Situațiile financiare ale unei entități economice reprezintă cel mai important canal de a [617532]

INTRODUCERE

Situațiile financiare ale unei entități economice reprezintă cel mai important canal de a
comunica acționarilor, salariațiilor, publicului, etc. poziția finaciară a entității. În figura de mai
jos exmplific adresabilitatea situațiilor financia re:

Figura 1: Adresabilitatea situaților financiare
Situațiile financiare asigură centralizarea informațiilor contabile ale unei entități
economice într -o formă unitară, acestea au scopul de a prezenta analiza rezultatelor financiare
obținute de către e ntitate pe parcursul unui exercițiu financiar.
Situațiile financiare se prezintă sub forma unor seturi de documente contabile sintetice
care prezintă performanța și pozișia finaciară precum și sitația fluxurilor de trezorerie a entității
economice. Acestea fiindu -le necesare directorilor/managerilor pentru luarea celor mai bune
decizii de obținere a unor rezultate financiare cât mai bune, precum și alocarea resurselor.
Pentru ca informațiile cuprinse în situațiile financiare să poată fi utile, acestea trebu ie să
îndeplinească anumite caracteristici de calitate, și anume:
1. Relevanța;
2. Credibilitatea sau reprezentarea exactă;
3. Comparabilitatea;
4. Verificabilitatea;
5. Oportunitatea;

6. Inteligibilitatea.

Caracteristici de calitate se clasifică în două categrorii:
a) Caract eristici fundamentale:
 Relevanța;
 Credibilitatea sau reprezentarea exactă.
b) Caracteristici amplificatoare:
 Comparabilitatea;
 Verificabilitatea;
 Oportunitate;
 Inteligibilitatea.
Definițiile caracteristicilor de calitate le voi prezenta mai jos:
1. Relevanța – informațiile conținute în situațiile financiare anuale ale unei entități
economice trebuie să fie relevante pentru ca acestea să poată ajuta utilizatorii și conducerea
managerială a unei entități economice să ia o decizie economică. Informațiile sunt releva nte
atunci când au o valoare predictivă, acesteea au valoare predictivă atunci când poate să
previzioneze performanța și poziția financiară a unei entități economice și o valoare de
confirmare;
2. Credibilitatea – este asigurată prin reprezentarea fidelă și c ompletă a performanței și
poziției economice a unei entități. Credibilitatea informațiilor se poate caracteriza prin
următoarele principii:
 Informația nu trebuie să conțină erori semnificative;
 Informația trebuie să fie neutră;
 Informația trebuie să reprez inte cu fidelitate tranzancțiile;
 Informației trebuie să poată să îi fie aplicat principiul prudenței.
3. Comparabilitatea – această caracteristică a informațiilor contabile trebuie să permită
utilizatorilor să poată identifica și întelege similitudinile și d iferențele dintre elemententele
situațiilor financiare, deasemenea utilizatorii trebuie poată compara situațiile financiare pentru
perioadele precedente și actuale ale unei entități pentru a putea evalua tendința performanței și
poziția financiară a aceste ia;
4. Verificabilitatea – asigură utilizatorii situațiilor financiare că informațiile contabile
prezentate în acestea reprezintă exact tranzacțiile și evenimentele economice pe care își
propun să le reprezinte;
5. Oportunitatea – poate fi definită ca fiind acea carecteristică a informație contabile prin
care informațiile contabile trebuie fie disponibile atât utilizatorilor cât și factorilor decizionali
pentru ca aceștia să poată lua cele mai potrivite decizii în timp util;
6. Inteligibilitatea – informațiile conta bile devin inteligibile atunci când acestea sunt
prezentate, clasificate și caracterizate in mod clar. Situațiile financiare sunt de regulă
întocmite pentru utilizatorii care au cunoștințele necesare pentru a le înțelege, dar aceste

situații sunt accesibil e unei game largi de utilizatori prin urmare acestea trebuie întocmite
astfel încât să permită înțelegerea acestora de către diverși utilizatori.

