforturi financiare suplimentare, având în
vedere că proiectele ISPA și alte proiecte din fonduri Europene finanțează modernizarea
stațiilor de epurare doar la nivelul treptei biologice. În prezent, doar 16 stații de epurare
urbane au introdus treapta avansată (terțiară) și este necesar ca numărul acestora să
crească, în special în cazul aglomerărilor cu peste 10.000 l.e., în vederea conformării cu
obligațiile a sumate prin Tratatul de aderare până în anul 2015.

În ceea ce privește aglomerările cu mai puțin de 10.000 l.e., este necesară introducerea
treptei secundare (biologice).

Nămolurile provenite din epurarea apelor uzate sunt depozitate în gropile de gunoi
urbane iar o mică parte este utilizată în agricultură sau incinerată. Este necesară
identificarea unor soluții de management al nămolului provenit din epurarea apelor
uzate, în special în contextul viitoarelor proiecte integrate finanțate din fonduri
euro pene destinate marilor orașe.

Sisteme de colectare a apei, inclusiv sistemele de canalizare

În România, gradul de racordare la canalizare a aglomerărilor este 56,96%.18

În cazul aglomerărilor cu 2 000 -10 000 l.e.19, gradul de colectare a crescut de la 4, 42% în
2007 la 11,25% la sfârșitul anului 2011, în timp ce pentru aglomerările cu peste 10.000
l.e gradul de colectare a crescut semnificativ, cu 12,3% în 2011 față de 2007 . Cu toate
acestea, doar 516 aglomerări dispun de sisteme de canalizare, dintre ace stea doar 21
fiind conforme cu cerințele Directivei 91/271/EEC (95% dintre locuitorii echivalenți ai
aglomerării fiind conectați la sistemul de canalizare).

17 Hotărârea de Guvern 352/2005 Art. 3 (1).
18 Stadiul realizării lucrărilor pentru epurarea apelor uzate urbane / www.rowater.ro
19 Stadiul re alizării lucrărilor pentru epurarea apelor uzate urbane și a capacităților în execuție și puse în fu ncțiune
pentru aglomerări umane" Starea actuală a sectorului serviciilor publice de alimentare cu apă și can alizare în 2011,
raport elaborat de Administrați a Națională "Apele Române"

13

Regionalizarea operării serviciilor de apă și canalizare

Necesitatea existenței unor operatori puternici din punct de vedere tehnic și economic,
capabili să implementeze proiecte mari de investiții finanțate din fonduri europene a
impus regionalizarea operării serviciilor de apă și canalizare.

În 2011 existau 42 de operatori regionali, câte unul la nivelul fiecărui județ în parte
(pentru servicii de apă și canalizare), care acoperă un număr de 251 orașe și 901
localități rurale, ceea ce reprezintă o creștere semnificativă în ceea ce privește
acoperirea față de anul 2010 (246 orașe și 761 localităț i rurale). Toți operatorii regionali
sunt autorizați pentru servicii de management al apei. Operatorii regionali asigurau în
2010 89,1% din serviciile de canalizare din România. Există totuși diferențe în ceea ce
privește gradul de acoperire, chiar și în i nteriorul zonei acoperite de operatorii regionali.
În cazul unora dintre regiuni, cum ar fi Regiunile București Ilfov și Sud Muntenia, gradul
de acoperire este între 28 și 42% din total populație20.

Grafic nr. 3.Populația deservită cu servicii de alime ntare cu apă de operatorii mari
2009 –2011 (mii locuitori)21

20 Starea actuală a sectorului serviciilor publice de alimentare cu apă și canalizare în 2011/ ARA
21 Starea actuală a sectorului serviciilor publice de alimentare cu apă și canalizare în 2011/ ARA

14 Progresul înregistrat până în prezent și nevoia suplimentară de investiții în sectorul apă

Prin intermediul Sistemului Integrat de Monitorizare a Apei s -a realizat o bază de date la
nivelul Adm inistrației Naționale ‘Apele Române’, aceasta cuprinzând date cu privire la
calitatea apelor de suprafață, precum și cu privire la apele uzate evacuate în râuri.
Măsurile necesare, precum și estimări ale costurilor asociate și alte măsuri
suplimentare, au fost definite în Planurile de Management Bazinal, elaborate de
Administrația Națională „Apele Române”, în conformitate cu prevederile Directivei
Cadru Apă. Resurse financiare importante sunt necesare pentru îndeplinirea obiectivelor
de mediu în ceea ce pri vește apele de suprafață. Costurile de investi ții necesare
implementării programelor de măsuri au fost evaluate la cca. 21 miliarde euro pân ă în
anul 2027. 22
Valoarea totală a investițiilor pentru infrastructura de apă uzată este de cca. 12 miliarde
euro, valoare evaluată în cadrul Planurilor de management bazinale, atât pentru măsuri
de bază, cât și pentru cele suplimentare, până în anul 2021.

În ultimii 4 ani (2007 -2011), s -au investit în total aproximativ 3 miliarde de Euro la nivel
național în extinder ea și reabilitarea infrastructurii de apă/apă uzată . Pentru a investi în
infrastructura de apă/apă uzată în toate tipurile de aglomerări de tip mediu – peste
10.000 p.e și mici – între 2.000 și 10.000 p.e., au fost luate în considerare diferite surse
de f inanțare: fonduri internaționale, împrumuturi, fonduri guvernamentale și locale,
fonduri UE.

În perioada de programare 2007 -2013, s -au aprobat 43 de proiecte în sectorul apei prin
POS Mediu Axa Prioritară 1 Extinderea și modernizarea sistemelor de apa și apă uzată ,
având o valoare eligibilă de 4 226 184 550 Euro.

Ca urmare a negocierilor pentru Capitolul 22 – „Mediu”, România a ob ținut anumite
perioade de tranzi ție în vederea conformării cu directivele relevante din sectorul de apă.
Astfel, pentru Direc tiva privind epurarea apelor uzate urbane, România trebuie sa se
conformeze până în 2015 în ceea ce prive ște construirea sistemelor de canalizare si a
stațiilor de epurare a apelor uzate în aglomerările urbane cu mai mult de 10.000
locuitori echivalen ți (l.e.), iar pân ă în 2018 în aglomerările cu o popula ție echivalenta
cuprinsa între 2.000 si 10.000 l.e.
În plus, tot până la sfâr șitul anului 2015, toate aglomerările de peste 10.000 l.e. trebuie
sa fie dotate cu instala ții pentru reducerea concentra țiilor de nutrienți.

După anul 2015, au fost programate să se realizeze sta ții și măsuri de epurare pentru
aglomerări mici și să se găsească solu ții pentru aglomer ările cu o suprafa ță mare și
densitate mică a popula ției, unde este necesar ă o abordare individu ală a fiecă rei situa ții

22 Sinteza calității apelor din Ro mânia în anul 2011/ www.rowater.ro

15 în parte. Sta țiile mici de epurare sau rezolv ările individuale nu vor influen ța atingerea
“stării bune a apelor”.

Resurse financiare semnificative sunt încă necesare pentru asigurarea unei infrastructuri
adecvate de apă în România și pentru a îndeplini cerințele de mediu ale UE, în special în
contextul diferențelor mari dintre regiuni și al nevoilor mari la nivelul regiunilor.

La nivelul celor 11 bazine/spații hidrografice, a fost elaborat un program de măsuri care
cuprinde atât mă suri de bază, cât și măsuri suplimentare, în scopul atingerii obiectivelor
de mediu stabilite pentru toate corpurile de apă.

Măsurile de bază au fost stabilite având în vedere, în special, cerințele Directivelor
europene în domeniul mediului, precum și a lte prevederi europene și naționale.

Măsurile suplimentare pentru reducerea poluanților și măsurile pentru alterările
hidromorfologice au fost prioritizate în baza criteriului cost – eficiență, respectiv raportul
dintre costul măsurii și efectul acesteia în planul elementelor biologice de calitate.

Pentru perioada 2010 – 2027 costurile totale ale măsurilor de bază și măsurilor
suplimentare pentru implementarea programului de măsuri la nivel na țional se situează
la valoarea de 20,992 miliarde Euro, din ca re din care 97,8% sunt costuri pentru
realizarea măsurilor de bază și 2,8% costuri pentru realizarea măsurilor suplimentare.23

SECTORUL DEȘEURI

Deșeurile municipale

Generare

În anul 2010, cantitatea de deșeuri municipale colectată a fost de 7,07 milioa ne tone,
din care 5,82 milioane tone au fost colectate prin intermediul serviciilor proprii
specializate ale primăriilor sau ale firmelor de salubritate, înregistrând o scădere de
aproximativ 16% față de cantitatea de de șeuri municipale generată în anul 200 9. Din cantitatea totală
de deșeuri municipale colectată, 78,5% este reprezentată de deșeurile menajere și
asimilabile24. Pentru populația care nu este deservită de servicii de salubritate,
cantitatea totală de deșeuri generată (și necolectată) se calculeaz ă potrivit indicatorilor
de generare stabiliți de Planurile Regionale de Gestionare a Deșeurilor, și anume: 0,9
kg/persoană/zi în mediul urban și 0,4 kg/persoană/zi în mediul rural. 25

23 Planul național de management aferent porțiunii naționale a bazinului hidrografic internațional al fluviului
Dunărea, www.rowater.ro
24 Raport privind starea mediului din România în anul 2011
25 Raport privind starea me diului din România în anul 2011

16 Cantitatea de de șeuri municipale generate precum și metodele de tratare a acestora
variază semnificativ între statele membre. În 2010, statele membre cu cea mai mare
pondere a de șeurilor municipale depozitate au fost Bulgaria (100% din de șeurile
tratate), România (99%), Lituania (94%) și Letonia (91%).26

Compoziția procentual ă pe tip de material a deșeurilor menajere colectate în anul 2010
este prezentată în tabelul de mai jos:

Grafic nr. 4 Compoziția procentuală pe tip de material a deșeurilor menajere colectate
în anul 2010

Cantitatea de deșeuri din construcții și dem olări generate în 2010 a fost de 497 510
tone, 145 900 tone dintre acestea au fost reutilizate. 27

Managementul deșeurilor

Responsabilitatea pentru gestionarea deșeurilor municipale aparține administrațiilor
publice locale. În ceea ce privește gradul de acoperire a populației, în anul 2010
aproximativ 70% din populație a fost conectată la serviciile de colectare a deșeurilor
solide la nivel național, 85% în zonele urbane și 52% în zonele rurale.28

Depozitarea deșeurilor municipale, în anul 2010, s -a reali zat atât pe depozite conforme
(27), cât și pe depozitele neconforme (106), care î și sistează activitatea conform
perioadelor de tranziție aprobate de UE.

Concomitent cu sistarea depozitării pe depozitele neconforme, au fost realizate stații de
transfer ș i sortare care au preluat deșeurile colectate din localitățile în care a fost sistată
activitatea pe depozitele neconforme. Astfel, în cursul anului 2010 au fost în operare un
număr de 70 de stații de transfer si/sau sortare. În scopul îndeplinirii angajam entelor

26 Eurostat
27 Raport privind starea mediului din România în anul 2011
28 Raport privind starea mediului din România în anul 2011

17 asumate în ceea ce privește reducerea cantităților de deșeuri biodegradabile depozitate,
la începutul anului 2011 s -au finalizat la nivel național un număr de 70 instalații și
platforme de compostare, acestea fiind autorizate sau în proces de autor izare.

La nivelul anului 2010, cca 95% din cantitatea de de șeuri municipale (exclusiv de șeurile
din construc ții și demolări), colectată de operatorii de salubrizare, a fost eliminată prin
depozitare, ratele de reciclare și valorificare a acestor tipuri de deșeuri fiind încă foarte
reduse. În anul 2010, din 5325,81 mii tone de șeuri municipale colectate de operatorii de
salubritate (exclusiv de șeuri din construcții și demolări), au fost valorificate 296,14 mii
tone, prin reciclare materială sau valorificare energetică. Valorificarea energetică se
realizează, în primul rând, în fabricile de ciment care sunt autorizate pentru
coincinerarea de șeurilor municipale care sunt improprii reciclării materiale. 29

Gradul de valorificare redus are în primul rând cauze de natură tehnică (inexistența
infrastructurii de colectare separată și de sortare în cele mai multe zone ale țării,
respectiv lipsa capacităților de reciclare pentru anumite tipuri de materiale), dar și
economică (lipsa unor instrumente financiare care să s timuleze/oblige operatorii de
salubrizare să livreze de șeurile colectate către instalații de tratare/valorificare și nu
către eliminare).

