Promovarea Industriei (2) [616931]
PROMOVAREA INDUSTRIEI PRIN
MĂSURI PROTEC ȚIONISTE
Profesor coordonator: Studenți:
Conf.Univ.Dr. : Liana Me șter Govoreanu Andrada
Gal Darius Florin
Oradea, 2016
1)Aspecte teoretice
2)Tipuri de protecționism
3)Măsurile protecționiste
4)Costurile protecționismului
5)Politici agricole în țările industrializate
6)Concluzii
7)Bibliografie Cuprins
Protecționismul reprezintă politica economică a unui stat, care urmărește
protejarea temporară, parțială sau totală a industriei și a agriculturii locale
prin aplicarea unui regim vamal cu tarife ridicate la mărfurile de import,
prin restricții valutare, subvenții, etc.
1) Aspecte teoretice
Printre măsurile considerate discriminatorii cele mai folosite de către
guverne figureaz ă barierele vamale , cotele tarifare , taxele pe importuri ,
subvențiile pentru export, ajutoarele de stat, adoptarea de participa ții
publice sau măsurile sanitare .
Siguranța național ă. Pe lângă industria armamentului se protejeaz ă
anumite sectoare economice vitale pentru dispunerea de medii
defensive, de exemplu industria naval ă sau aeronautic ă.
Pentru eliminarea dependen ței economice în sectoare considerate de
bază pentru funcționarea industrial ă, exemplu industria siderurgic ă.
Motive care justific ă protecția:
Pentru a elimina dependen ța economic ă în general se protejeaz ă
industria național ă. Acest argument este și a fost utilizat de țările mici ,
de țările cu dificult ăți în balanța de plăți și, în general, de multe țări în
dezvoltare care vor să își garantizeze independen ța economic ă.
Pentru a apăra anumite sectoare economice care nu îndeplinesc doar o
funcție economic ă ci care au rol social și de mediu , ca agricultura .
Pentru a apăra anumite valori culturale , de exmplu industria audio –
vizual ă.
Pentru a garanta pacea social ă pe termen scurt se protejeaz ă industria si
colectivele sale de muncitori de costurile de ajustare care s -ar deriva
dintr -un comerț liber .
Pentru unele țări veniturile tarifare constituie principalele surse de
venituri fiscal e.
Toate studiile empirice realizate au demonstrat că protecționismul are
dezavantaje superioare beneficiilor care s -ar obține prin eliminarea a astfel
de măsuri.
Protecționismul reprezint ă strategia de dezvoltare din interior: rigiditatea
piețelor țărilor în dezvoltare justific ă intervenția statului .
Comerțul liber reprezint ă strategia de dezvoltare din afară: apără virtuțiile
concuren țiale care îmbun ătățesc distribuirea resurselor .
a)Protecționism moderat și compatibil conduitei comerciale
multilaterale
b)Politici autarhice
c)Politica comercial ă strategic ă 2) Tipuri de protec ționism
Acesta urm ărește restricționarea accesului produselor străine pe piața
intern ă la un nivel rezonabil , folosește măsuri tarifare și non-tarifare la
niveluri ce nu introduc distorsiuni majore în cadrul economiei ; uzeaz ă de
instrumente compatibile conduitei multilaterale .
a) Protecționism moderat și compatibil
conduitei comerciale multilaterale
Guvernele țăilor în dezvoltare susțin de regul ă că ind ustriile noi au nevoie
de protecție până să ajung ă mai competitive și mai puțin vulnerabile în fața
concuren ței.
Pentru aceasta , în multe cazuri , interzic sau reduc anumite importuri
fixând cote limit ă sau scumpindu -le prin intermediul tarifelor vamale .
Politicile protecționiste se pot dovedi periculoase din punct de vedere
economic: permit produc ătorilor naționali să continue munca la eficiență
redus ă, ceea ce poate duce la stagnarea economic ă.
Reprezint ă o stare de izolare economic ă, o politic ă de
orientare spre interior, prin ignorarea voită a avantajelor ce
decurg din relațiile economice internaționale .
