ACADEMIA DE POLIȚIE Alexandru Ioan Cuza [616759]

ROMÂNIA
MINISTERUL AFACERILOR INTERNE
ACADEMIA DE POLIȚIE „Alexandru Ioan Cuza”

TEZĂ DE DOCTORAT

LOCUL ȘI ROLUL POLIȚIEI LOCALE ÎN SISTEMUL
ADMINISTRAȚIEI PUBLICE ROMÂNEȘTI

-REZUMAT –

Conducător de doctorat :
Prof.univ.dr. Șerb Stancu

Doctorand: [anonimizat], 2014 –

Motto:

„Prin oameni și pentru oameni…”

CUPRINS

LISTĂ ABREVIERI

CAPITOLUL 1. ASPECTE INTRODUCTIVE PRIVIND DOMENIUL DE
CERCETARE
1.1. Aspecte generale privind înființarea Poliției locale
1.2. Poliția locală într -un sistem descentralizat de apărare a ordinii publice
1.3. Domeniile de activitate și personalul Poliției locale
1.4. Poliția națională – partener proactiv în demersul de implementare a poliției
locale
1.5. Poliția locală în sistemul administrației publice românești
1.6. Prerogativele autorităților administrației publice locale și organele de control al
activității poliției locale

CAPITOLUL 2. ANALIZ Ă ISTORICĂ A EVOLUȚI EI INSTITUȚIEI
POLIȚIEI LOCALE
2.1. Aspe cte introductive
2.2. Un secol și jumătate de istorie
2.3. Poliția administrativă de la Corpul gardienilor publici la Poliția locală
2.3.1. Corpul gardienilor publici
2.3.2. Primul pas spre evoluția instituțională – înființarea Poliției comunitare
2.3.3. Poliția locală
2.4. Modalități de integrare a serviciilor publice de poliție locală în comunități
2.5. „Pr in oameni și pentru oameni…”

CAPITOLUL 3. STRUCTURA ORGANIZATORICĂ ȘI ATRIBUȚIILE
POLIȚIEI LOCALE
3.1. Aspecte introductive
3.2. Structura f orțelor de ordine și siguranță publică
3.3. Atribuțiile poliției locale
3.4. Prevenirea faptelor antisociale – obiectiv principal al poliției locale
3.4.1. Noțiunea de prevenire a faptelor antisociale
3.4.2. Clasificarea prevenirii
3.4.3. Strategii de prevenire a faptelor antis ociale

CAPITOLUL 4. ANALIZA STRUCTURAL Ă ȘI FUNCȚIONALĂ A
ATRIBUȚIILOR STRUCTURILOR DE MENȚINERE A ORDINII
PUBLICE ÎN ROMÂNIA DE ASTĂZI
4.1. Aspecte introductive
4.2. Ordinea publ ică la nivel central și local
4.3. Prerogative le Poliției naționale și ale Jandarmeriei
4.4. Trei instituții – un singur deziderat în menținerea ordinii publice
4.4.1. Specializarea și cooperarea poliției locale, poliție i naționale și
jandarmeriei
4.4.2. Etapele de intervenție a forțelor publice
4.4.3. Modalitățile de acțiune pentru apărarea ordinii și siguranței publice
4.4.4. Intervenția în mediile urban și rural a poliției locale, poliției naționale și
a jandarmeriei
4.5. Mijloace de soluționare a problemei suprapunerii de atribuți i ale celor trei
instituții

CAPITOLUL 5. RAPORTURILE PO LIȚIEI LOCALE CU COMUNITATEA
5.1. Aspecte introductive
5.2. Parteneriatul Poliției locale cu factori din domeniul privat – Conceptul de
Responsabilitate Socială a Întreprin derilor
5.2.1. CSR î n viziunea Uniunii Europene
5.2.2. OCDE, promotor al Conceptului de Responsabilitate Socială a
Întreprinderilor
5.3. Implicarea României în domeniul implementării Conceptului de
Responsabilitate Socială
5.4. Poliț ia locală în perspectiva CSR
5.5. Comunitatea – memb ru esențial în raportul poliției locale cu societatea
5.5.1. Volu ntariatul în Poliția locală

