A fi social și nesocial online. Explorarea comportamentului agresiv online al copiilor și [617601]

A fi social și nesocial online. Explorarea comportamentului agresiv online al copiilor și
adolescenților ( cyber -bullying )1
Monica Barbovschi

Abstract
Acest studiu își propune să exploreze problema incipientă a agresivității online (cyber –
bullying) în r ândul adolescenților români,cu accent pe diferențierea tipurilor de agresivitate în
relație cu utilizarea instrumentelor de socializare (mesagerie instant și rețele sociale),
monitorizare parentală și anumiți factori psihosociali. Rezultatele sugerează leg ături moderate
cu utilizarea instrumentelor de socializare (SNS și IM) și cu monitorizarea parentală offline. Nu
s-au găsit corelații semnificative între monitorizarea online (generală și legată de utilizarea
rețelelor sociale ) și cyber -bullying. Mai mult, factorii psihosociali arată implicații complexe
pentru comportamentul agresiv online.

Cuvinte cheie : cyber -bullying, adolescenți instrumente de socializare , monitorizare parentală,
factori psihosociali.

Introducere
Cu riscul de a aminti un clișeu, moda litățile de utilizare a tehnologiilor de comunicare
sunt în continuă schimbare. Peisajul Internetului în societatea contemporană a devenit mai
complex și mai generalizat, noi forme de comunicare și de apartenență fiind create într -un ritm
alert, transformâ nd în mod dramatic felul în care tinerii (copiii și adolescenții) interacționează.
Deși nu există o „generație digitală” ( born digital ) adolescentă în România, datorită unui
pattern de difuzare tehnologică mai lent , tinerii devin „digitali” de la o vârstă din ce în ce mai
mică (în ancheta noastră, numărul mediu de ani de utilizare a Internetului este de 2.88,
SD=2.123 , în timp ce numărul mediu de ani de utlizare a calculatorului este de 5.74, SD=2.659).
Acest lucru înseamnă că există o adopție progresivă a variatelor tehnologii și utilizări asociate,

1 Acest articol este rezultatul proiectului de cercetare Riscuri și efecte ale utilizării Internetului în rândul copiilor și
adolescenților. Perspectiva evolu ției spre societatea cunoa șterii (knowledge society) finanțat de Ministerul
Educației, grant CNCSIS tip A (nr. 1494/2007); echipa de cercetare coordonată de Prof. Dr. Maria Roth,
Universitatea Babe ș-Bolyai, Cluj -Napoca.

spre deosebire de „nativii digitali” care au crescut într -un mediu saturat tehnologic. Cei mai
tineri dintre subiecții noștri, de 13 ani, au început să utilizeze Internetul de la vârsta de 10 ani.
În mod firesc, au început să apară și în România preocupări legate de beneficii ( efecte
pozitive, oportunități) și riscuri (consecințe negative, pericole) asociate formelor de comunicare
online. În rândul celor din urmă, preocupările majore se concentrează în jurul expu nerii nedorite
a tinerilor la conținut dăunător online (violent sau sexual), a pericolului de a fi seduși online de
„prădători sexuali” (adulți) sau a formelor emergente de violență online (cyber bullying).
Prin urmare, una din întrebările logice în mintea noastră în termeni de intervenție social
este: ce putem face pentru a maximiza beneficiile (efectele pozitive) și de a minimiza riscurile
(efectele negative)? Studiul de față încearcă o explorare a fenomenului cyber bullying în relație
cu o serie de factor i sociali și tehnologici.
Unghiul de abordare va fi și în acest caz unul al perspectivei acțiunii sociale, și nu a
perspectivei victimizării, dublată de discursul inocenței (Meyer, 2007), ce nu face decât să
întărească vulnerabilitatea structurală (Korbin , 2003) a tinerilor în raport cu adulții. Aliniidu -mă la
poziția adoptată de Sonia Livingstone (2002, 2003), care respinge retorica panicii morale și legitimarea
controlului adulților asupra vieții copiilor, consider că a-i privi pe copii drept neajutorați , dar în același
timp mai abili din punct de vedere tehnologic, e o abordare incongruentă, pasibilă de a produce doar
înțelegeri parțiale sau eronate a ceea ce fac tinerii online.

Literatura legată de cyber bullying
Comportamentul de cyber bullying sau cyber-bullying (comportament agresiv, de hărțuire
online) poate fi definit în mod simplu ca activitate ce implică utilizarea comunicării mediate de
calculator (CMC) pentru a hărțui, agresa, amenința, batjocori alți tineri în mod deliberat și
repetat. Willard ( 2005) identifică șapte moduri în care comportamentul de cyberbullying se poate
manifesta: (a) flaming (agresiune verbală) – implică trimiterea de mesaje vulgare, furioase sau
ofesatoare unei persoane sau unui grup online; b) harassment (hărțuire) – implică trimiterea
repetată de mesaje ofensatoare unei persoane; (c) denigration (denigrare) –trimiterea sau
postarea de afirmații răutăcioase, neadevărate sau dăunătoare despre o persoană ; (d)
cyberstalking (urmărire online) – comportament de hărțuire ce include amenințări sau este
extrem de intimidant; (e) masquerading (mascaradă) – a pretinde că ești altcineva și a posta
materiale care denigrează persoana respectivă sau o plasează într -o situație într -un potențial
pericol ; (f) outing și trickery (păcălire și de zvăluire) – implică folosirea unor trucuri pentru a

