Licenta Pop Orsolya 1 [617178]

1
CAPITOLUL I – PARTEA TEORETICĂ

1.1.APORTUL ENERGETIC ȘI DE NUTRIENȚI
PENTRU COPII ȘI ADOL ESCENȚI

Riscurile prezentate de dietele nesănătoase încep în copilărie și se continuă de -a lungul
vieții. Pentru a reduce riscul viitor al bolilor netransmisibile, copiii ar trebui să mențină o
greutate sănătoasă și să consume alimente sărace în grăsimi saturate, acizi grași trans, zaharuri
libere și sare. Dietele nesănătoase sunt asociate cu excesul de greutate și obezitatea, patologii
ale căror prevalență a crescut rapid la copii din întreaga lume în ultimii ani [1].
În 2013 la nivel mondial, 42 milioane de copi i sub vârsta de 5 ani erau supraponderali
sau obezi. Considerate în trecut o problemă a țărilor industrializate, prevalența
supraponderabilității și obezității este în creștere și în țările cu venituri mici și mijlocii, în
special în aglomerările urbane. W HO apreciază că rata creșterii supraponderabilității este cu
30% mai crescută în țările clasificate de Banca Mondială ca fiind cu venituri mici sau medii,
comparativ cu țările industrializate. Supraponderabilitatea și obezitatea cauzează mai multe
decese l a nivel global, comparativ cu subponderabilitatea [1].
Cauza fundamentală a supraponderabilității și obezității este un dezechilibru al balanței
energetice între aportul de calorii prin alimentație și caloriile cheltuite. Creșterea aportului de
calorii se produce în contextul producerii și consumului de alimente cu conținut dens în calorii
și grăsimi. Reducerea caloriilor cheltuite se produce în condițiile creșterii inactivității fizice
datorită naturii sedentare a muncii, a modalităților de transport și a urbanizării crescute.
Legătura cauzală dintre supraponderabilitate și obezitate și unele bolile cronice a fost
dovedită prin practica clinică și studii aprofundate. Astfel, Indicele de Masă Corporală (IMC)
crescut a fost considerat a fi un factor de risc m ajor pentru: patologiile cardiovasculare, care în
anul 2012 au fost principala cauză de deces la nivel mondial; diabet; patologii musculo –
scheletale, în special osteoartrită; cancer endometrial, cancer de sân și de colon. În plus, riscul
de boli cronice cr ește odată cu creșterea IMC.
Obezitatea din copilărie se asociază cu un risc crescut de obezitate și patologii asociate
la vârsta adultă. În plus față de potențialele riscuri crescute la vârsta adultă, comparativ cu copiii
normoponderali, cei cu IMC cresc ut suferă de dificultăți de respirație, risc crescut de fracturi,

2
hipertensiune, creșterea precoce a markerilor de boală cardiovasculară, rezistență la insulină și
efecte psihologice. [1,2].

1.1.1. Cheltuiala și aportul energetic
În perioada copilăriei și adolescenței cheltuiala totală de energie (TEE) cuprinde energia
necesară pentru întreținerea funcțiilor de repaus, energia necesară creșterii și dezvoltării,
energia necesară pentru activitatea fizică, energia necesară pentru efectul termic al alimentelor
și în situații mai puțin frecvente, energia necesară pent ru termogeneza indusă de frig [3 ].
Cheltuiala bazală de energie (BEE) este energia utilizată pentru a menține funcțiile
fiziologice de bază ale corpului în repaus, în condiții strict definite: după un post alimentar de
12-14 de ore peste noapte, treaz, supin, odihnindu -se confortabil, nemișcat, fără exerciții fizice
intense în ziua precedentă (sau opt ore de odihnă fizică), fiind într -o stare de "relaxare mentală"
și într -un mediu echilibrat termic. BEE este componenta principală (45 -70%) din TEE.
Energia cheltuită pentru întreținerea funcțiilor de repaus (REE) reprezintă energia
cheltuită când organismul este în repaus, fără nici un efort muscular. În numeroase studii, din
considerente practice, deoarece condițiile de măsurare BEE sunt mai stricte, se utilizează
măsurarea REE.
Consumul alimentelor necesită ene rgie pentru digestie, absorbție, transport,
interconversia și dacă este cazul, depunerea/depozitarea de nutrienți. Aceste procese metabolice
cresc REE, iar cheltuiala lor de energie este cunoscută ca efectul termic al alimentelor (TEF).
Trebuie remarcat fa ptul că activitatea musculară necesară pentru a mânca nu mai face parte din
TEF. Creșterea și dezvoltarea cresc consumul de energie prin sinteza de noi țesuturi. Cu
excepția primelor luni de viață, necesarul de energie pentru creștere în raport cu cerința totală
de energie este mic; consumul de energie pentru dezvoltare scade de la circa 40% la vârsta de
o lună, la aproximativ 3% la vârsta de 12 luni. Pentru copiii mai mari de un an, experții
estimează că energia necesară creșterii este mai mică de 2% din c heltuiala de energie totală.
Experții au calculat, plecând de la supoziția că compoziția țesuturilor în creștere în mod
normal nu se schimbă prea mult între sfârșitul copilăriei și instalarea pubertații, că cantitatea
medie de energie depozitată în țesutur ile în creștere este de aproximativ 8,6 kJ (2 kcal) per gram
de câștig în masa corporală. Activitatea fizică poate fi definită ca orice mișcare a corpului
produsă de mușchii scheletici care duce la consum de energie. În practică, activitatea fizică în
viața de zi cu zi poate fi clasificată în activitate fizică obligatorie și discreționară. Activitățile
obligatorii la copii și adolescenți includ o gamă de activități zilnice, de exemplu, mersul la

3
școală, acțiunile necesare pentru menținerea igienei corporale și îmbrăcatului, precum și alte
exigențele impuse de mediul economic, social și cultural.
Nivelul de activitate fizică (PAL) este definit ca raportul dintre TEE și REE în 24 ore.
Acesta reflectă partea de TEE care se datorează activității fizice. Raportu l de activitate fizică
(PAR) este folosit pentru a exprima creșterea cheltuielilor de energie pe unitatea de timp induse
de o anumită activitate, și poate fi, de asemenea, exprimată ca multiplu al REE.
Categoriile prezentate în Tabelul 1 reprezintă diferit ele niveluri de activitate asociate cu
stilul de viață al populației. Aceste categorii indică activitatea fizică mai frecvent efectuată de
cele mai multe persoane în populație, într -o perioadă de timp. Deși nu există nici o bază
fiziologică pentru stabilir ea duratei acestei perioade, poate fi definită ca o lună sau mai mult.

Tabelul 1.1. Clasificarea nivelului de activitate fizică în funcție de stilul de viață [4 ]
Categorie Valoarea nivelului de activitate fizică
Stil de viață sedentar sau ușor activ 1,40-1,69
Stil de viață activ sau moderat activ 1,70-1,99
Stil de viață viguros sau viguros activ 2,00-2,40

Estimarea necesarului mediu energetic s -a făcut prin metoda factorială, utilizând
mediana REE, calculată în mai multe studii pe copiii europeni, separat pe sexe și pe niveluri de
activitate fizică. Utilizând două formule diferite, experții au obținut rezultate similare, cea mai
mare diferență calculată pe grupe de vârstă și sexe fiind de 0,62 MJ/zi (149 kcal/zi) (Tabelul
2,3). După vârsta de 4 ani , necesarul de energie per kilogram greutate corporală a unui copil
este în scădere, dar valoarea reală de energie (calorii) necesară crește pe măsură ce copilul crește
în vârstă. De la 5 ani până la vârsta adolescenței, există o perioadă de creștere lentă, dar
constantă [5 ].

1.1.2. Nivelul recomandat de activitate fizică pentru copii și adolescenți
Pentru copii și tineri, activitatea fizică include joaca, jocuri, sport, transport/locomoție,
treburi casnice, recreere, educație fizică în contextul acti vităților de familie, școală și
comunitate. Pentru a îmbunătăți fitness -ul cardiorespirator și muscular, sănătatea oaselor și
biomarkerii cardiovasculari și metabolici, copiii și tinerii în vârstă de 5 -17 ani ar trebui să
acumuleze zilnic cel puțin 60 de m inute de activitate fizică de intensitate moderată până la
intensă. Activitatea fizică ce depășește 60 de minute oferă beneficii suplimentare pentru

4
sănătate. Pentru această grupă de vârstă, cea mai mare parte a activității fizice trebuie să fie de
tip aer obic. Activitățile fizice de intensitate viguroasă, inclusiv cele pentru consolidarea
musculară și osoasă, ar trebui incluse de cel puțin 3 ori pe săptămână [6 ].
Dovezile științifice disponibile pentru grupa de vârstă 5 -17 ani susțin în ansamblu
concluzia că activitatea fizică oferă beneficii pentru sănătate fundamentală pentru copii și
tineret. Niveluri adecvate de activitate fizică contribuie la dezvoltarea:
– țesuturilor musculo -scheletice;
– sistemul cardiovascular;
– activității neuromusculare, de exemplu, c oordonarea și controlul mișcărilor;
– facilitează întreținerea unei greutăți corporale sănătoase.
Mai mult, activitatea fizică a fost asociată cu beneficii psihologice la copii și adolescenți
prin îmbunătățirea controlului asupra simptomelor de anxietate și depresie și facilitarea
dezvoltării sociale prin oferirea unor oportunități de auto -exprimare, construirea încrederii în
sine, intera cțiunea socială și integrare [6 ].
La nivel global, 81% dintre adolescenții cu vârsta cuprinsă între 11 -17 ani nu au fost
suficient de activi fizic în 2010, respectiv au avut mai puțin de 60 minute de activitate fizică
moderată până la intensă zi cu zi, așa cum a fost recomandat de OMS. Adolescentele au fost
mai puțin active decât băieții adolescenți, procentul celor care nu în deplinesc recomandările
OMS fiind de 84% la fete, față de 78% la băieți. Estimările de activitate fizică la adolescenți au
fost făcute pentru cei ce frecventează școala, pentru că datele despre adolescenții care nu
frecventează școala nu sunt dispon ibile î n majoritatea țărilor [6 ].

1.2.FACTORI DE RISC ȘI P REDICTORI AI OBEZITĂ ȚII LA COPII ȘI
ADOLESCENȚI

1.2.1. Epidemiologia factorilor de risc obezogeni
În Europa există dovezi puternice ale trendurilor crescătoare ale prevalenței obezității.
Rata anuală de creștere a prevalenței în copilărie a crescut constant de -a lungul celei de -a doua
jumătăți a secolului XX, iar acum, prevalența obezității la vârsta copilăriei este de 3 ori mai
crescută decât în anii 1980 [7 ]. În Uniunea Europeană, numărul de copii supra ponderali este de
așteptat să crească cu 1,3 milioane de copii pe an, iar numărul obezilor să crească cu 300.000
pe an [8 ].

