Studiu Privind Contabilitatea Cheltuielilor, Veniturilor Și A Rezultatului La Sc Martelino Shoes Srl [617397]

UNIVERSITATEA TEHNICĂ DIN CLUJ NAPOCA
CENTRUL UNIVERSITAR NORD DIN BAIA MARE
FACULTATEA DE ȘTIINȚE
SPECIALI ZAREA ECONOMIA FIRMEI

LUCRARE DE LICENȚĂ

ÎNDRUMĂTOR ȘTIINȚIFIC
CONF. UNIV. DR. COZMA IGHIAN DIANA SABINA

ABSOLVENT: [anonimizat]

2017

UNIVERSITATEA TEHNICĂ DIN CLUJ NAPOCA
CENTRUL UNIVERSITAR NORD DIN BAIA MARE
FACULTATEA DE ȘTIINȚE
SPECIALI ZAREA ECONOMIA FIRMEI

LUCRARE DE LICENȚĂ

STUDIU PRIVIND CONTABILITATEA
CHELTUIELILOR, VENITURILOR ȘI
A REZULTATULUI LA
S.C. MARTELINO SHOES S .R.L.

ÎNDRUMĂTOR ȘTIINȚIFIC
CONF. UNIV. DR. COZMA IGHIAN DIANA SABINA

ABSOLVENT: [anonimizat]

2017

CUPRINS

INTRODUCERE ……………………… ………………………… ……………………………………….. ……1

CAP. 1 ASPECTE CONCEPTUALE PRIVIND CHELTUIELILE SI
VENITURILE
1.1 Cheltuieli …………………………………………………………………………………….. ……… ……….. 3
1.1.1 Recunoașterea cheltuielilor …………….. …………………………. ………………………………. ..3
1.1.2 Clasificarea chelt uielilor ………………………………………………………………. ………….. …7
1.1.3 Aspecte fiscale privind cheltuielile ……………………………… …………………………. ……..9
1.2 Venituri ………………………….. …………………………………. ……………………….. …………… ..13
1.2.1 Recunoașterea veniturilor ……………………………………………. ………………………… ……13
1.2.2 Clasificarea veniturilor ……………………………………………….. ………………………… ……16
1.2.3 Aspecte fiscale privind veniturile ……………………………………………………………….. ..17

CAP. 2 ASPECTE CONCEPTUALE PRIVIND REZULTATUL EXERCITIULUI
ȘI CONTUL DE PROFIT ȘI PIERD ERE
2.1 Rezultatul financiar……………………………………………………………. …………. ………….. 19
2.1.1 Rezultatul reportat……………………………………………… ………………………… ……….. 19
2.1.2 R ezultatul exercițiului curent……………………………………………… ……… …………….20
2.1.3 Repartizarea profitului…………………………………………………….. ………………………20
2.1.4 Rezultatul contabil vs rezultatul fiscal……………………………….. ………………….. ….21
2.1.5 Relativitatea adevărului privind rezultatul contabil……………… ………………………22
2.1.6 Rentabilitate și risc în activitatea firmelor………………………….. …………………. …..24
2.2 Contul de profit și pierdere…………………………………………………. …………… ………… 26
2.2.1 Formatul contul ui de profit și pierdere………………………………… …………………….26
2.2.2 Prezentarea conceptului de performanță……………………………… ……………………..28
2.2.3 Situația rezultatului global……………….. ……………………………… ………………………29

CAP 3. PR EZENTAREA SOCIETAȚII COMERCIALE
3.1 Scurt istoric al firme…………………………………………………………… ………………………32
3.1.1 Istoricul unității patrimoniale, descrierea activității principal e……………………… .32
3.1.2 Descrierea sistemului informațional contabil……………………… ……………………….33
3.1.3 Evaluarea activelor…………………………………………………………. ……………………….34
3.1.4 Evaluarea stocurilor………………………………………………………… ………………………35
3.2 Calculul si analiza p rincipalilor indicatori economico – financiari ……………………..36
3.2.1 Indicatori de lichiditate ……………………………………………………. ………………………36
3.2.2 Indicarori de solvabilitate …………………………………………………. ………………………37
3.2.3 Indicatori de rentabilitate ………………………………………………… ……………………….40
3.2.4 Indicatori de activitate (de gestiune).. ………………………………… ………………………43
3.2.5 Indicatori de profitabilitate……………………………………………….. ……………………..46
3.2.6 Indicatori de echilibru financiar………………………. ……………….. ………………………47
3.3 Operații privind cheltuielile, veniturile și rezultatul exercitiului ……………………….50
3.3.1 Anul 2014 ………………………………………………………………………. ………………………50
3.3.2 Anul 2015 ………………………………………………………………………. ………………………51
3.3.3 Anul 2016 ………………………………………………………………………. ………………………52

CONCLUZII ȘI PROPUNERI …………… …………….. ………… ……………………….. ………54
BIBLIOGRAFIE ……… …………………………………………………….. ……………………….. …..56
.
ANEXE ………………………………………………………………………………………………………….58

1

INTRODUCERE

Lucrarea de față își propune să prezinte principalele aspecte teoretice și practice în
legătură cu delimitarea, contabilizarea și analiza cheltuielilor, veniturilor și a rezultatului,
având rolul de a furniza managerilor informații cu privire la activitatea desfășurată,
profitabilitatea acesteia, precum și indentificarea unor direcții în activitățile viitoare, cu
scopul de a obține performanțe economico -financiare ridicate. Organizarea și desfășurarea
activității economice trebuie să fie utilă, adică să raspundă unor nevoi reale ale societății, și
să fie rentabilă, asigurând pe lângă acoperirea cheltuielilor și obținerea de profit. În vederea
determinării și evidențierii surselor de obținere a profitului întreprinderile țin evidența strictă
a veniturilor și cheltuielilor car e ocupă unul dintre cele mai inportante sectoare de evidență
ale întreprinderii.
Prezentarea lucrării de licență are ca scop aprofundarea cunoștințelor privind
contabilitatea veniturilor, cheltuielilor și a rezultatului financiar în baza analizei practicii de
organizare și ținere a contabilității la S.C. Martelino Shoes S.R.L.
Motivul alegerii acestei teme derivă din dorința de documentare în legătură cu acest
subiect , deoarece este unul extrem de important în cadrul unei firme. Cheltuielile și
veniturile unei întreprinderi trebuie să ocupe un loc deosebit de important în cadrul
managementului intern, într ucât de utilizarea și consumul factorilor de exploatare depinde
rentabilitatea și performanța economico – financiară a întreprinderilor. Rentabilitatea este
categoria economică ce exprimă capacitatea întreprinderii de a obține profit, ceea ce reflectă
perfo rmanța acesteia.
Lucrarea de licență este structurată pe trei capitole, în care sunt redate amănunțit toate
elementele și caracteristicile temei date. Astfel că prim ul capitol cuprinde baza teoretică
privind cheltuielile și veniturile, având fiec are trei subcapitole în care sunt investigate
problemele teoretice aferente recunoașterii elementelor de cheltuieli și venituri ale
întreprinderii, clasificarea cheltuielilor și veniturilor din punct de vedere a contabilității
financiare și manageriale, pr ecum și prezentarea unor aspecte fiscale privind cheltuielile și
veniturile.
Capitolul II, în cadrul acestui capitol sunt cuprinse elementele teoretice cu privire la
rezultatul financiar precum și elemente teoretice specifice contului de profit și pierdere.
Capitolul III, cuprinde contabilitatea cheltuielilor, veniturilor și a rezultatului la
societatea S.C. Martelino Shoes S.R.L. Această parte a lucrării cuprinde o scurtă istorie a
firmei, continuându -se cu calcului și analiza principa lilor indicatori economico – financiari
(indicatorii de lichiditate, de solvabilitate, de rentabilitate, de activitate/gestiune, de
profitabilitate, de echilibru financiar) și în final sunt prezentate operații privind cheltuielile,
veniturile și rezultatul exercițiului în perioada 2014 – 2016.
Încheierea generalizează rezultatele lucrării efectuate, cuprinde principalele concluzii
și recomandării privind perfecționarea contabilității veniturilor, cheltuielilor și a rezultatului
întreprinderilor.
În cadrul acestei lucrării principalele obiective sunt:
 Prezentarea teoretică a informațiilor contabile, cu privire la venituri și cheltuieli;

2
 Prezentarea teoretică a informațiilor contabile cu privire la rezultatul financiar;
 Prezentarea conținutului, formei și structurii Contului de profit și pierdere;
 Prezentarea unei descrieri ale societății Martelino Shoes S.R.L.
 Reflectarea în contabilitate a cheltuielilor la S.C Martelino Shoes S.R.L.;
 Reflectarea în contabilitate a veniturilor la S. C. Martelino Shoes S.R.L.;
 Reflectare în contabilitate a rezultatului financiar la S.C. Martelino Shoes S.R.L.;

3

CAP. 1 ASPECTE CONCEPTUALE PRI VIND CHELTUIELILE ȘI
VENITURILE

1.1 Cheltuieli

1.1.1 Recunoașterea cheltuielilor
Cheltuielile, ca expresie a consumului de resurse, joacă un rol decisiv în aprecierea
performanțelor societății evidențiind capacitatea managerilor de a observa cele mai bune
alegeri și utilizări ale resurselor, asigurând eficiența și competitivitatea activițății.
Performanța unei întreprinderii reprezintă capacitatea acesteia de a genera fluxuri
viitoare de numerar, prin utilizarea eficientă a noilor resurse precum si prin utilizarea
resurselor existente .
Capacitatea unei întreprinderi de agenera fluxuri d e numerar viitoare presupune ca
întreprinderea, din activitatea desfășurată să înregistreze venituri, iar utilizarea resurselor
existente p resupune evidențierea de cheltuieli. Gradul de eficiență în ceea ce privește
utilizarea resurselor se e xprimă cu ajut orul profitului ( în situația în care veniturile sunt mai
mari decât cheltuielile) , respectiv a pierderii ( în situația în care cheltuielile sunt mai mari
decât veniturile). (Mateș et al. , 2006 ).

Structura pe grupe a conturilor de cheltuieli așa cum este reglementată de Planul de
afaceri este următoarea :
60 – Cheltuieli privind stocurile
61 – Cheltuieli cu lucr ările și serviciile executate de terți
62 – Cheltuieli cu alte servicii executate de terți
63 – Cheltuieli cu alte impozite, taxe și vărsăminte a similate
64 – Cheltuieli cu personalul
65 – Alte c heltuieli de exploatare
66 – Cheltuieli financiare
67 – Cheltuieli extraordina re
68 – Cheltuieli cu amortizările, provizioanele și ajustările pentru deprecieri sau pierderi
de valoare
69 – Cheltuieli cu impozitul pe profit și alte impozite;
Orice activitate pe care o desfășoară o entitate patrimonială generează cheltuieli.
Conform reglementărilor contabile din țara noastră, cheltuielile unei entități includ valorile
plătite sau de plătit pentru :
 consumuri de stocuri, lucrări executate și servicii prestate de care beneficiază entitatea ;
 cheltuieli cu personalul ;
 executarea unor obligații legale sau contractuale etc.
Pierderile reprezintă reduceri ale beneficiilor economice și pot rezultat a sau nu ca
urmare a desfășurării activit ății curente a societății. (OMFP 1802/2014 )

4
Potrivit Cadrului general IASB, c heltuielile re prezinta „diminuări ale beneficiilor
economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de ieșiri sau scăderi ale
valorii activelor sau creșteri ale datoriilor , care se concretizează în reduceri ale capitalurilor
proprii, altele decât cele r ezultate din distribuirea acestora către acționari. ” (Consiliul
pentru Standarde Internationale de Contabilitate )
Caracterizarea cheltuielilor poate fi prezentată schematic astfel :

Astfel că orice diminuare a capitalurilor proprii atrage o diminuare a avantajelor
economice viitoare care alcătuiesc o cheltuială.
Înregistrarea în contabilitat e a unei cheltuieli se face în cadrul a patru momente :
angajarea, plata, consumul și încorporarea în rezultatul activității.
a) Angajarea unei cheltuieli intervine în momentul achiziționării de bunuri nestocabile
(de exemplu consumul de energie electrică și apă) , lucrări și servicii executate de
terți, moment în care se produce o datorie față de furnizori. De asemenea, angajarea
unei cheltuieli mai intervine și în momentul înregistrării salariilor datorate sau a
taxelor și impozitelor datorate, care vor fi achitate ulterior. Astfel că cheltuielile vor
fi evaluate la marimea calculată a salariilor, impozitelor și taxelor.
Cauze Forme ale
cheltuielilor
Creșteri ale
datoriilor Rezultat
Diminuarea
capitalurilor
proprii Ieșiri/scăderi ale
valori activelor
A
1 2 ….. i – 1 ( perioada i i + 1 ….. n – 1 n Ani
contabila )

Mărimea
beneficiilor
economice

Figura 1. Schema cheltuielilor conform Cadrului general pentru întocmirea și
prezentarea situațiilor financiare
Sursa : www.oeconomica.uab.ro A,B,C – nivelul
beneficiilor economice
în anul i -1, i, i+1

5

b) Plata constă în achitarea unei sume de bani destinată satisfacerii unei nevoi curente a
entității , pentru care anterior plății nu a fost înregistrat angajamentul de plată. În acest
caz cheltuielile sunt calculate la valoarea sumelor achitate .

c) Consumul de bunuri stocabile în activitatea curentă de exploatare, cum ar fi de
exemplu consumul de materii prime, de materiale auxiliare etc. În acest caz
cheltuielile sunt apreciate la valoarea de ieșire a bunurilor stocabile consumate.

d) Încorporarea sau include rea în cheltuielile curente ale exercițiului financiar a unor
sume reprezentând deprecieri economice ireversibile (amortizările imobilizărilor) ,
reversibile (ajustările pentru deprecierea activelor) sau rezerve pentru acoperirea
riscurilor (provizioane) p recum și cheltuieli înregistr ate în avans. În acestă
circumstranță cheltuielile sunt evaluate la valoarea calculată a amortizărilor aferente
perioadei, la valoarea estimată a provizioanelor constituite/majorate, precum și la
valoarea cheltuielilor înregist rate în avans trecute în categoria cheltuielilor curente.
(Ighian, 2012 :57)

Elementele prezentate în situațiile financiare anuale, sunt recunoscute și evaluate în
conformitate cu principiile generale de raportare financiară prevăzute astfel :
La întocmirea situațiilor financiare anuale, recunoașterea și evaluarea trebuie realizate
pe baza principiului pruden ței în special:
a) În contul de profit și pierdere pot fi incluse numai profitul realizat la data bilanțului;
b) Sunt recunoscute datoriile apărute în cursul exercițiului financiar curent sau al unui
exercițiu precedent, chiar dacă acestea devin evidente numai între data bilanțului și
data întocmirii acestuia;
c) Sunt recunoscute deprecierile, indiferent dacă rezultatul exercițiului financiar este
pierdere sau profit. Înregistrarea ajustărilor pentru depreciere sau pierdere de
valoare se efectuează pe seama conturilor de cheltuieli, indiferent de impactul
acestora asupra co ntului de profit sau pierdere. (OMFP 1802/2014: art.51)

Potrivit acestui principiu nu trebuie supraevaluate activele si veniturile, sau
subevaluate datoriile și cheltuielile. Cu toate acestea, exercitarea prudenței nu permite,
constituirea de provizioane excesive, subevaluarea deliberată a activelor sau venitur ilor, dar
nici supraevaluarea deliberată a datoriilor sau cheltuielilor, deoarece situațiile finanaciare nu
ar mai avea calitatea de a fi credibile. (OMFP 1802/2014: art. 51 )
Principiul contabilității de angajamente, conform acestui principiu efectele tra nzacțiilor și
ale altor evenimente sunt recunoscute și înregistrate în contabilitate pecum și raportate în
situațiile financiare ale perioadei aferente în momentu în care acestea se produc (și nu pe
măsură ce numărul sau echivalentul său este încasat sau p lătit).
Potrivit principiului contabilității de angajamente, trebuie să ținem cont de veniturile
și cheltuielile aferente exercițiului financiar, indiferent de data încasării veniturilor sau data
plății cheltuielilor. Prin urmare se vor evidenț ia în conturile de venituri și creanțele pentru
care nu a fost întocmită factura , respectiv în conturile de cheltuieli, datoriile pentru care nu
s-a primit încă factura. Sunt recunoscute simultan în contabilitate, acele venituri și cheltuieli

6
care rezultă direct și concomitent din aceeași tranzacție, prin asocierea directă între veniturile
și cheltuielile aferente, cu evidențierea distinctă a acestora. ( OMFP 1802/2014, art. 53)
Principiul necompensării, potrivit acestui principiu este interzisă compensarea între
elementele de active și datorii sau între elementele de venituri și cheltuieli.
Cheltuielile sunt recunoscute în contul de profit și pierdere doar atunci cand se poate
evalua în mod credibil o diminuare a beneficiilor economic e viitoare legate de o diminuare
a valorii unui activ sau de o creșterea a valorii unei datorii. Ceea ce înseamnă că
recunoașterea cheltuielilor are loc simultan cu recunoaște rea creșterii datoriilor sau a
reducerii activelor.
Recunoașterea che ltuielilor în contul de profit și pierdere se realizează pe baza
asocierii directe între costurile implicate și obținerea elementelor specifice de venit. Acest
lucru poartă denumirea de conectarea cheltuielilor la venituri, și constă în recunoașterea
simul tană sau combinată a veniturilor și cheltuielilor care rezultă direct din aceeași
tranzacție. (Matiș&Pop, 2008:647)
„Toate cheltuielile angajate în cursul exercițiului care nu se pot atașa veniturilor
realizate sunt „activate” sau recunoscute ca active , fiind imobilizate, stocate sau repartizate
asupra mai multor exerciții financiare.” Unele cheltuieli sunt recunoscute în contul de profit
și pierdere pe baza unei proceduri de alocare sistematică și rațională atunci când se dorește
să se obțină be neficii economice în decursul a mai multor exerciții financiare și când
asocierea acestora cu veniturile poate fi determinată doar indirect. Această formă este
necesară în procesul recunoașterii cheltuielilor asociate cu utilizarea unor active, cum ar fi:
terenuri și utilaje, licențe și mărci de comerț, în care cheltuiala este prezentată ca amortizare.
Aceste proceduri de alocare au ca scop recunoașterea cheltuielilor în cadrul perioadei în care
se consumă sau expiră beneficiile economice asociate acestor e lemente. (Matiș & Pop,
2008:647)
Recunoașterea imediată în contul de profit și pierdere este întâlnită în momentul în
care o cheltuială nu generează beneficii economice viitoare sau atunci când aceste beneficii
nu corespund condițiilor pentru recunoaștere a în bilanț sub formă de activ.
În situația în care apare o datorie fără recunoașterea unui activ, cum ar fi de exemplu
cazul în care s -a acordat o garanție pentru produsele vândute în urma căreia apare o datorie,
această cheltuială este recunoscută în co ntul de profit și pierdere. (Matiș&Pop, 2008:647 –
648)

Clasificarea cheltuielilor, după momentul recunoașterii:
 Cheltuieli propriu -zise;
 Cheltuieli înregistrate în avans;
 Cheltuieli de repartizare pe mai multe exerciții;
 Cheltuieli de plată.
Cheltuielile propriu -zise sunt acele cheltuieli angajate și recunoscute în rezultatul
exercițiului curent sau în curs.
Cheltuielile înregistrate în avans și cheltuielile de repartizare pe mai multe exerciții,
sunt acele cheltuieli angajate în exercițiul f inanciar curent, ce vor fi recunoscute în rezultatul
exercițiului financiar al perioadelor viitoare.