solicita informații compromițătoare despre o persoană și publicarea respectivelor informații; și
(g) exclusion (excludere) – descrie acțiuni menite a exclude în mod intenționat o persoană dintr –
un grup on line (a cere colegilor să blocheze/excludă pe cineva din listele de Yahoo Messenger).
Willard sugerează că orice adolescent care comunică online a jucat la un moment dat un
rol din triada agresor, victimă sau martor (pasiv).
Există studii (Unnever, 2005) care afirmă că tinerii care joacă rolul de victime agresive
(copii care au fost agresați dar care la rândul lor au agresat alți colegi de școală) au trăsături
psihosociale și background mai apropiate de agresorii „puri” decât de victime. În ce privește
agresivitatea online, cercetările arată că linia dintre agresori și victime este din ce în ce mai
neclară, adesea victimele ripostând la rândul lor prin comportament agresiv online (Palfrey,
2008).
Totuși, a cădea de acord asupra unei definiții a comportament ului de cyberbullying nu este
o sarcină ușoară. Din cauza lipsei acorării în spațiul fizic, material, acest tip de agresiune
relațională și emoțională (Zhang, 2008), ce poate include bârfa și excluderea, este mai greu de
identificat.
Desigur, o serie de ab ordări explanatorii au încercat să răspundă la întrebarea: de ce
tinerii agresează online? Unele explicații se bazează pe motivul convenienței:

“In some cases what we heard was that adolescent cruelty had simply
moved from the school yard, the locker roo m, the bathroom wall and the phone
onto the internet. The simplicity of being able to replicate and quickly transmit
digital content makes bullying quite easy”(Lenhart, 2007).

Alte explicații încearcă să includă teorii revizuite ale patternurilor de soci alizare. Pe
măsură ce comunicarea online devine un fenomen generalizat și banalizat, iar distincția dintre
comportament offline și comportament online este tot mai problematică, motivul convenienței
face loc din ce în ce mai mult argumentului socializării. După cum sugerează Beale și Hall
(2007) adolescenții sunt din ce în ce mai neinhibați la adăpostul anonimatului în a spune lucruri
pe care nu le -ar spune față în față. Dar, în majoritatea cazurilor, nu putem vorbi de protecția
anonimatului, cel mai adesea agresorii și victimele se cunosc sau cel puțin își cunosc colegii și
prietenii. Din cauza lipsei de stimuli non -verbali în comunicarea online, suferința provocată

celuilalt nu este percepută cu atâta ușurință, consecințele comportamentului agresiv nefiind
imediat vizibile.
Într-un studiu desfășurat în Marea Britanie de către NHC și Tesco Mobile (2005) asupra
„agresivității mobile” ( mobile bullying ), 11% dintre subiecți au recunoscut că au trimis un mesaj
agresiv sau amenințător altcuiva. Alte cercetări au dezvăluit rezultate similare:

Tabel 1. Tipuri de Cyberbully -ing.
Cea mai obișnuită formă de cyberbullying : dezvăluirea informațiilor personale/private
Tu, personal, ai pățit vreuna din situațiile următoare online?
Da Nu
Cineva care luat un mesaj personal , e-mail, SMS pe
care tu l -ai trimis și l -a dat mai departe altora sau l -a
postat să -l vadă și alții 15% 85%
Cineva care a răspândit zvonuri despre tine online 13% 87%
Cineva care ți -a trimis un mail, SMS sau mesaj IM
agresiv sau amenințător 13% 87%
Cineva care a postat o poză compromiță toare de -a ta,
fără să -ți ceară voie 6% 94%
Răspuns Da la oricare din cele patru afirmații 32% 68%
Sursă: Pew Internet & American Life Project -Parents and Teens Survey, Oct – Nov. 2006. Eșantion online
de adolescenți [n=886]. Eroare ±4%

Un adevă r care devine din ce în ce mai ubicuu este faptul că tinerii dobândesc un anumit
tip de putere ( empowerment ) prin noile tehnologii și noile abilități tehnologic o-sociale asociate,
iar relația acestora cu comportamentul agresiv necesită investigații amănunț ite. Anastasia
Goodstein (2007) explică de ce unii copii devin agresori : au probleme de control al furiei ( anger
manegement ), provin din medii violente (acasă sau vecinătate), au părinți autoritari sau probleme
acasă, sau pot să aibă abilități sociale scăz ute sau stimă de sine scăzută.
Alte cercetări (Lenhart, 2007) au abordat aspecte descriptive, cum ar fi pattern -uri de gen
(e.g. fetele sunt în mai mare măsură decât băieții victime ale fenomenului de cyber -bullying ) sau
comparații între agresivitatea onli ne și offline. Fetele declară într -o mai mare măsură ocurența
fenomenului – 38% dintre fete declară că au fost agresate online, în comparație cu 26% dintre
băieți. Fetele mai în vârstă declară fenomenul înt -o mai mare măsură decât fetele mai tinere și
decât băieții, 41% dinter fetele cu vârsta între 15 și 17 ani raportând astfel de experiențe.
Diferențele față de agersivitatea offline, unde băieții sunt cel mai adesea a tât victime, cât și
agresori, apar ca evidente. Mai mult, se pare că fetele sunt mai atra se decât băieții spre răutăți
online (Goddard, 2008).

