Programul de studii: Comunicare și relații publice [616836]

Universitatea de Vest din Timișoara
Facultatea de Științe Politice, Filosofie și Științe ale Comunicării
Programul de studii: Comunicare și relații publice
Lucrare de licență
Coordonator:
Asist.dr. Iasmina Petrovici Student: [anonimizat] 2018
Universitatea de Vest din Timișoara

Facultatea de Științe Politice, Filosofie și Științe ale Comunicării
Programul de studii: Comunicare și relații publice
Codul bunelor maniere în
comunicarea interpersonală
Coordonatori:
Asist.dr. Iasmina Petrovici Student: [anonimizat] 2018

Cuprins
Capitolul 1. Comunicarea interpersonală ………………………………………………………………………… 5
1.1.Definițiile comunicării interpersonale ……………………………………………………………….. 5
1.2.Formele comunicării interpersonale ………………………………………………………………….. 6
1.2.1.Comunicarea verbală ……………………………………………………………………………….. 6
1.2.2.Comunicarea nonverbală ………………………………………………………………………….. 7
1.3.Axiomele comunicării …………………………………………………………………………………….. 9
Capitolul 2. Comunicarea verbală ………………………………………………………………………………….. 9
2.1. Definiții și caracteristici ……………………………………………………………………………………… 9
2.2. Importanța codului bunelor maniere în societate ……………………………………………………. 9
2.3. Diferențe culturale …………………………………………………………………………………………….. 9
Capitolul 3. Specificul codului bunelor maniere în comunicarea interpersonală …………………..9
3.1. Rolul codului bunelor maniere în comunicarea interpersonală ………………………………… 9
3.2. Aspecte verbale ale codului bunelor maniere în comunicarea interpersonală ……………..9
3.3. Aspecte nonverbale bunelor maniere în comunicarea interpersonală ………………………… 9
Capitolul 4. Studiu de caz …………………………………………………………………………………………… 10
4.1. Obiectivul cercetării și metoda de cercetare ………………………………………………………… 10
4.2. Aplicarea metodei de cercetare ………………………………………………………………………….. 10
4.3. Analiza rezultatelor cercetării ……………………………………………………………………………. 12
Concluzii…………………………………………………………………………………………………………… 12
Bibliografie……………………………………………………………………………………………………….. 12

Introducere
Comunicarea este complexă, are multe înțelesuri și multe mijloace de exprimare, dar
putem spune că reprezintă modul de socializare al omului. Prin comunicare, oamenii reușesc
să își exprime gândurile și sentimentele trăite și să aibă lucruri în comun. Este foarte
important să știm să comunicăm și asta facem în prima parte a vieții: învățăm sa comunicăm.
Comunicarea reprezintă schimbul de mesaje între noi, oamenii.Mesajele sunt la rândul lor
transmise prin intermediul limbajelor: limbajul verbal, adică prin cuvinte; al limbajului
nonverbal și anume cu ajutorul corpului, respectiv limbajul paraverbal, aici fiind vorba despre
tonalitatea vocii, ticuri verbale. Am ales ca lucrarea mea de licență să se numească Codul
bunelor maniere în comunicarea interpersonală , pentru a afla cât mai multe despre modul în
care putem comunica și a ne ințelege cu semenii noștri. Bibliografia studiată m-a ajutat să
structurez pe trei capitole această temă, și anume: primul capitol – Comunicarea
interpersonală, capitolul al doilea – Codul bunelor maniere , iar cel de-al treilea – Specificul
codului bunelor maniere în comunicarea interpersonală. Autorii români studiați sunt
următorii: Pânișoară, Ion-Ovidiu, Comunicarea eficientă , Popa, Doina Mihaela, Relația de
comunicare interpersonală , Prutianu, Ștefan, Antrenamentul abilităților de comunicare ,
Alexandrescu, Florin, Tehnici de comunicare interpersonală , Chiru, Irena, Comunicarea
interpersonală, Buțiu, Călina Ana, Comunicarea interpersonală , Marinescu, Aurelia, Codul
bunelor maniere astăzi , iar autorii străini sunt: Pease, Alain, Limbajul trupului, Rothschild,
Nadine, Codul bunelor maniere , Sabath, Ann Marie, Codul bunelor maniere în afaceri, Post
Peggy, Codul bunelor maniere . Formarea noastră se realizează cu ajutorul comunicării, cât de
bine știm să comunicăm cu familia noastră, apoi cu educatorii, respectiv cu profesorii.
Urmează comportamentul, care joacă un rol foarte important în viața noastră. De mici suntem
învățați să vorbim, să salutăm, să ne jucăm. Începând cu grădinița, ni se pun bazele, învățăm
să deosebim lucrurile bune de cele rele, primind minunatele buline pe măsura faptelor, apoi
școala, fiind cea care începe să ne contureze și mai bine caracterul; liceul – care ne prinde în
mari tranformări ale psihicului cât și ale sufletului, și în cele din urmă, facultatea, care ne
ajută să devenim mai maturi în gândire și în luarea deciziilor. În toată această etapă se
definește caracterul și personalitatea noastră. Așadar, putem spune că atât educația cât și
bunele maniere se îmbină și au o legătură strânsă in ceea ce privește comunicarea.
4

