Prof. Manolache Elena-Emanuela [617510]

DEICTICILE

Prof. Manolache Elena-Emanuela
Colegiul Na țional Agricol Carol I
Slatina-Olt

Termenul de deictic vine din greac ă, de la deiktikos (=demonstrativ), a c ărui prim ă accep ție a
fost de a indica un obiect în spa țiu.
Deictic desemneaz ă ansamblul de cuvinte și forme gramaticale care nu au referin ță proprie, luându- și
referin ța din contextul de comunicare. Punctul de referin ță în cadrul actului de vorbire este considerat
vorbitorul, în raport cu care sunt definite celelal te componente. Deicticele sunt forme lipsite de
autonomie referen țial ă, neavând o semnifica ție lexical ă propriu-zis ă. Spre exemplu, Eu înseamn ă, în
fiecare situa ție diferit ă în care îl folosim, de fiecare dat ă altceva, putându- și determina referin ța doar în
raport cu un context comunicativ. Îns ă,în opozi ție, cuvântul mas ă înseamn ă de fiecare dat ă acela și
lucru, indiferent de contextul comunicativ in care este folosit.
Dac ă func țional deicticele desemneaz ă o clas ă omogen ă, din punct de vedere gramatical, ele sunt
eterogene, apar ținând unor clase gramaticale diverse:
► substantive : alte ță , majestate;
► pronume de polite țe: dumneavoastr ă, dumneata;
► pronume posesive : al meu, al t ău;
► adjective si pronume demonstrative : acesta, acela;
► adverbe și locu țiuni adverbiale : aici, acolo, acum;
► articole-articolul hot ărât folosit deictic : Deschide usa !
► conjunc ții și locu țiuni conjunc ționale : oricum,îin tot cazul;
► interjec ții de adresare : mă, b ă, bre;
► afixe gramaticale (sufixe temporale) / desinen țele de pesoana 1 și a 2-a ale verbelor;
► particule deictice : -a (acuma ), -șa (colo șa);

Deicticele au mai fost numite ambreiori, deoarece stabilesc o leg ătur ă între un element al
codului (al limbii) cu mesajul (contextul comunicat iv actualizat intr-un mesaj).
Din punct de vedere al folosirii deicticelor, în li mba român ă se înregistreaz ă o frecven ță sc ăzut ă a
deicticelor personale-datorit ă neexprim ării pronumelui-subiect în român ă.
Esen țial ă este organizarea egocentric ă a deixisului. De fiecare dat ă când este schimbat emi ță torul, se
produce o modificare a coordonatelor schimbului ver bal.
Formele deictice (cuvinte sau morfeme) pot avea uzu ri deictice sau non-deictice. Uzurile deictice pot fi
gestice și simbolice :
▪ Mâna asta m ă doare
uz deictic gestic
▪ Strada asta mi-a pl ăcut intotdeauna
uz deictic simbolic
▪ L-am intâlnit ieri pe vecinul ăsta nou
uz non-deictic