O altă întrebare de cercetare relevantă pe care doresc să o adresez și eu este: Dacă și în ce
fel rețelele sociale facilitează agresivitatea online ? Tinerii de astăzi nu simt că utilizarea
Internetului , e-mail-ului, mesageriei instant sau a SMS -ului „fură” din timpul alocat prieteniilor
(Bryant, Sanders -Jackson & Smallwood, 2006). Dimpotrivă, CMC a devenit un mod de a extinde
și continua interacțiunile offline cu prietenii și colegii. Rețelele sociale f ac parte din
„instrumentele” pe care tinerii le folosesc pentru a ține legătura cu ceilalți tineri. boyd și Ellison
(2007) propune o definiție a rețelelor sociale (SNSs) ca „servicii bazate pe Internet care permit
indivizilor să (1) își construiască un pro fil public sau semi -public într -un sistem de sine stătător,
(2) își articuleze o listă de alți utilizatori cu care au o anumită relație și (3) să vadă și să
traverseze lista lor de contacte și a altora în interiorul sistemului” .
Unele dintre trăsăturile S NS pot facilita comportamentul agresiv online, cum ar fi profilul
public al indivizilor (ca „regulă” a acestor site -uri, deși în momentul creării profilului sau ulterior
utilizatorul și -l poate restricționa), vizibilitatea rețelei de prieteni a fiecăruia (chiar dacă profilul e
restricționat, ca în cazul Facebook), posibilitatea de a posta comentarii la profil sau la poze sau,
mai recent, aplicațiile de chat/mesagerie instant integrate profilului individual (Facebook ,
probabil în viitor urmat de Hi5, reț eaua socială cu cel mai mare număr de utilizatori tineri în
România ).
Este firesc ca o utilizare mai frecventă a Internetului poate duc e la o mai mare expunere
la conț inut inadecvat online (Fleming et al., 2006), la fel cum pa re firesc că o mai mare frecvenț ă
a utilizării instrumentelor de socializare online poate favoriza o mai mare expunere la
comportament agresiv online.
Prin urmare, este nece sar să investigăm utilizarea rețelelor sociale în relaț ie cu
comportamentul agresiv online (H: mai multe legături/re lații/contacte pe reț eaua socială, mai
mult cyber -bullying ?). Problema utilizării Internetului în relație cu variate competențe școlare a
fost deja investigată:

“It found that children engage with different kind of media activities and some of these
are s ignificantly related to psychosocial factors, however, these correlations were in general quite
small. Entertainment usage was associated with low scholastic competence”. (Heim, J., Bae
Brandtzæg, P., Hertzberg Kaare, B., Endestad, T. & Torgersen, L., 2007 )

Un alt studiu important care corelaz ă diferite utilizări ale Internetului și gratificațiile
asociate este cel al lui Cho et al. (2003), care distinge între utilizări de interacțiune, supraveghere
și consum, și gratificațiile ce le corespund, anume de conectare, învățare și achiziție.
Totuș i, chiar dacă există o relație între rețelele sociale și cyber -bullying , după cum
sugerează studiul Pew Internet & American Life Project (Lenhart, 2007) e mai degrabă relația
dintre gratificațiile de conectare și agresivitatea online cea care necesită o m ai atentă investigare.
Controlabilitatea mediului online a fost folosită drept explicație pentru victimizarea în
relațiile/ interacțiunile online. Adolescenții care comunică mai mult pe Internet percep într -o mai
mare măsură acest tip de comunicare ca fii nd mai controlabil, caracterizat de o mai mare
reciprocitate, mai extins și mai profund decât comunicarea față în față (Peter & Valkenburg,
2006). Prin urmare, asocierea dintre competențele sociale și cyberbullying poate furniza anumite
explicații pentru fe nomenul agresivității online prin identificarea patternurilor de vulnerabilitate
socială.
Compet ență socială : conceptualizată ca și abilități de comportament social, ce
influențează construcția „eficienței de sine” (Bandura et al., 2003). Scala eficienței de sine a
copiilor în interacțiunea cu grupul de semeni ( peers ) măsoară felul în care copiii își percep
propria eficacitate în interacțiunea socială cu ceilalți (Heim et al., 2007). Conceptul de sine (self –
concept) a fost definit ca acceptare socială (măsu rarea percepției propriei popularități și a
credinț ei că au mulți prieteni ).
Alte cercetări au încercat să identifice trăsături psihosociale specifice ale agresorilor și ale
victimelor. Background -ul social al agresorilor, victimelor și al victimelor agre sive pare să difere
semnificativ (Dake, Price & Telljohann, 2003).
După cum am precizat anterior, încerc să mă detașez de o poziție a retoricii morale ce
portretizează copiii/ adolescenții ca fiind vulnerabili, cum ar fi poziționarea lui Brydolf (2007) în
termeni de protecție a “celor conectați social și fără experiență” ( „inexperienced social
networkers ”), încercând în schimb să vorbesc despre ei ca despre niște agenți sociali competenți
în diferite relații de putere asimetrice.

Ipoteze
Comportamentul n ecugetat (agresiv) poate fi rezultatul unui pattern de socializare
complex (Arnett, 1995) : o mai puțină presiune a regulilor sociale, mai puține restricții, timp

nesupravegheat de către membrii adulți ai familiei. Deși nu aș utiliza termenul “necugetat”,
consider și eu că prezența și tipul de monitorizare parental determină comportamentul agresiv
online (mai puțin control , mai mult comportament agresiv ) – H1.
S-a constatat că diferite experiențe de socializare influențează în mod diferit cele trei
roluri î n triada agresivității: agresorii puri, vitimele și victimele aggressive. În studiul de față am
inclus tipuri de monitorizare parentală ca predictori (vezi mai jos) ai comportamentului agresiv.
O altă asumpție a fost legată de relația pozitivă între utiliz area intensă a instrumentelor de
socializare online – utilizarea frecventă a mesageriei instant (IM) și a avea un profil pe o rețea
socială – și a efectelor asociate (e.g. numărul de prieteni online), pe de -o parte, și
comportamentul agresiv, pe de altă pa rte (H2).
Ultima presupunere se leagă de factorii psihosociali și de background -ul social (e.g. auto –
percepția ușurinței în a lega prietenii sau divorțul părinților în relație cu comportamentul agresiv.
De asemenea, singurătatea ar putea influența pozitiv comportamentul agresiv ). Prin urmare
utlima ipoteză poate fi formulată astfel: agresorii au în mai mare măsură un background social
negativ (H3) .