5
La adulți, obezitatea se definește ca depășirea unei valori arbitrare a indicelui de masă
corporală, calculat ca greutatea în kilogr ame raportat la înălțimea în metri la pătrat. Conform
clasificării NIH din SUA [9 ], indivizii cu IMC în intervalul 25 -29,9 kg/m2 sunt considerați
supraponderali, iar cei cu IMC de 30 kg/m2 și mai mare sunt considerați obezi.
Pentru copii, utilizarea IMC e ste controversată. Datorită faptului că copiii sunt în
creștere, legătura dintre adipozitate și rezultatul fracției ce definește IMC -ul este mai slabă decât
la adulți [10 ]. Totuși, pentru copii, definiția supraponderabilității este depășirea percentilei 85
a IMC pentru vârstă și sex, iar a obezității se bazează pe depășirea percentilei 95 pentru vârstă
și sex ale IMC, așa cum sunt ele definite pe vârste și sexe de către OMS [11 ].
Obezitatea la copii reprezintă o problemă complexă de sănătate. Cauza fundamen tală a
obezității o reprezintă depășirea constantă pe termen scurt a balanței calorice cheltuite prin
aportul calorigenic crescut. Atunci când se consumă calorii în exces, organismul uman le
depune sub formă de grăsimi, indiferent dacă depășirea calorică a rezultat din aportul de
proteine, glucide sau lipide. Pe termen scurt, organismul uman are tendința de a compensa sub –
și supraconsumul prin ajustarea numărului de calorii pe care le cheltuie. În perioade de post,
metabolismul se încetinește, iar în perio ade de depășire a numărului de calorii, organismul
compensează prin creșterea numărului de calorii cheltuite. La un anumit punct, dacă depășirea
numărului de calorii se produce în mod cronic, pe perioade mai lungi de timp, organismul uman
nu mai poate comp ensa extraenergia ingerată și atunci ea se va acumula sub formă de țesut
adipos. Aportul de energie se compensează prin cheltuirea energiei.
Energia cheltuită are mai multe componente. Cea mai mare parte a energiei cheltuite
este reprezentată de energia d e repaus care este aproximativ 80% di n totalul energiei cheltuite
[12]. Efectul termic al alimentelor este reprezentat de cantitatea de energie consumată pentru
digerarea alimentelor, și reprezintă aproximativ 10% din totalul energiei consumate. Activitate a
fizică reprezintă doar 10% di n totalul energiei cheltuite [13 ] .
Obezitatea exogenă se produce atunci când aportul de energie depășește cheltuiala de
energie pe perioade lungi de timp, ceea ce duce la acumularea lentă de grăsime corporală. Chiar
și un d ezechilibru energetic mic zilnic, dar constant, poate duce la creșterea semnificativă în
greutate. Gapul de energie este un mic dezechilibru energetic pozitiv, care cauzează creșterea
țesutului adipos din organism după ce încercări compensatorii energetice nu au reușit
menținerea greutății corporale.

6
1.2.2. Cauzele genetice ale obezității
Cercetări asupra geneticii obezității umane au început în urmă cu mulți ani, dar eforturile
s-au intensificat în ultimii ani, cu ocazia Human Genom Project, a progresulu i din biologia
moleculară, a tehnologiei genotipării și a metodelor de epidemiologie genetică. Cauzele
genetice ale obezității au fost separate în două tipuri: monogenice și poligenice. Obezitatea
monogenică se referă la acele forme de obezitate care rezul tă din mutații rare ale unei singure
gene. Aceste forme ale obezității sunt evidente din primii ani de viață și sunt în general severe.
A doua formă, obezitatea poligenică se referă la diferite variante genetice care interacționează
între ele, dar și cu me diul. În cazul obezității poligenice, fiecare genă implicată ar putea avea
un efect mic, dar, luate împreună, efectul cumulativ a mai multor susceptibilități duce la o
creștere substanț ială a riscului de obezitate [14 ].
În ultimii ani, studiul modelelor an imale, studiile pe oameni, detalierea genotipării și
fenotipării pacienților extrem de obezi au dezvăluit modul în care mutațiile unice contribuie la
dezvoltarea obezității monogenice. Aceste forme rare de obezitate rezultă din mutații spontane
în gene uni ce, care prezintă un model mendelean de transmitere. Au fost identificate mai multe
mutații responsabile de obezitatea monogenică, dintre care cele mai multe afectează
metabolismul leptinei și melanocortinei responsabile de homeostazia greutății, controlân d
senzația de sați etate ș i aportul de alimente [15 ].
Leptina este un hormon secretat de adipocite transportat prin bariera sânge -creier pentru
a se lega de receptorii care transmit senzația de sațietate spre centrii hipotalamici, unde o rețea
complexă de neuropeptide reglează homeostazia pe termen lung și controlează astfel greutatea.
Leptina transmite semnale prin căile catabolice și anabolice, fiecare aparținând unor clase
distincte de neuroni. Căile catabolice includ peptide anorexigenice proopiomelanoc ortin
(POMC) și transcriptaza cocain -amfetamin relaționată (CART), care reduc apetitul și aportul
de alimente. Creșterea secreției leptinei stimulează producerea de POMC, care se transformă în
hormonul stimulator al α -melanocortinei (α -MSH ) prin proconvert aza 1 (PC1) [16 ].
Acțiunile melanocortinei sunt mediate de acțiunea receptorilor de melanocortină.
Receptorul 4 al melanocortinei (MC4R) se găsește cu precădere în creier și sistemul nervos
central. Activarea MC4R inhibă apetitul și crește cheltuiala de en ergie. Căile anabolice includ
neuropeptidul Y (NPY) și proteina relaționată agouti (AGRP). Activarea neuronilor
NPY/AGRP promovează balanța pozitivă prin creșterea apetitului și a aportului de alimente și
reducerea cheltuielilor energetice. Secreția redusă a leptinei activează semnalele NPY/AGRP
și reduce semnalizarea MC4R, stimulând aportul de alimente și promovând creșterea în
greutate. Grelina, un hormon peptidic gastro -intestinal, produs în principal în stomac, se opune

7
acțiunii leptinei prin dezinhibiț ia NPY/AGRP, stimulând aportul de alimente pe termen scurt și
reducerea cheltuielilor energetice. Mutații rare genetice ale căilor leptinei și melanocortinei pot
întrerupe atât producția, cât și funcția neuropeptidelor catabolice și anabolice, ducând la de but
precoce și sever al obezității, însoțit de o varietate de anomalii neuroendo crine [17,18 ].

1.2.3. Expunerile pre – și postnatale cu risc de obezitate
Relația dintre greutatea părinților și a copiilor este complexă, deoarece este o consecință
a factorilor comuni genetici și de mediu. Obezitatea părinților este un predictor al obezității
copiilor, pe toat e nivelurile socio -economice [19 ]. Într -un studiu recent ce a in clus 4432 familii
din Anglia [20 ], s-a arătat că copiii proveniți din familii und e ambii părinți sunt obezi au șanse
de 12 ori mai crescute decât copiii ai căror părinți sunt ambii normoponderali, să fie și ei obezi.
Riscul de obezitate al copiilor creștea la 22,3 pentru acei copii ai căror părinți prezentau
obezitate severă.
Experienț ele de viață, atât prenatal cât și postnatal precoce pot produce modificări de
durată ale ADN -ului care influențează modul în care genele sunt exprimate, iar aceste
modificări pot fi transmi se și generațiilor următoare [21 ]. Nutriția fetală insuficientă a fost
asociată cu greutate fetală redusă la naștere, urmată de obezitate. Modul acesta de manifestare
se pare că ar fi datorat unei ”recuperări” a aportului insuficient ca urmare a proce selor
epigenetice declanșate [22,23 ]. Pe de altă parte, creșterea în gr eutate în exces a mamei în cursul
sarcinii a fost asociată cu risc de obe zitate la copii. Alți autori [23 ] au raportat că indiferent de
indicele de masă corporală de dinainte de sarcină, creșterea masivă în greutate a fost asociată
cu risc crescut de obezi tate la copii la vârsta de 3 ani. Obezitatea maternă pe parcursul sarcinii,
indiferent de greutatea acumulată în sarcină, este strâns corelată cu obezitatea pe pa rcursul
copilăriei. Whitaker [20 ] a demonstrat că 24% din copiii mamelor obeze în primul trime stru de
sarcină erau obezi la vârsta preșcolară, comparativ cu 9% din copiii mamelor normoponderale.
Și alte probleme de sănătate precum diabetul, fie preexistent tipul 1 sau 2, fie gestațional
la mamă au fost asociate cu obezitatea la copii și adolescenț i, deoarece nivelurile crescute de
insulină la făt pot promova dezvoltarea prenatală a adipocitelor și creștere rap idă în greutate
după naștere [22 ]. Efectele hiperglicemiei materne asupra adipozității și greutății feților nu sunt
limitate doar la femeile diagnosticate cu diabet. Chiar și la mamele non -diabetice există o
asociere de tip liniar, sau de forma literei J între perioada de post și nivelurile de glucoză
postprovocare cu diverse rezultate adverse perinatale asupra fătului. Într -un studiu efectuat pe
20.000 de mame și produșii lor de concepție, s -a observat asocierea continuă a nivelurilor
glicemiei materne sub limita de diagnostic a diabetului, cu greutate fetală crescută la naștere și

8
creșterea valorilor peptidului C în sângele ombilical, care est e un marker al rezistenței la
insulină [24 ].
Există o serie de dovezi care arată că, în plus față de riscul de adipozitate crescută la
naștere, copiii femeilor cu diabet în sarcină au risc crescut de obezitate, alterarea
metabolismului gluc ozei, de hiperin sulinemie, dislip idemie și HTA în cursul vieții [24,25 ].
Stresul matern în timpul sarcinii a fost asociat cu greutatea mică la naștere a fătului, și
ar putea avea implicații asupra stat usului ponderal al copilului [23 ]. Fumatul activ de către
mamă în timpu l sarcinii a fost asociat de 1,5 ori mai frecvent cu obezitate la copii. Asocierea
este mediată de restricț ia calorică produsă de fumat [26]. Magee [27 ] a găsit că greutatea mică
la naștere atributabilă fumatului într -un lot de aproape 80.000 de nașteri a fost de 6,4%.
Comportamentele cu risc pentru obezitate pot include obiceiuri alimentare, activitatea
fizică, inactivitatea, utilizarea de medicație și alte expuneri. Factorii care contribuie suplimentar
în societatea noastră sunt particularități ale dispon ibilității anumitor alimente și mediul de
desfășurarea a activităților fizice, dar și educația și competențele, și comercializarea și
promovarea produselor alimentare.

1.2.4. Comportamentul alimentar, dietele și obezitatea
Copilăria și adolescența sunt perioade pivot în viața umană caracterizate, printre altele,
de o rată metabolică crescută, creșterea continuă și dezvoltarea organismului și schimbări fizice
și psihologice, și însușirea unor obiceiuri care, probabil, vor continua și la vârstele ulterioar e.
Toate aceste caracteristici pot conferi o vulnerabilitate mare pentru creșterea riscului de
dezvoltare al obezității la subiecții predispuși. Compoziția corpului și modificările psiho -sociale
determină necesarul nutrițional, precum și variabilitatea com portamentului alimentar și al
activității fizice, dar în același timp, acestea din urmă ar putea fi influențate și de factori de
mediu și de comportament. Dintre toți factorii de risc care sunt cunoscuți pentru dezvoltarea
obezității și persistența ei la m aturitate, compoziția dietei și modelele alimentare sunt printre
principalii factori de mediu determinanți ai echilibrului energetic de -a lungul dif eritelor
perioade ale vieții [28 ].
Comportamentul alimentar sănătos include un model de dietă sănătoasă și activitate
fizică regulată. Balanța energetică dintre numărul de calorii consumate din alimente și băuturi
și numărul de calorii cheltuite pentru întreținerea funcțiilor vitale și activitate fizică, este cea
mai bună prevenție pentru fa vorizarea excesului ponderal [29 ]. Indiferent de sursa alimentară a
caloriilor (carbohidrați, proteine, grăsimi sau alcool), din excesul de calorii se vor constitui

9
depozite de grăsime, cu toate că între sursele de calorii există diferențe nutriționale
semnificative.