7
Cheltuielile de plată sunt definite de literatura de specialitate ca fiind consumurile
constatate efectiv pentru care nu s -au primit până la încheierea ex ercițiului financiar
documentele de constatare. (Matiș&Pop, 2008:647 -648)

1.1.2 Clasificarea cheltuielilor
Contabilitatea cheltuielilor se realizează în cadrul contablitătii de angajamente, ce ea
ce presupune individualizarea și reflectarea în faza de angajamente și consum, considerându –
se cheltuielă în momentul înregistrarii indiferent de momentul plății. (Matiș&Pop, 2008:646)
Contabilitatea de cheltuieli se ține pe feluri de cheltuieli, potrivit OMF P 1802/2014 ,
după natura lor, astfel:
A. Cheltuieli de exploatare;
B. Cheltuieli financiare;

A. Cheltuieli de exploatare
Activitatea de exploatare curinde o serie de operații privind producția, aprovizionarea
și desfacerea bunurilor, lucrărilor și serviciilor, aici pot fi incluse și alte operații cum ar fi
investi țiile realizate în regie proprie , cedarea de active, donațiile.
Cheltuielile de exploatare reprezintă, expresia banească a consumurilor materiale și de
forță de muncă care sunt necesare pentru desfașurarea activității entităților economice.
(Pântea&Bodea, 2003:280 )
În categoria cheltuielilor de exploatare sunt cuprinse următoarele:
 Cheltuielile cu materiile prime și materialele , costul de achiziție al obiectelor de
inventar consumate , costul de achiziție al materialelor nestocate, trecute direct
asupra cheltuielilor, contravaloarea energiei și apei consumate, valoarea activelor
biologice de natura stocurilor, costul mărfurilor vândute și al ambalajelor.
 Cheltuieli cu serviciile executate de terți , redevențe, locații de gestiune și chirii, prime
de asigur are, studii și cercetării, cheltuieli cu alte servicii executate de terț,
comisioane și onorarii, cheltuieli de protocol, reclamă și publicitate, transportul de
bunuri și personal, depasări,detașări și taransferuri, cheltuieli poștale și taxe de
telecomuni cații, servicii bancare;
 Cheltuieli cu personalul reprezentate de salarii, asigurările și protecția socială și alte
cheltuieli cu personalul suportate de entitate;
 Alte cheltuieli de exploatare concretizate în pierderi din creanțe și debitori diverși,
despăgubiri, amenzi și penalități, donații, sponsorizări și alte cheltuieli similare,
cheltuieli privind activele cedate și alte operații de capital, cheltuieli legate de
protejarea mediului înconjurător, aferente perioadei, creanțe prescrise potrivit legii,
certificatele de emisie de gaze cu efecte de seră achiziționate potrivit legislației în
vigoare și ale căror costuri pot fi determinate, aferente perioadei curente. (OMFP
1802/2014, art. 450 )

8
B. Cheltuieli financiare
Cheltuielile financiare sunt acele cheltuieli pe care entitatea le efectueză cu scopul de
a obține venituri financiare .
Cheltuiala care rezultă din atragerea de către o întreprindere a capitalurilor temporar
disponibile la alte persoane juridice sau fizice precum și plasarea capitalurilor disponibile,
se înregistrează în contabilitate în cadrul cheltuielilor fnanciare. Pierderi de natură financiară
apar și în situația existenței de relații în divize, în cazul evoluției nefavorabile a cursului
valutar și în situația acordării unor reduceri p entru plata imediată sau în termen scurt a unor
reduceri. (Paraschivescu&Radu, 2008:666)
În categoria cheltuielilor financiare sunt cuprinse următoarele:
 Pierderi din creanțe legate de participații;
 Cheltuieli privind investițiile financiare cedate;
 Difer ențele nefavorabile de curs valutar;
 Dobânzi privind exercițiile financiare în curs;
 Sconturi acordate clienților
 Pierderi din creanțe de natură financiară și altele ;

Conform OMFP 1802/2014, e lementele extraordinare nu mai sunt prezentate distinct
in contul de profit si pierdere , aparținând acum de cheltuielile de exploatare denumite
“Cheltuieli privind calamitatile si alte evenimente similar “. Acestea reprezintă pierderi din
calamități ș i alte evenimente extraordinare care nu pot fi influențate de voința noastră.
Cheltuielile cu provizioanele, amortizările și ajustările pentru depreciere sau pierdere
de valoare, precum și chetuielile cu impozitul pe profit și alte impozite, calculate potrivit
legii, se ev idențiază distinct, în funcție de natura lor. (OMFP 1802/2014, art.450 (5) )
Provizioanele se constituie pentru următoarele elemente:
a) Litigii, amenzi și p enalități, despăgubiri, daune, precum și alte datorii incerte;
b) Cheltuieli privid activitatea de servi ce în perioada de garanție, precum și alte cheltuieli
privind garanția acordată clienților;
c) Dezafectarea imobilizării corporale;
d) Acțiunile de restructurare;
e) Pensii și obligații similare;
f) Impozite;
g) Terminarea contractului de muncă;
h) Prime ce trebuie acordate salariaților în funcție de profitul realizat;
i) Provizioane privind acordul de concesionare;
j) Provizioane privind contractele cu titlu oneros;
k) Alte provizioane.

Provizioanele sunt înregistrate în contabilitate după natura, scopul sau obiectul pentru
care a u fost constituite, în funcție de felul acestora. (OMFP 1802/2014 art. 377 )
Deprecieri ale valorilor și bunurilor unei întreprinderi apar în situația utilizării
mijloacelor de care dispune societatea precum si a altor elemente care țin de influența

9
factor ilor fizico -naturali, a progresului tehnic sau a evoluției condițiilor de piață. Trebuie
luate în considerare și efectele unor riscuri și cheltuieli, rezultate probabil din evenimente
care au avut loc sau care sunt în curs dar a căror realizare este nesigu ră. Aceste fenomene
susceptibile de a genera deprecieri de active sau creșteri de pasive exigibile, potrivit
principiului prudentei trebuie luate în considerare, prin includerea pe cheltuieli sub formă de
ajustări și provizioane. În situația în care deprec ierile sun t ireversibile constatarea conta bilă
se face prin includerea pe cheltuieli dar sub forma amortizărilor.
Pe lângă principiul prudenței, care impune contabilizarea acestor operațiuni,
justificarea înregistrărilor de ajustări, provizioane și amorti zări determinarea momentului în
care au loc, precum și momentul apariției în documentele de sinteză, țin si de respectarea
principiului independenței exercițiului precum și de principiul costului istoric. Prin urmare
includerea pe cheltuieli trebuie să se facă pentru exercițiul în care apare deprecierea, riscul
sau cheltuiala, iar în contabilitate trebuie păstrată informația cu privire la prețul de intrare în
patrimoniu a elementelor de activ sau de pasiv care fac obiectul constituirii de provizioane
și ajustări.
Amortizarea reprezintă o cheltuială deductibilă din venituri la calculul beneficiului
impozabil.
Cheltuielile cu amortizările, provizioanele și ajustările pentru depreciere sau pierdere
de valoare, reprezintă cheltuieli de exploatare și financiare, determinate ca urmare a
depreciaeri sau pierderii de valoare a activelor imobilizate și circulante.
(Paraschivescu&Radu, 2008:672 )
1.1.3 Aspecte fiscale privind cheltuielile
Agenții economici sunt obligați de către stat să înregistreze în contabilit ate toate
veniturile și cheltuielile, pentru a put ea determina cu exa ctitate profitul și venitul cuvenit
statului sub forma impozitului pe profit. Impozitul pe profit se determină aplicând o cotă
procentuală asupra profitului impozabil obținut de fiecare î ntreprindere, prin ur mare
veniturile bugetului de stat vor fi cu atât mai mari cu cât profitul fiecărei întreprinderi va fi
mai mare. (Lăcrița, 2011:25)
Profitul impozabil se determină calculând diferența dintre veniturile realizate din orice
sursă și che ltuielile efectuate în scopul realizării de venit, dintr -un an fiscal, din care se scad
veniturile neimpozabile și se adauga cheltuielile nedeductibile. La stabilirea profitului
impozabil se iau în calcul și alte elemente similare veniturilor și cheltuieli lor potrivit
normelor de aplicare (Hotărârea 44, 2004).
Elemente similare cheltuielilor:
 Diferențe nefavorabile de curs valutar, care rezultă din evaluarea creanțelor și
datoriilor în valută, înregistrate în evidența contabilă în rezultatul reportat.
 Cheltuieli cu valoarea neamortizată aferentă cheltuielilor de cercetare și dezvoltare și
a mijloacelor fixe de natura obiectelor de inventar care a fost înreg istrată în rezultatul
reportat.
Elementele similare veniturilor sunt următoarele:
 Diferențele favorabile de curs valutar care au rezultat ca urmare a evaluării creanțelor
și datoriilor în valută și care sunt înregistrate în contabilitate pe rezultatul reportat.

10
 Rezervele din reevaluare rezultate în urma casării sau cedării activelor, în situația în
care acestea au fost deductibile din profitul impozabil. (Vintilă,2006:388)

a) Cheltuielile deductibile
Cheltuielile deductibile reprezintă cheltuielile care prin lege sunt admise a se scădea
din cheltuielile totale, acestea fiind singurele care se scad d in veniturile impozabile pentru a
se determina profitul impozabil. (Lăcrița, 2011:85)
Cheltuielile deductibile la calculul pofitului impozabil, reprezintă acele cheltuieli care
îndeplinesc următoarele condiții:
 Au la bază documente justificative;
 Rezultă ca urmare a obiectului de actvitate a entității;
 Le regăsim în veniturile impozabile;
 Particită la obținerea veniturilor impozabile ;
 Sunt realizate cu scopul obținerii de venituri impozabile;
 Sunt realizate fără a depășii limitele admise de lege;
 Îndeplin esc condițiile prevăzute de lege pentru a putea fi scăzute din ve niturile
impozabile cu scopul de a determina profitul impozabil;( Lăcrița, 2011:86)
Potrivit noului cod fiscal, pentru determinarea profit ului impozabil sunt
considerate cheltuieli deductibil e numai cheltuielile efectuate în scopul desfășurării activității
economice, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare, precum și taxele de
înscriere, cotizațiile și contribuțiile datorate către camerele de comerț și industrie,
organizațiil e patronale și organizațiile sindicale. (Legea 227/2015 , art. 25)
Cheltuielile efectuate cu scopul realizării de venituri:
 Cheltuielile cu achiziționarea ambalajelor;
 Cheltuielile efectuate, pentru protecția muncii și cheltuielile efectuate pentru
prevenirea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale;
 Cheltuielile cu primele de asigurare pentru asigurarea de acidente de muncă, boli
profesionale sau riscuri profesionale;
 Cheltuielile cu reclamele si publicitatea;
 Cheltuielile de transport și caz are în țară și în străinătate efectuate de salariați;
 Cheltuielile cu taxele de înscriere, cotizațiile și contribuțiile obligatorii, de practicare
a unor profesii;
 Cheltuieli pentru formare și specializarea personlului;
 Cheltuieli pentru marketing, studiul pieței;
 Cheltuielile de cercetare dezvoltare;
 Cheltuieli pentru perfecționarea managementului și a sistemelor informatice;
 Cheltuieli pentru protejarea mediului și conservarea resurselor;
 Taxele de înscriele, cotizațiile și contribuțiile datorate către ca merele de comerț și
industrie, organizațiile sindicale și organizațiile paronale;
 Pierderile înregistrate, la scoaterea din evidență a creanțelor neîncasate, în următoarele
cazuri:
– procedura de faliment a debitorilor a fost închisă pe baza hotărârii
judecătorești;
-debitorul a decedat și creanța nu poate fi recuperată de la moștenitori;

11
– debitorul este dizolvat, în cazul societăților cu răspundere limitată cu asociat
unic, sau lichdată fără succesor;
-„debitorul înregistrează dificultăți financiare majore care îi afectează întreg
patrimoniul;”
 Cheltuiele care au fost realizate de operatorii economici privind evaluarea/ reevaluarea
activelor fixe corporale care apartin domeniului public al statului sau al unităților
administrativ -teritoriale, primit e cu scopul administrării/concesiunii, cheltuielile
efectuate la solicitarea conducătorului instituției titulare a dreptului de proprietate;
 Cheltuielile efectuate de catre operatorii economici ca urmare a înscrierii în cărțile
funciare sau cărțile de publ icitate imobiliară;
 Cheltuielile înregistrate ca urmare a restituirii subvențiilor primite;
 Cheltuielile aferente beneficiilor acordate salariaților în instrumente de capitaluri cu
decontare în numerar în momentul acordării efective a beneficiilor. ( Legea 227/2015 )
Unele categorii de cheltuieli sunt deductibile fiscal în limita stabilită potrivit legii, la
calcularea profitului impozabil în urmatoarele condiții și limite:
 Cheltuieli de protocol.
 Suma cheltuielilor cu indemnizația de deplasare, este acorda tă salariaților pentru
deplasări în strainătae sau în România ;
 Cheltuielile sociale ;
 Cheltuieli cu dobânzile;
 Cheltuielile cu provizioanele si rezervele sunt deductibile fiscal;
Rezervele legale sunt deductibile, limita fiind de 5% din profitul contabil înainte de
determinarea impozitului pe profit, din acesta se scade venitul neimpozabil și se adaugă
cheltuiala aferentă a celui venit neimpozabil;
 Cheltuieli reprezentând tichetele de masă acordate de angajatori;
 Perisabiltățile sunt deductibile în limita stabilită de organele de specialitate;
 Cheltuieli aferente achiziționării, producerii, construirii, ansamblării, instalării, sau
îmbunătățiriimijloacelor fixe amortizabile (Vintilă,2006:394)

b) Cheltuielile nedeductibile
Cheltuielile nedeductibile reprezintă acele cheltuieli care nu îndeplinesc condițiile
legale pentru a putea fi scăzute din venituri în vederea determinării profitului impozabil și
respectiv a impozitului pe profit.
Cheltuielile nedeductibile reprezintă cheltuielile care se încadrea za în următoarele
condiții:
 Nu conțin la bază documente justificative;
 Nu rezultă din obiectivul de activitate al firmei;
 Nu sunt cuprinse în veniturile impozabile;
 Nu duc la obținere veniturilor impozabile;
 Nu sunt efectuate pentru a obține venituri impozabil;
 Sunt efectuate și depășesc limita prevăzută de lege;
 Nu îndeplinesc condițiil necesare pentru a fi scăzute din venituri. ( Lăcrița, 2011:90)

