Grigore Iasmina -Ionela [617578]

1
UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA FACULTATEA DE ȘTIINȚE
DEPARTAMENTUL DE GEOGRAFIE

LUCRARE DE LICENȚĂ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC :
Prof. univ. dr. Mazilu Mirela

ABSOLVENT: [anonimizat],

2018

2
UNIVERSITATEA DIN CRAIONA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE

DEPARTAMENTUL DE GEOGRAFI E

Ecoturismul în Europa – cea mai
valoroas ă formă de
manifestare a turismului
durabil

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC :

Prof. univ. dr. Mazilu Mirela

ABSOLVENT: [anonimizat],

2018

3
CUPRINS

INTRODUCERE ……..………………………… ……………………………………… .4

1. ELEMENTE INTRODUCTIVE PRIVIND ECOTURISMUL SI TURISMUL
DURABIL ……………………………………………….. ………………………… 6
1.1 Ce este Ecoturismul și Tipurile Acestuia? ………………………………………………….. ..6
1.2 Turism Durabil și Dezvoltare Durabilă ……………………………………… ……9
1.3 Ecoturismul și Impactul Ecologic, Social și Economic ………………………… .12
1.4 Ecoturismul în relație cu Dezvoltarea Durabilă ……………… ………………… …15
1.5 Oportunitățile Ecoturismului pentru țările în dezvoltare ……………………….. .17

2. EUROPA VERDE …………………………………………………………… …….. 20
2.1.Biodiversitatea Europeană ………………………………………………………. 20

2.2. Arii Naturale Protejate din Europa ……………………………………………… 22
2.3. Piața Ecoturistică -Profil și Elemente …………………………… ………………2 9
2.4. Studii de caz pe țări ..………………………………… …… ……………… ……30
2.4.1 Piața Ecoturistică a Marii Britanii …………………………………………. 31
2.4.2 Piața Ecoturistică a Germaniei .……………………………………..… ….36
2.5. Obiective privind Durabilitatea Turismului European ..……………..…… ……41

3. DEZVOLTAREA ECOTURISMULUI ÎN ROMÂNIA …………………… .……42
3.1. Problematica mediului ambiant în România ……………………………… ..…..42
3.2. Clasificarea Ariilor Protejate din România ……………………………… ..…… 44
3.3. Amenințări asupra Ariilor Protejate … …………………………… ..………….. 47
3.3.1. Conflicte în Parcul Național Munții Rodnei ……………… .……………. 51
3.4. Impactul Globalizării în Turismul Românesc …………………… .……………. 54
3.5. Analiza Swot a Ecoturismului Românesc …………………………………… …55

CONCLUZII …………………………………………………………………… .……. 59

BIBLIOGRAFIE …… ……………………………………………………………. …….61

4
INTRODUCERE

Ecotusimul este o sub -componentă din domeniul turismului
durabil. Potențialul perceput al ecoturismului ca instrument eficient
pentru dezvoltarea durabilă este principalul motiv pentru care țările în
curs de dezvoltare îl adoptă și îl include în strategiil e de dezvoltare
economică și conservare. Ecoturismul, ca un turism alternativ, implică
vizitarea zonelor naturale, în scopul de a învăța, a studia sau de a efectua
activități ecologice, adică presupune un turism bazat pe experiența în
natură, care permite dezvoltarea economică și socială a comunităților
locale. Acesta se concentrează în primul rând pe experimentarea și
învățarea naturii, peisajului, florei, faunei, habitatului, precum și a
artefactelor culturale din localitate. O relație simbiotică și compl exă între
mediul înconjurător și activitățile turistice este posibilă atunci când
această filosofie poate fi transpusă în politică adecvată, planificare atentă
și practică tactuală. Site -urile de ecoturism atent planificate și
administrate, mai ales dacă s unt bazate pe sate și includ participarea
locală, pot oferi beneficii directe care ar putea compensa presiunea
exercitată de alte activități mai puțin durabile care utilizează resursele
naturale și culturale. Turismul ecologic, resursele naturale, patrimon iul
cultural, stilul de viață rural și turismul integrat reprezintă un tip de
activități economice locale. Prin urmare, ecoturismul în ariile naturale și
culturale a fost realizat cu un număr de elemente în peisajul natural și în
peisajul cultural (apă, to pografie, vegetație, aer curat), precum și în
varietatea activităților recreative adecvate pentru toate tipurile de medii.
De asemenea, ecoturismul ajută la dezvoltarea comunității,
oferind surse alternative nivelului de trai, aceste surse fiind durabile ș i
eficiente pentru comunitatea locală. Ecoturismul contribuie la implicarea
comunității locale pentru conservarea ecologiei și a biodiversității zonei
în care biodiversitatea în schimb oferă stimulente economice comunității
locale. Scopul ecoturismului est e de a conserva resursele, în special

5
diversitatea biologică, și de a menține utilizarea durabilă a resurselor ,
ceea ce aduce o experiență călătorilor, conservă mediul ecologic și obține
beneficii economice. Cu toate acestea, atingerea obiectivelor în eco turism
depinde de faptul dacă acestea sunt durabile din punct de vedere ecologic
și aplicabile din punct de vedere economic. Ecoturismul contribuie la
conservarea biodiversității, susține bunăstarea localnicilor, implică o
acțiune responsabilă din partea i ndustriei turistice și a turismului,
promovează întreprinderile mici și mijlocii din domeniul turismului,
necesită cel mai mic consum posibil de resurse naturale, subliniază
participarea locală, proprietatea și oportunitățile de afaceri, în special
pentru oamenii din mediul rural și mai presus de toate, include
experiențele de învățare. Ecoturismul trebuie să țină cont de implicațiile
sociale, economice și de mediu, pentru a reuși.
Primul capitol al lucrării are un pronunțat caracter introductiv,
aici se regăsesc definiții ale turismului, turismului durabil, ecoturismul
dar și relațiile existente între ecoturism și dezvoltarea durabilă.
În cadrul celui de -al doilea capitol sunt prezentate ariile naturale
protejate din Europa,biodiversitatea europeana , pi ața turistică a Europei,
studiu de caz al câtorva piețe europene.
Cel de -al treilea capitol al lucrării este dedicat României, aici
punându -se în evidență câteva aspecte cu privire la problematica
mediului, a ariilor protejate existente în România, dar și analiza SWOT a
ecoturismului românesc.

6
1 ELEMENTE INTRODUCTIVE PRIVIND
ECOTURISMUL SI TURISMUL DURABIL
1.1 Ce este ecoturismul și tipurile acestuia?
Ecoturismul, un subansamblu unic al industriei turismului, se
concentrează pe sporirea sau menținerea sistemelor naturale prin turism.
Ecoturismul înseamnă lucruri diferite pentru oameni diferiți. Pentru unii,
termenul general cuprinde aventura bazată pe natură, aventură și turism
cultural. Termenul de ecoturism a fost inventat în 1983 de către Hector
Ceballos Lascurain, un ecolog mexican, și a fost inițial folosit pentru a
descrie călătoriile pe bază de natură în zone relativ neperturbate, cu
accent pe e ducație. Ecoturismul garantează utilizarea durabilă a resurselor
de mediu, generând în același timp economii ,oportunități pentru oamenii
locali. Chiar dacă ecoturismul nu are o definiție concretă, există multe
definiții bine recunoscute care au format o i magine clară a principiilor
sale principale, care sunt prezentate în Tabelul 1.
Tabelul nr.1.1. Definiții ale ecoturismului
Ceballos
Lascurain (1987)
(Joshi, 2011) „Ecoturismul este definit ca o călătorie în zone naturale relativ
neperturbate, cu obiectiv ul specific de a studia, a admira și a se
bucura de peisaje ,animale și plante sălbatice existente. ”

The National
Ecotourism
Strategy (1994)
(QuickStart
Guide to a
Tourism
Business, 2006) “Ecoturismul este un turism bazat pe natură, care implică educația și
interpretarea mediului natural și este reușit din punct de vedere
ecologic.
Această definiție recunoaște că "mediul natural" a inclus
componente culturale și că "durabilitatea ecologică" implică o
întoarcere corespunzătoare la comunitatea locală și con servarea pe
termen lung a resurselor. “
McCormick,
1994 “Călătorii intenționate în zonele naturale pentru a înțelege cultura și
istoria naturală a mediului, având grijă să nu modifice integritatea
ecosistemului, generând în același timp oportunități econo mice care
fac conservarea resurselor naturale benefice pentru populația locală. ”
Weaver, 2001 “Ecoturismul este o formă de turism care încurajează experiențele de
învățare și de apreciere a mediului natural sau a unei anumite
componente a acestuia, în con textul său cultural asociat .“

7

Ecoturismul în sine este menit să fie o formă durabilă a turismului
bazat pe resurse naturale . În timp ce detaliile variază, majoritatea
definițiilor ecoturismului se aruncă spre o formă specială de turism care
îndeplinește trei criterii:
– asigură conservarea mediului;
– include o participare comunitară semnificativă;
– este profitabil și poate fi auto -susținut.

Figura nr.1.1 – Relația ecoturismului cu alte forme de turism

Figura nr. 1.1 ilustrează re lația dintre ecoturism și alte forme de
turism. Ecoturismul este văzut în întregime ca turism în zone naturale,
încorporând elemente ale turismului sălbatic și de aventură. Acesta se
deosebește de turismul de masă și de alte forme de turism alternativ,
recunoscând în același timp terenul comun între ele.
Turismul de aventură este definit ca: "o activitate de agrement în
aer liber care are loc într -o destinație neobișnuită, exotică, îndepărtată sau
pustie, implică o formă de mijloace neconvenționale de trans port și tinde
să fie asociată cu un nivel scăzut sau ridicat de activitate" (Fennel &
Dowling, 2003).

8
Ecoturismul este o componentă a turismului durabil. În multe
privințe, turismul durabil exemplifică relația dintre ecoturism și
dezvoltarea durabilă.
Standardele ecoturismului (Weaver & Lawton, 2007);
a) “Protecția ecosistemului
 Întreținerea ecosistemului în care se află atracția ecoturismului;
 Protecția și întreținerea animalelor sălbatice, în special a speciilor
pe cale de dispariție;
b) Menținerea condițiilor fizico -chimice ale zonei
 Menținerea calității apei dulci și a resurselor marine;
 Nu există o deversare a deșeurilor și contaminarea mediului (apă,
sol și aer);
c) Conservarea culturii și istoriei locale
 Cultura localității este menținută;
 Structurile istorice sunt menținute ca parte a patrimoniului
cultural;
d) Infrastructurile și panourile se îmbină cu mediul
e) Durabilitate
 Menținerea capacității de transport a mediului;
 Programul de educație ecolog ică face parte din pachetul de
ecoturism;”

9
1.2. Turism durabil și dezvoltare durabilă
Conceptul de sustenabilitate a apărut pentru prima dată pe scena
publică în raportul elaborat de Comisia Mondială pentru Mediu și
Dezvoltare (Comisia Brundtland) în 1987. Raportul comisiei avansează
ideea dezvoltării durabile, observând că, atât creșterea economică cât și
conservarea mediului nu sunt doar compatibile, ci sunt și parteneri
necesari. De asemenea, turismul durabil este într -o relație de
interdependență cu dezvoltarea durabilă.
În publicația OMT “Turismul în anul 2010” se specifică
următoarele: “ Turismul durabil dezvoltă ideea satisfacerii nevoilor
turiștilor actuali și ale industriei turistice și, în același timp, a protejării
mediului și a oportunităților pentru viitor. Se are în vedere satisfacerea
tuturor nevoilor economice, sociale, estetice ale ”actorilor” din turis m ,
menținându -se integritatea culturală, ecologică, diversitatea biologică și
toate sistemele ce susțin viața” ( Stănciulescu Gabriela, 2000, pag.4 ).

