Implicarea factorilor de mediu in activitatea [617666]

Implicarea factorilor de mediu in activitatea
intreprinderii moderne

1. Consideratii generale cu privire la relatia intrepr indere – medi ambiant
Firma isi organizeaza si desfasoara activitatea sa sub impactul conditiilor concrete
ale mediului sau ambiant. Mediul ambiant reprezinta un ansamblu de factori eterogeni de
natura economica, sociala, politica, stiintifico-te hnica, juridica, geografica si demografica
ce actioneaza pe plan national si international asu pra intreprinderii, influentand relatiile
de piata.
Intreprinderea este parte integranta a mediului amb iant, este o componenta
economica a acestuia.
In conditiile actuale mediul ambiant se caracterize aza printr-un dinamism
accentuat, printr-o crestere spectaculoasa a frecve ntei schimarilor. Mediul ambiant este
de trei feluri:
– mediu stabil, unde schimbarile sunt rare, de mica a mploare si usor vizibile;
– mediu schimbator, unde schimbarile sunt frecvente, de o amploare variata, dar
in general previzibile;
– mediu turbulent, unde schimbarile sunt foarte frec vente, de amploare mare, cu
incidente profunde asupra activitatii intreprinderi i si greu de anticipat;

2. Componentele mediului ambiant al intreprinderii
Acestea sunt:
– micromediul
– mezomediul
– macromediul.
Micromediul intreprinderii cuprinde ansamblul compo nentelor cu care aceasta
intra in relatii directe. Acestea sunt:
– furnizorii de marfuri care sunt agenti economici ce asigura resursele necesare
de materii prime, materiel, echipamente si masini;

– prestatorii de servicii reprezentati de firme sau p ersoane particulare care ofera
o gama larga de servicii utile realizarii obiective lor firmei;
– furnizorii fortei de munca sunt unitatile de invata mant, oficiile fortei de munc
si persoanele ce cauta un loc de munca;
– clienti care sunt consumatori, utilizatori industri ali, intreprinderi comerciale
sau agentiile guvernamentale pentru care bunurile p roduse se intreprindere le
sunt oferite spre consum;
– organismele publice – asociatiile profesionale, aso ciatiile consumatorilor,
mediile de informare in masa si publicul consumator ;
– concurentii sunt firme sau persoane particulare car e-si disputa aceeasi
categorie de clianeti, iar in situatii frecvente ac eiasi furnizori sau prestatori de
servicii.

Mezomediul este o notiune intermediara care devine tot mai necesara in
explicarea evolutiei macroeconomice a intreprinderi i. Pentru remedierea oricaror
deficiente de explicare se studiaza comportamentul intreprinderii din sistemul productiv
si social cel mai apropiat intreprinderii si care p oate fi un intermediar intre macromediul
si micromediul intreprinderii.
Mezomediul trebuie sa intereseze in mod deosebit si stemul de conducere al
intreprinderii pentru ca permite abordarea relatiil or acesteia cu mediul sau in termeni
mult mai apropiati de lumea afacerilor. O intreprin dere poate face parte din urmatoarele
sisteme mezoeconomice:
– o anumita industrie
– o zona geografica sau administrativa
– un grup de intreprinderi.
Aceste sisteme sunt in masura sa influenteze actiun ile, deciziile si rezultatele unei
intreprinderi, influenta exercitata la acest nivel poate fi atat directa cat si indirecta, dar are
un caracter general, in sensul ca influenteaza toat e intreprinderile care apartin aceluiasi
sistem.

