Raport anual Starea factorilor de mediu în România, 2010 Cap. 6. Managementul Deșeurilor [617679]

Raport anual – Starea factorilor de mediu în România, 2010 Cap. 6. Managementul Deșeurilor
═ 143 ═ 6. MANAGEMENTUL DEȘEURILOR

6.1. CONSUMUL ȘI MEDIUL ÎNCONJURĂTOR

Mediul înconjurător, un element esențial al existenței umane, reprezintă rezultatul interferenței unor
elemente naturale – sol, aer, apă, climă, biosferă – cu elemente create prin activitatea umană. Toate a cestea
interacționează și influențează condițiile existențiale și posibilitățile de dezvoltare viitoare ale societății.
Dezvoltarea economică nu poate fi separată de consecințele activității umane asupra mediului înconjurător.
Efectele consumului și utiliz ării resurselor, asupra mediului sunt în creștere. O problemă de însemnătate
decisivă este aceea a nivelului și a ritmului dezvoltării economico -sociale.
Până nu demult, resursele naturale regenerabile ale Terrei erau suficiente pentru nevoile omenirii. În
prezent, ca urmare a exploziei demografice și a dezvoltării fără precedent a tuturor ramurilor de activitate,
necesarul de materie primă și energie pentru producția de bunuri a crescut mult, iar exploatarea intensă a
resurselor Terrei relevă, tot mai evid ent, un dezechilibru ecologic.
Economia europeană are la bază un nivel ridicat de consum de resurse. Aici se includ materii prime
(cum ar fi metalele, mineralele sau lemnul pentru construcții), energie și sol. Principalele forțe conducătoare
ale consumului de resurse din Europa sunt creșterea economică, dezvoltările tehnologice și modelele
schimbătoare de producție și consum. Aproximativ o treime din resursele utilizate sunt transformate în
deșeuri și emisii. Aproximativ patru tone de deșeuri pe cap de locu itor sunt generate în fiecare an în țările
membre ale Uniunii Europene (UE). Fiecare cetățean european aruncă în medie 520 de kg de deșeuri
menajere pe an și această cifră este estimată a crește.
Pe măsură ce veniturile cresc, cresc și consumul și cererea de mai multă hrană, de locuințe mai mari,
mai călduroase și mai confortabile, de aparate electrocasnice, mobilă și detergenți, de îmbrăcăminte,
transporturi și energie. În Europa, bunăstarea de care se bucură majoritatea populației îi determină pe
locuito ri să opteze pentru tipare de consum dincolo de stricta necesitate, ba chiar pentru unele produse și
servicii dincolo de simplul confort și, adeseori, dincolo de durabilitatea ecologică.
Ruperea legăturii dintre creșterea consumului și impactul său asupra mediului va constitui o
deosebită problemă pentru economiile în creștere rapidă. Soluția s -ar putea găsi, în parte, identificând
infrastructuri și comportamente mai durabile, ameliorându -le și reinvestind în ele.
Analizând relația dezvoltare economică – mediu înconjurător, se remarcă cinci factori esențiali cu
contribuții diferite la scăderea sau creșterea nivelului de degradare a mediului ambiant, inclusiv a resurselor
naturale:
– nivelul activității economice sau mărimea economiei,
– structura sectorială a economiei,
– nivelul tehnologic existent,
– cererea de reglementări în privința mediului,
– politica și cheltuielile de conservare și de protejare a mediului ambiant.
Deoarece dezvoltarea economică reprezintă o cauză principală a degradării mediului, în vir tutea principiului
dezvoltării durabile este necesar de a reconcilia obiectivul creșterii competitivității cu cel al protejării
mediului.
Ca urmare a creșterii economice generale, a progreselor obținute în toate domeniile vieții economice
și sociale, omen irea dispune astăzi de mijloace tehnice atât de perfecționate, încât consumă cantități
imense de resurse naturale regenerabile și neregenerabile, exploatând tot mai intens factorii de mediu și
modificând natura în ritm rapid. Fără a impune un control adecv at și conștient asupra acțiunilor sale, omul
lasă cale liberă dezlănțuirii unor dezechilibre economice, cu efecte negative atât asupra calității vieții sale
cât și asupra evoluției biosferei. Devine tot mai evident faptul că, în condițiile unui mediu puter nic degradat
și poluat, un standard de viață materială fie el și foarte ridicat își pierde orice sens, nemaiținând seama de
influența negativă a acestui mediu asupra evoluției în perspectivă a fenomenelor naturale și biologice,
asupra creșterii economice î nseși.
Obiectivul general al dezvoltării durabile este de a găsi un optim al interacțiunii dintre patru sisteme:
economic, uman, ambiental și tehnologic. Nivelul optim corespunde acelei dezvoltări de lungă durată, care
poate fi susținută de către cele patr u sisteme.
Strategia dezvoltării durabile din UE, adoptată în 2006 de către Consiliul UE, își propune să
găsească criteriile cele mai adecvate de optimizare a raportului nevoi – resurse, obiectivele de atins și
mijloacele necesare, pe baza compatibilități i lor reciproce, în timp și spațiu. Documentul este conceput într -o
viziune strategică unitară și coerentă, având ca obiectiv general îmbunătățirea continuă a calității vieții
pentru generațiile prezente și viitoare, prin crearea unor comunități sustenabil e, capabile să gestioneze și să

Raport anual – Starea factorilor de mediu în România, 2010 Cap. 6. Managementul Deșeurilor
═ 144 ═ folosească resursele în mod eficient și să valorifice potențialul de inovare ecologică și socială al economiei,
în vederea asigurării prosperității, protecției mediului și coeziunii sociale.
Pentru România, ca stat membru al Uniunii Europene, dezvoltarea durabilă nu este una dintre
opțiunile posibile, ci singura perspectivă rațională a devenirii naționale, având ca rezultat statornicirea unei
noi paradigme de dezvoltare prin confluența factorilor economici, sociali și de medi u.
Unul dintre obiectivele generale ale Strategiei Dezvoltării Durabile din România este promovarea unor
practici de consum și producție sustenabile. O abordare realistă a acestei arii problematice presupune
evaluarea modelului de producție și consum pe ca re s-a bazat evoluția economiei românești în ultima
perioadă de timp, în scopul identificării soluțiilor pentru reducerea consumului de resurse materiale pe
unitate de valoare adăugată brută (VAB) și decuplării dinamicii produsului intern brut (PIB) de cea a
consumului integrat de resurse materiale și energetice, precum și de impactul negativ asupra mediului.
Evoluția economică a României în ultimii ani (ca și în perioadele precedente, de altfel) s -a bazat pe un
model contrar principiilor dezvoltării durabi le promovate de Uniunea Europeană din care România face
acum parte. Continuarea acestui trend prezintă un risc real pentru sustenabilitatea creșterii economice pe
termen lung datorită consumului excesiv și nerațional de resurse, cu consecințe negative asup ra stării
capitalului natural și asupra dezvoltării sociale și umane într -un context concurențial. Este deci necesară
modificarea, prin politici și instrumente adecvate, în concordanță cu principiile economiei de piață și cu
reglementările UE în domeniu, a mentalității consumeriste și a apetitului de a maximaliza câștigurile pe
termen scurt.
Obiectivele naționale , pe termen scurt, mediu și lung, propuse în SDD sunt:
– Orizont 2013: Gestionarea eco -eficientă a consumului de resurse și valorificarea maximală a
acestora prin promovarea unui model de consum și producție care să permită o creștere economică
sustenabilă pe termen lung și apropierea treptată de nivelul mediu de performanță al țărilor UE.
– Orizont 2020: Decuplarea creșterii economice de degradarea me diului prin inversarea raportului
dintre consumul de resurse și crearea de valoare adăugată și apropierea de indicii medii de
performanță ai UE privind sustenabilitatea consumului și producției.
– Orizont 2030: Apropierea de nivelul mediu realizat la acea da tă de țările membre UE din punctul de
vedere al producției și consumului durabile.

6.2. RESURSELE MATERIALE ȘI DEȘEURILE

Resursele naturale reprezintă o componentă esențiala a patrimoniului României. Valorificarea acestor
resurse prin exploatarea atât a materiilor prime neregenerabile (minerale și combustibili fosili) cât și a celor
regenerabile (ap a, aer, sol ) și prelucrarea lor în produse necesare vieții, determină în mare măsură stadiul
de dezvoltare economică și socială a țării, starea mediului și condițiile de trai ale populației.
Pentru o utilizare durabilă a resurselor, trebuie avute în vedere disponibilitatea acestora, securitatea
furnizării lor și conservarea capacității productive a ecosistemelor. În același timp, este important să se
întrețină capacitatea mediului de a acționa ca un „burete” care să absoarbă emisiile nocive și poluanții. În
producție, pentru a crește durabilitatea va fi nevoie de o mărire a eficienței, de abordări novatoare din punct
de vedere tehnic și managerial și de îm bunătățirea controlului și monitorizării mediului.
În 2005, UE a lansat o serie de strategii tematice privind utilizarea durabilă a resurselor naturale și
privind prevenirea și reciclarea deșeurilor. În plus, strategia revizuită de dezvoltare durabilă a UE , adoptată
în iunie 2006, plasa conservarea și gestionarea resurselor naturale, precum și consumul și producția
durabile, printre cele șapte provocări principale pe care le aborda. Documentul identifică totodată țintele și
obiectivele operaționale corespun zătoare. Cel de -al șaselea Program de acțiune al UE în domeniul
mediului, revizuit în 2007, pune un accent deosebit pe necesitatea UE de a -și realiza dezvoltarea
economică și socială în limitele capacității de toleranță a ecosistemelor. Ruperea legăturii d intre creșterea
economică și impactul pe care utilizarea resurselor, consumul și deșeurile îl au asupra mediului rămâne o
preocupare esențială. Este necesar să se acorde o atenție deosebită sectoarelor care utilizează cele mai
mari cantități de resurse și domeniilor în care s -au detectat lipsuri în aplicarea legislației. UE și -a propus
obiectivul de a deveni economia cea mai eficientă din lume în ceea ce privește utilizarea resurselor În
cadrul eforturilor pentru atingerea acestui obiectiv, Comisia European ă și UNEP au înființat împreună un
comitet internațional pentru resursele naturale. În același timp, UE are în curs de elaborare un Plan de
acțiune privind consumul și producția durabile.
Unul din cele mai recente obiective ale politicii de mediu în Europa este „decuplarea”, adică ruperea
legăturii dintre creșterea economică și creșterea utilizării resurselor și energiei cu impacturile respective
asupra mediului.
În ciuda acestor angajamente ale politicii UE, doar câteva state membre au adoptat planuri sau
obiective naționale în ceea ce privește utilizarea durabilă a resurselor, producția ecoeficientă și decuplarea.
Deșeurile sunt tot mai mult considerate nu doar ca o problemă ecologică, ci și ca o posibilă resursă
economică, a cărei recuperare poate aduce i mportante avantaje economice. Această schimbare de

Raport anual – Starea factorilor de mediu în România, 2010 Cap. 6. Managementul Deșeurilor
═ 145 ═ concepție, care se datorează, în parte, legislației și, în parte, forțelor pieței, este bine ilustrată de situația
deșeurilor de ambalaje.
Directiva UE din 1994 privind ambalajele și deșeurile de ambalaje a introdus ținte concrete pentru
reciclarea și recuperarea acestor deșeuri. Cantitatea de deșeuri de ambalaje din UE -15 a crescut cu 10
milioane tone în perioada 1997 –2004. În aceeași perioadă, cantitatea de deșeuri de ambalaje trimise la
reciclare a cresc ut cu 12 milioane tone, majorându -și cota de la 45% la 56% din totalul deșeurilor de
ambalaje, iar depozitarea acestui tip de deșeuri a scăzut cu 6 milioane tone, de la 55% la 32% din total.
Reglementările nu sunt însă singurul factor care stimulează mai b una utilizare sau recuperare a
resurselor conținute în deșeuri. Pe piața mondială, prețurile la deșeurile de hârtie, carton, plastic și metale
au crescut ca urmare a cererii crescânde de pe piața asiatică.
Reciclarea deșeurilor urbane și incinerarea cu re cuperare de energie se folosesc ca instrumente
complementare pentru a reduce eliminarea deșeurilor prin depozitare și a recupera o valoare economică din
deșeuri. Incinerarea însă trebuie să respecte norme tehnice stricte, spre a se evita efectele nocive as upra
sănătății populației și asupra mediului.

6.3. GESTIONAREA DEȘEURILOR

Gestionarea deșeurilor ridică probleme foarte complexe, care necesită întreprinderea acțiunilor
coordonate de la nivel local la cel regional, colaborarea societății civile cu autoritățile locale, cu repre –
zentanții guvernului și de asemenea colaborarea intre state. De -a lungul timpului, această problemă s -a
acutizat, mai ales în ultimele 2 secole, s -au dezvoltat diferite metodologii, accentuându -se o abordare
integrată, consid erând minimizarea cantității de deșeuri, gradul de poluare provocat și mai nou, importanța
deșeurilor ca materii secundare. Însă și în zilele noastre, până și cele mai dezvoltate țări întâmpină dificultăți
în ceea ce privește aplicabilitatea lor. Pentru a găsi cea mai bună metodă de management al deșeurilor,
respectiv pentru a minimiza impactul acestora asupra mediului este importantă raportarea la o scară
adecvata de timp și spațiu și bineînțeles trebuiesc luate în calcul efectele cumulative.
De-a lungul timpului, pentru a proteja sănătatea populației, s -au introdus diferite sisteme de
gestionare a deșeurilor. În anii ’70 –’80 ai secolului trecut, principalul obiectiv al acestor sisteme a fost
controlarea emisiilor atmosferice și a deversărilor în apele de suprafață și freatice. În ultimii ani, accentul s -a
pus din ce în ce mai mult pe valorificarea deșeurilor ca resurse.
Principiile generale ale gestionării deșeurilor sunt concentrate în așa -numita „ierarhie a gestionării
deșeurilor”. Principalele priorităț i sunt prevenirea producției de deșeuri și reducerea nocivității lor. Când nu
se poate realiza nici una nici alta, deșeurile trebuie reutilizate, reciclate sau folosite ca sursă de energie
(prin incinerare). În ultimă instanță, deșeurile trebuie eliminate în condiții de siguranță.