Figura nr. 1.2 Aspecte importante ale turismului durabil

Figura nr. 1.2 . ilustrează cele trei aspecte importante ale
turismului durabil , calitate,continuitate și echilibru. Calitatea turismului
Echilibru
Calitate
Continuitate

10
durabil prevede o experiență valoroasă pentru vizitatori, îmbunătățind, în
același timp, calitatea vieții comunității gazdă și protejând mediul. Prin
continuitate , turismul durabil consolidează durabilitatea resurselor
naturale pe care se bazează și cultura comunității gazdă cu experiențe
satisfăcătoare pentru vizitatori. De asemenea, turismul durabil produce
echilibru atât pentru nevoile industriei turistice cât și partizanilor
mediului și comunității locale.
“Scopurile turismului durabil sunt :
 să îmbunătățească calitatea vieții comunității gazdă;
 să prevadă echitate i ntra și între generații;
 să protejeze calitatea mediului prin menținerea diversității
biologice și a sistemelor ecologice;
 să asigure integritatea culturală și coeziunea social a
comunității;.”( International Tourism – A Global
Perspective,OMT,Madrid,1997,pag.225)
Termenul de “ dezvoltare durabilă ” provine din latinescul : sus –
tinere ( a susține, susținere); englezescul : sustainable (durabil);
franțuzescul : durable (susținut, durabil).
În conformitate cu Dicționarului pol iglot explicativ de termeni
utilizați în turism, „dezvoltarea durabilă a turismului este acel tip de
dezvoltare a activității de turism care pune accent pe valorificarea în
prezent a resurselor astfel încât să se mențină capacitatea de reproducere
a aces tora și în viitor. ”(Stănciulescu Gabriela,Lupu Nicoale,Țigu
Gabriela,Dicționar poliglot explicative de termini utilizați în turism,
Editura All Educational, București,1998, pag.72 ).
Dezvoltarea durabilă este o noțiune complexă și
multidimensională, iar t urismul ca o componentă a acestui proces, va
reflecta acestă diversitate.
Dezvoltarea turistică durabilă mai poate fi definită ca
reprezentând “ dirijarea managementului tuturor resurselor în așa fel încât
să satisfacă nevoile economice, sociale și estet ice menținând în același

11
timp deplinătate culturală, procesele ecologice esențiale, diversitatea
biologică și sistemele de susținere a vieții.” ( Theobald F.William, op.cit.,
pag. 179 ).
“Dezvoltarea durabilă presupune obținerea unor performanțe pe
trei direcții:
1. de ordin economic – presupune creșterea gradului de exploatare
și valorificare a resurselor;
2. de ordin ecologic – presupune reconversia, evitarea degradării
mediului ,reducerea sustragerii terenurilor din circuitul agricol;
3. de ordin so cial- necesită creșterea numărului locurilor de
muncă, practicarea unor meserii tradiționale, atragerea populației în
practicarea turismului , ca măsuri de regenerare fizică și psihică etc.” (
Bran Florina, Marin Dinu, Simon Tamara, 1998, pag. 243 )

12
1.3 Ecoturismul și impactul ecologic, social și ecologic
În ultimii ani, omenirea a devenit conștientă de rolul mediului
în asigurarea supraviețuirii sale pe această planetă.
Turismul poate fi durabil dacă dezvoltarea răspunde nevoilor
turiștilor și ale rezidenților locali, protejând în același timp oportunitățile
viitoare. Ecoturismul este o formă durabilă a turismului bazat pe resurse
naturale.Valorile peisajelor naturale și culturale constituie baza
ecoturismului. Aceste valori sunt poziț ia geografică, condițiile
microclimatice, existența apei, frumusețile naturale, existența vegetației
naturale, existența faunei sălbatice, caracteristicile suprafeței, structura
geomorfologică, alimentele locale, festivalurile și concursurile, structura
agricolă tradițională, meșteșugurile locale, evenimente și persoane,
apeluri de patrimoniu, varietate arhitecturală, muzică tradițională și dans
popular, activități artistice și așa mai departe Ecoturismul este ideal
pentru managementul și protecția mediului . De asemenea, este în mare
măsură perceput pentru a proteja zonele naturale și, prin urmare, pentru a
contribui la conservarea biodiversității.
Primul impact ecologic pe care trebuie să îl examinăm este
protejarea faunei (a vieții animale) și a flor ei (viața plantelor) în biosfera.
Există o diversitate de specii care trăiesc în aceste situri și, în timp ce
oamenii vizitează și studiază despre ei, ei învață despre unicitatea,
frumusețea și rolul lor în ecosistem, prin urmare să învețe să respecte
viața, indiferent de forma și mijloacele de a le proteja.Din nou, servește
ca mijloc de conservare a mediului. Destinațiile ecoturistice sunt atractive
pentru vizitatori și sunt luate măsuri pentru a le susține. Printre acestea se
numără reîmpădurirea, oprire a răspândirii terenurilor agricole și de
decontare și stoparea mineritului.
De asemenea, ecoturismul promovează producția continuă de
biomasă în ecosistem, astfel încât ciclul energetic și rețelele și lanțurile
alimentare rezultate nu sunt perturbate. Plan tele sunt producătorii de bază
ai energiei într -un ecosistem, astfel că protecția și studiul lor asigură

13
producția de biomasă în acest nivel trofic. Conservarea vieții sălbatice,
care reprezintă animale și plante care trăiesc în habitatele lor naturale.
Aceasta asigură reproducerea maximă a diferitelor specii și creșterea
populației unui sistem cu o capacitate corespunzătoare de creștere a
ecosistemului.
În cele din urmă, încurajează învățarea și inovarea, deoarece omul
dezvoltă noi metode de îmbunătățire a mediului, obținerea de beneficii
maxime cum ar fi alimente, utilizarea energiilor regenerabile,
descoperirea plantelor medicinale, sursele de urmărire a bolilor patogene
etc.
Impactul social include promovarea dezvoltării regiunilor
periferice. Deoarece majoritatea acestor destinații de ecoturism se găsesc
în zone departe de orașele mari, aceasta ajută la recunoașterea necesității
dezvoltării și alocării resurselor.
De asemenea, servește ca oportunități de angajare, cum ar fi
ghiduri turistice, profesori și operatori de loji. De exemplu, Eco -Lodge
Lapa Rios din Peninsula Osa, Costa Rica are peste 40% din populația
care locuiește în peninsula. Din nou, oferă o piață pentru bunuri și meserii
locale. Producția de bijuterii, îmbrăcăminte și accesorii de pe p iața locală
câștigă piață de la turisti. De exemplu, Parcul Național Kakum din Ghana
are o piață pentru accesoriile de modă de mici dimensiuni locale
proiectate și artizanale și are impact asupra vieții socio -economice atât a
localnicilor, cât și a vizitat orilor.
În cele din urmă, ecoturismul afectează dezvoltarea întregii
planete. Pe măsură ce se vizitează locurile și se dobândește cunoștințe,
acestea se reflectă în viața noastră socială.
Impactul economic. Există două concepte economice legate, dar
distincte, în ecoturism: impactul economic și valoarea economică. Un
obiectiv comun în domeniul ecoturismului este generarea de beneficii
economice, fie că sunt profituri pentru companii, locuri de muncă pentru
comunități sau venituri pentru parcuri.

14
Acest impact economic poate spori sprijinul politic și financiar
pentru conservare. Impactul ecoturismului sau al oricărei activități
economice poate fi grupat în trei categorii: directă, indirectă și indusă.
Impacturile directe sunt cele care rezultă din ch eltuielile inițiale de
turism, cum ar fi banii cheltuiți la un restaurant. Restaurantul cumpără
bunuri și servicii de la alte întreprinderi, generând astfel impacturi
indirecte. În plus, angajații restaurantului cheltuiesc o parte din salariul
lor pentru a cumpăra diverse bunuri și servicii, generând astfel impacturi
induse. Desigur, în cazul în care restaurantul achiziționează bunurile și
serviciile din afara regiunii de interes, atunci banii nu oferă niciun impact
indirect asupra regiunii.
În cele din u rmă, ecoturismul afectează dezvoltarea întregii
planete. Pe măsură ce se vizitează locurile și se dobândesc cunoștințe,
acestea se reflectă în viața noastră socială. Toți acești factori se converg
spre dezvoltarea oamenilor din lume și a pământului în ansa mblu.În
concluzie, ecoturismul este foarte necesar pentru dezvoltarea noastră, atât
individuală, cât și la nivel global, și ca rezultat ar trebui să avem atenția
necesară pentru a maximiza aceste beneficii derivate din acesta.