Activitatea oricarei intreprinderi, ca si a celorla lti agenti din cadrul micromediului
intreprinderii, se afla si sub influenta altor fact ori de mediu, care actioneaza pe o arie mai
larga.
Legatura care se stabileste intre intreprindere si acesti factori este de regula
industriala, influenta exercitandu-se pe termen lun g si formand macromediul
intreprinderii.
Componentele macromediului sunt:
– mediul demografic – numarul populatiei, structura pe sexe si grupe de varsta,
numarul de familii si dimensiunea medie a unei fami lii, repartizarea teritoriala si me
medii a populatiei, rata natalitatii.
Analiza unor astfel de caracteristici si surprinder ea tendintei lor reprezinta punctul
de pornire in evaluarea dimensiunii cererii potenti ale, a pietei intreprinderii.
– mediul economic. Ansamblul elementelor care compu n viata economica a
spatiului in care actioneaza intreprinderea determi na mediul economic al acesteia. Acesta
determina volumul si structura ofertei de marfuri, nivelul veniturilor banesti, marimea
cererii de marfuri, miscarea preturilor la nivelul concurentei.
– mediul tehnologic. Intreprinderea se implica in d inamica mediului tehnologic,
atat ca beneficiar cat si ca furnizor, in principal prin intermedciul pietei. Este una din cele
mai dinamice componente ale macromediului intreprin derii si dobandeste o exprimare
concreta prin inventii, inovatii, marimea si orient area fondurilor destinate cercetarii,
explozia productiei noi, perfectionarea productiei traditionale, reglementari privind
delimitarea tehnologiilor poluante.
– mediul cultural – reprezentat de ansamblul elemen telor ce privesc sistemele de
valori, obiceiuri, traditii, credinte si norme ce g uverneaza statutul oamenilor in societate.
– mediul politic reflecta structurile societatii, c lasele sociale si rolul lor in
societate, fortele politice si raporturile dintre e le, gradul de implicare a statului in
economie, gradul de stabilitate al climatului polit ic intern, zonal, international.
– mediul institutional cuprinde ansamblul reglement arilor de natura juridica ce
vizeaza direct sau indirect activitatea de piata a intreprinderii.
– mediul natural – conditiile naturale ce determina modul de localizare si de
distribuire in spatiu a activitatii umane. Aceasta conjunctura economica reprezinta starea

curenta si concreta a fenomenelor, proceselor si ev enimentelor specifice unei ramuri, a
unei economii nationale. Importanta sa este data de reducerea resurselor de materii prime
neregenerabile si de accentuarea gradului de poluar e.

3. Relatiile intreprinderii cu mediul extern
in calitatea sa de componenta a mediului, intreprin derea se afla intr-un contact
permanent cu diferite componente. Intreprinderea in tra intr-un ansamblu de relatii prin
care isi orienteaza si finalizeaza activitatea econ omica. Aceste relatii dintre intreprindere
si componente ale mediului sau extern sunt prin nat ura si continutul lor de doua feluri:
relatii de piata si relatii de concurenta.
Din multitudinea de relatii ale intreprinderii cu m ediul sau extern se remarca prin
amploare si complexitate relatiile de piata. Aceste a au ca obiect vanzarea si cumpararea
de marfuri si servicii, imprumutul de capital si an gajarea fortei de munca. Studierea pietei
constituie premisa si punctul de plecare in activit atea oricarei intreprinderi.
Mecanismul pietei reprezinta pentru intreprinderea moderna termenul de
confruntare a situatiei prezentate cu cea de perspe ctiva, sursa de idei pentru produse noi
sau pentru modernizarea celor existente.
Relatiile intreprinderii cu piata sunt reflectate s i de fluxul aplrovizionare
productie, desfacere. De asemenea, aceasta relatie se reflecta si in orientarea activitatii
intreprinderii catre obiective prioritare cun sunt satisfacerea in conditii superioare a
nevoilor consumatorilor prin produsele create si of erite, crearea rentabilitatii si eficientei
economice pe baza sporirii vanzarilor totale si a p rofitului unitar.
Relatiile intreprinderii cu piata vizeaza 3 mari co mponente si anume:
– piata marfurilor
– piata capitalului
– piata fortei de munca.
Natura si dimensiunile relatiilor intreprinderii de pind de o serie de factori generali
si specifici, obiectivi si subiectivi, interni sau externi intreprinderii, cei mai importanti
fiind: cadrul economico-social, specificul pietei s i caracterul intreprinderii.