Ierarhia deșeurilor așa cum este prezentată în cadrul Directivei Cadru 2008/98/CE privind deșeurile,
se aplică în calitate de ordine a priorităților, în cadrul legislației și a politicilor în materie de prevenire a
gestionării deșeurilor în următoarea ordine descrescătoare a priorităților:

 Prevenirea apariției deșeurilor Eliminare Alte operațiuni
de valorificare
Reciclare Pregătire
reutilizare Prevenire Opțiunea
cu prioritatea
cea mai mare
Opțiunea
cu prioritatea
cea mai mica Fig. VI.3. Ierarhia opțiunilor de gestionare a deșeurilor

Raport anual – Starea factorilor de mediu în România, 2010 Cap. 6. Managementul Deșeurilor
═ 146 ═ Prevenirea producției de deșeuri este o prioritate de vârf în ierarhia gestionării lor, dar rezultatele în
acest sens nu au fost to cmai satisfăcătoare până acum. Există o mare discrepanță între obiectivul politic al
prevenirii, exprimat în diferite directive ale UE și realitatea creșterii permanente a generării de deșeuri.
Cantitățile de deșeuri cresc și, potrivit prognozelor, vor con tinua să crească iar odată cu ele va crește și
impactul asupra mediului. De regulă, creșterea activității economice înseamnă o sporire a generării de
deșeuri, și cum creșterea economică este principalul scop al politicilor peste tot în Europa, adeseori sun t
greu de găsit instrumentele acceptabile din punct de vedere politic care să limiteze efectiv producția de
deșeuri. Cu toate acestea, experiența demonstrează că succesul activității de prevenire presupune o
diversitate de instrumente.
Obiectivele prevenir ii deșeurilor sunt:
 reducerea emisiilor;
 reducerea conținutului de substanțe periculoase în fluxurile de materiale
 creșterea eficienței utilizării resurselor.
Prin urmare, prevenirea trebuie aplicată prioritar fluxurilor de deșeuri cu volum mare, deșeu rilor
periculoase și deșeurilor care conțin substanțe periculoase.
La nivel european, Directiva pentru Controlul Integrat al Poluării (IPPC) și Politica Integrată privind
Produsele (IPP) au o contribuție semnificativă la prevenirea sau reducerea generării deșeurilor.
Documentele de referință privind cele mai bune tehnici disponibile (BREFs) dezvoltate în cadrul IPPC
furnizează informații utile despre prevenirea generării deșeurilor.
Toate produsele au un impact asupra mediului de -a lungul vieții lor, la fa bricare, utilizare sau elimi –
nare ca deșeuri. Scopul Politicii Integrate privind Produsele (IPP) este minimizarea impactului, analizând
întreg ciclul de viață al produselor și acționând acolo unde este cel mai eficient.
Ciclul de viață al produselor este a desea lung și complicat, de la obținerea resurselor naturale, la
design, fabricare, asamblare, distribuție, vânzare, utilizare și eliminare ca deșeuri. De asemenea, sunt impli –
cați diferiți actori din proiectare, industrie, marketing, retail, consumatori. IPP încearcă stimularea fiecărei
etape din cadrul vieții produsului pentru îmbunătățirea performanței de mediu.
Deoarece există atât de multe produse și actori implicați, nu există o singură măsură care să acopere
totul. Astfel, este folosit un număr mare de instrumente (voluntare sau obligatorii) pentru atingerea obiec –
tivelor. Acestea includ instrumente economice, interzicerea anumitor substanțe, angajamente voluntare,
etichetare ecologică și principii de proiectare a produselor.
La nivel de întreprindere , se pot lua măsuri în sfera extracției și prelucrării de materii prime, precum și în
cea a proiectării și fabricării adecvate ale produselor. Programele de introducere a unor tehnologii mai curate
s-au dovedit utile pentru reducerea producției de deșeuri în industrie. De exemplu, EMAS (schema de audit și
management de mediu), un instrument UE pe bază de voluntariat, recompensează unitățile industriale care își
îmbunătățesc continuu performanța, stimulând ameliorarea performanței pe termen lung. Un alt exem plu de
prevenire reușită îl constituie eliminarea treptată sau reducerea conținutului anumitor metale grele, cum ar fi
mercurul și cadmiul, din baterii. Se îmbunătățesc astfel perspectivele de reciclare și se limitează disiparea de
substanțe periculoase în mediu. Instrumentele economice naționale, cum ar fi taxarea generării de deșeuri,
pot stimula și mai mult societățile industriale în direcția limitării propriei producții de deșeuri.
Reducerea cantității de deșeuri casnice este însă o sarcină mult mai co mplicată, deoarece presupune
diminuarea consumului, în general, precum și schimbarea tiparelor de consum, care, la rândul său, impune
efectuarea unor schimbări ale obiceiurilor și stilului de viață al oamenilor.
În prezent, la nivel național au fost iniți ate programe ce se înscriu în direcția prevenirii sau reducerii
generării deșeurilor (ex. Planul de acțiune pentru tehnologii de mediu – ETAP, ce transpune Planul de
acțiune lansat de Comisia Europeană în anul 2004). Inițiativele legislative și programele pilot sunt însă
insuficiente pentru ca impactul să fie vizibil, fiind necesare conștientizarea importanței și generalizarea
practicilor de prevenire a generării deșeurilor. În acest context, precum și ca urmare a prevederilor Directivei
2008/98 privind deș eurile, se impune elaborarea și punerea în aplicare a unei strategii și a unui plan de
prevenire sau reducere a generării deșeurilor, ce v or oferi cadrul unitar pentru convergența acțiunilor de
prevenire sau reducere și pentru urmărirea progresului înregis trat.

 Pregătirea pentru reutilizare :
Operațiunile de verificare, curățare, sau valorificare prin care produsele sau componentele produselor
care au devenit deșeuri sunt pregătite pentru a fi reutilizate , fără alte operațiuni de pre tratare;

 Reciclarea de șeurilor :
Operații de valorificare prin care materialele sunt transformate în produse, materii prime sau
substanțe, fiind folosite în același scop pentru care au fost concepute sau în alt scop. Aceasta include
reprocesare materialelor organice, dar nu inc lude valorificarea energetica și conversia în vederea folosirii
materialelor drept combustibil sau pentru operațiunile de umplere.
De la începutul anilor ’90 până în prezent, s -au elaborat numeroase directive ale UE și politici
naționale prin care se fixau obiectivele de atins pentru reciclare și recuperare și se limita cantitatea de
deșeuri care se putea trimite la depozitele de deșeuri. În prezent , aceste măsuri încep să dea rezultate.

Raport anual – Starea factorilor de mediu în România, 2010 Cap. 6. Managementul Deșeurilor
═ 147 ═ Reciclarea este metoda ce vizează doua aspecte importante: eficiența f olosirii resurselor și impactul
asupra mediului. Deșeurile nu mai reprezintă, în societatea de astăzi, acel rău i nevitabil, ci o sursa impor –
tantă de resurse secundare, tocmai de aceea se promovează din ce în ce mai mult reciclarea și avantajele
în ceea ce privește utilizarea durabilă a resurselor, de asemenea , deșeurile reprezintă o sursă regenerabilă
de energie. Reciclarea materială presupune înlocuirea resurselor primare cu folosirea materialelor din
deșeuri, dar reciclarea propriu -zisă presupune o serie de activități anterioare: colectarea, transportul
deșeurilor, prelucrarea intermediara care implică sortare, mărunțire sau compactare etc.

 Alte operațiuni de valorificare, cum ar fi valorificarea energetică
(recuperarea de energie din arderea deșeurilo r)
Operații prin care deșeurile sunt folosite pentru a înlocui un alt material ce ar fi fost folosit pentru a
îndeplini o anumită funcție sau prin care deșeurile sunt pregătite să îndeplinească această funcție.
Tehnologiile de ardere a deșeurilor s -au dez voltat, de -a lungul timpului, de la instalațiile simple de
eliminare a deșeurilor, la instalații de obținere a energiei din deșeuri și cu introducerea de noi tehnologii de
control al emisiilor, reprezentând o metodă ce câștigă din ce în ce mai mult interes în strategiile de ges tio-
nare a deșeurilor.
Obținerea energiei din deșeuri ( Waste to Energy – WtE) presupune arderea deșeurilor și utilizează
conținutul energetic al deșeurilor pentru producerea energiei electrice sau a obținerii de căldură și
electricit ate, căldura fiind utilizată (recuperată și exportată) pentru diferite servicii (încălzire, alimentarea cu
apă caldă). Totuși, o evaluare a impactului asupra mediului, în ceea ce privește incinerarea și recuperarea
energetică din deșeuri (WtE) este obligat orie, ca și eficiența energetică, pentru ca această metodă să fie
acceptată și aplicată cu succes, în defavoarea depozitării. De asemenea, datorită dezvoltării celor mai bune
tehnologii de control al emisiilor din zilele noastre, incinerarea cu recuperare energetică a deșeurilor este o
metodă foarte avantajoasă , inclusă în strategiile de management al deșeurilor.
O altă metodă de valorificare energetică a deșeurilor, utilizată relativ frecvent și în România, este
coincinerarea definită ca fiind operație de ardere a deșeurilor cu scopul pri ncipal de generare a energiei
sau a unor produse materiale, prin care deșeurile sunt folosite drept combustibil uzual sau suplimentar
sau prin care deșeurile sunt tratate termic pentru eliminare.
Această metodă prezi ntă mai multe avantaje și posibilități de valorificare a deșeurilor, print re care:
 Existența deja a instalațiilor de co -incinerare (în fabricile de ciment), ceea ce ar reduce costurile
de investiții necesare instalațiilor noi de incinerare;
 Arderea deșeur ilor se face la temperaturi foarte ridicate (mai exact la temperaturi de peste 1100
grade C), și fără eliminarea în atmosferă a dioxinei sau a altor substanțe dăunătoare sănătății
oamenilor;
 Coincinerarea în fabricile de ciment nu generează cenușă, aceast a fiind înglobată în clincher
(material de bază pentru producerea cimentului);
 Valorificarea deșeurilor este maximă, având loc o recuperare de 100% atât energetică, cât și
materială, fără a afecta calitatea produsului final, atent monitorizată pe tot parc ursul procesului
tehnologic;
 Posibilitatea arderii deșeurilor ce conțin metale grele (la nivel de urme), care în alte condiții
necesită tratamente speciale;

 Eliminarea deșeurilor (în principal prin depozitare)
Din punct de vedere ecologic, depozitarea este cea mai puțin recomandabilă opțiune din ierarhia
gestionării deșeurilor. Cu toate acestea, ea continuă să fie cea mai răspândită me todă de eliminare a
deșeurilor î n unele țări, printre care și România, în ciuda faptului că prezintă cele mai multe efe cte negative
asupra mediului și a sănătății populației . Acest lucru poate fi pus pe seama gradului de dezvoltare al țărilor,
al comportamentului și atitudinilor societății civile și autorităților; precum și existența instrumentelor legale, a
factorilor pol itici. De exemplu, țările în curs de dezvoltare, au ca strategie politică, dar și scop general,
dezvoltarea economică, lăsând problemele legate de mediu (impactul deșeurilor asupra mediului, în cazul
de față), pe o poziție inferioară. Într -adevăr, în țăril e cu o industrie puternică, țări care reprezintă forțe
economice, consumul de resurse și producția sunt mult mai mari, și implicit cantitatea de deșeuri este în
consecința, însă își pot dezvolta și aplica tehnologii moderne de gestionare a deșeurilor și în același timp le
diferențiază net nivelul de educație, dar și măsura în care sunt dispuși să accepte anumite instrumente (ca
de exemplu: „ pay-as-you-through ”; „willingness to pay ”).
Gestionarea deșeurilor reprezintă una din problemele cu care se confruntă România, în prezent.
Abordarea integrată în gestionarea deșeurilor se referă la activitățile de colectare, transport, tratare,
valorificare și eliminare a deșeurilor și include construcția instalațiilor de eliminare a deșeurilor împreună cu
măsuri de preve nire a producerii lor și de reciclare, conforme cu ierarhia principiilor: prevenirea producerii
de deșeuri și a impactului negativ al acesteia, recuperarea deșeurilor prin reciclare, refolosire și depozitare
finală sigură a deșeurilor, acolo unde nu mai ex istă posibilitatea recuperării.
Responsabilitatea pentru activitățile de gestionare a deșeurilor revine generatorilor acestora, conform
principiului „poluatorul plătește”, sau, după caz, producătorilor, conform principiului „responsabilitatea
producătorulu i”.

Raport anual – Starea factorilor de mediu în România, 2010 Cap. 6. Managementul Deșeurilor
═ 148 ═ Autoritățile administrației publice locale joacă un rol important în asigurarea implementării la nivel
local a obligațiilor privind gestionarea deșeurilor asumate de România prin tratatul de Aderare la Uniunea
Europeană. Sunt necesare eforturi consider abile în vederea conformării cu standardele europene, cu
respectarea standardelor europene privind managementul deșeurilor. Rețeaua integrată asigură eliminarea
deșeurilor în instalațiile conforme cele mai apropiate, prin intermediul celor mai adecvate met ode și
tehnologii, care să asigure un nivel ridicat de protecție a sănătății populației și a mediului, ținând seama de
cele mai bune tehnologii disponibile, care nu implică costuri excesive.
Pentru îndeplinirea obiectivelor privind gestionarea deșeurilor a u fost elaborate planuri de gestionare
a deșeurilor la nivel național, regional și județean. Prin sistemele de management integrat al deșeurilor
unitățile administrativ -teritoriale au format asociații de dezvoltare intercomunitare (ADI) în vederea înființă rii,
organizării și exploatării în interes comun a serviciilor de salubrizare sau pentru realizarea unor obiective de
investiții comune, specifice infrastructurii acestui serviciu.

6.4. IMPACT (caracterizare)

Extracția de materii prime și nivelul re dus de prelucrare sunt asociate cu mari presiuni asupra
mediului de la contaminarea aerului, solului și apei până la distrugerea peisajului și constituie o amenințare
la adresa biodiversității.
În prezent, politicile de mediu se bazează din ce în ce mai mu lt pe abordarea la nivelul ciclului integral
de viață, care urmărește și ia în calcul impacturile negative ale utilizării materialelor și energiei de -a lungul
întregii vieți a produselor (de unde și denumirea de abordare „de la naștere la groapă”).
Strateg ia tematică a UE privind utilizarea durabilă a resurselor naturale este o bună ilustrare a
modului în care, luând în considerare tot ciclul de viață al unui produs, se evită mutarea impacturilor de la o
etapă la alta a vieții produsului și dintr -un loc în altul sau dintr -un mediu în altul. Impactul asupra mediului
este luat în considerare de -a lungul întregului ciclu de viată al produselor și serviciilor, pentru a evita sau a
minimiza deplasarea sarcinii de mediu între diferitele faze ale ciclului de viață și de la o faza la alta.
Ciclul de viață al produselor, de la extracția resurselor la producție și consum, până la eliminarea
deșeurilor este reprezentat în figura de mai jos (Fig.6.4.1.).