15

1.4 Ecoturismul î n relație cu dezvoltarea durabilă
Turismul este o activitate foarte complexă și, prin urmare,
necesită instrumente care să ajute la luarea unor decizii eficiente pentru a
se conforma cerințelor economice, sociale și de mediu concurente ale
dezvoltării durabile. Ecoturismul a fost privit ca un panaceu pentru
rezolvarea multor probleme de mediu dar și economice ale națiunilor mai
puțin dezvoltate.
Conceptul de dezvoltare durabilă a fost enunțat de U.I.C.N.
(Uniunea Internațională pentru Conservarea nat urii), astfel :
“ Dezvoltarea durabilă este un process care se desfășoară fără a
produce, a epuiza resursele, asigurând dezvoltarea. Resursele turistice
trebuie valorificate într -un ritm identic cu cel de reînnoire a lor, și
renunțarea la exploatare atunci când resursa se regenerează foarte lent,
pentru a o înlocui cu alta, cu mai mare putere de regenerare.”
“ Direcții în dezvoltarea ecoturistică
Or, țările cu tradiție în industria turistică aplică deja și se bucură
în același timp de avantajele practicării unui turism durabil. În elab orarea
prognozelor și a planurilor de dezvoltare ecoturistică durabilă trebuie
ținut cont de:
conservarea resurselor turistice naturale și antropice vizând
utilizarea acestora și în perspectivă ;
conștientizarea turiștilor și a populației locale primitoare în
ecologia fenomenului turistic ;
implicarea comunităților locale în procesul de planificare și
dezvoltare ecoturistică a arealelor suprasolicitate;
sprijinirea informațională, promoțională și logistică a unor
proiecte de dezvoltare ecoturistică durabilă, elaborate pe regiuni
sau forme de turism practicat;
acordarea de sprijin financiar de către firme, bănci, foruri
interesate, camera de comerț, instituții financiare pentru

16
modernizarea structurilor și serviciilor turistice.” (Mirela Mazilu,
Geografia Turis tică, 2007, pag.210 -211)
Comisia de la Brundtland definește dezvoltarea durabilă drept "o
dezvoltare care răspunde nevoilor actuale fără a compromite capacitatea
viitoarei generații de a -și satisface propriile nevoi".
Relația dintre dezvoltarea durabilă ș i ecoturism ca un turism
responsabil este foarte profundă deoarece ecoturismul, ca turism durabil,
susține integrarea considerentelor sociale, economice și de mediu pentru
a satisface nevoia atât a oamenilor, cât și a mediului.
După cum sa menționat mai su s, conceptul de dezvoltare durabilă
se bazează în primul rând pe integrarea și interdependența a trei
dimensiuni cheie – mediu, societate și economie. Astfel, ecoturismul
poate fi cel mai bun instrument pentru a realiza o dezvoltare durabilă
reală dacă reu șește să abordeze toate dimensiunile echilibrului dezvoltării
durabile .

17
1.5 Oportunitățile Ecoturismului pentru țările în dezvoltare

Figura 1.3. Elemente implicite în dezvoltarea ecoturismului în
țările în dezvoltare
Sursa: Theobald F.William, op. cit., pag.201

Figura 1.3. ilustrează conceptul respectului pentru integritatea
ecosistemului, participării locale și a oportunităților economice pentru
comunitățile locale.
Ecoturism Respect pentru
integritatea
Participare locală
Oportunități
economice pentru
comunitatea locală Ecodezvoltare

18

Toate aceste elemente cuprinse în cadrul figurii nr.1.3. se referă
la:
 respect pentru integritatea ecosistemelor – cele mai multe proiecte de
dezvoltare durabil ă pun în evidență importanța mediului natural pentru
obținerea de profit din turism ;
 participarea locală – elemente critice puse în evidență de către populația
locală : rolul partici panților locali, împuternicirea ca un obiectiv,
participarea la ciclul de v iață al proiectului, crearea de acționari ,
distribuirea de beneficii ;
 oportunități economice pentru comunitatea locală – importanța ecologiei
pentru comunitatea locală constituie cel de -al treilea element care stă la
baza acestui proiect. De asemenea, evide nte în toate proiectele au fost
oportunitățile economice ale dezvoltării durabile. Implicarea populației
locale, conservarea resurselor, prezența ecosistemelor și promovarea
conștiinței socio -culturale și naturale conduc împreună la obținerea de
beneficii economice pentru comunități.
Din toate aceste caracteristici reiese faptul că, ecoturismul
reprezintă viitorul turismului împreună cu o planificare și un
management puternic, rational.
“Elemente pentru respectful integrității ecosistemelor:
o accentuarea importanței mediului ambiant în susținerea
turismului ;
o menținerea nivelului de dezvoltare la scară mică sub control și sub
conducere locală ;
o utilizarea unei dezvoltări specifice locale;
o planul de dezvoltare trebuie să fie compatibil cu mediul
înconjurător ;
o utilizarea de materiale, know -how și forță de muncă locale;
o utilizarea de facilitați și echipament care să conserve energia;

19
o practicarea reciclării, rentabilizării și a utilizării rationale a
resurselor;
o intensificarea dezvoltării al cărei cost efectiv s ă aibă efecte
minime asupra resurselor naturale;
o prezervarea vegetației, reducerea despăduririlor de câte ori este
posibil;
o utilizări multiple ale pământului atunci când este posibil;
o utilizarea de tehnologii alternative care sunt durabile.” ( Theobald
F. William, op.cit. pag.200)

“Elemente pentru participarea locală:
 promovarea participării locale cât de mult este posibil ;
 crearea de oportunități pentru populația gazdă ;
 transferul proprietății către comunitatea locală ca și administrarea
acesteia ;
 crearea de oportunități pentru proiectele de grup ;
 crearea de oportunități pentru populația locală în ceea ce priveste
controlul și administrarea resurselor naturale valoroase ;
 prevederea unor măsuri locale alternative ;
 promovarea mândriei socio -culturale prin or ganizarea de
programe de către comunitatea locală ;
 utilizarea de cunoștințe și practici locale ;
 includerea în programe a valorilor și culturilor locale ;
 respectarea idelologiei și moștenirii culturale ;
 prevederea de oportunități pentru interacțiunea dintre populația
locală și vizitatori. ” (Theobald F. William, op.cit. pag.200)

20
2. EUROPA VERDE – ARII PROTEJATE -ECOTURISM
2.1. Biodiversitatea europeană
Prin biodiversitate se înțelege, totalitatea ecosistemelor,
speciilor și genelor, ce reprezintă capit alul natural al lumii iar prin
conservarea lor constituie o prioritate pentru UE. În cazul pierderii
biodiversității, ceea ce ar însemna o amenințare gravă atât asupra
mediului la nivel planetar, cât și pierderi substanțiale în materie de
economie dar și s tarea de sănătate a oamenilor.
Europa, beneficiaza de o biodiversitate bogată, o mare parte din
acestea de datorează condițiilor bune climatice dar și topografice care se
întâlnesc pe continent. De asemnea,schimbările climatice afectează
biodiversitate a, acesta ajungând în declin . Aici intervin cei 26 de
indicatori ai biodiversității europene, care sunt elaborați și selectați să
furnizeze un evantai de informații asupra diverselor caracteristici ale
biodiversității. Astfel, unii indicatori permit urmăr irea directă a evoluției
unor elemente ale biodiversității( abundența și repartizarea speciilor
selecționate) , alții relevă amenințări asupra biodiversității ( evoluția
speciilor exotice invazive), utilizarea durabilă ( cantitatea de lemn mort
din păduri) , integritatea ecosistemelor (calitatea apei).
„ Indicatorii biodiversității europene
A. Statutul și evoluția componentelor biodiversității
1. Abundența și repartizarea speciilor selecționate ( păsări, fluturi)
2. Schimbări ăn statutul speciilor amenințate
3. Schimbări în statutul speciilor protejate de interes european
4. Evoluția suprafetei ecosistemului
5. Evoluția habitatelor de interes european
6. Evoluția diversității genetice a speciilor protejate de interes
european
7. Suprafața spațiului protejat la nivel național

21
8. Suprafața sit -urilor Natura 2000
B. Amenințări asupra biodiversității
9. Modificări critice ale depozitelor de azot excedentar
10. Evoluția speciilor exotice invazive în Europa
11. Efectele schimbărilor climatice asupra specii lor sensibile la
variațiile de temperatură
C. Integritate, bunuri și servicii ale ecosistemului
12. Indicele trofic marin în Europa
13. Fragmentarea zonelor naturale și seminaturale
14. Fragmentarea sistemelor fluviale
15. Nivelul nutrienților în apele de tranziție, costiere și marine
16. Calitatea apelor dulci
D. Utilizarea durabilă
17. Zone forestiere gestionate durabil
18. Cantitatea de lemn mort din păduri
19. Bilanțul azotului din agricultură
20. Zone care fac obiectul unei gestiuni potențial favorabil ă
biodiversității
21. Statutul stocurilor comerciale de pești din Europa
22. Calitatea efluenților fermelor piscicole
23. Amprenta eclogică a țărilor europene asupra restului lumii
E. Alți indicatori
24. Cererea de brevete bazate pe resursele genetice
25. Finanțarea gestionării biodiversității
26. Sensibilizarea și participarea marelui public “ (Nature,
Commission Europeenne, Septembre 2010, p ag. 3 ).

22
2.2. Arii naturale protejate din Europa
Ariile naturale sunt zone terestre, acvatice și/sau subterane,
având un regim special de ocrotire și conservare , în care însumează o
multitudine de specii de plante, animale sălbatice, elemente și formațiuni
biogeografice, geologice, peisagistice, paleontologice, speologice sau de
altă natură, cu valoare ecologică, ș tiințifică sau culturală deosebită. De
asemenea, ariile protejate sunt deosebit de importante pentru durabilitatea
și menținerea biodiversității.
IUCN definește aria protejată ca “ o zonă terestră și/sau marină
special dedicată protecției diversității biologice, și cu resurse naturale și
culturale, administrată cu mijloace legale sau alte mijloace efective.” (
Parcuri pentru viață: Acțiune pentru ariile protejate, IUCN, Editura
Caminante, București, 1997, pag.11)
Conform IUCN, ariile protejate la nivel mondial, s -au împărțit în
6 categorii administrative:
“1. Categoria I – a) Rezervație naturală strictă/b) Zonă sălbatică:
arie protejată administrată în principal pentru știință sau pentru protejarea
zonei sălbatice;
2. Categoria II – Parc Național: arie protejată administrată în
principal pentru protecția ecosistemului și pentru recreere.
Un parc național îndeplinește două funcții: științifică, de protejare
și conservare a naturii; turistică, de satisfacere a nevoilor pentru odihnă,
recreere, cunoaștere, instruire.
3. Categoria III – Monument Natural: arie protejată administrată în
principal pentru conservarea trăsăturilor naturale specifice;
4. Categoria IV – Arie de Gestionare a Habitatelor/Speciilor: arie
protejată administrată în principal pentru conse rvarea prin intervenții
manageriale;
5. Categoria V – Piesaj/Peisaj marin protejat: arie protejată
administrată în principal pentru conservarea peisajului marin și recreere;

23
6. Categoria VI – Arie protejată cu resurse gestionate: arie
protejată administrat ă în principal pentru folosirea adecvată a
ecosistemelor naturale.” ( Parcuri pentru viață: Acțiune pentru ariile
protejate, IUCN, Editura Caminante, București, 1997, pag.11)
Zonele protejate europene reprezintă 69% din înregistrările din
Baza de Date Mondială privind zonele protejate gestionate de UNEP
(Programul Națiunilor Unite pentru Mediu) -WCMC ( Centrul Mondial
de Monitorizare a Conservării). Europa, în special UE, se numără printre
regiunile lumii cu un procent mai mare de arii protejate. ( Fig ura 2.1)

Figura nr. 2.1 Arii Protejate înregistrate în Baza de Date Mondială
privind Ariile Protejate.
Sursa: IUCN and UNEP -WCMC (May,2012), The World Database
on Protected Areas (WDPA) Monthly Release. Cambrige, United
Kingdom: UNEP -WCMC.