12
Cheltuielile nedeductibile cuprind acele cheltuieli care nu sunt efectuate în scopul
realizării de veni turi impozabile, care nu conduc la realizarea și comercializarea bunurilor,
prestarea serviciilor sau executarea lucrărilor. (Lăcrița, 2011:92)
În prezent s -a schimbat principiul de deducere a cheltuielilor de la „ efectuate în scopul
realizării de venitu ri impozabile” la „efectuate în scopul des fășurări activității economice”.
Cheltuielile nedeductibile din punct de vedere fiscal la calculul impozitului pe profit
sunt următoarele:
 Cheltuielile proprii ale contabilului cu impozitul pe profit datorat ;
 Dobânzile majorările de întârzieri, amenzi, confiscările și penalitățile de întârziere
datorate către autoritătile române;
 Cheltuielile în categoria cărora intră:
– bunurile de natura stocurilor sau activelor corporale care sau constatat lipsă din
gestiune sa u degradate și neimputabile, pentru care societatea nu a încheiat contracte
de asigurare, precum și taxa pe valoare adaugată aferentă acestor cheltuieli.
– Taxa pe valoare adaugată aferentă bunurilor acordate salariaților sub forma unor
avantaje în natură, cu condiția ca acestea să nu fi fost impozabile prin reținerea la
sursă;
 Cheltuieli cu servici ile de management, consultanță și alte prestări de servicii;
 Cheltuieli înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ;
 Cheltuieli de sponsorizare;
 Cheltuielile facute în favoarea acționarilor sau a asociaților, altele decât cele generate
de plăți pentru bunurile livrate sau serviciile prestate contribuabilului;
 Cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile;
 Cheltuielile cu primele de asigurare care nu privesc activele contribuabilului;
 Cheltuielile privind contribuțiile plătite peste limitele stabilite;
 Cheltuieli cu primele de asigurare, plătite de angajator în numele angajatrului, care nu
sunt incluse în veniturile salariale ale anga jatului;
 Alte cheltuieli salariale și/sau asimilate acestora, care nu sunt impozitate la angajat,
exceptie fac cele care intră în baza de calcul a impozitului pe venit;
 Pierderile înregistrate la scoaterea din evidență a creanțelor incerte sau în litigiu,
neîncasate;
 Cheltuielile înregistrate în evidența contabilă care au la bază un document emis de un
contribuabil inactiv ;
 Cheltuieli cu taxele și cotizațiile către organizațiile nonguvernamentale sau asociațile
profesionale; (Legea 227/2015 , Art. 25)

c) Cheltuielile cu deductibilitate limitată
Există o anumită categorie de cheltuieli pentru care se stabilește, prin actele normative
(Codul fiscal) o limită până la care ele sun t deductibile. Pentru calculul profitului impozabil,
cheltuielile nedeductibile cuprind cheltuielile nedeductibile integral precum și cheltuielile
efectuate peste anumite limite ale deductibilități. ( Lăcrița, 2011:102)
Cheltuielile cu deductibilitate limitată conform Codului fiscal sunt următoarele:
 Cheltuielile de protocol;

13
 Chel tuielile sociale;
 Perisabilitățile;
 Cheltuielile privind tichetele de masă acordate da angajator angajatului;
 Cheltuielile cu provizioanele și rezervele;
 Cheltuielile cu dobânda și diferențele de curs valutar;
 Amortizarea; ( Legea 227/2015 , Art. 25 )
Cheltuielile cu deductibiletate limitată și limitele până la care se acordă deductibilitate
diferă de la o perioadă la alta în funție fie de gradul de dezvoltare economică și socială al
țării, de sistemul fiscal practicat, de principiile de echitate fiscal ă și socială aplicate, de
măsurile de protecți socială promovate de stat, de garadul de realizare al bunăstării sociale.(
Lăcrița, 2011:102)
1.1 Venituri
1.2.1 Recunoașterea veniturilor
Veniturile reprezintă majorări ale beneficiilor economice viitoar e în cur sul perioadei
contabile , sub forma intrării de active sau creșterii valorii activelor, sau a diminuării
datoriilor, având drept rezultat creșteri ale capitalurilor proprii, altele decât cele legate de
contribuții ale participanților la capitalurile proprii . (IAS 18,2011:A587)

Potrivit OMFP 1802/2014, „veniturile constituie creșteri ale beneficiilor economice
înregistrate pe parcursul perioadei contabile, sub formă de intrări sau creșteri ale activelor
ori reduceri ale datoriilor, care se concretizează în creșteri ale capitalurilor proprii, altele de
cât cele rezultate din contribuții ale acționarilor”.

Structura pe grupe a conturilor de cheltuieli așa cum este reglementată de Planul de
afaceri este următoarea :
70 – Cifra de afaceri nete
71 – Venituri aferente costului producției în curs de execuție
72 – Venituri din producția de imobilizări
74 – Venituri din subvenții de exploatare
75 – Alte venituri din exploatare
76 – Venituri financiare
77 – Venituri extraordinare
78 – Venit uri din provizioane și ajustari pentru depreciere privind activitatea de
exploatare

Etapele ocazionării veniturilor sunt specifice fiecărei entităti în parte, în funcție de
specificul activităț i sale. În cazul s ocietăților comerciale, etapele ocazionării veniturilor sunt:
a) Obținerea producției în curs de exercițiu, a lucrarilor, serviciilor executate , a
produselor finite și a semifabricatelor recepționate;
b) Facturarea (vanzarea) producției. Reprezintă momentul în care se transferă
dreptul de proprietate către clienți, astfel apare o creanță în raport cu aceștea. În
această etapă se realizează venitul propriu -zis.
c) Încasarea este etapa în care creanța realizată la punctu l anterior se convertește
în numerar sau echivalent, astfel creanța față de client se stinge.

14
Facturarea și încasarea sunt considerate din punct de vedere a furnizorului etape ale
ocazionării ven iturilor având drept corespondență la clientul său, și în ac elași timp cu două
etape ale ocazionăr ii cheltuielilor: angajarea și plata.
d) Încorporarea în rezultat reprezintă o etapă strict contabilă, se realizează la finele
exercițiului, prin încorporarea în rezultat a veniturilor în vederea acoperiri
cheltuielilor. ( Popa, et al., 2009:82)
Veniturile sunt recunoscute în contul de profit și pierdere în momentul în care are loc
o creștere a beneficiilor economice viitoare ca urmare a creșterii unui act iv sau diminuării
unei datorii și atunci când creșterea poate fi ev aluată în mod credibil. (Vișan, 2011:348)
Venitur ile și cheltuielile sunt recunoscute simultan, în situația în care se referă la
aceeași tranzacție sau la alte evenimente, acest proces fiind denumit corelarea cheltuielilor
cu veniturile. Veniturile nu pot fi recunoscute daca cheltuielile nu pot fi evaluate în mod
fiabil, prin urmare orice contraprestație deja primită pentru vânzare bunurilor este
recunoscută ca datorie. (IAS 18,2011:A591)
În funcție de momentu l recunoașterii, veniturile se clasifică astfe l:
 Veniturile propriu -zise, care cuprind acele venituri constatate și recunoscute în
rezultatul exercițiului curent;
 Veniturile înregistrate în avans, sunt veniturile constatate în exercițiul curent, dar vor
fi încorporate în rezultatul exercițiului sau ex ercițiilor următoare;
 Veniturile de realizat, sunt veniturile realizate efectiv în exercițiul curent și încorporate
efectiv în rezultatul exercițiului curent, pentru care nu sa întocmit documente de
înregistrare. (Matiș&Pop,2008:649)
Criteriile de recunoaștere a veniturilor sunt diferențiate în funcție de proveniența
acestora astfel:

 Vânzarea bunurilor;
 Prestatre serviilor;
 Dobânzi, redevențe, dividende.

a) Vânzarea bunurilor.
Veniturile din vânzarea bunurilor sunt recunoscute doar în momentul în care au fost
îndeplinite următoarele condiții:
 Entitatea a transferat riscurile și beneficiile economice, compărătorului, ce decurg din
dreptul de proprietate asupra bunurilor;
 Entitatea nu mai deține control efectiv și nu mai gestionează bunurile vândute;
 Veniturile pot fi măsurate în mod credibil;
 Beneficiile economice asociate tranzacției pot fi generate către entitate;
 Costurile aferente tranzacției pot fi măsurate în mod credibil.
Există situații în care tranzacția nu reprezintă o vânzare și prin urm are veniturile nu
pot fi înregistrate:

15
– Când bunurile sunt vândute dar cumpărătorul are dreptul de a le returna, în aceste
stuații vânzătorul nu cunoaște cu certitudine gradul de probabilitate al înapoierii
bunurilor;
– În situația în care vânzătorul nu a rea lizat instalarea bunurilor vândute, aceasta
reprezentând o parte importantă a contractului;
– Atunci când vanzătorul are obligații legate de rezultate nesatisfăcătoare,
neacoperite de prevederile garanțiilor normale.
Situați în care tranzacția reprezintă o vanzare iar prin urmare veniturile pot fi
înregistrate:
– În situația în care vânzătorul transferă riscurile și beneficiile semnuficative, dar
păstrează titlul legal de proprietate asupra bunurilor pentru asigurarea colectării
sumelor ce i se datorează;
– Vânz area bunurilor cu clauză de returnare a banilor, în situația în care clientul nu este
satisfăcut, cu condiția ca entita tea vânzătoare să poată estima valoarea bunurilor în
mod rezonabil și să poată recunoaște un provizion în acest sens.
(Matiș&Pop,2008:651 )

b) Prestarea serviciilor.
Atunci când rezultatul unei tranzactii ce implica prestarea de servicii poate fi estimat
în mod rezonabil, venitul asociat tranzactiei trebuie sa fie recunoscut în masura executiei
contractului la data închiderii bilantului Rezul tatul unei tranzactii poa te fi estimat în mod
rezonabil.
Rezultatul unei tranzacți ce implică prestarea serviciilor poate fi estimat în mod
credibil daca se îndeplinesc următoarele condiții:
 Veniturile realizate în urma tranzacției pot fi estimate în mod credibil;
 Beneficiile economice asociate tranzacției pot fi generate către entitate;
 Să poată fi evaluată în mod credibil la data bilanțului stadiul de finalizare a tranzacției;
 Costurile realizate în urma tranzacției să poata fi estimate în mod credibil.
(Pântea&Deaconu, 2004:87 ; IAS 18 Venituri, 20 )
Recunoașterea veniturilor în funcție de momentul finalizării tranzacției este de multe
ori denumită metoda procedeului de finalizare. Conform acestei metode veniturile sunt
recunoscute pe măsura execuției tra nzacției și presupune recunoașterea veniturilor în
perioadele contabile în care sunt prestate se rviciile. ( Matiș&Pop,2008:652)
c) Dobânzi, redevențe și dividende.
Veniturile din dobânzi, redevențe și dividende sunt recunoscute doar dacă sunt
îndeplinite urm atoarele condiții:
– Există posibilitatea ca beneficiile economice asociate tranzacției sa fie generate către
entitate;
– Veniturile pot fi evaluate în mod credibil.
Bazele de recunoaștere a veniturilor:

16
– dobânzile trebuie recunoscute periodic, în mod proportional, pe baza randamen tului
efectiv al activului;
– redeventele trebuie recunoscute pe baza contabilitatii de angajamente, conform
realitatii eco nomice a contractului; si
– dividendele trebuie recunoscute atunci când este stabilit dreptul actionarulu i de a primi
plata.
„Randamentul efectiv al unui activ este rata dobânzii necesara pentru actualizarea
fluxului viitor de intrari de numerar asteptate pe durata de viata a activului pentru a egala
valoarea contabila initiala a activului. Veniturile din do bânzi includ suma amortizarii
oricarui discount, prima sau alta diferenta dintre valoarea contabila initiala a titlului de
valoare si valoarea sa la scadenta. ” (IAS 18 Venituri, 29-31)
– Redevențele trebuie recunoscute pe baza contabilității de angajamente, în conformitate
cu fondul economic al contractului în cauză;
– Dividendul trebuie recunoscut doar în momentul în care este stabilit dreptul
acționarului de a primi plata. (Matiș&Pop,2008:652)

1.2.2 Clasificarea veniturilor
Veniturile cuprind atât sume încasate sau de înacasat în nume propriu din activitățile
curente, cât și câstigurile din orice altă sursă.
”Câștigurile reprezintă creșteri ale beneficiilor economice care pot apărea sau nu ca
rezultat din activitatea curentă, dar nu diferă ca natură de veniturile din această
activitate.”( OMFP 1802/2014: art.431 )
Potrivit OMFP 1802/2014 , veniturile se clasifica după natura lor în:
A. Venituri de exploatare;
B. Venituri financiare;

A. Veniturile de exploatare
Veniturile din exploatare sunt veniturile obținute de entitate ca urmare a obiectului
de activitate, în categoria acest ora intră următoarele tipuri de venituri:
 Veniturile din vânzarea de produse și mărfuri, precum și prestări de servicii. În această
categorie intră și veniturile realizate din vânzarea de locuințe de către entitățile ce au
ca activitate principală obținerea și vânzarea de locuințe ;
 Venituri aferente costului producției, reprezentând variația în plus sau în minus dintre
valoarea la cost de producție efectiv a stocurilor de produs e și servicii în curs de
execuție de la sfârșitul perioadei și valoarea stocurilor inițiale ale produselor și
serviciilor în curs de execuție, neluând în calcul ajustările pentru depreciere
reflectate;
 Venituri din producția de imobilizări, reprezentând co stul lucrărilor efectuate de
entitate pentru ea însăși, care se înregistrea ză ca imobilizari corporale și necorporale;

17
 Venituri din subvenții de exploatare, reprezentând subvenți pentru acoperirea
diferențelor de preț și pentru acoperirea pierderilor, prec um și alte subvenții de care
beneficiază entitatea;
 Alte venituri de exploatare curentă, cuprinzând veniturile din creanțe recuperate,
penalități contractuale, datorii prescrise, scutite sau anulate potrivit legii;

B. Veniturile financiare
Acestea sunt v eniturile obținute de entitate din activitatea financiară, acestea cuprind:
 Veniturile cu imobilizările financiare;
 Veniturile din investiți pe termen scurt;
 Venituri din investiți financiare cedate;
 Venituri din diferențe de curs valutar;
 Venituri din dobânzi;
 Veniturile din sconturi primite în urma unor reduceri financiare;
 Alte venturi financiare;

1.2.3 Aspecte fiscale privind veniturile

a) Veniturile neimpozabile
Veniturile neimpozabile sunt veniturile scutite de la impozitare, adică veniturile care
nu se iau în calcul la determinarea profitului impozabil și a impozitului pe profit.
Veniturile neimpozabile, în cazul persoanelor juridice, sunt acele venituri care au mai
fost impozitate deja, în această categorie intră veniturile încasate sub formă de divide nde de
o societate comercială, de la o altă societate comercială ca urmare a acțiunilor deținute.
Venitul din dividende este un venit care rezultă dintr -un profit din care s -a reținut
impozit pe profit, rezultând divdendele din acestea reținându -se impozi t pe dividende. Prin
urmare veniturile din dividende sunt venituri care au fost supuse atât impozitului pe profit
cît și impozitului pe dividende, fapt pentru care nu mai trebuie supuse impozitări, acestea
fiind neimpozabile.
Veniturile totale împreuna cu cheltuielile totale formează profitul total adică profitul
contabil brut. Veniturile totale cuprind veniturile impozabile și veniturile neimpozabile .
(Lăcrița, 2011:67)
Veniturile neimpozabile care sunt luate în calculul profitului impozabil sunt
următoa rele:
 Dividendele primite de la o per soană juridică română sau de la o persoană juridică
străină plătitoare de impozit pe profit sau a unui impozit similar impozitului pe profit,
situată într -un stat terț;
 Veniturile realizate din anularea cheltuielilor;
 Diferențele favorabile de valoare a titlurilor de participare;
 Veniturile neimpozabile;
 Veniturile din vânzarea/ cesionarea titlurilor de participare deținute la o persoană
juridică română sau la o persoană juridică străină;
 Veniturile din impozitul pe pro fit amânat;

18
 Veniturile din lichidarea unei alte persoane juridice române sau a unei persoane
juridice străine;
 Veniturile reprezentând modificarea valorii juste a investițiilor imobiliare/activelor
biologice ( Legea 227/2015 art. 23 )

b) Veniturile impozabile
Veniturile impozabile reprezintă acele venitruei care sunt luate în calcul la
determinarea profitului impozabil. Veniturile impozabile sunt obț inute în urma vânzării
produselor real izate, lucrărilor executate și serviciilor prestate.
c) Veniturile supuse impozitării sunt următoarele:

 Veniturile din activități independente;
 Veniturile din salarii;
 Veniturile din cedarea folosinței bunurilor;
 Veniturile din investiții;
 Veniturile din pensii;
 Veniturile din activitățile agricole;
 Veniturile din premii și jocuri de noroc;
 Veniturile din transferul proprietăților imobiliare;
 Venituri din alte surs e. ( Legea 227/2015 art. 61 )