Pentru ca informația contabilă să aibă relevanță și să fie credibilă aceata trebuie să
îndeplinescă:
 Inform ațiile cuprinse în situațiile financiare trebuie să fie oportune pentru luarea
celor mai bune decizii;
 Trebuie să existe un echilibru între toate caracteristicile de calitate ale informației
contabile.

Capitolul I

Noțiuni general e privind situațiile financiare

O situație financiară reprezintă un document oficial care prezintă situația economico –
financiară și care trebuie să prezinte o imagine fidelă poziției financiare, performanței financiare
și a celorlalte informații referit oare la activitatea desfășurată de către o entitate economico –
financiară.
Asadar, obiectivul fundamental al contabilitatii il reprezinta furnizarea de informatii care
sa ofere o imagine fidela asupra pozitiei financiare, performantelor financiare si as upra fluxurilor
de trezorerie, in scopul utilizarii acestora de catre diferite categorii de utilizatori interni si externi
cu ocazia luarii unor decizii economice.
Pe baza informatiilor contabile, se intocmesc următoarele situatiile financiare anuale:
 bilantul ca sinteza a existentei si structurii activelor si pasivelor
 contul de profit si pierdere, ce reflecta rezultatele financiare obtinute in urma
activitatii economice desfasurate, atat pe total, cat si pe activitati, feluri si surse
ale profitului, res pectiv, proveniente ale pierderilor.
Normele contabile din tara noastra in corelație cu standardele contabile europene si
internaționale adopta o structura generala a situatiilor financiare anuale, care se compun din:
1. bilanț – poate fi definit ca o situație financiară care descrie situația ca pitalurilor proprii ca
diferență între active și datorii;
2. cont de profit și pierdere – poate fi definit ca situația financiară care evalueză
performanța unei entități economice;
3. situația modificării capitalului propriu – prezintă modificările capitalului p ropriu între
începutul și sfârșitul unui exercițiu financiar;
4. situația fluxurilor de trezorerie – sau a fluxurilor de numerar, aceasta poate fi definită ca
fiind diferența între încasările și plățile unei entități economice, pe o anumită perioadă de
timp;
5. politici contabile – politicile contabile reprezintă principiile, bazele, convențiile, regulile
și practicile specifice aplicate de o entitate economică la întocmirea și prezentarea
situațiilor financiare anuale;

6. note explicative – conțin informații privit oare la metodele utilizate în evaluarea activelor,
precum și orice alte informații care sunt relevante în ceea ce privește poziția economico –
financiară a unei entități.
Principiile care stau la baza întocmirii situațiilor financiare anuale sunt urmatoarele :
a) principiul contabilității de angajamente – acest principiu presupune ca rezultatul
tranzacțiilor efectuate să fie recunoscute în momentul producerii acestora și sunt
înregistrate în contabilitate;
b) principiul continuității activității – presupune faptul c ă entitatea economică își va
continua activitatea și în viitor la nivelul actual, fără ca aceasta să intre în stare de
faliment sau de lichidare;
c) principiu permanenței metodelor – acest principiu presupune că entitatea nu își va
schimba regulile de evaluar e, de înregistrare în contabilitate, precum și modul
prezentare a elementelor în sitauțiile financiare de la un exercițiu financiar la altul
asigurând astfel comparabilitatea în timp a informațiilor contabile;
d) principiul prudenței – acest principiu presupu ne faptul că prezentarea elementor în
situațiile financiare să nu fie subevaluate (activele și veniturile) sau supaevaluate
(datoriile și cheltuielile);
e) principiul independenței exercițilui financiar – acest principiu presupune faptul că
veniturile și chel tuielile unui exercițiu financiar vor fi incluse în situațiile financiare
exercițiului financiar fără a se ține cont de data efectuării încasărilor și a plăților;
f) pricipiul evaluarii separate a elementelor de activ și datorii – acest principiu
presupune faptul că stabilirea valorii totale corespunzătoare unei poziții din bilanț se
va determina separat valoarea aferentă fiecărui element individual de activ sau de
pasiv
g) principiul intangibilității – acest principiu presupune ca elementele din bilanțul de
închidere a unui exercițiu financiar trebuie să corespundă cu elementele din bilanțul
de deschidere a unui exercițiu financiar;
h) principiul necompensarii – acest princiupiu presupune faptul că un element de activ
(venit) nu poate fi compensat cu element de pasiv (cheltuială), excepție facând cele
prevăzute în reglementările legale.
În România formatul și conținutul situațiilor financiare anuale, principiile contabile,
regulile de evaluare și prezentarea elementelor în situațiile fi nanciare anuale, precum și regulile
și modul de întocmire a acestora este reglementată de Ordinul 1802/29.12.2014.
Persoanele cu personalitate juridică care intră în aria de aplicabilitatea a reglementarilor
contabile conform Ordinului 1802/29.12.2014 sunt următoarele:
a. societăți – acestea pot fi:
– societăți în nume colectiv;
– societăți în comandită simplă;
– societăți pe acțiuni;
– societăți în comandită pe acțiuni;