Numărul de arii protejate în cadrul Directivelor Europene privind
Natura (Natura 2000) este de 27.393 , ce însumnează peste 1 milion km2
de habitate naturale valoroase. Marea majoritate a zonelor protejate din

24
Europa (90%) au o suprafață mai mică de 1 000 ha, iar 65% variază între
1 și 100 ha ( Tabelul 2.1)

Tabelul nr. 2.1. Gama de suprafețe naționale ,siturile protejate (CDDA) în țările SEE.

Sursa: CDDA version 9, June 2011

În timp ce numărul zonelor protejate din Europa este foarte ridicat,
dimensiunea medie a acestora este destul de scăzută în comparație cu alte
regiuni ale lumii. Acest lucru reflectă în mare măsură gradul înalt de
fragmentare a terenul din Europa datorită urbanizării, infrastructurii de
transport și intensificării generale a terenurilor utilizare.
La sfârșitul anului 2011, rețeaua a reprezentat peste 26 400 de
situri cu o suprafață totală de aproximativ 986 000 km2, cuprinzând
aproape 768 000 km2 de tere nuri și aproape 218 000 km2 de mare.

25

Figura nr. 2.2 Distribuția siturilor Natura 2000 în Europa , 2011
Sursa: Natura 2000 database, December 2011.

În figura nr. 2.3 sunt clasificate țările europene în funcție de
ponderea terenurilor terestre acoperite (Natura 2000). După cum se
remarcă, atât Slovenia cât și Bulgaria se situează pe primele locuri,
înregistrând cea mai mare parte a terenurilor terestre naționale acoperite
cu situri, respectiv 35,5% pentru Slovenia și 34% pentru Bulgaria , urmate
de Slovacia ( 29%) și Cipru ( 28%).

26

Figura nr. 2.3 Proporția terenurilor terestre acoperite de
Natura 2000
Sursa: Natura 2000 database, December 2011

Este interesant de observat că toate cele patru țări se numără
printre cele mai recente membre ale UE. Spania și Grecia urmăresc
îndeaproape, cu aproximativ 27% din teritoriul lor acoperit. În cele din
urmă, pe ultimele locuri se situează Marea Britanie si Danemarca,
înregistrând sub 10% din suprafața teritoriului ter estru acopeit de situri.

Figura 2.4. Procentul apei marine acoperite de Natura 2000
Sursa: Natura 2000 database, December 2011

27
În ceea ce privește procentul apei marine acoperite de Natura
2000, din figura nr.2.4, se observă că Germania ocupa primul loc,
însumând peste 45% procente. La cateva procente distanță se clasifică
Belgia cu aproape 38%, în cele din urmă, pe ultimul loc situându -se
Portugalia sub 5% procente ale apei marine acoperite de Natura 2000.

Figura 2.5. Grad de suprapunere între rețeaua terestră
Natura 2000 și siturile desemnate la nivel național (CDDA),
incluzând toate categoriile de zone protejate IUCN
Sursa: Natura 2000 database, December 2011; and CDDA,
June 2011.

Suprapunerea granițelor Natura 2000 cu limitele siturilor
desemnate la nivel național prezintă modele foarte diferite în întreaga UE.
Dar ar trebui subliniat că, deși hărțile digitale Natura 2000 reflectă pe
deplin extinderea reală a rețelei, hărțile digitale CDDA refl ectă doar ce
țări au raportat voluntar Agenției Europene de Mediu. În plus, în cazul
câtorva țări, există probleme cu privire la caracterul complet al unora
dintre datele IUCN pe care le -au inclus în baza de date CDDA.

28
În total, aproximativ 1 344 800 km2 s unt protejate pe teritoriul
terestru și marin al UE -27, sub o combinație de Natura 2000 și denumiri
naționale (toate categoriile IUCN luate în considerare).
Dacă se ia în considerare numai partea terestră a UE:
• aproximativ 1 096 800 km2 sau 25% din supra fața terestră a UE –
27 este protejată fie prin denumiri Natura 2000, fie prin denumiri
naționale sau prin combinarea celor două;
• Natura 2000 se suprapune cu zone desemnate la nivel național
pe 8% din teritoriul terestru al UE;
• siturile Natura 2000 care nu se suprapun cu zonele protejate
desemnate la nivel național acoperă aproape 10% din teritoriul terestru al
UE;
• Aproape 8% din teritoriul terestru al UE este acoperit numai de
zone desemnate la nivel național. Aceasta înseamnă că Natura 2000
reprezintă 70% din suprafața totală a zonelor protejate din UE -27.
În cazul în care este considerat întregul teritoriu al SEE (adică se
adaugă zona acoperită de denumirile naționale în Albania, Bosnia și
Herțegovina, Croația, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Islanda,
Kosovo, Liechtenstein, Muntenegru, Norvegia, Elveția și Turcia);
suprafața terenurilor din țările SEE protejate în combinație cu Natura
2000 și denumirile naționale este de aproximativ 1 222 725 km2. Aceasta
reprezintă 21% din teritoriul landului SEE și echivalează cu suprafața
acoperită de Belgia, Franța, Luxemburg, Țările de Jos, Portugalia și
Spania.
În prezent, cele mai mari suprafețe protejate din Europa, raportate
la suprafața țării, se află pe teritoriile statelor Slovenia (38% – 8.000 km
pătrați) și Croația ( 37% – 21.000 km pătrați). Cele mai mici suprafețe
protejate, raportate la suprafața totală a țării, sunt în cadrul statului
Danemarca ( 8% -3.600 km pătrați) și Marea Britanie (7% – 21.000km
pătrați).

29
2.3. Piața ecoturistică – profil și elemente
Turismul și -a construit o piața proprie definită prin o
multitudine de factori cu manifestare specifică și determinați de natura
econimică, socială, politică cât și motivațională.
În prezent, ecoturismul este for ma de turism cu cel mai înalt
ritm de creștere atât pe plan național și internațional cât și pe plan
mondial. Începând cu anul 1990, ecoturismul înregistrează creșteri de 20 –
30%/an. În anul 2004, înregisrează creșteri de trei ori mai rapide decât
industri a turistică pe ansamblu. Un lucru bucurător este faptul că,
ecoturismul/ turismul bazat pe natură, a crescut cu 10 -12%/an ca pondere
pe piața internațională.
Programul Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP)pune în
evidență faptul că o mare parte a expans iunii turismului la nivel mondial
este datorat ariilor naturale protejate , dar și concentrat asupra acestora.
Profilul pieței ecoturistice a fost realizat de către Societatea de
Ecoturism, în urma colectării datelor de către unele firme de consultanță,
după cum urmează:
– vârstă cuprinsă între 35 -54 de ani, aceasta variază în funcție
de activitățiile prestate sau factori precum costul;
– sexul, proporția este de 50 -50% femei -bărbați, de asemenea
diferențe pot să apară în funcție de activitatea desfășurată;
– nivelul de pregătire, peste 82% sunt absolvenții unui colegiu.
Au fost identificate persoane cu niveluri diferite de pregătire , fapt ce
indică o expansiune a acestei forme de turism;
– experiențe ecoturistice, nu au fost descoperite di ferențe între
turiștii cu experiență și cei fără experiență;
– numărul de participanți, 60% de turiști experimentați preferă să
călătorească în cuplu, 15% preferă să călătorească cu familia și 13%
doresc să călătorească singuri;

30
– durata călătoriei, 50 % dintre ecoturiștii experimentați practică
călătorii în intervalul 8 -14 zile;
– cheltuieli efectuate, în genere ecoturiștii experimentați
cheltuiesc mai mult decât cei neexperimentați, 26% afirmând că sunt
disponibili să cheltuiască între 1000 -1500$/ că lătorie;
– motivația, aceasta a fost clasificată dupa cum urmează: mediu
înconjurător sălbatic; peisaje sălbatice; plimbări/ascensiuni montane;
– motivația următoarei călătorii, în funcție de răspunsurile
turiștilor experimentați , acesta se împarte în două categorii: călătorii prin
intermediul cărora să se bucure de peisaj/natură; noi experiențe/ locuri.

2.4. Studii de caz pe țări
Principala destinație turistică la nivel planetar o constituie ariile
naturale protejate deoarece, acestea asigură un turism conștient, educat, în
grupuri mici, în mare parte însoțite de ghizi specializați, dar care are un
impact minimal asupra resurse lor turistice natural prezente în aceste zone.
În continuare se vor detalia profilele piețelor ecoturistice din Marea
Britanie și Germania.

31
2.4.1 Piața ecoturistică a Marii Britanii
În cadrul Destination Australia Market Alliance (DAMA) a fost
elaborate un studio asupra pieței ecoturistice din diferite țări pentru a
pune în evidență comportanemntul și motivațiile turiștilor. În cazul Marii
Britanii, au fost analizate 1004 persoane care s -au deplasat în interiorul
granițelor țării de reșed ință.
Potrivit acestui studiu, ecoturistul este definit ca “ acea persoană
care a desfășurat cel puțin una dintre următoarele activități pe parcursul
ultimei lor vacanțe de lungă durată :
– urmărirea vieții sălbatice în mediul ei natural;
– staționări în sălbăticie;
– vizitarea unei jungle/păduri tropicale.
Și care au fost de acord că au căutat să desfașoare cel puțin una
dintre următoarele activități:
– vizitarea unui sit ecologic/ aflat în aer liber;
– urmărirea vieții sălbatice;
– plimbări în medii natural și rurale nepoluate.
Și care, uneori, își planifică vacanțele având drept scop una dintre
următoarele activități:
– urmărirea păsărilor sau animalelor;
– campare;
– activități în mijlocul naturii/ sălbăticie;
– plimbări/ ascensiuni/ plimbări în pădure/ plimbări în aer liber/
hoinăreală;
– urmărirea vieții sălbatice în mediul ei natural.” ( Andreea
Mihaela Băltărețu, 2011, p.253)
În conformitate cu definiția precedentă, 26% din turiștii englezi
care a u luat parte la acest studiu sunt calificați ca fiind ecoturiști.O mare

32
parte dintre aceștia au ales în cazul ultimei lor vacanțe pentru activități
precum:
– plimbări în medii naturale și rurale nepoluate (65%);
– urmărirea vieții sălbatice în med iul ei natural (62%);
– vizitarea siturilor ecologice (49%).
Tabelul nr. 2.2 Interesul pentru ecoturism al turiștilor englezi
Categorii de acțiuni la care au participat în
ultima lor vacanță Proporții(%)
Urmărirea vieții sălbatice în mediul ei natural 39
Vizitarea parcurilor naturale 28
Staționări în sălbăticie 10
Vizitarea unei jungle/păduri tropicale 10
Activități dorite în cazul unei vacanțe
Plimbări în medii naturale și rurale nepoluate 65
Urmărirea vieții sălbatice în mediul ei natural 62
Vizitarea siturilor ecologice 49
Activități în jurul cărora sunt planificate,
uneori, vacanțele
Natură/ecologie/activități în aer liber/sălbăticie 22
Plimbări/ascensiuni/plimbăriîn
pădure/plimbări în păduri tropicale/ hoinăreală 21
Urmărirea păsărilor sau a animalelor 11
Camping 11
Sursa: The UK Ecotourism Market, Tourism Queensland