Capitolul 1. Comunicarea interpersonală
1.1.Definițiile comunicării interpersonale
În urma unor studii amănunțite, comunicarea interpersonală ne oferă trei definiții
diferite, și anume:
a). Definiția componențială – care ne arată că transmiterea unui mesaj se face de către o
persoană și recepționarea de către o altă persoană;
b). Definiția relațională reprezintă comunicarea desfășurată între două persoane, care au
stabilit o relație: părinte-copil.
c). Definiția progresivă vine ca final al dezvoltării, în care comunicarea se desfășoară în orice
context: cum ar fi în cazul unei aniversări.1
Comunicarea îmbrătișează o varietate de definiții, dar pe scurt subliniem lucrurile de
bază și pe cele cu care ne confruntăm în viața de zi cu zi, ea este astfel un act în forme
diferite: exprimată pe cale orală, scrisă, interpersonală, intrapersonală, mutuală.
Prima părere despre cum putem defini comunicarea, pare simplă , dar dacă studiem
suficient de bine, nu este deloc așa, ba din contră putem spune că are definiții complexe și
depinde de multe alte componente: de limbaj, de simboluri, de înțelegere a mesajului.
Sunt multe definiții directe cu privire la comunicare. În opinia lui Baron (1983), „comunicarea
este procesul prin care o parte numită emițător, transmite informațiile sau mesajele unei alte
părți, numite receptor”. De altfel, și De Vito (1988), afirmă următoarele‚ „comunicarea se
referă la acțiunea, cu una sau mai multe persoane, de trimitere și receptare a unor mesaje care
pot fi deformate de zgomote, are loc într-un context, presupune anumite efecte și furnizează
oportunități de feedback.”2
Dawis consideră că reprezintă ,,transfer al informației și ințelesului de la o persoană la alta’’
(Lupu, Zanc, 1999, p 102), iar Samvar și Mills o definesc ca: ,,procesul impărtășirii cu alte
persoane, cuniștințe, interese,atitudini, opinii și idei.’’ (Nemțeanu, 2000, p 29). Există și
comunicare intrapersonală, atunci când o persoană comunică cu ea însăși. ( CALINA ANA
BUTIU PAG 13)
1 Irena Chiru, Comunicarea interpersonală , București, TRITONIC, 2009, pp. 7-10
2 Pânișoară Ion Ovidiu Comunicarea eficientă , Iași, POLIROM 2004, pp. 15-16
5

