Nr 2 Licenta Bunaaa Hh (2) [617239]

4 CUPRINS

CAPITOLUL 1 INTRODUCERE
CAPITOLUL 2 CADRUL TEORETIC
2.1. Mecanismele de apărare
2.1.1. Definiție, caracteristici
2.1.2. Clasificarea mecanismelor de apărare
2.2. Stresul
2.2.1. Sfera afectiv emoțională vs Stres
2.2.2. Definiție, caracteristici și evaluare
2.2.3. Conceptul de coping
2.2.4. Simptomele stresului
2.2.5. Consecințele stresului
2.3. Emoțiile
2.4. Anxietatea
2.5. Burnout -ul
2.6. Stresul Ocupațional
2.7. Mecanismele de apărare în si stemul medical
CAPITOLUL 3 SCOPUL ȘI OBIECTIVELE CERCETĂRII
3.1. Scopul și obiectivele cercetării
3.2. Întrebarea de cercetare
CAPITOLUL 4 METODOLOGIA CERCETĂRII
4.1. Lot de subiecți
4.2. Metode și instrumente
4.3. Procedura de lucru
CAPITOLUL 5 PREZENTARE, ANALIZĂ ȘI INTERPRETARE
5.1. Rezultatele și analiza datelor
5.2. Interpretarea rezultatelor
CAPITOLUL 6 CONCLUZII ȘI DIRECȚII VIITOARE DE CERCETARE

5 6.1. Limitele cercetări i
6.2. Concluzii și discuț ii
6.3. Cercetări viitoare
BIBLIOGRAFIE
ANEXE

6 CAPITOLUL 1 INTRODUCERE

Lucrarea de față se dorește a fi o perspectivă a evalu ării mecanismelor active
declanșate în urma acț iunii factoril or profesionali din domeniul Serviciului de Ambulanță
Sibiu. Studii le desfă șurate în mediul asistenților medicali au demonstrat că sunt afectați unul
din trei angajați din comunitatea europeană de condițiile de mu ncă din această sferă .
Elemente de stres sunt de asemenea prezente pe toate planurile psihologice ș i
comportamentale. Astfel, avem o activare a resurselor umane până aproape de epuizare,
culminând uneori cu burnout -ul și afecț iuni vegetative sau somatice.
Comportamentele conflictuale atât în mediul profesional cât ș i cel familial sunt
oglinda factori lor stresori care generează declanșarea mecanismelor de apă rare. Studiile
desfășurate în sistemul medical din România fiind relativ puține, precum și faptul că am
activat ca voluntară în cadrul Serviciului de Ambulanță Sibiu, m -au determinat să abordez
o astfel de temă , cu sco pul de a cunoaș te, ameliora, sau optimiza r aportul dintre consumul
psihic și randamentul în activitatea profesională a asistenț ilor medicali. Totodată, practica
în acest serviciu m -a pus în situaț ia de a experimenta la propriu aceste efecte ale
mecanismelo r de apă rare active.
Evenimentele care duc la reacț ii individuale adaptate sau neadaptate la stimulii
stresori, generează un specific de manifestare a su biectivului din interiorul fiecărui individ,
având la bază capacități diferite de răspuns și apă rare în fața acestora.
Mecanisme le de apă rare generează modalitățile specifice de acțiune în urma influenței
factorilor de mediu, î n cazul acesta fiind vorba despre cei profesionali. O parte dintre aceștia
sunt modelați social sau individual, în funcție de capacitățile individului și de suportul de
care acesta are parte. Totodată, sferele afective și cognitive , ajută la gestionarea st ărilor
pulsional -tensionale, consecutive interacțiunii cu activitățile specifice asistenților medicali
de la Serviciul de Ambulanță Sibiu.
Unul d intre efecte este stresul ocupaț ional, acesta fiind abordat de către Mielu Zlate
în 2007 din perspectiv a relați ei cu sănătatea, performanț a, decizia, stilul de conducere ș i
comportamentul individului. Simptomele acestuia cuprind: creșterea frecvenței respirat orii
și cardiace, tulburări ale capacităț iilor cognitive, ale ritmului circadian, ale
comportamentu lui alimentar, modifică ri in ierarhia sistemului motivațional, reactivitate
emoț ională crescută, neî ndeplinirea indicatorilor d e corectitudine, viteza de reacție și

5
performanța în activitate, stări de culpabilitate, tulburări de natură psihică , etc.
În consecință, pentru minimalizarea acestora se i mpune o studiere mai aprofundată a
mecanismelor active în urma adaptării și apărării individului sub acț iunea factorilor
profesionali.

6
CAPITOLUL 2 CADRUL TEORETIC

2.1. Mecanisme de apărare

2.1.1. Definiție, caracteristici

Termenul mecanism de apărare este un termen de bază ale psihanalizei, psihopatologiei.
Acest concept a apărut la S. Freud în studiile dedicate psihonevrozelor de apărare, dar toate
meritele celebrității acestui concept sunt datorate Annei Freud (fiica sa), care, efectuează o
sinteză a datelor în legătură cu mecanismele de apărare, descriind motivele și țintele
apărării. Mecanismele de apărare a eul ui, în psihanaliză reprezintă o serie reprezentativă de
operații care se opun ruperii echilibrului și dezagregării in dividualității biopsihice (Popescu –
Neveanu , 1978)
Potrivit lui Laplanche și Pontalis, activitatea de apărare generală, este atunci când excitațiile
interne (pulsiunile) și repr ezentările (fantasme, amintiri) de care sunt legate pulsiunile, la
situațiile capabile în declanșarea excitației, în măsura în care nu sunt compatibile cu
echilibrul, realizăm ca este dezagreabilă pentru ea. (Laplanche și Pontalis, 1967).
J.B.Coleman (1950), a sistematizat și definit mecanismele de apărare a eului. Deoarece
conceptual de mecanism de apărare a cauzat interesul multor cercetători, documentele
recunoscute au ajuns la numărul de 1169, între anii 1991 -1995.
Potrivit lui Laplanche si Pontal is, mecanismele de apărare sunt operații prin care putem
evidenția apărarea. Apărarea este o finalitate care reduce pericolul integrării și constanta
individului biopsihologic. Mecanismele pot fi diferențiate dupa etapa genetică în cauză,
după tipul de afe cțiune avut, etc. (Laplanche și Pontalis, 1967).
Conform lui Sillamy, apărarea reprezintă mecanismul psihologic inconștient, care este
utilizat de indivizi în diminuarea angoasei generată de unele conflicte interioare între legile
morale și sociale și exig ențele intstinctuale. (Sillamy, 1980)
Braconnier descrie mecanismele de apărare ca fiind mijloace la care recurge eul pentru a
canaliza și controla pericolele externe și interne. (Doron și Parot, 1991)

7
2.1.2. Clasificarea mecanismelor active de apărare
Activism
Controlarea unor conflicte psihice traumatice prin recurgerea la acțiuni, înlocuind reflecția
sau trăirile afectelor.

Afiliere
Cererea ajutorului altor persoane in momentele în care subiectul trece printr -o situație care
îi provoacă angoasă.

Afirmare de sine prin exprimarea sentimentelor
Atunci c ând o persoană trăiește un eveniment stresant, acesta, prin utilizarea mecanismului
respectiv, se exteriorizează cu ușurință, într -un mod care nu este nici agresiv, nici
manipu lator.

Altruism
Fidelitate față de cealaltă persoană, permițându -i subiectului să iasă dintr -un conflict.

Anticipare
Într-o situație conflictuală, anticiparea se ref eră la imaginarea viitorului. (reacțiile
emoționale, consecințele, posibile răspunsuri și soluții)

Anul area retroactivă
Iluzia unui eveniment, a unei acțiuni sau dorințe conflictuale care poate să fie anulată
datorită puterii absolute a unor acțiuni sau dorințe ulterioare, considerate a avea un efect de
distrugere retroactivă.

Ascetismul adolescentului
Refuzul adolescentului în legătură cu plăcerile corporale. Acest mec anism de apărare
protejează eul impotriva nevoilor pulsionare.

8
Clivaj (al eului, al obiectului)
Separarea eului sau a obiectului sub amenințări angoasante, acțiune din care reiese
coexistența celor două părți astfel separate, necunoscându -se între ele, compromisul fiind
imposibil în această situație.

Contrainvestire
Opunerea tendinței energiei psihice a eului spre des cărcarea pulsiunii.

(De)negare
Freud, in opera lui, definea termenul “denegare” ca având două sensuri: Refuzul de a -și
recunoaște paternitatea asupra unui gând, a unei dorințe, a unui sentiment; refuzul
subiectului de a interpreta exact ceea ce îl privește.