Făcând o analiză a tabelului nr.2.2 , se observă că, 39% din turiștii
englezi au luat parte în ultima lor vacanță la activități de urmărire a vieții

33
sălbatice în mediul ei natural. Astfel, 65% dintre turiștii englezi îsi doresc
în următoarea vacanță să se plimbe în medii naturale și rurale nepoluate.
Tabelul nr.2.3 Profilul demografic al ecoturiștilor englezi
Elemente
demografice Caracteristici (propor ții)
vârsta Ecoturiștii englezi au vârste cuprinse între 45 și 54 de
ani în proporție de 22%, între 55 și 64 de ani – 22% și
între 25 -34 ani doar 20%.
sexul Ecoturiștii englezi înregisrează proporții aproximativ
egale din punct de vedere al sexului, respectiv 53%
sunt bărbați și 47% sunt femei.
copii sub 18 ani aflați
în întreținere Majoritatea ecoturiștilor englezi (77%) nu are copii
sub 18 ani în îngrijire; 11% dintre ei au un singur
copil în îngrijire.
statutul încadrării în
muncă 54% dintre ecoturiștii englezi lucrează full -time ( 30
sau mai multe ore pe săptămână), 17% sunt
pensionari.
nivelul de educație Majoritatea ecoturiștilor englezi au absolvit cel puțin
o universitate; 22% dintre aceștia sunt studenți iar
14% urmează cursurile post universitare sau de
masterat.
dimensiunea grupului
de călători În Marea Britanie 50% dintre repondenți au călătorit
împreună cu p singură persoană în ultima lor vacanță.
starea civilă Ecoturiștii englezi sunt căsătoriți/trăiesc precum un
cuplu căsătorit/conviețuiesc cu partenerul în proporție
de 69% iar 21% dintre aceștia sunt singuri.
Sursa: The UK Ecotourism Market. Tourism Queensland

Conform datelor din tabelul nr.2. 3. ecoturiștii englezi sunt atipici
în paralelism cu profilul ecoturistului la nivel internațional în sensul că

34
din punctul de vedere al vârstei aproape jumate sunt adulți ( 44%),
încadrându -se între 45 -65 de ani, spre deosebire de media internațională,
respectiv tineri cu vârste cuprinse între 25 și 34 de ani. Cât despre
celelal te criterii, englezii se încardează în proful ecoturistului
internațional, mai exact cel al sexului, cu proporții egale între femei și
bărbați și cel al nivelului de educație.
Privind modalitatea de cazare, ecoturiștii englezi au optat pentru
ultima lor călătorie, structuri de primire de lux, mai exact hoteluri de 4 -5
stele ( 31%) ; hoteluri de 2 -3 stele ( 30%); 15% au optat pentru unități de
cazare ieftine; 14% au ales case de oaspeți/ferme/colibe; 10% untăți all –
inclusive; 3% campinguri pentru caravane și camioane; 2% au ales
aparamente/vile individuale/ corturi.
Rezervările, mai ales în cazul vacanțelor de lungă durată, se
efectuează cu cel puțin trei luni înainte de plecare ( 31%) , în proporție de
șase și nouă luni 30% iar 28% își planifică călători a cu un an înainte.
Idei de călătorie și surse de inspitație în Marea Britanie top cinci:
f) Programe de televiziune pentru călătorii (43%),
g) Prieteni care au fost deja acolo (37%),
h) Documentare de televiziune (27%),
i) Articole din reviste de specialitate (22%),
j) Membrii ai familiei care au fost deja acolo (21%).
Surse de informare în scopul cercetării viitoarelor destinații de
călătorie:
 Site-uri de călătorii de pe internet (44%),
 Ghiduri/cărți de călătorie (41%),
 Agenții de turism (34%).
Principalele destinații de călătorie pentru ecoturiștii englezi: 39%
aleg Australia, 25% Canada iar 22% Noua Zeelandă. Alegerea destinației
turisice pentru englezi depinde în mare măsură de recomandările

35
prietenilor și ale membrilor familiei care au fos t acolo, respectiv 78%
procente.
În ceea ce privește numărul și durata sejurului aferente ultimei
vacanțe de lungă durată , 38% dintre englezi au avut una sau două/trei
vacanțe de lungă durată în ultimii 5 ani. Durata călătoriilor a fost cuprinsă
între 15 zile și trei săptămâni (32%) iar 26% au durat între 8 zile și doua
săptămâni.
De asemenea există și un top trei cu motivațiile de călătorie după
cum urmează: pentru a vedea locuri noi – 98%; pntru a cunoaște cât mai
multe în lume – 98%; pentru a explora a reale și peisaje noi – 97%.
Așadar, ecoturiștii englezi doresc să exploreze noi destinații și
culturi, precum și să intre în contact cu populația locală, ceea ce rezultă
chiar din definiția ecoturismului și arată că englezii reprezintă unul dintre
princip alele segmente ecoturistice la nivel internațional.

36
2.4.2. Piața ecoturistică a Germaniei
Prin programul elaborate de către DAMA ( Destination
Australia Market Alliance, prin care se evidențiază comportamentul și
motivațiile turiștilor, se află și Germania. În cazul acesta, 1012 de
persoane care s -au deplasat în interorul granițelor țării de reședință, au
fost interogate. De astfel, analiza dat elor culese de DAMA s -a făcut de
către Tourism Queensland, cu scopul de a identifica profilul turiștilot
interesați de experiențe ecoturistice.
Prin urmare, în cadrul acestui studiu, ecoturistul este definit ca
“acea persoană care a desfășurat cel puțin un a dintre următoarele
activități pe parcursul ultimei lor vacanțe de lungă durată :
– urmărirea vieții sălbatice în mediul ei natural;
– staționări în sălbăticie;
– vizitarea unei jungle/păduri tropicale.
Și care au fost de acord că au căutat să desfașoare cel puțin una
dintre următoarele activități:
– vizitarea unui sit ecologic/ aflat în aer liber;
– urmărirea vieții sălbatice;
– plimbări în medii natural și rurale nepoluate.
Și care, uneori, își planifică vacanțele având drept scop una dintre
următoarele activități:
– urmărirea păsărilor sau animalelor;
– campare;
– activități în mijlocul naturii/ sălbăticie;
– plimbări/ ascensiuni/ plimbări în pădure/ plimbări în aer liber/
hoinăreală;
– urmărirea vieții sălbatic e în mediul ei natural.” ( Andreea
Mihaela Băltărețu, 2011, p.257 -258)

37
Conform definiției anterioare, 33% din turiștii germani
participanți acestui studiu au fost clasificați ca fiind ecoturiști. Foarte
mulți dintre aceștia au ales pentru ultima lor vacanț ă activități precum:
– plimbări în medii naturale și rurale nepoluate (79%),
– urmărirea vieții sălbatice în mediul ei natural ( 73%),
– vizitarea siturilor ecologice (47%).
Cei mai mulți dintre ecoturiștii germani, mai exact 56% își
planifică vacanța în jurul zonelor împădurite.
Tabelul nr. 2.4. Interesul pentru ecoturism al turiștilor germani
Categorii de acțiuni la care au participat
în ultima lor vacanță Proporții(%)
Urmărirea vieții sălbatice în mediul ei
natural 27
Vizitarea parcurilor naturale 21
Staționări în sălbăticie 11
Vizitarea unei jungle/păduri tropicale 7
Activități dorite în cazul unei vacanțe
Plimbări în medii naturale și rurale nepoluate 79
Urmărirea vieții sălbatice în mediul ei
natural 73
Vizitarea siturilor ecologice 47
Activități în jurul cărora sunt planificate,
uneori, vacanțele
Natură/ecologie/activități în aer
liber/sălbăticie 56
Plimbări/ascensiuni/plimbăriîn
pădure/plimbări în păduri tropicale/
hoinăreală 31
Urmărirea păsărilor sau a animalelor 24
Camping 5

Sursa: The German Ecotourism Market, Tourism Queensland

38
Din tabelul nr. 2.4. se observă că ecoturiștii germani optează
pentru vizitarea zonelor turistice naturale și rurale nepoluate ( 79%),
siturile ecologice, parcurile naționale și mai puțin cunoașterea unor areale
sălbatice ( sub 27%), deoarce doresc o anumită siguranță pe parcursul
călătoriei.
Tabelul nr.2.5. Profilul demografic al ecoturiștilor germani
Elemente demografice Caracteristici (proporții)
vârsta Între 35 și 44 de ani – 25%; între 45 și 54 de ani –
22%; între 55 de ani și 64 – 21%.
sexul Înregistrează proporții egale din punct de vedere
al sexului, respectiv 50% pentru fiecare categorie.
copii sub 18 ani aflați în
întreținere 78% dintre ecoturiștii germani nu au copii sub 18
ani aflați în îngrijire.
15% dintre ei au un singur copil în îngrijire.
statutul încadrării în
muncă 53% lucrează full -time, alți ecoturiști germani
22% lucrează part -time.
nivelul de educație 37% au absolvit cel puțin liceul/ sau au atins un
anumit nivel fără să obțină o diplomă. 26% au
absolvit o universitate/ colegiu tehnic.
dimensiunea grupului de
călători 44% dintre ecoturiștii germani au călătorit
împreună cu o singură persoană în ultima lor
vacanță.
starea civilă 58% dintre ecoturiștii germani sunt căsătoriți/
trăiesc precum un cuplu căsătorit iar 26% dintre
aceștia sunt singuri.
Sursa: The German Ecotourism Market, Tourism Qeensland

39
Conform datelor din tabelul nr.2.5. se observă că ecoturiștii
germani corespund aproape în întregime profilului ecoturismului
internațional din punctul de vedere al vârstei, al sexului, al venitului ș i al
nivelului de educație.
Cei mai mulți ecoturiști germani aleg să se cazeze în structuri cu
un confort moderat,respectiv 2 -3 stele (38%) sau de lux (26%). Un număr
ceva mai redus optează pentru unități de cazare precum hoteluri ieftine
(15%), unități al l-inclusive (12%), case de oaspeți/ferme/colibe (5%),
apartamente/vile individuale (6%), campinguri pentru caravane și
camioane (9%), corturi (3%).
Angajarea prestațiilor turistice, acestea se efectuează cu cel puțin
cinci luni înainte de plecarea în călăt orie (43%) sau între șase și nouă luni
(39%). Într -un procent mai mic se află cei care își planifică călătoria cu
un an sau o perioadă mai lungă de timp înainte de efectuarea voiajului.
În ceea ce privește ideile și sursele , atât de călătorie, cât și de
inspirație ale ecoturiștilor germani, se evidențiază următoarele:
– prieteni care au fost deja acolo (49%);
– agenții de turism (39%);
– articole din reviste de specialitate (32%);
– programe de televiziune pentru că lătorii (24%);
– cărți/ghiduri de călătorie (23%).
Sursele de informare în scopul cercetării viitoarelor destinații de
călătorie:
– agenții de turism (52%);
– cărți/ghiduri de călătorie (47%);
– prieteni sau a lte persoane care au fost deja acolo (44%).
Date fiind informațiile precedente, se evidențiază cu un procent de
52% agențiile de turism, acestea oferind cea mai mare încredere și
siguranță pentru ecoturiștii germani.