Comunicarea interpersonală este privită și ca un proces care face să aibă loc transmiterea și
schimbul de mesaje între oameni.
Transmițătorul / emițătorul are o idee, o teorie pe care vrea să o spună altei persoane, dar
pentru a transmite această informație, trebuie sa aibă în vedere și limbajul, atât pe cel verbal
cât și pe cel nonverbal.
Receptorul trebuie să primească mesajul și să reacționeze; acest mesaj poate fi reținut sau
respins, iar la rândul său receptorul trebuie să aibă o reacție în urma acelui mesaj numit
feedback.
Feedback-ul reprezintă acea cale de verificare, prin care ne dăm seama dacă mesajul a
fost înțeles conform intenției lui, sau mai pe scurt înseamnă concordanța dintre informația
transmisă și cea înțeleasă de receptor.
Putem spune că informațiile mai pot fi transmise și prin intermediul altor mijloace de
comunicare: la radio, televiziune, cinematograf. 3 Scopul comunicării în opinia lui N.Stanton
(1995), înseamnă: ,,să fim înțeleși, să fim acceptați și să știm să ne facem auziți.”
Competența comunicativă se dobândește în timp și este alcătuită din toate cunoștințele de
comunicare. Conform studiului făcut, Vera Birkenbihl afirmă că‚ “vorbirea pune în mișcare
coordonată peste 100 de oase si mușchi.” Procesul de vorbire mai implică și alte abilități
psihomotorii, care sunt dobândite din copilărie și antrenate pe tot parcursul vieții. Înainte de
toate, putem spune că omul folosește mai intâi vocea pentru a vorbi, iar pentru a comunica
folosindu-și trupul.4
1.2.Formele comunicării interpersonale
1.2.1.Funcțțiile comunică ării
Știind și având în vedere cele mai importante elemente, precum emițătorul, referentul, codul,
canalul și destinatarul, R Jakobson deosebește următoarele funcții ale limbajului în
comunicare:
a). Funcția emotivă se referă la emițătorul care încearcă să își arate stările emoționale
adevărate sau neadevărate, folosindu-se și de interjecții.
3Buțiu, Călina Ana, Comunicarea interpersonală , Alba Iulia, AERETNITAS, 2003, pp. 13-194Prutianu Ștefan, Antrenamentul abilităților de comunicare, Iași, POLIROM, 2004, pag 36
6

b). Funcția conativă se referă la destinatar, de la care se așteaptă un răspuns. Aici se poate
folosi de forma imperativă a comunicării.
c). Funcția referențială este axată pe referent. O întâlnim cel mai des în comunicarea
științifică.
d). Funcția fatică se referă la stabilirea și menținerea unei legături de comunicare între
emițător și receptor. O întâlnim cel mai des în telefonia mobilă.
e). Funcția poetică se referă la modul de exprimare, în poezie, de exemplu5.
f.) Funcția metalingvistică se referă la emițătorul care folosește un cod pentru a vorbi despre
acesta (cod). Această funcție o întâlnim atunci când vrem să facem anumite gesturi, de
exemplu, atunci când facem cu ochiul.6 Aceste funcții există în orice tip de comunicare.
Modul în care ne exprimăm gândurile sau sentimentele sunt diferite în funcție de limbaj.
Limbajul scris presupune raționament și formulări clare. Aici comunicarea scrisă este logică și
precisă. Limbajul oral are un spațiu mai mare de comportament în care se desfășoară
comunicarea. Acest tip de limbaj diferă în funcție de vârstă, statut social, sex. De exemplu, în
adolescență, limbajul este mai strident, pe când la bătrânețe devine cât mai puțin utilizat, iar în
acest caz apare mania de a vorbi singur. 7
1.2.2.Comunicăreă verbălă ă
Comunicarea verbală înseamnă și cuprinde tot ceea ce este scris și vorbit. Aici putem
spune că limba are un rol foarte important, fiind cea cu ajutorul căreia se desfășoară
activitatea.
1.2.3.Comunicăreă nonverbălăă
Hewes et al. susține că “gesturile au stat la baza comunicării primilor hominizi, iar pe
măsura evoluției, limbajul nonverbal a devenit tot mai complex și are o poziție dominant în
comunicarea orală”. Comunicarea verbal poate fi îmbogațită cu ajutorul emițătorului prin
manifestări vocale, accent, gesturi, mimică, intonație.
N.Staton (1995) ne oferă o listă de indici nonverbali:
a). expresia feței: zâmbetul;
b). gesturi: mișcarea mâinilor pentru a gesticula;
c). pozitia corpului: în picioare sau așezați;
5 Buțiu, Călina Ana, Comunicarea interpersonală , Alba Iulia, AERETNITAS, 2003, pag 216 Ibidem, pp. 13-197 Ibidem, pag 23
7