Se manifest ă prin tendința de a dezvolta cu orice preț anumite
ramuri economice și prin folosirea unor măsuri drastice de
stopare a importurilor .
b) Politicile autarhice
Țările în dezvoltare au tarife ridicate : asupra importurilor de produse
industriale sunt , în medie , de trei sau patru ori mai ridicate decât cele
existente în țările industriale .
Tarifele agricole sunt înca mai mari in țările în dezvoltare decât în cele
industrializate .
Un impozit pe importuri este un impozit pe exporturi , atât direct, când
crește costul intrărilor , cât și indirect, când reducerea stimulului de control
al costurilor în industriile care concureaz ă cu importurile se extinde la
economie în general.
Politica comercial ă strategic ă, trebuie să asigure firmelor naționale o
cotă semnificativ ă din marja de profit creat pe piața internațional ă ca
urmare a unor avantaje create prin subvenționare și/sau protecție
comercial ă.
Condițiile de reușită a unei astfel de politici le reprezint ă
posibilitatea de a identifica sectoarele si industriile de interes și capacitatea
de promovare .
c) Politica comercial ă strategic ă
Țările industriale mențin un nivel ridicat de protecție a agriculturii prin
tarife ridicate .
Protecția tarifar ă este aproximativ de nouă ori mai elevat ă în sectorul
agricol decât în cel productiv .
Subvențiile agricole a țărilor industriale prejudiciaz ă exporturile și
sectoarele agricole a țărilor în dezvoltare , deoarece faciliteaz ă scăderea
prețurilor la nivel mondial și permit economiilor dezvoltate să iși
garanteze piețele.
Obiectivele politicii comerciale pe termen lung sunt dezoltarea
echilibrată a economiei naționale în condițiile unui anumit nivel de
expunere față de concuren ța externă . Pe termen mediu și scurt se pot
enumera :
Redefinirea structurii exporturilor și importurilor ;
Îmbun ătățirea orient ării geografice a fluxurilor comerciale ; Obiectivele politicii comerciale
Redefinirea echilibrelor din balanța comercial ă și balanța
de plăți externe ;
Îmbun ătățirea raportului de schimb ;
Armonizarea structurilor economice productive
Principalele funcții ale politicii comerciale sunt : promovarea
relațiilor comerciale externe prin stimularea exporturilor , protejarea
economiei naționale de concuren ța extern ă, prin reglementarea și controlul
importurilor și nu în ultimul rând realizarea unui echilibru dinamic în
balanțele comercial e și de plăți concomit ent cu sporirea rezervei valutare a
statului .
Funcții ale politicii comerciale
Măsurile protecționiste sunt adoptate de guverne ca urmare a
reacției societ ății la mediul de afaceri , la restricțiile impuse , la factorii
economici , politici , legali etc. pentru stimularea sau restricționarea
comerțului internațional al companiilor .
Aceste măsuri afecteaz ă concuren ța prin potențarea sau diminuarea
abilit ăților companiilor , precum și a nevoilor acestora de a concura pe plan
internațional .
3) Măsurile protec ționiste
Trăsăturile protecției economiei prin intermediul măsurilor de
politic ă comercial ă:
Folosește imstr umente specifice (tarifare , netarifare , paratarifare );
Trebuie să fie în strânsă corelație cu viabilitatea ramurii , sectorului
sau a companiilor ;
Trebuie să fie limitat ă în timp și resurse ;
Genereaz ă costuri și efecte negative pentru toți cei implicați
(exportatori , importatori , consumatori , guverne );
Principalele grupuri ale căror interese sunt lezate de protecționism
sunt consumatorii , comercian ții, exportatorii , companiile transnaționale și
nu numai .
Principalii purt ători ai cererii de protecție sunt companiile din
sectoarele concurate de importuri , grupurile sindicale , sectoarele intensive
tehnologic , grupurile ecologiste .