Fig. 6.4 -.1. Ciclul de viață de la extracție la prod ucție, c onsum și deșeuri
(Sursa: AEM, CTE pentru consum și producție durabile )

Deșeurile generează numeroase impacturi asupra mediului, inclusiv poluarea aerului, a apelor de
suprafață și a apei freatice.
Depozitele de deșeuri se numără printre obiectivele recu noscute ca generatoare de impact și risc
pentru mediu ș i sănătatea public ă. Principalele forme de impact și risc determinate de depozitele de deșeuri
orășeneș ti și industriale, în ordinea în care sunt percepute de populație , sunt:

Raport anual – Starea factorilor de mediu în România, 2010 Cap. 6. Managementul Deșeurilor
═ 149 ═ – modificări de peisaj și disconfort vizual;
– poluarea aerului;
– poluarea apelor de suprafață ;
– modificări ale fertilității solurilor și ale compoziției biocenozelor pe terenurile învecinate .
Scoaterea din circuitul natural sau economic a terenurilor pentru depozitele de deșeuri es te un proces
ce poate fi considerat temporar, dar care în termenii conceptului de “ dezvoltare durabil ă”, se întinde pe
durata a cel puțin două generații , dacă se însumează perioadele de amenajare (1 -3 ani), exploatare (15 -30
ani), închidere și postmonitori zare (30 ani după închidere).
Un aspect negativ este acela c ă multe materiale reciclabile și utile sunt depozitate împreună cu cele
nereciclabile; fiind amestecate și contaminate din punct de vedere chimic și biologic, recuperarea fiind
dificilă.
Până în a nii ’70, gestionarea deșeurilor era bazată pe depozitare. Cu timpul au început să fie
propuse, analizate și adoptate diferite strategii care aveau în vedere obținerea beneficiilor economice. Ceva
mai târziu, problema impactului deșeurilor asupra mediului d evine pregnantă, atenția factorilor politici și a
multor studii de specialitate îndreptându -se spre evaluarea impactului de mediu a diferitelor strategii de
gestionare a deșeurilor și analiza costurilor economice ale acestora în raport cu beneficiile de me diu.
Analiza ciclului de viață (LCA), ca metodă de evaluare, a câștigat importanță în ceea ce privește și
opțiunile de gestionare a deșeurilor, mai ales în compararea mai multor parametri din diferitele opțiuni de
tratament și fluxul de produse, și a deven it principalul instrument de suport decizional al factorilor politici la
toate nivelurile, fiind așadar un instrument de evaluare de mediu puternic și permite aprecierea beneficiilor
de mediu ale fiecărei metode de tratare a deșeurilor și identificarea pun ctelor slabe ale acestora, care
trebuiesc îmbunătățite. LCA cuprinde patru etape majore: scopul și definirea domeniului de aplicare,
inventarierea ciclului de viață și impactul preconizat, analiza și interpretarea rezultatelor.

Producția și utilizarea res urselor variază semnificativ de la o țară la alta. Conform statisticilor Agenției
Europene de Mediu, se consideră următoarele sectoare economice, în ceea ce privește impactul asupra
mediului: furnizarea energiei electrice, apa, gaze, serviciile de transpor t și agricultură, însă și mineritul,
construcțiile precum și diferitele activități industriale au un impact semnificativ asupra mediului.

6.5 PRESIUNI

Organizarea și desfășurarea diferitelor activități economice generează presiuni asupra mediului
legate de ocuparea terenurilor, modificarea peisajelor și a ecosistemelor, distrugerea spațiului natural,
utilizarea nerațională a solului, supraconcentrarea activităților pe o zonă foarte sensibilă și c u mare valoare
ecologică, etc. Î n ultimele trei deceni i s-a conștientizat faptul că diversificarea, accelerarea, globalizarea și
cronicizarea sunt trăsături dominante ale procesului de deteriorare a capitalului natural. Deteriorarea
capitalului natural este un proces real, extrem de complex, de lungă durată ș i cu o evoluție strict
dependentă de ritmul, formele și forțele dezvoltării sistemelor socio -economice.
Gestionarea și eliminarea deșeurilor pune presiuni atât asupra mediului, de exemplu prin emisiile de
poluanți și a cererii de energie sau terenuri, prec um și asupra sănătății umane, în special în cazul slabei
gestionări a deșeurilor. Deșeurile sunt o resursă potențială deoarece mai multe fluxuri de deșeuri reprezintă
materiale care pot fi refolosite, reciclate sau recuperate.
Consumul ridicat de resurse c reează în general presiuni asupra mediului. Aceste presiuni includ
epuizarea resurselor neregenerabile, utilizarea intensivă a resurselor regenerabile, emisii în apă, aer și sol
provenite din toate activitățile industriale Se acceptă că există limite fizic e pentru creșterea continuă a
utilizării resurselor. Locuințele, alimentele și mobilitatea justifică cea mai mare cotă de utilizare a resurselor
și de exercitare a presiunii asupra mediului.

6.6. TIPURI DE DEȘEURI

6.6.1 Deșeuri municipale

Generar ea deșeurilor municipale

Deșeurile municipale reprezintă totalitatea deșeurilor generate în mediul urban și rural din gospodării,
instituții, unități comerciale, unități economice (deșeuri menajere și asimilabile), deșeuri stradale colectate
din spații pu blice, străzi, parcuri, spații verzi, precum și deșeuri din construcții și demolări colectate de
operatorii de salubrizare.

Raport anual – Starea factorilor de mediu în România, 2010 Cap. 6. Managementul Deșeurilor
═ 150 ═ Colectarea deșeurilor municipale este responsabilitatea municipalităților, direct (prin serviciile de
specialitate din cadrul Consil iilor Locale) sau indirect (prin cedarea acestei responsabilități pe bază de
contract, către firme specializate în servicii de salubrizare).
În anul 2009, cantitatea de deșeuri municipale colectată prin intermediul serviciilor proprii specializate
ale prim ăriilor sau ale firmelor de salubritate a fost de 6,93 milioane tone. În jur de 63% din populație este
deservită de serviciile de salubritate, la nivel național, ponderea în mediul urban fiind de 84%, iar în medial
rural doar de 38%.

Tabel 6.6.1. -1. Deșe uri totale colectate de municipalități, în anul 2009
Deșeuri colectate Cantitate colectată
milioane tone Procent
deșeuri menajere 5,28 76,19%
deșeuri din servicii municipale 0,98 14,14%
deșeuri din construcții/demolări 0,67 9,67%
TOTAL 6,93 100%
Sursa : Agenția Națională pentru Protecția Mediului și Institutul Național de Statistică

Pentru populația care nu este deservită de servicii de salubrizare, cantitatea de deșeuri generată (și
necolectată) se calculează în funcție de indicii de generare stabiliț i prin Planurile Regionale de Gestionare a
Deșeurilor, și anume: 0,9 k g/loc/ zi în mediul urban și 0,4 kg/loc/ zi în mediul rural. Pentru anul 2009 a fost
estimată o cantitate de deșeuri generata și necolectată de aprox. 1,5 mil tone, rezultând o cantitate t otală de
deșeuri municipale generate în anul 2009 de 8.441.596 tone .

Figura 6.6.1. -2. Cantitatea de deșeuri municipale generate și colectate, în perioada 2002 -2009
024681012
2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009cantitate deseuri municipale (mil. tone)
generat colectat

(Sursa: Agenția Națională pentru Protecția Mediului și Insti tutul Național de Statistică )

Tabelul 6.6.1. -3. Indicatori de generare a deșeurilor municipale
Anul Deșeuri municipale (kg/loc.an)
2002 283
2003 347
2004 378
2005 398
2006 410
2007 412
2008 430
2009 393
Media 381
(Sursa: Agenția Națională pent ru Protecția Mediului )

Compoziția procentuală a deșeurilor municipale în România, pentru anul 2009, este prezentată în
figura 6.61. -4.

Raport anual – Starea factorilor de mediu în România, 2010 Cap. 6. Managementul Deșeurilor
═ 151 ═ Figura 6.6.1. -4. Compoziția procentuală medie a deșeurilor municipale în anul 2009
5%12%
2%
3%
10%
57%1%10%
sticla hartie si carton lemn metal
plastic biodegradabil deseuri voluminoare altele

(Sursa: Agenția Națională pentru Protecția Mediului )

În ceea ce privește sistemul de colectare a deșeurilor menajere, metoda tradițională de colectare în
amestec este cea mai frecventă, deținând o pondere de aproximativ 96% din deșeurile menajere și
asim ilabile colectate. Colectarea selectivă are încă o pondere redusă, fiind în curs de extindere.

Gestionarea deșeurilor municipale

Gestionarea deșeurilor municipale presupune colectarea, transportul, valorificarea și eliminarea aces –
tora, inclusiv monitori zarea depozitelor de deșeuri după închidere. În România, r esponsabilitatea pentru
gestio narea deșeurilor municipale aparține administrațiilor publice locale, care, prin mijloace proprii sau prin
concesio narea serviciului de salubrizare către un operato r autorizat, trebuie să asigure colectarea (inclusiv
colectarea separată), transportul, tratarea, valorificarea și eliminarea finală a acestor deșeuri.
La nivelul anului 2009, mai mult de 95% din cantitatea de deșeuri municipale colectată de operatorii
de salubrizare a fost eliminată prin depozitare, ratele de reciclare și valorificare a acestor tipuri de deșeuri
fiind încă foarte reduse. În anul 2009, din 6264,78 mii tone deșeuri municipale colectate de operatorii de
salubritate (exclusiv deșeuri din const rucții și demolări ), au fost valorificate 100,56 mii tone deșeuri , din care
93,62 mii tone prin reciclare și 6,94 tone prin coincinerare.
Gradul de valorificare redus are în primul rând cauze de natură tehnică (inexistența infrastructurii de
colectare sepa rată și de sortare în cele mai multe zone ale țării, respectiv lipsa capacităților de reciclare
pentru anumite tipuri de materiale), dar și economică (lipsa unor instrumente financiare care să stimuleze /
oblige operatorii de salubrizare să livreze deșeuri le colectate către instalații de tratare / valorificare și nu
către eliminare). Menționăm și faptul că, în paralel cu activitatea operatorilor de salubrizare, există circuite
paralele de colectare și sortare a deșeurilor reciclabile din deșeurile municipal e (puncte de colectare
autorizate, sortări ad -hoc la intrarea în depozitul de deșeuri), dar care nu sunt cuantificate ca atare, ceea ce
conduce la o scădere aparentă a valorii ratelor de reciclare / valorificare a acestora, per ansamblu.
În același timp, p entru anumite tipuri de deșeuri nu există practic opțiuni viabile de reciclare pe plan
național (de exemplu, pentru sticlă, se înregistrează atât o capacitate tehnică relativ redusă a fabricilor de
sticlă pentru a prelucra deșeuri, cât și o lipsă de intere s, având în vedere calitatea slabă a deșeurilor de
sticlă furnizate, respectiv costurile suplimentare care ar fi necesare pentru a obține deșeuri de calitate
corespunzătoare). Interesul pentru reciclare este mai mare în cazul metalului, plasticului și hârt iei, dar și aici
se înregistrează cantități relativ importante care sunt colectate separat și apoi transportate în afara
granițelor României pentru reciclarea propriu -zisă. In anul 2009 au fost exportate în vederea valorificării cca.
380 mii tone deșeuri de hârtie, plastic și metal .
Valorificarea energetică a deșeurilor de ambalaje cu putere calorică se realizează, în primul rând, în
fabricile de ciment care sunt autorizate pentru coincinerarea deșeurilor. In anul 20 09 au fost valorificate pri n
coincinerare cca 10 mii tone deșeuri de ambalaje colectate selectiv din deșeurile municipale. Până în
momentul actual, cantitatea de deșeuri de ambalaje coincinerată nu a fost foarte mare, având în vedere că,
pe de -o parte, se acordă atenție în primul rând reciclării, iar pe de altă parte, cantitatea de deșeuri pretabilă
coincinerării este relativ redusă.
Eliminarea deșeurilor municipale se realizează exclusiv prin depozitare. Până în prezent, în România
nu au fost puse în funcțiune instalații pentru incinerarea deșeur ilor municipale.

Raport anual – Starea factorilor de mediu în România, 2010 Cap. 6. Managementul Deșeurilor
═ 152 ═ Depozitarea deșeurilor municipale se realizează atât pe depozite conforme (2 7, la nivelul anului
2010), cât și pe depozitele neconforme care pot continua operarea, respectiv sistează activitatea , conform
perioa delor de tranziție aprobate de UE (prevăzute în HG 349/2005 privind depozitarea deșeurilor).
Lista celor 27 depozite în operare, î n anul 2010 , se prezintă tabelul de mai jos .

Tabelul 6.6.1. -5
Nr. crt. Regiune Județ Depozit Operator depozit
1 BACĂU Neamț Piatra Neamț ASOCIEREA SC ROSSAL SRL – SC
SALUBRITATE SA
2 BACĂ U Iași Tutora SC SALUBRIS SA Iași
3 GALA ȚI Brăila Brăila – loc. Muchea SC TRACON SRL
4 GALAȚ I Buzău Buzău – Gălbina și SC RER SERVICII ECOLOGICE SRL
5 GALAȚ I Constanta Ovidiu SC TRACON SRL
6 GALAȚ I Constanț a Costinești SC IRIDEX GROUP IMPORT EXPORT
BUCURE ȘTI FILIALA COSTINE ȘTI
SRL
7 GALAȚ I Constanț a Mangalia -Albesti S.C. ECO GOLD INVEST S.A.
8 GALAȚ I Constanț a Incint ă Port SC IRIDEX GROUP IMPORT EXPORT
BUCURE ȘTI FILIALA COSTINE ȘTI
SRL
9 GALAȚ I Tulcea Vararie SC ECOREC SA
10 PITE ȘTI Ialomița Slobozia S.C. VIVANI SALUBRITATEA S.A
11 PITE ȘTI Prahova Ploie ști-Boldeș ti SC VITALIA SERVICII PENTRU
MEDIU -TRATAREA DE ȘEURILOR
SRL
12 PITE ȘTI Prahova Vălenii de Munte SC TERMOELECTRICA SA
13 PITE ȘTI Dâmbovița Aninoasa SC EUROGAS PRESCOM SRL FIENI
14 PITE ȘTI Dâmbovița Titu SC EUROGAS PRESCOM SRL FIENI
15 CRAIOVA Dolj Mofleni -Craiova SC ECOSUD SRL BUCURE ȘTI
16 CRAIOVA Gorj Depozit Tg. Jiu SC POLARIS MEDIU SRL
17 CRAIOVA Vâlcea Feteni ADMINISTRAȚIA DOMENIULUI
PUBLIC/PRI MARIA MUN.RM.V ÂLCEA
18 CRAIOVA Mehedinți Dr. Turnu -Severin –
com.Izvorul Barzii,
sat Halanga SC BRANTNER SERVICII
ECOLOGICE S.A.
19 TIMIȘOARA Arad Arad S.C. ASA ARAD SERVICII
ECOLOGICE SRL
20 CLUJ Bihor Oradea S.C. ECOBIHOR S.R.L.
21 SIBIU Brașov Brașov S.C. FIN -ECO S.A. BRA ȘOV
22 SIBIU Mureș Sighișoara S.C. SCHUSTER ECOSAL S.R.L
23 SIBIU Sibiu Sibiu -Cristian S.C. TRACON S.R.L BR ĂILA
24 SIBIU Harghita Cekend- Odorhei SC AVE HARGHITA SALUBRITATE
SRL
25 BUCURE ȘTI București Chiajna SC IRIDEX GROUP I MPORT EXPORT
BUCUREȘTI
26 BUCURE ȘTI Ilfov Glina SC ECOREC SA
27 BUCURE ȘTI Ilfov Vidra SC ECO SUD SRL