Relatiile intreprinderii cu piata cunosc astfel o m are diversitate si se pot grupa
dupa mai multe criterii:
– dupa obiectul relatiilor. Potrivit acestui criter iu, relatiile intreprinderii cu piata
sunt de doua feluri: – relatii de vanzare-cumparare si – relatii de transmitere, receptie de
informatii.
Relatiile de vanzare-cumparare pot lua forme diferite si anume livrarea de
marfuri, achizitionarea de marfuri si servicii, pre starea de servicii, inchirierea,
imprumutul precum si activitatile de intermediere.
Principalele forme pe care le imbraca succesiv rela tiile de vanzare-cumparare
sunt:
– relatii precontractuale
– relatii contractuale
– relatii postcontractuale.
Relatiile precontractuale se realizeaza in principa l prin negociere, comanda, cerere
de oferta si oferta ferma.
Relatiile contractuale au ca instrument principal c ontractul la care se adauga o
serie de activitati ca: facturarea, livrarea, trans portul, receptia si decontarea.
Relatiile postcontractuale apar in perioada de gara ntie si psotgarantie.
Relatiile de transmitere de informatii au ca scop sustinerea si concretizar ea
relatiilor de vanzare-cumpaare, realizandu-se prin publicitate, relatii publice si alte forme
de promovare.
– dupa profilul agentilor de piata, relatiile pot fi: cu furnizorii si prestatorii de
servicii, cu beneficiarii si cu institutiile si cu mecanismele de stat;
– dupa frecventa, relatiile sunt permanente, periodic e sau ocazionale;
– dupa gradul de concentrare, relatiile pot fi concen trate dimensional, spatial sau
temporal si relatii dispersate.
4. Obiectivele economice ale intreprinderii in cond itii concurentiale
In conditiile actuale intreprinderea nu se poate re duce la un organism simplu care
urmareste maximizarea profitului, ci este un organi sm complex, ce se confrunta cu o
multitudine de obiective contradictorii ce tin de s trategia fiecarei intreprinderi.

Concurenta consta dintr-o multitudine de forme de c omportament ce se manifesta
in cadrul relatiilor dintre furnizori pentru captar ea interesului unei clientele cat mai
numeroase.
Pentru a defini aceste forme de manifestare a concu rentei se pot avea in vedere
utmatoarele aspecte:
– interesele si aspiratiile clientelei
– libertatea de a actiona
– interesele si aspiratiile producatorilor in calitat e de ofertanti
– existenta in mediul economic a unor reglementari ju ridice si a unei stari
psihologice si sociale care impun sau favorizeaza a numite actiuni sau
comportamente din partea agentului economic.
In conditiile economiei de piata concurenta apare c a o necesitate obiectiva, face
parte din regulile de joc ale pietei.
Competitivitatea unui agent economic este determina ta in principal de trei mari
caracteristici si anume: servicii, costuri si calit ate.
Ansamblul raportului de interactiune in care intra agentii economici in lupta
pentru asigurarea resurselor de aprovizionare si a pietei de desfacere formeaza sistemul
relatiilor de concurenta. Mijloacele si instrumente le utilizate in relatiile de concurenta se
pot delimita in jurul produsului, pretului, promova rii si distributiei.
Concurenta este de doua tipuri:
– directa, manifestata intre intreprinderile care rea lizeaza bunuri identice sau cu
mici diferentieri, destinate satisfacerii aceleeasi game de nevoi;
– indirecta – manifestata intre intreprinderile care se adreseaza acelorasi nevoi
sau nevoi diferite prin oferta unei game variate de lucru.
Pentru a se asigura desfasurarea in bune conditii a activitatii economice, statul
trabuie sa asigure un cadru concurential normal car e presupune existenta urmatoarelor
elemente si anume:
1. autonomia intreprinderii,
2. libertatea de infiintare a oricarui tip de intrepri ndere,
3. promovarea celor mai rentabile produse din punct de vedere al intereselor
fiecarei firme,

4. reglementari economico-financiare egale pentru toti agentii economici,
indiferent de forma de proprietate,
5. formarea libera a preturilor,
6. stabilitate prin reglementari bugetare pe piata ext erna,
7. masuri pentru favorizarea participarii pe piata ext rabugetara,
reglementari clare pentru sanctionarea prin instant ele juridice a firmelor nerentabile.