Formațiunea reacțională
Schimbarea caracterului care permite o economie a refulării, ținând cont că unele tendințe
inacceptabile sunt substituite tendințe permanente.

Identificare
Însușirea inconștientă a unui aspect, a unei proprietăți al altei persoane, care ghidează
subiectul spre o transformare totală sau parțială după m odelul persoanei identificate.

Identificare proiectivă
Atunci când subiectul își închipuie că intră în interiorul celuilalt, încercând să debaraseze
sentimentele ș i pulsiunile simțite, controlând astfel cealaltă persoană.
Intelectualizare
Generalizarea într -o confruntare cu o situație conflictuală, care i -ar provoca o anxietatea
mare subiectului, dacă ar recunoaște implicarea lui personală.

Introiecție
Permiterea unei detașări a unui obiect sau a unei părți care prezintă eul drept reper pentru
înțelegerea lui.

9
Izolare
Înlăturarea afectului în legătură cu o reprezentare conflictuală, în timpul în care
reprezentar ea în cauza rămâne conștientă.

Inlăturare
Un refuz voluntar a problemelor și sentimentelor neplăcute care îl neliniștesc pe subiect.

Intoarcere către propria persoană
Refuzul inconștient al subiectului asupra agresivității propii, pe care o ia asupra lui. Acest
mechanism poate reflecta culpabilita tea, nevoia de pedepsire.

Proiecția
Proiecția este o operație cu ajutorul căreia, subiectul transmite în lumea exterioară
gândurile, dorințele și afectele pe care le refuză în el, atribuindu -le altor persoane sau altor
lucruri din mediul înconjurător. Totodată, mecanismul psihic mobilizat atunci când este
necesară investigarea personalității, a obiectului probelor proiective, este proiecția. De
exemplu, testul petei de cerneală, realizat de către Rorschach .

Raționalizare
Raționalizarea se definește pr intr-o justificare logică, artificială, care ascunde adevăratele
motive iraționale și inconștiente ale unor judecăți ale acestuia, dintre sentimentele și
conduitele sale, deoarece aceste motive nu pot fi recunoscute fără anxietate. Totuși, nu orice
raționa ment suspect este o raționalizare. Unele erori de judecată care sunt cauzate de
premise eronate sau de o atenție insuficientă, pot produce o gandire greșită.
Refugiu în reverie
Este folosit într -o situație de conflict psihologic, dar și în momentele în ca re un subiect se
confruntă cu factori de stres, subiectul regăsindu -se intr -o reverie diurnă excesivă, descrisă
printr -o căutare de relații interpersonale și a unei acțiuni eficiente pentru rezolvarea
problemelor.

10
Refulare
Refularea este activitatea de respingerea inconstientă a unor reprezentări conflictuale active,
care sunt inaccesibile pentru a fi conștientizate.
Refuz (al realității)
Activitatea refuzării unei realități pentru o percepție resimțită ca fiind periculoasă sau
dureroas ă pentru Eu.

Regresie
Revenirea la modurile de gândire anterioare, la relațiile și conduitele obiectuale, în fața
unor pericole interne sau externe care pot provoca stări de frustrare sau angoasă.

Retragere apatică
Este o deta șare care are un rol protector. Este compusă dintr -o indiferență afectivă, o
restrictie socială și o supunere pasivă in fața tuturor evenimentelor, permițându -i persoanei
să suporte situațiile foarte dificile.

Sublimare
Derivare al energiei unei pulsiuni sexuale sau ag resive spre activitățile sociale.

Umorul
Expunerea situațiilor traumatizante care sunt evidențiate prin aspect plăcute, ironice.
(Ionescu, 2002)

2.2. Stresul
2.2.1. Sfera afectiv emotionala vs Stres

La locul de munc ă, stresul este prezent prin forma unor resurse psihice insuficiente în
activitățile solicitante. În situațiile respective, putem vorbi despre un stres ocupațional.
Privind partea bună, stresul profesional, are, în unele situații, un caracter benefic pentru
angajați. „Eu stress” -ul mobilizează și motivează resursele individuale. „Distress” -ul este
cazul contrar, atunci când stresul generează efecte nega tive asupra sănătății. (Jurcău și
Moldovan, 2003).

11
În 2003, Ashkanasy propune un mod de a clasifica emoțiile în diferite tipuri de
organizații; astfel elemente de variație inter personală se află la baza ierarhiei, descriind
modificări în sfera dispoziților și a stărilor emoționale pe care le trăiesc indivizii în mod
normal; deasupra acestora avem un nivel al individului, ap oi unul al relaților sociale stabilite
de acesta, un nivel al grupurilor si unul al organizatilor.
În 1990 Fischer, Shaver si Carnochan au stabilit o ierarhie a emoțiilor pe trei
componente:
a. componente supraordonate: pozitive și negative
b. componente bazale: dragoste, plăcere/bucurie, supărare/furie, tristețe, frică/teamă
c. componente subordonate: duioșire, îndrăgostire, fericire, mulțumire/satisfacție,
mândrie, supărare, ostilitate, dispreț, gelozie, agonie, vină, abandon, oroare, neliniș te.

2.2.2 . Defini ție stres, caracteristici și evaluare
Enumer ând cele mai stresante profesii, asistența medicală se află printre primele meserii,
din mai multe motive, cum ar fi: îngrijirea pacientului, relația strânsă și tensionată cu
îndatoririle de lungă durată și conflictele manifestate la locul de muncă.
“Stresul este un fenomen psihosocial complex ce decurge din confruntarea persoanei cu
cerinte, sarcini, situatii, care sunt percepute ca fiind dificile, dureroase sau de mare
importanta pentru persoa na respective.” (Baban, 1998, p. 5 ).
Stresul survine în momentul în care subiectul se confruntă cu unele evenimente percepute
ca fiind periculoase în bunăstarea fizică și psihologică. Evenimentele respective sunt
considerate stresori, reacțiile oamenilor f iind denumite răspunsuri la stres. (Atkinson, 2002)
În perspectiva psihologică, stresul este definit ca fiind relația particulară dintre subiect și
mediu, unde persoana evaluează mediul ca impunând unele solicitări care întrec resursele
propriei persoane, amenințând starea de bine, evaluând faptul care determină declanșarea
proceselor de coping, respective răspunsurile cognitive, comportamentale și aff ective la
feedback -ul primit. ( Lazarus și Folkman, 1984).
Conform lui H. Selye (1984), stresul este reacți a organismului care este supus unor stimulări
puternice pentru a provoca fie reacția de apărare, fie tulburări funcționale. Starea de stres
reprez intă un organism care depune efort intensiv pentru adaptarea la situațiile neobișnuite.
Lazarus prezintă cele două tipuri de evaluare a stresului :

12
– Primară : evaluând situația în funcție de semnificația confortului persoanei. După
realizarea acestei evaluări, putem cataloga această situație ca fiind dăunătoare sau ca fiind
o provocare pentru individ.
– Secundar ă: evaluând resursele subiectului pentru a răspunde solicitărilor provocate de
situația respectivă.

2.2.3 . Conceptul de coping
Lazarus introduce în psihologie conceptul de coping, într -o lucrare despre stresul
psihologic. Acesta definește copingul drept ansamblul eforturilor comportamentale și
cognitive destinat controlării și reducerii exigențelor externe sau interne care ameninț ă
resursele individului. În Bloch copingul este definit ca un proces activ în care individul face
față situațiilor stresante reușind să le controleze. În literature de specialitate, tipurile de
coping sunt inventariate astfel:
– Copin g focalizat pe emoții ( gestionarea stărilor emoționale)
– Coping focalizat pe probleme ( gestionarea problemelor stării emoționale)
– Coping evitant ( tehnici passive pentru reducerea tensiunii emoționale)
– Coping “vigilent” ( tehnici active pentru înfruntarea situațiilor) (Lazarus, 198 1)

2.2.4 . Simptomele stresului
Manifestările stresului se pot realiza prin simptome psiho -compo rtamentale sau fizice,
astfel ( Iosif, 1996).
Simptomele psiho -comportamentale sunt reflectate prin capacitatea scăzută de memorare și
concentrare a atenției, puterea de decizie scăzută, pierderea intereselor, culpabilitate
crescută, hipersensibilitate crescută, nivel ridicat de absenteism și îmbolnăvire, nerealizarea
obiectivelor propuse, rata crescută a accidentelor de eroare, creșterea numărului de conflicte
interne între angajați.
Simptomele fizice sunt recunoscute prin tulburările de somn, de alimentație, afecțiuni
digestive, frecvența respiratorie crescută, creșterea tensiunii arteriale.
”Cele 7 nivele ale stresului. În cercetarea sindromului de epuizare p rofesională (burnout) se
face distincție între factorii interni și cei externi, care declanșază stresul la un om. Această