19

CAP. 2 ASPECTE CONCEPTUALE PRIVIND REZULTATUL
EXERCITIULUI ȘI CONTUL DE PROFIT ȘI PIERDERE

2.1 Rezultatele financiare
2.1.1. Rezultatului reportat
Patrimoniul unei entități economice su portă pe parcursul exercițiului financiar diferite
modificări, datorită derulării obiectului de activitate. Aceste modificări ale elementelor
patrimoniale au drept scop obținerea unor rezultate financiare.
Rezultatul reprezintă o mărime valorică, care poate fi pozitivă în această situație fiind
vorba de profit sau beneficiu, atunci când veniturile sunt mai mari decât cheltuielile, sau
negativă concretizat în pierdere, în situația inversă. (Pântea&Bodea, 2014:13)
Rezultatul reportat reprezintă profitul nerepart izat sau pierderea neacoperită aferentă
exercițiilor financiare precedente. Repartizarea rezultatului se face potrivit hotărârii
Adunării Generale a Asociaților sau Acționarilor.
Există situații în care Adunarea Generala a Asociaților (A.G.A.) nu a repart izat profitul
sau nu a decis modalitatea de acoperire a pierderilor înregistrate, aceste sume încadrându -se
în categoria economica, re zultat reportat. (Matiș&Pop,2008 :106)
Rezultatul reportat din exercițiile precedente, a căror decizie de repartizare a fo st
amânată de către adunarea generală, este inclus în categoria capitalurilor proprii. Profitul
reprezintă sursă proprie de finanțare până în momentul distribuirii pe destinații stabilite, iar
pierderea până în momentul acoperirii sale din rezultatul exerc ițiului următor sau din
rezervele destinate în acest sens.
Rezultatul reportat se evidențiază în contabilitate distinct:
 Rezultatul reportat provenit din preluarea, la începutul exercițiului financiar curent, a
rezultatului din contul de profit sau pierde re al exercițiului financiar precedent;
 Rezultatul reportat provenit din corectarea erorilor contabile.
În situația corectării erorilor care generează pierdere contabilă reportată, aceasta
trebuie acoperită înainte de efectuarea repartizării profitului. ( Ristea&Dumitru, 2011:207)
Pierderile anuale, stabilită prin declarația de impozit pe profit, se recuperează din
profitul impozabil în următorii 5 ani consecutivi. Recuperarea pierderilor se va face în
ordinea înregistrării acestora, la fiecare termen de p lată a impozitului pe profit, conform
prevederilor legale în vigoare din anul înregistrării acestora.
Contribuabilii care își încetează activitatea prin divizare sau fuziune și care au
înregistrat pierderi fiscale, nu sunt recuperate de către contribuabil ii nou -înființați sau de
către cei care preiau patrimoniul societății absorbite, după caz.
În cazul contribuabililor care au fost obligați la plata impozitului pe venit și care
anterior au înregistrat pierdere fiscală, aceasta este recuperată pe perioada cuprinsă între data
înregistrării fiscale și limita celor 5 ani. (Legea nr. 227/2015 privind C odul fiscal)

20
2.1.2 Rezultatul exercițiului curent.
Rezultatul exercițiului financiar reprezintă, profitul sau pierderea constatat la sfârșitul
acestuia, prin închiderea conturilor de venituri și cheltuieli. Prin urmare toate elementele de
venituri și cheltuieli recunoscute în cursul unei perioade trebuie l uate în calcul pentru
determinarea profitului net sau a pierderii nete a perioadei. (Mateș et al. ,2006:70)
Rezultatul exercițiului reprezintă performanța entităților economice, prin compararea
elementelor de venituri și cheltuieli.(Tiron Tudor,2004:61)
Rezultatul definitiv al exercitiului financiar se determină în momentul închiderii
acestuia, reprezentând soldul final al contului de profit și pierdere. ( Praschivescu et. al,
2010:71)
Profitul reprezintă diferența pozitivă dintre veniturile totale obțin ute din vânzarea
bunirilor și cheltuie lilor totale aferente acestora. Profitul contabil brut este acel profit din
care nu s -au scăzut veniturile neimpozabile și cheltuielile nedeductibile în vederea
determinării profitului impozabil, a impozitului pe profi t și a profitului net.
Profitul contabil brut este denumit în bilanțul contabil ca fiind „rezultatul brut al
exercițiului”. (Lăcrița, 2011:41)
Pierderea contabilă brută este determinată în momentul în care cheltuielile totale sunt
mai mari decât veniturile totale. În situația în care o societate înregistrează pierdere contabilă
brută, aceasta se va înregistra, obligatoriu, în toate cazurile și cu pierderea contabilă netă. (
Lăcrița, 2011: 44)
2.1.3 Repartizarea profitului
Profitul se determină p rin diferența dintre venituri și cheltuieli, rezultând astfel profitul
brut. Acesta fiind supus impozitării, iar ceea ce rezultă este profitul net. Profitul impozabil
sau profitul brut corectat se determină pe baza profitului contabil brut la care se adaug a
cheltuielile nedeductibile și se scad veniturile neimpozabile. (Vișan, 2011:397)
Profitul net realizat se repartizează pe diferite destinații legale și/sau statutare, în cursul
exercițiului financiar, dar de regulă la sfârșitul exercițiului financiar. Profitul net realizat
într-un exercițiu financiar, se repartizează protrivit hotărârii Adunării Generale a
Acționarilor sau Asociaților.
Distinațiile profitului net realizat în cursul exercițiului financiar.
În cazul regiilor autonome, societățile naționa le și societățile cu cap ital integral sau
majoritar de stat:
 Constituirea de rezerve legale de 5% din profitul contabil neinfluențat de impozitul pe
profit până în limita a 20% din capitalul social;
 Alte rezerve reprezentând facilitățile fiscale;
 Pierderi le contabile trebuie acoperite din anii precedenți;
 „Constituirea surselor proprii de finanțare pentru proiectele cofinanțate din
împrumuturi externe, precum și pentru constituirea surselor necesare rambursării
ratelor de capital, plății dobânzilor, comi sioanelor și altor costuri aferente acestor
imprumuturi externe ”
 Până la 10% pentru participarea salariaților la profit;

21
 „Minimum 50% din profitul contabil net, ca vărsăminte la bugetul de stat, în cazul
regiilor autonome, ori dividende, în cazul societăților/companiilor naționale și
societăților comerciale cu capital integral sau majoritar de stat”
 Profitul rămas se repartizează la alte rezerve;
 „ La celelalte entități economice, respectiv societăți comerciale cu capital integral sau
majoritar privat, repartizarea profitului net se face conform prevederilor legale,
contractelor de societate și/sau statutelor, iar în lipsa unor prevederi statutare, potrivit
Hotărârii Adunării Generale a Acționarilor sau Asociaților. ”(Matiș & Pop,
2010:102)
Profitul propus pentru alte destinații decât rezervele constituite, va figura ca rezultat
reportat până în momentul distribuirii definitive a profitului de către Adunarea Generală a
Asociaților sau Acționarilor. (Matiș et. al ,2006: 72)

2.1.4. Rezultatu l contabil vs Rezultatul fiscal.
Rezultatul contabil reprezintă profitul sau pierderea aferentă unei perioade, înaintea
deducerii cheltuielilor cu impozitul. Acest rezultat reprezintă punctul de plecare în
determinarea profitului fiscal și prin urmare a im pozitului pe profit.
Rezultatul fiscal reprezintă profitul sau pierderea aferentă exercițiului, determinat
conform regulilor stabilite de autoritatea fiscală, conform cărora impozitul pe profit este
plătibil sau recuperabil. (Cuzdriorean, 2013:140)
Potri vit celor două definiții enunțate mai sus obiectivele contabilității respectiv a
fiscalității diferă. Prin urmare, contabilitatea urmărește obținerea unui rezultat (profit sau
pierdere), în timp ce fiscalitatea prin intermediul rezultatului fiscal (profit sau pierderea
fiscală) urmărește surprinderea efectului fiscal al tranzacțiilor realizate în cursul perioadei
curente.
„IAS 12 și SFAS 109 urmăresc determinarea și înregistrarea în contabilitate a
rezultatului contabil, astfel, cheltuiala (venitul) cu imp ozit pe profit este definită ca fiind
„valoarea agregată privind impozitul curent și cel amânat, inclus în determinarea profitului
sau a pierderi pentru o perioadă” (Cuzdriorean, 2013:140)
Prin urmare în această definiție sunt cuprinse două compon ente ale rezultatului
contabil ș i anume, impozitul curent și impozitul amânat. Impozitul amânat reprezinta un item
al contabilității internaționale, acesta putând influența deciziile economice. (Cuzdriorean,
2013:140)
Impozitul amânat reprezintă o componentă a ch eltuieli cu impozitul pe profit, punând
în evidență diferența dintre rezulta tul contabil și rezultatul fiscal. Acesta reprezintă un
element de legătură dintre contabilitate și fiscalitate, destinația lui finală fiind bugetul
statului.
Impozitul pe profit curent, reprezintă valoarea impozitului pe profit care se determină
si se plătește sau se recuperează către/de la bugetul de stat, în anul curent, raportat la profitul
impozabil (pierderea fisclă). (Cuzdriorean, 2013:141)
Între rezultatul contabil și cel fiscal există diferențe care se împart în două categorii:
 Diferențe permanente;

22
 Diferențe temporare.
Diferențele permanente – profitul contabil include anumite venituri (venituri din
dobânzi neimpozabile) sau cheltuieli ( de ex. amenzi) care nu vor fi incluse niciodată în
profitul impozabil. (Cuzdriorean, 2013:140)
Diferențele temporare sunt diferențe apărute între valoarea contabilă a unui activ sau
a une i datorii din situația poziției financiare și baza sa fiscală. (IFRS, IAS 12 )
Diferențele tempora re se împart în două categorii:
 Diferențe temporare impozabile;
 Diferențe temporare deductibile.
O diferență temporar impozabilă generează o creștere a impozitului exigibil în
perioadele următoare și o datorie de impozit amânat.
O diferență temporar dedu ctibilă determină o diminuare a impozitului exigibil în
perioadele viitoare și o creștere de impozit amânat. (IFRS, 2011 )
Baza fiscală a unui activ sau a unei datorii reprezintă valoarea atribuită acelui activ sau
acelei datorii în scopuri fiscale. Baza f iscală a unui activ reprezintă aceea valoare care va fi
deductibilă în scopuri fisc ale din avantajele pe care le va genera o entitate atunci când
recuperează valoarea contabilă a activului. Dacă aceste beneficii economice nu vor fi
impozabile, atunci baza fiscală a creanței este egală cu valoarea sa contabilă. (IFRS, 2011 )
Baza fiscală a unei datorii este valoarea sa contabilă, minus orice sumă care va fi
deductibilă în scopuri fiscale în ceea ce privește respectiva datorie în perioadele contabile
viitoare .(IFRS, IAS 12 )
În ceea ce prevește tratamentul fiscal al rezervelor din reevaluare mijloacelor fixe,
inclusiv a terenurilor și care sunt deduse la calculul profitului impozabil prin intermediul
amortizării fiscale sau prin intermediul cheltuielilor privi nd activele cedate și/ sau casate, se
impozitează concomitent cu deducerea amortizării fiscale, respectiv la momentul scăderii
din gestiune a acestor mijloace fixe.
Rezervele reprezentând surplusul realizat din rezerva din reevaluarea imobilizărilor
corporale, inclusiv a terenurilor, care sunt existente în contul 1065 și care au fost deduse la
calculul profitului impozabil se impozitează la momentul modificării destinației acestora.
Surplusul din reevaluare inclusiv rezerva din reevaluare se capitalizează prin transferul
acestora direct în rezerva din reevaluare fie la momentul scoaterii din evidență a activului
pentru care s -a constituit această rezervă din reevaluare, fie pe măsură ce activul a fost
utilizat de către întreprindere. (Cernușc a, 2010:57)

2.1.5 Relativitatea adevărului privind rezultatul contabil.
Rezultatul contabil reprezintă diferența dintre venituri și cheltuieli, aceasta reprezintă
o definiție generală a rezultatului contabil care se nuanțează în funcție de natura și fu ncțiile
veniturilor și a cheltuielilor. (Ristea&Dumitru, 2011:15)

23
Pentru determinarea informațiilor privind rezultatul contabil al unei întreprinderi se
aplică diferite principii/convenții, aceste principii uneori intră în contradicție cu imaginea
fidelă, sau pot fi contradictorii între ele.
Principiul prudenței, potrivit acestui princip iu sunt contabilizate micșorările de valoare
privind activele și nu sunt contabilizate creșterile de valoare, sunt contabilizate datoriile
probabile și nu sunt contabiliza te activele probabile, sunt contabilizate micșorările de valoare
privind actvele fără a fi contabilizate creșterile de valoare privind datoriile, rezultatul se
calculează prin raportul dintre veniturile realizate care sunt generate de transferul dreptului
de proprietate și nu de producția obținută, împărțirea costurilor în costul perioadei și costul
produsului reprezintă o tratare asimetrică a cheltuielilor exercițiului și alte asimetrii.
Convenția privind prevalența economicului asupra juridicului gener ează rezultate
diferite în contabilitate, această situație este întâlnită în cazul contabilizării intrărilor cu titlu
de folosință și nu cu titlu de proprietate.
Potrivit principiului prevalenței economicului asupra juridicului calculul rezultatului
se face prin contabilizarea cheltuielilor și a veniturilor pe masură ce ele au fost angajate.
(Ristea&Dumitru,2011:94)
„Pentru ca informațiile să prezinte credibil evenimentele și tranzacțiile pe care aceasta
le reprezintă, este necesar ca acestea să fie con tabilizate și prezentate în concordanță cu
fondul lor și realitatea economică și nu doar cu forma lor jurdică sau convențională. Fondul
tranzacțiilor sau a altor evenimente nu este întotdeauna în concordanță cu ceea ce transpune
în forma lor juridică sau c onvențională.” (Ristea & Dumitru, 2011:95)
Potrivit principiilor și convențiilor, pentru a determina rezulatul contabil până la
„deformarea” rezultatului final, producători apelează la diverse metode, acestea
formalizându -se în sfera politicilor contabile .
Subevaluarea sau supraevaluarea unor posturi de activ, valoare acestora fiind apreciată
în funcție de costuri. Prin urmare componenta costului respectiv aranjarea lor în
contabilitatea de gestiune reprezintă o politică pentru companie, ducând la rezulta te diferite.
O astfel de situație este întâlnită și în cazul cheltuielilor de transport -aprovizionare acestea
fiind incluse în costul stocurilor sau elemente ale costului perioad ei. Aceeași situație este
întâlnită și în cazul conturilor de veniturilor din executarea contractelor pe termen lung,
prețul de vânzare definitiv poate fi susceptibil de modificat, data precisă a livrărilor nu este
ușor de determinat.
Facilitățile fiscale sunt întâlnite în situația în care, sistemul contabil al unei compani i
se baz ează pe o trecere de la rezultatul contabil la rezultatul fiscal, acestea reprezentând o
modalitate de aranjare a rezultatului contabil. Aceste facilități au ca rezultat integrarea
întreprinderilor în contabilitate și prin urmare calcularea rezultatului co ntabil.
Prețurile de transfer ajustate între întreprinderile din cadrul unui grup de societăți,
reprezintă o altă modalitate de aranjare a rezultatului. Prin urmare prețurile de transfer sunt
majorate sau d iminuate în funcție de interesul de a transfera b eneficiul unei societăți în
favoarea alteia.
O altă modalitate prin care rezultatul contabil diferă este majorarea sau diminuarea
cheltuielilor și a veniturilor.
Adevărul privind rezultatul contabil reprezintă o problemă, care trebuie apreciată prin
referirea la calitățile de fidelitate, autenticitate, valabilitate. Informația fidelă a rezultatului

24
este aceea informație în care putem avea încredere, care oferă o imagine reală. Autenticitatea
repezintă sinceritatea celor care întocmesc și auditează situați ile financiare.