40
De astfel, există și factori d e influență în cazul alegerii detinației
turistice, cum ar fi:
– amenințarea terorismului (82%);
– stabilitatea economică sau politică a țării/regiunii de
destinație turistică (80%);
– riscuri potențiale pentru sănătate (79%).
Principalele destinații turistice ale ecoturiștilor germani sunt:
Australia cu 36% procente, urmată de Canada cu 25%, Spania 24%, Italia
23% și Noua Zeelandă 23%.
Privind numărul și durata sejurului ult imei vacanțe de lungă
durată, majoritatea ecoturiștilor germani au avut una (38%) sau două/trei
vacanțe (35%) de lungă durată în ultimii cinci ani. Majoritatea călătoriilor
au durat între 15 zile și trei săptămâni (39%), iar 25% între 22 de zile și
patru s ăptămâni.
Motivațiile pentru ecoturiștii germani au următoarea structură:
– pentru a cunoaște cât mai multe în lume (98%);
– experiențe locale (95%);
– sălbăticie in situ (92%).
Așadar, în urma datelor pecedente, observăm că ecoturiș tii
germani, optează pentru produse ecologice legate de orihna activă pentru
plimbări, vizionarea unor peisaje, fotografierea, acestea fiind mult mai
importante decât odihna pasivă precum participarea la evenimente
culturale (49%).

41
2.5 Obiective privind durabilitatea turismului european
“Cadrul comunitar existent pentru dezvoltarea politicilor
economice, sociale și de mediu, bazat pe Parteneriatul pentru creștere și
locuri de muncă, precum și pe Strategia de dezvoltare durabilă, constituie
context ul adecvat pentru realizarea obiectivelor prezentei „agende”:
prosperitate economică, egalitate și coeziune socială, protecție a mediului
natural și a culturii.”( Mirela Mazilu, Turism și dezvoltare durabilă, 2011,
pag. 22)
Aceste obiective ar trebui să di rijeze actorii din cadrul turismului
european pentru sprijinirea turismului ca procedeu al dezvoltării durabile
în țările gazdă. Pentru ca aceste obiective să fie atinse trebuie să
îndeplinească o serie de provocări specifice segmentului turistic:
conserva re și gestionare a resurselor atât naturale cât și culturale;
diminuarea folosirii resurselor și reducerea poluării în mediul turistic;
protecția turiștilor cât și a comunităților locale; creearea unui turism
accesibil și fără segregație; îmbunătățirea apt itudinilor la locul de muncă
din sectorul turistic. De astfel, aceste obiective pot varia in timp și spațiu
în fiuncție de cum sunt abordate dar și în funcție de șansele pe care le
oferă. Pentru ca aceste obiective să fie îndeplinite, se necesită acțiuni
coerente susținute de către politici publice adecvate: administrare
durabilă a destinațiilor; adaptarea acțiunilor în materie de sustenabilitate
în domeniul afacerilor; impresionarea turiștilor asupra durabilității.
“ Comisia va continua să atragă atenția a ctorilor creatori de
cunoaștere ( de exemplu, universități, institute de cercetare, observatori
publici și privați) asupra provocărilor durabilității turismului european.
Aceasta va facilita cooperarea actorilor și va încuraja educația formală și
non-forma lă în domeniul turismului. Va încuraja mobilitatea în întreaga
Europă prin sprijinirea formării și angajării transnaționale, a schimburilor
și dezvoltării de metode, materiale și conținuturi de formare, incluiv
integrarea principiilor durabilității în cadr ul programelor de formare. ”
(Mirela Mazilu, Turism și dezvoltare durabilă, 2011, pag.24)

42
3 DEZVOLTAREA ECOTURISMULUI ÎN ROMANIA
3.1. Problematica mediului ambi ant în Romania
Succesul turismului și a călătoriilor în România devine dependent
de mediul nat ural, social și cultural. Necesită pași mărunți pentru
întreținere/curățare a mediului natural din această țară. Foarte important
este ca planurile de dezvoltare a turismului să fie incorporate cu sistemele
de administrare pentru mediu în ambele sensuri.
Păstrarea patrimoniului cultural trebuie să se facă concomitent cu
dezvoltarea turismului. În cele două cazuri se necesită maximă atenție
pentru a se garanta menținerea standardelor de păstrare. De astfel, dacă
turismul și călătoriile conduc la dezvoltarea rurală, atunci este importantă
implicarea acestora comunități în domeniu. Se recomandă promovări ale
legăturilor dintre sectoare diferite și producători locali.
“În Tratatul de Aderare a României la Uniunea Europeană
capitolul 22 se referă la Protecția mediului, fiind unul dintre domeniile la
care am avut probleme cu privire la respectarea promisiunilor făcute.” (
Andreea Mihaela Băltărețu, Arii Protejate:Ecoturis m:Dezvoltare
Durabilă, 2011, editura Pro Universitaria, pag.325)
“ Măsurile luate deja de autoritățiile române în vederea
îmbunătățirii stării mediului înconjurător sunt următoarele:
 au fost stabilite perioadele de tranziție pentru emiterea
componentelor o rganice volatile;
 armonizarea legislației cu privire la managementul deșeurilor cu
excepția ambalajelor și deșeurilor rezultate din ambalaje,
transportarea și eliminarea deșeurilor, restricții pentru folosirea
unor substanțe periculoase în apa din mediul î nconjurător;
 armonizarea unei mari părți a legislației cu privier la calitatea
apei, inclusive eliminarea apei folosite în mediul urban și
deversarea substanțelor periculoase în apa din mediul
înconjurător;

43
 armonizarea legislației cu privire la protecția n aturii cu excepția
unor directive ale convenției „ BIRDS” ;
 armonizarea legislației cu privire la organismele modificate
genetic;
 armonizarea legislației cu privire la zgomot cu excepția
echipamentelor în aer liber;
 armonizarea parțială a legislației cu pr ivire la monitorizarea
deplasării deșeurilor radioactive;
 pregătirea pentru rețeaua NATURA 2000 au fost initiate; 52 de
incineratoare au fost închise.” (România. Impactul turismului și a
călătoriilor asupra locurilor de muncă și economiei, WTTC, 2006,
pag.37)

44
3.2. Clasificarea ariilor protejate în Romania
“În România, regimul ariilor protejate este reglementat de Legea
nr.462 din 18/07/2001 care aprobă Ordonanța de urgență a Guvernului
nr/236/2000 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea
habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice. În c onformitate cu
prevederile art 5 alin.(1) și (2) din Ordonanța mai sus menționată, scopul
și regimul de management al categoriilor de arii naturale protejate ce
compun rețeaua națională de arii protejate sunt următoarele:
B. Rezervațiile științifice;
C. Parcuri naționale;
D. Monumente ale naturii;
E. Rezervații natural;
F. Parcuri natural;
G. Rezervații ale biosferei;
H .Zone umede de importanță internațională;
I. Situri natural ale patrimoniului natural universal;
J. Arii speciale de conservare;
K.Arii de protecție specială avifaunistică.” (Alexandru D. Neguț ,
Geografia turismului , Academia București 1997)

1. Rezervațiile științifice – reprezintă ariile naturale protejate care
au drept scop protecția și conservarea unor habitate naturale terestre sau
acvatice, înglobând elemente de interes științific sub diferite aspecte (
floră, fauna, geologic, speologic, pal eontologic, pedagogic ). Rezervațiile
științifice corespund categoriei I UICN – “Rezervație Naturală Strictă:
arie protejată, administrată în principal în scopuri științifice”.
2. Parcuri naționale – arii naturale protejate, de asemenea au ca
scop prot ejarea și conservarea unor eșantioane reprezentative pentru
spațiul biogeografic național, inclunzând elemente naturale cu

45
importanță mare sub aspect fizico -geografic, floristic, faunistic,
hidrologic, geologic, paleontologic, speologic, pedologic sau de altă
natură. De astfel, oferă posibilitatea vizitelor în scopuri științifice,
educative, recreative și turistice.
3. Monumente ale naturii – reprezintă arii natural protejate având
scop protecția și conservarea unor elemente natural cu însemnătate și
înțeles ecologic, științific, peisagistic, ilustrate de specii de plante sau
animale sălbatice/rare, endemice sau amenințate cu dispariția, arbori
seculari, asociații floristice și faunistice, fenomene geologice – peșteri,
chei, cursuri de apă, cascade, precum și alte elemente natural cu valoare
de patrimoniu natural datorită unicității și rarității lor.
4. Rezervații naturale – arii naturale protejate al căror scop este de
protecție și conservare a unor specii și habitate importante sub aspect
forestier, floris tic, speologic, paleontologic, hidrologic, geologic și
pedologic.
5. Parcuri naturale – sunt arii naturale protejate având scop
primordial protecția și conservarea unor asambluri peisagistice în care
activitățiile umane cu natura de -a lungul timpului au in teracționat și au
creat o zonă distinctivă, cu valoare semnificativă peisagistică și/sau
culturală, adesea cu o mare diversitate biologică. Parcurile naturale
aparțin categoriei V IUCN. ;
6. Rezervații ale biosferei – arii naturale protejate, cu scop de
protecție și conservare a unor zone de biotop natural și a diversității
biologice specifice. De astfel, pentru o mai bună protecție și conservare,
s-au delimitat zone cu regim diferențiat de protecție ecologică, de
conservare și valorificare a resurselor, după cum urmează:
k) Zone strict protejate;
l) Zone tampon – sunt admise activități limitate de valorificare a
resurselor disponibile;
m) Zone de reconstrucție ecologică – se realizează măsuri de
îndreptare a mediului deteriorate;

46
n) Zone valorificabile ec onomic prin metode tradiționale sau noi,
ecologic premise, în limitele de dezvoltare a comunităților umane în
armonie cu mediul natural.
o) Zone umede de importanță internațională – arii naturale
protejate acestea având ca scop să asigure protecția și cons ervarea
siturilor naturale cu varietate biologică specific zonelor umede.
p) Situri naturale ale patrimoniului natural universal – reprezintă
acele arii naturale protejate, principalul scop al acesora este de a ocroti și
conserva zone de habitat natural în cuprinsul cărora există elemente
naturale a căror valoare este recunoscută ca fiind de importanță universal.
q) Arii speciale de conservare – după cum se regasește în
denumire, acestea au scop de conservare și de menținere și acolo unde
este cazul, de a r educe într -o stare de conservare prielnică ecosistemelor
naturale și speciilor.
r) Arii de protecție specială avifaunistică – arii naturale protejate
cu scop de menținere și coservare , acolo unde este cazul , dea reduce
într-o stare de conservare favorabi lă habitatele specifice, desemnate
pentru protecția speciilor de păsări migratoare sălbatice.

