Coordonato r ștințific : [617282]

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE
“VICTOR BABEȘ” DIN TIMIȘOARA
FACULTATEA DE MEDICIN Ă
Specializarea Balneofiziokinetoterapie și Recuperare
CANDIDAT: [anonimizat] :
Șef de lucrări Dr. Popa Daniel

T I M I Ș O A R A
2 0 1 9

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE „VICTOR
BABEȘ” DIN TIMIȘOARA
FACULTATEA DE MEDICINĂ
Specializarea Balneofiziokinetoterapie și Recuperare
Candidat: [anonimizat] :
Șef de lucrări Dr. Popa Daniel

T I M I Ș O A R A
2 0 1 9

2
CUPRINS
Introducere ……………………………………………………………… ………………………. 3
I.Partea generală ………………………………………………………. ………………………. 4
1. Noțiuni de anatomie si biomecanică ……………….. ……………………. 4
1.1. Anatomia genunchiului ………………………. …………………. 4
1.1.1. Oase …………… ………………….. ……………………… 4
1.1.2. Ligamente ……………………………… ………………. . 5
1.1.3. Tendoane……………………….. ……………………….. 6
1.2. Biomecanica genunchiului ………………….. ………………… . 7
2. Patologii ale genunchiului ……………………………. …………………… .
3. Tablou clinic ………………………………………………. …………………… .
4. Tratament ………………………………………………….. …………………… ..

3
Introducere
Am ales această temă deoarece leziunea de menisc este o patologie destul de des întâlnită
atât la tineri cât și în rândul persoanelor în vârstă. Totodată, genunchiul și articulația sa sunt
foarte importante în activitățile de zi cu zi, fiind o articulație foarte solicitată pe perioada
întregii zile.
Genunchiul reprezintă partea membrului inferior la nivelul căreia coapsa se unește cu gamba .
Genunchiul este articulația cel mai frecvent afectată de către sportivii adolescenți cu o
valoare estimată anual de 2,5 milioane de leziuni.
Articulația genunchiului trebuie să fie suplă și mobilă pentru a permite flexia și extensia
membrului inferior. Ea trebuie de asemenea să fie stabilă, având în vedere faptul că susține
toată greutatea corpului . Completarea perfectă a suprafeței articulare a femurului cu cea a
tibiei este asigurată prin existența a două formațiuni fibrocartilaginoase numite meniscuri.
Meniscul este un cartilaj situat între tibie și femur, având rol de amortizare și de stabilizare
a genunchiului. Format din cartilaj fibros, meniscul asigură lubrifierea regiunii.
Fiecare genunchi prezintă un menisc extern și unul intern. Mai exact, meniscul este un
cartilaj care are rolul de a stabiliza, amortiza și de a proteja genunchiul. Leziunile se produc
mai frecvent la nivelul meniscului intern decât la cel extern. Ruptura de menisc este una
dintre cele mai frecvente leziuni ale genunchiului c are poate apărea la oricine, dar care
afectează în mod special persoanele care practică sport regulat și constant.
Leziunea de menisc reprezintă o amenințare pentru pacienții activi , deoarece le este afectată
calitatea vieții, iar în cazuri avansate se poa te ajunge până la artroză. Este rara la copiii mici.
Cu varsta insa, meniscul se uzeaza si poate fi afectat mai usor. Leziunile la nivelul
meniscului pot fi singulare sau se pot asocia cu alte leziuni in cadrul unor traumat isme
complexe – luxații, entorse , fracturi.
Ruptura de menisc se produce de obicei intr -o miscare de torsiune, de seori cu piciorul fixat
pe toată talpa ș i cu genunchiul flectat partial (la ridicarea de g reutati, la tenis, fotbal).