13
distincție, atunci când s -a întalnit, s -a considerat încă de la început ca având nevoie de încă
o diferențiere. Principalul punc de pl ecare este persoana însăși. Însă factorii de stress externi
necesită o structurare în funcție de contextele de viață în care trăiește omul. De aceea, ca
niveluri de diferențiere a stresului uman am ales (Fengler, 2016, p.13) :
 Persoana însăși
 Contextele ei de viață privată
 Contactele sale profesionale
 Echipa și cercul său de colegi
 Legătura cu superiorii
 Instituția și branșa ei
 Condițiile -cadru social ” ( Fengler, 2016, p.13)

2.2.5 . Consecințele stresului
Consecințele negative cauzate de stres sunt împărțite în trei categorii: comportamentale,
psihologice și fiziologice. (Brate, 2002)
Fizice, medicale, fiziologice: infarct, boli cardiovasculare, migrene, ulcere, dureri
abdominale, dereglări hormonale
Psihologice: insomnie, depresie, anxietate, i nsatisfacția locului de muncă
Comportamentale: violență, abuz de tutun și alcol, absențe. (Brate, 2002)
În prezent, epuizarea profesională nu este considerată o boală sau o consecință personală.
Aceasta este prezentată ca un rezultat al proceselor stresante, fiind localizat la nivel
indivi dual, social și institutional. (Jorg Fengler , 2016)

2.3. Emoțiile
Emoția reprezintă reacția afectivă, simțită la o intensitate mijocie, într -o perioadă scurtă,
urmată de mo dificări în activitățile organismului, aratând atitudinea față de realitate a
individului. ( Comșulea , 2015)

14
Emoțiile determină calitatea vieții noastre. Ele apar în fiecare activitate, la locul de muncă,
în mediul social, in relațiile cu familiile noastre și în relațiile intime. Emoțiile ne pot salva,
dar în același timp ne pot lăsa cicatrici dureroase. Datorită emoțiilor putem acționa în
moduri necorespunzătoare, urmările fiind drastice. (Ekman, 2011)
Cercul Emoțiilor Tabel nr1.
Emoții
fundamentale Emo
Emoții opuse
Bucurie Tristețe
Încredere Dezgust
Frică Mânie
Surpriză Anticipație
Tristețe Bucurie
Dezgust Încredere
Mânie Frică
Anticipație Surpriză
(Plutchik, 1980 )
2.4. Anxietatea
Anxietatea reprezintă o stare pe care o regăsim din ce în ce mai des. Debutul acesteia este
unul foarte rapid și violent. Subiectul simte o stare copleșitoare, fiind secătuit de simptomele
simțite. Proveniența anxietății este emoția de frică, fără a avea n eaparat un obiect anume.
(Holdevici, 2004; Allport, 1981). Frica, fiind una dintre cele mai puternice emoții simțite
de om, care împinge individual la acțiuni precum ( Allport, 1981) : autoconservarea ,
supraviețuirea, autoapărarea. (Allport, 1981)
“Anxietatea face parte din viață – este o reacție normală, pe care o trăim atunci când ne
simțim amenințați sau în pericol. Prin termenul de anxietate înțelegem o serie de modificări
care au loc în organismul nostru, în modul nostrum de gândire și în comportament. Aceste
modificări sunt menite să ne ajute să facem față amenințărilor sau pericolelor, mai ales în
situațiile în care trebuie să reacționăm rapid pentru a ne apăra.” (Bonea, 2014 , p. 52)
“Anxietatea este def inită prin următoarele aspecte (Bonea, 2014. p.54) :
 stare permanentă de tensiune de natură psihologică,

15
 incapacitatea de rezolvare a problemelor cotidiene, considerate a fi normale,
 incapacitatea de a îndeplini anumite sarcini ușo are,
 teama de a ieși afară din casă,
 reacții neuro -vegetative,
 reacții psiho -somatice,
 nervozitate inexplicabilă. “ (Bonea, 2014. p.54)

2.5. Burnout -ul
Acesta a fost definit în 1974 de către Freudenberger î n rela ție directă cu stresul
profesional ș i epuizarea individului. Acesta vorbea ș i despre caracteristicile burnout -ului ca
fiind pesimismul, minima participare la diferite activităț i profes ionale, fatigabilitatea,
tendinț ele depresive , etc.
În Statele Unite, di ntr-o perspectivă a randamentului e conomic, Beehr vor bea despre
pierderile suferite în economia națională în urma stresului manifestat î n diferite profesii.
(Beehr, 1995). La nivel mon dial, trecerea de la munca brută la tehnologiile avansate,
generează o incapacitate a unor indiviz i de a se adapta unor noi cerințe și condiții de muncă .
O altă definire a burnout -ului a aparț inut lui Ero, Gur, Ergun si Yalcin (2014), care
vorbeau desp re un sindrom de epuizare fizică și psihică , ce cuprinde o imagine cu aspec te
negative fața de muncă, dar toto data o stare de amorțeală .
Eleme nte de depersonalizare apar după opinia lui Maslach (1981) , dar și o stare de
împlinire personală insoțită de o componentă emoțională. Consecinț ele celor trei aspecte
cuprind factori ce im plică stresul, dificultatea sarcini i, pesimismul, respingerea față de
ceilalți, sarcasmul, scăderea performanț elor profesionale, etc.
Totodată, apar și dezinteresul, subevaluarea pr opriei persoane, nonimplicarea în
relațiile de muncă, etc. (Erol si c olab., 2014)
Tot Maslach (1986) prezent a trei aspecte a epuizarii profesionale:
a. constatarea unor stări de epuizare accentuată la indivizi, apărute î n decursul mai
multor luni
b. scăderea semnificativă a nivelului de performanță
c. îndepărtarea față de col egii de muncă, activitate și mediul instituț ional
Apariția burnout -ului are la bază :

16
 elemente de natură socio -demografică
 elemente din zona locului de muncă
 elemente ambientale din mediul profesional

În 1994, î ntr-un studiu realizat de Duquette, K érowc , Balbir si Beaudet, aceștia au reflectat
relațile posibile dintre elementele prezentate mai sus care pot duce la o e xplicare a modului de
influență reciprocă dintre mediu si f actorii individuali cu consecinț e asup ra epuizării
profesionale a asistenț ilor medic ali. Copingul activ, vizand emoț ile functionale/pozitive, vine
in spr ijinul diminuarii acestei epuiză ri.

2.6. Stresul Ocupațional
Cu toate că problematica stresului este foarte des întânlită, atât în viața de zi cu zi, cât și în
cercetările științifice, încă nu există o definiție universal acceptată a acestui concept. O
abordare sistematică a stresului definește acest fenomen prin răspunsuri de natură
fiziologică, psihologică sau comportamentală. O altă temă în studierea stresului profesional
este identificarea surselor potențiale de stres. Putem spune că avem un argument central
pentru această perspectivă, datorită anumitor forțe externe care acționează asupra
organismului, reușind să îl dezechilibreze.
Paradigma care concepe stresul ca tranzacție este cea mai recentă și completă p aradigmă.
[Lazarus și Folkman, 1984, citați Kendall, Muenchberger și O’Neill, 2003 ]. Aceasta nu se
rezumă la investigarea unui singur aspect al stresului profesional.
Acest model este centrat pe dinaminca a două mecanisme principale:
 Evaluarea cognitivă – atât a resurselor individului de a rezista acestora, cât și a
factorilor stresori
 Gestionarea stresului
Conform perspective tranzacționale, stresul nu există în individ sau în mediul său, ci este
un proces în continuă dezvoltare, proces care nu permite interacțiunea individului cu mediul
său, evaluarea întâlnirilor și încercarea de a rezolva problemele apărute. (Lazarus, 1993).
Cu toate că s -au propus modele generale complexe ale stresului ocupati onal, puterea lor în
rezolvarea unor problem pentru anumite posturi, este limitată.