În cursul anului 2010 au fost în funcțiune 106 depozite neconforme pentru deșeuri municipale, din
care 26 au sistat activitatea la 16 iulie 2010, în co nformitate cu calendarul de sistare prezentat în Planul de
implementare al Directivei 1999/31/CE, precum și în HG nr. 349/2005 privind depo zitarea deșeurilor. Pe
restul depozitelor de deșeuri municipale neconforme, cu perioadă de tranziție etapizată până la 16 iulie
2017, în prezent se efectuează îmbunătățiri ale activităților de operare și monitorizare. De asemenea, au
fost luate măsurile necesare pentru constituirea fondului de închidere și urmărire post -închidere (la

Raport anual – Starea factorilor de mediu în România, 2010 Cap. 6. Managementul Deșeurilor
═ 153 ═ momentul solicitării actelor de reg lementare, deținătorii de depozite au fost obligați să prezinte dovezi
privind constituirea fondurilor de închidere și urmărire post/închidere a depozitului).
În perioada 200 4-2010, s -a sistat activitatea de depozitare pe 1 63 de depozite municipale
neconfo rme (conform anexei nr. 5 din HG 349/2005 privind depozitarea deșeurilor) , pentru care sunt în curs
de realizare studiile de fezabilitate și proiectele de închidere. Tot în această perio adă s-a sistat activitatea
de depozitare și pe două depozite conforme (Baicoi și Câmpina -Bănești, județul Prahova) , datorită epuizării
capacității de depozitare a acestora.
Concomitent cu sistarea depozitării pe depozitele neconforme au fost realizate stații de transfer și
sortare , care au preluat deșeurile colectate din lo calitățile în care a fost sistată activitatea pe depozitele
neconforme. Situația stațiilor de transfer și sortare se prezintă în tabelul de mai jos :

Tabelul 6.6.1. -6
Judet Localit zare Tip instalatie Capacitate
proiectată Autorizatie de mediu
Alba Abrud Stație de transfer 4000 t/an AM nr.149/12.08.2009
Baia de Arieș Stație de sortare și transfer 3000 t/an AM nr. 195 /10.11.2010
Zlatna Stație de sortare și transfer 3000 t/an AM nr.122/10.06.2009
Arad Ineu Stație de sortare și transfer 1045t/an AM nr. 9 204/29.10.2010
Arad, zona CET Stație de sortare 4500 t/ lună AM nr. 8320/ 07.04.2008
Argeș Albota Stație de sortare 60t/zi AIM nr.20.09.2010
Bacău Comanesti Stație de transfer și sortare 80 t/zi; AM nr. 206/16.12.2010
Moinești Stație de sortare 21t/zi AM nr. 59/10.05.2010
Bihor Alesd Stație de sortare și transfer 30.000 t/an AM nr. 304 din 10.12.2010
Salonta Stație de sortare 200t/an AM nr.:194/11.04.2008
Marghita Stație de sortare 2t/zi AM nr. 258 din 28.07.2009
Borș Stație de sortare 700t/an AM nr. 2/2009
Botoșani Flamanzi Stație de transfer și sortare 11000t/an AM nr. 143/17.12.2010
Dorohoi Stație de transfer și sortare 15000t/an AM nr. 98/10.08.2010
Brașov Zona turistică
Bran Stație de transfer 5000t/an AM nr.131/24.09.2009
Râșno v Stație de transfer 50 t/zi AM 147/5.10.2010
SC.FIN -ECOSA
Brașov Stație de sortare 300t/an AIM SB 112/22.03.2010
SC.URBAN SA
Brasov Stație de sortare 60t/zi AM 234/15.12.2010
București SC Urban SA Stație de sortare 30.000 t/an AM nr. 329/25.07.200 8
Buzău Beceni Stație de sortare și transfer 4000t/an AM nr. 89/16.05.2011
Cluj Câmpia Turzii Stație de sortare 250kg/h AM nr. 79/31.03.2010
Constanța Cumpăna Stație de sortare 450t/an AM nr.53/31.01.2011
Corbu Stație de sortare 300 t/an AM nr.536 /30.01.2011
Covasna Covasna Stație de sortare 500 t/an AM nr. 93/20.07.2009
Intorsura
Buzăului Stație de sortare 1000 t/an AM nr. 96/04.08.2009
Dolj Goicea Stație de sortare și transfer 17t/zi AM nr. 36/15.03.2010
Galați Tecuci Stație de sortare 2000 0t/an AM nr.8/09.11.2010
Giurgiu Giurgiu Stație de sortare 1t/h AM nr. 200/ 19.06.2007
Gorj Rovinari Stație transfer 10000t/an AM nr. 168/16.10.2010
Turceni Stație transfer 7000t/an AM nr. 22/03.02.2010
Tg. Carbunești Stație transfer 15000t/an AM nr. 28/.2011
Harghita Microregiunea
Ciucului de Jos Stație de sortare și transfer 650t/an AM nr. 195/2009
Hunedoara Hațeg Stație de sortare și transfer 4500t/an AM nr. HD/48/08.03.2010
Vulcan Stație de sortare și transfer 4500t/an AM nr. HD/61/26.03.2010
Petrila Stație de sortare și transfer 4500t/an AM nr. HD/101/19.05.2010
Brad Stație de sortare și transfer 5000t/an AM nr. HD -82/ 28.04.2011
Ialomița Urziceni Stație de transfer 20000t/an AM nr. 152/2006
Fetești Stație de transfer 20000t/an AM nr. 49 /2009
Țăndăre i Stație de transfer și sortare 20000t/an AM nr. 53/27.05.2010
Balaciu Stație de transfer 20000 to/an AM 61/ 20.04.2011
Slobozia , Vivani Stație de sortare 45000t/an AM 13/03.08.2009
Iași Pașcani Stație de sortare 3t/h AM nr.69/15.05.2 009
Ilfov Popești Leordeni Stație de sortare 12000t/an AM nr. 97/2007
Vidra Stație de sortare 1250t/zi AM nr. 25/ 16.06. 2009

Raport anual – Starea factorilor de mediu în România, 2010 Cap. 6. Managementul Deșeurilor
═ 154 ═ Pantelimon Stație de sortare 1100t/an AM nr. 415/2007
Bragadiru Stație de sortare 300t/an AM nr. 84/06.02.2009
Mureș Regh in Stație de transfer și sortare 16500t/an AM nr. 202/2009
Acățari Stație de sortare 4,15 t/zi AM nr 69/2009
Neamț Tg. Neamț Stație de transfer și sortare 15000t/an AM nr.68/28.03.2011
Piatra Neamț Stație de sortare 7000t/an AIM nr. 49/29.12.2006
Prahova Valea Doftanei Stație de transfer și sortare 448mc/yi AM nr.598/2009
Draganești Stație de transfer și sortare 70mc/zi AM nr. PH/225/12.07.2010
Cărbunești Stație de sortare 1t/zi AM 349/05.10.2010
Sălaj Crasna Stație de sortare 1400t/an AM nr. 6 0 / 02.07.2010
Valea Barcăului Stație de sortare 1600t/an AM nr. 65 / 19.07.2010
Sibiu Mediaș Stație de transfer și sortare 22500t/an AM nr. SB215/2006
Agnita Stație de sortare 2750t/an AM nr.SB 30/17.03.2010
Cisnădie Stație de sortare 5.184 t/an AM nr SB 198/ 23.06.2009
Săliște Stație de transfer și sortare 20000t/an AM nr. SB/143/22.10.2010
Suceava Gura Humorului Stație de transfer și sortare 1000t/an AM nr. 305/2009
Vatra Dornei Stație de transfer 17000mc/an AM nr. 556/2006
Rădăuți Stație de sortare 20,5 t/an AM nr.452/26.11.2009
Timiș Timișoara Stație de sortare 625t/zi AM nr. 10181/ 29.11.2010
Tulcea Vărărie Stație de sortare 9t/h AIM nr.8/23.10.2008
Vâlcea Bălăcești Stație de transfer 10000t/an AM nr.17/25.02.2010
Galicea Stație de transfer 10000t/an AM nr. 112/23.08.2010
Fârtățești Stație de transfer 10000t/an AM nr. 160/19.11.2010
Grăgașani Stație de transfer 11000t/an AM nr. 14/15.02.2010
Vrancea Panciu Stație de sortare 2400 t/an AM nr.280/25.11.2009
Odobești Stație de sortare 100 t/an AM nr. 53/ 13.03.2009

Deșeuri biodegradabile

În documentele prezentate pe parcursul negocierilor Capitolului 22 – Mediu, respectiv în Planul de
implementare al Directivei 1999/31/CE privind depozitarea deșeurilor, în ceea ce privește re ducerea
cantității de deșeuri biodegradabile depozitate, precum și în răspunsul la scrisoarea Comisiei Europene nr.
JDdC/amp Ares.env.C.2(2010) 711845 din 21 octombrie 2010, România a precizat următoarele:
 primele două obiective prevăzute la art. 5 alineat ul (2) literele a și b din Directivă, referitoare la reducerea
cantității de deșeuri biodegradabile municipale depozitate, nu pot fi realizate în termenele prevăzute de
Directivă (16 iulie 2006, reducerea cu 25% din cantitatea totală de deșeuri biodegradab ile municipale,
exprimată gravimetric, produsă în anul 1995 sau în ultimul an înainte de 1995, pentru care sunt
disponibile date Eurostat standardizate, respectiv 16 iulie 2009, reducerea cu 50%);
 având în vedere că, în anul 1995, întreaga cantitate de deș euri municipale a fost eliminată prin
depozitare, în conformitate cu prevederile paragrafului 3 al art. 5 alineatul (2) din Directivă,
România a optat pentru derogarea de patru ani , referitoare la realizarea obiectivelor stabilite la art.
5 alineatul (2) l iterele a și b din Directiva 1999/31/CE, respectiv până la 16 iulie 2010 și până la 16
iulie 2013.
Începând cu anul 2006, au fost demarate acțiuni în vederea construirii de platforme pentru compos –
tarea deșeurilor vegetale din parcuri și spații verzi din zonele urbane și construirea unor stații de sortare a
deșeurilor reciclabile și de stații de compostare a deșeurilor biodegradabile în apropierea depozitelor pentru
deșeuri.
În Tabelul 6.6.1. -7. este prezentată evoluția cantităților de deșeuri biodegradabi le generate în anii
2008 și 2009 (inclusiv cele generate și necolectate), comparativ cu anul de bază 1995.

Tabel 6.6.1.-7. Evoluția cantităților de deșeuri biodegradabile
generate în anii 2008 și 2009, comparativ cu anul de bază 1995
Cantitate deșeuri/ Reducere cantitate de deșeuri Anul
1995 2008 2009
Cantitate de deșeuri biodegradabile depozitată (mil. tone) 4,80 3,65 3,60
Cantitate de deșeuri biodegradabile depozitată față de 1995 (%) – 76 75
Reducerea cantității de deșeuri biodegradabile generate față de
1995 (%) – 24 25
(Sursa: Agenția Națională pentru Protecția Mediului și Institutul Național de Statistică )

Continuarea reducerii cantității de deșeuri biodegradabile generate în anul 2009, comparativ cu anul
2008, se datorează extinderii colec tării selective a deșeurilor de hârtie, carton și a deșeurilor biodegradabile
din spațiile verzi, parcuri și alte zone. Autoritățile locale, responsabile cu gestionarea deșeurilor municipale,

Raport anual – Starea factorilor de mediu în România, 2010 Cap. 6. Managementul Deșeurilor
═ 155 ═ s-au concentrat în special pe colectarea selectivă a deșeurilor biodegradabile, care pot fi colectate ușor și
tratate fără costuri excesive, în special în zonele rurale. În acest sens, au fost derulate acțiuni de informare
și conștientizare a populației din zona rurală pentru compostarea individuală în gospodării a deș eurilor
vegetale, construirea unor platforme în zona rurală pentru compostarea gunoiului de grajd și a deșeurilor
vegetale.
S-a observat în același timp și o schimbare a comportamentului la nivelul consumatorului, în special
din marile aglomerări urbane, care utilizează din ce în ce mai mult produse gata preparate sau semi –
preparate.
În vederea respectării angajamentelor asumate în acest domeniu, la începutul anului 2011, la nivel
național, erau un număr de 60 de instalații și platforme de compostare finalizate (autorizate sau în curs de
autorizare) pentru compostarea deșeurilor biod egradabile municipale, prezentate în tabelul de mai jos:

Tabel 6.6.1.-7
Județ Localizare Capacitate
proiectată (t/an) Acte de reglementare
Arad Ineu 3500 AM.203/30.12.2009
Argeș Albota 20000 AIM nr.20.09.2010
Câmpulung 7200 În procedură AM
Bacău Bacău 22000 În procedură AM
Bihor Oradea 20000 AIM Nr. 100 NV6 din
28.01.2008
Brăila Ianca 4500 AM nr. 217/03.11.2009
Însurăței 1000 AM nr. 637/11.02. 09
Brașov Com. Augustin și Ormenis 100 AM.nr. 1/7.01.2010
Victoria 100 În procedură AM
Calarași 15 platforme de compostare, amplasate în
7 comune (Alexandru Odobescu,Cuza
Voda, Ciocanesti, Gradistea,
Independenta, Valcelele, Vlad Tepes) 50 AM de la 85 la 91/12.19. 2005
Constanța Corbu 1000 AM nr. .536/2011
Cogealac 1000 În procedură AM
Cluj Dej 6000 În procedură AM
Dâmbovița Aninoasa 5000 În procedură AM
Galați Tg. Bujor 1000 AM nr. 100/2011
Galați 10000 În procedură AM
Prahova Balta Doamnei 4000 AM 133/31.03.2011
Vâlcea Rm. Vâlcea 14000 AM.203/30.12.2009
Neam ț Tg. Neamț 1600 AM nr.68 /28.03.2011
Hunedoara Brad 7500 AM nr. HD -82/ 28.04.2011
Ialomița 24 platforme de compostare, amplasate în
24 comune (Buiesti, Albesti, Andrasesti,
Perieti, Ciu lnita , Cosambesti, Sf.
Gheorghe; Garbovi; Ion Roata; Balaciu,
Sarateni, Muntenii Buzau , Ciochina,
Dridu, Fierbinti, Maia, Adancata,
Moldoveni, Jilavele, Brazi, Rosiori,
Dragoiesti, Movilita, Sinesti) 50 AM 14/25.01.2010 pt.
Ciulnița, restul î n proced ură
de AM
Prahova Balta Doamnei 4000 AM 133/31.03.2011
Satu Mare Dobra 10000 În procedură AM
Sibiu Avrig 3500 În procedură AM
Teleorman Mavrodin 5000 În procedură AM
Vâlcea Rm. Vâlcea 14000 AM.203/30.12.2009

Aceste in vestiții au fost realizate sau vor fi realizate prin Programul PHARE CES 2004 precum și
proiectele de gestionare integrată a deșeurilor la nivel județean (finanțate prin proiecte ISPA sau POS
Mediu). Aplicațiile de finanțare pentru proiectele de sisteme integrate de gestionare a de șeurilor, în curs de
elaborare în această perioadă, prevăd pentru fiecare județ metoda optimă de gestionare a deșeurilor
biodegradabile municipale (compostare individuală, compostare centralizată, tratare mecano -biologică),
precum și capacitățile de tratar e necesare pentru îndeplinirea țintelor prevăzute de Directiva 1999/31/CE.