Valabilitatea are două forme:
– rațională: construită pe baza încrederii în normele contabile și în competența celor care
le-au stabilit si le aplică;
– simbolică: care se bazează pe folosirea unor cifre, coduri care să aibă capacitatea să
dezvăluie ceea ce este real și corect. (Ristea&Dumitru, 2011:95)

„Adevărul furnizat de contabilitate nu poate fi pentru utilizatori decât rezu ltatul unui
compromis între așteptări și exigențe, iar pentru producători, un raport între sinceritate și
regularitate (respectarea principiilor și regulilor fundamentale).” (Ristea & Dumitru,
2011:100)
O întrebare des întâlnită în ceea ce privește relativitatea ade vărului privind rezultatul
contabil o reprezintă aceea legată de indicatorul cel mai bun al rezultatului contabil. Prima
relație este aceea a rezultatului economic calculată astfel: rezultatul de exploatare + venituri
financiare – cheltuieli financiare alt ele decât dobânzile. (Ristea&Dumitru, 2011:100)

2.1.6 Rentabilitate ș i risc în activitatea firmelor
Rentabilitatea reprezintă capacitatea firmelor de a obține profit, reflectând astfel
performanța firmei. Obiectivul major al firmelor este obținerea cât mai mare a profitului.
Realizarea acestui obiectiv se datorează desfășurării unei actvități rentabile, care sa permită
în primul rând remunerarea factorilor de producție indiferent de proveniență și în al doilea
rând realizarea unui surplus.
Fiecare afac ere implică o investiție având drept consecință un rezultat așteptat de
investitor. În funcție de rezultat se pot forma noi surse pentru noi investiții. Rentabilitatea
unei afaceri rezultă din compararea efectelor (venituri) cu eforturile (cheltuieli).
În analiza rentabilității, în funcție compararea efectelor cu eforturile, se utilizează două
tipuri de indicatori: indicatori care se exprimă în marimi absolute și indicatori care se
exprima în mărimi relative. Indicatori în mărimi absolute se obțin sub form a unor diferențe
(marje) între venituri și cheltuieli, iar acei indicatori în mărimi relative sub forma unor
rapoarte (rate) între rezultate și cheltuieli.
Marjele caracterizează insuficiența gradului de rentabilitate a întreprinderilor, în
schimb ratele caracterizează real gradul de rentabilitate, și exprimă eficiența cheltuielilor sau
a utilizării capitalurilor. Realizarea anal izei și a diagnosticului rentabilității, se face pe baza
datelor din contul de profit și pierdere care cuprinde ansamblul cheltuielilor și veniturilor.
(Petrescu, 2010:31)
Gradul de rentabilitate este caracterizat de Rata rentabilității, acest grad este singurul
care diferențiază întreprinderile cu același beneficiu, dar cu rentabilități diferite, ca urmare
a unor costuri di ferite. Gradul de rentabilitate al fiecărei firme și eficiența activității, se poate
stabilii numai raportând beneficiul la cost. Rata rentabilității se calculează pe baza datelor
din contul de profit și pierdere și pe baza bilanțului, prin raportarea unui rezultat la un
indicator de efort. (Petrescu,2010:146)

25
Relația dintre rentabilitate și risc are o bază comună, indiferent de obiectivul vizat de
utilizatorii diagnosticului financiar, datorită faptului ca rentabilitatea este indicatorul
performanței, iar contraperformanța este dată de risc.
Activitatea economică desfășurată de entități implică un consum de capital acesta fiind
supus unor riscuri ce însoțesc rentabilitatea. Riscul exploatării însoțește rentabilitatea
exploatării care condiționează nivelul celorlalte rentabilități și riscuri aferente, cum ar fi:
ricul financiar, riscul total, riscul de faliment.
Riscul economic este legat de structura costurilor de exploatare în fixe și variabile,
care depinde în mod direct de ponderea mai mare sau mai mi că a cheltuielilor fixe în totalul
cheltuielilor. (Petrescu, 2010:159)
Riscul financiar este legat de cheltuielile financiare care remune rează capitalurile
împrumutate. Pentru estimarea acestor două tipuri de riscuri, riscul de exploatare și riscul
financ iar, entitățile utilizează pragul de rentabilitate. Acest prag de rentabilitate este o
metodă previzională a relației cost -volum -profit, pe baza acestei relații se realizează
echilibrul microeconomic. (Petrescu, 2010:160)
Metode de determinare și analiză a riscului eco nomic
Analiza riscului economic se realizează din mai mai multe puncte de vedere. Un prim
aspect după care se realizeaza analiza riscul economic este realția cost -volum -profit și
analiza pragului de rentabilitate. Pragul de re ntabilitate este punctul în care cheltuielile de
exploatare sunt acoperite de catre cifra de afaceri.(Achim&Borlea, 2014:317)
Un alta aspect presupune evaluarea riscului de exploatare din pespectiva variabilității
rezultatului de exploatare față de media sa urmărită pe ultimele exerciții financiare.
(Achim&Borlea, 2014:319)
Modalități de analiză a riscului financiar
Primul aspect în analiza riscului financiar vizează pragul de rentabilitate global sau
punctul critic, acesta ține seamă de cheltuielile financiare care la nu anumit momenta al
activității sunt considerate cheltuieli fixe. Pragul de rentabilitate global reprezintă acel punct
în care cifra de afaceri netă acoperă cheltuielile de exploatare dar și cheltuielile cu dobânzile
astfel rezultaul fiind nul, dacă s e depășește acest prag activitatea entității începe să fie una
rentabilă. (Achim&Borlea, 2014:325)
Un alt aspect privește profitul ca rezultat al unei politici financiare ce presupune un
anumit raport între capitalurilel proprii și datorii. Prin această a bordare se impune analiza
rentabilității capitalurilor proprii asupra politicii de îndatorare a firmei. Influența îndatorării
asupra rentabilității capitalurilor proprii poartă numele de levier operațional sau efect de
pârghie. Acest levier operațional măs oară influența pozitivă sau negativă a îndatorării asupra
rentabilității financiare. (Achim&Borlea, 2014:326)
Un al treile aspect vizează evaluarea riscului financiar din perspectiva variabilității
rentabilității financiare față de rata medie de rentabili tate financiară care se observă pe anii
anteriori, în acest scop folosinduse metode statistice. (Achim&Borlea, 2014:328)

26
2.2 Contul de profit și pierdere
2.2.1 Formatul contului de profit și pierdere
Contul de profit și pierdere este cea de a doua componentă de bază a situațiilor
financiare anuale, alături de bilanț. Bilanțul este un document contabil obilgatoriu, care
reflectă poziția financiară a entității la sfârșitul exercițiului, în schimb contul de profit și
pierdere reflectă performanța entit ății pe parcursul unui exercițiu financiar. Din contul de
profit sau pierdere se poate observa cum o întreprindere realizând activități economice a
obținut un rezultat, concretizat în profit sau pierdere. ( Matiș&Pop,2010:720)
În Contul de profit și pierd ere sunt cuprinse: cifra de afaceri netă, veniturile și
cheltuielile exercițiului, precum și rezultatul exercițiului (profit sau pierdere). (OMFP
1802 /2014:61)
Formatul contului de profit și pierdere întocmit de entitățile mici, mijlocii și mari,
precum ș i de entitățile de interes public, este următorul:
1. Cifra de afaceri netă ;
2. Variația stocurilor de produse finite și producție în curs de execuție;
3. Producția realizată de entitate pentru scopurile sale proprii și capitalizată;
4. Alte venituri din exploatare;
5. a) Cheltuieli cu materiile prime și materialele;
b) Alte cheltuieli externe;
6. Cheltuieli cu personalul;
a) Salarii și indemnizații;
b) Cheltuieli cu asigurările sociale;
7. a) Ajustări de valoare privind imobilizările corporale și necorporale;
b) Ajustarea de v aloare privind activele circulante;
8. Alte cheltuieli de exploatare;
9. Venituri din interese de participare;
10. Venituri din alte investiții și împrumuturi care fac parte din activele imobilizate;
11. Alte dobânzi de încasat și venituri similare;
12. Ajustări de valoare privind imobilizările financiare și investițiile deținute ca active
circulante;
13. Dobânzi de plătit și cheltuieli similare;
14. Impozitul pe profit;
15. Profitul sau pierderea după impozitare;
16. Alte impozite neprezentate la elementele de mai sus;
17. Profitul sau pierder ea exercițiului financiar. (OMFP 1802, 2014:60)
Pentru a oferi o imagine fidelă a poziției financiare respectiv a per formanțelor
întreprinderii, atât în structura contulu i de profit și pierdere cât și în structura bilanțului
trebuie să fie prezente postur i, rubrici și subtotaluri suplimentare.
O societate trebuie sa prezinte o clasificare a cheltuielilor după na tură sau după funcție,
în contul de profit și pierdere și în notele explicative, astfel IAS 1 sugerează entităților să
aplice această analiză direct în contul de profit și pierdere.
Analiza cheltuielilor după natuă reprezintă o analiza mai simplă decât analiza după
funcție, datorită faptului că ea nu necesită o afectare a cheltuielilor după natura funcțiilor
întreprinderii.

27
Analiza cheltuielil or după funcții denumită și „metoda costului vânzărilor”, solicită
afectarea cheltuielilor pe trei funcții, ca parte a costului vânzărilor, a activităților de
distribuire sau administrative.
Prin urma re alegerea uneia din cele două metode prezentate mai s us, după natură
respectiv după cea a costului vânzărilor, depinde atât de factori istorici sau legați de sectorul
de activitate cât și de natura oraganizației. Fiecare din cele două metode furnizează informații
cu privire la modul în care cheltuielile vari ază în funcție de nivelul vânzărilor sau producția
exercițiului. IAS 1 recomandă să se aleagă una din variantele care prezintă elementele
performanțelor societăților cel mai sincer.
Majoritatea entităților pe lângă elementele descrise mai sus, prezintă pe ultima linie a
contului de profit și pierdere, rezultatul pe acțiuni. Sunt prezentate două forme de rezultat pe
acțiuni:
 Rezultatul pe acțiuni de bază, acesta calculându -se ca raport între rezultaul net al
perioadei aferent acțiunilor ordinare și numărul mediu ponderat al acțiunilor ordinare
în circulație pe parcursul anului.
 Rezultatul pe acțiuni diluate acest se determină prin ajustarea rezultatului pe acțiune
de bază cu efectul acțiunilor ordinare potențiale. (Malciu&Feleagă, 2004:229)
Prevederi referitoare la elementele din contul de profit și pierdere
Pentru reflectarea performanței întreprinderii se întocmesc două situații financiare și
anume Contul de profit și pierdere și Situația modif icărilor capitalurilor proprii. În cadrul
Contului de pr ofit și pierdere sunt cuprinse elementele de venituri și cheltuieli.
Veniturile se înregistrează în contul de profit și pierdere în situația în care se poate
efectua o evaluare în mod credibil a beneficiilor economice viitoare care rezultă ca urmare
a cre șterii unui activ sau diminuării unei datorii.
Cheltuielile sunt înregistrate în Contul de profit și pierdere în situația în care se pot
evalua în mod credibil d iminuări ale beneficiilor economice viitoare ca urmare a diminuării
unui activ sau creșterii u nei datorii.
Potrivit IAS 1 în cardrul Contului de profit și pierdere din Situațiile financiare, trebuie
cuprinse minim următoarele informații:
Venituri din activitățile curente în categoria acestora sunt cuprinse acele venituri care
rezultă din activit atea de exploatare a întreprinderii.
Rezultatul activității de exploatare, acesta este independent de politica financiară a
firmei, de politica de d ividende șide politica fiscală. Costurile de finanțare sunt cuprinse în
cadrul cheltuielile de financiare, cea mai mare parte din acestea fiind cheltuielile cu
dobânzile.
Partea din profit sau pierdere aferentă întreprinderilor asociate și în participație
contabilizată și prin metoda punerii în echivalență reprezintă acea parte din profit sau
pierderea societă ților asociate asupra cărora societatea deține o influență considerabilă.
Cheltuiala cu impozitul pe profit cuprinde aceea cheltuială cu impozi tul pe profit
curent și amânat. Profitul sau pierderea din activități curente reprezintă rezultatul celor două
activități respectiv activitatea de exploatare și activitatea financiară.

28
Interesul minoritar este întâlnit în cazul întreprinderilor consolidate prin metoda
integrării globale, în situația în care procentul de deținere este mai mic de 100% reprezentând
parte din profitul filialelor.
Profitul net sau pierderea netă a perioadei reprezintă rezultatul unei întreprinderi după
scăderea impozitului pe profit, reprezintă unul dintre cei mai importanți indicatori pentru
acționarii unei întreprinderi, fiind baza p entru distribuirea dividendelor. (Ristea et al. ,
2004:230)
În situația unor prevederi legale expres, cu ocazia întocmirii contului de profit și
pierdere, au fost înscrise concomitent în conturile de cheltuieli precum și în conturile de
venituri, sume repr ezentând diverse impozite și taxe, la cifra de afaceri netă se vor înscrie
sumele reprezentând veniturile menționate, corectate cu cheltuielile corespunzătoare acelor
impozite și taxe.
Situați în care se impune ajustarea cifrei de afceri nete, prezentată î n contul de profit și
pierdere, pot fi următoarele:
 Impozitul se determină în funcție de nivelul cifrei de afaceri;
 Impozitul se datorează ca urmare a vânzării unui produs sau a unui serviciu;
 Impozi tul se colectează în numele auto rităților, ca rezultat al vânzării uni bun sau
serviciu; (OMFP 1802, 2014:61)
2.2.2 Prezentarea conceptului de performanță
Performanța întreprinderii reprezintă capacitatea resurselor entități de a genera fluxuri
viitoare de numerar precum și eficiența cu care sunt utilizate. (Matiș et al. , 2006:543)
Informațiile referitoare la performanța întreprinderii, în deosebi t profitabilitatea
acesteia sunt necesare pentru evaluare modificărilor potențiale ale resurselor economice pe
care entitatea le va putea controla în viitor. (Matiș et al. , 2006:544)
Prin urmare informatiile despre variabilitatea performanțelor sunt utile pentru
anticiparea capacității întreprnderii de a genera fluxuri de trezorerie viitoare precum și pentru
formularea raționamentelor despre eficiența cu care întrep rinderea poate utiliza noi resurse.
(Matiș et al. ,2006:545)
„Performanța include abilitatea de a avea acces la resurse, de a le aloca și utiliza optim
în scopul asigurării unei remunerări suficiente pentru a acoperii riscul asumat și a justifica
interesul , pe traiectoria unei dezvoltări viitoare durabile. Performanța rezidă, deci, în
eficiența și eficacitatea cu care sunt consumate resursele (efort) și generate rezultatele (efect)
care să -i asigure și să -i dezvolte sfera de interese. ” (Petcu, 2009: 313)
În prezent, datorită globalizării economiei mondiale, întreprinderea performantă este
acea întreprindere care crează valoare adăugată pentru acționarii săi, satisface cererea
clienților, ține cont de opinia angajaților și protejează mediu înconjurător.
În funcție de crearea de valoare definirea performanței a cunoscu două traiectorii.
Prima se cuprinde perioada 2000 -2005 când performanța reprezenta crearea de valoare
pentru acționari, iar a doua cuprinde perioada din 2005 până în prezent când performanța
reprezintă crearea de valoare pentru deținătorii de interese.
În viziunea IFRS, informațiile cu privire la rezultatele financiare prin detalierea
acestora pe venituri și cheltuieli, ca elemente determinante ale performanței financiare, sunt

29
date de cont ul de pr ofit și pierdere, în completare venind și notele explicative.
(Achim&Borlea,2014:245)
Analiza de ansamblu a performanțelor financiare reprezintă primul pas în cadrul
analizei performanțelor financiare. În cadrul acestei analize vom pune în evidenț ă evoluția
și schimbarile structurale produse, pe categorii de venituri, cheltuieli și re zultate pe baza
informațiilor pu se la dispoziție de contul de profit și pierdere. Pentru creșterea valorii acestei
analize, aceasta trebuie să se realizeze pe mai mult e exerciții financiare succesive.
Analiza performanțelor fiananciare utilizează tehnici și instrumente care se bazează pe
faptul că rezultatele și celelal te componente ale Contului de profit și pierdere sunt
comparabile în timp și spațiu. Prin urmare se vor calcula indici cu bază în lanț ai valorilor
din Contul de profit și pierdere punându -se astfel în evidență creșterile sau scăderile de
performanțe de la un an la altul. (Achim&Borlea, 2014:249)
Prin utilizarea procedeelor analizei ecnomico -financiare, se pot pune în evidență
măsura in care factori de intercondiționare ai performanței financiare au influențat valoare
performanțelor financiare.
Pentru determinarea structurilor de performanțe financiare va aplica o analiză a
structurii performanțelor în cascadă prin calcularea următoarelor rate de structură și anume:
 Ratele generale de structură ale rezultatelor, veniturilor și cheltuielilor;
 Ratele interne de structură ale veniturilor și cheltuielilor;
 Ratele de structură de bază veniturilor totale. (Ach im&Borlea, 2014:250)
2.2.3 Situația rezultatului global
Rezulta tul global reprezintă modificarea din capitalurile proprii din timpul perioadei,
rezultate din tranzacții și din alte evenimente, diferite de acele modificări care rezult ă din
tranza cțiile cu proprietarii. ( IAS 1 )
O entitate are obligația de a prezenta toate elementele de venituri și cheltuieli
recunoscute într -o perioadă:
a) Într-o singură situație a rezultatului global sau
b) În două situații, după cum urmează:
– Situația individuală a veniturilor și cheltuielilor;
– Situația rezulatului global.
În situația rezultatului glob al trebuie să fie cuprinse elemente care să prezinte
următoarele valori pentru perioadă:
a) Veniturile;
aa) Caștigurile și pierderile care apar prin derecunoașterea activelor financiare evaluate
la costul amortizat;
b) Costurile de finanțare;
c) Partea din profitul sau pierderea eferent(ă) entităților asociate și asocierilor în
participație, care se contabilzează prin metoda punerii în echivalență;

30
ca) dacă un activ financ iar este reclasificat pentru a fi evaluat la valoarea justă, orice
câștig sau pierdere generat(ă) din diferența între valoarea justă și valoarea contabilă la
data reclasificării;
d) Cheltuiela cu impozitul;
e) O sumă unică care cuprinde totalul:
– profitul sau pierderea rezultate din activitățile întrerupte;
– câștigul sau pierderea după impozit recunoscut la evaluare la valoarea justă scăzând
costurile generate de vânzarea sau de cedarea activelor sau grupului (grupurilor)
destinate cedării care constituie acti vități întrerupte;
f) Profitul sau pierderea;
g) Alte componente ale elementelor rezultatului global;
h) Alte elemente ale rezultatului global al entităților asociate și al asocierilor în
participație care sunt contabilizate folosind metoda punerii în echivalență ;
i) Rezultatul global total.
În situația rezultatului global o entitate trebuie să prezinte uramtoarele elemente drept
alocări aferente perioadei:
a) Profitul sau pierderea aferent acelei perioade care se atribuie: intereselor care nu
controlează și proprietaril or societății -mamă;
b) Rezultatu l global total aferent perioadei care se atribuie: intereselor care nu
controlează și proprietarilor societății -mamă;
În situatia rezulatului global și în situația individuală a veniturilor și cheltuielilor, o
entitate trebuie să prezinte elemente -rânduri, titluri și subtotaluri suplimentare, o astfel de
prezentare este relevantă pentru înțelegerea performanței financiare a entității.
În situația rezulatului global sau în notele explicative, o entitate are obligația de a
preze nta valoarea impozitului pe profit aferent fiecărei componente a altor elemente de
rezultat global precum și ajustările din reclasificare.
În situația rezulatului global sau în notele explicative o entitate trebuie să prezinte
ajustări din reclasificarea componentelor altor elemente ale rezulatului global. Prin urmare
alături de respectiva componentă a altor elemente ale rezultatului global, este inclusă
ajustarea din reclasificare, în perioada în care ajustarea se reclasifică în profit sau pierdere.
Aces te ajustări mai pot fi recunoscute în alte elemente ale rezultatului global drept câștiguri
nerealizate în perioadele curente sau anterioare. Prin urmare aceste ajustări trebuie scăzute
din alte elemente ale rezultatului global în perioada în care câștigur ile realizate sunt
reclasificate în profit sau pierdere, pentru a nu le include de două ori în rezulatul global.
Aceste ajustări din reclasificare apar în situația cedării unei operațiuni din străinătate
și în situația în care un flux de trezorerie previzionat acoperit împotriva riscurilor afectează
profitul sau pierderea.
O entitate trebuie să prezinte natura și valoarea elementelor de venituri și cheltuieli în
situația în care acestea sunt semnificative.
Situațiile în care elementele de venituri și cheltuieli trebuie prezentate separat sunt
urmăroarele:

31
a) Valoarea contabilă a stocurilor se reduce până la valoarea real izabilă netă, respectiv în
situa ția imobilizărilor corporale până la valoarea recuperabilă, de asemenea, reluări
ale unor astfel de re duceri;
b) Restructurarea activității unor entități respectiv reluarea provizioanelor pentru
costurile restructurării;
c) Cedarea unor elemente de impobilizări corporale;
d) Cedări ale unor investiții;
e) Activități întrerupte;
f) Soluți onarea litigiilor;
g) Alte rel uări de provizioane. (IAS 1 )
Prin urmare așa cum se desprinde și din IAS 1 „Prezentarea situațiilor financiare”, cu
ajutorul rezultatului global total se prezintă performanța financiară a entității.
(Ristea&Dumitru,2011:29)

32

CAP 3. PREZENTAREA SOCIETAȚII COMERCIALE

3.1 Scurt istoric al firme
3.1.1 Istoricul unității patrimoniale, descrierea activității principale
Societatea comercială S.C. MARTELINO SHOES S.R.L., înființată în anul 2010,
conform legilor aflate în vigoa re pe teritoriul Romaniei, înregistrată la Oficiul Național al
Registrului Comerțului, de pe lângă Tribunalul Maramureș, conform Legii 31, 1990 (legea
societăților comerciale) cu modificările și completările ulterioare, având la bază Certificatul
de Înregi strare, cu numărul de înregistrare J24/304/2010, având codul uni c de înregistrare
RO 26869458. Sediul societății este în Baia Mare, pe strada Moților nr.20, județul
Maramureș.
Capitalul social subscris și vărsat la constituirea societații este de 200.00 RON. Potrivit
legii, (Legea 31, 1990) societatea având forma juridică de societate cu raspundere limitată,
capitalul social al societății reprezintă gajul general în fața creditorilor, aceasta raspunzând
doar in limita capitalului social existent. Administ rarea societății și reprezentarea acesteia
în relațiile cu diferiți terți se face de către unicul administrator cu puteri depline în relațiile
cu terții, în gestionarea societații.
S.C. Martelino Shoes S.R.L. are ca obiect principal de activitate fabrica re de
încalțămite conform CAEN 1520, societatea producând încalțăminte în sistem lohn.
Societatea primește materiile prime, materialele, comenzile și tot ce este necesar pentru
confecționarea încalțamintelor din piele de la societatea SIFA INTERNAȚIONAL. Tot
acesta asigură și transportul produselor finite, acestea fiind transportate la un brand mare din
Italia, GUCCI. Deci, S.C. Martelino Shoes se ocupă doar de producția încalțămintelor,
fiindu -i interzis să le comercializeze în țară.
Activitatea societ ăți a început cu 22 de angajați într -o hala închiriată în orașul Cavnic.
În anul 2011 își achiziționează hale proprii în orașul Baia Mare și activitate se mută în aceste
hale.
Utilajele folosite în confecționarea încalțamintei sunt deținute de catre S.C. Martelino
Shoes S.R.L. , aceasta având toate posibilitațile să -și producă încalțamintele proprii, dar le
este interzis acest lucru din cauza subcontractului încheiat cu Sifa International SRL.
S.C. Martelino Shoes S.R.L. asigură transportul angajaților la locul de munca, atât al
celor cu domiciliul în Baia Mare dar și muncitorilor din afara orașului. Transportul
angajaților este efectuat de către o societate locală de transport, SC Elegant Marc Tur S.R.L. –
D, această societate emițând în fiecare lună f actura pentru serviciile prestate.
SC Martelino Shoes SRL a început din anul 2010 să desfășoare și activitate de
comercializare a încalțămintei, în acest sens a închiriat două spații comerciale în care se
aprovizionează cu încălțăminte de la diverse firm e românești și străine, încălțămintea fiind
atât de femei cât și de bărbați, din piele sau înlocuitori din piele.
De asemenea societatea a deschis și un punct de lucru având ca obiect de activitate
repararea încalțămintei, ceea ce permite să respecte term enele de garanție acordate
produselor comercializate, în vederea acordării unui plus de credibilitate potențialilor clienți,

33
acest lucru permițând totodată să se diferențieze de concurență prin acordarea unor termene
de garanție extinse produselor comercia lizate.
Societatea deține două spații comerciale în chirie:
 Spațiul comercial 1(Piață) – pe strada Izvoarelor nr. 1, oraș Baia Mare, județul
Maramureș,
 Spațiul comercial 2 ( Bd -ul București) – pe bulevardul București nr. 6, oraș Baia Mare,
județul Maramureș și un spațiu de reparații încălțăminte în cadrul aceleași incinte.
În anul 2010, în anul constituirii, personalul societații era de 22 persoane, însă pe
masura dezvoltarii acesteia, numarul personalului angajat a crescut, momentan în ev idența
societații figurează de 8 2 de persoane, aceștea fiind subordonați administratorului, în funcție
de activitatea desfășurată în cadrul firmei.
Societatea pune un mare accent pe satisfa cerea clientului într -un timp câ t mai scurt dar
nu în detrimentul calitaț ii și eficienței, întrucât produsele fabricate pentru brandul GUCCI
fiind considerate unele de lux, având c lienți dintre cei mai pretentioș i din întreaga lume.

3.1.2 Descrierea sistemului informațional contabil
Organizarea departamentului financiar contabil este externalizat, realizat de către o
societate care presteaza servicii de contabilitate , având încheiat un contract de prestări
servicii cu Martelino Shoes , în baza Legii contabilității 82 /1991, cap. II, ar t. 10. Conform
contract ului de prestări servicii , pe baza pontajelor prezentate de către administrator lunar
sunt întocmite statele de plata și declarația 112 în care se raportează către Ministerul
Finanțelor Publice evidenta nominală a salariaților precum și veniturile realizate de aceștia.
De asemenea tot în această declarație se stabilesc și se declară obligațiile fiscale aferente
salariilor datorate către bugetul de stat respectiv bugetele asigurărilor sociale.
De asemenea lunar se predau toate documetele primare (facturi de cumpărare, facturi
de vânzare, chitanțe, extrase de cont, bonuri fiscale aferente caselor de marcat din cele doua
puncte de lucru, etc), acestea fiind prelucrate iar pe baza lor se întocmesc declarațiile fiscale
aferente resp ectiv decontul de TVA, impozitul pe profit, impozitele și taxele locale,
impozitul pe dividende.
Semestrial , respectiv anual se întocmesc situațiile financiare ale unității, bilanțurile, în
care se evidențiază activele și pasivele societății, capitaluril e proprii, veniturile și cheltuielile
aferente exercițiului financiar, rezultatul exercițiului ( profit sau pierdere) și date informative
despre societate la finalul exercițiului respectiv. Programul de contabilitate utilizat este
ARHIMEDES.
Prin folosire a acestui program , se adaugată un plus de profesionalism în activitatea de
contabilitate. Acest sistem permite cunoașterea în fiecare m oment a stării activitații
desfăș urate. El a fost conceput pentru a ț ine evidența la zi a fenomenelor economice și nu
doar de a obține balanța contabilă și registrul jurnal. Programul este orientat pe TVA și pe
parteneri pentru a elimina paralelismul din activitatea de zi cu zi și de a reduce efortul depus
în desfașurarea activității, obținerea balanței, evidenței TVA, urmăr irea creanțelor și
datoriilor precum și a evidenței simultane în lei și valu tă. Aplicația este destinată atâ t
contabililor cât și celor c are nu au cunoștințe contabile.

34
3.1.3 Evaluarea activelor

Societatea Martelino Shoes SRL deține patru hale de producție necesare p entru
realizarea producției, două dintre ac estea fiind achiziționată cu scopul de a extinde afacerea,
primele doua cladiri având data de punere în functiune 01.03.2010, și o durată de amortizare
de 40 de ani. A treia cladire av ând d ata de punere în funcțiune 01.12 .2014, o durată de
amortizare de 40 ani. Iar cea de -a patra hală având data de punere în funcțiune 01.10.2015
cu o durată de amortizare de tot 40 de ani.
Societatea dețin e două automobile, marca VW TIGUAN , respectiv BMW SERIES ,
folosit e în scopu l transportului de marfă, acestea au o durată de amortizare de 4 ani, respectiv
5 ani .
Societatea mai deține utilaje necesare procesului de producție:
 utilaje vechi având o durată de amortizare de 8 ani;
 utilaj pentru piele care are o durată de amortizare de 5 ani;
 mașină de vopsit necesară pentru vopsirea pielii, având o durată de amortizare de 8
ani;
 cazan necesar pentru încalzirea spațiilor de producție, cu o durata de amortizare de
8 ani ;
 mașini de cusut, acestea fiind pri ntre cele mai performante, și care au o perioadă de
amortizare de 8 ani;
 bandă electrică folosită în producție, cu o durată de amortizare de 8 ani;
 stață pentru croit folosită în producție, cu o durată de amortizare de 8 ani;
 mașină de cusut diferență folo sită în producție cu o durată de amortizare de 8 ani;
 o centrală cu o durată de amortizare de 8 ani;
 o presă folosită în producție, cu o durată de amortizare de 8 ani ;
 mașină de tăiat utilizată în producție, cu o durată de amortizare de 8 ani ;
 mobilier cu o durată de amortizare de 3 ani;
 instalații aer condiționat, utilizat în hale de producție pentru confortul angajaților, cu
o durată de amortizare de 8 ani. (Registrul numerelor de inventor al mijloacelor fixe
la 31.12.2016 – Anexa nr. 10 )

Amortizare
Metoda de amortizare utilizată de societatea Martelino Shoes S.R.L. este metoda
amortiză ri liniare.
Metoda liniara sau metoda co telor constante de amortizare se realizeaza prin
includerea uniformă în cheltuielile de exploatare a unor sume fixe, proporțional cu durata
normală de utilizare a imobilizarii corporale.
În conformitate cu această metodă, se stabilesc anuitățile (amortizarea anuală a fiecarui
bun) plecând de la duratele de viață utile ale activelor amortizabile și valoarea de intr are.
Amortizarea activelor imobilizate depinde de trei factori:
 Valoarea de amortizare a unui activ imobilizat supus amortizării este valoarea
contabilă de intrare (costul istoric sau valoarea substituită costului istoric în
situațiile financiare), din ca re se scade valoarea reziduală estimată.

35
 Perioada în care un activ este p rezăzut a fi disponibil pentru utilizare de către
o entitate. Numărul unităț ilor produse sau a unităților si milare ce se estimează
că vor fi obținute de entitate prin folosirea activului respectiv.
 Metoda de amortizare folosită trebuie să reflecte modul în care beneficiile
economice aduse activului respectiv sunt consumate de întreprindere (OMFP
1802/2014).

3.1.4 Evaluarea stocurilor
Producția fiind în sistem lohn , adica materia primă vine de la furnizor, societatea
Martelino Shoes tot ce trebuie sa facă este să presteze manopera în vederea obținerii de
produse finite, ca atare nu există recepții de stocuri, acestea fiind evidențiate extracontabil ,
iar din punct de vedere al Codului Fiscal intrarea materiilor prime în firmă sunt considerate
nontransfer.
Afacerile în regim de lohn sunt axate pe producerea unor articole folosind mâna de
lucru necalificată sau puțin calificată locală, considerată ieftină pe plan internaționa l. În
cazul în care se folosește o materie primă, aceasta este importată, prelucrată, apoi exportată .
Contractele în regim de lohn au loc între două părți străine, fiind un contract
internațional. Părțile sunt formate din exportator și importator, sau ord onator și executant.
De obicei ordonatorul este o firmă cu prestigiu, cunoscută pe piața internațională. Acest tip
de contract se întâlnește mai mult în industria ușoară (textilă, de fabricare a încălțămintei sau
a țesăturilor și ornamentelor). Contractele de lohn pot fi încheiate și între parteneri români,
urmărindu -se în acest caz o integrare verticală a producției și suportându -se mai lejer prețul
de cost al produsului.
Avantaje și dezavantaje :
Avantajele ordonatorului sunt acelea că găsește o bază materială (clădiri, utilaje, etc.)
în care face investiții minime; forța de muncă este mult mai ieftină decât în țara de origine;
își lărgește producția. Avantajul executantului este acela că ține ocupată forța de muncă.
Riscul specific regimului de lohn pentru ordonator este ca marfa să fie cu deficiențe.
Dezavantajul executantului este acela că marfa fabricată este vândută sub marca
ordonatorului, cea ce îl menține pe executant în anonimat.
O asemenea activitate economică nu creează un avantaj durabil economiei locale,
deoarece nu este însoțită de un transfer tehnologic sau de putere de decizie. Dimpotrivă,
locurile de muncă create prin afaceri în regim de lohn sunt deosebit de precare, deoarece pot
fi transferate oricând rapid și simplu în altă țară. ( Paraschivescu et al. , 2010:261)
În ceea ce privește magazinele, de regulă aprovizionarea de încaltaminte se face de la
furnizori stabili, SC Bit Spedizzioni SRL fiind unul dintre aceștia, iar factura se emite pe
întreaga cantitate de încalțăminte urmând ca not ele de recepție pentru cele două magazine
să se întocmească în conformitate cu numarul de produse repartizate pentru fiecare din
acestea.

36
3.2 Calculul și analiza principalilor indicatori

3.2.1 Indicatori de lichiditate

Datele după care s -au calculat indicatorii din acest capitol sunt preluate din Bilanțul
Contabil și contul de profit și pierdere al S.C. Martelino Shoes S.R.L., aferent celor trei ani
2014 (Anexele 1 -2), 2015 (Anexele 4 -5), 2016 (Anexele 7 -8).
Lichiditat ea și solvabilitatea financiară exprimă capacitatea entității de a face față
plăților scadente. Lichiditatea financiară reflectă capacitatea entității economice de a face
față datoriilor pe termen scurt.
Conform reglemen tărilor în vigoare, există următori i indicatori ai lichidității, reflectați
în Nota explicativă 9 „ Exemplele de calcul și analiză a principalilor indicatori economico –
financiari” . (OMFP 1802 /2014)
a) Indicatorul lichiditatii curente ( LC – indicatorul capitalului circulant)
Valoarea recomandat ă și valabilă a acestui indicator este valoare 2, ceea ce reprezintă
garanția acoperirii datoriilor curente din activele curente. Adică capacitatea entității de a
transforma activitățile curente în disponibilități bănești pentru acoperirea datori ilor scadente
ale acesteia.
𝐿𝑖𝑐ℎ𝑖𝑑𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑐𝑢𝑟𝑒𝑛𝑡 ă (𝐿𝐶)= 𝐴𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒 𝑐𝑢𝑟𝑒𝑛𝑡𝑒
𝐷𝑎𝑡𝑜𝑟𝑖𝑖 𝑐𝑢𝑟𝑒𝑛𝑡𝑒
b) Indicatorul lichiditatii imediate (indicatorul test acid)
La acest indicator valoarea valabilă recomandată este 1, valoarea minima fiind de 0,3.
Acesta r eprezintă capacitatea întreprinderii de a -și acoperi datoriile din dispo nibilitățile
bănești proprii în cel mai scurt timp.
𝐿𝑖𝑐ℎ𝑖𝑑𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑖𝑚𝑒𝑑𝑖𝑎𝑡 ă (𝐿𝐼)= 𝐴𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒 𝑐𝑖𝑟𝑐𝑢𝑙 𝑎𝑛𝑡𝑒 −𝑆𝑡𝑜𝑐𝑢𝑟𝑖
𝐷𝑎𝑡𝑜𝑟𝑖𝑖 𝑐𝑢𝑟𝑒𝑛𝑡𝑒

Tabelul nr. 1. Indicatorii lichidității 2014 -2016
Anii 2014 2015 2016
Active curente
(circulante) 632.406 941.445 857.483
Datorii curente (pe
termen scurt) 386.660 386.630 425.125
Stocuri 427.198 465.004 574.127
Sursa : prelucrare proprie
a) LC 2014 = Active curente
Datorii curente = 632 .406
386 .660 = 1,6355
LC 2015 = Active curente
Datorii curente = 941 .445
386 .630 = 2,435

37
LC 2016 = Active curente
Datorii curente = 857 .483
425 .125 = 2,017
b) LI 2014 = Active circulante −Stocuri
Datorii curente = 632 .406 −427 .198
386 .660 = 205 .208
386 .660 = 0,5307
LI 2015 = Active circulante −Stocuri
Datorii curente = 941 .445 −465 .004
386 .630 = 476 .441
386 .630 = 1,2322
LI 2016 = Active circulante −Stocuri
Datorii curente = 857 .483 −574 .127
425 .125 = 283 .356
425 .125 = 0,6665
( Popan, 2007 : 112 -113)

3.2.2 Indicatori de solvabilitate
Solvabilitate reprezintă capacitatea unei entități economice de a rambursa la scadență
datoriile pe termen mediu și lung.
a) Rata solvabilității patrimoniale (Rsp) exprimă ponderea capitalurilor proprii in
totalul activului bilanțier. O valoare peste 40 % ref lectă o situașie normală a
întreprinderii.
Rsp = 𝐶𝑎𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙𝑢𝑟𝑖 𝑝𝑟𝑜𝑝𝑟𝑖𝑖
𝐴𝑐𝑡𝑖𝑣 𝑏𝑖𝑙𝑎𝑛 ț𝑖𝑒𝑟 x 100

Rsp 2014 = 1.146 .112
1.655 .715 x 100 = 69,22 %

Rsp 2015 = 1.413 .124
1.928 .376 x 100 = 73,28 %

Rsp 2016 = 1.540 .433
1.965 .558 x 100 = 78,37 %

Activul bilanțier (AB) = Active imobilizate + Active circulante + Cheltuieli în avans

AB 2014 = 1.023.309 + 632.406 + 0 = 1.655.715
AB 2015 = 984.739 + 941.445 + 2.192 = 1.928.376
AB 2016 = 1.108.075 + 857.483 + 0 = 1.965.558

38

Figura nr. 2. Evoluția ratei de solvabilitate patrimonială în perioada 2014 -2016
Sursa: prelucrare proprie
Din rezultatele de mai sus se obs earvă o creștere de la an la an, creștere care reflectă
o situație foarte bună a întreprinderii.
b) Rata solvabilității generale (Rsg) – capacitatea întreprinderii de a face față
scadențelor pe termen lung și scurt. Intervalul de siguranță financiară se află între
valorile 150 % – 300 %.