CAPITOLUL 6. MANAGEMENTUL RESURS ELOR UMANE ÎN POLIȚIA
LOCALĂ
6.1. Aspecte in troductive
6.2. Managementu l carierei în poliția locală
6.3. Pr egătirea polițiști lor locali
6.3.1. Formarea inițială a polițiștilor locali în instituțiile de învățământ ale
Ministerului Afacerilor Interne
6.3.2. Posibilități de formare continuă a polițiștilor locali în instituțiile de învățământ ale Mini sterului Educației Naționale
6.4. Condiții pe care trebuie să le îndeplinească polițiștii locali la și după încadrarea în funcție
6.5. Apărarea drepturilor și intereselor polițiștilor locali – Federația Națională a
Polițiștilor Locali din România

CAPITOLUL 7. ANALIZ Ă COMPARAT IVĂ LE GISLATIVĂ PRIVIND
ORGANIZAREA ȘI PREROGATIVELE POLIȚIEI LOCALE ÎN ALTE
ȚĂRI
7.1. Aspecte introductive
7.2. Poliția municipală franceză (Police Municipale)
7.3. Poliția locală belgiană (Police Locale, Lokale Politie, Lokale Polizei)
7.4. Poliția municipa lă italiană (Polizia Municipale, Polizia Locale)
7.5. Poliția locală spaniolă (Cuerpo de Policía Local, Policía Municipal, Gu ardia
Urbana, Udaltzaingoa)
7.6. Poliția Metropolitană engleză (M etropolitan Police Service)

CAPITOLUL 8. POLIȚIA LOCALĂ ÎN NOUA CONFIGURAȚIE
STATALĂ
8.1. Aspecte introductive
8.2. Poliția locală ca partener de asigura re a ordinii publice în stat
8.3. Aspecte privind re organizarea poliției locale
8.4. Regionalizar ea administrativ- teritorială
8.5. Poliț ia locală și regionaliza rea
CAPITO LUL 9. CONCLUZII ȘI PROPUNERI
9.1. Orientarea strategiilor de acțiune ale poliției locale către cetățean
9.2. Probleme sesizate la nivelul unui serviciu public de poliție locală
9.3. Recomandări privind organizarea activității poliției locale
9.4. Propuneri de lege ferenda
BIBLIOGRAFI E

ANEXE
Anexa A. Chestionare aplicate polițiștilor locali și studenților Specializării
Poliție locală
Anexa B. Modele de însemne distinctive, uniforme și mijloace din dotare ale
polițiștilor locali din Româ nia
Anexa C. Modele de însemne distinctive, uniforme și mijloace din dotare ale
polițiștilor locali din alte țări

LISTĂ ABREVIERI

1. art. – articolul
2. C.G.C.T. – Codul general al colectivităților teritoriale F ranța
3. CE – Consiliul Europei
4. C.p.p. – Codul de procedură penală
5. CSR – Corporate Social Responsibility
6. DRSC – Direcția Responsabilitatea Socială a Corporațiilor
7. H.G. – Hotărârea de Guvern
8. I.G.P.N. – Inspecția Generală a Poliției Naționale Franța
9. ISO – International Organization for Standardization
10. M.A.I. – Ministerul Afacerilor Interne
11. OCDE – Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică
12. ONU – Organizația Națiunilor Unite
13. S.P.P.L. – Serviciul Public de Poliție Loca lă
14. U.E. – Uniunea Europeană
15. S.R.I. – Serviciul Român de Informații
16. S.I.E. – Serviciul de Informații Externe
17. S.P.P. – Serviciul de Protecție și Pază
18. M.Ap.N. – Ministerul Apărării Naționale
19. M.J. – Ministerul Justiției
20. TETRA – Terrestrial Trunk Radio