Colectarea selectivă

România se află încă la început în ceea ce privește implementarea sistemului de
colectare sele ctivă a deșeurilor și prin urmare o serie de probleme cu care se confruntă
în această privință sunt generate de lipsa infrastructurii și de timpul necesar pentru
schimbarea mentalității populației. Astfel, aproximativ 96% din deșeurile menajere sau
asimila te sunt colectate încă în recipiente mixte, fără separarea la sursă30, fiind necesare
investiții suplimentare pentru îndeplinirea cerințelor europene.

În anul 2010, doar 698 localități implementau sistemul de colectare selectivă a
deșeurilor.31 Este de aște ptat ca în următoarea perioadă de timp colectare selectivă a
deșeurilor să se extindă mult mai rapid, o dată cu implementarea sistemelor integrate
de gestionare a deșeurilor. Toate acestea vor crea premisele dezvoltării acestui sector,
cu oportunități de c reștere a numărului de locuri de muncă.

Potrivit cerințelor noii Directive Cadru privind Deșeurile, minim 50% din masa totală a
deșeurilor ar trebui reciclate și reutilizate.

29 Raport privind starea mediului din România în anul 2011
30 România – Identificarea viitoarelor proiecte de management al deșeurilor (2014 -2020) -Task 1 Baseline report
31 Raport privind starea mediului din România în anul 2011

18

Deșeuri industriale

Generare

În cursul anului 2010, cantitatea de deșeuri generate de industria extractivă, energetică
și prelucrătoare a fost de cca. 191 milioane tone, din care peste 90% sunt deșeuri
rezultate din activitățile de extracție (minerit).

Deșeurile periculoase generate de principalele activități economice (cu ex cepția
industriei extractive) au totalizat 13,4 milioane de tone în 2010. Pe de altă parte,
deșeurile periculoase, generate în anul 2010, au reprezentat circa 0,3% din totalul
deșeurilor generate (inclusiv deșeuri din industria extractivă). Majoritatea deș eurilor
periculoase au fost eliminate prin depozitare, restul fiind valorificate sau eliminate prin
co-incinerare sau incinerare.

Managementul deșeurilor

În 2010, erau în operare 40 depozite pentru deșeuri industriale, din care 8 pentru
deșeuri industria le periculoase. În 2011, un număr suplimentar de 25 instalații de
diferite tipuri au fost puse în funcțiune.
O altă importantă problemă de mediu este reprezentată de o serie de halde de steril și
iazuri de decantare din industria minieră (unele fiind cupri nse în Tratatul de Aderare a
României la Uniunea Europeană), care trebuie închise și ecologizate datorită
potențialului de risc ridicat.
Până în prezent, din cauza fondurilor insuficiente, autoritățile au recurs doar la punerea
lor în siguranță și conser vare.

Deșeuri generate de activități medicale

Generare

În anul 2011, la nivelul tuturor unităților sanitare reprezentative din România, cantitatea
de deșeuri generată din activități medicale a fost de 34 511 tone/an, din care: 25 663
tone/an deșeuri ne periculoase, asimilabile celor menajere, 7 497 tone/an deșeuri
infecțioase periculoase, iar 1351 tone/an deșeuri înțepătoare/tăietoare periculoase.32
În concluzie, cantitatea de deșeuri periculoase rezultate din activitatea medicală pentru
anul 2011 a fost de 8 848 tone/an, în scădere cu 17% față de anul 2010.

32 Raport privind starea mediului din România în anul 2011

19 Managementul deșeurilor

Eliminarea finală a deșeurilor periculoase rezultate din activitatea medicală se realizează
prin incinerare sau depozitare pe depozite municipale de deșeuri pentru deșeuril e
infecțioase și înțepătoare – tăietoare după ce au fost tratate prin sterilizare termică. O
altă alternativă privind tratarea deșeurilor este reprezentată de neutralizarea prin
sterilizare termică a deșeurilor periculoase medicale la nivelul unității sani tare
(echipamente proprii), deșeurile tratate, fiind nepericuloase, sunt depozitate în
depozitul de deșeuri municipale din regiunea respectivă.

Progresul înregistrat până în prezent și nevoia suplimentară de investiții în sectorul
deșeuri

În perioada de programare 2007 -2013, în cadrul Axei Prioritare 2 DMI 2.1 Dezvoltarea
sistemelor integrate de management al deșeurilor și extinderea infrastructurii de
management al deșeurilor au fost aprobate 21 de proiecte cu o valoare eligibilă de 670
091 565 euro, car e se află în diferite stadii de implementare. Obiectivul general al
acestor proiecte a fost îmbunătățirea infrastructurii de management a deșeurilor.
Componentele principale ale acestor proiecte au fost orientate către33:
– îmbunătățirea sistemelor de colect are (colectare selectivă, compostare, stații de
transfer)
– atingerea țintelor referitoare la reciclare și recuperare stabilite în conformitate
cu prevederile Directivei 94/62/CE a Parlamentului European și a Consiliului din
20 iulie 1998 privind ambalajele și deșeurile de ambalaje
– respectarea prevederilor Directivei 1999/31 privind depozitarea de șeurilor prin
reducerea eliminării deșeurilor biodegradabile la rampă (implementarea
facilităților de sortare, stațiilor de tratare mecano -biologice, etc) și prin
închiderea depozitelor neconforme.

În urma negocierilor pentru Capitolul 22 „Mediu”, România a ob ținut perioade de
tranzi ție până la 31 decembrie 2013, în vederea atingerii țintelor de reciclare. Pentru a
atinge aceste ținte si, de asemenea, pe cele spec ifice fiecărei categorii de ambalaje,
până în 2013, România trebuie sa dezvolte noi instala ții de reciclare si recuperare. În
vederea realizării unui management realist al de șeurilor de ambalaje, este necesar un
sistem corespunzător pentru colectarea selec tivă a de șeurilor.

În cazul depozitelor municipale neconforme România a primit perioade de tranziție
etapizată până la 16 iulie 2017 pentru închiderea depozitelor neconforme. Au fost luate
măsurile necesare pentru constituirea fondului de închidere și u rmărire post -închidere
(la momentul solicitării actelor de reglementare, deținătorii de depozite au fost obligați

33 Prezentare detaliată a proiectelor viitoare de management al deșeu rilor 2014 -2020 România – JASPERS

20 să prezinte dovezi privind constituirea fondurilor de închidere și urmărire post -închidere
a depozitului).

Provocarea pentru următoarea peri oadă de programare decurge din noile cerin țe ale
Directivei -cadru privind deșeurile (Directiva 2008/98/CE) în special referitoare la
adoptarea până în 2020 a măsurilor necesare pentru reutilizarea și reciclarea de șeurilor,
cum ar fi, cel pu țin, hârtie, m etal, plastic și sticla provenind din gospodarii și, eventual,
provenind din alte surse, în măsura în care aceste fluxuri de de șeuri sunt similare
deșeurilor care provin din gospodarii, la un nivel minim de 50 % din masa total. De
asemenea, în contextul i nițiativei majore a Strategiei Europa 2020 – o Europă eficientă
din punctul de vedere al utilizării resurselor – va trebui acceptată recunoa șterea
incinerării deșeurilor ca sursă de energie, ceea ce va putea genera un nou val de
proiecte în acest secto r.

România se confruntă, de asemenea, cu o infrastructură deficitară (colectare
separată/reciclare/reutilizare), îngreunând astfel orientarea spre etapele superioare ale
ierarhiei deșeurilor. De aceea, încurajarea investițiilor care urmăresc reducerea
consumului de resurse și favorizarea aplicării practice a ierarhiei deșeurilor (prevenire;
pregătire pentru reutilizare; reciclare, alte operațiuni de valorificare, de exemplu
valorificarea energetică; eliminarea) va asigura premisele atingerii obiectivelor
strategice Europene.

Acestea reprezintă o provocare imensă pentru România, având în vedere practicile
curente de colectare și depozitare mixtă a deșeurilor. Mai mult, implementarea
conceptului de ierarhie a deșeurilor, împreună cu a altor prevederi legis lative, vor
necesita investiții semnificative în infrastructura deșeurilor în următoarea perioadă,
precum și o reorganizare profundă a sectorului. În 2012 Curtea Europeană de Audit a
realizat o evaluare a eficacității finan țării acordate de Uniunea Europea na pentru
infrastructuri de gestionare a de șeurilor municipale. Raportul realizat a evidențiat faptul
că pentru două regiuni selectate în România, în ciuda unor campanii de con știentizare,
aproape toate de șeurile biodegradabile colectate separat s -a doved it a fi contaminate și
a trebuit să fie depozitate în loc să fie tratate în instala țiile de compostare. 34

Este nevoie de implementarea unui număr de acțiuni pentru a asigura conformitatea cu
noile cerințe, inclusiv consolidarea sistemelor integrate de ges tionare a deșeurilor,
sprijinirea tranziției către investiții și sisteme cu emisii reduse de carbon, promovarea
eficienței energetice, reducerea consumului total de resurse prin creșterea volumului de
deșeuri reciclate, precum și promovarea unei utilizări mai eficiente a resurselor. Aceste
acțiuni vor crea de asemenea oportunități pentru sectorul privat.

34 Raport Special nr.20 emis de Curtea Europeană a Auditorilor, 2012

21 Sunt necesare de asemenea investiții semnificative pentru alte tipuri de deșeuri, cum ar
fi deșeurile industriale și deșeurile generate de activitățile m edicale.
Experiența implementării proiectelor finanțate prin POS Mediu 2007 – 2013 a ar ătat că
beneficiarii (autoritățile publice locale) nu au capacitatea instituțională suficientă
pentru a dezvolta cu succes sistemele de management integrat al deșeurilo r la nivel
județean. În același timp Asocia țiile de Dezvoltare Intercomunitar ă (ADI) au o capacitate
și expertiz ă tehnic ă limitat ă mai ales din perspectiva rolului preconizat al acestora în
viitor, în ceea ce prive ște delegarea oper ării infrastructurii rea lizate cu fonduri
europene.
În acest sens, la nivel na țional, se propune a dezvolta proiecte de asisten ță tehnică care
vor avea în vedere ac țiuni concrete pentru a consolida capacitatea de management a
beneficiarilor și a ADI precum și capacitatea lor de g estionare a contractelor de operare
a infrastructurii (crearea unor echipe permanent de management de proiect pentru
contractele de operare și colectare, sprijin ad -hoc prin măsuri de tip "FOPIP", elaborarea
unor contracte standard pentru operare și colec tare).

CALITATEA AERULUI
Calitatea aerului înconjurător

Calitatea aerului înconjurător în România este permanent monitorizată prin intermediul
a 139 stații automate ce fac parte din Rețeaua Națională de Monitorizare a Calității
Aerului (RNMCA) repartiz ate pe întreg teritoriul țării. Respectând criteriile de clasificare
impuse de Uniunea Europeană, în scopul evaluării calității aerului, pe teritoriul
României, au fost stabilite, conform prevederilor Anexei nr.2 din Legea nr. 104/2011:
• 13 aglomerări: Ba cău, Baia Mare, Brașov, Brăila, București, Cluj Napoca,
Constanța, Craiova, Galați, Iași, Pitești, Ploiești și Timișoara;
• 41 zone, identificate la nivel de județ.35

În 201036 calitatea aerului înconjurător a rămas la un nivel constant în zonele și
aglomer ările unde concentrațiile substanțelor poluante se aflau sub valorile limite
pentru protecția sănătății umane. La stațiile din mediul rural, nu s -au înregistrat depășiri
ale nivelului critic pentru protecția vegetației pentru NO 2, SO 2, O3 și CO.