Metodă
1806 de chestionare auto -administrate în 106 clase de gimnaziu și liceu din Cluj -Napoca
au fost colec tate în noiembrie 2007. Aprobarea pentru derularea anchetei a fost obținută de la
Inspectoratul Școlar și de la directorii fiecărei școli din eșantion. Părinții au fost informați prin
diriginții de clasă, iar acordul explicit al copiilor a fost obținut de asemenea (pentru detalii , vezi
Anexa).
Chestionarul a vizat o serie de activități și comportamente, dintre acestea o serie fiind
relevante pentru subiectul tratat aici . Din cauza naturii parțial exploratorii a studiului, itemii
legați de cyberbully -ing di feră parțial de cei utilizați în cercetări anterioare. În ce privește
predictorii utilizați, atât socializarea primară cât și socializarea în grupurile de egali ( peer
groups ) sunt cunoscute ca relevante în studierea comportamentului agresiv. Am inclus prin
urmare itemi de monitorizare parentală, itemi legați de socializarea online și câteva dimensiuni
psihosociale și de background familial.

a) Monitorizare parentală: offline, online și legată de re țele sociale

Activitatea adolescen ților este monitorizată slab de către părin ți, 58.6% dintre ei
declarând că nu au nici un fel de limitări sau restric ții legate de utilizarea calculatorului sau a
Internetului (N=1806). Cea mai frecventă formă de control parental e cea legată de timpul
petrecut de copii în fa ța calcu latorului (raportat de 29.7% dintre băie ți și 33% dintre fete).
Totu și, nu se înregistrează diferen țe de gen semnificative pentru cei trei itemi de monitorizare
online.

Tabel 2. Mi se impun reguli sau restric ții în ce privește timpul pe care îl petrec p e Internet. (Online Monitoring ) 1)

Mi se impun restrictii in ce priveste timpul pe care il petrec pe Internet
fals adevarat Total
Sexul feminin Frecvență 680 335 1015
% 67.0% 33.0% 100.0%
masculin Frecvență 523 221 744
% 70.3% 29.7% 100.0 %
Total Frecvență 1203 556 1759
% 68.4% 31.6% 100.0%

Tabel 3. Mi se impun restrictii in ce priveste continutul paginilor pe care le deschid (Online Monitoring 2)
Mi se impun restrictii in ce priveste continutul paginilor pe care le deschid
fals adevarat Total
Sexul feminin Frecvență 943 72 1015
% 92.9% 7.1% 100.0%
masculin Frecvență 669 76 745
% 89.8% 10.2% 100.0%
Total Frecvență 1612 148 1760
% 91.6% 8.4% 100.0%

Tabel 4. Mi se impun r estrictii in ce priveste persoanele cu care vorbesc pe Internet (Online monitoring 3)
Mi se impun restrictii in ce priveste persoanele cu care vorbesc pe Internet
fals adevarat Total
Sexul feminin Frecvență 941 74 1015
% 92.7% 7.3% 100.0%
masc ulin Frecvență 703 42 745
% 94.4% 5.6% 100.0%
Total Frecvență 1644 116 1760
% 93.4% 6.6% 100.0%
N=1760

Dintre părin ți, 43% au restric ționat într -un fel sau altul, accesul copiilor lor la Internet.
Am inclus în plus doi itemi de monitorizare paren tală offline, anume: “ Părinții (tutorii) mei știu

întotdeauna unde mă aflu când nu sunt acasă sau la școală. ” -OffM1 și “ Părinții (tutorii) mei știu
întotdeauna cu cine îmi petrec timpul când nu sunt acasă sau la scoală. ”-OffM2 ( r=.447,
p<0.001). 30%, re spectiv 40% dintre copii au dat răspunsuri negative.
Diferen țe semnificative între băie ți și fete au apărut și pentru ace ști itemi, fetele
raportând mai multă monitorizare generală pentru ambii itemi (de și valoarea coeficien ților e
mică, ace știa sunt semni ficativi la nivelul ( r=.145 pentru primul item și .200 pentru al doilea).
Am efectuat un test T de independen ță pentru cei doi itemi, care a confirmat diferen țele de gen
în monitorizare (t= -5.934 pentru OffM1 și -8.287 pentru OffM2, p<.001).
În ce prive ște accesarea re țelelor sociale de către copii, 82.5% dintre părin ți știu despre
această activitate (conform răspunsurilor copiilor), dar marea majoritate (94.7%) nu sunt
interesa ți deloc de ce fac copii pe aceste site -uri. Similar, 93% dintre părin ți nu se interesează de
persoanele pe care copiii le adaugă în lista lor de prieteni (fetele raportând totu și o mai mare
monitorizare, de și coeficien ții sunt mici, r=.133). Nu s -au înregistrat diferen țe de gen pentru
itemul “persoane pe care le adaug ca prieteni”. De asemenea, nu s -au înregistrat diferen țe între
copiii care utilizează re țelele sociale și cei care nu le utilizează pentru itemii de monitorizare
generală online (OnM 1 to 3).