ASPECTE INTRODUCTIVE PRIVIND DOMENIUL DE
CERCETARE

Interesul manifestat în tratarea teme i de față rezidă, în primul rând, în dorința
de a studia și cerceta într -un mod detaliat această instituție, de la întâia formă până
la ceea ce constituie ea de la intrarea în vigoare a prevederilor Legii 155 din 12
iulie 2010 privind înființarea, organizarea și funcționarea Poliției locale, care își
produce efectele de la 1 ianuarie 2011, în vederea radiografierii și analizării prospective a e ntității la care facem referire.
Obiectivele fundamentale care stau la baza elaborării lucrării de față sunt:
studierea riguroasă a sistemului de apărare a ordinii și siguranței publice în stat, întocmirea unei monografii a instituției poliției locale, ide ntificarea locului și
rolului acesteia în sistemul administrației publice românești și stabilirea unui cadru de reglementare cât mai eficient pentru organizarea activității sale.
Obiective funcționale ale cercetării se regăsesc în conținutul acesteia de -a
lungul tratării diferitelor teme și constau în finalitățile pe care le -am semnalat
atenției și cu privire la care am preconizat că ar constitui soluții eficiente în vederea reconfigurării identității poliției locale.
Ipotezele de lucru se pot identifica în ultimul capitol, într -o serie de
recomandări
pe care le considerăm oportune, dintre care: redactarea unui statut al
polițiștilor locali, a unui cod de etică și deontologie, stabilirea unui sistem de
management unitar, crearea unei solide rețele de volun tariat comunitar , dezvoltarea
unui parteneriat public -privat, dar și a unor propuneri de modificare a legii : trecerea
poliției locale sub coordonarea și îndrumarea directă a consiliilor județene, învestirea poliției locale, de către legiuitor, cu prerogati ve în domeniul consta tării

faptelor penale , realizarea unei baze de date proprii care să conțină sancțiunile
contravenționale aplicate de către polițiștii locali (cazierul contravențional) ș.a.

Caracterul de noutate al poliției locale, cât și faptul că ea succede altor două
instituții – Corpul Gardienilor Publici și Poliția comunitară – relevă nevoia de
îmbunătățire a sistemului de asigurare a ordinii și liniștii publice la nivel local și alinierea acestuia la noile cerințe ale mileniului III. Modalitățile prin care acest
serviciu pune în aplicare, în plan concret, ceea ce constituie un scop suprem, desăvârșit, de prevenire și combatere a faptelor antisociale, presupun un efort unitar
deosebit de complex, perfectibil în timp pe baza experiențelor anterioare și ținând
cont de evoluția societății, ineluctabilă, care aduce cu ea noi exigențe, necesități și
provocări. Poliția locală se vrea a fi o instituție în slujba comunității, relația dintre aceste două entități bazându -se pe încredere, sprijin reciproc, res pect și reclamând o
dezvoltare continuă, având în vedere dinamismul existențial evident al societății. Doar în acest mod se poate ajunge la finalitatea propusă. Deciziile în ceea ce privește activitatea propriu -zisă a funcționarilor publici – luate de cătr e primarul
localității și de directorul executiv al Poliției locale, care cu siguranță cunosc într -o
măsură mai mare problemele cu care se confruntă cetățenii decât structurile de la
nivel central – evidențiază și asigură un management modern, eficient și eficace.
Interesul imediat de a asigura ordinea, liniștea publică, siguranța cetățeanului și a
unității administrativ-teritoriale pe care o conduc determină adoptarea unor rezoluții corespunzătoare în acest sens.
Analizând factorii determinanți ai reorgani zării instituției Poliției
comunitare, nu putem trece cu vederea faptul că atribuțiile acesteia nu erau suficient delimitate de cele ale altor structuri cu responsabilități de inspecție și control din subordinea autorităților administrației publice locale și de cele ale
unităților teritoriale ale Poliției Române sau Jandarmeriei. Atribuțiile Poliției comunitare erau considerate insuficiente de către autoritățile administrației publice