Pentru toate zonele și aglomerările în care au fost înregistrate depășiri ale valorilor
limită pentru SO2, NOx sau pulberi (PM10), au fost elaborate programe de gestionare a
calității aerului, cu măsuri de reducere ce au avut un impact pozitiv semnificativ asupra
concentrațiilor de poluanți în aerul înconjurător.
Totuși, deși nivelul concentrațiilor de particule în suspensie (PM 10) a scăzut, rămâne în
continuare ridicat în unele aglomerări precum Buc urești, Iași, Timișoara, Brașov și Baia
Mare, unde s -au înregistr at depășiri ale valorilor limită zilnice de particule în suspensie.

35 www.mmediu.ro
36 Raport privind starea mediului din România în anul 2011

22
Grafic nr. 5 Evoluția emisiilor de aer PM10 2007 -2010

Concentrațiile anuale pentru particulele în suspensie (PM 2.5) au fost în 2010 sub
valoarea limită plus marja de toleranță. 37

Conc entrația de metale grele analizată în particulele în suspensie (PM 10) înregistrată în
2011, respectiv plumb (Pb), cadmium (Cd), arsen (As), nichel (Ni), au fost sub valorile
limită anuale.

În ceea ce privește concentrația de NH3 în aerul înconjurător, în vecinătatea unor surse
semnificative s-au înregistrat depășiri ale concentrațiilor maxime admisibile prevăzute
de legislația națională.
Emisiile de poluanți atmosferici

România are obligația de a limita emisiile anuale de poluanți atmosferici cu efect de
acidifiere, eutrofizare și de precursori ai ozonului, sub valorile de 918 mii tone/an
pentru dioxid de sulf (SO2), 437 mii tone/an pentru oxizi de azot (NOx), 523 mii tone/an
pentru compuși organici volatili nonmetanici (NMVOC) și 210 mii tone/an pentru
amoniac (NH3), valori ce reprezintă plafoanele naționale de emisie stabilite pentru anul
2010.

Trebuie menționat faptul că Protocolul Gothenburg privind reducerea gradului de
acidifiere, eutrofizare și nivelul de ozon troposferic a fost modificat în anul 2012 prin
includerea angajamentelor Părților în ceea ce privește reducerea emisiilor de poluanți

37 Raport privind starea mediului din România în anul 2011

23 atmosferici, angajamente care trebuie îndeplinite până în anul 2020. Acest document
stabilește pentru România angajamente importante privind reducerea emisiilo r de
poluanți atmosferici până în anul 2020, prin comparație cu 2005, după cum urmează:
77% pentru SO2, 45% pentru NOx, 13% pentru NH3, 25% pentru NMVOC și 28% pentru
PM2.5, ceea ce înseamnă că în anul 2020 și în anii ulteriori emisiile anuale de poluanți
atmosferici trebuie să fie de mai mici de 147 mii tone/an pentru dioxidul de sulf (SO2),
170 mii tone/an pentru NOx, 319 mii tone/an pentru NMVOC, 172 mii tone/an pentru
NH3 și 75 mii tone/an pentru PM2.5. Atingerea acestor ținte va deveni angajament de
reducere a emisiilor, prin ratificarea de către România, în calitate de stat membru UE, a
Protocolului Gothenburg revizuit și va reprezenta pentru România o imensă provocare
în următorii ani.

În urma analizei evolu ției cantită ților de poluan ți emiși în aer la nivel na țional, în
perioada 2005 -2010 s -a înregistrat tendin ța descrescătoare a cantită ților totale de
poluan ți la nivel na țional pentru gazele cu efect de seră acidifiere, eutrofizare și a
precursorilor de ozon (SO2, NOx, NMVOC, NH3) cât și a emisiil or de pulberi si de metale
grele.

În anul 2010, emisiile de dioxid de sulf sunt caracterizate de o scădere cu aproximativ
45,46% față de anul 2005, datorată în principal reducerii emisiilor în industria
metalurgică și a producției de energie. O contribuți e majoră la cantitatea totală o au
instalațiile mari de ardere.

În anul 2010, emisiile totale de NOx au atins valoarea de 217,938 kt, față de 309,056 kt
în 2005. Emisiile de NOx provin în special din sectoarele „Transport rutier” (38,01%) și
„Producția d e energie termică și electrică” (24,73%).

În 2010, emisiile de NH3 au scăzut cu 19,48% față de anul 2005. Ponderile cele mai
importante în totalul național le au managementul dejecțiilor provenite din creșterea
vacilor de lapte (22,80%), scroafelor (24,7 8%) și a găinilor ouătoare (13,36%).

Emisiile de NMVOC au crescut ușor în 2010 față de 2005, cu 13,98%. Cea mai mare
creștere este cauzată, în special de ”Arderi în sectorul rezidențial” (37,73%)38. Evoluția
emisiilor în aer de PM 10 provenite din activ ități industriale, în perioada 2007 -201039.

În 2010, emisiile totale de plumb au înregistrat o scădere de 41,77% față de 2005, fapt
datorat în mare parte reducerii emisiilor din sectorul metalurgiei, în timp ce nivelul
emisiilor de cadmiu și mercur nu a pr ezentat devieri semnificative față de anii anteriori.

38 Raport Starea mediul ui 2011
39 Raport privind starea mediului din România în anul 2011

24 În 2010, emisiile totale de dioxină au scăzut cu 15,39% față de anul 2005, această
scădere datorându -se diminuării cantităților de deșeuri industriale și spitalicești
incinerate, precum și scăderii ac tivității în sectorul metalurgie.

Grafic nr. 6 Evoluția emisiilor anuale de gaze cu efect acidifiant și de eutrofizare și
precursori ai ozonului

Progresul înregistrat până în prezent și nevoia suplimentară de investiții în sectorul aer

Se va urmări r ealizarea și continuarea pe perioada 2014 – 2020 a Programului de
dezvoltare și optimizare a Rețelei naționale de monitorizare a calității aerului (obiectiv
de interes public national), si aplicarea echilibrată si uniformă la nivel national a
prevederilor legale referitoare la evaluarea și gestionarea calității aerului.

Dezvoltarea sistemelor de monitorizare continuă a calității aerului prin includerea
măsurării tuturor poluanților care pot afecta sănătatea populației și mediului
înconjurător cum sunt comp ușii organici volatili precursori ai ozonului, metalele grele
sau compușii organici persistenți este o condiție pentru o corectă coordonare a
dezvoltării urbane și a oricărei dezvoltări teritoriale cu obiectivele referitoare la calitatea
aerului precum și pentru identificarea celor mai eficace măsuri pentru îmbunătățirea
calității aerului .
Calitatea aerului trebuie să fie menținută în parametrii optimi prin dezvoltarea la nivel
local și regional de planuri eficiente de menținere și îmbunătățire a calității aerului
bazate pe programe de măsurări continue a nivelului calității aerului, studii de dispersie
a poluanților în atmosferă, prognoze de calitate a aerului și evaluări ale efectelor

25 poluanților atmosferici asupra sănătății populației și mediului înconjur ător.Eficacitatea
acestor planuri trebuie determinată printr -o evaluare corectă și completă a situației
existente precum și prin utilizarea unor metode obiective de cuantificare a efectelor
măsurilor propuse asupra sănătății populației și mediului și a cal ității vieții în general.
Trebuie urmărite cu prioritate planuri pentru îmbunătățirea calității aerului în marile
aglomerări urbane și în zonele cu trafic intens.

Pentru reducerea emisiilor atmosferice. ar trebui susținute programe adecvate care
vizează s ursele de poluare și mărimea emisiilor, Acestea se vor referi atât la sursele
industriale cât și la emisiile provenite din activitățile casnice și ale micilor întreprinderi.
Încălzirea gospodăriilor populației, preponderent prin arderea lemnului și a
comb ustibililor fosili constituie o sursă semnificativă de emisii de poluanți în atmosferă,
în special de pulberi și poluanți organici și trebuie propuse și promovate măsuri pentru
utilizarea unor sisteme de încălzire eficiente și mai puțin poluante.
Reducere a emisiilor industriale prin promovarea tehnologiilor nepoluante, reducerea
emisiilor fugitive din activitățile industriale și casnice, a emisiilor de NH3 din agricultură,
limitarea emisiilor de compuși organici și metale grele din sectorul transporturi p recum
și a emisiilor de pulberi produse ca urmare a degradării solurilor trebuie să constituie
obiective de urmărit în continuare pentru asiguarea unui nivel optim al calității aerului”.

Programul de stimulare a înnoirii Parcului auto na țional (programul “Rabla”) a fost
instituit în baza O.U.G. nr. 217 din 4 decembrie 2008, a Ordinului nr. 89 din 10 februarie
2009 pentru aprobarea Instruc țiunilor privind modalită țile de aplicare a Ordonan ței de
urgen ță a Guvernului nr. 217/2008 și Ordinului nr. 148 din 3 iulie 2009 cu următoarele
obiective:
 diminuarea efectelor negative a poluării aerului asupra sănătă ții popula ției și a
mediului, în aglomerările
 urbane, ca urmare a emisiilor de gaze de eșapament de la autoturisme, cu nivel
de poluare foarte ridicat;
 încadrarea emisiilor în valorile limită admise la nivel european pentru aerul
ambiental; prevenirea formării deșeurilor, ca urmare a abandonării
autoturismelor uzate și atingerea țintelor prevăzute de aquis -ul comunitar de
mediu privind recuperarea și reci clarea deșeurilor provenite din vehicule uzate.

În anul 2011 s -a derulat și programul de stimulare a înnoirii parcului na țional de
tractoare și mașini agricole autopropulsate (Programul “Rabla” pentru tractoare –
Ordinul nr. 1995 din 28 iulie 2011 pentru aprobarea Ghidului de finan țare a Programului
de stimulare a înnoirii Parcului na țional de tractoare și mașini agricole autopropulsate).

26 CALITATEA SOLURILOR

Terenurile agricole aveau în 2010 cea mai mare pondere (61,39%), fiind urmate de
păduri și a lte terenuri cu vegetație forestieră (28,35%). Restul de 10,26% este acoperit
de râuri, iazuri, curți, clădiri, drumuri, etc). Această distribuție este similară celei din anii
anteriori.

România are soluri agricole de bună calitate, însă fertilitatea aces tora este puternic
afectată de fenomene precum eroziune, secetă, salinizare, acidificare, alcalinitate sau
compactare. Impactul acestor fenomene asupra activităților agricole este din ce în ce
mai mare. Din cauza creșterii indicelui demografic în ultimii 6 5 de ani, cota de teren
arabil per capita a scăzut în România de la 0,707 ha în anul 1930 la 0,439 ha în 2009.

Calitatea solurilor agricole este afectată și de aplicarea fertilizanților chimici. În perioada
1999 – 2011 se remarcă o creștere a suprafeței fertilizate de la 3 640 900 ha la 6 893 863
ha. 40 Evoluția utilizării îngrășămintelor chimice în agricultură în această perioadă este
prezentată în graficul de mai jos. De remarcat faptul că aceste cantități sunt mult mai
reduse decât necesarul culturilo r, astfel că acestea consumă din rezerva solului, așa cum
a rezultat și din datele obținute în cadrul rețelei de monitoring de nivel I. 41

Grafic nr. 7. Utilizarea îngrășămintelor chimice în agricultură, în perioada 1999 – 2011
(tone substanță activă)

Referitor la poluarea solurilor, există trei categorii de poluare:
 poluare industrială și agricolă;
 poluare prin procese de pantă și alte procese fizice;
 poluarea solurilor prin alte procese naturale și /sau antropice.

40 Ministerul Agriculturii, Dezvoltarii Rurale, Directia pentru Politici de Agromediu, Îmbunata țiri Funciare și Fond
Funciar
41 Raport privind starea mediului din România în anul 2011, capito lul 4

27 Calitatea solurilor este afectat ă, în diferite grade, de poluare, de activități industriale și
de fenomene naturale. Din datele obținute prin inventarierea parțială s e poate afirma
că 410 121 ha sol sunt afectate de poluarea determinată de activități industriale și
agricole.42
La nivel de țară se estimează că suferă în diferite grade de pe urma proceselor de pantă
următoarele suprafețe: eroziunea prin apă 6.300.000 ha, prin vânt 378.000 ha, iar
alunecările de diverse tipuri se manifestă diferit pe 702000 ha.