Tabel 5. Părin ții mei se interesează de modul în care folosesc re țeaua socia lă (SNS -M1)
Părinții mei se interesează de modul în care folosesc re țeaua socială
da nu Total
Sex feminin Frecvență 50 667 717
% din Sex 7.0% 93.0% 100.0%
% dinTotal 4.3% 56.7% 61.0%
masculin Frecvență 12 447 459
% din Sex 2.6% 97.4% 100.0%
% dinTotal 1.0% 38.0% 39.0%
Total Frecvență 62 1114 1176
% din Sex 5.3% 94.7% 100.0%
% dinTotal 5.3% 94.7% 100.0%

Tabel 6. Părin ții mei se interesează de persoanele pe care le adaug ca prieteni (SNS -M2)
Părinții mei se interesează de persoanele pe care le adaug ca prieteni
da nu Total
Sex feminin Frecvență 62 684 746
% din Sex 8.3% 91.7% 100.0%
% dinTotal 5.1% 56.2% 61.3%

masculin Frecvență 23 448 471
% din Sex 4.9% 95.1% 100.0%
% dinTotal 1.9% 36.8% 38.7%
Total Frecvență 85 1132 1217
% din Sex 7.0% 93.0% 100.0%
% dinTotal 7.0% 93.0% 100.0%
N=1217

Caracteristicile monitorizării parentale pot fi sumarizate astfel: descre ște cu vârsta, nu
diferă major pentru băie ți și fete în func ție de timpul petrecut online, con ținut accesat sau
persoane cu care copiii vorbesc. Totu și, monitorizarea parentală offline este prezentă mai mult în
cazul fetelor.
Nu s -au detectat corela ții semnificative între itemii de monitorizare parentală online
(genera li și lega ți de re țele sociale) și offline. Doar corela ții pozitive slabe s -au stabilit între
monitorizarea parentală online generală și cea legată de re țele sociale.
Nu s -a înregistrat vreo aten ție specială din partea părin ților pentru copiii care utiliz ează
rețelele sociale, fa ță de cei care nu le utilizează. Marea majoritate a copiilor ce utilizează re țelele
(92%) declară că părin ții lor nu se interesează nici de felul în care le folosesc, nici de persoanele
pe care le adaugă în lista de prieteni.

b) Pattern-uri de socializare online
Din totalul eșantionului , aproape 1200 de copii (70%) au un profil pe o rețea socială, 80%
din aceștia au un profil public, vizibil tuturor (20% au profil restricționat, vizibil doar prietenilor
adăugați în listă ). 75.6% au declarat că nu li s -a întâmplat nimic neplăcut pe rețeaua socială , 6%
au raportat insulte , 4% glume pe seama lor , 5% solicitări de natură sexual, iar 4% alt gen de
propuneri neplăcute. 64.5% dintre cei care au declarat incidente neplăcute au spus cuiva (de
obicei prieten sau membru al familiei ).
Cea mai popular metodă de comunicare și de “a fi social” online este serviciul de
mesagerie instant (IM), cu 90% dintre tinerii utilizând o aplicație de acest gen (Yahoo Messenger
fiind cel mai popular ). Un alt ind icator al sociabilității online al unui tânăr este numărul de
persoane cu care acesta vorbește în mod frecvent (indifferent dacă i -a întâlnit sau nu față în față).
Cu toate acestea nu există corelație între numărul de prieteni sau cunoștințe cu care copiii
vorbesc online și utilizarea rețelelor sociale.

c) Factori psihosociali și background social
Cercetările anterioare legate de cyberbullying au încercat să distingă anumiți predictor ai
comportamentului agresiv (în opoziție cu profilul victimelor). Printre aceștia, singurătatea și
abilitatea de a lega noi prietenii s -au dovedit a fi factori semnificativi în procesul de victimizare
(atât pentru victim, cât și pentru agresori, deși în mod diferit).
Am cerut responden ților să î și evalueze o serie de competen țe și abilită ți sociale în
compara ție cu alte persoane de ace șați sex și aceea și vârstă, pe o scală Likert în 5 trepte, variind
de la 1 (mult mai pu țin) la 5 (mult mai mult). Pentru cei 5 itemi men ționa ți, coeficientul Alpha a
fost de .743) sugerând gruparea acestora într -o dimensiune pe care am numit -o Dimensiunea
Auto -Descrierii Pozitive (PSDD). Cei 5 itemi au fost:
Cât crezi că te caracterizează expresia….(în compara ție cu o persoană de acela și sex și aceea și
vârstă)?
1. “abilită ți de conducere”
2. “leg u șor prie tenii”
3. “deschis la nou”
4. “popular în rândul sexului opus”
5. “încrezător în for țele proprii”
Există o asociere pozitivă între dimensiunea PSDD și componenta Cyberbully -ing, deși
destul de slabă (r =.189 , p<.001) . Singurătatea autoraportată a fost inclusă și ea în analiză (itemul
”Mă simt adesea singur”, scală dihotomică); 20% din copiii incluși în eșantion au răspuns
afirmativ (fetele ceva mai mult decât băieții, deși diferența semnificativă e mică). D e asemenea,
am inclus un item legat de sociabilitatea online (”De când folosesc Internetul, am mai mul ți
prieteni” , scală dihotomică).
În plus, statutul marital al părinților este presupus ca având un impact asupra tipului de
socializare al copiilor. 10% au raportat părinți divorțați.