locale de la nivelul municipiilor reședință de județ. Acolo dificultățile cu fluența
traficului și inspecția în urbanism, comerț și protecția mediului au o complexitate
deosebită, iar capacitatea de pregătire și instruire a personalului reprez intă de
asemenea o problemă1. Din Poliția locală fac parte compartimentele din aparatu l de
specialitate al primarului cu atribuții în inspecția în construcții, protecția mediului,
comerț și evidența persoanelor. În plus, primarul este cel care stabilește obiectivele
strategice de ordine publică și prioritățile comunității locale2.
Integrarea europeană oferă statelor membre ale Uniunii Europene, și implicit
cetățenilor acestora, armonie, stabilitate și prosperitate. Acești factori, de care
depinde în fond evoluția și echilibrul social, economic, cultural și chiar politic al
fiecărei țări în parte, au constituit o tentație permanentă pentru state de a adera la acest spațiu. Implementarea unui sistem polițienesc bazat pe sprijinul reciproc cu comunitatea reprezintă o consecință naturală a amplelor inovații survenite la nivelul
întregii societăți prin aderarea și transpunerea valorilor europene și euroatlantice în
cadrul instituțiilor statului de drept.
Dezvoltarea Uniunii Europene reprezintă o provocare majoră pe de o parte
pentru ea însăși, în ansamblu, și, pe de altă parte, pentru fiecare stat membru și
fiecare stat candidat, atât la nivel național, cât și la nivel local. Provocările ce survin în plan social, economic și de mediu înconjurător reprezintă factori cu care
se confruntă toate treptele de autoritate pe plan european, național, regional și local. Comunitatea este elementul în jurul căruia statul, prin organele sale, trebuie să construiască un sistem de apărare corespunzător împotriva valurilor de criminalitate
cu care ne confruntăm la acest moment și care vor urma, cu dimensiuni sporite sau
reduse, funcție de evoluția societală și de reușita implementării măsurilor propuse.
Adeseori, dezbaterile asupra îmbunătățirii activităților de poliție ajung la
aspectul financiar, ceea ce poate să suspende ori să blocheze inițiative generoase și

1 Raportul Comisiei de administrație publică de adoptare a proiectului de lege .
2 Ion, Țincu, în Gândul din 19 i anuarie 2011.

viabile. În viitor, consolidarea unor structuri comunitare care să se implice în
parteneriat cu poliția în prevenirea criminalității va determina diminuarea presiunii
asupra soluționării unor petiții adresate polițiștilor. Aplicarea unor strategii
managerial e în care dimensiunea comunitară locală joacă un rol important susține
crearea unei poliții moderne. Trebuie menționat că multe programe au eșuat chiar
în state care au bugete generoase, atunci când accentul s -a direcționat numai pe
latura logistică și cre area unui prototip de polițist automatizat.

CONȚINUTUL TEZEI

Teza este structurată pe nouă capitole, fiecare fiind alcătuit din câte patru
până la șase subcapitole.
Cel dintâi capitol constituie partea lucrării în care sunt expuse intențiile de
elaborare a acesteia, elementele și noțiunile fundamentale necesare înțelegerii ei,
având și rolul de a face o prezentare, în linii generale, a domeniului de cercetare ,
respectiv: aspecte privind înființarea poliției locale, domeniile de activitate, personalul, atribuțiile autorităților administrației publice locale și organele de
control al activității poliției locale.
Capitolul al II- lea reprezintă o analiză istorică a instituției supusă cercetării,
înființarea primei forme de poliție a primăriei gă sindu -și izvoarele în reformele
domnitorului Alexandru-Ioan Cuza. Vorbim astfel despre Poliția comunală,
condusă de către primar în localitățile mai mici, iar în orașele cu peste 3000 de
locuitori conducerea putea fi încredințată unui prefect de poliție.
Cele mai recente trei forme ale poliției locale de astăzi – Corpul gardienilor
publici (1993), Poliția comunitară (2005) și Poliția locală (2010) – beneficiază, de
asemenea, de o tratare aparte în cadrul acestui capitol, fiind punctate și elementele
comune ale acestora, în special apropierea de comunitate, laitmotiv al întregii
lucrări.
Cel de -al treilea capitol își propune să dezvolte detalii legate de
organiza rea și prerogativele poliției locale, locul acesteia în cadrul Structurii
forțelor de ordine și siguranță publică, precum și o componentă deosebit de
importantă în activitatea sa – prevenirea faptelor antisociale, latură fundamentală a