17

2.7. Mecanismele de apărare în sitemul medical

”Profilul occupațional d e nursă ( asistent medical generalist) se descrie prin oferirea de
îngrijire persoanelor bolnave, administarea de tratament la indicațiile medicului, asistarea
medicului în cadrul intervențiilor chirurgicale și de urgență. În contextul munci este cuprins:
mediu fizic (sp ital și serviciul de ambulanță) , mediul socio – organizational ( activități
exercitat e sub presiunea timpului, muncă în echipă, interacțiuni sociale, consecințele
erorilor pot fi grave), riscuri (posibile traumatisme fizic, dezvoltarea afecțiunilor alergice,
apariția uzurii psihice). Cunoștințele necesare acestei profesii sunt din domenii precum:
medicină, chimie, biologie, psihologie, consiliere, matematică , servicii client și personal.”
(http://www.cjraetm.ro/index.php/en/ C.J.R.A.E. Timiș)

În cadrul activităților din fișa de post a asistenților medicali, se poate observa o frecvență
disproporționată a unor comportamente corespunzătoare unui specific ocupațional, aceste
comportamente având la bază uneori și mecanismele de apărare. Totodată, se observă o
discrepanță între apariția uno r mecanisme în detrimentul altora. Acestea sunt în funcție de
caracteristicile psihice ale asistenților medicali, de experiențele din trecutul acestora, dar și de
stimulii situaționali din activitățile lor profesionale.
În tabelul din anexe , am reflectat câteva dintre aspectele profesionale și comportamentale
din fișa postului, în corespondență cu mecanismele de apărare specifice, cel mai des
întâlnite. Astfel, se poate vedea că în cazul altruismului , în fișa postului avem ca
activități specifice: respectu l față de viață și persoane, respectarea drepturilor pacientului,
loialitatea, solidaritatea în colectiv, abilități de formator, n ediscriminare , prezență promptă
la program, responsabilitate morală; acestea manifestându -se prin comportamentele:
inhibiție, altruism, reactivitate emoțională, extravertit. În ceea ce privește
intelectualizarea, fișa postului prezintă activitățile specifice următoare: respect față de
viață și persoane, respectarea drepturilor pacientului, loialitate, solidaritate în colectiv,
abilități de formator, nediscriminare , responsabilitate morală; comportamentele
corespunzătoare fiind: stăpânirea de sine, echilibrul, responsabilizare. Sublimarea este
reprezentată în fișa postului de: r espect față de viață și persoane , respectarea drepturi lor
pacientului , responsabilitate morală , loialitate, solidaritate în colectiv , abilități de
formator , nediscriminare; comportamentele fiind inhibiția și reacțiile vegetative. Pentru

18
raționalizare , în fișa postului avem respectul față de viață și persoane, respectarea
drepturilor pacientului , abilități de formator , nediscriminare , responsabilitate morală,
caracterizate de comportamentele: st ăpânirea de sine, e chilibru , adaptabilitate ,
responsabilizare. Afilierea are ca activități în fișa postului respectul față de viață și
persoane, loialitatea, solidaritatea în colectiv, n ediscriminare , responsabilitate morală,
comportamentele specifice fiind altruismul, a daptabilitate a, responsabilizare a. Totodată ,
activitățiile specifice înlăturării sunt:respectarea drept urilor pacientului, loialitate,
solidaritatea în colectiv, n ediscriminare , responsabilitate morală; iar comportamentele
specifice sunt: s tăpânirea de sine, r eacții vegetative . Identificarea productivă prezintă
activitățile: respectarea drepturilor pacientu lui, loialitate, solidaritate în colectiv, prezență
promptă la program, r esponsabilitate morală, comportamentele lor fiind: reacții vegetative,
introvertit. Pentru refularea , fișa postului asistentului medical indică activitățile:
respectarea drepturilor pacientului, a bilități de formator , nediscriminare , prezență promptă
la program , comportamentele lor fiind inhibiție, r eacții vegetative , reactivitate emoțională .
Întoarcerea către propria persoană cuprinde activitățile: loialitate, solidaritate în
colecti v, prezență promptă la program , responsabilitate morală ; cu comportamentele
specifice: inhibiție, introvertit. Activismul cuprinde activitățile din fișa postului: abilități
de formator, prezență promptă la program, comportamentele lor specifice fiind: stăp ânirea
de sine, e chilibru , reacții vegetative , extravertit. Afirmarea de sine prin exprimarea
sentimentelor are activitățile specifice fișei postului: loialitate, solidaritate în colectiv,
abilități de formator; cu comportamentele specifice de: echilibru, adaptabilitate , reacții
vegetative , reactivitate emoțională , extravertit. Activitățiile specifice fișei de post pentru
anticipare sunt: nediscriminare și prezență promptă la program, comportamentele
specifice fiind echilibrul și responsabilizare. Identificarea, are ca activități în fișa postului
respectarea drepturilor pacientului și r esponsabilitate morală, comportamentele specifice
repezentative acestui mecanism fiind: reacțiile vegetative și reactivitate emoțională. Pentru
mecanismul contrainves tire, în fișa postului sunt activitățile loialitate, solidaritate în
colectiv, r esponsabilitate morală; iar comportamentele lor sunt: r eacții vegetative,
reactivitate emoțională. (De)negarea are activitățile fișei postului precum respectarea
drepturilor pacientului și r esponsabilitate morală; comportamentul fiind r eactivitatea
emoțională. Anularea retroactivă are ca activități din fișa postului loialitatea,
solidaritatea în colectiv și r espon sabilitate morală; comportamentele specifice fiind
echilibru, r eacții le vegetative , reactivitate emoțională , introvertit. Activitatea din fișa
postului pentru umor este de nediscriminare, comportamentele specifice fiind: echilibru,

19
adaptabilitate , reactivi tate emoțională . Formațiunea reacțională are activitatea fișei
postului de nediscriminare, comportamentele fiind: echilibrul, reacții vegetative,
reactivitate emoțională, extravertit. Activitatea fișei postului pentru izolare este prezență
promptă la progr am, comportamentele specifice fiind: inhibiție, reactivitate emoțională,
introvertit. Pentru proiecție , prezența promptă la program reprezintă activitatea specifică,
comportamentul fiind acela de reacție vegetativă.
Cu ajutorul acestor aspectele profesionale și comportamentale din fișa postului, în
corespondență cu mecanismele de apărare specifice, putem face o analiză a rezultatelor
obținute, care, în primul rând, sunt prezentate mai sus într -o ierarhie a importanței și a
frecvenței. Foarte multe activități din fișa postului , cât și comportamente specifice sunt
regăsite în mecanismele active de apărare, ceea ce ne indică cât de importantă este fișa
postului în găsirea unui personal adecvat. Ultimele mecanisme active de apărare sunt cele
mai puțin frecvente în această meserie.

20
CAPITOLUL 3 SCOPUL ȘI OBIECTIVELE CERCETĂRII

3.1. Scopul și obiectivele cercetării

Scopul lucrării este identificarea mecanismelor de apărare active, care pot influența negativ
activitatea asistenților medicali, pentru a le minimalize efectele indezirabile în specificul
activității lor.

Obiectivele acestei cercetări sunt:
 evidențierea mecanismelor de apărare specific e în activitățile asistenților medicali
 reflectarea corespondențelor dintre mecanismele de apărare active și
comportamentele constructive acestora
 realizarea unei ierarhii a frecvenței apariției mecanismelor de apărare în funcție de
cerinț ele din fișa postului asistenților medicali

3.2. Î ntrebarea de cercetare
Există modalițăți comportamentale specifice, consecutive apariției mecanismelor de apărare
active, la asistenții medicali din cadrul Serviciului de Ambulanță Sibiu?

21

CAPITOLUL 4 METODOLOGIA CERCETĂRII
4.1. Lot de subiecți
Participan ții la această cercetare sunt asistenți i medicali din cadrul Serviciului de
Ambulanță Sibiu, numărul lor fiind de 30, dintre care 17 femei și 13 bărbați. Vârstele lor
sunt cuprinse între 25 și 51 ani. Nivelul de studiu al subiecților este de: 19 dintre participanți
au studii universitare și 11 studii postliceale. Mediul din care provin și starea civilă sunt alte
caracteristici ale participanților, rezultatele fiind: 9 din mediul rural și 21 din mediul rural.
De asemenea, după starea civilă se î mpart astfel: singuri 4 persoane, concubinaj 9 persoane,
căsătoriți 16 persoane, divorțați 1 persoană.

4.2. Metode și instrumente
În pr ima fază, s -a realizat o anamneză, care a constat într -o discuție liberă cu familia fiecărui
subiect, cu prietenii din afara locului de muncă și cu șefii acestora.