Agresiunea online și agreso rii
Fenomenul cyber bully -ing arată o creștere în rândul tinerilor din Cluj-Napoca, cu 65.3%
(71% băieți , 61% fete, r= -.103, p<0.001) ce decla ră că au facut cel puțin o dată că au făcut o
glumă despre un coleg împreună cu alți colegi (pe IM, e -mail sau ch at), 47.2% a făcut glume în
același mod pe seama unui profesor (fără diferențe între fete și băieți) . Foarte puțini trec dincolo

de simpla”bârfă” spre ceva mai serios : doar 9.3% au postat glume despre un coleg, 8% despre un
profesor (băieții mai mult decât fetele, deși diferențele sunt mici).
9.6% (16% băieți , 4.8% fete, r=-.187 p<0.001 ) au filmat un coleg într -o situație
neplăcută/stânjenitoare și au postat materialul pe Internet să -l vadă și alții. Alte comportamente,
mai ușor catalogate ca agresive sunt amenințările și excluderea: 18.7% (27.5% băieți, 12% fete, ,
r=-.196, p<0.001 ) au amenințat online cu violență fizică un alt coleg, 11.6% au cerut prietenilor
să excludă din lista de messenger sau din rețea un alt coleg (15.4% băieți , 8.9% fete, r=-.101,
p<0.001 ).

A face glume pe seama unui coleg este cea mai frecventă formă de cyberbully -ing
Cel puțin o dată …
Yes No
… Am făcut glume pe seama unui coleg/colegă de clasă
sau școală împreună cu alți colegi sau prieteni (pe
messenger, e -mail, chat). 65% 35%
… Am făcut glume pe seama unui profesor împreuna cu
alți colegi sau prieteni (pe messenger, e -mail, chat). 47% 53%
.. Am postat pe blog sau în profilul meu (Facebook,
MySpace, Hi5 etc.) glume despre un coleg / colegă de
clasă sau școală. 10% 90%
.. Am postat pe blog sau în profilul meu (Facebook,
MySpace, Hi5 etc.) glume despre un profesor. 8% 92%
… Am filmat un coleg/ colegă într -o situație neplăcută
pentru el/ea și am pus filmul pe Internet să -l vadă și alți
colegi. 10% 90%
… Am amenințat cu bătaia un coleg/ colegă pe messenger,
chat sau e -mail 19% 81%
… Am cerut colegilor să excludă din lista lor de prieteni
(pe messenger sau rețea) un anumit coleg sau colegă. 12% 88%
Sursă : Riscuri și efecte ale utilizării Internetului în rândul copiilor și adolescenților. Oct- Nov. 20 07.
[n=1771].

Există un pattern de cyberbully -ing ce se poate observa din corelații bivariate (toți itemii
au arătat corelații pozitive ):
-glumele despre colegi sau profesori (r=.414) se corelează pozitiv cu toți itemii, dar mai
ales cu amenințarea cu violența fizică (r=.215, respectiv .202, p<0.001 )
-postarea de glume despre colegi și profesori (r=.425) arată corelații moderate cu
filmarea și postarea de materiale stânjenitoare cu alți colegi (r=.340), dar și cu amenințarea și
excluderea.

-filmarea/postarea arată corelați i moderate cu amenințarea si excluderea (r=.346 și .350,
p<0.001 )
Cei care bârfesc/glumesc nu sunt cei care postează informații despre colegi. Cei care
filmează sunt, în mod așteptat cei care postează informațiile. Amenințarea cu violența fizică se
corelea ză cu toate acțiunile menționate, dar mai ales cu excluderea și filmarea. Băieții manifestă
într-o mai amre măsură atât formele mai slabe de cyberbully -ing, cât și cele mai serioase.
Itemii legați de profesori, deși nu sunt forme de cyberbully -ing, pot ofe ri indicații asupra
tipurilor de comportamente și motivațiile asociate. De exemplu, am constatat că itemii se
grupează în funcție de tipul acțiunii (bârfă, postare de materiale), și nu în funcție de obiectul
amuzamentului/agresiunii (colegi versus profesor i). Acest fapt poate indica un determinism mai
mare asociat tipului de CMC în sine: anumite tipuri de comportament sunt facilitate de mesageria
instant și rețelele sociale, dar agresivitatea online este diferită de cea față în față (moduri diferite
de a ag resa același tip de victime).

Rezultate
Instrumente de conectare socială și cyberb ully-ing
Analiza arată relații interesante între utilizarea instrumentelor de conectare socială
(mesageria instant, rețelele sociale) și diferite forme de cyber bully -ing.
Există o asociere pozitivă între utilizarea SNS și a face glume pe seama colegilor online
(r=.146, p<0.01), respectiv a face glume pe seama profesorilor online (r=.107), asociere
confirmată și pentru mesageria instant (r=.188 și .145, P<0.01). Copiii care f olosesc mesageria
instant bârfesc mai mult, acest lucru se poate explica prin însăși natura fluidă a comunicării
instant. Același lucru se poate constata și în cazul folosirii rețelelor sociale. Copiii care le
folosesc bârfesc/fac glume pe seama celorlalți , dar nu se angajează îm forme mai serioase de
agresiune online. Nu s -au înregistrat diferențe între cei ce utilizează rețelele sociale sau
mesageria instant și cei ce nu le utilizează în privința postării de glume despre colegi sau
profesori, filmare și p ostare de conținut compromițător, amenințare sau excludere.
Corelații slabe la nivelul de semnificație P <0.05 s -au înregistrat între numărul de
persoane, respectiv prieteni cu care copiii vorbesc pe net și toate formele de comportament de
cyberbully -ing me nționate, în special cu filmarea/postarea, amenințarea cu violența fizică și
excluderea. Un sfat pentru părinți ar putea fi următorul: monitorizarea numărului de contacte din

listele de messenger și a numărului de ”prieteni” pe rețelele sociale ar putea r educe situațiile în
care copiii intră în conflicte cu persoane necunoscute sau abia cunoscute, reducând astfel ocaziile
de conflict. O afimație moderată ar fi ca ipoteza H2 este parțial confirmată.