muncii de poliție, mai ales ținând cont de faptul că acest serviciu nu are atribuții
privind constatarea de fapte pe nale, astfel că a pune accent pe profilaxia
criminalității și nu pe sancțiune (combatere și reprimare) constituie cea mai
eficientă a abordare a contextului în care se află poliția locală și de care trebuie să
profite în interesul propriu și în cel al indivizilor din comunitate.
Capitolul al IV -lea, Analiza structurală și funcțională a atribuțiilor
structurilor de menținere a ordinii publice în România de astăzi, promovează
colaborarea proactivă a celor trei instituții – poliția locală, poliția națională și
jandarmeria – care poate aduce avantaje majore pentru comunitățile în care acestea
își desfășoară activitatea. A pune pe primul loc interesul cetățenilor înseamnă a alege soluția cea mai eficientă în rezolvarea unor probleme ca suprapunerea de competențe între serviciile sus -menționate .
În cel de -al cincilea capitol, am revenit asupra celui mai important partener
al poliției locale – comunitatea, prin care și pentru care cea dintâi își desfășoară
activitatea. Apărarea climatului de siguranță publică și pre venirea criminalității,
înlăturarea cauzelor și factorilor care determină sau înlesnesc propagarea acestui
fenomen, realizarea educației antiinfracționale a populației, dar mai ales realizarea
unei asocieri cu comunitatea sunt principalele deziderate ale P oliției locale.
Funcționarii publici ai acestui serviciu sunt practic oamenii de legătură între stat și
comunitate. Statul creează norme juridice și asigură aplicarea lor, iar cetățenii sunt beneficiarii direcți ai eforturilor depuse în acest sens.
În capitolul al VI- lea, Managementul resurselor umane în poliția locală, am
tratat aspecte legate de profesia de polițist local și am analizat două chestionare
aplicate angajaților Serviciului Public de Poliție Locală al Municipiului Sibiu și
studenților Speciali zării Poliție locală din cadrul Facultății de Drept din Sibiu.
În capitolul al VII- lea am considerat oportun a face o analiză a organizării
polițiilor locale din alte state, în vederea oferirii unei viziuni de ansamblu asupra a

ceea ce se întâmplă la acest nivel în țările Uniunii Europene: Franța, Belgia, Italia,
Spania și Regatul Unit al Marii Britanii și a putea ulterior crea o paralelă între
aceste sisteme.
Capitolul al VIII -lea abordează o serie de aspecte teoretice, dar și practice,
previzionare, legat e de regionalizare și de structura poliției locale într -o eventuală
reorganizare statală în această direcție. Un sistem coerent de ordine și siguranță
publică reprezintă un ansamblu coordonat din care, în momentul de față, la nivelul țării noastre, nu fac parte o serie de elemente sine qua non : unitatea de gândire și
decizie, consecvența și stabilitatea organizării politice, cultivarea respectului față de
autoritățile statale, obiectivitatea rațiunilor și modalităților de selecționare, numire
și eliberare d in funcție a managerilor serviciilor publice, un mod de orânduire
închegat prin care să se garanteze un climat social favorabil ș.a.m.d. În momentul
de față, sistemul de ordine publică din România necesită o analiză exhaustivă și o
reglementare fundamentat ă.
Capitolul ultim conține concluziile și propunerile pe care am considerat
oportun a le supune atenției, în vederea eficientizării și optimizării activității
serviciilor publice de poliție locală din țară.

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

1. Orientarea strategii lor de acțiune ale poliției locale către cetățean
Protecția societății, pe care trebuie să o asigure statul de drept, este o
problemă fundamentală ce trebuie soluționată atât printr -un cadru legislativ
corespunzător, cât și prin măsuri întreprinse la nive lul diverselor instituții cu