In astfel de situa ții este nevoie s ă fie cunoscute coordonatele contextuale generale al e schimbului
verbal, cu care participan ții vin în contact inainte de emiterea enun țurilor.
Uzurile non-deictice pot fi anaforice și non-anaforice (cataforice) :
▪ Ieri am fost la Bucure ști . Acolo m-am întâlnit cu prietena mea.
uz anaforic
▪ Acolo mi-ar pl ăcea să fiu: la malul m ării .
uz cataforic
Trebuie f ăcut ă o distinc ție : dac ă referin ța este deictic ă, adic ă referentul este c ăutat direct în contextul
extralingvistic (în aceast ă situatie este vorba, într-adev ăr de deixis ), sau dac ă referin ța se face la context
(situa ție în care vorbim despre anafor ă-care desemneaz ă un cuvânt co-referen țial cu antecedentul lui).
Pronumele personale eu și tu nu pot fi niciodat ă folosite anaforic, ci doar deictic.
Tradi țional, se disting trei forme de deixis :
►Deixis personal – rolurile participan ților la un schimb verbal sunt reflectate de c ătre categoria
gramatical ă a persoanei, prezent ă la pronume și verbe. Delimitarea rolurilor de emi ță tor și receptor se
realizeaz ă prin pronumele personal și prin acordul între verb și subiect. Rolul de receptor poate fi
marcat și prin vocativul numelui. O distinc ție necesar ă este aceea între emi ță tor și sursa unui enun ț,
precum și între receptor și ținta enun țului.
Formele de vocativ, care servesc la delimitarea rol ului comunicativ de receptor, presupun fie un uz
gestic, fie simbolic :
▪ Domnule, dac ă e ști a șa de bun …
▪ -Ce faci Ioane ?
-Uite, nene Paraschive, bat niscai cuie în perete.
În delimitarea rolului de receptor, un rol importan t îl au interjec țiile : bre, m ă b ă, f ă. Ultimele dou ă
con țin și informa ții despre sexul receptorului, fiind utilizate cu pr eponderen ță în vorbirea din mediul
rural.
►Deixis spa țial – determinarea coordonatelor cadrului spa țial în care are loc un schimb verbal se
realizeaz ă prin folosirea unor adverbe și pronume demonstrative : aici/acolo, acesta/acela. Acestea
exprim ă opozi ția apropiat/dep ărtat, de obicei în raport cu plasarea spa țial ă a emi ță torului (centrul
deictic al enun țului).
Ca deictic gestic, aici poate fi folosit f ără nici un fel de referire la cadrul spa țial, ci numai pentru a
concretiza prin transfer asupra emi ță torului o situa ție relatat ă :
▪ Si l-a lovit uite aici peste picior.
Acolo este frecvent folosit anaforic (sau cataforic) pent ru raportare la un loc descris anterior (sau
men ționat ulterior). Chiar și în acest caz, el î și men ține adesea și func ția de deictic de dep ărtare :
▪ Cur ăță m morcovii, apoi toc ăm ceapa si o punem acolo în crati ță .
►Deixis temporal – se exprim ă prin mai multe categorii de forme :
◊ forme temporale ale verbelor
◊ forme adverbiale care nu fac nici un fel de referi ri la moduri de m ăsurare a timpului, folosite într-o
comunitate, ci presupun în exclusivitate raportarea la momentul enun ță rii ( acum, atunci, imediat ).
◊ adverbe sau construc ții adverbiale care implic ă raportarea la moduri de m ăsurare a timpului,
adoptate intr-o comunitate : ieri (alalt ăieri, r ăsalalt ăieri), azi, mâine (poimâine, râspoimâine), peste o
or ă, la var ă etc.
Trebuie remarcat ă diferen ța între acum și atunci în privin ța con ținutului temporal prezentat :
◘ acum desemneaz ă strict momentul enun ță rii ( Îi telefonez acum )
◘ atunci poate desemna oricare moment care nu coincide cu acela al enun ță rii, fie anterior, fie
ulterior acestui act ( Atunci, cartea mi-a pl ăcut mai mult decât acum)
În relat ările orale, este posibil ă și folosirea empatetic ă a lui acum , sugerând participarea afectiv ă a
emi ță torului la cele relatate :
▪ Acum ce s ă fac ă el.
valoarea temporal ă a adverbului este atenuat ă, iar folosirea lui, în acest
caz, se situeaz ă la grani ța dintre deixisul temporal și cel textual

Formele de prezent sunt folosite foarte rar în vorb irea popular ă, acest timp fiind exprimat prin forme de
prezent și dezambiguizate prin ad ăugarea unor determin ări de tip adverbial.