Având în vedere cele prezentate, din Tabelul 6.6.1. 7 se poate observa că obiectivul stabilit pentru
2010, respectiv reducerea cu 25% a canti tății de deșeuri biodegradabile depozitate , exprimată gravimetric
față de cantitatea de deșeuri biodegradabile municipale produse în 1995, a fost atins deja în anul 2009 .

Raport anual – Starea factorilor de mediu în România, 2010 Cap. 6. Managementul Deșeurilor
═ 156 ═ 6.6.2. Deșeuri industriale

Generarea deșeurilor industriale

În cursul anului 2 009, cantitatea de deșeuri generate de industria extractivă, energetică și prelucrătoare a
fost de cca. 255 milioane tone, din care, cea mai mare parte (peste 90%) sunt deșeuri rezultate din activitățile
de extracție (minerit).
Deșeurile nepericuloase gen erate pe principalele activități economice, cu excepția industriei extractive, în
perioada 2004 -2009, sunt prezentate în tabelul 6.6.2. -1.

Tabel 6.6.2. -1. Deșeurile nepericuloase generate pe principalele activități economice, în perioada 2004 – 2009
Activitatea economică Cantitatea (mii tone)
2004 2005 2006 2007 2008 2009
Industria prelucrătoare 11.323,6 20.460,90 8.964,15 18.860,39 10.678,66 7.780,74
Producția, transportul și
distribuția de energie
electrică și termică, gaze
și apă 15.784,8 105.606, 09 102.551,84 36.465,59 7.055,92 6.103,45
Captarea, tratarea și
distribuția apei 256,7 187,41 220,82 10,96 20,58 12,85
Alte activități 219,8 595,96 483,92 1.494,34 506,52 739,25
Total 27.584,9 126.850,36 112.220,73 56.831,28 18.261,68 14.636,29
(Sursa: Agenția Națională pentru Protecția Mediului și Institutul Național de Statistică )

Deșeurile periculoase, generate în anul 2009, în cantitate de 438.581 tone, au reprezentat circa 0,2%
din totalul deșeurilor generate (inclusiv deșeuri din industria extrac tivă). Majoritatea deșeurilor periculoase
au fost eliminate prin depozitare, restul fiind valorificate sau eliminate prin co -incinerare sau incinerare în
instalațiile proprii ale generatorilor sau în instalații specializate aparținând operatorilor privați.
Cantitățile de deșeuri periculoase generate de principalele activități industriale în perioada 2004 –
2009 sunt prezentate în tabelul 6.6.2. -2.

Tabel 6.6.2. -2 Cantitățile de deșeuri periculoase
generate de principalele activități industriale, în perio ada 2004 – 2009
Activitate economică Cantitate ( mii tone )
2004 2005 2006 2007 2008 2009
Industria extractivă 1.214,4 997,18 497,59 11,24 31,11 87,79

Industria de prelucrare a țițeiului,
cocsificarea cărbunelui 431,1 419,72 226,35 37,89 114,53 125,91
Fabricarea substanțelor și
produselor chimice 55,8 41,95 47,11 53,33 54,02 24,55
Industria metalurgică 383,5 95,43 168,76 121,62 150,78 99,64
Industria de mașini și
echipamente 39,8 14,83 33,05 26,67 28,58 25,36
Industria mijloacelor de transport 23,5 30,72 26,19 31,06 13,33 12,11

Alte activități 23,4 74,36 53,76 137,28 42,59 63,22

Total 2.262,8 1.733,97 1.052,81 419,08 434,94 438,58
(Sursa: Agenția Națională pentru Protecția Mediului și Institutul Național de Statistică )

Depozitarea deșeurilor industriale

În cursul anului 2010, au fost în operare 40 de depozite pentru deșeuri industriale periculoase și
nepericuloase , din care:
 8 depozite pentru deșeuri industriale periculoase, din care;
 6 depozite conforme ale operatorilor economici care își depozitează propriile deșeuri;
 2 depozite zonale conforme, unul în județul Ialomița, operat de SC VIVANI SALUBRITATE SA
Slobozia și unul în județul Prahova, operat de SC Ecomaster Servicii Ecologice SRL
 32 depozite pentru deșeuri industriale nepericuloas e, din care:
 15 depozite conforme;

Raport anual – Starea factorilor de mediu în România, 2010 Cap. 6. Managementul Deșeurilor
═ 157 ═  15 depozite care utilizează instalații de “hidro -transport” a deșeurilor sau care depozitează
deșeuri în stare lichidă și deșeuri cu proprietăți corozive, oxidante;
 2 iazuri de decantare din cele 5 cu perioadă de tranziț ie.

Depozite care utilizează instalații de “hidro -transport” a deșeurilor sau care depozitează
deșeuri în stare lichidă și deșeuri cu proprietăți corozive, oxidante

La data de 31.12.2010 erau planificate să își sisteze activitatea de depozitare a deșeuri lor lichide 2
depozite neconforme, și anume: 1 depozit (aparținând SC ALUM Tulcea SA) s -a conformat începând cu
luna decembrie 2010, prin schimbarea tehnologiei de depozitare în fluid dens (în urma punerii în funcțiune a
instalației de îngroșare, șlamul se depune în fază densă, cu un conținut în solide de minim 52%), iar pe un
depozit, aparținând SC ELECTROCENTRALE DEVA SA, jud. Hunedoara (depozitul Bejan) s -a continuat
depozitarea deșeurilor prin utilizarea instalației de “hidro -transport” deoarece nu a fo st finalizată investiția
"Extindere pe orizontală a depozitului de zgură și cenușă mal drept râul Mureș, extravilanul com. Șoimuș" .
Noul depozit este realizat în prezent în proporție de 95% . Pe noul depozit se va depozita atât șlam dens de
zgură și cenușă, cât și subproduse de la desulfurare.

Iazuri de decantare

În ceea ce privește cele 5 iazuri pentru care România a obținut perioade de tranziție etapizate până la
cel târziu 31 decembrie 2011, în anul 2010, situația a fost următoarea:
 pe 3 iazuri: iazul Aurul Recea – SC Transgold SA Baia Mare, iazul Ostra – Valea Straja – SC
Minbucovina SA Vatra Dornei și iazul – Fânațe – SC Băița SA Ștei, activitatea de depozitare a
fost sistată (pe iazurile Aurul Recea și Ostra – Valea Straja activitatea de depozitare a fost sistată
din anul 2006, iar pe iazul Fânațe activitatea de depozitare a fost sistată în anul 2009);
 pe 2 iazuri: Valea Șesei și Valea Ștefancei, activitatea de depozitare s -a reluat în luna decembrie
2009 ca urmare a reluării activității de extracție la SC CUPRUMIN SA Abrud. Situația celor 2
iazuri de decantare se prezintă as tfel:
 Iazul Valea Șesei este în stare de exploatare și deservește instalația de preparare a minereului
de la Roșia Poieni, care aparține SC Cuprumin Abrud SA;
 Iazul Valea Ștefan cei este în stare de exploatare, fiind destinat să funcționeze ca iaz de
decantare de rezervă, preluând tulbureala de steril în cazul unor avarii de durată redusă la
sistemul de transport al tulburelii spre Valea Șesei.
Aceste 2 iazuri de decantare urmează să se conformeze prevederilor art. 14 din Directiva 1999/31/CE
până la 31.12.2011, acestea putând să continue activitatea până la epuizarea capacității de depozitare.
Conformarea acestor iazuri de decantare cu prevederile Directivei 1999/31/CE constă în p revenirea infiltrării
de apă în depozitul de deșeuri și optimizarea raportului apă -minereu pentru realizarea unei descărcări
avansate a sterilului de flotație în iazuri.
SC CUPRUMIN Abrud SA deține autorizația integrată de mediu nr. SB/79/30.10.2007, actu alizată la
data de 01.03.2010, valabilă până la 31.12.2011, prin care este reglementată atât funcționarea iazurilor, cât
și lucrările necesare conformării, prevăzute în Planul de acțiuni, care face parte integrantă din autorizație.
Astfel, în vederea conf ormării cu cerințele privind depozitarea deșeurilor, în Planul de acțiuni au fost
stabilite următoarele măsuri, cu termen de finalizare trimestrul IV 2011:
 realizarea unui sistem de captare a apelor acide și a stației de neutralizare a acestora în
amonte de iazul Valea Șesei;
 realizarea unui sistem de măsurare și contorizare a debitelor de apă descărcate din iazul Valea
Șesei pe canalul de evacuare.
Pentru neutralizarea apelor acide, în amonte de iazul Valea Șesei a fost închiriată și montată o stație
pilot de neutralizare, care a intrat în funcțiune la sfârșitul anului 2010. Pe baza rezultatelor experimentale
obținute, va fi aleasă soluția optimă pentru condițiile concrete de pe amplasament, urmând ca până la
sfârșitul anului 2011 să fie realizată atât pr oiectarea cât și realizarea propriu -zisă a stației de neutralizare.
Lucrările stabilite prin Planul de acțiuni pentru funcționarea în siguranță a iazului de decantare Valea
Ștefancei au fost finalizate în 2010.

Incinerarea deșeurilor industriale

În curs ul anului 2010, au fost în funcțiune următoarele instalații pentru incinerarea deșeurilor
industriale periculoase:
 8 instalații de incinerare/coincinerare aparținând la 8 operatori privați din industrie, care incine rea-
ză/coincinerează propriile deșeuri p ericuloase (S.C. Chimcomplex S.A. Borzesti, S.C. Antibiotice
S.A. Iași, Oltchim Rm. Vâlcea, Kober Piatra Neamț, SC Stemar s.r.l. Vaslui, Vrancart S.A. Adjud,
S.C. Chimester BV S.A. București și Compania Națională „Imprimeria Națională” S.A. București):
− S.C. Chimcomplex S.A. Borzesti deține o instalație de incinerare rezidii organoclorurate cu
o capacitate nominală de 680 t/an;

Raport anual – Starea factorilor de mediu în România, 2010 Cap. 6. Managementul Deșeurilor
═ 158 ═ − S.C. Antibiotice S.A. Iaș deține o instalație de incinerare deșeuri industriale cu o capacitate
nominală de 432 t/an;
− SC Oltchim S. A. Râmnicu Vâlcea deține o instalație pentru coincinerarea reziduurilor
organo -clorurate lichide provenite de la Instalația Monomer, cu o capacitate nominală de
11.445 t/an;
− SC Kober s.r.l. Piatra Neamț deține o instalație de incinerare pentru ape chimice și deșeuri
solide (șlamuri, vopseluri, lacuri, rășini) rezultate din activitatea proprie, cu o capacitate
nominală de 1.248 t/an;
− SC Stemar s.r.l. Vaslui deține o instalație de coincinerare deșeuri de politerpene, cu o
capacitate nominală de 966 t/an;
− Vran cart S.A. Adjud deține o instalație de coincinerare deșeuri solide provenite de la
sortarea maculaturii și a nămolurilor deshidratate de la epurarea apelor uzate, cu o
capacitate nominală de 17.199 t/an;
− S.C. Chimester BV. S.A. București deține o instalați e de incinerare pentru ape chimice
rezultate din procesul de sinteză a rășinilor sintetice, cu o capacitate nominală de 126 t/an;
− Compania Națională „Imprimeria Națională" S.A. București, deține o instalație de incinerare
pentru hârtie și carton, cu o capa citate nominală de 28 t/an.

 10 instalații existente pentru incinerarea deșeurilor periculoase aparținând operatorilor privați care
incinerează pentru terț i:
− S.C. MONDECO SRL, Suceava , jud Suceava, capacitate de incinerare 10800t/an;
− SC PRO AIR CLEAN SA, TIMISOARA, jud Timiș , capacitate de incinerare 3250t/an;
− SC IF TEHNOLOGII SRL CLUJ, Cluj Napoca, capacitate de incinerare 1430t/an;
− SC IRIDEX GROUP IMPORT EXPORT SRL, București , capacitate de incinerare 6000t/an;
− S.C. AVAND S.R.L., Iași, jud. Iași, capaci tate de incinerare 11300t/an;
− SC SUPERSTAR COM SRL, SUCEAVA, capacitate de incinerare2010t/an;
− S.C. ECO FIRE SISTEMS SRL, Lumina, jud. CONSTANTA, capacitate de incinerare
10080t/an;
− SC ECOBURN SRL, Ișalnița, jud. Dolj, capacitate de incinerare 7638t/an;
− ENVISAN NV BELGIA – SUSCURSALA PITESTI, capacitate de incinerare93312t/an;
− SC ECOBURN SRL, PLOIESTI, capacitate de incinerare 4000t/an

 7 instalații de co -incinerare în cuptoare de ciment – autorizate pentru tratarea deșeurilor pericu –
loase solide și lichid e, după cum urmează:
− S.C. CARPATCEME NT HOLDING S.A. Sucursala Bicaz
− S.C. LAFARGE S.A. – punct de lucru MEDGIDIA
− HOLCIM S.A. Câmpulung
− S.C. CARPATCEMENT HOLDING S.A. – Sucursala Fieni
− S.C. CARPATCEMEN T HOLDING S.A. – Sucursala Deva
− HOLCIM S.A. Aleșd
− S.C. LAFARGE S.A. Brașov – Hoghiz