atribuții antiinfracționale sau de ordin educativ. P2F3
P Fenomenul criminalității se
supune, din acest punct de vedere, acelorași necesități. Prejudiciile pe care le
provoacă săvârșirea de fapte antisociale ﴾pierderi de vieți omenești și de bunuri
materiale, cheltuieli pentru organizarea descoperirii, tragerii la răspundere a făptuitorilor, executării pedepselor celor condamnați și altele ﴿ ,pot fi mult
diminuate în țara noastră, chiar în actuala etapă de tranziție pe care o traversăm ,
prin organizarea de acțiuni mai riguroase de profilaxie criminală.
Tendințele criminalității, recrudescența violenței la nivel individual,
intrafamiliar și de grup, crima organizată, amploarea faptelor antisociale de natură
economică și a celor care dete rmină accentuarea sentimentului de insecuritate
personală, impun o orientare flexibilă a strategiilor de acțiune necesare activității
Poliției la schimbările din societate, care influențează la rândul lor infracționalitatea.
În spațiul public, Poliția răspunde de siguranța cetățenilor. Ea trebuie să
reacționeze când aceasta este amenințată. Experiența dobândită în activitatea specifică pe care a desfășurat -o Poliția națională a determinat obținerea unor
rezultate pozitive în munca de prevenire și combatere a faptelor antisociale, în
înțelegerea etiologiei lor precum și în identificarea mijloacelor și metodelor de
acțiune cele mai eficiente. În măsura în care o parte din informațiile deținute de
Poliția națională, dobândite în timp, sunt utile Poliției locale și există comunicare și
un parteneriat bazat pe încredere, integritate și respect din partea celor două instituții, contribuția celei dintâi la dezvoltarea și profesionalizarea Serviciilor
Publice de Poliție Locală aduce o serie de beneficii notabile atât pentru acestea, cât
și pentru cetățeni.
Hotărârea de Guvern nr. 1040/2010 pentru aprobarea Strategiei naționale de
ordine publică 2010 -2013
P3F4
P, prevede ca principale direcții de acțiune îmbunătățirea

3 Stancu, Șerb, Nicolaie Ghe orghe, Șuteu, Constantin Drăghici, Adrian Iacob, Drept polițienesc , Editura Alma
Mater, Sibiu, 2007, p. 89.
4 Publicată în Monitorul Oficial nr. 721/2010.

cadrului legislativ, în special în domeniul aplicării și executării măsurilor
contravenționale, pazei bunurilor și persoanelor și adoptarea legii poliției locale.
Este evident că această instituție are rolul său bine definit și înființarea sa a fost determinată de nevoia imperioasă de a exista un serviciu la niv el local cu atribuțiile
conferite prin legea de înființare, și nu din interesul personal al vreunei persoane ori
grupări. Dovadă faptul că un număr foarte mare de primari decid să apeleze la
constituirea acestei organizații în unitățile administrativ- teritoriale pe care le
conduc.
Ceea ce impune o aprofundare a acestui subiect este faptul că instituția
Poliției locale nu a fost tratată până acum în literatura de specialitate decât la modul general, în câteva articole ai căror autori nu au intrat în detalii legate de necesitatea
reală a organizației la care facem referire, utilitatea ei pe plan social, cauzele care au dus la decizia ca aceasta să ia ființă. Analiza textului de lege cu influențe
provenite din aversiunea pe care majoritatea cetățenilor o manife stă față de
instituțiile publice care exercită forța coercitivă a statului nu reprezintă o
radiografiere nici suficientă, nici obiectivă a Poliției locale.
O privire mai atentă spre esența serviciului public relevă faptul că înființarea
Poliției locale aduce beneficii majore atât pe plan local, cât și național, în lupta
împotriva factorilor generatori ai criminalității. Împărțirea clară, evaluată și
realizată de comun acord, a responsabilităților de apărare a odinii și siguranței
publice între autoritățile îndrituite a o asigura reprezintă o provocare ce își va
dovedi efectele benefice în timp.
Nici actuala formă a „poliției primarului” nu este cea ideală, în primul rând
din cauza criteriilor de selecție a resurselor umane. În condițiile în care legiuitorul
și autoritățile publice nu consideră utile studiile în domeniu (absolvite anterior încadrării în muncă), nici măcar pentru manageri, pot exista lacune în interpretarea
corectă și obiectivă a fenomenului criminalității, cu toate implicațiile acestuia,
precum și în analiza situației operativ- polițienești de care trebuie să se țină cont în

individualizarea muncii cotidiene și a măsurilor concrete pe care funcționarul
public trebuie să le ia în activitatea profesională. Pentru a fi convingători, pentru a
avea autoritate în fața cetățeanului, polițiștii locali trebuie să impună respect, ori în
situația în care majoritatea dintre ei au abso lvit doar studii liceale și un curs de
formare de trei luni, acest lucru este destul de greu de realizat. Pregătirea zilnică
dinaintea intrării în serviciu se face, în cel mai bun caz, de către un șef ce are
cunoștințe de profil dobândite într -o carieră militară ori polițienească.