d). orientarea: cu fața sau spatele către interlocutor;
e). proximitatea: distanța față de interlocutor;
f). contactul vizual: dacă privim interlocutorul;
g). contactul corporal: o bătaie ușoară pe spate;
h). aspectul exterior: aspectul fizic și vestimentația;
i). aspectele nonverbale ale vorbirii: cât de repede vorbim, tonul vocii (paralimbaj);
j). aspectele nonverbale ale scrisului: scrisul de mână, aspectul general.8
Comunicarea nonverbală este dererminată și de cultura țării în care locuim. Putem comunica
și cu ajutorul expresiei feței, contactului vizual, postură, gesturi, dar și cu ajutorul comunicării
tactile. 9
Tăcerea face parte tot din comunicare, este strâns legată de ascultare și de
recepționarea corectă a mesajelor, dar există și posibilitatea ca individual să nu fie atent și să
se gândească la altceva. Ascultarea presupune înțelegerea și interpretarea informației, de
exemplu, copilul trebuie să își asculte părinții. Un bun ascultător este atent la informație, o
înțelege, o receptează și cooperează cu restul persoanelor. 10
Limbajul spațiului ține să ne învețe că fiecare dintre noi avem un spațiu al nostru,
spațiul din jurul trupului nostru, spațiul personal, intimitatea. De obicei spunem “prieten
apropiat” sau “îl ține, la distanță”. 11
Contactul vizual în relațiile interumane are de urmat niște reguli, în funcție de
circumstanțe. O privire aruncată unei personae pe care nu o cunoaștem, ar trebui să fie sub 1,5
secunde, iar o privire insistentă de până la 3 secunde poate irita persoana privită. În cazul unei
discuții, privirea este stâns legată de interes, adică interlocutorii se privesc foarte mult pe
parcursul discuției, iar dacă una dintre persone nu este suficient de convingătoare, atunci
interlocutorul privește în altă parte. În concluzie, contactul vizual are rol de a ne învăța să fim
capabili să privim interlocutorul direct, dar fără să părem insistenți. Dacă ne uităm insistent la
cineva, putem declanșa dorință, dacă e cineva care nu ne place, evităm privirea sau impunem
privirea rece și urâtă.12
Expresiile faciale reprezintă stări sufletești și putem comunica eficient cu ajutorul lor,
deoarece sunt rezultatul cuvintelor rostite de noi. Paul Ekman (1984) vorbește despre emoțiile
de bază: ,,fericire, mirare, furie, tristețe, teamă, dispreț”, iar Carroll Izard (1990) mai adaugă
8 Ibidem, pag 23.9 Ibidem, pp. 24-2610 Ibidem, pp. 26-2711 Ibidem, pp. 28-3012 Ibidem, pp. 35-36
8