Conform datelor provizorii, sunt afectate de diferite procese de pantă 3.372.916 ha, din
care foarte puternic -excesive 664.879 ha. Peste 33,5% (1.129.652 ha) din suprafața
raportată se situează în regiunea Nord -Est, suprafețe importante afectate de eroziune și
alunecări se găsesc și în regiunile Sud -Est (20,4% -689.410 ha), Centru (440.745 ha), Vest
(329.238 ha), Nord -Vest (316.809 ha).

Soluri poluate, refacerea siturilor contaminate

România a moștenit ca rezultat al revoluției industriale numeroase situri contaminate
istoric.
Mult e dintre activitățile desfășurate în trecut sau care s -au desfășurat după 1990, având
ca acționar principal statul român, au avut sau au un impact semnificativ asupra
mediului. Astfel, conform principiului „poluatorul plătește”, statul trebuie să -și asume
responsabilitatea remedierii siturilor contaminate ca urmare a activităților industriale
intens desfășurate până în 1990 și după 1990.

În timpul regimului comunist au fost construite și puse în funcțiune instalații industriale
complexe, de mare capacita te. România era considerată o țară puternic industrializată,
dar aceste industrii deținute de stat nu funcționau pe baza unor măsuri adecvate de
protecție a mediului și sănătății umane. Unele dintre aceste complexe industriale au fost
privatizate în perioa da postcomunistă, altele au dat faliment sau au continuat să
funcționeze în proprietatea statului.
Unele sectoare sunt predominante din punct de vedere al siturilor contaminate::
Industria minieră și metalurgică
Impactul asupra mediului din industria min ieră provine de la iazurile de decantare și de
la haldele se steril, precum și de la instalațiile de prelucrare. Programul Procesului de
Închidere și Ecologizare a Obiectivelor Miniere 2007 -2020 al Guvernului prevede și
remedierea contaminării solului și a apei subterane. Exista o varietate de poluanți
incluzând metalele grele, cianuri, hidrocarburi, aciditate, salinitate, produse petroliere,
PCB (bifenili policlorurați), sau alte substanțe din rezervoare subterane de depozitare.

42Raport privind starea mediului din România în anul 2011, capitolul 4

28 Infiltrarea contaminanților în apa de suprafață și emisiile în aer au, de asemenea,
impacte majore.
Și în industria metalurgică poluarea solului și a apei subterane constă, în general, în
emisii de metale grele, hidrocarburi și alte substan țe organice, PCB și dioxine etc. Zonele
contaminate cu metale grele trebuie reabilitate în urma închiderii, încetării activităților,
ceea ce presupune, de cele mai multe ori, tratarea atât a solului, cât și a apei subterane
contaminate, prin metode costisitoare financiar.

Industria petrolieră
Siturile aferente industriei petroliere variază de la cele mic i (puțurile de extracție) la
cele mari și complexe (rafinării sau instalații mari de depozitare – distribuție a
produselor petroliere). Contaminarea solului, subsolului, apei subterane asociată
industriei petroliere constă în prezența poluanților de tipul hidrocarburilor (ușoare
și/sau grele) și a unor metalelor grele precum plumb, zinc, cupru și nichel, ceea ce
implică costuri de decontaminare, remediere sit ridicate.
Industria chimică
O parte dintre combinatele chimice, petrochimice și farmaceutice desfă șoară încă
activități, dar majoritatea sunt abandonate și necesită acțiuni de remediere.
Industria chimică este caracterizată prin contaminare complexă, prezentă într -un
număr mare de situri.
Poluanții solului, subsolului, apei freatice în cazul acestui s ector sunt prin definiție
foarte numeroși și diverși, iar aplicarea unor tehnologii/soluții de decontaminare a
solului și a apei subterane este foarte costisitoare din punct de vedere financiar.
Depozite vechi de pesticide
În România există în zonele neloc uite depozite vechi de pesticide care prezintă un risc
semnificativ pentru sănătatea umană și mediu. Aceste depozite sunt amplasate, în
general, pe suprafețe relativ mici, dar conțin substanțe foarte periculoase pentru
sănătatea umană și mediu. Pentru a re media siturile contaminate cu pesticide trebuie
aplicate metode avansate de remediere a solului, dar și a apei subterane, care, de
asemenea, sunt costisitoare.
Alte activități la scară mare
În plus, față de activitățile majore menționate mai sus, mediul a fost afectat
semnificativ și de alte activități la scară mare, cum ar fi industria de prelucrare a
metalelor, activitățile militare, industria de prelucrare a lemnului, centralele electrice,
activitățile feroviare etc. Fostele zone industriale contaminat e cu combustibili de tip
diesel, uleiuri, fenoli trebuie reabilitate prin tratarea solului și a apei subterane.
Alte activități la scară mică: Depozite de deșeuri periculoase și cură țătorii chimice.

29 Situația preliminară a siturilor potențial contamin ate identificate în România (la
nivelul anului 2008)
În perioada 2007 –2008 a fost întocmit un inventar național preliminar privind siturile
potențial contaminate, pe baza datelor disponibile la momentul respectiv, rezumat după
cum urmează:

Grafic nr. 8. Distribuția națională pe baza datelor disponibile a siturilor potențial
contaminate, pe sectoare de activitate ( sursa: ANPM, 2008)

La nivel anului 2008, în România au fost inventariate un număr de 1628 situri potențial
contaminate aferente principalel or sectoare de activitate, repartizate pe tipuri activități/
sectoare economice astfel:
– industria minieră și metalurgică – 158;
– industria petrolieră – 839;
– industria chimică – 91;
– alte activități la scară mare – 540 ( activități specifice industr iilor:
energetică, electrotehnică și electronică, sticlă, ceramică, textilă și pielărie,
celuloză și hârtie, lemn, ciment, construcții de mașini, alimentară, activități
militare, activități specifice de transport terestru, aeroporturi, activități
specifice agricole și zootehnice, activități nucleare).

30
Acest prim inventar poate fi considerat un prim pas, el indicând și principalele sectoare
implicate. Numărul total însă de situri se așteaptă să crească semnificativ, în urma
realizării investigării fostelor platforme industriale, a zonelor pe care s -au desfășurat
activități agricole, zootehnice, militare, transport, depozitelor de deșeuri periculoase
etc.
Progresul înregistrat până în prezent și nevoia suplimentară de investiții

În majoritatea zonelor afec tate de degradare/poluare situația este imputabilă statului
român, care trebuie să își asume responsabilitatea unor acțiuni de
reabilitare/refacere/remediere a solului, a solului, a apei subterane poluate, de
reconstrucție ecologică a acestor zone degradat e/poluate/grav afectate, inclusiv
refacerea ecosistemului afectat.
Conform estimărilor în cadrul proiectelor de asistență tehnică derulate în domeniu până
în prezent, în următorii 30 de ani România ar trebui să angajeze sume cuprinse între 5 si
13 miliard e Euro pentru acțiuni de reabilitare/refacere a zonelor afectate de
degradare/poluare. Această valoare a fost stabilită luând în considerare siturile potențial
contaminate inventariate preliminar în 2008.

In prezent, inventarul siturilor potențial contami nate/contaminate actualizat la nivelul
anului 2013 este în curs de analiză și evaluare, în cadrul direcției de specialitate din
MMSC, în vederea elaborării listelor de situri contaminate prevăzute de H.G. nr.
1408/2007 privind modalitățile de investigarea și evaluare a poluării solului și
subsolului, liste care vor fi aprobate prin ordin comun al conducătorilor MMSC, MADR,
MDR, ME, MFP, până la sfârșitul anului 2013.

În ciuda nevoilor semnificative din acest domeniu, acțiunile întreprinse până acum sunt
limitate, în special din cauza unui vid legislativ în ceea ce privește gestionarea siturilor
contaminate.

În perioada de programare 2007 -2013 prin POS Mediu Axa Prioritară2, DMI 2
Reabilitarea zonelor poluate istoric au fost aprobate 5 proiecte cu o valo are eligibilă de
87.251.077 euro.

Prioritatea pentru perioada următoare o constituie promovarea și aprobarea prin
hotărâre a Guvernului a Strategiei naționale și a Planului național de acțiune pentru
gestionarea siturilor contaminate, document care va sta bili necesarul de investiții și
prioritățile de finanțare pentru sectorul situri contaminate aferente perioadei de
finanțare 2014 -2020.

31 BIODIVERSITATEA ȘI MĂSURI DE PROTEJARE A MEDIULUI

Datorită poziției geografice și complexității, precum și distribuți ei radiale a formelor de
relief, România are o biodiversitate remarcabilă. Ecosistemele naturale și semi -naturale
acoperă aproximativ 47% din teritoriul țării, 45% fiind acoperit de ecosistemele agricole,
în timp ce clădirile și infrastructura ocupă restul de 8%. Diversitatea ecosistemelor și a
habitatelor este completată de o remarcabilă diversitate de specii de plante și animale.

Cu excepția marilor zone agricole și a unor ecosisteme terestre și acvatice, aflate sub
impactul negativ al unor surse de pol uare, în care se înregistrează modificări ale
structurii și dinamicii diversității biologice, restul mediului natural se păstrează în
parametrii naturali de calitate, oferind condițiile necesare conservării diversității
biologice specifice.

Ariile natural e protejate

În România, au fost desemnate, în scopul asigurării măsurilor speciale de protecție și
conservare in situ a bunurilor patrimoniului natural, următoarele categorii de arii
naturale protejate:
a) rezervații științifice, parcuri naționale, monum ente ale naturii, rezervații naturale,
parcuri naturale – 978 arii naturale protejate de interes național;
b) de interes internațional: situri naturale ale patrimoniului natural universal,
geoparcuri, zone umede de importanță internațională, rezervații a le biosferei – trei
Rezervații ale Biosferei : – Delta Dunării (1991), Retezat (1979), Pietrosul Rodnei (1979)
și opt Situri Ramsar : – Delta Dunării (1991), Insula Mică a Brăilei (2001), Lunca
Mureșului (2006), Complexul Piscicol Dumbrăvița (2006), Lacul Techirghiol (2006), Parcul
Natural Por țile de Fier (2011), Tinovul Poiana Stampei (2011), Parcul Natural Comana
(2011).;
c) de interes comunitar sau situri "Natura 2000": situri de importanță comunitară, arii
speciale de conservare, arii de protecție spec ială avifaunistică – 383 situri de
importanță comunitară și 148 arii de protecție specială ;
d) de interes județean sau local: stabilite numai pe domeniul public/privat al unităților
administrativ -teritoriale, după caz.

Referitor la ariile naturale prot ejate de interes comunitar, în calitate de Stat Membru al
Uniunii Europene, România are anumite obligații cu privire la înființarea și consolidarea
rețelei Natura 2000 și asigurarea unei conectivită ți func ționale între ecosisteme în
interiorul și între sit urile Natura 2000 pe întreg pe teritoriul românesc. Extinderea
siturilor NATURA 2000 a avut o dinamică foarte rapidă, depășind din ce în ce mai mult
suprafața ariilor protejate declarate anterior, astfel încât la începutul anului 2012 în
România se găseau 531 arii NATURA 2000, din care 383 au fost declarate situri de

32 importanță comunitară (SCI) și 148 zone de protecție specială avifaunistică43 (SPA).
Suprafața totală ocupată este de 55.723,07 kmp, reprezentând 23,37 % din suprafața
totală a României. Cele d ouă tipuri de arii NATURA 2000 se suprapun în parte, 9,54% din
teritoriul național fiind cuprins atât într -un SCI, cât și într -un SPA44.
Managementul ariilor naturale protejate se realizează în conformitate cu prevederile
OUG nr. 57/2007 privind regimul ari ilor naturale protejate, conservarea habitatelor
naturale, a florei și faunei sălbatice aprobată prin Legea 49/2011, cu HG nr. 918/2010
privind reorganizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Protecția Mediului și a
instituțiilor publice aflate în subordinea acesteia și cu OM nr. 1948/2010 privind
aprobarea Metodologiei de atribuire a administrării ariilor naturale protejate care
necesită constituirea de structuri de administrare și a Metodologiei de atribuire a
custodiei ariilor naturale protejate care nu necesită constituirea de structuri de
administrare.