Aliment ele care protejează împotriva creșterii ponderale
Un raport recent de con sultare a experților OMS/FAO [30 ] privind dieta, nutriția și
prevenirea bolilor cronice, stabilește necesarul de nutrienți populației și recomandă aportul de
minimum 400 g de fructe ș i legume pe zi pentru prevenirea bolilor cronice, cum ar fi bolile
cardiovasculare, cancerul, diabetul și obezitatea. Raportul subliniază că există dovezi
convingătoare că consumul de fructe și legume reduce riscul de obezitate, și că probabil reduce
riscu l de diabet zaharat. Mai mult, există dovezi convingătoare că consumul de fructe și legume
reduce riscul de BCV. Aproximativ 16,0 milioane DALY (1,0%) și 1,7 milioane (2,8%) din
decesele la nivel mondial sunt imputabile consumului scăzut de fructe și legu me. Consumul
adecvat de fructe și legume reduce riscul de boli cardiovasculare, cancerul de stomac și cancerul
colorectal. Există dovezi convingătoare că consumul crescut de alimente cu densitate mare de
energie, alimente procesate, cum ar fi alimentele bo gate în grăsimi și zaharuri, promovează
obezitatea în comparație cu alimentele cu consum redus de energie, cu m ar fi fructele și
legumele [30 ]. Prin promovarea consumului de fructe și legume se dorește înlocuirea gustărilor
de tip snack și băuturilor răcor itoare îndulcite, care au succes în rândul copiilor și adolescenților.

Tiparul alimentației
Modelele de consum ale alimentelor sunt puternic asociate cu caracteristicile socio –
culturale și economice ale populației, dar sunt influențate și de un număr mar e de factori care
afectează mediul personal și familial. Diverși factori interacționează unii cu alții și contribuie
la crearea unui mediu obezogenic care, la subiecții predispuși crește probabilitatea de a fi obezi:
condiții favorabile economice, disponib ilitatea constantă a produselor alimentare, obiceiurile
alimentare la modă, supravegherea deficitară din partea familiei, influența reclamelor TV
asupra selecției alimentelor, ofertele alimentare nesănătoase la preț redus, nivel socio -cultural
familial red us și lipsa cunoștințelor părinților despre obiceiurile sănătoase.
Contribuția reală a fiecăruia dintre factorii de mai sus la prevalența excesului de greutate
în rândul populației rămâne necunoscută. La copii, consumul a trei sau mai puține mese pe zi
poate facilita creșterea în greutate, comparativ cu patru, ci nci sau mai multe mese pe zi [31 ].
Frecvența crescută a meselor a fost invers asociată cu obezitatea infantilă. Această asociere nu
a fost explicată de către potențialii confundatori sau de con sum regulat al micului dejun [32 ].

10
Într-o recenzie de studii transvers ale, Moreno și colaboratorii [33 ] au găsit corelații între
excesul de greutate în copilărie și cumpărarea mesei de prânz la școală, mănâncatul cinei la
televizor sau fără supravegherea famil iei, consumul mai redus de energie la micul dejun sau
mai crescut la cină, și lipsa micului dejun.
Un studiu prospectiv pe 9.919 participanți cu vârste cuprinse între 11 -27 de ani, a
demonstrat că reducerea frecvenței de consum a micului dejun și non -consumul micului dejun
au prezis IMC -ul crescut și creșterea în greutate în această perioadă a vieții [3 4]. Și alți autori
[35], într -o recenzie a unor studii recente care abordau relația dintre frecvență meselor și riscul
de obezitate la copii și adolescenți, au identificat 5 studii observaționale publicate între 2004 și
2009 pe un total de 13.998 de copii și adolescenți din SUA, Germania și Portugalia. În trei
dintre cele cinci studii, s -a constatat o reducere semnificativă a riscului de obezitate cu creșterea
numărului de mese, care a persistat după ajustarea pentru potențialii confundatori, în timp ce în
celelalte două studii autorii au găsit un trend nesemnificativ.

1.2.5. Activitatea fizică, sedentarismul și factori de mediu care contribuie la obezitate

Studiul distribuției țesutului adipos în rândul copiilor și adolescenților este complex,
pentru că în această perioadă de creștere și dezvoltare se produc schimbări ale circumferințelor
și ale grosimii pliului cutanat. Circumferința taliei s -a dovedit a fi un marker precis al acumulării
de grăsime abdominală și grăsime vi scerală în rândul tinerilor . În plus, circumferința taliei pare
să explice variația într -o gamă de factori de risc cardiovasculari în aceeași măsură ca și măsurile
derivate din tehnicile de înaltă tehnologie, inclusiv DXA și imagisti ca prin rezonanța magnetică
[36].
În societatea moder nă, oamenii se deplasează mai puțin pe jos sau cu bicicleta din cauză
că deplasarea cu autovehiculele este de multe ori cea mai simplă opțiune. Unele comunități sunt
construite într -un mod care necesită ca oamenii să folosească mașini pentru deplasare, în loc să
se creeze facilități pentru deplasarea ușoară și sig ură cu bicicleta sau p e jos, fapt care conduce
la scăderea activității fizice [37].

11
CAPITOLUL II – PARTEA PERSONALĂ

2.1. INTRODUCERE
Lumea modernă este lumea contrastelor în ceea ce privește bolile nutriționale, deoarece
în timp ce în țările evoluate obezitatea reprezintă o problemă din ce în ce mai mare, în țările în
evoluție, cum ar fi India, subnutriția este o problemă la fel de arzătoare, iar numărul copiilor
afectați e asemănător în ambel e tabăre, fapt ce arată că, cel mai important factor de risc, la nivel
globa l, este situația economică. [38 ] Pe când peste tot în lume este acceptat faptul că
supraponderalitatea este rezultatul dezechilibrului între aport și consum, și factorii genetici a u
un rol esențial. Studiile efectuate de OMS și Imperial College London în 2017 arată că
prevalența obezității la copil prezintă o creștere vertiginoasă în ultimii 40 de ani, nu doar în
țările care în acest timp au înflorit economic, ci la nivel mondial, f apt care ne atrage atenția că
pe lângă factorii genetici și economici, au o semnificație indispensabilă și factorii de mediu,
aduși de modernizare, cum ar fi urbanizarea, lipsa spațiilor verzi și a necesității de a se deplasa
pe jos și apariția fast -foodur ilor. Pe de altă parte, în rândul adolescenților, modernizarea a tras
după sine și scăderea timpului petrecut în familie, creșterea consu mului de alcool, a fumat ului
și a stresului [39]. Stresul îndelungat conduce la activitatea crescută a axei hipotalamo -hipofizo –
suprarenale și a sistemului nervos simpatic [40 ], care este asociat cu acumularea țesutului
adipos abdominal și visceral [41 ].
Scopul lucrării a fost identificarea unor atitudini, cunoștințe și practici față de
comportamentele cu risc ( fumat, alc ool, alimentație necorespunzătoare , stil de viață nesanogen )
în rândul unor elevi din cadrul unui liceu cu profil religios, de asemenea, examinarea unei
posibile corelații între caracteristicile familiale și sociale și aceste comportamente, pentru a
atrage atenția asupra importanței factorilor familiali în dezvoltarea și sănătatea fizică a
adolescent ului și necesitatea programe educative specifice în școli.

2.2. MATERIAL ȘI METODE
S-a folosit un chestionar din 65 de întrebări care pe lângă aspectele demografice cum ar
fi sexul, vârsta, studiile părinților, rezidența, nivelul de trai, atmosfera din familie și gradul de
mulțumire a copilului cu acest ea, a urmărit și aspecte legate de comportamente cu risc ( precum
fumatul, consumul de alcool, excesul de dulciuri, chips -uri etc). Din acest chestionar am extras
și aspecte le demografice în corelație cu practicile la risc .

12
Chestionarul a fost aplicat la 150 de elevi di n Liceul Teologic Reformat Târgu Mureș,
din clasele IX -XII, care au consimțit participarea la studiu . Întrebările au fost de tip deschis, de
tip binar “da sau nu”, de tip închis, ordonat și neordonat. Chestionarele au fost completate în
luna ianuarie 2018 .
Datele au fost introduse in Excel, iar analiza statistică s -a efectuat cu ajutorul soft -ului
statistic SPSS. Am apelat la tabele de frecvență, unde datele din întrebări au fost interpretate
prin frecvențe absolute și frecvențe relative. Am aplicat teste de tip Chi pătrat, pentru
identificarea unor relații între mai multe variabile de interes, iar interpretarea statistică a fost
stabilită la un prag de 0,05, sub acest prag am considerat relațiile semnificative statistic.

2.3. REZULTATE

Studiul s -a efectuat pe 150 de elevi dintre car e 55,3% au fost de sex masculin și 44,7% de
sex feminin, cu vârstele cuprinse între 14 -18 de ani, cea mai frecventă vârstă fiind de 16 ani.
IMC mediu a fost de 24,7 kg/m2, cu valoarea minimă de 17,72 kg/m2, și valoarea maximă de
42 kg/m2. În lotul investigat , au avut IMC peste normal 66.6% dintre copii .
Ca și rezidență, au fost în număr aproximativ egal, 49,3% dintre elevi provenind din
mediu urban, și 50,7% din mediu rural. 4% dintre părinții celor întrebați au studii elementare,
60% au studii medii, iar 36% au studii superioare. 0,6%, adică un singur elev a afirmat, că
nivelul de trai în familia lui este sub medie, 8,7%, adică 13 elevi consideră acesta peste medie,
iar restul, reprezentând 90,7%, medie.
Calitatea atmosferei din familie
În relația dintre întrebarea 35 care se referă la calitatea atmosferei din familie și vârstă,
am obținut prin testul Chi2 o relație semnificativ statistică (p=0,01), care rezultă din diferențe
procentuale. Am observat, că din 22 de copii care au relatat o atmosferă tensionată acasă , 54,5%
au vârsta de 17 ani. 35 dintre copii care au relatat o situație indiferentă, deci 40% au vârsta de
16 ani. De asemenea, din cei 90 de copii care au relatat atmosferă armonioasă, 36,6% au vârsta
de 16 ani.

13

Figura 2.1. Relația dintre întrebarea Q 35 și vârstă
Relația între întrebarea 35 și sexe este statistic nesemnificativă (p=0,96), 54,5% a celor
care au relatat atmosfera tensionată fiind de sex feminin, și 45,5% de sex masculin.

Figura 2.2. Relația dintre întrebarea Q35 și sexe

14
În continuare, am analiza t corelația între întrebarea 35 și întrebările 12, 14, 19, 21,
respectiv IMC. În urma efectuării testului Chi2, am obținut rezultate nesemnificative statistic în
ceea ce privește tensiunea intra -familială și consumul de dulciuri (p=0,73), sucuri acidulate
(p=0,44) și alcool (p=0,22).
În schimb, am obținut un rezultat semnificativ statistic în ceea ce privește legătura dintre
fumat și atmosfera în familie (p=0,02), în cel mai mare procent (22,9%) fiind fumători cei cu
atmosfera familială afirmativ indiferentă, urmați apoi de cei cu atmosfera familială afirmativ
tensionată (13,6%), cel mai mic procent fiind reprezentat de cei cu relații familiale armonioase
(10,8%).

Figura 2.3. Relația dintre întrebarea Q35 și Q21

În ceea ce privește valorile IMC, am aplicat testul Anova și comparația multiplă
Bonferroni, unde nu am identificat diferențe semnificative statistic (p=0,24), între mediile IMC
nefiind diferențe in funcție de atmosferă în familie.

În adiție, 64% dintre elevi declară că sub influență de stress de orice sursă, mănâncă mai
mult, decât în general. Însă am examinat corelația între întrebarea 18 și IMC, și rezultatele
obținute prin testul Student arată că valorile IMC a celor care mănâncă compulsiv sunt similare
cu valorile celor care nu afirmă aceasta. (p=0,11).