4
I. Partea generală
1. Noțiuni de anatomie și biomecanică
1.1. Anatomia genunchiului :
1.1.1 . Oase :
În alcătuirea articulației genunchiului intră :
 Femurul : Unicul os al coapsei, prezintă în partea inferioară două proeminențe numite
condili femurali, aceștia sprijinindu -se pe partea superioară a tibiei.
 Tibia este cel mai voluminos os dintre oasele gambei și este situat în partea internă a
gambei.
 Peroneul/fibula este un os lung localizat în partea externă a gambei, având un rol
minor în articulație.
 Rotula este un os situat în profunzimea tendonului mușchiului cvadriceps. Transmite
forțele exercitate de tendon, către tibie, pentru a permite mișcarea de extensie a
genunchiului.
 Meniscurile joacă rolul unor perne amortizoare între femur și tibie.

5
Acestea susțin aproximativ 40% din sarcinile mecanice exercita te asupra genunchiului.
Împreună cu ligamentele, acestea asigură stabilitatea articulară fără a împiedica mobilitatea.
1.1.2 . Ligamente :
 Ligamentele încrucișate sunt situate la mijlocul genunchiului, menținând contactul
dintre femur și tibie.
 Ligamentul incrucisat anterior (LIA) conecteaza portiunea posterioara a osului
coapsei (femurul) cu partea anterioara a tibiei din genunchi.
 Ligamentul incrucisat posterior (LIP) -cel mai rezistent dintre cele patru ligamente
majore – asigura stabilitatea genunchiului , limiteaza alunecarea posterioara a tibiei pe
femur si previne rasucirea ei spre exterior.
 Ligamentul colateral medial (LCM) – este situat pe partea interna a genunchiului,
intre femur si tibie.
 Ligamentul colateral lateral (LCL) conecteaza partea lateral a a femurului la partea
laterala a capului fibular.
 Ligamentele interne și externe asigură stabilitatea articulației. Rolul lor este acela de
a limita mișcările spre partea interioară și cea exterioară.
 Ligamentul patelar unește partea superioară a tibiei cu partea inferioară a rotulei.

6
1.1.3. Tendoane :
 Tendonul mușchiului cvadriceps se află în partea ventrală a genunchiului, în partea
superioară a rotulei. El intervine în timpul mișcărilor de extensie a gambei.
 Tendonul rotulian

7
1.2. Biomecanica genunchiului:
Mișcarea primordială în această articulație este cea de flexie -extensie la care se adaugă
mișcări secundare rotație (internă și externă); poate apare și o foarte redusă mișcare de
înclinare laterală.
Mișcarea de flexie începe cu o rostogolire și se termină cu o rotație pe loc.
Limita flexiei o reprezintă întâlnirea fețelor posterioare ale segmentelor (coapsă și gambă).
Principalii flexori ai genunchi ului sunt: bicepsul femural și semimembranosul, la care se
asociază și semitendinos ul, gemenii (din tricepsul sural), popliteul, plantarul mic și croitorul.
Flexia asociază și o mișcare de rotație internă.
Mișcarea de extensie începe cu rotația extremității femurului și se termină cu rostogolirea pe
platoul tibial. Extensia asociază și o rotație externă a gambei (datorită bicepsului femural).
Principalii extensori sunt cvadricepsul și tensorul fasciei lata; la acțiune se asociază tendonul
cvadricepsului și rotula care fac parte din aparatul complex de extensie al genunchiului .
Extensorii , fiind mușchi antigravitaționali, au forță de acțiune totală mai mare ca cea a
flexorilor.
Rotația internă – externă se datorează înălțimii diferite a condililor femurali și a ligamentelor
încrucișate; rotația norm ală maximă activă este de 15 -20 grade iar cea pasivă de 35 -40 grade
și se realizează în jurul unui ax vertical care trece prin centrul spinelor tibiale.
Rotația externă este realizată de bicepsul femural iar cea internă de semimembranos,
popliteu, semitendinos, dreptul intern și croitor. Musculat ura rotatoare internă este mult mai
bine reprezentată decât cea externă, deoarece rotația internă este o mișcare obișnuită asociată
flexiei, pe când rotația externă este excepțională.
Înclinarea laterală – este limitată de ligamentele colaterale; acestea s unt tensionate la maxim
în extensie și c omplet relaxate în semiflexie .
Deplasarea înainte -înapoi a platoului tibial pe condilii femurali este limitată de ligamentele
încrucișate .