Monitorizare parentală și cyber bull-ying
a) Monitorizare onl ine– monitorizarea timpului sau a contactelor nu se corelează cu nici
unul din comportamentele vizate, doar OnM2 –monitorizarea conținutului
influențează negativ comportamentul de bârfă despre colegi și profesori
b) Monitorizarea o ffline – copiii care raporte ază monitorizare offline se angajează mai
puțin decât ceilalți în toate tipurile de comportamente vizate, dar mai ales în
amenințarea cu violența fizică și filmarea unui coleg într -o situație neplăcută
c) Monitorizarea SNS – ascunderea profilului față de pări nți sua crearea unui profil
”cuminte” pentur părinți se corelează pozitiv cu toate cele trei forme de postare de
conținut. Cu excepția monitorizării SNS corelată negativ cu glumele pe seama
profesorilor ( r=-.116), monitorizarea SNS nu este corelată în nici un fel cu
comportamentele investigate.
Notă: Datele despre monitorizarea SNS colectate numai de la copiii ce utilizează rețelele,
N=1195.

Copiii care sunt monitorizați offline de către părinți declară mai puține activități agresive
de toate tipurile, în timp ce, în mod surprinzător, monitorizarea activităților online nu pare să
aibă o influență prea mare.
Prin urmare, ipoteza H1 se confirmă doar parțial, pentru monitorizarea parentală offline.

Factori psihosociali și background familial în relație cu fe monenul cyber bull-ying
Contrar studiilor anterioare , rezultatele noastre arată corelații foarte slabe între
sentimentul de singurătate și două din comportamentele investigate (postarea de glume despre
colegi și excluderea).
Dimensiunea de descriere pozitiv ă PSDD este corelată pozitiv cu comportamentul de
bârfă/a glumi despre colegi și profesori ( r=229, respectiv 254, P <0.01), dar și cu amenințarea cu
violența fizică ( r=145, P<0.01) . Influența acestei dimensiuni este mai mare în cazul băieților

(corelație PS DD cu variabila set cyberbully -ing, r=250, P<0.01), deși fetele se aliniază aceluiași
model (corelație r=235, P<0.01).
Abilitatea auto -percepută de a lega prietenii arată doar corelații slabe cu comportamentul
agresiv online. Itemul divorț parental nu a ar ătat nici un impact.
În concluzie, a treia ipoteză este infirmată . Singurătatea și background -ul familial nu
influențează comportamentele analizate. Dimpotrivă, itemii de extraversie (dimensiunea PSDD)
influențează pozitiv formele minore de cyberbully -ing.

Limitări
Una dintre limitările studiului este afptul că, în ciuda eșantionului mare, datele au fost
colectate de la o pupulație relativ omogenă. O a doua limitare e legată de tehnica de colectare a
datelor, ce favorizează răspunsuri subversive – delibera t false sau în glumă (Hill, 2006). O a treia
limitare survine din biasul autorității, sugerat de rata foarte scăzută a non -răspunsurilor (atât
generale, cât și parțiale), deși majoritatea profesorilor nu au fost prezenți în timpul administrării
chestionare lor. O ultimă limitare ține de modalitatea de construcție a itemilor incluși în
comportamentul de cyberbully -ing. Deși unii itemi pot fi priviți ca forme minore/neserioase de
comportament imatur, le -am inclus în chestionar pe considerentul escaladării comp ortamentelor
de cyberbully -ing de la forme minore (bârfa), la forme mai serioase (postarea de conținut
stânjenitor sau amenințarea cu bătaia).

Discuție
Internet ul și formele variate de CMC (incluzând recentele rețele sociale) au fost primite
cu îngrijoră ri legate de efectele asupra copiilor și adolescenților, însoțite de reacții emoționale și
exagerat de protectoare, expresie a unei perspective specifice asupra naturii copilăriei, saturată de
imagini a vulnerabilității și inocenței. Urmând ideea necesităț ii de a cerceta nu ce face tehnologia
din copii, ci de a vedea ce fac copiii cu diferitele tehnologii de comunicare, studiul de față și -a
propus o investigare a formelor incipiente de comportament agresiv online, îndreptând atenția
spre rolul de ”agresori” ca agenți abili din punct de vedere tehnologic.
Trei tipuri de variabile au fost puse în relație cu comportamentul descris ca cyberbully –
ing: monitorizarea parentală, utilizarea instrumentelor de socializare online (rețele sociale și
mesagerie instant) ș i o serie de variabile ce pot fi denumite factori psihosociali.