15
Tabel 2.1. Statistica inferențială a variabilei IMC în funcție de
întrebarea Q18, respectiv întrebarea Q35 (relațiile în familie)
Q18. N Media Std.
Deviation P value
IMC da 54 25,570 4,7247 0.11
nu 96 24,366 3,7888

N Media Std.
Deviation 95% Confidence Interval for
Mean Minima Maxima
Lower Bound Upper Bound
armonică 93 25,250 4,4725 24,328 26,171 18,2 42,9
tensionată 22 24,137 4,0514 22,340 25,933 19,0 31,9
indiferentă 35 24,019 3,2637 22,898 25,140 17,7 33,0
Total 150 24,799 4,1749 24,126 25,473 17,7 42,9

Studiile părinților
Din analiza corelației între gradul de studii a părinților și întrebările 12, 14, 19, 21,
respectiv IMC, am obținut rezultate nesemnificative în cazul consumului de dulciuri (p=0,062),
însă, în cazul celorlalte vicii, rezultatele arată diferențe semnificative statistic, atât rata
consumului de sucuri acidulate (p=0,001), cât și a fumatului (p=0,012) fiind mai ridicată în
rândul elevilor care au părinți cu studii inferioare. Pe de altă p arte, în cazul consumului de alcool
(p=0,003), am observat o creștere egal proporțională cu studiile părinților, 81,5% dintre elevi
cu părinți cu studii superioare afirmă consum de alcool ocazional, urmați într -un procent de
73,3% de cei cu părinți cu stud ii medii, ultimii fiind cei cu părinți cu studii inferioare, în procent
de 50%.
Tabel 2 .2. Relația dintre studiile părinților și consumul de sucuri acidulate
P=0,001 Studii părinți Total
elementare medii superioare
Q14.
Sucuri
acidulate 1 număr 3 38 8 49
% pe rând 6,1% 77,6% 16,3% 100,0%
% pe coloană 50,0% 42,2% 14,8% 32,7%
2 număr 3 52 46 101
% pe rând 3,0% 51,5% 45,5% 100,0%
% pe coloană 50,0% 57,8% 85,2% 67,3%
Total număr 6 90 54 150
% pe rând 4,0% 60,0% 36,0% 100,0%
% pe coloană 100,0% 100,0% 100,0% 100,0%

16

Figura 2.4. Relația dintre întrebarea Q14 și nivelul de studii a părinților

Tabel 2.3 Relația dintre studiile părinților și consumul de alcool
P=0,003 Studii părinți Total
elementare medii superioare
Q19.
Alcool ocazional număr 3 66 44 113
% pe rând 2,7% 58,4% 38,9% 100,0%
% pe coloană 50,0% 73,3% 81,5% 75,3%
zilnic număr 2 1 2 5
% pe rând 40,0% 20,0% 40,0% 100,0%
% pe coloană 33,3% 1,1% 3,7% 3,3%
deloc număr 1 23 8 32
% pe rând 3,1% 71,9% 25,0% 100,0%
% pe coloană 16,7% 25,6% 14,8% 21,3%
Total număr 6 90 54 150
% pe rând 4,0% 60,0% 36,0% 100,0%
% pe coloană 100,0% 100,0% 100,0% 100,0%

17

Figura 2.5. Relația dintre întrebarea Q19 și nivelul de studii a părinților
Tabel 2.4 Relația dintre studiile părinților și fumat
P=0,012 Studii părinți Total
elementare medii superioare
Q21
(Fumat) 1
(Da) număr 3 11 7 21
% pe rând 14,3% 52,4% 33,3% 100,0%
% pe coloană 50,0% 12,2% 13,0% 14,0%
2
(Nu) număr 3 72 35 110
% pe rând 2,7% 65,5% 31,8% 100,0%
% pe coloană 50,0% 80,0% 64,8% 73,3%
3
(Uneo
ri) număr 0 7 12 19
% pe rând 0,0% 36,8% 63,2% 100,0%
% pe coloană 0,0% 7,8% 22,2% 12,7%
Total număr 6 90 54 150
% pe rând 4,0% 60,0% 36,0% 100,0%
% pe coloană 100,0% 100,0% 100,0% 100,0%

18

Figura 2.6. Relația dintre întrebarea Q21 și nivelul de studii a părinților

În ceea ce privește relația dintre IMC și nivelul de studii a părinților, nu am identificat
diferențe semnificativ statistice în urma aplicării testului Anova, mediile IMC fiind la valori
similare în funcție de pregătirea părinților.
Tabel 2.5. Relația dintre studiile părinților și IMC
Studii părinți Mean Std. Deviation N
IMC elementare 27,123 4,4492 6
medii 25,049 4,1949 90
superioare 24,125 4,0499 54
Total 24,799 4,1749 150

Rezidență
În ceea ce privește rezidența, nu am identificat diferențe semnificativ statistice în analiza
corelației cu nici una dintre obiceiurile nesănătoase menționate, cantitatea afirmativă a
consumului de dulciuri (p=0,951), de sucur i acidulate (p=0,489) și fumat (p=0,314) este
aproximativ similară în cele două tabere. În cazul consumului de alcool, valoarea P, deși rămâne
în domeniu nes emnificativ, este aproape de prag (p=0,052), cei cu rezidență urbană prezentând
o tendință ușor cre scută de a consuma alcool, adică în procent de 83,8%, față de cei cu rezidență
rurală, care consumă în procent de 67,1%.

19
Tabel 2.6. Relația dintre mediul de proveniență și consumul de alcool
P=0,052 Rezidenta Total
1 2
Q19.
(Alcool) 1 număr 62 51 113
% pe rând 54,9% 45,1% 100,0%
% pe coloană 83,8% 67,1% 75,3%
2 număr 2 3 5
% pe rând 40,0% 60,0% 100,0%
% pe coloană 2,7% 3,9% 3,3%
3 număr 10 22 32
% pe rând 31,2% 68,8% 100,0%
% pe coloană 13,5% 28,9% 21,3%
Total număr 74 76 150
% pe rând 49,3% 50,7% 100,0%
% pe coloană 100,0% 100,0% 100,0%

Figura 2.7. Relația dintre întrebarea Q19 și mediul de proveniență

În ceea ce privește relația dintre IMC și mediul de proveniență, nu am identificat diferențe
semnificativ statistice în urma aplicării testului Student, mediile IMC fiind la valori similare.

20
Tabel 2.7. Relația dintre mediul de proveniență și IMC
Rezidență Medie Std.
Deviation N
IMC urban 24,278 4,2694 74
rural 25,307 4,0441 76
Total 24,799 4,1749 150

Condiții de trai
Între condiții de trai și întrebările discutate, în nici un caz nu am identificat corelație
semnificativă statistic, consumul de dulciuri (p=0,109), sucuri acidulate (p=0,47), alcool
(p=0,814), și fumat (p=0,401) fiind în proporții aproximativ egale la cei cu condiții de trai sub
medie, medie, sau peste medie . Deasemenea în relația cu IMC, fără diferențe semnificative (p –
0.54).
Tabel 8. Relația dintre condițiile de trai și IMC
Condiții de trai Medie Std.
Deviation N
IMC Sub medie 20,656 . 1
Medie 24,752 3,9729 136
Peste medie 25,608 6,0563 13
Total 24,799 4,1749 150

2.4. DISCUȚII
Consecințele sociale ale obezității la adolescenți pot conduce la dificultăți și mai mari
în ceea ce privește gestionarea supraponderalității. Studiile arată că copii obezi au mai puțini
prieteni decât cei normoponderali [42]. Se ajunge la un cerc vicios, pentru că cei obezi foarte
des se retrag de la activități sociale, cu scopul de a se proteja de critici negative și marginalizare,
devenind mai singuratici, și, prin urmă, mai stresați, foarte des găsind consolare în mâncare
compulsivă. Aceste condiții, împreună cu stigmatizarea socială conduc la asocierea statistică
puternică suportată de numeroase studii între obezitate pediatrică și sindroame de anxietate și
depresie pe t ermen lung [43].
Pe termen scurt, are rol pivot faptul că adolescenții care se refugiază de la societate,
petrec cu mult mai puțin timp în spațiu liber, astfel în locul activităților fizice se angajează mai
mult în activități sedentare. [44 ]

21
Un studiu din 2016, care a examinat corelația între IMC -ul copiilor și nivelul de educație
a părinților în doisprezece țări, a ajuns la rezultate contrastante. Aceste arată asociere pozitivă
între BMI și nivelul de educație a părinților în țări precum Kenya și Columbia, adică în rândul
părinților cu studii superioare sunt mai mulți copii supraponderali în țările cu un statut economic
mai redus, însă situația este inversă în țările mai bogate, cum ar fi SUA și Brazilia. Aceste
rezultate se explică prin difere nțe culturale, se speculează că în țările evoluate cei cu grad de
studiu mai înalt sunt conștienți mai mult de consecințele stilului de viață obezogen, pe când în
țările în dezvoltare, unde și acum se presimte amprenta foametei, imaginea unui copil ”sănăto s”,
care nu suferă de lipse materiale, este a unui copil supraponderal. În aceste țări, gradul înalt de
studiu este direct proporțional cu un nivel de trai mai ridicat, ceea ce înseamnă posibilitate de a
mânca excesiv și a se deplasa cu mijloace de transpo rt motorice, și alte activități sedentare, care
foarte des în țările mai puțin dezvoltate sunt dependente cel mai mult de situație financiară. [45]
O recenzie scrisă de Johnson în urma unei meta -analize a mai multor studii efectuate in
SUA, care au examina t corelația între rezidență și obezitatea copiilor, arată că, contrar
așteptărilor, cei cu rezidență rurală au IMC mai ridicat în general. Din cei 10 studii implicate în
meta -analiză, numai unul singur nu a găsit asociere statistică pozitivă între IMC ridi cat și
rezidență rurală, însă, este de menționat, că acest studiu a fost făcut pe copii cu o vârstă
semnificativ mai mică, față de restul, dar, deși compararea lui directă cu restul studiilor nu ar fi
corect statistic, înșinuează că diferențele de IMC într e copii cu diferit e rezidențe apar cu vârsta.
[46]
Recent, într -o investigație de amploare [3] ce a inclus date din 4 studii populaționale din
Germania și 34.240 copii cu vârste între 3 și 18 ani, s -a calculat impactul factorilor familiali,
sociali, de via ță intrauterină și imediat postnatal, dar și stilul de viață asupra obezității.
Determinanții identificați pot explica 77,7% din prevalența obezității. Ținând cont de riscul
atributabil per fiecare factor calculat de autori, aceștia consideră că la copii, eficiența
intervențiilor de stil de viață pentru prevenția supraponderabilității și obezității este limitată, și
ei pledează în favoarea intervențiilor țintite spre mediul familial și social, în special promovarea
timpului redus ”la ecran”.
Îngrijorați de pandemia obezității, cercetătorii au dorit să demonstreze care este
mărimea diferenței dintre aportul de energie și cheltuiala de energie care să explice prevalența
crescută a supraponderabilității și obezității. Estimările indirecte ale aportului și gapul ui de
energie definesc că un exces zilnic între 20 și 245 de calorii la copii, adolescenți și adulți, ar
explica prevalența crescută a ob ezității din ultimele decade [18,47]. Hill și colaboratorii [48 ] au
estimat într -un raport că dacă adulții din SUA și -ar modifica balanța de calorii cu aproximativ