Anul 2011 a înregistrat o îmbunătățire a managementului în ariile naturale protejate,
prin organizarea de către Ministerul Mediului și Pădurilor a două sesiuni de atribuire în
custodie și admini strare a ariilor naturale protejate, în lunile martie și octombrie ale
anului 2011. În cele 2 sesiuni au fost semnate 2 contracte de administrare pentru 7 arii
naturale protejate (inclusiv situri Natura 2000) si 102 Convenții de custodie pentru 165
arii na turale protejate (inclusiv situri Natura 2000 desemnate în anul 2007). Facem
precizarea că în liste nu au fost incluse noile situri Natura 2000 desemnate în 2011.

43Raport privind starea mediului din România în anul 2011, capitolul 5
44Priorități de dezvoltare teritorială naționale în atingerea obiectivelor Strategiei Europa 2020 – versiunea 1
(Noiembrie 2012), Comitetul Consultativ pentru Coeziunea Teritorială

33

Grafic nr. 9 Siturile de importanță comunitară din România în anul 201145

Grafic nr. 1 0 Ariile de protecție specială avifaunistică din România în anul 201146

45 Raport privind starea mediului din România în anul 2011
46 Raport privind starea mediului din România în anul 2011

34

Situația atribuirii în custodie și administrare, la sfârșitul anului 2011, se prezintă astfel:
un număr de 667 arii naturale protejate erau atribuite în custodie și un număr de 406
arii naturale protejate se află în administrare (cuprinzând și ariile din parcurile naturale
și naționale).

Din cele 978 arii de interes național și 531 de situri Natura 2000, la sfârșitul anului 2011,
50% din totalul ariilor naturale protejate din Româ nia se aflau într -o formă de
management, administrare sau custodie. Un caz particular îl constituie rezervația
biosferei Delta Dunării al cărei management se realizează de către Administrația
Rezervației, instituție publică cu personalitate juridică, cu se diul în municipiul Tulcea, în
subordinea autorității publice centrale pentru protecția mediului, înființată în
conformitate cu Legea nr. 82/1993 privind constituirea Rezervației Biosferei "Delta
Dunării" cu modificările și completările ulterioare.
La sfâr șitul anului 2011 exista un număr de 3 planuri de management aprobate,
respectiv pentru Parcul Național Călimani, Parcul Natural Bucegi și Parcul Natural Balta
Mică a Brăilei. De asemenea, s -au promovat acte normative pentru aprobarea
regulamentelor și con siliilor științifice și consultative ale parcurilor naturale și naționale.

În cadrul proiectului Sistem Integrat Informatic de Mediu (SIM) se realizează subsistemul
Conservarea Naturii care are un modul dedicat Administrării Rețelei de Arii naturale
prote jate din România.

Capacitatea bio -productivă a biodiversității din România (2,17kg x ha/persoană)
reprezintă doar jumătate din potențialul estimat. Acest lucru reflectă numeroasele
transformări în ceea ce privește diferitele componente ale biodiversității , în special în
sectorul agricol și forestier. Discrepanța dintre potențialul real și cel existent este
cauzată în principal de insuficienta adoptare a principiilor dezvoltării durabile în politicile
de dezvoltare existente la nivel de sector și regiune. Industria farmaceutică, turismul,
agricultura și silvicultura, piscicultura sunt doar câteva domenii ce pot fi dezvoltate în
contextul unui management corespunzător și eficient al resurselor existente și al
potențialului capitalului natural.

Agresiunea as upra mediului, habitatelor și speciilor afectează biodiversitatea. În plus,
diminuarea semnificativă a animalelor din gospodării și a zonelor cultivate, abandonarea
practicilor tradiționale de cultivare a pământului, alături de abandonarea terenurilor
repr ezintă amenințări importante pentru biodiversitate.

35

Progresul înregistrat până în prezent și nevoia suplimentară de investiții

În cadrul Axei Prioritate 4 POS Mediu: “Implementarea sistemelor adecvate de
management pentru protejarea naturii” au fost co ntractate 157 proiecte, având o
valoare eligibilă de 157 481 300 Euro. Aceste proiecte au avut ca obiective conservarea
diversității biologice, a habitatelor naturale, a speciilor de floră și faună sălbatică precum
și asigurarea managementului eficient a l ariilor protejate, inclusiv Natura 2000.

STAREA PĂDURILOR

Fondul forestier național al României ocupa la sfârșitul anului 2011, o suprafață de 6519
mii hectare, care reprezenta 27,3% din suprafața țării. Suprafața fondului forestier, la 31
decembrie 20 11, comparativ cu aceeași dată a anului 2010, a înregistrat o creștere de
0,1% datorată în principal reamenajării de păș uni împădurite și introducerii în fondul
forestier a terenurilor degradate, în condițiile Legii nr. 46/2008 privind Codului silvic.47

Grafic nr. 11 Evoluția suprafe ței fondului forestier, pe categorii de folosință,
în perioada 2006 – 2011

În anul 2011, s -au efectuat lucrări de regenerare a pădurilor pe 25.000 hectare, cu 1266
hectare mai mult față de anul 2010. Din totalul suprafețe lor din fondul forestier supuse
procesului de regenerare, 54,0% (13.501hectare) au fost regenerări naturale, cu 9,3%
mai puțin față de anul 2010, iar 46,0% (11.499 hectare) le -au reprezentat împăduririle
(regenerări artificiale), cu 13,8% mai mult decât în anul precedent.

47 Raport privind starea mediului din România în anul 2011 capitolul 4

36

Grafic nr. 12 Evoluția suprafețelor regenerate natural și artificial
în perioada 2006 -2011

În anul 2011, cea mai mare parte din împăduriri, respectiv 89,8% (10331 hectare) s –
au efectuat pe terenuri din fondul forestier și numai 6,5% (743 hectare) pe terenuri din
afara fondului forestier.

Grafic nr. 13 Evoluția suprafețelor împădurite, pe categorii de terenuri,
în perioada 2006 -2011

În cadrul Programului de dezvoltare forestieră, care are ca obiectiv menținerea și
îmbunătăți rea gospodăririi durabile a pădurilor de stat și private, pentru mărirea
contribuției acestora la economia națională și rurală s -au derulat următoarele activități
principale48:

48 Raport privind starea mediului din România în anul 2011 capitolul 4

37
 s-a semnat și derulat în cea mai mare parte, contractul privind sprijinirea
înființării asociațiilor locale de proprietari de păduri, fiind finalizată metodologia
de înființare a asociațiilor și ghidul pentru demararea activității acestora;
 a fost depus și analizat raportul de fundamentare a campaniei de conștientizare,
realizându -se acordurile finale asupra mesajului campaniei și asupra populației
țintă și vectorilor de transmitere a informației.

SCHIMBĂRILE CLIMATICE ȘI GESTIONAREA RISCURILOR

România a ratificat Convenția -cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice
(UNFCCC) prin Legea nr. 24/1994, și Protocolul de la Kyoto prin Legea nr. 3/2001.
Conform Protocolului de la Kyoto, România s -a angajat să reducă emisiile de gaze cu
efect de seră cu 8% în perioada 2008 -2012, considerând nivelul emisiilor din anul de
1989 dr ept nivel de referință. Emisiile totale de gaze cu efect de seră (excluzând
contribuția sectorului Folosința Terenurilor, Schimbarea Folosinței Terenurilor și
Silvicultură – LULUCF) au scăzut în anul 2010 cu 57,56%, comparativ cu nivelul emisiilor
din anul 1989. Bazându -ne pe aceste date, există o mare probabilitate ca România să -și
îndeplinească obligațiile de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră conform
Protocolului de la Kyoto în perioada de angajament 2008 – 2012, fără adoptarea unor
măsuri adi ționale de reducere a emisiilor.
Tendința emisiilor totale de gaze cu efect de seră este descrescătoare, determinată pe
de o parte de diminuarea activităților economice și a consumului de energie din
perioada 1989 – 1992 și pe de altă parte de criza econo mică din ultima perioadă de
timp. Unele industrii energo – intensive și -au redus semnificativ activitățile, iar acest
lucru s -a reflectat în reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.
Sectoarele pentru care s -au estimat nivelurile de emisii/rețineri pr in sechestrare a
gazelor cu efect de seră sunt: Energie, Procese industriale, Utilizarea solvenților și a altor
produse, agricultura, utilizarea terenurilor, schimbarea utilizării terenurilor și silvicultură
(LULUCF) și Deșeuri.

Cel mai semnificativ gaz c u efect de seră este dioxidul de carbon (CO2). Scăderea
emisiilor de CO2 de la 212348,50 mii tone în anul 1989, la 86858,72 mii tone în anul
201049, se datorează scăderii consumului de combustibili fosili utilizați în sectorul
energetic, în special în produ cția de electricitate și căldură pentru sectorul public și în
industria de prelucrare și construcții, ca o consecință a faptului că amploarea
activităților din aceste industrii s -a diminuat semnificativ.
Nivelurile emisiilor de metan (CH4), generate în pr incipal de activitățile de extracție și
distribuție a combustibililor fosili și de activitățile de creștere a animalelor, au înregistrat
o scădere de -a lungul perioadei 1989 – 2010, mai pronunțată în primii patru ani ai

49 Raport privind starea mediului din România în anul 2011

38 acestei perioade. Scăderea emisiilor în anul 2010, față de nivelul înregistrat în anul de
bază 1989, este de 50,49%.

Emisiile de protoxid de azot (N2O) rezultă în principal din sectorul Agricultură – soluri
agricole și sectorul Procese Industriale – industria chimică. Declinul acestor activ ități este
reflectat în evoluția nivelele emisiilor de N2O. Dintre gazele cu efect de seră, nivelul
acestor emisii înregistrează cea mai semnificativă scădere: 54,22 % în anul 2010
comparativ cu anul de referință 1989.
În comparație cu anul 1989, emisiile de perfluorocarburi (PFC) rezultate din producția de
aluminiu au scăzut în anul 2010 cu 99,77%
Schimbările climatice – efecte asupra mediului și economiei

În România, variabilitatea climatică are efecte directe asupra unor sectoare precum
agricultura, sil vicultura, gospodărirea apelor, sectorul rezidențial și de infrastructură,
conducând la modificarea perioadelor de vegetație și la deplasarea liniilor de
demarcație dintre păduri și pajiști, determinând in acela și timp creșterea frecvenței și
intensității fenomenelor meteorologice extreme (furtuni, inundații, secete).
Schimbările în regimul climatic din România se încadrează în contextul global, ținând
seama de condițiile regionale: creșterea temperaturii va fi mai pronunțată în timpul
verii, în timp ce, î n nord -vestul Europei creșterea cea mai pronunțată se așteaptă în
timpul iernii..

În ultimii ani, România s -a confruntat cu condiții meteo extreme, cum ar fi inundații atât
pe fluviul Dunărea cât și pe majoritatea râurilor interne, dar și cu secetă extrem ă. Astfel,
în ultimii 8 ani (2000 -2007), în România s -au înregistrat două evenimente pluviometrice
extreme (secetă în 2000 și 2007 și inundații în 2005)50.

Anul 2000 s -a caracterizat prin cea mai mică cantitate anuală de precipitații iar 2005 a
fost unul dintre primii 3 ani cu cele mai multe precipitații căzute pe teritoriul românesc
în intervalul 1901 – 2010. Mai mult, în perioada 1860 – 2004, nivelul Mării Negre a
crescut cu 34 cm, fapt ce a condus la o eroziune costală alarmantă. Alte riscuri cum ar fi
cele legate de valurile de căldură, incendiile de pădure, alunecările de teren,
cutremurele și noile riscuri industriale, afectează de asemenea populația și economia
din România.