Diminuarea eficienței cu care opereaz ă economia protejat ă;
Efectele redistributive în detriment ul utilizatorilor produselor protejate ;
Costurile ridica te suportate de consumatori ;
Inrăutățirea competitivit ății externe a unor sectoare care folosesc input –
uri importante ;
Creșterea prețurilor la anumite produse , în special la cele cu elasticitate
redus ă a cererii ;
Prețurile majorate la unele produse reprezint ă, de fapt, reducerea
veniturilor reale din economie ;
4) Costurile protec ționismului
Riscul apariției unei adev ărate spirale protecționiste ;
Forțarea alocării suboptimale a factorilor de producție;
Reducerea ritmului de creștere economic ă prin majorarea prețurilor pe
piața intern ă și prin determinarea ramurilor interne să foloseasc ă
echipamente industriale mai puțin riscante ;
Protecționismul diminueaz ă capacitatea de absorbție a unor piețe
reduc ând oportunit ățile de export pentru o serie de companii .
Protecționismul a avut efecte pozitive în dezvoltarea anumitor
activități pe care anumite țări nu se orientau, deși a produs de
asemenea alte efecte negative care au afectat inflația și au redus
inițiativa de a se intra pe piețe noi.
Obiective ale politicilor agricole și rațiuni fundamentale
pentru protec ția în agricultură.
Condițiile care influen țează starea agriculturii în țările industrializate sunt
departe de a fi uniforme. În consecin ță, obiectivele politicilor agricole
variază. 5) Politici agricole în țările
industrializate
Sprijinirea veniturilor din exploata țiile agricole – reprezintă unul dintre
cele mai uzuale obiective pentru protec ția sectorului agricol din țările
industrializate.
Stabilitatea veniturilor din exploata țiile agricole
-Îngrijorarea cu privire la instabilitatea pre țurilor este împărtă șită atât de
țările care importă, cât și de cele care exportă, iar pentru ambele pot sta la
baza fluctua țiilor interne sau a șocurilor externe
-Prin urmare, obiectivul men ținerii stabilită ții prețurilor poate implica
politici care tind să reglementeze fluxurile comerciale Principalele obiective ale
politicilor agricole
Extinderea comer țului agricol net
– politicile agricole urmăresc în mod special extinderea
exporturilor sau reducerea importurilor
– pentru o țară deficitară care importă cantită ți mari ce pot
influența prețul la nivel global, aplicarea unui tarif optim ar putea să -i
îmbunătă țească balan ța comercială, reducând deficitul
Siguranța alimentară – din cauza incertitudinii importurilor de
alimente, reală sau preconcepută, un grad ridicat de auto -asigurare
cu alimente este un obiectiv major al politicii agricole
Susținerea pre țurilor de consum
– în general, programele care urmăresc men ținerea nivelului
de consum țintesc anumite grupuri de consumatori, totu și
intervențiile la nivelul pie ței naționale au fost folosite pentru a
preveni cre șterea bruscă a pre țurilor
– în timp ce utilizarea politicilor agricole din considerente de
bunăstare socială la nivel larg este foarte semnificativă pentru
grupuri sau regiuni specifice, importan ța generală a acestor obiective,
în țările industrializate, a fost mai mică decât a celorlalte obiective
discutate
Diferitele instrumente ale politicii agricole în țările industrializate pot fi
divizate în trei grupuri:
a)Politici care afectează producătorii interni
b)Politici care afectează consumatorii interni
c)Politici care afectează fluxul comercial Instrumente ale politicii agricole
Prețurile de produc ție garantate – guvernul este dispus să cumpere
produse la un anumit pre ț, în diferite condi ții; acest pre ț garantează
producătorilor un venit minim pentru produc ția obținută, reprezentând
astfel un instrument de influen ță a nivelului produc ției
Prețuri țintă și plăți prin deficit – dacă pre țul pieței este mai mic decât
prețul țintă, guvernele plătesc diferen ța dintre acestea
a) Politici care afectează
producătorii interni
Cote de produc ție/ comercializare
– au fost introduse atunci când măsurile de suport al pre țurilor au devenit
prea costisitoare, iar modificarea acestora nu era posibilă din punct de vedere
politic
-s-au impus limitări pe produc ție prin cote de produc ție
-cotele de produc ție garantează fermierilor dreptul de a -și vinde produc ția la
un preț garantat, în limita anumitor cote
Programe de stocare – stocurile pot fi acumulate deliberat pentru
stabilizarea pre țurilor; pe lângă aceste stocuri de ținute de guvern, țările
industrializate plătesc uneori subven ții fermierilor pentru depozitarea
produselor în spa țiile de depozitare ale acestora
Subvențiile – reduc costurile de produc ție și comercializare ale
fermierilor și se acordă pentru transport, asigurarea culturilor,
fertilizări, iriga ții și diferite taxe
Pe lângă obiectivelor clare de bunăstare, programele de suport a
consumatorilor, în țările industrializate, urmăresc protejarea acestora în
fața prețurilor ridicate plătite producătorilor.