În această cercetare, am ales ca instrument Chestionarul de evaluare a sindromului burnout,
care este realizat de Maslach și Jackson (1981), fiind reactualizat în a nul 2012.
Subiecții au completat chestionarele la începutul programului de muncă, utilizân d
autoadministrarea.
Sindromul burnout, conform acestei abordări, este explicat prin următoarele dimensiuni:
Dimensiunea de bază care se man ifestă prin suprasaturație , indiferență și printr -un tonus
emotional scăzut este extenuarea emoțională, fiind defi nită ca o percepere greșită a proprilor
emoții și printr -o irosire a energiei emoționale.
Depersonalizarea este definită ca o dereglare a relațiilor cu ceilalți. Aceasta se manifestă
prin două moduri : atitudine cinică și negativism, sau printr -o dependență față de persoanele
din jur.
Reducerea realizărilor personale care se manifestă printr -un mod de autoapreciere negative
a succesului profesional, a realizărilor.
Acest chestionar nu are limite de vârste sau vechime în muncă, fiind utilizat în evaluarea
nivelului epuizării profesionale. Se poate aplica în grup sau individual. Aplicarea nu are o
limită de timp.

22
Chestionarul este folosit pentru identificarea sindromu lui respectiv în fazele de început. Cu
ajutorul lui, putem să prevenim dezvoltarea până la faza de criză, care are consecințe grave
la nivel individual și organizational.
Chestionarul conține 25 de itemi, fiind structurat pe 3 dimensiuni;
 9 itemi pentru ex tenuarea emoțională
 6 itemi pentru depersonalizare
 10 itemi pentru reducerea realizărilor personale
Raspunsurile se vor realiza cu ajutorul scalei Likert în 5 trepte: 1 –foarte rar; 2 –rar; 3 –
uneori; 4 –frecvent; 5 –foarte frecvent. Această scală permite va rietatea mai mare de
răspunsuri, diminuând riscul răspunsurilor la fel.
Cotarea fiecărei dimensiuni a fost utilizată prin următorii itemi:
1, 2, 3, 7, 9, 15, 16, 18, 22 – pentru Extenuarea emoțională
5, 11, 12, 17, 20, 25 – pentru Depersonalizare
4, 6, 8, 10, 13, 14, 19, 21, 23, 24 – pentru Reducerea realizărilor personale.
Obținerea scorurilor se realizează prin calcularea sumei punctelor pentru fiecare
dimensiune. Etalonul după obținerea scorurilor este:
Nivelele epuizării profesionale pe dimen siuni
 Dimensiunea Extenuare emoțională – nivelul scăzut: 9 -18
– nivelul mediu: 19 -27
-nivelul înalt: 29 -45

 Depersonalizare – nivel scăzut: 6-12
-nivel mediu: 13 -18
-nivel înalt: 19 -30

 Reducerea realizărilor personale – nivel scăzut: 10 -20
-nivel mediu: 21 -30
-nivel înalt: 31 -50

 Scorul TOTAL: -nivel scăzut: 25 -50

23
-nivel mediu: 51 -75
-nivel înalt: 76 -125

Deoarece itemii sunt împărțiți pe dimensiuni, ne este permisă stabilirea scor ului total și a
unor scoruri parțiale. Interpretarea se realizează pe dimensiuni și/sau parțial. Indiferent de
valoarea sa, scorul la una dintre dimensiuni trebuie interpretat într -o corelație cu scorurile
celorlalte dimensiuni. . (este Chestionarul de ev aluare a sindromului burnout , realizat de de
Maslach și Jackson)

Cel de -al doilea chestionar, investighează factorii de stres în munca de
asistent medical, include 10 agenți stresori care vizează aspectele diferite ale muncii în
calitate de asistent medical, în cadrul unității medicale.
Respondenții sunt rugați să indice, pe o scală cu cinci ancore verbale, cât de stresați se simt
în legătură cu munca pe care o prestează. Scala este structurată astfel: de la 0 – deloc
stresantă; până la 4 – nu mai suport.

Potențialii agenți ai stresului ocupațional pe care asistenții medicali îi experimentează,
vizează:
o Programul de lucru
o Relația cu șeful
o Cantitatea mare de pacienți
o Salarizarea
o Evaluarea muncii prestate
o Posibilitățile perfecționării profesionale
o Confruntarea cazurilor rare
o Recompensele financiare suplimentare
o Relația cu colegii de muncă
o Satisfacerea în legătură cu resursele materiale
Aspectele enumerate sunt stabilite prin adaptar ea domeniului variabil, ținând cont de
condițiile muncii și de agenții stresului ocupațional. Unul dintre itemi (stilul de conducere
al șefului secției/compartimentului), a fost eliminat deoarece nu ține de structura lotului de

24
subiecți considerat. [ László, 2008; Sava, 2004, citat în Yearbook of Petre Andrei
University Iasi – series Social Work, Sociology, Psychology (13/2014) ]

4.3. Procedura de lucru

Cercetarea s -a realizat în cadrul Serviciului de Ambulanță Sibiu, participanții fiind asistenții
medicali. Documentarea teoretică a durat aproximativ 3 luni la șfârșitul anului 2018 . În
evaluarea subiecților, ca prim instrument am folosit Chestionarul de evaluare a sindromului
burnout, realizat de Maslach și Jackson. Acesta a fost livrat concomitent cu consimțământul
informat. Tehnica de aplicare a fost aceea de autoadministrare, tim p de o săptămână.
Chestionarul a fost completat la începutul programului de muncă . Cel de -al doilea
chestionar, vizează aspectele diferite ale muncii în calitate de asistent medical, realizat de
László și Sava. Modul de aplicare a fost, la fel, de autoadmi nistrare, timp de două săptămâni.
Datele au fost colectate și prezentate în perioada februarie – martie. Cotarea si scoarare a s-a
realizat pe parcursu l lunii aprilie, iar lunile următoare le -am consacrat elaborării finale ale
lucră rii.

25
CAPITOLUL 5 PREZENTARE, ANALIZĂ ȘI INTERPRETARE
5.1. Rezultatele și analiza datelor

Rezultatele privind identificarea sindromului burnout Tabel nr.2

Niveluri epuizare
Dimensiuni chest. Nivel scazut Nivel mediu Nivel inalt Total subiecti
Extenuare emot.

20

8

2

30
Depersonalizare
25

5
0
30
Reducerea realizarii personale
19

5
6
30

În urma rezultatelor Chestionarului de evaluare a sindromului burnout, care este realizat
de Maslach și Jackson (1981), s -a constatat faptul că dezvloltarea sindromului burnout
este în stare incipientă, subiecții cercetării noastre indicând lucrul acesta prin răspunsurile
la itemi.
Pentru dimensiunea extenuare emoțională , 20 dintre subiecți s -au încadrat la nivelul
scăzut. Ținând cont de numărul mare al acestui nivel, majoritar chiar, putem considera
lejeritatea emoțională în cadrul unității medicale.
Nivelul mediu al acestei dimenisiuni este atins de către 8 persoane, astfel că e xtenuarea
emoțională în rândul asis tenților medicali poate proveni din mai mulți factori, familiali,
sociali, personali, ceea ce ar putea influența subiectul în alegerea răspunsurilor.
Combaterea exten uării emoționale poate începe prin validare din partea celorlalte
persoane, recunoștința si aprecierea eforturilor depuse. Această dimensiune nu este una

26
îngrijorătoare în cazul asistenților medicali din cadrul Serviciului de Ambulanță Sibiu ,
deoarece doar răspunsurile a doi asistenți au indicat un nivel înalt de extenuare
emoțională.
În ceea ce privește depersonalizarea , la nivel înalt nu avem vreun subiect al căror
răspunsuri la itemi să indice o depersonalizare puternică, ceea ce ne arată că negativismu l
nu predomină în unitatea de prim -ajutor, la fel și dereglarea relațiilor cu ceilalți fii nd
absentă. Răspunsurile celor cinci subiecți la itemii acestei dimensiuni ii încadrează la
nivelul mediu, dar, din nou se poate pune întrebarea dacă nu din cauze per sonale s -a ajuns
la acest nivel. O analiză mai detaliată asupra relațiilor dintre membrii locului de muncă
respectiv, ar putea clarifica acest rezultat de nivel mediu. 85% dintre participanții la acest
studiu s -au încadrat la nivel înalt, ceea ce ne arată o colaborare care este vitală unei
echipe.
O altă dimensiune foarte relevantă în dezvoltarea sindromului burnout, este reducerea
realizărilor personale , care, în rândul subiecților n oștri afectează la nivel înalt sase
persoane. Este de la sine înțeleasă frustrarea care apare atunci când un pacient pe care, de
exemplu, l -ai resuscitat timp de 50 de minute, pierde lupta cu viața, starea și sentimentele
de autoapreciere sunt foarte negative. Totuși, o soluție pentru asist enții medicali, soluție
care este la îndemâna oricui și care se poate autoaplica, este gândirea rațională. Dacă un
asistent medical care a avut un pacient decedat, se cataloghează singur ca fiind inutil în
profesia lui, prin gândirea rațională, acesta poat e pune în balanță toate celelalte cazuri din
ziua respectivă, toți pacienții car e au fost salvați datorită lui. Nivelul mediu reprezentat de
cei 5 subiecți, prezintă faptul că aceștia încearcă să se autoaprecieze, să treacă peste
evenimentele în care impli carea lor profesională nu a avut succes. Cei 19 subiecți clasați
la nivelul scăzut al reducerii realizărilor profesionale, sunt dovada vie că se poate. Se
poate ca un asistent medical să treacă peste evenimentele profesionale nefericite, cel mai
probabil u tilizând mecanismele active de apărare.