Este de remarcat caracterul relativ al formelor dei xisului, a c ăror definire e strict dependent ă de
coordonatele de baz ă ale fiec ărei situa ții de comunicare. La aceste tipuri, cercet ările mai noi au mai
ad ăugat înc ă dou ă tipuri :
►Deixisul textual (discursiv) – presupune codarea referirii la segmentul discurs iv în care este plasat
enun țul considerat; este un tip secund de deixis, deoare ce împrumut ă majoritatea m ărcilor de la alte
tipuri de deixis. Sunt folosite elemente care func ționeaz ă ca deictice temporale ( atunci, acum ), sau
spa țiale (demonstrativele), precum și unele elemente cu valoare modal ă ( așa). În multe cazuri, deixisul
textual este asociat cu semnifica ții temporale, deoarece, intr-o relatare, indiferent de tem ă, cronologia
ac țiunilor sau a întâmpl ărilor este un factor esen țial în organizarea textului.
Cu func ția de indici ai ordon ării în timp a discursului sunt folosite și adverbe propriu-zise :
▪ Apoi el a ie șit afar ă și a strigat : « ho ții ! »
▪ Atunci, mama a venit și m-a trezit din somn.
►Deixisul social – presupune codarea distinc țiilor sociale referitoare la identitatea participan ților și a
rela țiilor sociale dintre ace știa. În aceast ă situa ție sunt utilizate pronumele personale de polite țe, titlurile
de adresare și câteva particularit ăți ale realiz ării acordului predicatului cu subiectul sau al
determinan ților adjectivali cu cuvintele determinate.
Referirea deferent ă la destinatar se realizeaz ă prin structura dumneata / dumneavoastr ă + verb la
singular / plural. Structura dumneavoastr ă + verb la plural este o structur ă nou ă, incomplet asimilat ă în
vorbirea popular ă, prezentând înc ă aspectul unui fenomen de import din limba standard . Aceast ă
structur ă este în varia ție liber ă cu structura dumneata + verb la singular.
Între membrii aceleia și comunit ăți ( insideri ), diferen ța de vârst ă ac ționeaz ă ca selector al formelor
deferen ței.
Adesea, utiliz ările deictice și non-deictice ale unei forme pot fi coprezente în enun ț :
▪ M-am n ăscut la Bucure ști și am locuit aici totdeauna.
◦ utilizare anaforic ă, reluând intr-o alt ă form ă numele Bucure ști, îns ă are valoare și de deictic
simbolic-semnalând faptul c ă emi ță torul se afl ă în acest ora ș.
Uzul dublu deictic (gestic și anforic) poate fi semnalat în cazul adverbului de mod așa :
▪ Ca s ă po ți coase la ma șin ă, trebuie s ă pui materialul a șa
uz deictic gestic
▪ Omul a spus c ă trebuie s ă o ia la stânga. A f ăcut așa și a ajuns
uz deictic anaforic
Exist ă o serie de particularit ăți ale limbii române , în ceea ce prive ște deicticele :
◊ folosirea persoanei I plural în locul persoanei I singular :
▪ Pe aici a șa facem când cineva vine în vizit ă în casa noastr ă
◊ folosirea persoanei a II- a singular cu valoare ge neric ă:
▪ Trebuie sa fii intotdeauna preg ătit s ă faci fa ță neprev ăzutului
◊ interferen ța dintre m ărcile deixisului personal și cele ale deixisului social:
▪ Tu ce faci mâine ? / Dumneavoastr ă ce face ți mâine ?
◊ existen ța unui inventar bogat de substantive care codific ă diferite grade de deferen ță la nivel
lexical :
▪ Domnule /doamn ă / bade / nene / lele (eltimele doua utilizate in vorbirea popular ă)
◊ adresarea invers ă – atunci când adul ții se adreseaz ă copiilor utilizând forme pe care, în mod
obi șnuit, le utilizeaz ă copiii pentru a li se adresa adul ților :
▪ Mama c ătre copil : Ce faci acolo, m ămic ă ?

BIBLIOGRAFIE :

1) Gheorghe Constantinescu-Dobridor – Mic dic ționar de terminologie lingvistic ă, Editura
Albatros, Bucure ști, 1980, pag. 146, art. Deictic ;
2) Enciclopedia limbii române – volum colectiv, Editura Univers enciclopedic, Bu cure ști,
2001, pag. 163, art. Deictic ;
3) Liliana Ionescu-Rux ăndoiu – Conversa ția : structuri și strategii. Sugestii pentru o gramatic ă
a românei vorbite , Editura All, Bucure ști, 1995, pp. 65-84.