22
100 de calorii pe zi prin limitarea aportul de calorii sau activitate fizică sau o combinație a lor,
ar putea preveni creșterea în greutate în 90% din popu lația SUA. Utilizând analize de
compoziție corporală, Butte și Ell is [49 ] au calculat o creștere a aportului de 75 și 144 calorii/zi
la copiii normoponderali și respectiv la cei supraponderali. În studiul lor longitudinal de un an,
ei au calculat un plus d e energie de 104 kcal/zi la copiii normoponderali care au devenit
supraponderali pe durata urmăririi. Pentru a opri creșterea ponderală în cazul a peste 90% dintre
copii supraponderali, ei ar trebui să reducă aportul înt re 200 și 1017 calorii/zi [49,50 ]. Cu alte
cuvinte, dacă populația de copii și adolescenți ar putea renunța la un pahar de suc îndulcit pe zi
sau la 2 biscuiți, sau la jumătate de pachet de covrigei sau grisine, am avea șanse să frânăm
epidemia de obezitate [51 ].
Au fost descrise î ntr-o rec enzie comprehensivă [52 ], aproximativ 30 de sindroame rare
de obezitate, cauzate de mutații genetice monogenice sau anomalii cromozomiale. Aceste
sindroame sunt caracterizate de obezitate marcantă și deseori au fost asociate cu retard mintal.
Sindromul Pra der-Willi este cel mai frecvent, cu o afectare de 1 la 25.000 de nașteri. Este o
patologie autozomal -dominantă cauzată de o deleție genică moștenită pe linie paternă în
regiunea cromozomului 15q11.2 -q12. Este caracterizată de obezitate, hiperfagie, înălțim e
redusă, retard mental și hipogonadism hipogonadotropic. Pacienții diagnosticați cu sindromul
Prader -Willi prezintă niveluri sanguine crescute de ghrelină, care ar contribui la senzația
excesivă de foame și hiperfagie. Se estimează că mutațiile genetice u nice sunt responsabile între
1 și 5% din cazurile de obezitate [53 ].
Riscul ca un copil supraponderal să devină adult supraponderal crește cu vârsta. Copiii
preșcolari obezi au șanse de 2 ori mai mari decât copiii nonobezi de a deveni adulți obezi, iar
adolescenții supraponderali au șanse de 18 ori mai mari decât colegii lor normoponder ali de a
deveni adulți obezi [54 ]. Nu doar adolescenții supraponderali au șanse crescute de a deveni
adulți obezi, dar și cei situați la limita superioară a intervalului de greutate normal erau
predispuși riscului de a deveni obezi la vârsta adultă. Astfel, comparați cu copiii cu greutatea
mai redusă decât percentila 50, copiii cu greutatea între percentila 50 și 84 corespunzătoare
vârstei și sexului lor, aveau șanse de 5 ori mai mari să devină adulți obezi, iar pentru cei cu
greutatea între percentila 75 și 84, șansel e erau de 20 de ori mai mari [55 ].
Durata redusă a somnului în primii ani de viață a fost de asemenea un indicator al
riscului crescut de obezitate. După ce au făcut ajustări pentru educația maternă, venit, IMC -ul
pre-sarcină, istoria fumatului, durata alăptatului, participarea în activități active, autorii au găsit
că durata cumulată pe zi a somnului sub 12 ore la copiii cu vârsta între 6 luni și 2 ani a fost
asociată cu un scor z la IMC semnificativ mai crescut, dar și cu grosimea sumei pliului

23
subcapsular și din zona tricepsului, și cu probabilitatea crescută de supraponder abilitate la
vârsta de 3 ani [56 ].
Și alți factori din copilărie, precum timpul crescut de vizionare a programelor TV,
aportul de sucuri răcoritoare, consumul de alimente de tip fast -food au fost asociate cu creșterea
riscului de obezitate. Acești factori sunt mai frecvenți în anumite grupuri sociale și etnice, ceea
ce plasează grupurile în p revalența crescut ă a obezității din copilărie [57 ]. În modele
multivariabile, comparativ cu populația albă, populația neagră și hispanicii prezentau încă din
copilărie o acumulare de factori de risc pentru obezitate. În sarcină, s -au găsit rate mai crescut e
ale prevalenței depresiei postnatale; în copilărie, o creștere mai rapidă în greutate; introducerea
alimentelor solide înainte de 4 luni; rate mai crescute ale restricției alimentației la sân, și după
vârsta de 2 ani posesia unui televizor în camera copi lului, aport mai crescut de băuturi îndulcite
și aport mai crescut de alimente fast -food.
Într-o recenzie recentă [58 ] ce a investigat legătura dintre consumul de fructe și legume
și adipozitate, atât la adulți cât și la copii, s -a găsit în cazul adulților o relație inversă în șapte
studii longitudinale, iar în 3 dintre studii relația așteptată dintre consum și adipozitate era
semnificativă doar pentru legume, și doar la femei; s -a găsit o relație doar pentru fructe, nu și
pentru legume, sau nu s -a putut de monstra nici o relație. În cazul copiilor, doar 1 din 4 studii
longitudinale au putut demonstra asocierea inversă. S -a găsit că relația inversă așteptată între
aportul de fructe și legume și adipozitate în ambele intervenții experimentale și studii
longitu dinale, au fost obținute în rândul adulților și copiilor supraponderali. Se argumentează
că cei cu greutate mai mare la momentul inițial, au fost foarte motivați pentru a reduce greutatea.
Alternativ, greutatea mai mare ar fi permis mai mult spațiu pentru schimbare și modificările de
dietă ar fi putut avea un impact mai mare la participanții cu greutate mai mare.
Într-o recenzie [59 ] a unor studii europene de tip transversal și cohorte ce au inclus date
despre mai mult de 59.000 de copiii și adolescenți, au torii au găsit că consumul micului dejun
are un efect protector asupra riscului de a deveni supraponderal sau obez. Efectul consumului
micului dejun asupra IMC a fost investigat în 4 din cele 16 studii și în toate studiile s -a observat
creșterea IMC la non -consumatorii micului dejun.
Într-un studiu [60 ] ce a investigat preferințele pentru mărimea porțiilor unor alimente
precum cartofii prăjiți, carne și chips -uri de cartofi, copiii au raportat preferința pentru porții
mai mari din aceste alimente și porții de legume care sunt mai mici decât ceea ce este
recomandat. Copiii din familii defavorizate socio -economic sau care mănâncă frecvent în timp
ce se uită la televizor și în restaurante tip fast -food, au preferat porții mai mari de cartofi prăjiți
și chipsuri . Autorii au aflat că consecințele consumului de porții mari din aceste alimente sunt

24
o calitate redusă a dietei și aport crescut de energie. Ei au observat că preferința pentru consumul
porțiilor mari de legume a fost asociată cu aportul unor cantități ma i mici energie și o calitate
mai bună a dietei. Utilizând regresia logistică multinominală la un lot de 12 -15 ani la începutul
studiului, urmărit 13 ani, Sen și colaboratorii [61 ] au găsit că numărul crescut de cine luate cu
familia într -o săptămână tipică a fost asociat cu o probabilitate redusă de a fi supraponderal la
începutul studiului, șanse reduse de a deveni supraponderal la finalul studiului și șanse crescute
de a nu mai fi supraponderal la sfârșitul studiului.
Rezultatele unei cercetări ce a urmăr it la un grup de copii asocierea dintre mărimea
porției autoselectate, la care aperitivul a fost de mări me normală vârstei sau dublu [62 ],
confirmă că servirea porțiilor mari de aperitiv promovează aportul crescut la masă în rândul
copiilor cu vârste între 2 și 9 ani. Aceste constatări sugerează faptul că eventualele diferențe
legate de vârstă pentru mărimea porțiilor, sunt mai mici decât s -a estimat anterior. Creșterile
consumului aperitivului au fost atribuite creșterii mărimii mușcăturii medii. Nici greu tatea
copilului, nici greutatea maternă nu a prezis aportul porțiilor mari.
Într-un studiu recent [63 ], frecvența meselor în familie a fost puternic invers asociată cu
excesul de greutate sau obezitatea în copilărie. Autorii au obținut o probabilitate de a fi
supraponderal sau obez de 1,21 la cei care consumau doar micul dejun cu familia, de 3,20 la
cei care consumau doar cina în familie și de 4,17 la cei care nu consumau nici micul dejun nici
cina cu familia, comparativ cu cei care consumau ambele mese în familie.
Un studiu european [64 ] a arătat că asociația dintre mesele în familie și vizionarea TV
în timpul cinei cu excesul de greutate au fost slabe, dar semnificative doar în Europa de Nord.
Autorii au arătat că aceste discrepanțe ar putea fi explicate d e diferențele în produsele
alimentare consumate in timpul meselor de familie și în stilul de viață legat de sănătate între
Nord și Sud și Europa de Est.
Multiple studii efectuate în SUA au descoperit că restaurantele fast -food sunt
concentrate în mod siste matic la o distanță de mers pe jos de școli, oferind copiilor un acces
mai mare la produse alimentare de calitate scăzută. Dar majoritatea acestor studii nu au făcut o
conexiune explicită între apropierea de restaurante și consecinț ele dietei de tip fast -food [65 ].
Alte studii care au examinat posibilele asociații între densitatea restaurantelor fast -food și
consecințele consumului de produse alimentare și statusul ponderal în rândul tinerilor, nu au
găsit o relație între acestea. Urmărind același subiect, alți autori [66 ] au constatat că elevii din
California au avut greutate mai mare și au fost mai susceptibili de a fi supraponderali sau obezi
dacă școala lor a fost localizată la o jumătate de milă de un restaurant fast -food, după controlul

25
caracteristicil or demografice ale studenților, caracteristicile școlii și tipului de comunitate în
care se afla școala.
Aportul de băuturi îndulcite în rândul copiilor a crescut în ultimele decenii, crescând
contribuția calo rică a zaharurilor la dietă [67 ]. Teoretic, pe de o parte, metabolismul copiilor nu
poate reduce consumul de alimente pentru a compensa contribuția calorică a băuturilor îndulcite
și, pe de altă parte, îndulcitorii, cum ar fi siropul de porumb bogat în fructoză contribuie la
creșterea î n greutate datorită influenței lor asupra lipogenezei, secreției de insulină sau
producției de leptină [68,69 ]. Rezultatele unor studii de cohortă prospective mai vechi efectuate
pe copii și adolescenți, au arătat că a existat o relație pozitivă între cons umul de băuturi îndulcite
cu zahăr și dezvoltarea excesului de greutate/obezita te [70,71 ]. Cu toate acestea, o meta -analiză
recentă și alte studii longitudinale simultane au constatat că asocierea dintre consumul de
băuturi îndulcite cu zahăr și IMC sau cu creșterea în greutate nu este pe deplin convingătoare,
bazate pe dovezile ac tuale științifice [72,73 ].
În studiile transversale, copiii cu greutate mai crescută tind să mănânce mai repede decât
copiii cu greutate normală. Recent, a fost demonstrată o rela ție liniară între vitez a mâncatului
și adipozitate [74]. Într -un studiu [75 ] s-a dorit să se evidențieze efectul vitezei de consum
asupra aportului de energie ad libidum, influența numărului de calorii consumate asupra duratei
totale a mesei și densității de energie și al sațietății într -un model mixt cu design repetat. Autorii
au demonstrat că consumul lent de alimente a redus semnificativ aportul de energie la grupul
cu greutate normală, dar nu și la grupul cu supraponderabilitate/obezitate. Numărul total de
calorii pe durata mesei a fost semnificativ mai redus, indiferent de viteza de consum. Consumul
lent de alimente a dus la senzații de foame mai reduse, indiferent de greutate, și senzație de
plenitudine mai mare, doar la grupul cu greutate normală, la 60 de minute de la începerea mesei.
A fost demonstrat că părinții exercită o influență importantă asupra modelelor de
alimentare al copiilor și la modificarea greutății prin propriile comportamente alimenta re și
practicile alimentare [76,77 ].
Societatea actuală este caracterizată de medii care promovează consumul de diete slabe
calitativ și inactivitatea fizică. Este tot mai dificil pentru copii și adolescenți să ia decizii
alimentare corecte și să practice un nivel sănătos de activitate fizică.
Recen t, Robinson și colaboratorii [78 ] au demonstrat existența a cinci potențiale
strategii de mediu care par promițătoare pentru îmbunătățirea controlului porțiilor la copii: (1)
folosirea paharelor și cănilor înalte, subțiri și mici de volum, (2), folosirea farfu riilor, bolurilor
și ustensilelor de servire la masă de diametre și volume mici, (3), folosirea farfuriilor cu

26
margini, (4) reducerea timpului total petrecut la TV și la alte tipuri de ecrane și (5) reducerea
sau eliminarea consumului de alimente în timp c e se uită la TV și/sau la alte ecrane.
Unii autori au demonstrat că cu cât indivizii unei comunități au acces mai facil la
magazine care vând alimente sănătoase precum fructe și legume, cu atât riscul lor de obezitate
este mai redus [79 ]. În anumite zone u nde există doar magazine de tipul retail, care vând
alimente mai puțin sănătoase, părinților le este dificil să achiziționeze alimentele potrivite
pentru masa familiei.