Rsg = 𝐴𝑐𝑡𝑖𝑣 𝑏𝑖𝑙𝑎 ț𝑖𝑒𝑟
𝐷𝑎𝑡𝑜𝑟𝑖𝑖 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙𝑒 x 100

Rsg 2014 = 1.655 .715
509 .603 x 100 = 324,9 %

Rsg 2015 = 1.928 .376
515 .252 x 100 = 374,25 %

Rsg 2016 = 1.965 .558
425 .125 x 100 = 462,34 %
Datorii totale (DT) = datorii pe termen lung + datorii pe termen scurt + venituri în avans

DT 2014 = 122.943 + 386.660 + 0 = 509.603
DT 2015 = 0 + 386.630 + 128.622 = 515.252
DT 2016 = 0 + 425.125 + 0 = 425.125

69,22%73,28%78,37%
0,640,660,680,70,720,740,760,780,8
Anul 2014 Anul 2015 Anul 2016Rata solvabilității patrimoniale

39

Figura nr. 3. Evoluția ratei de solvabilitate general ă în perioada 2014 -2016
Sursa: prelucrare proprie
Societatea Martelino Shoes SRL înregistrează în cei trei ani o rată a solvablității
generale cu valori peste preagul de siguranță financiară , evidențiând un ec hilibru financiar
bun pe termen lung, care permite acoperirea datoriilor din activul net.
c) Activul net contabil (ANC) reprezintă valoarea capitalurilor proprii.

ANC = Total activ – Total datorii

Total activ = Activ bilanțier , astfel că :
ANC 2014 = 1.655.715 – 509.603 = 1.146.112
ANC 2015 = 1.928.376 – 515.252 = 1.413.124
ANC 2016 = 1.962.558 – 425.125 = 1.540.433

Acest indicator este foarte des întâlnit în analizarea situației financiare din motiv că
arată valoarea firmei.
d) Capacitatea de îndatorare a firmei (Cd) exprimă ponderea capitalului propriu în cel
permanent. Valoarile acceptate ≥ 0,5.

Cd = 𝐶𝑎𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙 𝑝𝑟𝑜𝑝𝑟𝑖𝑢
𝐶𝑎𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙 𝑝𝑒𝑟𝑚𝑎𝑛𝑒𝑛𝑡

Cd 2014 = 1.146 .112
1.269 .055 = 0,903 > 0,5
Cd 2015 = 1.413 .124
1.413 .124 = 1 > 0,5

Cd 2016 = 1.540 .433
1.540 .433 = 1 > 0,5
Capital perm anent (Cp) = Capital propriu + datorii pe termen lung
324,90%374,25%462,34%
00,511,522,533,544,55
Anul 2014 Anul 2015 Anul 2016Rata solvabilității generale

40

Cp 2014 = 1.146.112 + 122.943 = 1.269.055
Cp 2015 = 1.413.124 + 0 = 1.413.124
Cp 2016 = 1.540.433 + 0 = 1.540.433

( Petrescu,2006: 186)

Rezultatele obținute pe parcursul celor 3 ani ai SC Martelino Shoes SRL ne arată că
societate poate opta pentru un credit pe termen lung.

3.2.3 Indicator i de rentabilitate

Analiza performanțelor cu ajutorul ratelor de rentabilitate urmărește să evidențieze
raportul de eficiență dintre efectele de natura profitului și eforturile ocazionate de obținerea
acestor efecte.
a) Rata rentabilității economice (Re), măsoară capacitatea activului înaintea
calculării impozitului pe profit. Mai este cunoscută și sub denumirea de
“rentabilitatea profitului brut ”.
Re = 𝑅𝑒𝑧𝑢𝑙𝑡𝑎𝑡𝑢𝑙 𝑏𝑟𝑢𝑡 𝑎𝑙 𝑒𝑥𝑒𝑟𝑐𝑖𝑡𝑖𝑢𝑙𝑢𝑖
𝑇𝑜𝑡𝑎𝑙 𝑎𝑐𝑡𝑖𝑣
Re 2014 = 424 .478
1.655 .715 x 100 = 25,63 %
Re 2015 = 312 .035
1.928 .376 x 100 = 16,18 %
Re 2016 = 936 .100
1.962 .558 x 100 = 47,69 %
b) Rata de rentabilitate a activelor totale (ROA), măsoară eficiența utilizării
activelor din punct de vederea a profitului obținut.
ROA = 𝑅𝑒𝑧𝑢𝑙𝑡𝑎𝑡𝑢𝑙 𝑛𝑒𝑡 𝑎𝑙 𝑒𝑥𝑒𝑟𝑐𝑖 ț𝑖𝑢𝑙𝑢𝑖
𝑇𝑜𝑡𝑎𝑙 𝑎𝑐𝑡𝑖𝑣

ROA 2014 = 362 .364
1.655 .715 x 100 = 21,88 %
ROA 2015 = 267 .011
1.928 .376 x 100 = 13,84 %
ROA 2016 = 802 .310
1.962 .558 x 100 = 40,88 %

41

Figura nr.4. Evoluția ratelor de rentabilitate economică și a activelor în 2014 -2016
Sursa: prelucrare proprie
Rata rentabilității economice exprimă eficiența utilizării activelor, respectiv
contribuția acestora la obținerea rezultatelor. Societatea Martelino Shoes înregistrează o rată
a rentabilității economice bună, aceeasta fiind în creștere pe parcursul a celor trei ani, ceea
ce rezultă că activele sunt utilizate eficient în scopul obținerii rezultatelor.
Rata rentabilității activelor exprimă efici ența utilizării activelor societății în
activitatea operațională, respectiv gradul de rentabilitate al întregului capital investit în
firmă. Societatea Martelino Shoes înregistrează valori crescătoare. În anul 2016
înregistrează o rată a rentabilității ac tivelor de 40,88 %, astfel pentru fiecare leu investit în
active, societatea obține sub formă de profi t 40,88 lei.
Diferența dintre cele două rate ale rentabilității o face impozitul pe profit.
c) Rata rentabilității financiare (ROE) se exprimă prin raportul procentual dintre
rezulta tul net al exercițiului și capitalul propriu.

ROE = 𝑅𝑒𝑧𝑢𝑙𝑡𝑎𝑡𝑢𝑙 𝑛𝑒𝑡 𝑎𝑙 𝑒𝑥𝑒𝑟𝑐𝑖 ț𝑖𝑢𝑙𝑢𝑖
𝐶𝑎𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙 𝑝𝑟𝑜𝑝𝑟𝑖𝑢 x 100

ROE 2014 = 362 .364
1.146 .112 x 100 = 31,61%

ROE 2015 = 267 .011
1.413 .124 x 100 = 18,89%

ROE 2016 = 802 .310
1.540 .433 x 100 = 52,08%
25,63%
16,18%47,69%
21,88%
13,84%40,88%
0,00%10,00%20,00%30,00%40,00%50,00%60,00%
Anul 2014 Anul 2015 Anul 2016Ratele rentabilității
Re
ROA

42

Figura nr.5. Evoluția ratei de rentabilitate financiară în perioada 2014 -2016
Sursa: prelucrare proprie
Rata rentabilității financiare , reflectă eficiența utilizării capital ului investit de către
unicul asociat.
d) Rata de rentabilitate a exploatării (REPB) care măsoară capacitatea profitului din
exploatare. Valoarea trebuie să fie mai mare de 15 %.

REPB = 𝑃𝑟𝑜𝑓𝑖𝑡 𝑑𝑖𝑛 𝑒𝑥𝑝𝑙𝑜𝑎𝑡𝑎𝑟𝑒
𝑇𝑜𝑡𝑎𝑙 𝑎𝑐𝑡𝑖𝑣 x 100

REPB 2014 = 424 .508
1.655 .715 x 100 = 25,63 %

REPB 2015 = 312 .035
1.928 .376 x 100 = 16,33%

REPB 2016 = 936 .037
1.962 .558 x 100 = 47,69%

Figura nr.6. Evoluția ratei de rentabilitate a exploatării în perioada 2014 -2016
Sursa: prelucrare proprie
( Petrescu, 2006: 175 – 184)
31,61%
18,89%52,08%
00,10,20,30,40,50,6
Anul 2014 Anul 2015 Anul 2016Rata rentabilității financiare
25,63%
16,33%47,69%
00,10,20,30,40,50,6
Anul 2014 Anul 2015 Anul 2016Rata rentabilității exploatării

43

3.2.4 Indicatori de activitate (indicatori de gestiune)
a) Viteza de rotație a stocului sau rulajul stocului (Rs) care arată numărul de rotații
din curs ul unui exercițiu pe care l -a făcut stocul.
Rs = 𝐶𝑜𝑠𝑡𝑢𝑙 𝑣â𝑛𝑧ă𝑟𝑖𝑙𝑜𝑟
𝑆𝑡𝑜𝑐𝑢𝑙 𝑚𝑒𝑑𝑖𝑢 unde
Costul vânzărilor vândute = Cheltuieli de exploatare (ct. 607) din contul de profit și
pierdere.
Stocul mediu se calculează (stoc inițial + stoc final) / 2
Sm 2014 = (346 .792 +427 .198 )
2 = 773 .990
2 = 386.995
Sm 2015 = (427 .198 +465 .004 )
2 = 892 .202
2 = 446.101
Sm 2016 = (465 .004 +574 .127 )
2 = 1.039 .131
2 = 519.566
Rs 2014 = 384 .070
386 .995 = 0,99

Rs 2015 = 436 .845
446 .101 = 0,97

Rs 2016 = 475 .472
519 .566 = 0,91

Figura nr. 7. Evoluția vitezei de rotații a stocurilor în perioada 2014 -2016
Sursa: prelucrare proprie

Întreprinderea Martelino Shoes își rotește stocul cel mult o singură data în cursul
unui exercițiu financiar pentru a susține un anumit nivel al vânzărilor.

0,90,920,940,960,981
2014
2015
20160,99
0,97
0,91Viteza de rotație a stocurilor

44
Durata de rotatie a stocurilor (ds) = 𝑆𝑡𝑜𝑐𝑢𝑙 𝑚𝑒𝑑𝑖𝑢
𝐶𝑜𝑠𝑡𝑢𝑙 𝑣â𝑛𝑧ă𝑟𝑖𝑙𝑜𝑟 x 365 (număr de zile)

ds 2014 = 386 .995
384 .070 x 365 = 368 zile

ds 2015 = 446 .101
436 .845 x 365 = 373 zile

ds 2016 = 519 .566
475 .472 x 365 = 399 zile

Figura nr. 8. Durata de rotații a stocurilor în perioada 2014 -2016
Sursa: prelucrare proprie

b) Viteza de rotație a activelor totale sau rulajul activelor (Ra) arată ponderea cifrei
de afaceri în activul total.
Ra = 𝐶𝑖𝑓𝑟𝑎 𝑑𝑒 𝑎𝑓𝑎𝑐𝑒𝑟𝑖
𝐴𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙𝑒
Cifra de afaceri totală este suma veniturilor totale realizate din operațiunil e
comerciale efectuate de firmă în perioada 2014 – 2016 care nu inclu d TVA -ul.
368373399
350355360365370375380385390395400
Anul 2014 Anul 2015 Anul 2016Durata derotație astocurilor înzile

45

Figura nr. 9. Evoluția cifrei de afaceri în perioada 2014 -2016
Sursa: prelucrare proprie

Ra 2014 = 1.951 .465
1.655 .715 = 1,17
Ra 2015 = 1.969 .803
1.928 .376 = 1,02
Ra 2016 = 3.215 .783
1.962 .558 = 1,63

Figura nr. 10. Evoluția vitezei de rotații a activelor totale în perioada 2014 -2016
Sursa: prelucrare proprie

2014 ; 1.951.465
2015 ; 1.969.8032016 ; 3.215.783Cifra de afaceri
11,21,41,6
2014
2015
20161,17
1,021,63Viteza de rotație a activelor totale

46
Durata de rotatie a activelor totale (da) = 𝐴𝑐𝑡𝑖𝑣 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙
𝐶𝑖𝑓𝑟𝑎 𝑑𝑒 𝑎𝑓𝑎𝑐𝑒𝑟𝑖 x 365

da 2014 = 1.655 .715
1.951 .465 x 365 = 310 zile
da 2015 = 1.928 .376
1.969 .803 x 365 = 357 zile
da 2016 = 1.965 .558
3.215 .783 x 365 = 223 zile

Figura nr. 11. Durata de rota ție a activelor totale în perioada 2014 -2016
Sursa: prelucrare proprie
( Popan, 2007: 113 – 115)

3.2.5 Indicator de profitabilitate
Arată eficiența cu care se realizează profitul din resursele disponibile ale societății.
Marja brută din vânzări (Mv) arată valoarea profitului brut din vânzări exprimată în
procente care îi revine cifrei de afaceri.

Mv = 𝑃𝑟𝑜𝑓𝑖 𝑡 𝑏𝑟𝑢𝑡 𝑑𝑖𝑛 𝑣â𝑛𝑧ă𝑟𝑖
𝐶𝑖𝑓𝑟𝑎 𝑑𝑒 𝑎𝑓𝑎𝑐𝑒𝑟𝑖 x 100
Mv 2014 = 70.029
1.951 .465 x 100 = 3,58 %
Mv 2015 = 107 .996
1.969 .803 x 100 = 5,48 %
Mv 2016 = 131 .688
3.215 .783 x 100 = 4,09 %
310357
223
050100150200250300350400
Anul 2014 Anul 2015 Anul 2016Durata derotație astocurilor înzile

47

Profit brut din vânzări (Pbv) este egal cu diferența dintre contul 707 și cel de
cheltuieli, respective 606 din contul de profit și pierdere. Astfel că avem:
Pbv 2014 = 454.099 – 384.070 = 70.029
Pbv 2015 = 544.841 – 436.845 = 107.996
Pbv 2016 = 607.160 – 475.472 = 131.688
( Popan, 2007: 115)

Figura nr. 12. Marja brută din vânzări în perioada 2014 -2016
Sursa: prelucrare proprie
Valorile obținute se raportează la o unitate de resurse investite de către întreprindere.