Potrivit celui de al patrulea raport de evaluare publicat de IPCC (2007), î n România se
așteaptă o creștere medie a temperaturilor medii anuale similară cu cea proiectată la
nivel european, față de perioada 1980 -1990, existând diferențe mici între rezultatele
modelelor din primele decenii ale secolului 21și mai mari în ceea ce pr ivește sfârșitul
secolului: între 0,5°C și 1,5°C pentru perioada 2020 -2029 și între 2,0°C și 5,0°C pentru
2090 -2099, în funcție de scenariu.

50Ghid privind adaptarea la schimbările climatice / 29/09/2008

39

Grafic nr. 14 Creșterea temperaturii medii multianuale (șC) în intervalul 2001 -2030,
comparativ cu inter valul de referință 1961 -199051

Fenomenul încălzirii globale va continua să influențeze cantitatea de precipitații din
România, care se așteaptă să scadă în sezonul cald, aceasta determinând creșteri ale
temperaturilor pe tot parcursul anului. Acest lucru va continua să afecteze echilibrul
natural al mediului și activităților umane. Ca rezultat al temperaturilor mari înregistrate
în timpul verii în zona de sud -est a România, s -a observat creșterea fenomenului
aridității în această regiune.

51 Raport privind starea mediului din România în anul 2011

40

Grafic nr. 1 5 Diferența în cantitatea medie multianuală de precipitații (în %) dintre
intervalul 2001 -2030 și normala climatologică standard (1961 -1990).52

Unul dintre cele mai vizibile efecte ale acestei situații se observă în agricultură, unde
producția vegetală a variat semnificativ de la un an la altul, în contextul unor condiții
climatice variabile.

Perioada 2007 – 2012 a fost foarte secetoasă; seceta a avut un impact negativ asupra
productivității agricole, producția medie la hectar a scăzut cu peste 50% în caz ul
terenurilor care nu dispun de sisteme de irigații. Potrivit datelor centralizate de
Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, seceta din 2011 -2012 a produs daune pe o
suprafață de 5 883 466 ha la nivel național; nivelul daunelor diferă de la o reg iune la alta
sau în funcție de tipul de culturi. Cele mai afectate culturi au fost cele de porumb, grâu,
orz și orzoaică, cartofi, floarea soarelui și rapiță. În comparație cu perioada 2009 -2011,
producția a scăzut semnificativ în 2012, cu 15,7 în cazul f lorii soarelui și cu până la 80,2%
în cazul rapiței.

Potrivit datelor oficiale furnizate de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în anul
2010 o suprafață de 143 795 ha a fost afectată de inundații. Cele mai afectate culturi au
fost cele de grâu , secară, triticale, porumb, floarea soarelui, rapiță, pășunile și fânețele.

Lipsa tehnologiei de producție rațională în micile holdinguri (cum ar fi culturile succesive
și rotația culturilor), reducerea cantității de fertilizatori necesari pentru asigu rarea

52 Raport privind starea mediului din România în anul 2011

41 echilibrului de nutrienți ai solului, precum și lipsa măsurilor de corectare a acidității
solului au condus la o calitate precară a solurilor în unele zone ale țării.

Degradarea acută a solurilor, defrișările ilegale și practicile nesănătoase în do meniul
protecției mediului, industrial și agricol au condus la fragilitatea mediilor rurale, a
activităților agricole, așezărilor omenești și a altor activități umane. Mai mult, acestea au
un efect negativ asupra mediului. 53

Alte sectoare economice și act ivități umane s -au dovedit fragile și au fost influențate
negativ de schimbările de climă, cum ar fi transporturile, construcțiile, furnizarea de
energie sau alte utilități (apă, canalizare etc).

De exemplu, în ceea ce privește impactul schimbărilor clim atice asupra sistemelor de
alimentare cu apă și canalizare au fost identificate două probleme majore:
 iernile mai calde și mai scurte au condus la un volum al zăpezii mai mic și la o
topire bruscă a zăpezii;
 temperaturile extreme și perioadele secetoase di n timpul verii au condus la
reducerea cantității și calității resurselor de apă și la creșterea cererii în ceea ce
privește alimentarea cu apă.

Excesul de apă (inundații) a avut ca efect creșterea rapidă a cantității suspensiilor în
sursa de apă, cu conse cințe asupra procesului de tratare; de asemenea, apar probleme
datorită lipsei capacității de preluare a rețelei de canalizare, precum și afectarea
procesului de epurare.54

Alte riscuri, cum ar fi incendiile de pădure, cutremurele sau noile riscuri industr iale care
influențează încălzirea globală au afectat de asemenea populația și economia din
România.

Turismul este de asemenea afectat de probleme cum ar fi eroziunea costieră, inundații
sau condiții meteorologice extreme, precum și de creșterea temperatu rilor, acestea
influențând în mod negativ stațiunile montane destinate sporturilor de iarnă și generând
probleme legate de alimentarea cu apă (având în vedere că dotarea cu servicii de bază
reprezintă cheia către un turism de succes). Efectele asupra indus triei și economie în
general sunt de asemenea semnificative, acestea crescând nevoia adoptării unor
tehnologii prietenoase pentru mediu și promovarea dezvoltării durabile.

Populația României, în special grupurile vulnerabile, este expusă riscurilor schim bărilor
climatice, principalele cauze fiind infrastructură precară sau managementului
necorespunzător al situațiilor de urgență. Valurile de căldură au condus la riscuri mai

53 Proiect co -finanțat UE "Agricultura și Schimbările Climatice: Cum se pot reduce efectele și amenințările "
54Ghid privind adaptarea la schimbările climatice / 29/09/2008

42 mare pentru sănătatea populației care trăiește în aglomerările urbane, a căror
dezvoltare nesustenabilă îngreunează situația, efectele fenomenului insulelor locale de
căldură adăugându -se celor produse de schimbările climatice. Seceta afectează în mod
sever dezvoltarea rurală din cauza riscurilor asociate agriculturii de subzistență
practicate de un număr mare de fermieri pe suprafețe mici și fragmentate. Incendiile de
pădure, care sunt mai frecvente în mediile calde și secetoase, prezintă un risc crescut
pentru biodiversitate. În ceea ce privește inundațiile și alunecările de teren, imp actul
schimbărilor climatice se adaugă altor factori legați de managementul local și național al
utilizării terenurilor și a altor resurse naturale (ex. împădurire/despădurire,
managementul apei).

Riscurile asociate schimbărilor climatice sunt mai mari p entru: (1) sănătatea umană (o
frecvență crescută și o durată mai mare a valurilor de căldură au impact asupra sănătății
populației de vârstă înaintată, influențând în mod negativ serviciile de sănătate care
sunt suprasolicitate chiar și în condiții meteo n ormale); (2) siguranța alimentară
(probleme din agricultură cauzate de secetă și de o abordare nesustenabilă în ceea ce
privește cultivarea terenurilor la nivelul de subzistență); (3) biodiversitatea (incendiile
de pădure, întreruperi ale dinamicii ecosist emelor din cauza temperaturilor mari și
modificării modelelor de repartizare a precipitaților); (4) siguranța energetică (seceta
influențează atât centralele hidro -electrice cât și centrala nucleară de la Cernavodă,
acestea depinzând în mare măsură de nive lurile Dunării). Asocierea dintre probabilitățile
de apariție a hazardelor naturale și consecințele economice este mai puțin studiată în
România, motiv pentru care sunt dificil de evaluat în acest moment daunele cauzate de
acestea și estimarea tendințelor în acest sens. Cu toate acestea, există o nevoie urgentă
de realizare a acestui tip de evaluare.

Schimbările climatice reprezintă de asemenea un pericol pentru biodiversitate. Acestea
conduc la modificări în habitate și la modificări ale modului de viață , și astfel – în unele
cazuri – la dispariția anumitor specii. Pierderea echilibrului funcțional al vieții poate
afecta chiar capacitatea de supraviețuire a speciilor umane.

Dezastre naturale, riscuri

Analiza Wolrd Risk Index 2012, realizată la nivelul Națiunilor Unite clasează România pe
locul 88 în rândul statelor cu risc în cazul producerii de dezastre naturale. Riscul calculat
în acest raport depinde atât de expunerea la dezastre naturale cât și de condițiile
economice, sociale și instituționale ale societății. Raportul este bazat pe indicatori
privind susceptibilitatea structurală, capacitatea de gestionare a unei catastrofe
naturale, gradul de adaptabilitate la dezastrele naturale și expunerea la dezastre
naturale.55

55 http://www.ehs.unu.edu/article/r ead/worldriskreport -2012

43 Teritoriului României îi sunt c aracteristice următoarele tipuri de dezastre:
– dezastre naturale: cutremure, alunecări și prăbușiri de teren, inundații, fenomene
meteorologice periculoase (secetă, înzăpeziri, chiciură, grindină, furtuni), epidemii și
epizootii;
– dezastre tehnologice (a ntropogene): accidente nucleare și/sau urgențe radiologice,
accidente chimice, avarii la construcții hidrotehnice, incendii de masă, explozii,
accidente majore pe căile de comunicație (aeriene, fluviale, rutiere, fluviale și maritime),
poluări accidentale cu hidrocarburi sau alte substanțe periculoase.

Principalele tipuri de dezastre naturale care pot avea loc pe teritoriul României:
– cutremure – teritoriul României este caracterizat printr -o seismicitate ridicată,
asemănătoare cu cea a Greciei, Turciei și Italiei, din ansamblul seismotectonic al Europei
precum și cu seismicitatea altor țări din lume (Japonia, China, USA). Ca și în alte regiuni
geografice, efectele seismelor din regiunea României nu recunosc frontierele de stat, iar
pe de altă parte cutremu rele cu epicentre în România (în special cutremurele vrâncene)
afectează și teritoriile statelor vecine (Republica Moldova și Bulgaria);
– alunecări de teren – declanșate de regulă ca urmare a căderii de precipitații abundente,
cutremure puternice și supraî ncărcarea plăcilor atât în mod natural cât și datorită
activităților umane. Cel mai mare risc asociat îl constituie reactivarea alunecărilor
masive care adeseori afectează în mod serios atât localitățile cât și căile de comunicație,
uneori blocând parțial sau total valea (exemplu, alunecarea de teren din luna mai 2012,
care a afectat circulația rutieră pe Transfăgărășan);
– eroziunea solului – eroziunea de suprafață și de profunzime afectează în diferite grade
aproximativ două treimi din teritoriul României, aceasta fiind evidențiată cu precădere
în regiunile montane și de deal;
– inundații – viiturile repetate și intense constituie unul din fenomenele hidrologice
caracteristice râurilor din România. Drept consecință, inundați ile sunt o prezență
permanentă pe teritoriul țării noastre. Caracteristica importanta a evoluției acestor
evenimente este aceea că în ultimul deceniu, practic în fiecare an s -au înregistrat viituri
notabile în timpul cărora s -au produs pierderi de vieți omenești și pagube materiale
deosebi te pe întreg teritoriul național (exemplu: viitura pe Dunăre cu afectare
localităților din județele Dolj, Olt, viitura pe Prut, Trotuș, etc). Deși în ultimii 40 -50 de
ani, România s -a confruntat cu viituri importante în majoritatea bazinelor hidrografice,
în ultimii 100 de ani viiturile nu s -au întins pe o durată atât de mare în timp (din
februarie până în septembrie) și pe un areal atât de mare ca în anul 2005. Viitura din
aprilie -mai 2006 de pe Dunăre reprezintă cea mai importantă viitură produsă în
perio ada de observații 1840 -2006, debitul maxim în secțiunea Baziaș a fost de 15 800
m3/s față de cel mai mare înregistrat până în prezent în anul 1895 (15 082 m3/s).12
Referitor la inundațiile care au afectat România în vara anului 2010, evaluările efectuate
de către comitetele județene pentru situații de urgență au stabilit cuantumul daunelor
provocate în perioada iunie – iulie 2010 la aproximativ 875,75 milioane EUR iar totalul
ultimilor zece ani se estimează la suma de 6 miliarde de euro.