2.5. CONCLUZII
În concluzie, putem spune că factorii de mediu ale obezității pediatri ce, deși importante,
depind foarte mult de cultura fiecărei țări, fapt care ne atrage atenția și spre latura culturală a
acestei pandemii, și nuanțează și mai mult multifactoralitatea și complexitatea gestionării a
acesteia.
În țara noastră deocamdată urba nizarea satelor fiind la început, există diferențe enorme
între condițiile de viață urbane și rurale, care, după cum arată rezultatele, poate să aibă și părți
pozitive. Consumul scăzut de alcool la cei cu rezidență rurală poate să fie datorat faptului că î n
orașe există mai multe localuri care oferă băuturi alcoolice, frecventate de copii cu scop de
socializare.
Din faptul că cele mai multe corelații din rezultatele noastre s -au observat în cazul
studiilor părinților, putem trage concluzia că nivelul de edu cație este o influență importantă în
felul de învățarea copiilor noștri despre obiceiuri nesănătoase și comportamentul nostru față de
acestea, fiind posibil că multe informații legate de viața sanogenă se adună în timpul studiilor,
indiferent de specialitate.
Din rezultatele ce au ieșit semnificative, putem observa că obiceiurile nesănătoase, și,
prin urmare, sănătatea fizică si psihică a copiilor, sunt influențate de aspecte care depind de
părinți în mod direct. Cu cât cunoaștem mai bine factorii obezogeni și dăunători sănătății din
țara și cultura noastră, cu atât avem mai multe șanse să ne protejăm copii de pandemia lumii
moderne, deoarece în foarte multe cazuri, acesta începe cu schimbări din imediata noastră
apropiere.

27
2.6. BIBLIOGRAFIE

1. WHO. Global status report on noncommunicable diseases 2014. Geneva. 2014
2. NICE clinical guideline 189. Obesity: identification, assessment and management of
overweight and obesity in children, young people and adults. November 2014
guidance.nice.org.uk/ cg189
3. Plachta -Danielzik S, Kehden B, Landsberg B, et al. Attributable Risks for Childhood
Overweight: Evidence for Limited Effectiveness of Prevention. Pediatrics 2012; 130:e865 –
e871
4. WHO. Set of recommendations on the marketing of foods and non -alcoholic beverages to
children 2010, accesat la 28.06.2018 http://whqlibdoc.who.int/publications/2010/
9789241500210_eng.pdf?ua=1
5. Vlaicu B (red). Comportamente cu risc la adolescenții din județul Timiș. Ed. Eurobit, vol 1,
Timișoara. 2007
6. Vlaicu B (red). Comportamente cu risc la studenții din județul Timiș. Ed. Eurobit, vol 2.
Timișoara. 2009
7. WHO. Global Recommendations on Physical Activit y for Health 2010. Accesat 26.06.2018
http://whqlibdoc.who.int/pub lications/2010/9789241599979_eng.pdf
8. EFSA NDA Panel (EFSA Panel on Dietetic Products, Nutrition and Allergies), 2012.
Scientific Opinion on Dietary Reference Values for protein. EFSA Journal 2012;
10(2):2557
9. EFSA Panel on Dietetic Products, Nutrition, and Allergies (NDA); Scientific Opinion on
Dietary Reference Values for carbohydrates and dietary fibre. EFSA Journal 2010;
8(3):1462 .
10. EFSA Panel on Dietetic Products, Nutrition, and Allergies (NDA); Scientific Opinion on
Dietary Reference Val ues for fats, including saturated fatty acids, polyunsaturated fatty
acids, monounsaturated fatty acids, trans fatty acids, and cholesterol. EFSA Journal 2010;
8(3):1461.
11. WHO Europe. Data and statistics on Obesity , accesat la 23.05.2018
http://www.enhis.o rg/object_document/o4745n27385.html
12. Kosti RI, Panagiotakos DB. The epidemic of obesity in children and adolescents in the
world. Central European Journal of Public Health. 2006; 14:151 –159
13. NIH. How Are Ov erweight and Obesity Diagnosed? , accesat la 23.06.20 18
http://www.nhlbi.nih.gov/health/health -topics/topics/obe/diagnosis

28
14. Paxon C, eds. Childhood Obesity. The Future of Children – Brookings Institution Press,
2010, 1(16) .
15. WHO. C hild Growth Standards , accesat la 23.06.2018
http://www.who.int/childgrowth/standards/en/
16. Landsberg L, Young JB, Leonard WR, Linsenmeier RA, Turek FW. Do the obese have
lower body temperatures? A new look at a forgotten variable in energy balance. Trans Am
Clin Climatol Assoc. 2009; 120:287 -95
17. Land sberg L, Young JB, Leonard WR, et al. Is obesity associated with lower body
temperatures? Core temperature: a forgotten variable in ener gy balance. Metabolism. 2009 ;
58(6):871 -6.
18. Brown WJ, Williams L, Ford JH, et al. Identifying the energy gap: magnitude and
determinants of 5 -year weight gain in midage women. Obes Res. 2005 ; 13(8):1431 -41
19. Anzman SL, Rollins BY, Birch LL Parental influence on children's early eating
environments and obesity risk: implications for prevention. International Journal of
Obesity . 2010; 34, 1116 –1124.
20. Whitaker KL, Jarvis MJ, Rebecca J, et al. Comparing maternal and paternal
intergenerational transmission of obesity risk in a large population -based sample. Am J Clin
Nutr 2010 , 91(6):1560 -1567.
21. Campión J, Milagro FI, Martínez JA. Individuality and epigenetic s in obesity. Obes Rev.
2009 ; 10(4):383 -92.
22. Gluckman PD, Hanson MA, Cooper C, Thornburg KL. Effect of in utero and early -life
conditions on adult health and disease. N Engl J Med. 2008; 359(1):61 -73. doi:
10.1056/NEJMra0708473
23. Newnham JP, Pennell CE, Lye SJ, et al. Early life origins of obesity. Obstet Gynecol Clin
North Am. 2009 Jun; 36(2):227 -44.
24. Metzger BE, Lowe LP, Dyer AR, et al. Hyperglycemia and adverse pregnancy outcomes.
New England Journal of Medicine.2008; 358:1991 –2002
25. Dabelea, D. The predisposition to obesity and diabetes in offspring of diabetic mothers.
Diabetes Care. 2007; 30:169–174
26. Oken E, Levitan EB, Gillman MW. Maternal smoking during pregnancy and child
overweight: systematic review and meta -analysis.Int J Ob es (Lond). 2008 ; 32(2):201 -10.
27. Magee BD, Hattis D, Kivel NM. Role of smoking in low birt h weight. J Reprod Med. 2004 ;
49(1):23 -7

29
28. Rodríguez G, Moreno LA. Is dietary intake able to explain differences in body fatness in
children and adolescents? Nutrition, Metabolism, and Cardiovascular Diseases; 2006;
16:294 –301
29. NIH. Maintaining a Healthy Weight On the Go A Pocket Guide [Internet] accesat la
11.07.2018 http://www.nhlbi.nih.gov/files/docs/public/heart/AIM_Pocket_Guide_tagged.pdf
30. WHO. Global Strategy on Diet, Physical Activity and Health Promoting fruit and vegetabl e
consumption around the world, accesat la 15.07.2018
http://www.who.int/dietphysicalactivity/fruit/en/index2.html
31. Toschke AM, Küchenhoff H, Koletzko B, et al. Meal frequency and childhood obesity.
Obesity Research. 2005; 13:1932 –1938
32. Toschke AM, Thorsteinsdottir KH, von Kries R et al. Meal frequency, breakfast
consumption and childhood obesity. Int J Pediatr Obes. 2009; 4(4):242 -8.
33. Moreno LA, Rodríguez G. Dietary risk factors for development of chi ldhood obesity.
Current Opinion in Clinical Nutrition & Metabolic Care. 2007; 10 (3):336 –341
34. Niemeier HM, Raynor HA, Lloyd -Richardson EE, et al. Fast food consumption and
breakfast skipping: predictors of weight gain from adolescence to adulthood in a nat ionally
representative sample. Journal of Adolescent Health. 2006; 39:842 –849
35. Koletzko B, Toschke AM. Meal patterns and frequencies: do they affect body weight in
children and adolescents? Crit Rev Food Sci Nutr. 2010 ; 50(2):100 -5. doi:
10.1080/10408390903 467431
36. Sweeting H. Measurement and Definitions of Obesity In Childhood and Adolescence: A
field guide for the uninitiated Nutr J. 2007; 6: 32
37. Faghri P., Adams C. Childhood Obesity. Risk factors, Health Effects and Prevention. Ed.
Nova Science Publishers, New York , 2011; 23-29.
38. WHO. Tenfold increase in childhood and adolescent obesity in four decades: a new study
by Imperial College London and WHO, accesat la 18.07.2018 http://www.who.int/news –
room/detail/11 -10-2017 -tenfold -increase -in-childhood -and-adolescent -obesity -in-four-
decades -new-study-by-imperial -college -london -and-who
39. Panahi S. Impact of Modernization on Development of Adolescents, The Media, Culture,
Technology , Unique Journal of Pharmac eutical and Biological Sciences, 2015 ; 3:15-22
40. Koch F, Sepa A, L udvigsson J. Psychological Str ess and Obesity, Journal Of Pediatrics ,
2008; (153), 6:839-844.
41. Björntorp P. Do stress reactions cause abdominal obesity and comorbidities? © 2001 The
International Associa tion for the Study of Obesity. O besity reviews 2001; 2:73–86