47
3.3. Amenințări asupra ariilor protejate
Specialiștii estimează că principalele domenii care pun în pericol
în mod serios ariile protejate sunt agricultura, silvicultura, transporturile,
unele ramuri industriale și turismul.

Figura nr. 3.1. Efectele agriculturii asupra ariilor protejate

În cadrul figurei nr. 3.1. au fost enumerate câteva efecte pe care le
are agricultura asupra, cât și în cadrul ariilor naturale protejate. De astfel,
practici de tip industrial au eliminat plantele și animalele sălbatice.
Folosir ea intensă a ierbicidelor, pesticidelor și a fertilizatoarelor, a dus la
poluarea și nimicirea ariilor naturale. Toate aceste efecte ale agriculturii
sunt cunoscute și conștientizate de mulți ani, însă politicile agricole ale
țărilor dezvoltate ignoră peri colul distrugerii ecosistemelor valoroase.
Sunt recomandate schimbări în cadrul acestor politici agricole, care să
aducă beneficii conservării și ariilor protejate.

Agricultura
prezentă foarte des în
areale incluse în
categoria a V -a de
peisaje protejate.
activitate foarte
importantă în multe
rezervații naturale din
categoria a IV-a.
demonstrează că ariile
protejate trebuie înființate
și administrate ca parte a
politicilor generale de
folosire a terenurilor și nu
separat.
terenuri agricole cu valoare
intrinsecă de conservare
(floră, faună și peisaj)
depind de continuarea
agriculturii de intensitate
mică
practici agricole
moderne deosebit de
nocive pentru natură și
peisaje .
Habitate rare distruse
pentru creșterea
productivității, prin
drenarea zonelor
umede și irigarea
zonelor aride.

48

Figura nr. 3.2. Silvicultura în ca drul ariilor protejate

Ca și în cazul agriculturii, în figura nr. 3.2 se regasesc câteva
efecte ale silviculturii în cadrul ariilor naturale/naționale protejate.

Figura nr. 3.3. Transporturile în cadrul ariilor protejate

Silvicultura
activitate economică ce
poate amenința ariile
protejate.
aproxminativ toate
pădurile au fost
modificate prin
intervenția umană, ceea
ce a produs perturbări
ale biodiversității .
astăzi se urmărește
conservarea pădurilor
virgine, prin crearea de
arii protejate .
în ariile protejate din
categoriile I -II nu ar
trebui să existe nici o
operațiune silvică.
exploatarea lemnului
ar trebui permisă doar
în categoria a IV -a.
Pădurile din categoria a
V-a, ar trebui
administrate astfel încât
să se
mențină/mărească
valoarea vor de
conservare
Transportul
în special cel rutier, are
un impact în creștere
asupra ariilor protejate.
poluarea aerului,
congestie, zgomot și
intruziune vizuală,
construirea drumurilor.
canalizarea râurilor
poate pune în pericol
ținuturile umede
riverane .
transportul pe mare al
unor produse periculoase,
prin accidente survenite
destul de dese, afectează
într-o măsură zonele de
coastă.

49
Ca o completare în urma figurii nr. 3.3. se remarcă pagube aduse
ariilor protejate, acestea fiind ignorate sau subestimate în cadrul
planificării infrastructurii transporturilor. De asemenea, există alternative,
care să micșoreze impactul pe care îl au transporturile asupra ariilor
protejate: în cadrul anumitor arii protejate există indicatoare pentru
vizitatori, încurajându -i să-și lase mașinile la margine de arie și să
folosească mijloace de alternative de transport, acum ar fi biciletele,
vehicule acționate electric sau bărcile, ori să meargă pe jos.

Figura nr.3.4. Ramuri industriale ce afecteză ariile protejate

Industria energetică afectează ariile protejate în fiecare stadiu a
procesului de producere a energiei electrice: extragerea, transportul
combustibililor, procesul de producerea curentului electric și transmiterea
lui către consumatori. Poluarea marină cu petrol pune în pericol
ecosisteme costale și marine, centrale hidroenergetice, baraje și
rezervoare au produs pagube anumitor părți importante a parcurilor
naționale.
industria
energetică
manufacturieră
extractivă
meșteșugărea scă

50
Industria manufacturieră afectează arii protejate din apropiere,
prin efectele poluării și generării de trafic greu.
Industria extractivă , numeroase arii protejate se suprapun cu
locuri de aprovizionare cu roci -materiale de construcție. În zonele umede
regăsindu -se depozite de nisip și pietriș, depozitele alternative scoase din
mare cauzează probleme ecologice.
Industria meșteșugărească, are un impac pozitiv asupra ariilor
protejate. Prepararea mâncării sau confecționarea de produse artizanale
aduce venituri comunității locale, de astfel cheresteaua sau lâna ajută la
susținerea unei populații rurale.
Turismul, poate genera daune mari ariilor protejate, în special
dacă nu sunt gestion ate corect, dar poate aduce și mari avantaje. Ariile
naturale protejate atrag din ce în ce mai mulți turiști ( vacanțe de lungă
durată, excursii, practicarea diferitelor sporturi) acest lucru afectează
resursele naturale, iar pe de altă parte, din cauza un ui management
neadecvat ariile naturale protejate pot suferi schimbări/deteriorări. De
asemenea, turismul aduce beneficii ariilor naturale protejate cât și
comunitățiilor locale dacă respectă și este administrat după caracterul
special al ariei.

51
3.3.1. Conflicte în Parcul Național Munții Rodnei
Parcul Național Munții Rodnei este situat în nordul Carpaților
Orientali, suprapunându -se peste circa 50% din suprafața Munților
Rodnei. Este cel mai mar parc național din cadrul Carpaților Orientali cu
o suprafață de 46 399 ha, ocupând locul al II – lea între cele 13 parcuri
existente la nivel național.
În genere, peisajul se află într -o situație bună de conservare, el
fiind descompus în unele zone prin acte antropice precum defrișări,
braconaj, pășunat intensiv, construcții ale reședințelor de vacanță, la toate
acestea adăugându -se mentalitatea populației române în legătură cu
noțiunea de arie naturală protejată, ce fel de comportament ar trebui
adoptat atunci când se desfășoară activități în cadrul aces tora.
Multe suprafețe de teren ale localnicilor se află situate în cadrul
parcului, iar aceștia nu înteleg, or nu sunt educați în acest sens, să lucreze
în sensul protejării biodiverității, însă prin faptul că sunt proprietari , asta
îi face să nu aibă ace eași trăire pentru conservare și transmitere a
resurselor turistice aflate în aceste arii.
Unul dintre motive care poate justifica atitudinea din prezent a
proprietarilor, este acela că în perioada comunismului nu au avut
drept/acces asupra proprietățiilo r.

52

Figura nr.3.5 Activități umane cu impact asupra Parcului
Național Munții Rodnei

Studiind conflictele din Parcul Național Munții Rodnei, se poate
observa predominanța braconajului având efecte considerabile asupra
numărului de exemplare de capre negre , de astfel, accesul motorizat și
campările turiștilor în zone înterzise cât și aruncarea guno aielor în cadrul
rezervației științifice reprezintă amenințări asupra ariei protejate.
Soluțiile pentru rezolvarea acestor conflicte necesită resurse
financiare fundamentale pentru stăpânirea și prevenirea unor astfel de
acțiuni, pentru refacerea ecologic ă a zonelor afectate.
“În scopul atenuării efectelor negative ale acțiunii umane asupra
Parcului Național Munții Rodnei din România se impun câteva acțiuni,
Parcul Național
Munții Rodnei
Zona Tăului Știol s -au
efectuat acțiuni ilegale
de triplare a suprafeței
luciului de apă și
crearea unui canal de
drenaj într -un baraj
antropic, modificându –
se peisajul subalpin
de cele mai multe ori
apar conflicte majore în
această zonă precum
defrișări, aprobări
pentru construcții de
case de vacanță
vânătoarea și pescuitul
sunt interzise , cu toate
acestea sunt întâlnite
acțiuni de braconaj,
reducând numărul de
exemplare de specii al
capr ei negre (140
exemplare )
drumuri ilegale
construite de către
braconieri, unul dintre
ele este de 2,5 km, tăind
în două zona de
cercetare științifică
drumul spre vârful
Pietrosul Rodnei este
intens folosit de către
localnici și turiști,
toate aceste mijloace
de transport aduc
grave prejudicii florei
și faunei
peșteri devastate în
vederea extragerii
"florilor de mină" în
vederea comercializării
acestora

53
unele dintre ele fiind în curs de derulare, precum implicarea unor
voluntari în managementul ariil or protejate din Europa, oferind o
alternativă educațională și contribuind la îmbunătățirea accesului celor
care, indiferent de vârstă, să dobândească noi competențe în domeniul
protecției naturii. Apare necesitatea îmbunătățirii infrastructurii din acest
parc prin construirea unor centre de vizitare și puncte de informare,
instalarea unor panouri informative. ” (Andreea Mihaela Băltărețu, Arii
Protejate Ecoturism Dezvoltare Durabilă, 2011, pag. 333 -334)

54
3.4. Impactul globalizării în turismul românesc
Prin globalizarea turismului se întelege adaptarea la standardele
de nivel international, flexibilitate în oferte, descoperirea riscurilor,
evaluarea tendințelor noi. Prin contientizarea impactului negativ a
turismului în mediu, oamenii s -au îndreptat către natură, declanșând
diverse forme de turism ecologic care pot avea variate denumiri:
ecoturism, turism verde, turism ecologic, turism alternativ, turism rural,
turism natural ,agroturism, etc. De astfel, formele de turism promovate în
cadrul ariilor protejate, care să nu afecteze mediul sunt: ecoturismul,
turismul bazat pe studierea naturii, turismul cultural și educational,
turismul organizat. Turismul practicat în cadrul ariilor naturale protejate
are un impact pozitiv și asupra comunit ățiilor locale, acesta generând
locuri de muncă, crescând economia, precum și a culturilor tradiționale.
Societatea IT, a ușurat tuturor actorilor din turism accesul la cele
mai eficiente mijloace de comunicare, garantând o viteză mai bună de
desfășurare a activității dar și o creștere a calității serviciilor.
Turismul are atât efecte pozitive cât și efecte negative asupra țării.
Este bine ca efectele negative să nu fie eliminate complet, ci doar ca ele
să fie diminuate, iar resursele să fie valorificate co respunzător. Investițiile
străinilor în turism au un efect pozitiv asupra turismului românesc, prin
creșterea locurilor de muncă, creșterea veniturilor și a nivelului de trai. Pe
de altă parte, investițiile din partea străinilor imbunătățesc imaginea țării
și atrag dupa sine alți investitori.