2. Probleme sesizate la nivelul unui serviciu public de poliție locală
Pentru a radiografia situa ția curentă din poliția locală, resimțită chiar de către
resursa umană – atât de studenții care au urmat cursurile unei facultăți de profil
5, cât
și de către persoanele implicate în mod direct în munca de asigurare a ordinii, liniștii și siguranței publice
6 – am aplicat chestionare cu întrebări vizând pregătirea
și cariera polițiștilor locali. Am avut astfel posibilitatea de a crea o analiză diagnostic a unui serviciu public cu atribuții polițienești la nivel local, din
momentul de față (chestionarele au fo st aplicate în perioada iunie -iulie 2013), prin
intermediul căreia s -a relevat o serie de probleme cu repercusiuni asupra activității
lucrătorilor și motivării actualilor și potențialilor polițiști locali.
Scopul studiului efectuat este acela de a identif ica principalele probleme cu
care se confruntă în prezent angajații poliției, și mai ales de a găsi modalitățile de
rezolvare a acestora, precum și de a observa care este tendința în managementul
carierei acestora.

5 Au fost chestionați 25 de studenți din an terminal ai Specializării Poliție locală din cadrul Facultății de Drept Sibiu.
6 Respectiv 50 de polițiști locali – agenți și inspectori – din cadrul Serviciului Public de Poliție Locală Sibiu.

Este imperioasă crearea unei strategii ca re să urmărească recrutarea, selecția,
încadrarea în muncă, evaluarea personalului cât mai eficiente și coordonate cu
oferta furnizorilor de resurse umane.
Starea de fapt în care își desfășoară activitatea cotidiană polițiștii locali din
Municipiul Sibiu e ste caracterizată de elementele prezentate mai jos, evidențiate de
cercetările efectuate:
 resurse financiare limitate: 80% dintre polițiștii locali consideră că una dintre principalele probleme legate de managementul carierei este faptul că acesta e afect at de situația financiară în care se află instituția;
 lipsa recompenselor: 74% dintre lucrătorii chestionați au punctat acest aspect drept factor demotivant în munca de polițist local;
 cadrul legislativ instabil: 68% dintre persoanele vizate opinează că inconsecvența în ceea ce privește cadrul legislativ le afectează
activitatea;
Din anul 1990 până în momentul de față, în România s-au adoptat peste
7000 de legi, în medie 323,6 norme legale anual, deci circa o lege pe zi. Dintre acestea, în perioada 2001- 2013 au fost adoptate peste 5000 de legi,
stricto sensu, și în jur de 100.000 de alte acte normative.
7
 absența cursurilor de perfecționare: un procent de 42% dintre polițiștii locali consideră că pregătirea teoretică are o importanță mare în desfășurarea în bune condiții a muncii pe teren;
 absența criteriilor concise de evaluare/avansare: 42% dintre lucrători
găsesc cunoașterea și edificarea criteriilor de evaluare și standardelor
de performanță drept chestiuni esențiale în organizarea muncii lor;
 absența re surselor umane calificate: 40% dintre respondenți resimt un
neajuns din cauza lipsei de pregătire a personalului, lucru care

7
http://www.mai.gov.ro/Documente/Transparenta%20decizionala/STRATEGIE%20PRIVIND%20MANAGEMENTUL
%20CARIEREI%20POLITISTULUI.pdf