6.6.3. Deșeuri generate de activit ăți medicale

Ministerul Sănătății, prin Institutul Național de Sănătate Publică, elaborează anual Sinteza națională
„Monitorizarea sistemului de gestionare a deșeurilor rezultate din activitat ea medicală” ș i actualizează baza
națională de date privind deșeurile rezultate din activitatea medicală.
Baza de date privind deșeurile rezultate din activitatea medicală este realizata la nivelul INSP, printr –
un sistem de raportare trimestrială a datelor colectate de unitățile sanitare cu paturi, sub coordonarea
direcțiilor de sănătate publică locale, pe baza metodologiei de colectare a datelor. Principalele obiective ale
bazei naționale de date sunt: evaluarea periodică a sistemului de gestionare a deșeu rilor, derulat în unitățile
sanitare cu paturi, determinarea calitativă și cantitativă a deșeurilor produse în unitățile sanitare cu paturi,
identificarea riscurilor ce pot fi generate de această categorie de deșeuri, minimizarea cantității de deșeuri
medi cale generate de unitățile sanitare, precum și propunerea unor măsuri ce vizează îmbunătățirea
sistemului de gestionare a deșeurilor produse în unitățile sanitare.
Culegerea și raportarea datelor pentru baza naționala de date a deșeurilor rezultate din ac tivitatea
medicala s -a realizat pe baza Metodologiei de culegere a datelor, reprezentat ă de An exa 2 a Ordinului
Ministrului Sănătăț ii nr. 219/2002 cu modificările și completările ulterioare (reglementare în curs de
revizuire), și a Metodologiei privind inspecția modului de gestionare a deșeurilor rezultate din activitatea
medicala. Metodologia de culegere a datelor se aplica lunar, iar metodologia de inspecție , trimestrial, la
nivelul unitarilor sanitare cu paturi.
Pentru anul 2010 au fost raportate date d e câtre 41 de direcții de sănătate public ă județene și a
municipiului București , pentru trimestrele I, II, III și IV. Datele transmise reprezintă tipuri și cantități de

Raport anual – Starea factorilor de mediu în România, 2010 Cap. 6. Managementul Deșeurilor
═ 159 ═ deșeuri rezultate din activitatea medical ă, precum și modul de gestionare a acestei cat egorii de deșeuri , la
nivelul unitarilor sanitare cu paturi.
Astfel, au raportat 391 de unități sanitare cu paturi , dintr -un total de 476 de unități sanitare cu paturi
existente la nivel național . Din municipiul București au raportat 31 de spital e, dintr -un total de 56 de unități .
Toate unitățile sanitare investigate realizează separarea pe categorii a deșeurilor generate. În ceea
ce privește recipientele pentru colectarea deșeurilor periculoase rezultate din activitatea medicală, 97% din
unitățile sanita re folosesc recipiente corespunzătoare, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, iar
restul de 3% nu utilizează ambalaje corespunzătoare atât pentru deșeurile infecțioase , cât și pentru cele
înțepătoare/tăietoare. În lipsa recipientelor rezistente la acțiuni mecanice (înțepare -tăiere) se folosesc
ambalaje improvizate sau se colectează împreună cu deșeurile infecțioase solide, în cutii de carton cu sac
din plastic în interior sau direct în saci de plastic.
Evoluția cantităților de deșeuri medicale p ericuloase este prezentată în tabelul 6.6.3. -1.

Tabel 6.6.3. -1. Evoluția cantităților de deșeuri medicale periculoase, în perioada 2007 – 2010

Anul Valori medii
(t/an)
2007 14.080
2008 12.918
2009 11.862
2010
10669
(Sursa: Institutul de S ănătate Publică București )

Comparativ cu anul 2009, î n anul 2010 se constată o scăde re cu cca 10 % a cantități de deșeuri
periculoase provenită din activitatea unităților sanitare cu paturi. Colectarea, transportul și depozitarea
temporară a deșeurilor medicale în interiorul unităților medicale se realizează în conformitate cu
reglementările specifice în vigoare, stabilite de autoritatea publică centrală pentru sănătate.
Tratarea și eliminarea finală a deșeurilor medicale periculoase se realizează prin s terilizare termică
(în instalații aparținând unităților medicale sau în instalații care prestează servicii pentru terți) și prin
incinerare (în instalații pentru incinerarea deșeurilor industriale periculoase).

6.6.4. Fluxuri de deșeuri

Deșeuri de echip amente electrice și electronice (DEEE)

Principalele obiective ale H.G. nr. 1037/2010 privind deșeurile de echipamente electrice și electronice
(DEEE ) sunt:
– prevenirea apariției deșeurilor de echipamente electrice și electronice și reutilizarea, reciclarea și
alte forme de valorificare a acestor tipuri de deșeuri, pentru a reduce, în cea mai mare măsură,
cantitatea de deșeuri eliminate;
– îmbunătățirea performanței de mediu a tuturor operatorilor implicați în ciclul de viață al EEE
(producători, distribuitori și consumatori) și în mod special a agenților economici direct implicați în
tratarea deșeurilor de echipamente electrice și electronice.
H.G. nr. 1037/2010 privind DEEE se aplică categoriilor de echipamente electrice și electronice (Tabel
6.6.4.1.), cu co ndiția ca acestea să nu fie parte componentă a unui alt tip de echipament, ce nu intră sub
incidența prezentei hotărâri.

Tabel 6..6.4.1. Categorii de echipamente electrice și electronice (EEE)
Categoria 1 Aparate de uz casnic de mari dimensiuni
Categoria 2 Aparate de uz casnic de mici dimensiuni
Categoria 3 Echipamente informatice și de telecomunicații
Categoria 4 Echipamente de larg consum
Categoria 5 Echipamente de iluminat
Categoria 6 Unelte electrice și electronice
Categoria 7 Jucării, echipament e sportive și de agrement
Categoria 8 Dispozitive medicale (cu excepția tuturor produselor implantate și infectate)
Categoria 9 Instrumente de supraveghere și control
Categoria 10 Distribuitoare automate

Raport anual – Starea factorilor de mediu în România, 2010 Cap. 6. Managementul Deșeurilor
═ 160 ═ Pot introduce pe piață echipamente electrice și electronice numai producătorii înregistrați în Registrul
Producătorilor și Importatorilor de EEE, constituit la A.N.P.M.
La începutul anului 2006, s -a demarat procedura de înregistrare a producătorilor de echipamente
electrice și electronice în Registrul p roducătorilor și importatorilor de echipamente electrice și electronice,
conform cerințelor legislației în vigoare. Până la sfârșitul anului 2010, s -au înregistrat 1.351 producători de
echipamente electrice și electronice (EEE).
În anul 2009, a fost pusă pe piață o cantitate de 123.766,98 tone EEE (date preliminare). Distribuția
acesteia pe categorii este prezentată în tabelul 6.6.4. -2.

Tabel 6.6.4. -2..Distribuția pe categorii a EEE, puse pe piață în anul 2009 (date preliminare)
Categorie Cantitate (tone)
Aparate de uz casnic de mari dimensiuni 68265.88
Aparate de uz casnic de mici dimensiuni 8812.54
Echipamente informatice și de telecomunicații 11089.76
Echipamente de larg consum 11605.62
Echipamente de iluminat 3607.46
Unelte electrice și electroni ce 6517.07
Jucării, echipamente sportive și de agrement 627.54
Dispozitive medicale (cu excepția tuturor produselor implantate și infectate) 6950.78
Instrumente de supraveghere și control 6040.86
Distribuitoare automate 249.48
(Sursa: Agenția Național ă pentru Protecția Mediului )

În vederea realizări obiectivelor anuale de colectare, reutilizare, reciclare și valorificare a DEEE
producătorii pot acționa:
 individual, utilizând propriile resurse;
 prin transferarea acestor responsabilități, pe bază de con tract, către un operator economic legal
constituit și autorizat în acest sens.

Au obținut Licența de operare în vederea preluării responsabilității privind realizarea obiectivelor
anuale de colectare, reutilizare, reciclare și valorificare a deșeurilor de echipamente electrice și electronice
următoarele Asociații:
 ECO TIC – autorizată pentru categoriile 1, 2, 3, 4, 5 a) și f) 6, 7,8, 9, 10;
 ROREC – autorizată pentru categoriile 1 – 10;
 RECOLAMP – autorizată pentru categoriile 5 a – f;
 ENVIRON – autorizată pentru categoriile 1 – 10, cu excepția 5 b – f;
 CCR LOGISTICS SYSTEMS RO S.R.L. – autorizată pentru categoriile 1 – 10;
 ECOPOINT – autorizată pentru categoriile 1 – 10.
Producătorii sau organizațiile colective autorizate sunt obligați să țină un registru ș i să raporteze către
ANPM, anual, până la 30.04, următoarele:
– cantitatea de EEE pusă pe piață;
– cantitatea de DEEE colectată;
– modul de gestionare a DEEE colectate.
Autoritățile Administrației Publice Locale și operatorii economici care administrează puncte de
colectare a DEEE, raportează la A.P.M., anual, până la 30.04, următoarele:
– cantitatea de DEEE colectată;
– modul de gestionare a DEEE colectate.
Operatorii economici care tratează, reciclează sau valorifică DEEE, raportează la A.P.M., anual, până
la 30.04 . informații privind cantitățile de DEEE preluate, din care:
– cantitatea de deșeuri valorificabile rezultate din procesare (pe categorii de materiale și
substanțe);
– cantitatea de deșeuri nevalorificabile destinate eliminării;
– cantitatea de deșeuri tratate în țară;
– cantitatea de deșeuri exportate pentru a fi tratate în alte state.
Raportările producătorilor, organizațiilor colective, ale autorităților administrației publice locale și ale
operatorilor economici se constituie într -o bază de date națională, org anizată la A.N.P.M.
Sinteza datelor privind EEE și DEEE la nivel național este parte componentă a Rapoartelor privind
aplicarea prevederilor Directivei 2002/96/EC privind deșeurile de echipamente electrice și electronice
transmise Comisiei Europene.
În an ul 2009, au fost colectate 38700 tone DEEE (date preliminare). Din cantitatea totală, 55% au
reprezentat DEEE din Categoria 1, 24% DEEE din Categoria 3 și 13% DEEE din Categoria 4.
Din cantitatea totală colectată, 95% au fost tratate (date preliminare), d in care aproximativ 88% în
România, restul aflându -se, la sfârșitul anului 2009, în stoc la operatorii economici colectori/tratatori.

Raport anual – Starea factorilor de mediu în România, 2010 Cap. 6. Managementul Deșeurilor
═ 161 ═ Deșeuri de ambalaje

În baza Ordinului Ministrului Mediului și Gospodăririi Apelor nr. 927/2005 cu privire la procedura d e
raportare a datelor referitoare la ambalaje și deșeuri de ambalaje, au fost raportate datele privind
ambalajele și deșeurile de ambalaje gestionate în anul 2009.
Analiza și interpretarea datelor a fost efectuată în cadrul A.N.P.M. Sunt prezentate, în co ntinuare,
principalele rezultate obținute și interpretarea acestora. Cantitatea totală de ambalaje introdusă pe piață, în
anul 2009, a fost de 998.690 tone.

Tabel 6.6.4. -3. Structura ambalajelor introduse pe piață, pe tip de material, în anul 2009
Tip ma terial Cantitate total ă de ambalaje
introduse pe piață (t) %
Sticlă 179.730 18,00
Plastic 293.800 29,42
Hârtie/carton 271.560 27,19
Aluminiu 18.260 1,83
Oțel 45.120 4,52
Total metal 63.380 6,35
Lemn 188.350 18,86
Altele 1.870 0,19
TOTAL 998.690 100,00
(Sursa: Agenția Națională pentru Protecția Mediului )

Figura 6.6.4. -4.. Structura deșeurilor de ambalaje introduse pe piață,
pe tipuri de material, în perioada 2004 – 2009
0102030405060708090100
2004 2005 2006 2007 2008 2009
Sticlă Plastic Hârtie/carton Metal Lemn Altele

(Sursa: Agenția Națională pentru Protecția Mediului )

Se consideră că întreaga cantitate de ambalaje introdusă pe piață devine deșeu.
În anul 2009 a fost valorificată o cantitate totală de 466.780 tone de deșeuri de ambalaje, din care
404.200 tone au fost reciclate.
Raportat la întreaga cantitate de ambalaje introdusă pe piață în anul 2009, procentul total de
valorificare a fost de 46,74%, iar procentul de reciclare a fost de 40,47%.

Față de întreaga cantitate de deșeuri de ambalaje generată, au fost valorificate următoarele cantități
de deșeuri:
– în anul 2004 – 27,9% valorificare, din care 24,3% prin reciclare;
– în anul 2005 – 26,6% valorificare, din care 23% prin reciclare;
– în anul 2006 – 35,7% valorificare, din care 28,6% prin reciclare;
– în anul 2007 – 36,62% valorificare, din care 30,56% prin reciclare;
– în anul 2008 – 40,74% valorificare, din care 33,51% prin reciclare;
– în anul 2009 – 46,74 % valorificare, din care 40,47% prin reciclare.

Raport anual – Starea factorilor de mediu în România, 2010 Cap. 6. Managementul Deșeurilor
═ 162 ═ Deșeuri de baterii și acumulatori

Principalele obiective ale HG nr. 1132/2008 privin d regimul bateriilor și acumulatorilor și al deșeurilor
de baterii și acumulatori sunt:
 stabilirea cerințelor privind introducerea pe piață a bateriilor și acumulatorilor și a unor reguli
specifice privind colectarea, tratarea, reciclarea și eliminarea deș eurilor de baterii și acumulatori,
destinate să completeze legislația națională armonizată privind deșeurile și să promoveze un
nivel înalt de colectare și reciclare a deșeurilor de baterii și acumulatori, precum și reglementarea
interzicerii introducerii pe piață a bateriilor și acumulatorilor care conțin substanțe periculoase.
 îmbunătățirea performanțelor de mediu ale bateriilor și acumulatorilor și ale activităților aferente
tuturor operatorilor economici implicați în ciclul de viață al bateriilor și acu mulatorilor, respectiv ale
producătorilor, distribuitorilor și utilizatorilor finali și în special ale operatorilor direct implicați în
operațiunile de tratare și reciclare a deșeurilor de baterii și acumulatori.
H.G. nr. 1.132/2008 privind regimul baterii lor și acumulatorilor și al deșeurilor de baterii și acumulatori
se aplică tuturor tipurilor de baterii și acumulatori, (Tabel 6.6.4. -5.), indiferent de forma, volumul, greutatea,
materialele componente sau utilizarea acestora, fără a se aduce atingere le gislației naționale armonizate
care transpune Directiva 2000/53/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 septembrie 2000
privind vehiculele scoase din uz și Directiva 2002/96/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27
ianuarie 2003 priv ind deșeurile provenite de la echipamente electrice și electronice (DEEE).