30
42. Niehoff V. Childhood obesity: A call to action. Bariatric Nursing and Surgical
Patient. Care. 2009; 4:17–23.
43. Rankin J., Matthews L., Cobley S. et al : Psychological consequences of childhood obesity:
psychiatric comorbidity and prevention. Adolesc Health Med Ther . 2016; 7: 125 –146.
44. Sahoo K., Sahoo B , Choudhury A., et al: Childhood obesity: causes and conseq uences. J
Family Med Prim Care . 2015 Apr -Jun; 4(2): 187 –192.
45. Muthuri S., Onywera V, Tremblay M et al: Relationships between Parental Education and
Overweight with Childhood Overweight and Physical Activity in 9–11 Year Old Children:
Results from a 12 -Country Study. PLoS ONE 11(8): e0147746.
https://doi.org/10.1371/journal.pone.0147746
46. Johnson JA, Johnson A M: Urban -rural differences in childhood and adolescent obesity in
the United States: a systematic review and meta -analysis. Child Obes. 2015 Jun;11(3):233 –
41.
47. Plachta -Danielzik S, Landsberg B, Bosy -Westphal A, et al. Energy Gain and Energy Gap
in Normal -weight Children: Longitudinal Data of the KOPS, Obesity 2008; 16 (4):777 –783
48. Hill JO, Wyatt HR, Reed GW, Peters JC. Obesity and the Environment: Where Do We Go
from Here? Science 2003: 299 (5608): 853 -855 DOI: 10.1126/science.1079857
49. Butte NF, Ellis KJ. Com ment on “obesity and the environment: where do we go from
here?”. Science 2003;301:598b
50. Wang SS, Houshyar S, Adolescent girls' and boys' weight -related health behaviors and
cognitions: associations with reputation – and preference -based peer status. Prinste in
MJ.Health Psychol. 2006 Sep;25(5):658 -63.
51. The Calorie Control Council. Food Calorie C alculator. accesat la 04.06.2018
http://caloriescount.com/foodcalculator.aspx
52. Farooqi IS, O'Rahilly S. Monogenic obesity in humans. Annu Rev Med, 2005, 56:443 -58
53. Newell A, Zlot A, Silvey K, Arail K. Addressing the obesity epidemic: a genomics
perspective.Prev Chronic Dis. 2007 Apr;4(2):A31
54. Whitaker RC, Dietz WH. Role of the prenatal environment in the development of obesity.
The Journal of Pediatrics. 1998; 132:768 –776
55. Field AE, Cook NR, Gillman MW.Weight status in childhood as a predictor of becoming
overweight or hypertensive in early adulthood. Obes Res. 2005 Jan;13(1):163 -9
56. Taveras EM, Rifas -Shiman SL, Oken E, et al. Short Sleep Duration in Infancy and Risk of
Childho od Overweight. Archives of pediatrics & adolescent medicine. 2008;162(4):305 –
311. doi:10.1001/archpedi.162.4.305.

31
57. Taveras EM, Gillman MW, Kleinman K, Rich -Edwards JW, Rifas -Shiman
SL.Racial/ethnic differences in early -life risk factors for childhood obesity. Pediatrics. 2010
Apr;125(4):686 -95. doi: 10.1542/peds.2009 -2100
58. Ledoux TA, Hingle MD, Baranowski T. Relationsh ip of fruit and vegetable intake with
adiposity: a systematic review. Obes Rev. 2011 May;12(5):e143 -50. doi: 10.1111/j.1467 –
789X.2010.00786.x
59. Szajewska H, Ruszczynski M. Systematic review demonstrating that breakfast consumption
influences body weight outc omes in children and adolescents in Europe. Crit Rev Food Sci
Nutr. 2010 Feb;50(2):113 -9. doi: 10.1080/10408390903467514
60. Colapinto CK, Fitzgerald A, Taper LJ, Veugelers PJ. Children's preference for large
portions: prevalence, determinants, and consequence s. J Am Diet Assoc. 2007
Jul;107(7):1183 -90
61. Sen B. Frequency of Family Dinner and Adolescent Body Weight Status: Evidence from
the National Longitudinal Survey of Youth. 2006;14(12):2266 –2276
62. Fisher JO. Effects of age on children's intake of large and self -selected food portions.
Obesity (Silver Spring). 2007 Feb;15(2):403 -12
63. Lee HJ, Lee SY, Park EC. Do family meals affect childhood overweight or obesity?:
nationwide survey 2008 -2012. Pediatr Obes. 2015 Jun 10. doi: 10.1111/ijpo.12035
64. Roos E, Pajunen T, Ray C, et al.Does eating family meals and having the television on
during dinner correlate with overweight? A sub -study of the PRO GREENS project, looking
at children from nine European countries. Public Health Nutr. 2014 Nov;17(11):2528 -36.
doi: 10.1017/S136 8980013002954
65. Zenk SN, Powell LM. US secondary schools and food outlets. Health Place. 2008
Jun;14(2):336 -46
66. Davis B, Carpenter C. Proximity of Fast -Food Restaurants to Schools and Adolescent
Obesity. American Journal of Public Health. 2009;99(3):505 -510.
doi:10.2105/AJPH.2008.137638
67. Wang Y, Beydoun MA, Liang L, et al. Will All Americans Become Overweight or Obese?
Estimating the Progression and Cost of the US Obesity Epidemic. Obesity. 2008;16:2323 –
2330. doi:10.1038/oby.2008.351
68. Olsen NJ, Heitmann BL. Inta ke of calorically sweetened beverages and obesity. Obesity
Reviews, 2009;10: 68 –75. doi: 10.1111/j.1467 -789X.2008.00523.x

32
69. Wang CY, Bleich SN, Gortmaker SL. Increasing Caloric Contribution From Sugar –
Sweetened Beverages and 100% Fruit Juices Among US Childr en and Adolescents, 1988 –
2004. Pediatrics. 2008;121(6):e1604 -e1614 doi: 10.1542/peds.2007 -2834
70. Berkey CS, Rockett HR, Field AE, et al. Sugar -added beverages and adolescent weight
change. Obesity Research, 2004;12:778 –788
71. Welsh JA, Cogswell ME, Rogers S, e t al. Overweight among low -income preschool
children associated with the consumption of sweet drinks: Missouri, 1999 –2002. Pediatrics,
2005;115: e223 –e229
72. Forshee RA, Anderson PA, Storey ML. Sugar -sweetened beverages and body mass index
in children and ado lescents: a meta -analysis. American Journal of Clinical Nutrition,
2008;87:1662 –1671
73. Parnell W, Wilson N, Alexander D, et al. Exploring the relationship between sugars and
obesity. Public Health Nutrition. 2008;11:860 –866
74. Llewellyn CH, van Jaarsveld CH, Bo niface D, et al. Eating rate is a heritable phenotype
related to weight in children. Am J Clin Nutr. 2008 Dec;88(6):1560 -6. doi:
10.3945/ajcn.2008.26175
75. Shah M, Copeland J, Dart L, et al. Slower eating speed lowers energy intake in normal –
weight but not ov erweight/obese subjects. J Acad Nutr Diet. 2014 Mar;114(3):393 -402. doi:
10.1016/j.jand.2013.11.002
76. Carnell S, Wardle J. Appetite and adiposity in children: evidence for a behavioral
susceptibility theory of obesity. Am J Clin Nutr 2008,88(1):22
77. Webber L, Hill C, Saxton J, et al. Eating behaviour and weight in children. Int J Obes (Lond)
2009,33 (1):21
78. Robinson TN, Borzekowski DL, Matheson DM, Kraemer HC. Effects of fast food branding
on young children's taste preferences.Arch Pediatr Adolesc Med. 2007 Aug; 161(8):792 -7
79. Larson N, Story M, Nelson M. Neighborhood environments: disparities in access to healthy
foods in the U.S. Am J Prev Med. 2009; 36(1):74 —81.

33
ANEXE

Chestionar

CHESTIONAR DE EVALUARE A STILULUI DE VIAȚĂ

1. Date personale:
a. Vârsta: ………………………
b. Sexul: F M
c. Tip constituțional: Înălțime……………………..
Greutate……………………
d. Boli în familie: BCV, DZ, obezitate, infarct, tulburări endocrine, depresii, cancer
e. Mediul de proveniență: urban rural
f. Boli personale: DZ, obezitate, alt ele ………………………………………………
g. Ce studii au părinții tăi?
g.1 Elementare (sub zece clase)
g.2 Medii (liceu si postliceal)
g.3 Superioare (universitare)
h. Condiții de trai acasă: h.1 sub medie h.2 medie h.3 peste medie
2. Ești o persoană emotivă (sensibilă la stres)?
a. Da b. Nu

3. Ce înseamnă mâncarea pentru tine?
a.Necesitate c.Supraviețuire e.Relaxare
b.Placere d.Traditie f.Socializare

4. Cunoști bine numărul de calorii din alimentele obișnuite?
a. Da b. Nu c. Nu mă interesează

5. Eviți mâncărurile ispititoare (dulciuri, grăsime, fast -food, chipsuri, băuturi
energizante)?

34
a. Da b. Nu c. Uneori

6. Îți plac alimentele grase?
a. Da b. Nu

7. Preferi alimentele vegetale în locul alimentelor animale?
a. Da b. Nu

8. Preferi alimentele crude sau cele conservate/afumate?
a. Crude b. Conservate c. Amândouă

9. Obișnuiești să consumi zilnic alimente in stare crudă (lume, fructe, salate de
legume/fructe, shake -uri de legume si fructe)?
a. Da b. Nu

10. Daca da, cât de des?
a. La fiecare masă b. o dată pe zi c. 2-3 ori/săpt d. rar

11. Cum se consumă mai frecvent alimentele în familie?
a. Gătite (preparate) b. Crude c. Procesate (nu necesita prelucrare termice)
d. Semipreparate (necesită timp scurt de preparare)

12. Consumi zilnic multe dulciuri?
a. Da (a.1 mult, a.2 puțin) b. Nu c. Doar uneori (c.1 mult, C.2 puțin)

13. Dacă îți plac dulciurile, când le consumi?
a. După masă c. Între mese e. Seara g. Tot timpul
b. O dată pe zi d. Ocazional f. 2-3 ori pe săptămână
14. Consumi multe băuturi dulci?
a. Da b. Nu

35
15. Consumi băuturi energizante?
a. Da b. Nu

16. Servești în mod regulat:
a. Micul dejun – da -nu
b. Prânzul – da – nu
c. Cina – da – nu

17. O modificare a greutății tale c u 2,5 kg te deranjează?
a. Deloc b. Putin c. Moderat d. Foarte mult

18. Ai obervat ca mananci mai mult atunci cand esti emotionat sau stresat?
a.Da b.Nu

19. Se întâmplă să consumi băuturi alcoolice?
a.Ocazional b.Zilnic c.Deloc

20. Daca da, ce fe l de bauturi alcoolice consumi si in ce cantitate?
a.Vin (ml) b.Bere (ml) c.Distilate (ml)

21. Obișnuești să fumezi?
a.Da b.Nu c.Uneori

22. Daca da, la ce varsta ai inceput sa fumezi? ……………………………..

23. În ultimele 30 de zile, câte țigări ai fumat pe zi?
a. Nu am fumat
b. Mai puțin de o țigară pe zi
c. 2-5 țigări pe zi
d. 6-10 țigări pe zi

36
e. 11 – 20 țigări pe zi

24. În ultimele 6 luni ai încercat să nu fumezi deloc?
a. Nu am fumat în ultimele 6 luni
b. Da
c. Nu

25. Motivul pentru care fumezi?
a. Ma distrează d.Fumează prietenii g.Fumează profesorii
b. Îmi place e.Plictiseală h.Ma simt mai important
c. Pentru slăbire f.Fumează părinții

26. În familie, anturaj, sunt persoane care fumează?
a.Da b.Nu d.Uneori
27. Consumi cafea?
a.Nu b.Ocazional c.2-3 cești/zi d.Peste 3 cești/zi

28. Care sunt modalitățile în care îți petreci timpul liber?
…………………………………………………………………….

29. Ce fel de apă de băut folosești?
a.De la robinet b.De fântână c.Minerală

30. Care din următoarele alimente se consumă zilnic în familia voastră?
a.Carne b.Grăsime c.Legume d.Fructe e.Dulciuri
f.Cartofi g.Pâine albă h.Lapte i.Brânzeturi