3.2.6. Indicatorii de echilibru financiar
a) Situația netă adică capitalul propriu
SN = Active totale – Datorii totale = ANC = capitalurii
SN 2014 = ANC 2014 = 1.655.715 – 509.603 = 1.146.112
SN 2015 = ANC 2015 = 1.928.376 – 515.252 = 1.413.124
SN 2016 = ANC 2016 = 1.962.558 – 425.125 = 1.540.433

Pentru firma Martelino Shoes acest indicator arată o situație financiară sănătoasă,
astfel că valoarea firmei a crescut.
b) Fondul de rulment (FR)
FR = Capital permanent – Active imobilizate
FR 2014 = 1.269.055 – 1.108.075 = 160.980
FR 2015 = 1.413.124 – 984.739 = 428.385
3,58%5,48%
4,09%
00,010,020,030,040,050,06
Anul 2014 Anul 2015 Anul 2016Marja brută dinvânzări

48
FR 2016 = 1.540.433 – 1.023.309 = 517.127
Din punct de vedere al structurii capitalului permanent, fondul de rulment are 2
componente:
FR propriu = Capital propriu – Active imobilizate
FR imprumutat (strain) = FR – Fr propriu
FR propriu 2014 = 1.146.112 – 1.108.075 = 38.037
FR propriu 2015 = 1.413.124 – 984.739 = 428.385 = FR 2015
FR propriu 2016 = 1.540.433 – 1.023.309 = 517.127 = FR 2016
FR împrumutat 2014 = 160.980 – 38.037 = 122.943
FR împrumutat 2015 = 428.385 – 428.385 = 0 FR 2015 = 517.127 – 517.127 = 0

Figura nr. 13. Fondul de rulment în perioada 2014 -2016
Sursa: prelucrare proprie
Fondul de rulmen t pozitiv arată că activele circulante depășesc datoriile curente. În
practică, fondul de rulment al întreprinderii se consideră că trebuie să aibă valori între 1 -3
ori cifra de afaceri lunară.
c) Necesarul de fond de rulment (NFR) reprezintă banii ce trebuie rulații în
întreprindere pentru a asigura funcționarea acesteia.

NFR = Necesități ciclice – Resurse ciclice
Necesități ciclice = Necesarul temporar – Disponibilități
Resurse ciclice = Resurse temporare – Creditele de trezorerie
FR propriu
FR împrumutat
FR
0100.000200.000300.000400.000500.000600.000
Anul 2014 Anul 2015 Anul 201638.037428.385517.127
122.943
0 0160.980428.385517.127Fondul de rulment

49
Pe baza bilanțului NFR se determină astfel:

NFR = ( Active circulante + Cheltuieli în avans – Casa și conturile la bănci) – (
Datorii ce trebuie plătite într -o perioadă de 1 an + Credite bancare + Venituri în avans )

Tabelul nr. 2 . Elemente necesare pentru calcularea fond de rulment pe perioada 2014
-2016
Ani
Elemente 2014 2015 2016
Active circulante 632.406 941.445 857.483
Cheltuieli în avans 0 2.192 0
Casa și conturi la
bănci 5.757 269.004 14.716
Datorii curente 386.660 386.630 425.125
Credite bancare 122.943 0 0
Venituri în avans 0 128.622 0
Sursa: prelucrare proprie

NFR 2014 = ( 632.406 + 0 – 5.757) – ( 386.660 + 122.943 + 0) = 626.649 – 509.603 =
117.046

NFR 2015 = (941.445 + 2.192 – 269.004) – ( 386.630 + 0 + 128.622) = 674.633 – 515.252
= 159.381

NFR 2016 = (857.483 + 0 -14.716) – ( 425.125 + 0 + 0) = 842.767 – 425.125 = 417.642

Figura nr. 14. Necesarul de fondul de rulment în perioada 2014 -2016
Sursa: prelucrare proprie
Necesarul de fond de rulment

50
d) Trezoreria netă (TN) reprezintă echilibrul financiar al întreprinderii.

TN = FR – NFR
TN 2014 = 160.980 – 117.046 = 43.934
TN 2015 = 428.385 – 159.381 = 269.004
TN 2016 = 517.127 – 417.642 = 99.485
( Petrescu, 2006)

Figura nr. 15. Trezoreria netă în perioada 2014 -2016
Sursa: prelucrare proprie
Din graficul de mai sus se desprind următoarele concluzii:
 Valoarea trezoreriei nete a fost pozitivă în cei trei ani, respectiv 2014, 2015 și 2016 ;
 Reducerea trezoreriei nete în 2016 este consecința creșterii necesarului de fond de
rulment;
 Creșterea trezoreriei nete din 2015 se datorează creșterii fondului de rulment

3.3 Operați privind cheltuielile, veniturile și rezultatul exercițiului

3.3.1 Anul 2014

În declarația anuală care cuprinde și trimestrul IV avem situația următoare :
 Calculul impozitului pe trimestrul IV
Profit contabil (rezultat contabil, sold ct. 121 din balanța de verificare decembrie 2014 –
Anexa 3 )
= 362.364,23

2014
11%
2015
65%2016
24%Trezoreria netă

51
Profitul impozabil sau fiscal (rezultat fiscal) = profit contabil – venituri neimpozabile +
cheltuieli nedeductibile
= 362.364,23 – 0 + 68.379
= 430.743,23

Cheltuieli nedeductibile ( suma conturilor 691, 6581, 6582) = 62.114 + 981 + 5.284
= 68.379

Impozit pe profit = profit impozabil x cota de 16%
= 430.743,23 x 16%
= 68.919
Din acest impozit se scade sponsorizarea deductibilă și scutirea de impozit aferentă
echipamentelor astfel :
Societ atea a achiziționat în anul 2014 echipament tehnologice în valoare de 9.507,78 lei,
acesta fiind evidențiate în clasa 2, totodată, pentru a obține scutir ea la impozit pe profit
acordată de 16% din valoare a echipamentelor, s -a înregistrat NC 129 = 1.068 cu valoarea
acestui echipament, respectiv 9.507,78 lei.
Impozitul pe profit anual = impozit pe profit – scutiri – sponsorizări
= 68.919 – (9.507,78 x 16%) – 5.284
= 68.919 – 1.521 – 5.284
= 62.114
Conform declarației depuse privind impozitul pe profit s -a declarat în trimestrele I, II și III
suma de 43.783 lei .
Diferența de impozit pe profit datorat = impozit anual – impozitul declarat
=62.114 – 43.783
=18.331 lei, care reprezintă impozitul pe care întreprinderea îl datoreaz ă.

3.3.2 Anul 2015

În declarația anuală care cuprinde și trimestrul IV avem situația următoare :
 Calculul impozitului pe trimestrul IV
Profit contabil (rezultat contabil, sold ct. 121 din balanța de verificare decembrie 2015 –
Anexa 6 )
= 267.011,46

Profitul impozabil sau fiscal (rezultat fiscal) = profit contabil – venituri neimpozabile +
cheltuieli nedeductibile
= 267,011,46 – 0 + 51.324
= 318.335,46

Cheltuieli nedeductibile ( suma conturilor 691, 6581, 6582) = 45.024 + 100 + 6.200
=51.324

52

Impozit pe profit = profit impozabil x cota de 16%
= 318.335,46 x 16%
= 50.933
Din acest impozit se scade sponsorizarea deductibilă și scutirea de impozit aferentă
echipamentelor astfel :

Impozitul pe profit anual = impozit pe profit – scutiri – sponsorizări
= 50.933 – 0 – 5.909
= 45.024
Conform declarației depuse privind impozitul pe profit s -a declarat în trimestrele I,
II și III suma de 45.915 . Difere nța de impozit pe profit = 45.915 – 45.024 = 891 lei, care
reprezintă impozit de recuperat.

3.3.3 Anul 2016

În declarația anuală care cuprinde și trimestrul IV avem situația următoare :
 Calculul impozitului pe trimestrul IV
Profit contabil (rezultat contabil , sold ct. 121 din balanța de verificare decembrie 2016 –
Anexa 9 )
= 802.310,22

Profitul impozabil sau fiscal (rezultat fiscal) = profit contabil – venituri neimpozabile +
cheltuieli nedeductibile
= 802.310,22 – 0 + 210.975
= 1.013.285,22

Cheltuieli ned eductibile ( suma conturilor 691, 6581, 6582) = 133.790 + 61.185 + 16.000
= 210.975

Impozit pe profit = profit impozabil x cota de 16%
= 1.013.285,22 x 16%
= 162.126
Din acest impozit se scade sponsorizarea deductibilă și scutirea de impozit aferentă
echipamentelor astfel :
Societ atea a achiziționat în anul 2016 echipament tehnologice în valoare de 77.099,58 lei,
acesta fiind evidențiate în clasa 2, totodată, pentru a obține scutir ea la impozit pe profit
acordată de 16% din valoarea e chipamentelor, s -a înregistrat NC 129 = 1.068 cu valoarea
acestui echipament, respectiv 77.099,58 lei.
Impozitul pe profit anual = impozit pe profit – scutiri – sponsorizări
= 162.126 – (77.099,58 x16%) – 16.000
= 162.126 – 12.336 – 16.00 0 = 133.790

53
Conform declarației depuse privind impozitul pe profit s -a declarat în trimestrele I,
II și III suma de 120.046. Diferența de impozit pe profit datorat = 133.790 – 120.046 =
13.744 lei, care reprezintă impozitul pe c are întreprinderea îl datorează.

Figura nr. 16. Impozitul pe profit în perioada 2014 -2016
Sursa: prelucrare proprie

Figura nr. 17. Rezultatul exercițiului în perioada 2014 -2016
Sursa: prelucrare proprie
Rezultatul exercițiului înregistrat de societatea Martelino Shoes în perioada 2014 –
2016 a fost profit.

Impozit peprofit
Rezultatul exercițiului

54
CONCLUZII ȘI PROPUNERI

În urma studiului realizat la S.C. Martelino Shoes S.R.L. am ajuns la u rmătoarele
concluzii :
Rata lichidității curentă înregistrată de societatea Martelino Shoes evidențiază o
situație bună a societății în privința lichidităților, astfel societatea poate acoperii datoriile pe
termen scurt din activele curente.
În cazul societății rată lichidității imediate depășeșt e intervalul minim de 0,3 , rezultă
faptul că societatea reușește să își onoreze datoriile pe termen scurt în urma eliminării
stocurilor.
Rata solvabilității patrimoniale înregistrată de SC Martelino Shoes depășește pragul
de minum 40 % care reflectă situaț ia normală a întreprinderii.
Rata solvabilității generale are rezultate cuprinde între 324,9 % și 462,34 % pe
parcursul celor 3 ani,valori peste pragul de siguranță financiară. Astfel că întreprinderea care
capacitatea de a face față scadențelor pe termen lung și scurt.
Rata rentabi lității economice exprimă eficiența utilizării activelor, respectiv
contribuția acestora la obținerea rezultatelor. Societatea Martelino Shoes înregistrează o rată
a rentabilității economice bună, aceeasta fiind în creștere pe parcursul a celor trei ani, ceea
ce rezultă că activele sunt utilizate eficient în scopul obținerii rezultatelor.
Rata rentabilității activelor exprimă eficiența utilizării activelor societății în
activitatea operațională, respectiv gradul de rentabilitate al întregului capital invest it în
firmă. Societatea Martelino Shoes înregistrează valori crescătoare. În anul 2016
înregistrează o rată a rentabilității activelor de 40,88 %, astfel pentru fiecare leu investit în
active, societatea obține sub formă de profi t 40,88 lei.
Rata rentabi lității financiare , reflectă eficiența utilizării capital ului investit de către
unicul asociat.
Întreprinderea Martelino Shoes își rotește stocul cel mult o singură data în cursul
unui exercițiu financiar pentru a susține un anumit nivel al vânzărilor.
Marja brută din vânzări ne arată procentul de profit brut din vânzări care revine cifrei
de afaceri. Astfel că în 2015, procentul de 5,48 % arată că la 100 lei vânzări se obține 5,48
lei.
Pentru firma Martelino Shoes, situația netă arată o situație financi ară sănătoasă, astfel
că valoarea firmei a crescut.
Fondul de rulment este pozitiv în perioada analizată, înseamnă că activele circulante
depaș esc datoriile curente, adică există posibilitatea transformării în lichidităț i a activelor
circulante pe termen s curt.
Trezore ria netă este pozitivă în cele trei exerciții financiare și cu o variație
semnificativă în anul 2015 care se datorează creșterii fondului de rulment.
Reducerea trezoreriei nete în 2016 este consecința creșterii necesarului de fond de
rulment .

55
Rezultatul înregistrat de societatea Martelino Shoes este în creștere pe parcursul a
celor trei ani, evidențiând faptul că rezultatul nu este afectat de amortizare.
La nivelul economiei naționale românești există tendința de creștere a salariului
minim pe economie. Astfel în ziua de azi acesta a ajuns la suma de 1450 lei, modificare
împusă din 01.02.2017.
În următorii ani România va trebui să își alinieze salariile la nivelul Uniunii Europene
în acest context situația financiară a S.C. Martelino Shoes S .R.L. se va deteriora pe seama
scăderii comenzilor de confecții încălțăminte în sistem lohn, întrucât specificul lohn -ului
este tocmai utilizarea forței de muncă ieftiă. În situația în care mâna de lucru va deveni mai
scumpă tendința marilor branduri este de a migra spre țări unde pot să își producă propriile
mărci cu costuri minime.
Cu toate că pe perioada analizată toți indicatori de lichditate, solvabilitate,
rentabilitate, de activitate sau gestiune, de profitabilitate și de echilibru financiar, sunt bu ni
și foarte buni în vederea supraviețuirii pe termen lung a companiei se impune înființarea unui
departament de marketing care să studieze cerințele pieței locale precum și tendințele
internaționale în designul de încălțăminte, iar pe baza acestor studii, departamentul de
designe și creație să proiecteze produse de bună calitate și adaptate cerințelor pieței locale și
a celei internaționale.
Dată fiind experiența și profesionalismul S.C. Martelino Shoes S.R.L. și totodată
colaborarea cu marile branduri int ernaționale pentru care a prestat servicii ireproșabile.
Consider că ar putea fără probleme să își creeze și să își promoveze propriile mărci de
încălțăminte care să facă cu succes concurență brandurilor deja consacrate.

56

BIBLIOGRAFIE
1. Achim V.M., Borlea S.N., ( 2014). Analiză financiară actualizată cu prevederile
IFRS , Editura Presa Universitară Clujană, Cluj – Napoca .
2. Cernușca, L., (2010). Contabilitate și Gestiune fiscală , Editura Tribuna Economică,
București .
3. Cuzdriorean, D.D., (2013). Relația dintr -e contabilitate și fiscalitate , Editura Casa
Cărții de Știință, Cluj -Napoca .Popa , I., Matiș, D., Pop, A., Peter Ș., (2009). Bazel e
contabilități , Editura Eikon, Cluj -Napoca .
4. Dumitru Paraschivescu, M., Radu, F., (2008). Managementul contabilității
financiare , Editura Tehnopress, Iași .
5. Dumitru Paraschivescu, M., Radu, F., Lepădatu, G.,, Pătrașcu, L., (2010) .
Contabilitate financiară , Editura Tribuna Economică, București .
6. Ighian, D.S., (2012), Bazele contabilității. Teorie și practic ă, ediția a II –a, Editura
Risoprint, Cluj -Napoca.
7. Lăcrița, G.N., (2011). Fiscalita pentru profesioniști , Editura Tribuna Economică,
București .
8. Malciu, L., Feleagă, N., (2004). Reglementare și practici de consolodare a
conturilor , Editura CECCAR, București .
9. Mateș, D., Matiș, D., Colteț, D., (2006). Contabilitate financiară a entităților
economice , Editura Mirton, Timișoara .
10. Matiș, D., Pop, A., (2008). Contabilitate financiară , Editura Casa Cărții de Știință,
Cluj-Napoca .
11. Matiș, D., (2010). Bazele contabilități , Editura Casa Cărții de Știință, Cluj -Napoca .
12. Pântea , I. P., Bondea , G., (2014). Contabilitate financiară , Editura Intelcredo,
Deva .
13. Petcu, M., (2009). Analiză economică financară a întreprinderii , Editura
Economică, București .
14. Petrescu S.,, (2010 ). Analiză și diagnostic financiar – contabil , Editura CECCAR,
București.
15. Popan M. (2007). Realizarea situațiilor financiare și calculația costurilor , Editura
Oscar Print, București.

57
16. Ristea, M., Lungu , I.C., Jianu, I., (2004). Ghid pentru înțelegerea și apliacrea
Standardelor Internaționale de contabilitate , Editura CECCAR, București .
17. Ristea, M., Dumitru, G.C., (2011). Contabilitatea rezultatului întreprinderii ,
Editura Tribuna Economică, București .
18. Tiron T.A., (2004). Contabilitate financiară a societăților comerciale mici și
mijlocii , Editura Daci a, Cluj -Napoca .
19. Vintilă, G., (2006). Fiscalitate: metode și tehnici fiscale , Editura Economică,
București .
20. Vișan, D., (2011). Aprofundări în contabilitatea financiară , Editura Tribuna
Economică, București .
21. ***Hotărârea nr. 44
22. *** IFRS (2011). Standarde Internaționale de Raportare Financiară.
23. *** Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.
24. *** OMFP 1802/ 2014.
25. *** www.oeconomica.uab.ro

58

ANEXE

ANEXA NR. 1 – BILANȚ 2014
ANEXA NR. 2 – CONTUL DE PROFIT ȘI PIERDERE 2014
ANEXA NR. 3 – BALANȚA DE VERIFICARE DECEMBRIE 2014

ANEXA NR. 4 – BILANȚ 2015
ANEXA NR. 5 – CONTUL DE PROFIT ȘI PIERDERE 2015
ANEXA NR. 6 – BALANȚA DE VERIFICARE DECEMBRIE 2015

ANEXA NR. 7 – BILANȚ 2016
ANEXA NR. 8 – CONTUL DE PROFIT ȘI PIERDERE 2016
ANEXA NR. 9 – BALANȚA DE VERIFICARE DECEMBRIE 2016
ANEXA NR. 10 – REGISTRUL NUMERELOR DE INVENTAR AL
MIJLOACELOR FIXE