44 – căderi abundente de zăpadă – stratul de zăpadă cu grosimi foarte mari generează
înzăpeziri de proporții a localităților situate în aria sa de vulnerabilitate, blocări și
distrugeri ale căilor de transport, avarii însemnate asupra clădirilor și a liniilor de
comunicație, în târzieri în derularea transportului de marfă și călători etc. În situația în
care stratul de zăpadă închegat durează mai mult, timp în care au loc procese de
încălzire și apoi de răcire accentuată, densitatea stratului de zăpadă crește simțitor,
generând u n strat continuu de zăpadă înghețată, compactă, a cărui efect fizic duce la
ruperi masive ale vegetației lemnoase, prăbușirea acoperișurilor clădirilor, daune la
cablurile aeriene de toate felurile etc.

Dezvoltarea industriilor de proces a determinat o c reștere proporțională a riscului de
producere a incidentelor și accidentelor tehnologice și chimice în mod deosebit. Aceste
riscuri relevă necesitatea unui control mult mai riguros al proceselor chimice, pentru
prevenirea dezastrelor tehnologice.

Promovar ea adaptării la schimbările climatice, a prevenirii și gestionării riscurilor

Mai mult, ca răspuns la Cartea Verde a UE privind "Adaptarea la schimbările climatice în
Europa – opțiuni pentru acțiunile UE", în 2008 Ministerul Mediului și Pădurilor a
elabo rat un Ghid privind adaptarea la efectele schimbărilor climatice, aprobat prin Ordin
de Ministru (nr. 1170/2008). Acest ghid cuprinde recomandări și măsuri de reducere a
riscului efectelor negative ale schimbărilor climatice în 13 sectoare cheie, după cum
urmează: agricultura, biodiversitatea, resursele de apă, pădurile, infrastructura,
construcțiile și planificarea urbană, transporturile, turismul, energia, industria,
sănătatea, activitățile recreative și asigurările.

Strategia Națională asupra Schimbări lor Climatice (2013 -2020)56, care ține cont de
politicile UE în domeniul schimbărilor climatice și de documentele elaborate la nivel
european, precum și de experiența și cunoștințele acumulate în urma acțiunilor comune
puse în aplicare în colaborare cu part eneri străini și instituții internaționale, abordează
problema reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră și adaptarea la efectele
schimbărilor climatice. Componenta adaptării își propune să ofere un cadru de acțiune și
un ghid care să permită fiecărui s ector să își elaboreze propriul plan de acțiune
individual, în acord cu principiile strategice la nivel național.

În cadrul proiectului co -finanțat de UE "Agricultura și Schimbările Climatice: Cum se pot
reduce efectele și amenințările" la care a particip at și România, a fost elaborat "Codul de
atitudini pentru reducerea impactului schimbărilor climatice în agricultură". Documentul
cuprinde recomandări privind adaptarea la schimbările climatice a tehnologiilor agricole

56 Strategia Națională asupra Schimbărilor Climatice (2013 -2020)

45 și activitățile specifice ale tuturor proceselor de producție agricole, precum și exemple
de bune practici care conduc la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.

Prin semnarea Declarației de la Hyogo, România și -a asumat cele cinci priorități de
acțiune în domeniul reducerii riscurilo r de dezastre la nivel național și local, și anume:
prioritizarea reducerii riscului de dezastre, cunoașterea riscurilor, dezvoltarea unei
culturi a prevenirii, reducerea riscurilor și pregătirea pentru intervenție. În vederea
implementării măsurilor stabi lite prin HFA, este necesară constituirea unei Platforme
Naționale de Reducere a Riscului de Dezastre (PNRRD), organism interinstituțional care
să elaboreze strategii, planuri și programe specifice și să coordoneze, integreze și
faciliteze eforturile fact orilor interesați.
Protecția împotriva inundațiilor

La nivel național s -au adoptat o serie de măsuri atât de natură legislativă, cât și practică
pentru îmbunătățirea capacității de răspuns la dezastrele naturale.
În urma inundațiilor extreme din anul 200 5, a fost elaborată Strategia Națională de
Management al Riscului la Inundații pe termen scurt,. Prevederile Directivei 2007/60/CE
privind evaluarea și gestionarea riscurilor la inundații, au fost transpuse în Legea Apelor
nr.107/1996, cu modificările și c ompletările ulterioare, iar ulterior prin Hotărârea
Guvernului nr.846/2010 a fost aprobată Strategia Națională de management al riscului
la inundații pe termen mediu și lung. Această Strategie își propune să reducă impactul
inundațiilor printr -o planifica re corespunzătoare care să răspundă așteptărilor și
nevoilor comunității, protejând de asemenea mediul.
De asemenea, în scopul îmbunătățirii managementului inundațiilor la nivel local, s -au
elaborat Manualul Prefectului și Manualul primarului pentru manag ementul situațiilor
de urgență în caz de inundații și secetă. Aceste manuale sintetizează măsurile
preventive, operative și de reabilitare, care se întreprind la nivel județean în situații de
urgență generate de inundații și secetă hidrologică
Sistemul met eorologic a fost deja modernizat, în timp ce sistemul hidrologic (SIMIN,
WATMAN și DESWAT) se află încă în proces de modernizare.

Mai mult, s -au adoptat proceduri de management al situațiilor de urgență în caz de
dezastre naturale la nivel național, regi onal și local, cum ar fi:
– Regulament privind gestionarea situațiilor de urgență generate de inundații,
fenomene meteorologice periculoase, accidente la construcțiile hidrotehnice,
poluări accidentale pe cursurile de apă și poluări marine în zona costieră.
Regulamentul stabilește măsuri ac țiuni și responsabilită ți pentru toți factorii
responsabili, în vederea gestionării situa țiilor de urgen ță. ;
– Planuri de apărare împotriva inunda țiilor, elaborate atât la nivel bazinal pentru
fiecare din cele 11 bazine hidr ografice, cât și la nivel jude țean și local, în care sunt
delimitate zonele inundabile și obiectivele poten țial afectabile, sunt stabilite

46 măsurile care se întreprind la fiecare din mărimile caracteristice de apărare,
punctele critice ale construc țiilor hi drotehnice, precum și fluxul informa țional și
responsabilită ți pentru avertizarea popula ției: Planuri de restric ții și folosire a apei
în perioade deficitare, elaborate pentru fiecare dintre cele 11 bazine hidrografice
din România, aprobate în 2006, care s e actualizează la fiecare 2 ani sau ori de câte
ori situa ția o impune ;

O serie de alte studii au fost elaborate și s -au adoptat măsuri legislative ca instrumente
strategice și de management pentru planificarea și implementarea măsurilor necesare în
scopu l combaterii dezastrelor naturale, cum ar fi inundații, secetă și eroziune costală,
precum și impactul negativ al acestora asupra populației și asupra economiei în general.
Cu toate acestea, efectele sunt limitate.

Ar trebui să se continue sprijinul dir ecționat pe îmbunătățirea capacității de răspuns al
economiei și societății. Trebuie elaborate măsuri adecvate și trebuie sprijinite investițiile
pentru a răspunde în mod eficient nevoilor. Degradarea solului, eroziunile și alunecările
de teren sunt fenome ne cărora trebuie să li se dedice acțiuni specifice pentru asigurarea
unei adaptări eficiente la schimbările climatice. Investițiile în domeniul irigațiilor se vor
realiza în strânsă sinergie cu măsurile de protecție împotriva inundațiilor, în scopul
îmbun ătățirii eficienței și eficacității.

În scopul adaptării la efectele negative ale inundațiilor, s -au luat o serie de
măsuri, din care se pot menționa următoarele:
– Elaborarea hăr ților de hazard și de risc la inunda ții în conformitate cu prevederile
Direct ivei 2007/60/CE privind evaluarea și gestionarea riscului la inunda ții. În acest
sens, încă din anul 2005 au fost demarate o serie de studii interdisciplinare, cu
deosebire pe cursurile de apă principale, în zonele cu frecven ță mare de producere
a inunda țiilor, pentru o mai mare precizie în delimitarea benzilor inundabile.
Zonele pe care s -au aplicat cerin țele Directivei 2007/60/CE privind evaluarea și
gestionarea riscului la inunda ții reprezintă aproximativ 40% din totalul celor cu risc
la inunda ții de pe teritoriul României. Pentru restul de 60%, pe toate cursurile de
apă sunt trasate benzi inundabile pe baza debitelor și nivelelor istorice cunoscute.
Studiile pentru elaborarea hăr ților de hazard sunt în curs de finalizare în toate
bazinele hidrografice, urmând ca hăr țile de risc să fie elaborate, potrivit legii, de
Consiliile jude țene cu sprijinul Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice.
Este de men ționat, că pentru sectorul românesc al Luncii Dunării, au fost elaborate
hărți de hazard și de risc la inunda ții în cadrul proiectului DANUBE FLOODRISK,
început după inunda țiile istorice din anul 2006 și finalizat în anul 2012.
– Elaborarea hărților de risc la hazarde și inundații pentru bazinele râurilor mari;
– Includerea hărților de risc în planurile de d ezvoltare regională și în planurile
urbanistice generale din zonă, prin grija autorită ților administra ției publice locale,
ceea ce va constitui baza pentru interzicerea construirii de noi obiective sau

47 adaptarea construc țiilor la zonele inundabile. Dezvol tarea unei noi infrastructuri
de apă (noi rezervoare, noi conexiuni între bazinele de apă etc.);
– Modificarea infrastructurii existente în scopul reglării debitelor a căror distribuție
se schimbă în timp din cauza schimbărilor climatice (creșterea niveluril or barajelor,
consolidarea construcțiilor noi etc.).
– Elaborarea și implementarea unor soluții de colectare și utilizare a apei pluviale

Măsuri suplimentare de prevenire a riscului de inundații au fost inițiate în actuala
perioadă de programare pentru prin cipalele cursuri de apă expuse unor astfel de riscuri
ca urmare a ploilor intense datorate schimbărilor climatice. În cadrul Programului POS
Mediu – Axa Prioritară 5 “Implementarea infrastructurii adecvate de prevenire a
riscurilor naturale în zonele cele m ai expuse la risc” s-au aprobat 17 proiecte în valoare
totală de 148 518 225 Euro, din care 16 proiecte în cadrul DMI 1 – Protecția împotriva
inundațiilor și un proiect în cadrul DMI 2 – Reducerea eroziunii costiere . Majoritatea
proiectelor finanțate în c adrul DMI 1 au avut ca obiectiv realizarea Planurilor pentru
Prevenirea, Protecția și Diminuarea Efectelor Inundațiilor în diferite bazine hidrografice.
Pentru a asigura o protecție adecvată la inundații, este nevoie de continuarea și
intensificarea unor i nvestiții de acest fel.

Protecția împotriva secetei

România a elaborat un Proiect de Reabilitare și Reformă a Irigațiilor și o nouă strategie
în domeniul irigațiilor care să încurajeze irigațiile economice și utilizarea optimă a
resurselor disponibile. I n termeni concreți, această strategie urmărește să maximizeze
suprafețele unde irigațiile sunt economic viabile, date fiind cuantumurile actuale ale
subvențiilor57. Costurile totale pentru suprafețele irigate, inclusiv sistemele mici sunt
estimate la 158 m ilioane Euro.

Dezvoltarea infrastructurii necesare asigurării accesului la sursele de apă pentru irigații
în acele zone unde există un deficit de resurse de apă și unde seceta s -a manifestat mai
acut în ultimii ani ar trebui să reprezinte o prioritate pen tru următoarea perioadă de
programare.

În România, în jur de 3 milioane de hectare sunt dotate cu infrastructură de irigații, însă
doar cca 1,5 milioane sunt considerate viabile sau parțial viabile din punct de vedere
economic. În următoarea perioadă, Rom ânia este interesată în modernizarea
infrastructurii viabile de irigații pe o suprafață de 800.000 ha, în scopul reducerii
consumului de apă și energie.