În țări cu istorie de exporturi substan țiale de produse alimentare,
prețurile alimentelor plătite de consumatori tind să fie mai aproape de
prețurile interna ționale și să se modifice în acord cu acestea. b) Politici care afecteaz ă
consumatorii interni
Principalul scop al măsurilor care afectează fluxurile comerciale este de
a menține o anumită corela ție între pre țurile interne și cele mondiale.
În acest scop, o varietate de bariere tarifare și non -tarifare au fost
folosite pe parcursul anilor precum tarifele de import, cotele de import,
ajutoare de export, etc. c) Politici care afectează fluxul
comercial
Tarifele de import – ridică pre țurile primite de producătorii interni
pentru produc țiile obținute și prețurile pe care consumatorii sunt nevoi ți
să le plătească; nu sunt foarte întâlnite la alimentele de bază și sunt
folosite mai mult pentru protejarea produselor alimentare procesate
Cotele de import – urmăresc limitarea volumului de importuri pentru
un anumit produs
Ajutoarele de export
– urmăresc a face exporturile la fel de competitive cu cele ale altor
exportatori și în acela și timp să men țină prețurile interne mai ridicate decât
ele predominante pe pie țe mondiale prin intermediul subven țiilor
– Alte tipuri de ajutoare de export, precum creditele de export, sunt des
folosite și urmăresc cre șterea competitivită ții exporturilor unei țări vis a vis
de alți exportatori
Protecționismul urmăre ște protejarea industriei și a agriculturii.
Protecționismul pentru promovarea agriculturii este larg răspândit și
bine înrădăcinat.
Instrumentele politicii agricole sunt cele mai complexe, cuprinzând o
mulțime elaborată de măsuri pentru a implementa suportul fermierilor
autohtoni. 6) Concluzii
În general, măsurile protec ționiste urmăresc stabilitatea și eficiența.
Multe guverne pun accent pe aspectele interna ționale ale protec ției
agriculturii, în special pe efectele adverse ale acestora asupra pre țurilor
pieței mondiale și a oportunită ților de export.
Țările în curs de dezvoltare au tarife mai mari asupra imprturilor decât
țările industrializate.
Măsurile protec ționiste pot duce la stagnarea economică .
Subvențiile agricole a țărilor industriale prejudiciaz ă exporturile și
sectoarele agricole a țărilor în dezvoltare , deoarece faciliteaz ă scăderea
prețurilor la nivel mondial și permit economiilor dezvoltate să își
garanteze piețele.
Costurile ridica te suportate de consumatori reprezintă unul dintre
dezavantajele protec ționismului.
Sprijinirea veniturilor din exploata țiile agricole – reprezintă unul dintre
cele mai uzuale obiective pentru protec ția sectorului agricol din țările
industrializate .
Principalul scop al măsurilor care afectează fluxurile comerciale este de
a menține o anumită corela ție între pre țurile interne și cele mondiale .
Protecționismul are dezavantaje superioare beneficiilor care s -ar obține
prin eliminarea a astfel de măsuri.
Johnson, D.G. “International Trande and Agricultural Labour Markets:
Farm policy as Quasi -Adjustmend Policy”, American Journal of
Agricultural Economics, Vol. 64, 1982
Blackhurst , R., “The Twilight of Domestic Economic Policies”, The
world economy, Vol. 4, 1981
Burniaux , J.M., “A Rural -Urban, North -South General Equilibrum
Model: Theoretical Overview of the RUNS Model”, Discussion paper
no. 8404, Universite Libre de Bruxelles , 1984
Bibliografie
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Promovarea Industriei (2) [616931] (ID: 616931)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.
