Diagnosticul global al intreprinderii Demers principal in activitatea de evaluare [617384]

Diagnosticul global al intreprinderii – Demers principal in activitatea de evaluare
In activitatea de evaluare trebuie sa se aiba in vedere ca toate sursele de date si informatii
sunt reale, credibile si reflecta fidel activitatea intreprinderii, conform Standardului de
Evaluare SEV 5, care impune evaluatorului sa verifice acuratetea si credibilitatea acestor
surse si concordanta lor cu uzantele de pe pietele si locurile unde se efectueaza evaluarea.
Diagnosticul juridic
Scopul diagnosticului juridic est e de a verifica aspectele juridice legale ale activitatii
intreprinderii, cum ar fi raporturile cu proprietarii, partenerii si salariatii din punct de
vedere al documentelor pe care se bazeaza aceste relatii. Aici se pot evidentia urmatoarele
aspecte1
 legalitatea constituirii intreprinderii, ca si drepturile si obligatiile care decurg de aici;
 legalitatea contractelor incheiate cu partenerii si cu salariatii;
 regimul fiscal al intreprinderii;
 existent unor litigii si actiuni juridice in curs.
Realizarea ace stui diagnostic presupune detalierea unor elemente specifice in mai multe
domenii: dreptul intreprinderii, dreptul civil, dreptul comercial,dreptul fiscal, dreptul muncii,
drptul mediului si litigiile.
Diagnosticul operational (tehnic – de exploatare)
Diagnostucul operational vizeaza activitatea de exploatare a intreprinderii cu tot ceea ce
aceasta implica: factorii tehnici si materiali, tehnologia de fabricatie a produselor si
managementul organizational al intreprinderii.
Calitatea acestor factor i si utilizarea lor in conditii de eficienta maxima pot contribui la
cresterea valorii intreprinderii prin intermediul unor indicatori cantitativi si calitativi
specifici.
Diagnosticul comercial
Acest tip de diagnostic vizeaza functiunea comerciala a intre prinderii si impune
elucidarea unor aspecte concrete privind pozitionarea intreprinderii pe piata
concurentiala in raport cu competitorii, produsele/serviciile oferite, politica de
marketing (promovare, publicitate, vanzari), partenerii (furnizorii, client ii), strategia
intreprinderii in raport cu evolutia cererii.
Diagnosticul resurselor umane si managementului

1 Petrescu Silvia, Evaluarea economică și financiară a întreprinderii, Editura Tehnopress, Iași,
2012,p.44.

Componenta importanta a diagnosticului de evaluare, diagnosticul resurselor umane si
managementului intreprinderii concretizeaza modul de exercitare a functiunii de personal a
intreprinderii si respectiv a atributelor de coordonare si comanda ale conducerii.
Principalele aspecte care trebuie evidentiate in cadrul diagnosticului vizeaza, pe de o parte
politica de personal a intreprinderii, ia r pe de alta parte performanta managementului in
corelatie directa cu valoarea intreprinderii.
Diagnosticul managementului intreprinderii
In diagnosticul de evaluare se impune prezentarea unor aspecte care vizeaza modul in
care se exercita actul de conducere in intreprindere, dat fiind rolul unui management
performant in asigurarea si cresterea valorii acesteia.
Principalele aspecte privind organizarea si conducerea intreprinderii vizeaza:
 echipa de conducere;
 documentele legale care atesta exercitarea prerogativelor;
 pozitia membrilor echipei de conducere in raport cu partenerii;
 prezentarea metodelor si stilului de conducere;
 obiectivele inscrise in contractul de management privind strategia intreprinderii;
 criteriile de performanta inscris e in contractul de management si modul lor de
realizare.
Diagnosticul financiar -contabil
Acest diagnostic constituie punctul forte al diagnosticului de evaluare atata vreme cat
el sintetizeaza rezultatele celorlalte tipuri de diagnostic,pe de o parte, iar pe de alta parte
aduce informatii si concluzii specifice domeniului financiar -contabil care au semnificatie si
se utilizeaza in evaluare.
Obiectivele majore ale diagnosticului financiar contabil, ca o componenta de baza ɑ
diagnosticului economic o-financiar,sunt exprimate prin urmatoarele aspecte:
 sa permita ajustarea situatiilor financiare istorice ale intreprinderii pentru ɑ
favoriza abordarea valorii pe baza de active, cu corectiile necesare asupra
elementelor de activ si datorii;
 sa permita ap licarea evaluarii pe baza de venit prin estimarea abilitatii
intreprinderii de ɑ genera fluxuri viitoare de venit pentru furnizorii de capital;
 sa permita compararea intreprinderii cu entitati similare in vederea evaluarii prin
comparatie, in scopul dimens ionarii rentabilitatii si riscului, ceea ce impune in
final estimarea costului capitalului si ɑ ratelor de actualizare.