27
Tabel nr.3

Distribuția răspunsurilor participanților la întrebările
chestionarului pentru investigarea factorilor de str es în munca de asistent medical

FACTORI DE
STRES Deloc
stresat Ușor
stresat Destul de
stresat Foarte
stresat Nu mai
suport
1. Program de lucru 15 6 9 – –
2. Relația cu șeful 14 10 5 1 –
3. Cantitatea mare de
pacienți 8 20 2 – –
4. Salarizarea 9 16 2 3 –
5. Evaluarea muncii
prestate 15 13 1 1 –
6. Posibilitatea
perfecționării
profesionale 10 15 4 1 –
7. Confruntarea
cazurilor rare 8 10 12 – –
8. Recompensele
financiare
suplimentare 12 8 10 – –
9. Relația cu colegii de
muncă 20 8 2 – –
10. Satisfacerea în
legătură cu resursele
materiale 9 11 10 – –

Conform răspunsurilor pe care asisten ții medicali le -au ales în cel de -al doilea
chestionar , 15 dintre asistenți medicali, au indicat că nu se simțeau stresați în legătură cu
programul de muncă. Alți 15 dintre asistenți au răspuns că se simțeau ușor spre destul de
stresați în munca pe care o prestează la actualul post. Legat de nivelul stresului în relația cu
șeful, 14 respondenți au spus că aceasta este una nestresantă, 1 respondent a indicat faptul
că această relație este una foar te stresa ntă, iar restul respondenților resimt stresul respectiv

28
ca fiind ușor spre destul de stresat. În ceea ce privește cantitatea mare de pacienți, 20 dintre
participanți au prezentat faptul că nivelul este ușor stresat, 2 dintre ei au indicat că se si mt
destul de stresați, iar restul participanților nu resimt stresul atunci când au o cantitate mare
de pacienți. În legătură cu salarizarea, nivelul de stres pentru majoritatea asistenților
medicali este ușor stresat, dar pentru 3 dintre ei, acest factor e ste unul f oarte stresant.
Evaluarea muncii prestate nu reprezintă un factor stresor , deoarece doar 1 subiect a indicat
ca fiind foarte stresat, cei mai mulți dintre subiecți la acest agent stresor indicând că nu sunt
deloc stresați. Posibilitatea perfecți onării profesionale nu este stresantă pentru 10 dintre
subiecți; pentru 15 dintre aceștia stresul este ușor resimțit, iar pentru 5 dintre ei este destul
și foarte stresantă. Confruntarea cazurilor rare este cea mai mare generatoare de stres, aici
22 dintre subiecți se simt ușor spre destul de stresați, iar 8 dintre ei nu resimt stresul în
această situație. Doar 10 dintre subiecți resimt stresul când vine vorba despre recompensele
financiare suplimentare, 20 dint re ei neindicând nivel de stres crescut. În ce ea ce privește
relația cu colegii la locul de muncă, 2 dintre subiecți indică faptul că simt situația destul de
stresantă, restul de 28 indicând nestresa ntă această relație. Satisfacti a în legătură cu
resursele material e provoacă destul de mult stress pent ru 10 dintre asistenți, pentru 11
dintre ei această situație este ușor stresantă, iar pentru cei 9 rămași, situația nu este deloc un
factor de stres.
Într-o analiză globală, datele obținute ne arată tendința respondenților pentru
indicarea unui nivel al s tresului în munca realizată. Totodată, știind riscurile profesionale la
care se supun asistenții medicali ( infecții, boli), cât și cantitatea solicităriilor fizice și psiho –
emoționale, ne putem întreba, în ce măsură participanții chestionarului au avut tendința de
a mușamaliza simptomele negative ale stresului pe care ei le experimentează în munca lor.
Am const atat faptul că, asistenții medicali care au declarant că sunt destul de satisfăcuți, cu
toate că se simțeau fie ușor, fie destul de stresați de munca depusă, 10 dintre ei aveau peste
5 ani de vechime pe actualul post, în timp ce vechimea în muncă a altor 7 persoane pe
actualul post este cuprinsă între 10 și 15 ani. Așadar, aceștia sunt foarte experimentați în
munca specifică asistenților medicali. În plus, veniturile lunare a acestor asistenți medicali
sunt destul de bune, provenite m ai ales din sporuri sal ariale ( asociate riscurilor profesionale
și vechimii în muncă). Astfel, venitul poate reprezenta un factor care contribuie la nivelul
satisfacției în legătură cu munca, în ciuda stresului activității specifice asistentului medical.
O altă variabilă care p oate reprezenta relația dintre nivelul satisfacției față de muncă
și nivelul stresului în munca de asistent medical pe care am remarcat -o este nesiguranța cu
privire la postul de muncă pe care subiecții îl dețin. Mulți dintre asistenții medicali îl

29
experim entează, datorită disponi bilizării eșalonate ale angajaț ilor cărora salariile sunt din
sistemul public sau bugetate. Dificultatea în găsirea unei alternative de muncă mai
avantajoase și sentimentul de nesiguranță contibuie, mai ales pentru asistenții medic ali mai
în vârstă, la eval uarea obiectivă a beneficiilor. P entru majoritatea, salariul contează,
probabil, cel mai mult, și neajunsurile dator ate de actualul loc de muncă, in cazul
sentimentul ui de satisfacție și a atitudinii poziti ve față de munca depusă .

5.2. Interpretarea rezultatelor

Relația dintre cele două chestionare este, așa cum ne aște ptam, una în strânsă legătură.
Rezultatele a sistenții lor medicali din cadrul Serviciului de Ambulanță Sibiu sunt mai mult
pozitive decât negative, iar pentru cele care negative, ne putem raporta la indicațiile de la
itemii celui de -al doilea chestionar. Dimensiunile sindromului burnout sunt direct
influențate de factorii stresori experimentați la locul de muncă. Desigur că, atât în primul
chestionar cât și în cel de -al doilea, răspunsurile la itemi au putut să nu fie cele adevărate,
din cauza unei frici ale participanților, astfel că, o scală a minciunii ar fi fost de mare ajutor
în identificarea obiectivelor cer cetării. Relația cauzală dintre programul de muncă și
extenuarea emoțională, care ambele indică aproximativ 10 subiecți aflați la nivel destul de
stresant, ne arată factorul care influențează dimensiunea.
Un loc de muncă unde programul de lucru este solic itant, unde pacienții sunt diferiți
de la caz la caz, sau în care angajații sunt supuși unor riscuri reale, poate provoca emoții
negative, ajungându -se până la extenuare emoțională. În ceea ce privește relația cu șeful,
problemele ar putea să fie doar la 2 dintre angajați, care au indicat nivel înalt la ambele
chestionare. Extenuarea emoțională se poate datora unei relații stresante cu șeful, o relație
dură., lipsită de comunicare și înțelegere. În urma chestionarelor aplicate, constatăm faptul
că factorul stresor în legătură cu o cantitate mare de pacienți nu provoacă neplăceri sau
situații extenuante, ceea ce relevă pregătirea și puterea asistenților medicali din acestă
unitate. Totodată, îngrijorarea față de salarizare se regăsește la 3 dintre subiecți, a ceștia
indicând nivelul înalt în legătură cu dimensiunea extenuare emoțională, astfel că, pentru
aceștia, salariul este un factor foarte important, iar dacă acesta nu este în concordanță cu
așteptările subiecților, stresul își pune amprenta pe această dime nsiune. Datorită numărului
mare de subiecți la nivelului scăzut al dimensiunii extenuării emoționale, factorul evaluării
muncii prestate nu este îngrijorător; cât despre singurul subiect care a indicat nivelul la acest