57 Proiect de Reabilitare și Reformă a Irigațiilor – Analiza Economică a Sectorului de Irigații

48 Este de asemenea de interes pentru România să pună în practică lucrări de protecție a
mediului (drenar e – drenare și prevenirea eroziunii solului pe o suprafață de 425 000
ha) în zonele din apropierea canalului Siret – Bărăgan. Nerealizarea acestor lucrări ar
putea conduce la daune pe suprafețe importante, datorate umidității crescute, eroziunii
rețelelor de apă și alunecărilor de teren, cu efecte socio -economice la nivelul a 113
municipalități. Una dintre prioritățile majore ale României în perioada de programare
2014 -2020 ar trebui să se concentreze pe dezvoltarea infrastructurii pentru asigura srea
acces ului la apa pentru irigații necesară în zonele unde resursele de apă sunt deficitare
și unde s -a manifestat mai acut în ultimii ani fenomenul secetei.

Măsuri generale necesare

În perioada de programare 2007 -2013 prin POS Mediu Axa Prioritară 3 „Reducerea
poluării si diminuarea efectelor schimbărilor climatice prin restructurarea si reabilitarea
sistemelor de încălzire urbana pentru atingerea țintelor de eficienta energetica în
localită țile cele mai afectate de poluare” au fost aprobate un număr de 7 pro iecte cu o
valoare eligibilă de 387 802 647 euro ce au avut ca obiectiv reducerea emisiilor
provenite de la centralele municipale de termoficare care reprezentau sursa cea mai
mare de poluare a mediului. Beneficiarii proiectelor sunt autoritățile locale c are au în
gestionare centralele municipale de termoficare.

Se țintește o reducere cu 20% a emisiilor de gaze cu efect de sera (GES) până în anul
2020 față de nivelurile înregistrate în anul de referin ță 1990. Pentru atingerea țintei
asumate vor fi întrepr inse măsuri integrate58:
a) Reducerea emisiilor de GES din sectorul energetic, prin retehnologizarea unor
instalații mari de ardere, investiții pentru grupuri noi cu emisii reduse de GES și
stimularea producerii de energie din surse regenerabile
b) Reducerea emis iilor de GES din domeniul transporturilor, prin cre șterea gradului
de utilizare a transportului public, îmbunătă țirea infrastructurii si a
echipamentelor din domeniul feroviar si prin programul anual de stimulare a
înnoirii parcului auto si retragerea din uz a vehiculelor poluante
c) Captarea și stocarea carbonului (CCS), prin elaborarea Programului Na țional
pentru captarea și stocarea carbonului, cu orizont de timp 2020, care are ca
principal obiectiv evaluarea poten țialului de stocare a carbonului și dezvolt area
tehnologiilor CCS, precum și prin realizarea unui proiect demonstrativ CCS și prin
preg ătirea infrastructurii necesar e investi ției CCS;
Atenuarea efectelor emisiilor de GES, prin Programul na țional de îmbunătă țire a
calității mediului, precum si prin realizarea de spatii verzi în localit ăți, prin cre șterea
suprafe țelor împădurite si extinderea spatiilor verzi în mediul urban . În vederea
reducerii efectelor inunda țiilor astfel încât comunit ățile umane, to ți cet ățenii, s ă

58 România și Strategia Europa 2020 Reforme naționale pentru creștere i nteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii la
orizontul anului 2020 Departamentul pentru Afaceri Europene , București, martie 2011

49 poat ă trăi, munci și să-și satis facă nevoile și aspira țiile într-un mediu fizic și social
durabil managementul riscului la inunda ții înseamn ă aplicarea unor politici,
proceduri și practici av ând ca obiective identificarea riscurilor, analiza și evaluarea
lor, tratarea, monitorizarea și reevaluarea riscurilor .
Problema esen țială în managementul riscului la inunda ții este aceea a riscului
acceptat de popula ție și deciden ți, știut fiind c ă nu exist ă o protec ție total ă
împotriva inunda țiilor (risc zero), dup ă cum nu exist ă nici un consens as upra
riscului acceptabil. În consecin ță, riscul acceptabil trebuie s ă fie rezultatul unui
echilibru între riscul și beneficiile atribuite unei activit ăți ca urmare a reducerii
riscului la inunda ții sau a unei reglement ări guvernamentale.
Aceste ac țiuni con stau în principal în amenajarea unor sectoare ale cursurilor de ap ă
privind cre șterea capacit ății de transport a albiilor minore, consolid ări de maluri,
îndiguiri pe sectoarele poten țial inundabile, acumul ări permanente și
nepermanente, punerea în siguran ță a unor lucr ări existente etc , inunda țiile produse
în ultimii ani eviden țiind necesitatea realiz ării unor combina ții de tipuri de lucr ări.
Aceste lucr ări sunt propuse în concordan ță cu obiectivele și țintele H.G. nr. 846/2010
pentru aprobarea Strategiei N aționale de Management al Riscului la Inunda ții pe
termen mediu și lung, de prevenire și reducere a consecin țelor inunda țiilor asupra
activit ăților socio – economice, a vie ții și sănătății oamenilor și a mediului.
În detaliu, pe fiecare bazin hidrografic, aceste lucr ări se vor reg ăsi în Planul de
Amenajare al fiec ărui bazin hidrografic.
Principalele criterii care vor st a la baza prioritiz ării investi țiilor de reducere a riscului
la inunda ții sunt cele prev ăzute în Strategia Na țional ă de Management al Riscul ui la
Inunda ții pe termen mediu și lung, respectiv
1. reducerea graduală a suprafe țelor poten țial inundabile la viituri cu debite având
probabilitatea de depă șire de 1% cu 61% fa ță de 2006, înso țită obligatoriu de măsuri
compensatorii pentru re ținerea volu melor corespunzătoare de apă,
2. reducerea numărului de persoane expuse riscului poten țial de inunda ții la viituri
cu debite având probabilitatea de depă șire de 1% cu circa 62% fa ță de 2006;
3. reducerea vulnerabilită ții sociale a comunită ților expuse la inunda ții – 50% în
termen de 10 ani și până la 75% pe termen lung, în 30 de ani. Pentru această țintă,
este necesară revizuirea normelor de proiectare a structurilor de apărare, cu o
valoare implicită a probabilită ții anuale de depă șire de minimum 0,2% pen tru zonele
urbane dezvoltate, în func ție de rezultatele analizelor tehnico -economice, 0,5%
pentru zonele urbane cu dezvoltare medie, 1% pentru zonele rurale si 10% pentru
zonele agricole (fără locuin țe sau bunuri sociale și economice importante). Această
țintă va fi atinsă prin amenajarea integrată a bazinului hidrografic;
4. reducerea graduală a pagubelor produse de inunda ții infrastructurilor de
traversare a cursurilor de apă fa ță de anul 2006 cu circa 80% până în anul 2035;

50 5. reabilitarea în zone cu vul nerabilitate ridicată/relocare anuală a cel pu țin 400 km
de diguri de protec ție împotriva inunda țiilor;
6. cre șterea capacită ții de transport a albiilor minore ale principalelor cursuri de apă
cu cel pu țin 30% până în anul 2035, prin măsuri de între ținere a zonelor colmatate și
readucerea râului la starea ini țială;
7. corelarea lucrărilor de amenajare din albie cu cele de amenajare a versan ților în
toate bazinele și subbazinele hidrografice;
8. modificarea regulamentelor de exploatare a lacurilor de acumula re cu folosin țe
multiple, stabilindu -se o corelare mai bună între volumele de apă necesare
folosin țelor și cele destinate atenuării viiturilor, contribuind la cre șterea capacită ții
de atenuare a acestora cu până la 20%;
9. reabilitarea anuală a cel pu țin 20 km de deriva ții de ape mari;
10. reabilitarea conform Planului de ac țiune, până în anul 2035, a cel pu țin 80% din
barajele și lacurile de acumulare cu rol important în atenuarea viiturilor;
11. reducerea cu 50% a zonelor cu eroziune foarte puternică și excesivă până în 2035
– măsurile de reîmpădurire în bazinele hidrografice vor fi executate atât pentru
reducerea scurgerilor, cât și pentru conservarea solului, până la 50.000 ha
împădurite.

Este nevoie de o abordare integrată în scopul adaptării la efecte le schimbărilor
climatice, precum și în scopul prevenirii eficiente a riscurilor. Trebuie adoptate măsuri la
nivelul tuturor sectoarelor, care să includă atât investiții în zona hard (tehnologii
eficiente energetic) cât și măsuri soft (cum ar fi planurile de prevenire și management,
instrumente metodologice, bune practici de reducere a emisiilor gazelor cu efect de seră
etc.).

Intervențiile viitoare ar trebui să se concentreze pe dezvoltarea instrumentelor necesare
(sisteme și procese de detectare, avertiz are timpurie, cartografiere și evaluare a
riscurilor), dar și pe investiții intense în sisteme de gestionare a dezastrelor în scopul
îmbunătățirii rezistenței la dezastre și prevenirii și gestionării riscurilor naturale (inclusiv
riscurile legate de condi țiile meteo și riscurile geofizice) și sprijinirii capacității de
răspuns a companiilor în fața riscurilor industriale (sisteme de avertizare timpurie,
cartografierea riscurilor).

 Elaborarea unei metodologii unice de evaluare a riscurilor, care să asigure
integrarea și comparabilitatea rezultatelor evaluărilor pe tipuri de risc, în
conformitate cu Liniile Directoare privind Evaluarea și Cartografierea Riscurilor.
 Evaluarea riscurilor tehnologice conform HG nr. 2288/2004.
 Elaborarea hărților de vulnerabil itate, potrivit datelor obținute în urma
recensământului din 2012.

51  Elaborarea hărților de risc la nivel național și a bazelor de date existente la nivel de
ministere.


SURSE:
 Sinteza calită ții apelor din România în anul 2011, elaborată anual de Admini strația Na țională
“Apele Române” www.rowater.ro
 Raport privind starea mediului din România în anul 2011
 Raport starea mediului marin și costier, 2011
 Planul de management al fluviului Dunărea,Deltei Dunării, spațiului hidrografic Dobrogea și
apelor costi ere, www.rowater.ro
 Evaluare Strategica de Mediu (SEA) – Raport de mediu , www.rowater.ro
 Raport privind sistemul național de benchmarking în sectorul serviciilor de alimentare cu apă si
de canalizare, ARA, decembrie 2012
 Stadiul realizării lucrărilor pent ru epurarea apelor uzate urbane și a capacităților în execuție și
puse în funcțiune pentru aglomerări umane" 2011 www.rowater.ro
 Hotărârea de Guvern 352/2005 Art. 3 (1).
 Stadiul realizării lucrărilor pentru epurarea apelor uzate urbane și a capacităților î n execuție și
puse în funcțiune pentru aglomerări umane" Starea actuală a sectorului serviciilor publice de
alimentare cu apă și canalizare în 2011, raport elaborat de Administrația Națională "Apele
Române"
 Planul național de management aferent porțiunii naționale a bazinului hidrografic internațional
al fluviului Dunărea, www.rowater.ro
 Starea actuală a sectorului serviciilor publice de alimentare cu apă și canalizareîn 2011, raport
elaborat de Administrația Națională "Apele Române"
 Eurostat
 România – Identificarea viitoarelor proiecte de management al deșeurilor (2014 -2020) -Task 1
Baseline report
 Prezentare detaliată a proiectelor viitoare de management al deșeurilor 2014 -2020 România –
JASPERS
 Raport Special nr.20 emis de Curtea Europeană a Auditorilor, 2012
 Priorități de dezvoltare teritorială naționale în atingerea obiectivelor Strategiei Europa 2020 –
versiunea 1 (Noiembrie 2012), Comitetul Consultativ pentru Coeziunea Teritorială
 Ghid privind adaptarea la schimbările climatice / 29/09/2008
 Proiect co -finanțat UE "Agricultura și Schimbările Climatice: Cum se pot reduce efectele și amenințările "
 http://www.ehs.unu.edu/article/read/worldriskreport – 2012
 Strategia Națională asupra Schimbărilor Climatice (2013 -2020)
 Proiect de Reabilitare și Reformă a Irigațiilor – Analiza Economică a Sectorului de Irigații
 România și Strategia Europa 2020 Reforme naționale pentru creștere inteligentă, durabilă și
favorabilă incluziunii la orizontul anului 2020 Departamentul pentru Afaceri Europene , București,
martie 2011