31. Ce crezi, în ce categorie te -ai putea încadra în raport cu greutatea ta?
a. Foarte mult sub greutatea normală
b. Puțin su b greutatea normală

37
c. Aproape de greutatea normală
d. Puțin peste greutatea normală
e. Mult peste greutatea normală

32. Ce încerci să faci legat de greutatea ta?
a. Să slăbesc
b. Să mă îngraș
c. Să rămân la aceeași greutate
d. Nu încerc să fac nimic leg at de greutatea mea

33. În câte zile din ultimele șapte ai făcut exerciții fizice sau ai participat la activități sportive
(înot, tenis, ciclism, dans sportiv, alergare, etc.) pentru cel puțin 20 minute zilnic în cursul
cărora ai transpirat și ai respirat mai greu?
a. 0 zile e. 4 zile
b. 1 zi f. 5 zile
c. 2 zile g. 6 zile
d. 3 zile h. 7 zile

34. În câte zile pe săptămănă participi la orele de educație fizică la școală sau sală?
a. 0 zile d. 3 zile
b. 1 zi e. 4 zile
c. 2 zile f. 5 zile

35. Relațiile în familie sunt:
a. Armonioase b. Tensionate c. Indiferente

36. De câte ori pe zi te speli pe dinți?
a.De două ori b.O dată c.După fiecare masă d.Nu știu

37. Unde servești mesele principale?
a.Fast food b.Cantină/restaurant c. Acasă d.Nu am un loc stabil

38

38. Care din următoarele alimente le consumi de obicei? Cât de des și în ce cantitate?
a. Mezeluri ٱ grame x/zi x/săpt.
b. Lactate acide ٱ grame x/zi x/săpt.
c. Brânzeturi grase ٱ grame x/zi x/săpt.
d. Produse patiserie ٱ grame x/zi x/săpt.
e. Dulciuri ٱ grame x/zi xsăpt.
d. Gemuri, dulcețuri, compot ٱ grame x/zi x/săpt.
e. Cnserve ٱ grame x/zi x/săpt.
f. Margarină ٱ grame x/zi x/săpt.

39. Ce fel de băuturi răcoritoare consumi de obicei? Cât de des și în ce cantitate?
a. Carbogazoase ٱ ml x/zi x/săpt.
b. Necarbogazoase ٱ ml x/zi x/săpt.
c. Tip “light” (fără zahăr) ٱ ml x/zi x/săpt .
d. Apă minerală ٱ ml x/zi xsăpt.
e. Apă plată ٱ ml x/zi x/săpt.
f. Ceai ٱ ml x/zi x/săpt.
g. Ceai instant ٱ ml x/zi x/săpt.
h. Băuturi energizante ٱ ml x/zi x/săpt.

40. Cât de des consumi alimente tip “chips”?
a. Zilnic b. 2 -3x/săpt. c.1 -2x/lună d.deloc

41. Cat de des consumi fibre alim entare (din fructe, legume, seminte, paine integrala)?
a. Zilnic b.2 -3x/săpt. c.1 -2x/lună d.deloc

42. Ce tip de dulciuri îți plac? (enumeră)………………………

43. Cunoști ce sunt aditivii alimentari?

39
a.Da b. Nu

44. Sunt alimente și băuturi pe care le eviți datorită conținutului în aditivi?
a.Da b.Nu

45. Dacă Da, menționați motivul…………………………………………

46. Obișnuiești să citești etichetele alimentelor înainte de a le cumpăra/consuma?
a.Da b.Nu

47. Dacă Da, ce informații ai dori să obții?……………………….

48. Cât de des iei masa la fast -food (și ce tip de fast -food)?
a. săptămânal b.Zilnic c.De 2 -3 ori pe săptămână d.O dată pe săptămână
e.2-3 ori pe lună f.O dată pe lună g.Ocazional (aproximativ pe an) ….
h.Nu consum de la fast -food

49. Dacă mergi la fast -food, menționează de ce ai ales să consumi de acolo !?
…………………………………………………………………….

50. Dacă nu mergi la unități tip fast -food menționează
motivul?………………………………………….

51. Cât timp petreci zilnic în fața calculatorului?
a. Zilnic ………………….. ore, minute
b. Săptămînal …………… ore, minute
c. Lunar ……………………. ore, minute

52. Timpul mare petrecut în fața computerului îți afectează sănătatea sau viața?
a.Da b.Nu c.Nu știu d.Nu mă interesează

40
53. Care este gradul de mulțumire față de relația cu părinții?
a.Mulțumit b.Nemulțumit c.Variabil d.Nu mă interesează

54. Care este gradul de mulțumire față de programa scolara?
a.Mulțumit b.Nemulțumit c.Variabil d.Nu mă interesează

55. Care este gradul de mulțumire față de sine și rezultatele școlare?
a.Mulțumit b.Nemulțumit c.Variabil d.Nu mă interesează

56. Ce părere ai despre alimentația vegetariană și motivează răspunsul?
………………………………………………………… ………………..

57. Cât timp îți petreci în fața televizorului, în medie pe zi?
a. Zilnic ……………. ore, minute
b. Săptămânal …………… ore, minute

58. Te consideri sedentar?
a. Da b. Nu c. Nu știu

59. Ești expus diverselor modalități de agresiune din partea celor apropiați?
a. Agresiune verbală b. Agresiune fizică c. Agresiune emoțională
d. Agresiune mentală

60. Crezi că la școala primești suficiente informații legate de un stil de viată sănătos?
a. Da b. Nu c. Nu știu

61. De la cine ai primit informații și instrucțiuni de citire a etichetelor alimentare?
a. de la profesori b.de la părinți c.de la medical de familie d.nu am primit

62. Cum se alege cumpărarea alimentelor în familie?

41
a. După preț b.Pe baza un ei liste c.După etichetă d.După preferință

63. Consideri ca ai avea nevoie de mai multe informații privind alimentația sănătosă?
a.Da b.Nu

64. Crezi ca ai putea influența alimentația în familie, în sensul schimbării obiceiurilor
nesănătoase?
a. Da b. Nu c. Parțial

65. Cât de des servești masa cu toată familia?
a. Zilnic b.În weekend -uri c.De sărbători d. Ocazional e. Niciodată

Mulțumim pentru colaborare !

42
REZUMAT
Introducere: Prevalența obezității la copil prezintă o creștere vertiginoasă în ultimii 40 de ani,
nu doar în țările în dezvoltare , ci la nivel mondial, fapt care ne atrage at enția că factorii de
mediu aduși de modernizare au o semnificație indispensabilă în apariția acestei pandemii . Pe
de altă parte, în rândul adolescenților, modernizarea a tras după sine și scăder ea timpului
petrecut în familie și creșterea consu mului de alcool, a fumat ului și a stresului. Scopul lucrării
a fost identificarea unor atitudini, cunoștințe și practici față de comportamentele cu risc în
rândul unor elevi, de asemenea, examinarea unei posibile corelații între caracteristicile familiale
și sociale și aceste comportamente . Material și metode : S-a folosit un chestionar din 65 de
întrebări care pe lângă aspectele demografice cum ar fi sexul, vârsta, studiile pă rinților,
rezidența, nivelul de trai, a tmosfera din familie , a urmărit și aspecte legate de comportamente
cu risc . Chestionarul a fost aplicat la 150 de elevi din Liceul Teologic Reformat Târgu Mureș,
din clasele IX -XII. Datele au fost introduse in Excel, iar analiza statistică s -a efectuat cu ajutorul
soft-ului statistic SPSS. Am aplicat teste de tip Chi pătrat, pentru identificarea unor relații între
mai multe variabile de interes, iar interpretarea statistică a fost stabilită la un prag de 0,05, sub
acest prag am considerat relațiile semnificative statistic. Rezultate: Studiul s -a efectuat pe 150
de elevi dintre care 55,3% au fost de sex masculin și 44,7% de sex feminin, cu vârstele cuprinse
între 14 -18 de ani . Am obținut rezultate nesemnificative statist ic în ceea ce privește tensiunea
intra-familială și consumul de dulciuri (p=0,73), sucuri acidula te (p=0,44) și alcool (p=0,22),
IMC (p=0,24), în schimb, s -au observat corelații statistice în cazul fumatului (p=0,02), în cel
mai mare procent (22,9%) fiind fumători cei cu atmosfera familială afirmativ indiferentă, urmați
apoi de cei cu atmosfera familială afirmativ tensionată (13,6%), cel mai mic procent fiind
reprezentat de cei cu relații familiale armonioase (10,8%). Am obținut rezultate nesemnificative
privind studiile părinților în cazul consumului de dulciuri (p=0,062) și IMC , însă, în cazul
celorlalte comportamente cu risc , rezultatele arată diferențe semnificative statistic, atât rata
consumului de sucuri acidulate (p=0,001), cât și a fumatului (p=0,01 2) fiind mai ridicată în
rândul elevilor care au părinți cu studii inferioare, dar rata consumului de alc ool (p=0,003)
prezintă o creștere egal proporțională cu studiile părinților . În ceea ce privește rezidența și
condițiile de trai nu s -au identificat di ferențe semnificative statistic. Concluzii : Rezultatele ne
atrag atenția asupra importanței rolului părinților în comportamentele de risc al copiilor, și sunt
dovadă că, în foarte multe cazuri, schimbarea pentru un stil de viață mai sănătos se începe din
imediata noastră apropiere.

43

ABSTRACT
Background : The prevalence of pediatric obesity presented a vertiginous rise in the past 40
years, not only in the developing countries, but world -wide , which warns us about the
importance of environmental causes of this increasing pandemic, brought by modernization.
On the other hand , modernization led adolescents to less time spent with their families, and
increased rates of smoking, alcool consumption , and stress. The objective of this study was the
identification of some attitudes , familiarities and practices of unhealthy behaviour among
students, and examination of a possible corelation between these and social characteristics.
Material and method : We used a questionnaire of 65 questions, which besides of
demographical informations such as gender, age, parental studies, residence, standard s of living
and the quality of family environment, has followed some aspects of unhealthy behavio ur too.
The ques tionnaire was given to 150 students of the Reformed Theological High -School of
Târgu Mure ș, from classes of IX -XII. The collected data was introduced in Excel, and for the
statistical analysis we used the statistical software SPSS. We applied Chi -square te sts, with the
statistical significance threshold set on p=0,05, below this, we considered our results
statistically significant. Results : The study was performed on 150 students, of which 55,3%
were males and 44,7% females, with the age between 14 -18 years. We obtained non -significant
results from the examination of correlation between tension in family and consumption of
sweets (p=0,73 ), soft drinks (p=0,44), alcohol (p=0,22) and BMI (p=0,24), but we noticed a
significant statistical correlation in the case of smoking (p=0,02 0), the highest percentage
(22,9%) of smoking showed those who declared to have indifferent family environment,
followed by those who declared to have tensioned family environment(13,6%), and th e lowest
rate (10,8%) was shown by those who had harmonious family environment. We found
statistically non -significant results in the case of parental education level in correlation with
consumption of sweets (p=0,062) and BMI, but the rates of other unhea lthy behaviours such a s
soft drinks consumption (p=0,001) and smoking (p=0,012) were significantly higher among the
students coming from parents with a lower education level. By way of contrast, the consumption
of alcohol (p=0,003) presents a rising in dir ect proportion to parental education. In terms of
residence and standards of living, we did not identify any statistical ly significant results.
Conclusion: The obtained results take us to the conclusion that the parental factor bears a high
importance in t he unhealthy behaviours of adolescents , and that often, the change for a more
healthy lifestyle starts in our immediate environment.

44

45

46