30
factor ca fiind unul foarte stresant, ne putem raporta în dimensiunea respectivă nivelului
înalt. Acest subiect ar trebui să fie sub atenția superiorilor, deoarece factorii stresori pot fi
de altă natură. Posibilitatea perfecționării profesionale este ușor stresantă pentru jumătate
din subiecții cercetării, aceștia situându -se la nivel mediu al dimesiunii extenuare
emoțională. Acest lucru se datorează cel mai probabil persoanelor cu o pregătire postliceală,
deoarece perfecționarea profesională este mai grea pentru aceștia, în comparație cu subiecții
care au terminat studii universitare. Datorită factorului confruntării cazurilor rare cei mai
mulți subiecți au ales nivelul care indică faptul că este destul de stresant, dar într -o
relaționare cu dimensiunea ex tenuării emoționale nivelele nu corespund, putem spune că
acest factor este determinat de alte trăiri, comportamente și gânduri în momentul în care un
subiect se confruntă cu un caz rar, nemaîntâlnit. În fața acestor cazuri, asistenții medicali
trebuie să își păstreze cumpătul, să nu devină agitați și să nu se exteriorizeze negativ. Un
beneficiu la acest factor îl au subiecții cu o vechime mare în acest domeniu, deoarece,
inevitabil ei s -au întâlnit cu foarte multe cazuri. Extenuarea emoțională în factorul de relație
cu colegii de muncă, reprezintă nivel scăzut, aceasta fiind indicată deloc stresantă de către
20 de subiecți. În domeniile de prim -ajutor, și nu numai, o relație sănătoasă între colegi,
aceștia fiind atât asistenți medicali cât și ambulanțieri e ste vitală, deoarece dacă aceștia nu
cooperează și nu relaționează corespunzător, rezultatele pot fi dramatice atât pentru pacienți
cât și pentru subiecții cercetării. Datorită nivelului de stres ridicat în ceea ce privește
satisfacerea în legătură cu resu rsele materiale, putem încadra acest factor în extenuarea
emoțională la nivel înalt, deoarece dacă resursele materiale nu sunt satisfăcătoare, acestea
din urmă provocându -le asistenților medicali emoții atunci când trebuie să folosească un
instrument medic al vechi, este de înțeles nivelul ridical la această dimensiune.
Relația cauzală dintre nivelul depersonalizării și nivelul factorului stresor legat de
programul de muncă, ne arată lipsa unei dereglări a subiecților, lipsa negativismului în ceea
ce priveș te programul de lucru, nivelul predominant fiind cel scăzut. Relația cu șeful
reprezintă un nivel destul de stresant pentru 5 subiecți, dar din punct de vedere referitor la
dimensiunea depersonalizare, nivelul înalt nu este atins de vreun subiect. În cele ce urmează,
voi sumariza rezulatele date de asistenții medicali referitor la nivelul factorilor stresori și
dimensiunea depersonalizare, deoarece nivelul predominant la această dimensiune este
nivelul scăzut, iar într -o relație cauzală cu cei zece factori prezentați în cel de -al doilea
chestionar, nu s -a detectat vreo situație îngrijorătoare asupra depersonalizării. Desigur că,
așa cum am mai amintit mai sus, răspunsurile indicate la itemi pot să nu fie 100% adevărate,
datorită unor motive variate, dar, ți nând cont de locul în care este făcută cercetarea, adică

31
cadrul Serviciului de Ambulanță Sibiu, putem constata că lipsa nivelului înalt de
depersonalizare este o necesitate, astfel confirmându -ne din nou, comportamentele și
situațiile care pedomină la nive l pozitiv.
După cum era de așteptat, deoarece asistenții medicali au un bagaj mare de cazuri cu
pacienți care au pierdut lupta cu viața, acest lucru este reflectat în dimensiunea reducerii
realizărilor personale, nivelul acesteia fiind înalt pentru 9 subi ecți. Acest nivel poate să fie
reprezentat de cei mai noi asistenți medicali în acest post de prim -ajutor, deoarece, cei cu o
vechime mai mare reușesc să depășească momentele frustrante mult mai ușor, datorită
faptului că, în atâția ani de activitate, își cunosc nivelul profesional. Din cauza nivelelor
indicate ca fiind foarte stresante de către, per total, 4 subiecți, putem face o analiză asupra
celor 4 participanți ai cercetării, deoarece aceștia se regăsesc și în nivelul înalt al dimensiunii
respective. Ca o soluție pentru cei 4 subiecți care prezintă niveluri ridicate la ambele
chestionare, ar putea să fie o atenție mai amănunțită asupra lor din partea colegilor, familiei
sau din partea superioritor, deoarece aceștia, cel mai probabil, nu se exteriorizea ză atunci
când participă la o discuție liberă într -un mediu social, de exemplu în pauzele de la
ambulanță, iar datorită neexteriorizării, stresul acumulat din cauza factorilor perturbatori
pentru ei, tinde să crească, rezultatul fiind unul negativ pentru e i.
Ținând cont de răspunsurile distribuite de către asistenții medicali ai cadrului
Serviciului de Ambulanță Sibiu, pe care ac eștia le -au indicat în cele două chestionare
prezentate, consider că datele nu sunt suficient de relevante, pentru a evidenția o ierarhie a
aspectelor specifice muncii de asistent medical, în funcție de dimensiunile și factorii stresori
care erau percepute pentru acest lot de subiecți.

32
CAPITOLUL 6 CONCLUZII ȘI DIRECȚII VIITOARE DE CERCETARE
6.1. Limitele cercetări i
În lecturarea și cercetarea semnificațiilor pe care le -am obținut, ținem cont de o serie de
limite ale demersului investigative pe care l -am realizat, și anume:
– Numărul asistenților medicali: aspectul acesta a influențat precizia instrumentelor
aplicate în vederea evaluării sindromului burnout și pentru investigarea factorilor de
stres în munca de asistent medical; în plus, subiecții din cercetare provin dintr -un
singur cadru medical, Serviciul de Ambulanță Sibiu, care nu este reprezentativ în
raport cu varietatea cadrelor de prim -ajutor, la nivelul sistemului public.
– Disproporția în lotul subiecților din cercetare, între femei și bărbați; cu toate că
datele empi rice în legătură cu rolul sexului angajaților în predicția stresului
ocupațional nu sunt argumentate, variabila socio -demografică este relevantă în
contextul cercetării realizate, deoarece, pentru femeile și bărbații din cadrul
Serviciului de Ambulanță Sib iu, care activează pe post de asistent medical,
mecanismele specifice în concordanță cu solicitările emoționale specifice meseriei,
nu sunt aceleași. Trebuie să ținem cont de natura așteptărilor pe care bărbații și
femeile din cadrul asistenților medicali le au în raport cu misiunea lor profesională,
cât și presiunile sociale, discursurile culturale și presiunile normative despre
diferențele dintre femei și bărbați, în asumarea rolurilor profesionale din domeniul
în care activează, deoarece acestea influenț ează comportamental subiecții unei
cercetări.
– Semnificația subiectivă și personală, care este diferită pentru fiecare particip ant. De
exemplu, pentru fiecare dintre subiecti exista o perceptie diferita fata de un venit
declarat ca fiind “satisfacator”, stresul perceput in diferite situatii (in functie de
timp), avand la baza resurse fizice personale diferite, ritm circadian diferit, nivel de
activism diferit, precum si automatisme comportamentale la diferite niveluri de
randament. In legatura cu locul d e muncă , aceeasi satisfactie poate să fie diferită de
la un asistent medical la altul. De exemplu, un asistent medical care are un nivel de
satisfacție foarte crescut în legătură cu relația dintre el și ceilalți colegi de muncă,
dar mai puțin sau deloc sat isfacut de relația cu șeful cadrului medical; astfel, doi
asistenți medicali cu același nivel al satisfacției globale în raport cu munca prestată,
pot să nu fie echivalenți în legătură cu satisfacția diferitelor aspect ale muncii.
– Lipsa factorului minciun ă pentru ambele chestionare, precum si team a de a nu suferi
repercursiuni în urma sincerității în ră spun suri. Astfel, datorită nevoii de

33
autoprotecție din partea participanților la cercetare, pot fi induse distorsiunile,
deoarece, participanții pot să fie de părere că orice lucru negativ pe care îl spun
despre locul de muncă se poate întoarce împotriva lor;