Tabel 6.6.4. -5. Tipuri de baterii și acumulatori

Baterii portabile (categoriile 1 și 2)

Baterii portabile (categoriile 1 și 2) 1a Alcaline
1b Litiu
1c Zinc Carbon
1d Zinc Aer
1e Oxid de Mercur (HgO)
1f Oxid de Argint (Ag 2O)
1g Ansamblu de baterii
1h Altele
2a Nichel Cadmiu (NiCd)
2b Plumb
2c Nichel Metal Hidrura (NiMH)
2d Litiu Ion
2e Litiu Polimer
2f Altele
Baterii auto
(categoria 3) 3a Plumb Acid
3b Nichel Cadmiu (NiCd)

Uleiuri uzate

Conform H.G. nr. 235/2007 privind gestionarea uleiurilor uzate , producătorii și importatorii de uleiuri,
sunt obligați să asigure organizarea sistemului de gestionare a uleiurilor uzate, corespun zător cantităților și
tipurilor de uleiuri introduse pe piață. Această obligație se poate realiza individual sau prin terții indicați
autorităților publice centrale pentru protecția mediului, de către persoanele responsabile.
În scopul stabilirii unui sist em coerent de gestionare a uleiurilor uzate, persoanele responsabile pot
încheia acorduri voluntare cu autoritățile publice centrale și/sau locale.
Urmare a analizei raportărilor din anul 2009, transmise de producătorii și importatorii de uleiuri, s -au
constatat următoarele:
– nu există niciun acord voluntar încheiat;
– 11 producători interni de uleiuri au raportat uleiul introdus pe piață și cantitățile de uleiuri
uzate preluate în numele lor (în numele persoanelor responsabile);
– 48 importatori de uleiuri au raportat uleiul introdus pe piață provenit din spațiul intracomunitar
și cantitățile de uleiuri uzate preluate în numele lor (în numele persoanelor responsabile);
– 128 importatori de uleiuri au raportat uleiul introdus pe piață provenit din spațiul
extracom unitar.

Cei 11 producători interni de uleiuri, inventariați de agențiile județene pentru protecția mediului, au
introdus pe piață cantitatea de 33.140t ulei proaspăt, iar operatorii economici care au fost raportați de
producătorii interni ca fiind cei car e au comercializat această cantitate de ulei (distribuitorii producătorilor
interni), au colectat, în numele producătorilor interni, în anul 2009, cantitatea de 1.027t de ulei uzat.
La nivel național, în anul 2009, au fost inventariați de agențiile județ ene pentru protecția mediului, 48
de operatori economici importatori din spațiul intracomunitar, care au introdus pe piață cantitatea de 51.806

Raport anual – Starea factorilor de mediu în România, 2010 Cap. 6. Managementul Deșeurilor
═ 163 ═ t ulei proaspăt, iar operatorii economici care au fost raportați de importatorii din spațiul intracomunitar, ca
fiind cei care au comercializat această cantitate de ulei (distribuitorii importatorilor intrcomunitari), au
colectat, în numele lor, în anul 2009, cantitatea de 217 t de ulei uzat.
La nivel național, în anul 2009, au fost inventariați de Autoritatea Națio nală a Vămilor, 128 de
operatori economici importatori din spațiul extracomunitar, care au introdus pe piață cantitatea de 18.455t
ulei proaspăt.
Au fost identificați de agențiile județene pentru protecția mediului și inventariați, 1.323 de agenți
economi ci generatori de uleiuri uzate la nivel național, care, în anul 2009, au raportat cantitatea de 126.673
t de uleiuri proaspete utilizate și au generat cantitatea de 9.997 t de uleiuri uzate.
Din cei 1.323 de operatori economici generatori de uleiuri uzate, în anul 2009, un număr de 168 de
operatori economici au raportat că 373t de ulei uzat a fost reutilizată în diferite scopuri (3,7% din can titatea
de ulei uzat generată).

Cantitatea totală de ulei uzat generată de persoane fizice se regăsește la:
– service -urile auto precum și la persoanele fizice autorizate de R.A.R. pentru desfășurarea
activității de schimb de consumabile;
– stațiile de distribuție a produselor petroliere;
– alți operatori economici care comercializează uleiuri de motor și de transmisie.
Canti tatea totală de ulei uzat generată de persoane fizice, în anul 2009, a fost de 2.653 t.

La nivel național, în anul 2009, au fost inventariate de agențiile județene pentru protecția mediului un
număr de 972 de service -uri auto, care au raportat o cantitate de ulei uzat de 2649t.

Vehicule scoase din uz (VSU)

Operatorii economici implicați în implementarea Directivei 2000/53/CE , transpusă în legislația
națională prin H.G. nr. 2406/2004 privind gestionarea vehiculelor scoase din uz , cu modificările și comple –
tările ulterioare, sunt: producătorii , distribuitorii, colectorii, companiile de asigurări, precum și operatorii care
au ca obiect de activitate tratarea, recuperarea, reciclarea vehiculelor scoase din uz, inclusiv a
componentelor și materialelor acestora .

Începând cu data de 1 ianuarie 2007, operatorii economici sunt obligați să asigure, realizarea
următoarelor obiective, luând în considerare masa medie la gol:
– reutilizarea și valorificarea a cel puțin 75% din masa medie pe vehicul și an, a vehiculelor
fabricate înainte de 1 ianuarie 1980;
– reutilizarea și valorificarea a cel puțin 85% din masa medie pe vehicul și an, a vehiculelor
fabricate după 1 ianuarie 1980;
– reutilizarea și reciclarea a 70% din masa medie pe vehicul și an, a vehiculelor fabricate înai nte de
1 ianuarie 1980;
– reutilizarea și reciclarea a 80% din masa medie pe vehicul și an, a vehiculelor fabricate începând
cu data de 1 ianuarie 1980.
Începând cu 1 ianuarie 2015, operatorii economici sunt obligați să asigure realizarea următoarelor
obiect ive, luând în considerare masa medie la gol:
– reutilizarea și valorificarea a cel puțin 95% din masa medie pe vehicul și an, pentru toate
vehiculele scoase din uz;
– reutilizarea și reciclarea a cel puțin 85% din masa medie pe vehicul și an, pentru toate vehi culele
scoase din uz.
În scopul monitorizării atingerii obiectivelor prevăzute mai sus, operatorii economici, care desfășoară
operațiuni de colectare și tratare a vehiculelor scoase din uz, au obligația de a transmite autorităților
teritoriale pentru prote cția mediului formularele Agenția Națională pentru Protecția Mediului completate
pentru anul precedent, până la data de 15 martie a anului în curs.
A.N.P.M. solicită anual operatorilor economici, prin intermediul APM -urilor, următoarele date:
– numărul certi ficatului de distrugere emis pentru fiecare vehicul scos din uz colectat;
– numărul de vehicule scoase din uz colectate pe categoriile M1 și N1;
– masa vehiculului din documentele de înmatriculare pentru fiecare vehicul scos din uz și seria
șasiului aferent;
– anul de fabricație pentru fiecare vehicul scos din uz;
– greutatea la recepție pentru fiecare vehicul scos din uz;
– cantitățile de materiale rezultate de la depoluarea și dezmembrarea VSU, materialele rezultate
din tocarea vehiculelor scoase din uz în România, masa totală a vehiculelor scoase din uz și
exportate, pe țară și masa totală a părților vehiculelor scoase din uz din România și exportate
pentru tratare ulterioară (reciclate/eliminate);
– cantitățile sunt raportate doar pentru VSU tratate;

Raport anual – Starea factorilor de mediu în România, 2010 Cap. 6. Managementul Deșeurilor
═ 164 ═ – cantitățile ra portate de fiecare operator economic, provin din: registre de operare, note de cântar
și documente contabile.
– Operatorii economici trebuie să dețină registrele de operare care conțin:
– copii ale certificatelor de distrugere;
– inventarele și locațiile, pe tip uri și cantități, ale tuturor substanțelor, materialelor și componentelor
rezultate în urma operațiunilor de pretratare și tratare a vehiculelor uzate;
– evidența tuturor deșeurilor reciclate sau eliminate, precum și informații privind componentele
reutiliza te;
– informații privind fluxurile de deșeuri din alte domenii de activitate ale unității, care vor fi eliminate
împreună cu fluxurile de deșeuri rezultate de la gestionarea vehiculelor scoase din uz;
– probleme în funcționare, cauzele acestora și măsurile lua te pentru soluționarea acestora.

Numărul total de vehicule scoase din uz, colectate și pentru care au fost emise certificate de
distrugere, în anul 2009, a fost de 52.360 unități; În anul 2009 au fost tratate 55.875 unități, diferența între
numărul de veh icule tratate și colectate provenind din faptul că în anii trecuți au rămas pe stoc vehicule
scoase din uz la operatorii economici autorizați pentru colectare/tratare. Aceste date provin de la operatorii
economici autorizați pentru colectarea și tratarea V SU.
Masa medie la gol pentru VSU tratate a fost de 48424,25 tone, din care 2.871,67 tone au fost
reutilizate, 35.891,71 tone au fost reciclate și 38.43 0,03 tone au fost valorificate.
Obiectivele realizate la nivelul anului 2009, pentru VSU intrate în proce sul de tratare, au fost:
– reutilizarea și valorificarea: 85,29%;
– reutilizarea și reciclarea: 80,05%;
La sfârșitul anului 2010, își desfășurau activitatea un număr de 314 operatori economici autorizați
pentru colectarea VSU, însumând 359 puncte de lucru.
Producătorii și importatorii de vehicule, în număr de 31, și -au constituit rețelele de colectare a VSU
uniform răspândite în teritoriu.
Lista operatorilor economici autorizați să desfășoare activități de colectare și/sau tratare a vehiculelor
scoase din uz, se actualizează periodic și se publică pe site -ul A.N.P.M.

Gestionarea și controlul bifenililor policlorurați și ale altor compuși similari

În vederea evitării efectelor negative asupra sănătății populației și asupra mediului înconjurător,
bifenilii poli clorurați și compușii similari sunt supuși unui regim specific de gestionare și control, stabilit prin
legislația în vigoare.
În anul 2005, au fost inventariate echipamentele cu conținut de PCB/PCT (transformatoare și
condensatoare), aflate în funcțiune sa u scoase din uz la operatorii economici, inventar pe baza căruia a fost
elaborat planul național de eliminare pentru aceste tipuri de echipamente.
Inventarul echipamentelor cu PCB/PCT aflate în funcțiune sau scoase din uz la operatorii economici
se actuali zează periodic, pe măsura eliminării unor echipamente scoase din funcțiune și a identificării de noi
echipamente.
Față de cantitățile planificate pentru eliminare în anul 2009 (12.568 condensatoare și 46 transformatoare),
au fost predate spre eliminare 19. 809 bucăți condensatoare și 52 bucăți transformatoare.
Față de cantitățile planificate pentru eliminare în anul 2010 (42.301 condensatoare și 108 transfor ma-
toare), au fost predate spre eliminare 35.776 bucăți condensatoare și 79 bucăți transformatoare.
La sfârșitul anului 2009, în România, existau trei instalații autorizate pentru eliminarea echipamentelor
cu conținut de PCB/PCT: PRO AIR CLEAN Timișoara – incinerare, IF TEHNOLOGII Cluj – incinerare și
SETCAR Brăila – tratare fizico -chimică și biologică.
Având în vedere capacitățile de tratare existente în România, o mare parte a echipamentelor cu
conținut de PCB/PCT este transportată spre a fi eliminată în instalații autorizate din alte state membre,
transferul acestora realizându -se cu respectarea prevede rilor Regulamentului (CE) nr. 1.013/2006 al
Parlamentului European și al Consiliului privind transferurile de deșeuri .

6.6.5 . Colectarea selectivă și reciclarea deșeurilor

Implementarea colectării selective s -a preconizat să fie abordată în trei etape, astfel:
 2004 -2006: experimentare (proiecte pilot), conștientizare populației;
 2007 -2017: extinderea colectării selective la nivel național;
 2017 -2022: implementarea colectării selective în zone mai dificile (locuințe colective, mediu
rural dispersat, zone montane).

În perioada 2004 – 2006, în România, colectarea separată a deșeurilor municipale în vederea
valorificării deșeurilor de ambalaje provenite din deșeurile menajere (hârtie, carton, sticlă, metale, materiale
plastice) s -a practicat într -o mică măsu ră, la nivel local, în cadrul unor proiecte pilot inițiate de societățile de

Raport anual – Starea factorilor de mediu în România, 2010 Cap. 6. Managementul Deșeurilor
═ 165 ═ salubrizare și primării, în colaborare cu operatorii economici care pun pe piață ambalaje și produse
ambalate.

Începând cu anul 2007, colectarea selectivă a început să se extind ă la nivelul localităților. As tfel, în
2007, colectarea selectivă era implementată în 183 de localități, ajungând în anul 2010 la 698 de localități.
Totodată s -a constatat și o creștere a cantității de deșeuri colectate selectiv, după cu m se observă din
graficul de mai jos.
Fig. 6.6.5. -1

În cursul anului 2010, la nivel național au fost amplasate containere pentru colectarea selectivă a
deșeurilor în 698 localități (inclusiv cele 6 sectoare din Municipiul București). În 27 localități se află în
derulare proiecte pilot.

Cantitățile colectate selectiv la nivel național, inclusiv din proiectele pilot, sunt redate în tabelul de
mai jos:

Tabel 6.6.5. -2. Cantitățile de deșeuri colectate la nivel național, în anul 2010
Colectare selectivă
Cantitatea totală d e
ambalaje colectată (tone) PET
(tone) Plastic
(tone) Hârtie/Carton
(tone) Sticlă
(tone) Metal
(tone) Lemn
(tone)
58244,951 13158,912 7468,665 27195,551 7807,368 1068,082 1545,373
(Sursa: Agenția Națională pentru Protecția Mediului )

6.7. PLANIFICARE (răspuns)

Planificarea gestionării deșeurilor este un instrument important pentru punerea în aplicare a politicilor
și reglementărilor legate de deșeuri. Planificarea poate pune în evidență stimulente pentru redirecționarea
deșeurilor de la depozitare la reciclare și pentru valorificarea conținutului de resurse din deșeuri. Cele mai
importante elemente în planificarea gestionării deșeurilor sunt următoarele:
– implicarea părților interesate și, în general, a publicului larg în procedura de planificare a g estionării
deșeurilor;
– stabilirea unor ținte specifice pe sectoare economice, fluxuri concrete de deșeuri și tratarea
deșeurilor;
– îmbunătățirea statisticilor privitoare la generarea, transportul și tratarea deșeurilor în sectoarele
economice și fluxurile d e deșeuri relevante;
– planificarea și repartizarea răspunderilor pentru asigurarea unei capacități de tratare suficiente;
– definirea răspunderilor și includerea ei în plan, împreună cu descrierea căilor și mijloacelor de
punere în aplicare.