– societăți cu răspundere limitată.
b. companiile naționale;
c. regiile autonome;
d. institutele naționale de cercetare -dezvoltare;
e. subunitățile fără personalitate juridică, cu sediul în România, care aparțin
persoanelor juridice cu sediul în România, în condițiile prevăzute de
reglementările ordinului 1802/2014;
f. subunitățile fără personalitate juridică, cu sediu l în străinătate, care aparțin
persoanelor prevăzute la lit. a) -e) din reglementările ordinului 1802/2014, cu
sediul în România;
g. subunitățile din România care aparțin unor persoane juridice cu sediul în
străinătate, în condițiile prevăzute în reglementăril e ordinului 1802/2014;
h. grupurile de interes economic, înființate potrivit legii.
În funcție de mărime reglementările Ordinului 1802/2014 clasifică entitățile economice în trei
categorii:
 microentități;
 entități mici;
 entități mijlocii și mari.
Tabel 1 Clas ificarea entităților economice
Nr.
Crt Categorie
entitate Criterii
La data bilanțului Total active
(lei) Cifra de
afaceri netă
(lei) Nr. mediu
de
salariați
1 Microentitate 1.500.000 3.000.000 10 Nu depășesc limitele a cel
puțin doua criterii
2 Entit ăți mici 17.500.000 35.000.000 50 Nu se încadrează în categoria
microentităților și care nu
depășesc limitele a cel puțin
doua criterii
3 Entități
mijlocii și
mari 17.500.000 35.000.000 50 Depășesc limitele a cel puțin
doua criterii
Sursa: Ordinul 1802/ 29.12.2014
În funcție de categoria entității economice acestea au obligația de a întocmii situații
financiare anuale după cum urmează:
 microentitățile întocmesc:
– bilanț prescurtat;
– cont prescurtat de profit și pierdere.
 entitățile mici întocmesc:
– bilanț pr escurtat;

– cont de profit și pierdere;
– note explicative la situațiile financiare anuale.
 entitățile mijlocii și mari întocmesc:
– bilanț;
– cont de profit și pierdere;
– situația modificărilor de capital;
– situația fluxurilor de trezorerie;
– note explicative la sit uațiile financiare anuale.

1.1. BILANȚUL

Bilanțul este parte integrantă din ansamblul situațiilor financiare anuale pe care trebuie să
le întocmească o entitate economică, acesta reprezintă documentul de sinteză care prezintă toate
elementele de act iv grupate natură și lichiditate iar elementele de pasiv grupate după natură și
exigibilitate ale unei entități economice la sfârșitul unui exercițiu financiar.
Bilanțul trebuie să ofere utilizatorilor situațiilor financiare anuale o imagine fidelă asupra
patrimoniului, a situației economico -financiară precum și a rezultatelor unei entități economice.
Bilanțul se întocmește conform principiului dublei reprezentări și pe baza informațiilor
cuprinse în conturile contabile, care sunt conforme cu planul de cont uri general.
Activul bilanțului reprezintă utilitatea și destinația bunurilor, deasemenea activul
bilanțului cuprinde următoarele elemente:
a) active imobilizate:
– imobilizări necorporale;
– imobilizări corporale;
– imobilizări financiare.
b) active circulante:
– stocu ri;
– creanțe;
– titluri de plasament;
– disponibilități bănești.
c) conturile de regularizare și asimilate -activ:

– cheltuieli înregistrate în avans;
– diferențe de conversie (curs valutar) -activ;
– alte elemente tranzitorii și de regularizat -activ.
d) primele de rambursar e a obligațiunilor.
Pasivul bilanțului reprezintă proveniența sau modul de dobândire a bunurilor,
deasemenea pasivul bilanțului cuprinde următoarele elemente:
a) capitaluri proprii:
– capitalul social;
– primele legate de capital;
– diferențele din reevaluare;
– rezervele;
– rezultatul reportat și cel nerepartizat;
– subvențiile pentru investiții;
– provizioanele.
b) provizioanele pentru riscuri și cheltuieli.
c) obligațiile:
– obligații față de stat;
– obligații față de personal;
– obligații privind asigurările și protecția socială;
– alte obligații.
d) Conturile de regularizare și asimilate -pasiv:
– venituri înregistrate în avans;
– diferențe de conversie (curs valutar) -pasiv;
– alte elemente tranzitorii și de regularizat -pasiv.
La întocmirea bilanțului trebuie să se aibă în vedere următoarele a specte:
 posturile înscrise în activul respectiv pasivul bilanțului trebuie să fie în
concordanță cu înregistrările contabile din contabilitate;
 nu se vor admite compensări între posturile de activ și pasiv, deasemenea nici
între venituri și cheltuieli.

1.2. CONT DE PROFIT ȘI PIERDERE

Contul de profit și pierdere ca parte integrată din ansamblul situațiilor financiare anuale
ale unei entități economice reprezintă un document contabil de sinteză care prezintă performanța
financiară a u nei entități economice la sfârșitul unui exercițiu financiar.
Contul de profit și pierdere evidențiază totalul tranzacțiilor privind veniturile și
cheltuielile care au fost efectuate ăn decursul unui exercițiu financiar, pentru a asigura
comparabilitatea î n contul de profit și pierdere indicatorii cuprinși în această situație financiară
sunt înscriși pentru exercițiul financiar curent și cel anterior.
În contul de profit și pierdere se vor înscrie veniturile și cheltuielile efectuate pentru
obținerea venitu rilor din activitatea curentă respectiv evenimente extraordinare, cifra de afaceri
netă și rezultatul exercițiului (profit sau pierdere) ale unei entități economice.
Veniturile unei entități economice pot fi definite ca fiind creșteri (intrări) de benefici i
economice aferente unui exercițiu financiar, cu alte cuvinte veniturile reprezintă valorile încasate
sau care urmează a fi încasate.

Cheltuielile unei entități economice pot fi definite diminuări (ieșiri) de beneficii
economice aferente unui exercițiu fi nanciar, cu alte cuvinte cheltuielile reprezintă valorile plătite
sau care urmează a fi plătite.
Veniturile și cheltuielile pot fi împățite în trei categorii:
 venituri și cheltuieli de exploatare;
 venituri și cheltuieli financiare;
 venituri și cheltuieli extraordinare.
Comparând veniturile și cheltuielile obținem rezultatul exercițiului financiar (nivelul
performanței financiare) ale unei entități economice care reprezintă profitul sau pierderea
acesteia.
Entitatea economică are profit atunci când rezultat ul este pozitiv (veniturile înregistrate
sunt mai mari decat cheltuielile înregistrate).
Entitatea economică are pierdere atunci când rezultatul este negativ (veniturile
înregistrate sunt mai mici decat cheltuielile înregistrate).