Pentru primul item, rezultatele arată că mai degrabă monitorizarea parentală offline
influențează comportamentele investigate, și nu supervizarea activităților online, a timpului
petrecut în f ața calculatorului sau a contactelor adăugate de copii în lista de messenger sau în
profilul de rețea. Pentru cel de -al doilea item, utilizarea mesageriei instant sau a rețelelor este
corelată doar cu formele slabe de cyberbully -ing (glumele despre colegi și profesori). Problema
care poate să apară în contextul discursului despre violența online este legată de includerea
bârfelor și glumelor în sfera comportamentului de cyberbully -ing, care poate să distragă atenția
de la alte forme, mult mai serioase sau c hiar să trivializeze toată discuția despre agresivitatea
online ca o problemă reală. De cealaltă parte a dezbaterii stă argumentul necesității de a acorda
atenție și a răspunde chiar și formelor mai puțin severe de agresivitate online înainte ca acestea
să escaladeze în forme mai serioase și dăunătoare.
Al treilea element, factorii psihosociali, au dezvăluit rezultate inconcludente. Pe de -o
parte, singurătatea și background -ul familial disfuncțional (divorțul părinților) nu au avut nici o
influență; alți i temi, ce pot fi însumați unei dimensiuni a extraverției, a descrierii în termeni
pozitivi a unor abilități sociale proprii au arătat corelații cu anumite tipuri de comportament
agresiv. Cercetările următoare ar trebui să exploreze relația dintre agresori ș i victime, cu accent
pe detalierea diferitelor comportamente din sfera agresivității online, relația dintre agresivitatea
offline și cea online, precum și descrierea detaliată a categoriei din ce în ce mai răspândite a
”victimelor agresive”.

Bibliografie:
Arnett, J. (1995). The Young and the Reckless: Adolescent Reckless Behavior. Current Directions in
Psychological Science . American Psychological Society.
Bandura, A., Caprara G.V., Barbaranelli, C., Gerbino, M., Pastorelli, C. (2003). Role of Affective Se lf-
Regulatory Efficacy in Diverse Spheres of Psychosocial Functioning. Child Development 74 (3).
Society for Research in Child Development.
Beale, A.V., Hall, K.R. (2007). Cyberbullying: What Schools Administrators (and Parents) Can Do. The
Clearing House: Heldref Publications.
boyd, d. m., & Ellison, N. B. (2007). Social network sites: Definition, history, and scholarship. Journal of
Computer -Mediated Communication , 13(1), article 11. Available from
http://jcmc.indiana.edu/vol13/issue1/boyd.ellison.html .
Bryant, J. A., Sanders -Jackson, A., & Smallwood, A. M. K. (2006). IMing, text messaging, and adolescent
social networks. Journal of Computer -Mediated Communication, 11 (2), article 10. Ava ilable from
http://jcmc.indiana.edu/vol11/issue2/bryant.html .

Brydolf, C. (2007). Minding MySpace: Balancing the Risks of Students’ Online Social Networks. California
Schools Magazine . Availa ble from http://www.csba.org .
Cho, J., de Zuniga, H.G., Rojas, H., Shaw, D. (2003). Beyond Access: The Digital Divide and the Internet
Uses and Gratifications. IT & Society 1 (4). Available from http://www.itandsociety.org .
Dake, J.A., Price, J.H., Telljohann, S.K. (2003). The Nature and Extent of Bullying at School. Journal of
School Health 73 (5).
Fleming, M.J., Greentree, S., Cocotti -Muller, D., Elias, K.A., Morrison, S. (200 6). Safety in Cyberspace.
Adolescents’ Safety and Exposure Online. Youth & Society 38 (2). London: Sage Publications.
Goddard, C. (2008). Cyber World Bullying. Illinois School Board Journal 75. Illinois Association of School
Boards.
Goodstein, A. (2007). To tally Wired. What Teens and Twins Are Really Doing Online. New York: St.
Martin’s Griffin.
Heim, J., Bae Brandtzæg, P., Hertzberg Kaare, B., Endestad, T., Torgersen, L. (2007). Children’s usage of
media technologies and psychosocial factors. New Media & So ciety 9 (3). London: Sage
Publications.
Hill, M. (2006). Children’s Voices on Ways of Having a Voice: Children’s and young people’s perspectives
on methods used in research and consultation. Childhood 13 (1). London: Sage Publications.
Korbin, J.E (2003). C hildren, Childhoods, and Violence. Annual Reviews of Anthropology 32.
Lenhart, A. (2007, June). Cyberbullying and Online Teens. Pew Internet & American Life Project.
Available from http://pewinternet.org .
Livingstone , S. (2003). Children’s Use of the Internet: Reflections of the Emerging Research Agenda. New
Media & Society 9 (2). London: Sage Publications.
Livingstone, S. (2002). Young People and New Media. London: Sage Publications.
Meyer, A. (2007). The Moral Rhetor ic of Childhood. Childhood 14 (1). London: Sage Publications.
NHC, Tesco Mobile (2005). Putting U in the Picture. Mobile Bullying Survey 2005. Available from
http://www.stoptextbully.com .
Palfrey, J. (2008). Enha ncing Child Safety and Online Technologies. Final report of the Internet Safety
Task Force from the Berkman Center for Internet & Society at Harvard university. Accesat în
16.01.2009 la adresa:
http://cyber.law.harvard.edu/sites/cyber.law.harvard.edu/files/ISTTF_Final_Report.pdf .
Peter, J., Valkenburg, P.M. (2006). Research Note: Individual Differences in Perceptions of Internet
Communication. European Jour nal of Communication 21 (2). London: Sage Publications.
Unnever, J.D. (2005). Bullies, Aggressive Victims, and Victims: Are They Distinct Groups? Aggressive
Behavior 31 . Wiley InterScience.
Willard, N. (2005). Cyberbullying and Cyberthreats. OSDFS National Conference. Available from
http://csriu.org/cyberbullying.pdf .
Zhang, S., (2008, May). From Email to Blog. A DN Debate on Cyberbullying. Digital Natives Blog. Available
from http://blogs.law.harvard.edu/digitalnatives/category/digital -safety/ .