Raport anual – Starea factorilor de mediu în România, 2010 Cap. 6. Managementul Deșeurilor
═ 166 ═ Planificarea gest ionării deșeurilor este obligatorie în UE (conform directivei -cadru privind deșeurile) și
se utilizează deja cu rezultate bune: în multe dintre țările UE -25, s -au introdus taxe naționale pe deșeuri și
pe eliminarea deșeurilor, pentru a contribui la finanța rea gestionării deșeurilor și a spori astfel interesul
pentru valorificarea resurselor din deșeuri, în locul simplei eliminări a acestora.
Conform cerințelor legislației Uniunii Europene, documentele strategice naționale de gestionare a
deșeurilor, cuprind două componente principale și anume:
 Strategia Națională de Gestionare a Deșeurilor – este cadrul care stabilește obiectivele României în
domeniul gestionării deșeurilor;
 Planul Național de Gestionare a Deșeurilor – reprezintă planul de implementare a str ategiei și
conține detalii referitoare la acțiunile ce trebuie întreprinse pentru îndeplinirea obiectivelor strategiei, la
modul de desfășurare a acestor acțiuni, inclusiv termene și responsabilități.
Strategia Națională de Gestionare a Deșeurilor (SNGD) și Planul Național de Gestionare a Deșeurilor
(PNGD) au fost elaborate de Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, în conformitate cu responsabilitățile
ce îi r evin, ca urmare a transpunerii legislației europene în domeniul gestionării deșeurilor și con form
prevederilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deșeurilor, cu completările și
modificările ulterioare .
Elaborarea Strategiei Naționale și a Planului Național de Gestionare a Deșeurilor a avut drept scop
crearea cadrului ne cesar pentru dezvoltarea și implementarea unui sistem integrat de gestionare a
deșeurilor, eficient din punct de vedere ecologic și economic.
Strategia Națională și Planul Național de Gestionare a Deșeurilor au fost publicate în anul 2004, cu trei ani
înainte de aderarea României la Uniunea Europeană. Aceste documente au fost concepute pe baza unor Planuri
Județene de Gestionare a Deșeurilor, începute încă din anul 2001, dar și în conformitate cu obiectivele politicii
naționale de protecție a mediului și de dezvoltare durabilă (Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă –
1999 și Strategia Națională de Protecție a Mediului – 2002). În acea perioadă, s -a pus accentul pe adoptarea
cadrului legislativ necesar aderării la Uniunea Europeană și pe transpunerea în legislația românească a
directivelor cheie privind gestionarea deșeurilor, precum și a altor directive din domeniul protecției mediului.
Orientarea comunitară din ultimii ani, prin revizuirea Directivei Cadru a deșeurilor , prin adoptarea
Strategiilor Tematice de prevenire a producerii deșeurilor și de utilizare durabilă a resurselor naturale,
demonstrează hotărârea în favorizarea opțiunilor aflate pe treptele superioare ale ierarhiei deșeurilor. Acest
lucru impune României adoptarea de măsuri energice în acest sens, în condițiile în care opțiunea folosită
aproape exclusiv în țara noastră este depozitarea deșeurilor. Astfel, se impune revizuirea acestor
documente, lucru care a fost început în anul 2008. Revizuirea SNGD și a PNGD trebuie să țină cont de
stadiul actual al implementării, de progresele făcute, de punctele slabe unde nu s -a reușit îndeplinirea
obiectivelor și de noile tendințe strategice europene în domeniul deșeurilor.
La sfârșitul anului 2006, au fost elaborate Planurile Regionale de Gestion are a Deșeurilor (PRGD), de
Agențiile Regionale pentru Protecția Mediului, în colaborare cu reprezentanții autorităților de mediu de la
nivel local și ai autorităților administrației publice locale și județene, utilizând date de la nivelul acestora.
Planur ile Regionale de Gestionare a Deșeurilor, elaborate pe baza legislației românești și europene și apro –
bate prin Ordin ministerial comun al Ministerului Mediului și Gospodăririi Apelor (actualmente Ministerul Me –
diului și Pădurilor) și Ministerului Integră rii Europene (actualmente Ministerul Dezvoltării Regionale și Locu –
ințelor), transpun, la nivel regional, obiectivele Planului Național de Gestiune a Deșeurilor. Aceste docu –
mente promovează cooperarea între autoritățile județene și cele locale, în vedere a înființării și dezvoltării
unui sistem de management integrat al deșeurilor, care să înlocuiască sistemul existent, ineficient atât din
punct de vedere economic, cât și din punct de vedere al protecției mediului. În acest context, au fost
identificate so luții posibile, specifice, în funcție de particularitățile fiecărei regiuni, pentru a se asigura
îndeplinirea obiectivelor naționale și a angajamentelor asumate de România pentru Capitolul 22 – Mediu.
Detalierea, la nivel de județ, a măsurilor și acțiunilo r cuprinse în PRGD se face prin planurile județene
de gestionare a deșeurilor, care sunt în curs de elaborare de consiliile județene, împreună cu toți factorii
interesați din fiecare județ.

6.7.1 Directiva cadru privind deșeurile

Principalul obiectiv al noii Directive cadru, Directiva 2008/98/CE privind deșeurile , este prevenirea
generării deșeurilor și reducerea impactului asociat al acestora, asupra mediului, dar și reducerea efectelor
generale ale folosirii resurselor și creșterii eficienței folosirii acestora. Dintre modificările importante aduse
de această Directivă, menționăm:
 adăugarea unui mecanism ce permite clarificarea momentului în care un deșeu încetează să mai fie
deșeu ( „end of waste ”);
 clarificarea definițiilor anumitor operațiuni de gest ionare a deșeurilor;
 introduce ierarhia deșeurilor ca o ordine a priorităților pentru ceea ce reprezintă cea mai bună
opțiune din punct de vedere al protecției mediului;
 includerea prevederilor referitoare la deșeurile periculoase;
 clarificarea prevederil or referitoare la planurile de gestionare a deșeurilor și specificarea necesității
luării în considerare a întregului ciclu de viață al deșeurilor, în momentul elaborării planurilor;

Raport anual – Starea factorilor de mediu în România, 2010 Cap. 6. Managementul Deșeurilor
═ 167 ═  solicitarea ca Statele Membre să elaboreze programe de prevenire a produc erii deșeurilor.
Directiva cadru 2008/98/CE privind deșeurile conține, printre altele, prevederi în domeniul prevenirii
(adoptarea de indicatori pentru monitorizarea prevenirii, adoptarea unei politici de ecodesign, stabilirea de
obiective de prevenire pri n aplicarea celor mai bune practici, etc.) și în domeniul reciclării. Statele Membre
vor organiza sisteme de colectare separată cel puțin pentru hârtie, metal, plastic, sticlă până în 2015. Se
impun ținte de pregătire pentru reutilizare și reciclare a deșe urilor de minimum 50% din masa total ă pentru
deșeurile menaj ere și asimilabile până în 2020 și pregătirea pentru reutilizare, reciclare și alte operațiuni de
valorificare materială , inclusiv operații de umplere care utilizează deșeuri , pentru min 70% din m asa
deșeurilor provenite din activitățile de construire și desființare.
În același timp, Directiva 2008/98/CE simplifică cadrul legislativ existent în domeniul gestionării
deșeurilor prin:
 abrogarea Directivei 91/689/CEE privind deșeurile periculoase și in cluderea prevederi referitoare
la aceste tipuri de deșeuri ca o consecință a necesității îndepărtării unor dispoziții învechite, modi –
ficării anumitor dispoziții referitoare la manipularea/deținerea deșeurilor periculoase stabilite în
Directiva 91/689/CEE în vederea unei mai mari clarități a textului;_cât și pentru clarificarea modului
de aplicare al interdicției de amestecare a deșeurilor stabilite în Directiva 91/689/EEC și a
derogărilor de la această interdicție care în plus ar trebui să satisfacă condi ția cu cele mai bune
tehnici disponibile, în consecinț ă
 abrogarea Directivei 75/439/CEE privind eliminarea uleiurilor uzate dispozițiile relevante fiind
incluse în noua directivă. Gestionarea uleiurilor uzate trebuie să fie efectuată în conformitate cu
ordinea de priorități a ierarhiei deșeurilor și trebuie acordată prioritate opțiunilor care oferă cele mai
bune rezultate globale din punct d e vedere al protecției mediului
Mai mult decât atât, această Directivă promovează:
 utilizarea sustenabilă a resurselor naturale; și aplicarea practică a ierarhiei deșeurilor
 minimizarea impactului negativ asupra sănătății populației și mediului datorat generării deșeurilor;
 considerarea întregului ciclu de viață;
 măsuri care să urmărească decuplarea (ruperea) legăturii di ntre creșterea economică și
generarea deșeurilor;
 introducerea de măsuri pentru a eficientiza sistemul de sancțiuni, proporționale și cu efect de
descurajare a acelora care încalcă dispozițiile prezentei directive;
 introducerea de măsuri care să asigure so rtarea la sursă, colectare și reciclarea fluxurilor de
deșeuri prioritare.

6.8. PERSPECTIVE

6.8.1. Strategia Națională pentru Gestionarea Deșeurilor

Strategia Națională pentru Gestionarea Deșeurilor elaborată în 2004 avea la baza cadrul legislativ
existent la acea dată, necesar pentru o gestionare corespunzătoare a deșeurilor, în vederea transpunerii și
implementării legislației europene în domeniu.
Revizuirea SNGD trebuie să țină cont de stadiul actual al implementării, de progresele făcute, de
punct ele slabe unde nu s -a reușit îndeplinirea obiectivelor și de noile tendințe strategice europene în
domeniul deșeurilor.
În îndeplinirea strategiei, rolul administrației centrale este de a crea cadrul necesar pentru ca fiecare
parte a societății să își asum e responsabilitatea și să -și managerieze propriile deșeuri. Deoarece există încă
probleme în îndeplinirea obiectivelor SNGD, toți factorii implicați trebuie să își asume responsabilitatea unei
gestionări raționale a resurselor și deșeurilor astfel:
– producă torii trebuie să producă bunuri folosind mai multe materiale reciclate și mai puține
materii prime; produsele lor trebuie să genereze mai puține deșeuri și să aibă un impact cât mai
scăzut asupra mediului;
– distribuitorii trebuie să reducă ambalajele și să sprijine consumatorii pentru a genera mai puține
deșeuri;
– consumatorii, atât operatorii economici, cât și populația, trebuie să își reducă deșeurile, să le
colecteze separat în vederea reciclării, să achiziționeze produse sau servicii care generează
mai pu ține deșeuri și care au un impact cât mai scăzut asupra mediului;
– autoritățile locale trebuie să furnizeze direct sau indirect servicii de colectare și de reciclare pentru
locuitori și să ofere informații privind reducerea deșeurilor; de asemenea, trebuie să-și planifice
măsuri de gestionare a deșeurilor și să investească în facilități de colectare și tratare a acestora;
– operatorii trebuie să investească în reciclarea și recuperarea deșeurilor și să furnizeze servicii
de calitate în acest sens pentru clienț ii lor.
Elementele de baza ale SNGD revizuite sunt:

Raport anual – Starea factorilor de mediu în România, 2010 Cap. 6. Managementul Deșeurilor
═ 168 ═ – Prevenirea și valorificarea deșeurilor (refolosire, reciclare, recuperare energetică), în conformi –
tate cu ierarhia gestionării deșeurilor și cerințele Strategiei Europene a Deșeurilor; acest lucru
va con duce la decuplarea creșterii cantităților de deșeuri de creșterea economică.
– Îndeplinirea țintelor propuse, cu accent pe țintele referitoare la depozitarea deșeurilor biodegra –
dabile; o atenție deosebită trebuie să se acorde în continuare țintelor referito are la deșeurile de
ambalaje și la deșeurile electrice și electronice; asigurarea de investiții pentru infrastructura
necesară redirecționării deșeurilor biodegradabile de la depozitare.
– Creșterea reciclării și a recuperării de energie din deșeuri; scădere a consumului de resurse.
– Acordarea de stimulente pentru reducerea deșeurilor și creșterea reciclării; trebuie stimulate investițiile
în colectarea, reciclarea, recuperarea deșeurilor și în dezvoltarea pieței materialelor reciclate.
– Dezvoltarea de indicator i pentru monitorizarea implementării strategiei.
– Modificări legislative necesare pentru îmbunătățirea gestiunii deșeurilor și pentru ca legislația să
fie mai clară și mai eficace (reducerea costurilor prin prevenirea activităților ilegale).
– Îmbunătățirea colaborării la nivel național, regional, local pentru a se obține performanțe mai
bune în domeniu, o mai bună coordonare și servicii mai bune.
– Fiecare producător de deșeuri (operatori economici, populație, autorități locale) trebuie să -și asume
responsabili tatea propriilor deșeuri și să -și elaboreze propria strategie de gestionare a deșeurilor.
– Conștientizarea și stimularea populației pentru colectarea selectivă a deșeurilor și reducere.
– Implementarea măsurilor propuse în planurile regionale și locale de ges tionare a deșeurilor.
– Respectarea principiilor proximității și auto -suficienței.
– Prin comunicare și suport, prin creșterea angajamentului operatorilor economici și populației și
prin propriul exemplu, Guvernul poate schimba comportamentul tradițional în ce ea ce privește
concepția față de deșeuri și modul de gestionare a acestora.
Generarea deșeurilor este indicatorul care ilustrează cel mai bine măsura interacțiunii dintre activită –
țile umane și mediu. Generarea deșeurilor urmează, de obicei, tendințele de consum și de producție. De
exemplu, generarea deșeurilor menajere (cantitate/locuitor) crește odată cu creșterea nivelului de trai.
Creșterea producției economice, dar și gestionarea ineficientă a resurselor, conduc la generarea de cantități
mari de deșeur i. Prin implementarea prevederilor legale în activitatea curentă a agenților economici și a
administrațiilor publice locale, se preconizează că impactul gestionării deșeurilor asupra mediului și sănătății
umane se va reduce semnificativ.
În vederea conform ării cu cerințele legislative în domeniul gestionării deșeurilor , proiecte integrate de
management al deșeurilor se vor derula în conformitate cu Planul Național de Gestionare a Deșeurilor și cu
Planurile Regionale de Gestionare a Deșeurilor. Programele de investiții vor include activități legate de
ierarhia în ceea ce privește managementul deșeurilor (prevenire, colectare și colectare selectivă, reutilizare,
valorificare și reciclare, tratare și eliminare), în paralel cu închiderea depozitelor de deșeuri n econforme.
Proiectele respective vor acoperi aglomerările urbane și rurale, la nivel județean/regional. De aseme –
nea, se urmărește extinderea/finalizarea sistemelor de management al deșeurilor, astfel încât acestea să
acopere tot teritoriul țării și întrea ga populație.
Scopul îl constituie crearea unui sistem modern de management al deșeurilor care să contribuie la
reducerea cantității de deșeuri depozitate, prin stabilirea unui sistem adecvat care să trateze fiecare tip de
deșeuri în parte, în vederea prot ejării mediului.
În paralel, se vor derula proiecte de conștientizare a populației, având în vedere faptul că, pentru
realizarea sistemelor eficiente de gestionare integrată a deșeurilor nu este suficientă doar dezvoltarea
infrastructurii, ci și implicare a populației. A contribui la conservarea și refolosirea resurselor existente este
mai mult decât dovada unei bune politici civice, este exact ceea ce trebuie să facă fiecare cetățean în
vederea protejării mediului în care trăim.