55
3.5. Analiza SWOT a ecoturismului românesc
România dispune de un potential touristic imens care o poate
transforma într -o țintă pentru tot timpul anului dacă se vor conștientiza și
maximiza privilegiile dăruite de siturile moștenirii naturale și culturale.
Carpații din centru beneficiază de cea mai mare densitate de carnivore
mari din Europa. Spre vest se desfășoară platourile unde sate și orașe
pastorale sunt despărțite de dealuri și văi. Înspre est, câmpii întinse de la
șes, acestea sunt inima agricolă a țării.
“România deține a 7 -a parte din sit urile moștenirii culturale
mondiale, incluzând mânăstirile pictate din Bucovina, cetatea istorică
Sighișoara și cetățile dacice din munții Orăștiei, Transilvania, o lume
faimoasă datorită asocierii ei cu legenda lui Dracula.” ( România.
Impactul turismului și călătoriilor asupra locurilor de muncă și
economiei, WTTC, 2006)
Analiza SWOT a ecoturismului românesc pune în evidență
următoarele grupare de probleme:
Punctele forte:
 varietatea resurselor turistice naturale;
 fauna și flora cu specii unice în Europa;
 diversitatea și patrimoniul biodiversității cât și a regiunilor
biogeografice din România;
 identificarea ariilor protejate din România;
 cea mai are densitate carnivoră din Europa se află în cadrul ariei
Parcul Național Munții Rodnei;
 60% cormorani pitici (din populația totală la nivel mondial)
prezenți în Delta Dunării;
 număr mare de endemisme;
 prezența siturilor Natura 2000;
 număr mare de obiective turistice aflate pe lista patrimoniului
UNESCO;
 prezența zonelor virgine;

56
 prezența unui cadru legislativ car e permite extinderea rețelei de
arii protejate și conservarea acestora;
Cel mai mare avantaj pe care țara noastră il deține este acela de a
păstra mediul natural nealterat de activitățile și prezența omului.

Punctele slabe:
 lărgirea intravilanului în vecinătatea sau chiar interiorul ariilor
naturale protejate, pentru dezvoltarea și realizarea unor construcții
sau stațiuni turistice;
 gestionare slabă a ariilor protejate;
 utilizare redusă a mijloacelor de comunicare electronice;
 resursele naturale supra exploatate prin pășunat neadecvat și
suprapășunat, braconaj, turism necontrolat;
 prezența siturilor poluate prin activități economice intensive fără
utilizarea unor politici adecvate de protecție a mediului;
 număr mare de habitate și specii aflate în peric ol;
 spații pentru depozitare, evacuare și reciclare neadecvate în
înteriorul ariilor protejate;
 personal lipsit de experiență în gestionarea proiectelor de mediu;
 nivel de pregătire redus al ghizilor din ecoturism/ personal de
specialitate (rangeri, cabani eri) ;
 capacitate redusă de cazare la nivelul ariilor protejate;
 ofertă de activități și servicii redusă;
 inexistența unui sistem de comunicare /informare în cadrul ariilor
naturale protejate;
 hărți și informații turistice insuficiente;
 planuri de manageme nt limitate pentru ariile protejate;
 construcții amplasate haotic;
 lipsa gazului metan în zonă, fapt ce duce la tăierea necontrolată de
arbori;

57
 inexistența rețelelor de canalizare, cu stații de epurare pentru
apele menajere uzate, conduce la poluarea pârâ ielor.
Având în vedere toate aceste puncte slabe în priința ariilor
naturale protejate din România elimină aproape în întregime punctele
forte prezentate anterior.
Oportunitățile:
 fonduri existente acordate de către Uniuniea Europeană pentru
administrarea și conservarea ariilor protejate;
 forme ale ecoturismului dezvoltate;
 turiști și vizitatori în creștere pentru motivarea ecoturismului dar
și a altor forme de turism care să se desfășoare în condițiile
protejării mediului;
 prin parcurile naturale și națion ale să se dezvolte un interes
înternațional sporind turismul;
 oferte diversificate prin încluderea monumentelor/ obiectivelor
turistice din patrimonial natural al României: Delta Dunării,
Munții Rodnei sau Munții Retezat;
 poluarea inexistentă în anumite zo ne naturale protejate;
 prin reglementări legale, regimul silvic poate avea efecte prielnice
asupra ariilor naturale protejate;
 inexistența căilor de acces/ amenajărilor care să faciliteze
turismului pătrunderea în zonele valoroase;
 surse regenerabile de en ergie introduce.
Toate aceste oportunități/avantaje necesită valorificare intense de
către țara noastră, iar prin practicarea ecoturismului se pot obține
rezultate semnificative pe orice plan.
Amenințări:
 competiție pe plan internațional;
 fonduri europene utilizate neadecvat, fără luare în seamă
posibilele efecte asupra mediului și a biodiversității;
 prezența zonelor cu potential de poluare transfrontalier;

58
 inexistența politicilor concentrate pe protecția mediului;
 constrângerea ridicată asupra biodiversită ții cât și a calității
aerului în relație cu creșterea economică;
 sistem de gestionare a deșeurilor, a ariilor protejate în genere, în
țările din regiune;
 populația rurală se urbanizează , aceasta având implicații în
pierderea patrimoniului cultural material/immaterial present în
parcuri;
 neeficiența investițiilor pe termen scurt, mediu și lung pentru
atenuarea riscurilor de dezastre naturale care la rândul lor pot
provoca pagube , unele ir eversibile ariilor naturale protejate;
 venituri scăzute din partea comunităților din incinta/apropierea
parcului, ca urmare a interzicerii activităților economice
caracteristice zonei;
 creșterea vânătorii, pescuitului, turismului, construcțiilor ilegale în
cadrul ariilor protejate;
 dezvoltarea diferitelor forme de turism în incinta ariei care pot
atrage turiștii/vizitatorii.
Ecoturismul cuprinde activități cu impact redus asupra tuturor
componentelor mediului înconjurător și fără îndoială se observă că
Româ nia este împânzită de locuri cu o astfel de destinație ecologică.

59
Concluzie
Motto:
“Omul e curios din fire, adică urmând o tainică poruncă a naturii,
el dorește să știe tot ce se poate ști, fiindcă știința e mai aducătoare de
fericire decât neștiința. E, deci, porunca firească […] să cercetăm, să
cântărim, să aflăm, să știm.”
( Dimitrie Cantemir)

Geneza și dezvoltarea turismului reprezintă o consecință firească
a dezvoltării omului în domeniul economic, social și cultural, care a
contribuit la creșterea nivelului său de t rai și de civilizație, inclusiv a
timpului disponibil.
Din studiul pe care l -am realizat asupra Ecoturismului în Europa –
cea mai valoroasă formă de manifestare a turismului durabil, s -au constat
efectele benefice atât pentru mediu/natură cât și pentru tur ist. De astfel,
este cea mai frumoasă și unică metodă de manifestare a turismului durabil
cu cea mai mare extindere pe plan european.
Turismul durabil și ecoturismul s -au dezvoltat rapid în ultimele
decenii, având potențialul de a influența pozitiv mediul natural și social în
care se desfășoară, de astfel, poate fi la fel de dăunător precum turismul
de masă , dacă acesta nu este organizat și desfășurat corespunzător.
O mare parte a definițiilor ecoturismului exprimă o formă
distinctă a turismului, care re unește patru criterii de bază: desfășurare în
spații naturale și culturale, implicarea măsurilor de conservare,
încurajarea implicării comunității locale și de susținere a bunăstării
localnicilor.
Atât la nivel european cât și la nivelul României, ecoturis mul este
privit ca o oportunitate de afaceri, versiune durabilă a turismului în arii
naturale (se includ elemente ale turismului rural și cultural), nișă de piață
în cadrul turismului în arii naturale. De asemenea, organizațiile locale,

60
regionale, naționa le și internaționale, au un rol important în promovarea
și răspândirea ecoturismului în întreaga lume.
După cercetare putem trage concluziile principale ale acestei
lucrări, după cum urmează:
 Ecoturismul este un sector cu o dezvoltare rapidă în industria
turismului mondial;
 Ecoturismul este o formă de turism dezvoltat în zonele naturale, al
cărui scop este recunoașterea și aprecierea naturii și a culturii
locale, care include măsuri de conservare și asigură o implicare
activă, generând beneficii pentru pop ulația locală;
 Turiștii au o anumită responsabilitate față de destinația vizitată și
față de mediul înconjurător prin alegerea propriu -zisă,
comportamentul și activitățile desfășurate în spațiul respectiv și,
prin urmare, este important să fim informați cu privire la calitatea
și sensibilitatea destinațiilor;
 Turismul are un impact complex asupra mediului, dar generează
costuri și beneficii;
 Interesul turiștilor pentru călătorii în zonele naturale (pământ sau
apă) a crescut recent.
Acum că ecoturismul a at ins un asemenea nivel, este deosebit de
important să se examineze eficacitatea acestuia ca o strategie pentru
dezvoltarea durabilă și să se caute modalități de îmbunătățire a politicilor
și practicilor. În mod clar, ecoturismul nu este un remediu universal ; dar
potențialul său de a promova dezvoltarea durabilă merită o atenție
considerabilă.

61

BIBLIOGRAFIE

Materiale tip ărite:
1. Mirela Mazilu (2011) , Turism și dezvoltare durabilă , Edit. Universitaria
,Craiova .
2. Mirela Mazilu (2007), Geografia Turistică, Edit. Didactică și
Pedagogică.
3. Andreea Mihaela Băltărețu (2011), Arii protejate Ecoturism Dezvoltare
Durabilă, Edit. Pro Universitaria, București.
4. Alexandru D. Neguț (1997), Geografia turismului , Edit. Academia
București .
5. Stănciulescu G.,Lupu N. ,Țigu G. (1998), Dicționar poliglot explicative
de termini utilizați în turism , Edit . All Educational, București .
6. Theobald F. William (1998) Global Tourism , Butterworth Heinemann,
Great Britain

Articol dintr -o revistă la care s -a avut acces on -line:
1. International Tourism – A Global Perspective,OMT,Madrid,1997
[https://www.e -unwto.org/doi/pdf/ ].
2. România. Impactul turismului și a călătoriilor asupra locurilor de muncă
și economiei, WTTC, 2006 [ http://site.roinno.ro/data/pdf/ca/473.pdf ].
3. The UK Ecotourism Market. Tourism Queensland , Protected areas in
Europe —an overview (2012)
[http://www.scalesproject.net/NPDOCS/EEA%2005 –
2012%20Protected%20areas%20in%20Europe -an%20overview.pdf]

62