încă trei: ,,rușinea, culpabilitatea și bucuria”. Fața reprezintă cel mai important mijloc de
comunicare nonverbal. Toate culturile au regulile lor prin care își manifestă emoțiile.
Postura reprezintă modul în care stăm în picioare sau așezați. S-a constatat că poziția
corpului indică starea socială și supunerea unei persoane. Persoanele care comunică prin
poziția corpului sunt foarte relaxate.13
Gesturile reprezintă și ele un alt mod obișnuit de comunicare interpersonală întâlnit
pretutindeni. Cu ajutorul gesturilor putem arăta interlocutorului ce simțim, fără să vrem. 14
Comunicarea tactilă este tot o formă de comunicare nonverbală. Ea reprezintă cea mai
veche metodă de comunicare folosită de copiii care nu se pot exprima, iar în cazul unui cuplu,
comunicarea tactilă poate fi și o terapie, deoarece reprezintă încredere și afecțiune.15
Paralimbajul este forma de mijloc, între comunicarea verbală și nonverbală. Putem
spune că tonul vocii trebuie să fie puternic pentru a fi convingător, la fel și timbrul vocii poate
fi în funcție de starea emoțională a vorbitorului. Ritmul lent ne arată nesiguranța, ritmul rapid
care arată că omul este neliniștit sau are o situație de urgență. Întâlnim și persoane care nu își
găsesc cuvintele și folosesc ,,ăăă’’, ,,deci’’ și care sunt nesigure.
1.3.Axiomele comunicării
Capitolul 2. Codul bunelor maniere
2.1. Definiții și caracteristici
2.2. Importanța codului bunelor maniere în societate
2.3. Diferențe culturale
Capitolul 3. Specificul codului bunelor maniere în
comunicarea interpersonală
13 Ibidem, pag 42.14 Ibidem, pag 4315 Ibidem, pag 44-45
9

3.1. Rolul codului bunelor maniere în comunicarea interpersonală
3.2. Aspecte verbale ale codului bunelor maniere în comunicarea
interpersonală
3.3. Aspecte nonverbale bunelor maniere în comunicarea interpersonală
Capitolul 4. Studiu de caz
4.1. Obiectivul cercetării și metoda de cercetare
4.2. Aplicarea metodei de cercetare
4.3. Analiza rezultatelor cercetării
Concluzii
Bibliografie
Cărți referitoare la codul bunelor maniere:
Iacob, Carola , Codul bunelor maniere și succesul în viață, Timișoara, EXCELSIOR ART,
2003
Marinescu, Aurelia, Codul bunelor maniere astăzi, București, HUMANITAS, 2013
Masson, Louise, Politețea înainte de toate , Iași, POLIROM, 2004
Mitchel, Mary, John Corr, Ghidul manierelor elegante în afaceri, Pitești, PARARELA 45,
2009
Picard, Dominique, Politetea, manierele elegante si relatiile sociale , Cluj-Napoca, DACIA,
2000
Picard, Dominique, Politețea, manierele elegante și relațiile sociale , Cluj-Napoca, DACIA,
2000
Post, Peggy, Codul bunelor maniere, Bucuresti, CORINT JUNIOR, 2009
10

Rothschild, Nadine de Brennan, Lynne Eticheta în afaceri pentru secolul XXI , București,
CURTEA VECHE, 2011
Sabbath, Ann Marie, Codul bunelor maniere , Bucuresti, VREMEA, 2005
Sabbath, Ann Marie, Codul bunelor maniere în afaceri, București, VREMEA, 2005
Shepherd, Margaret, Arta conversației civilizate, București, HUMANITAS, 2007
Valci, Grazia, Bunele maniere în Europa , București, RUNA, 2005
Cărți referitoare la comunicarea nonverbală:

Andersen, Peter A., Limbajul trupului, București, TEORA, 2006
Cameron, Milton, Comunicarea prin gesturi și atitudini , Iași, POLIROM, 2005
Cameron, Milton, Comunicarea prin gesturi și atitudini , Iași, POLIROM, 2005
Chelcea, Septimiu, Comunicarea nonverbală în spațiul public , București, TRITONIC, 2004
Corniță, Georgeta, Comunicare și semnificar, Cluj-Napoca, RISOPRINT, 2006
Hartley, Mary, Limbajul trupului la serviciu, Iași, POLIROM, 2005
Hartley, Mary, Limbajul trupului la serviciu , Iași, POLIROM, 2005
Pease, Allan, Limbajul trupului, București, POLIMARK, 1995
Turchet, Philippe, Limbajul trupului și puterea de seducție , Iași, POLIROM, 2006
Turchet, Philippe, Limbajul trupului și puterea de seducție , Iași, POLIROM, 2006
11

12

13

14

15

16