6.2. Concluzii și discuții
Motivul pentru care am ales această temă de cercetare este datorat faptului că, prin
interacțiunea cu acest mediu, am const atat volumul ridicat de muncă și condițiile
nefavorabile, situații care aduc un grad ridicat de stres în rândul asistenților medicali. În
urma consultării literaturii de specialitate, am constatat faptul că un nivel ridicat de stres
poate cauza probleme în sfera sănătății psihice, fizice și sociale. Studiile de acest gen au un
număr redus în România.
Datele obținute au confirmat obiectivele acestei lucrări, și anume faptul că, odată
realizată o evidențiere a mecanismelor de apărare specifice activităților asistenț ilor
medicali, am putut realiza o corespondența intre mecanismele de apărare activ e și
comportamentele consecutive acestora, astfel că, realizarea unei ierarhii a frecvenței
apariției mecanismelor de apărare în funcție de cerințele din fișa postului asistenți lor
medicali, a fost prezentata în tabelul din anexe . În urma rezultatelor obținute, în ceea ce
privește răspu nsul la întrebarea de cercetare, s -a putut observa o i erarhizare a mecanismelor
de apărare ce apar ca modalităț i specifi ce de comportament, cu o anumită frecvență și
complexitate. Acestea sunt atât în funcție de factorii de mediu, cât și de specificul
activ ităților dispuse pe parcursul unei ture complete , dar ș i de f actorul uman (din partea
subiecților cercetă rii). Rezultatele din anamneză confirmă răspunsurile în urma discuțiilor
cu subiecții pe baza chestionarelor. Prin anamneza, aceasta fiind o metodă aux iliară, a fost
reflectat același lucru de către familie, prieteni, superiori, despre fiecare subiect în parte, în
legătură cu stresul, nervozitatea, etc.
În concluzie, o contribuție adusă acestui domeniu poate să fie una de int eres, privind
modul de muncă și felul în care angajații din cadrele de prim -ajutor percep stresul
ocupațional, nivelul factorilor stresori și planificarea unor metode pentru diminuarea
acestora. Astfel, acest studiu poate răspunde unor întrebări în legătură cu existența și nevoia
suportului psihologic, familial dar si organizational . De asemenea, consider că această
cercetare aduce un plus de atentie asupra dificultatilor din sfera profesiei de asistent
medical, deoarece studiile realizate în Rom ânia în acest domeniu sunt intr -un numă r foarte
mic.

34

6.3. Cercetări viitoare :
 Perspectiva personalului din cadrul ambulantei in vederea pensionarii
 Perceptia unei ture de 12 ore , văzută prin ochii unui voluntar al Unității de Prim –
ajutor
 Diferențele dintre asistenții medicali cu studii postliceale și asistenții medicali cu
studii universitare
 Optimizarea relaționării cu ambulanțierul , printr -o sudare a echipelor din teren cu
ajutorul unor activități de grup î n preajma unor zile cu semnificație socială
(sărbători religioase, aniversări în cadrul instituției, să rbator irea unor evenimente
personale î n cadrul colectivului, team -building -uri…etc.)
 Rolul familiei și consecințele profesiei asistentului medical care se rasfrang asupra
membrilor acesteia, ca urmare a mediului stresant in care ac esta activeaza.

35

BIBLIOGRAFIE:

Adolf, G.C., (2017). Riscurile puterii celor care ajută, București: Editura Trei

Băban, A., (1998). Stres și personalitate, Cluj -Napoca: Editura Presa Universitară Clujană

Becker, J. L., Milad, M. P., & Klock, S. C. (2006). Burnout, depression, and career
satisfaction: Cross -sectional study of obstetrics and gynecology residents. American
Journal of Obstetrics and Gynecology , 195, 1444 -1449.

Beehr, T.A. (2015). Multidimens ionality and Complexity of Role Stress: An Empirical
Study of the Public and Private Sector Managers in Kolkata, Psychological Stress in the
Workplace. Routledge, London.

Bogathy, Z., (2007). Manual de tehnici și metode în psihologia muncii și organizațională ,
București: Editura Polirom

. Bonea, G.V., ( 2014). Atacul de panică și anxietatea. Afecțiuni ale individului lumii
contemporane, București: Editura Sigma

Brate, A.T. (2002 ), Elemente de psihologia stresului, Sibiu: Editura Alma Mater

4. Burgo , J., (2019). De ce fac asta? Mecanismele psihice de apărare și căile asc unse prin
care ne schimbă viața, București: Editura Trei

Cosman, D., (2010). Psihologie medicală. Editura Polirom

Duquette, A. , Kérowc, S.,Balbir, K. S. și Line B. (1996). Factors Related to Nursing
Burnout A Review of Empirical Knowledge . Issues in Mental Health Nursing , 15, 337 –
358

36

Ekman, P., (2011). Emoții date pe față. Editura Trei

Freud, A., (2002). Eul și mecanismele de apărare. Editura Fundației Generația

Holden, R. J. & Karsh, B. T. (2007). A review of medical error reporting system design
considerations and a proposed cross -level systems research framework. Human Factors,
49, 257-276.

Ionescu, Ș., (2002). Mecanism ele de apărare: teorie și aspecte clinice — Iași; Polirom

Kerr. R., McHugh , M., McCrory , M. HSE ., (2009). Management Standards and stress –
related work outcomes . Occupational Medicine

Lazarus, R. S. (1981). The Stress and Coping Paradigm. In C. Eisdorfer, D. Cohen, A.
Kleinman, & P. Maxim (Eds.), Models for Clinical Psychopathology (pp. 177 -214). New
York: Spectrum.

Lazarus, R. S., Folkman, S., (1984) Stress, Appraisal and Coping, New York: Springer
Publishing Company

Leiter, M. P. & Maslach, C. (2009). Nurse turnover: The mediating role of burnout.
Journal of Nursing Management , 17, 331 –339

Matthew , M., Jeffrey, B. , Jeffrey C. Wood . (2018). Cum să -ți gestionezi emoțiile
copleșitoare și să-ți recapeți autocontrolul, București: Editura Herald

Mc., G., HA., Doran D., (2007). Nurses' perceptions of hospital work environments. J
Nurs Manag

Osho, (2011). Emoțiile. Bucure ști: Editura Mix

Popescu, E. (1986). Mecanisme imune în medicina internă. Editura Științifică și
Enciclopedică

37

Por, J., Barriball L ., Fitzpatrick J ., Roberts J. , (2011). Emotional intelligence: Its
relationship to stress, coping, well -being and professional performance in nursing
students. Nurse Edu Today.

Pruteanu, M., (2014). Stresul ocupational și satisfacția față de locul de muncă în rândul
asistenților medicali, Iași: Yearbook of Petre Andrei University Iași

Rațiu, C., Ilieș, A. Francu, V., (2010) Managementul Stresului Profesional , Sănătate
publică și managementsanitar, 2, 22 -23

Rita L. Atkinson ,Richard C. Atkinson, Edward E. Smith (2012) ” Introducere în
psihologie”, București: Editura Tehnica

Rohova, M. (2011). Romania. Mobility of health professionals . Bulgary: Medical
University of Varna

Sirghie,E. R.(2015) , Bio -psycho -social factors with occupati onal risk in Anesthesy and
Intensive Care staff, Revista Medicală Română: 12( 3), 266 – 272

Shanafelt, T. D., Balch, C. M., Dyrbye, L., Bechamps, G., Russell, T., Satele, D., …&
Oreskovich, M. R. (2011). Special report: suicidal ideation among American su rgeons.
Archives of Surgery ,146, 54-62.

Spânu, F., Băban, A., Bria, M., & Dumitrașcu, D. L. (2012). What happens to health
professionals when the ill patient is the health care system? [ORCAB Special Series]
British Journal of Health Psychology

Titirca, L ., Dorobanțu, E., Gal, G., Seuchea, M., Udma, F., (2012). Îngrijiri special
acordate paciențilo r de către asistenții medicali, București: Editura Cartea Medicală

38
Vlădescu, C., & Olavsky, V. (2009). Migration of nurses: The case of Romania.
Manag ement in Health , 13(4).

W. Allport, (1958). The nature of prejudice. Addison -Weslez , United States.
Wallace, J. E., Lemaire, J. B., & Ghali, W. A. (2009). Physician wellness: a missing
quality indicator. Lancet, 374, 1714 – 1721

Wu. H., Chi . TS., Chen, LI., Wang , L., Jin, YP., (2010 ). Occupational stress among
hospital nurses: cross – sectional survey . J AdvNurs

Zlate, M. (2007). Tratat de psihologie organizational – manageriala. Vol II., Iași; Editura
Polirom