influențează atât rezultatele concrete la nivel de instituție, cât și
prestigiul și autoritatea în fața comunității;
 comunicarea în echipe: 36% dintre polițiștii locali cred că aceasta este
una deficitară, aducând prejudicii desfășurării activității de asigurare a
ordinii, liniștii și siguranței publice;
 lipsa de stabilitate în funcție a polițiștilor locali: 34% dintre lucrătorii Serviciului Public de Poliție Locală Sibiu percep ca factor perturbator
în managementul carierei proprii faptul că nu există un statut al polițistului local, care să le confere protecție și sprijin în profesie; de
asemenea, din analiza chestionarului aplicat a rezultat că angajații
Poliției locale Sibiu consideră oportun a se alinia la statutul special de
care beneficiază colegii lor din Poliția națională;
 instabilitatea în funcție a managerilor: 28% dintre lucrători văd
frecventele schimbări de la nivelurile i erarhic superioare drept o
amenințare pentru buna funcționare a serviciului public;
 lipsa valorilor morale: 20% dintre respondenți consideră aspectul
punctat drept unul care aduce atingere prestigiului instituției, acest lucru datorându- se în primul rând f aptului că nu se cultivă suficient un
spirit al valorii și al dreptății în organizație, iar în al doilea rând
situației legate de ținuta morală și probitatea profesională a
lucrătorilor.
Din perspectiva studenților, clasificarea problemelor menționate ante rior se
face în ordinea următoare: resursele financiare limitate (56%), absența cursurilor de perfecționare (52%), lipsa de stabilitate în funcție a managerilor, a polițiștilor locali și lipsa recompenselor (44%), absența resurselor umane calificate (40%), absența

criteriilor de evaluare/avansare (36%), comunicare deficitară în echipe (32%),
cadrul legislativ instabil (28%) și lipsa valorilor morale (20%).8
Un procent de 82% dintre polițiștii locali și 100% dintre studenți consideră
că, pentru a fi competen t, managerul instituției are nevoie de studii în domeniu, iar
90% dintre polițiștii locali și 100% dintre studenți cred că lucrătorii ar trebui să aibă și cunoștințe teoretice de specialitate.
În ceea ce privește concordanța dintre venitul unui polițist lo cal și efortul
depus de acesta în efectuarea optimă a activității, 82% dintre lucrătorii S.P.P.L.
Sibiu consideră că aceasta este mică, 10% că este limitată, iar 8% că este mare.
O altă problemă identificată, cu repercusiuni asupra mai multor aspecte ale
muncii de poliție, constă în autoritatea pe care lucrătorii poliției locale o au în fața cetățeanului. Polițiștii locali percep că în procent de 68% se bucură de prestigiu, iar în procent de 32% că nu, studenții că în măsură de 64% da, iar 36% nu. În ceea
ce îi privește pe cetățeni
9, 53% dintre cei chestionați consideră că polițiștii locali au
parte de respect în sectorul comunitar, 33% că nu au, iar 14% că au într -o mică
măsură.
La întrebarea privind utilitatea învestirii polițiștilor locali cu prerogati ve
privind cercetarea de infracțiuni, lucrătorii S.P.P.L. au răspuns în procent de 70%
că da, 30% că nu, iar studenții consideră în proporție de 88% că da și 12% că nu.
Discuțiile legate de această problemă pleacă în primul rând de la faptul că
atunci când polițiștii locali identifică infractori, nu au dreptul de a lua măsuri de
coerciție împotriva lor, cu excepția aceleia de imobilizare a persoanei respective,
urmând a o preda, pe bază de proces -verbal, lucrătorilor din cadrul poliției
naționale, în vedere a continuării cercetărilor.10 Nemulțumirea se împletește, în
subsidiar, cu aceea legată de autoritatea pe care polițiștii locali o au în fața

8 Menționăm faptul că studenții au efectuat, anu al, stagii de practică în cadrul instituțiilor de poliție locală din
localitatea solicitată.
9 Au fost chestionate 30 de persoane, reprezentante ale comunității civile.
10 Legea nr. 155/2010.

cetățeanului: lipsa de atribuții în domeniul faptelor penale le aduce deservicii în
persuadarea comunității privind capacitatea lor de a lupta împotriva criminalității.
În privința pregătirii continue, polițiștii locali cred că au nevoie de cunoștințe
suplimentare în domeniile: drept (92%), relații publice și comunicare (58%),
psihologie (44%), management (24%), sociologie (18%), formare pe domeniile
proprii de activitate – mediu, construcții, comerț (6%), cultură generală (2%).
Studenții consideră necesar pentru un polițist local să dețină informații în domeniile
drept în proporție de 88%, psihologie 68%, relații publi ce și comunicare 52%,
management 20%, sociologie 20%.
Necesitatea existenței unui statut al polițistului local este considerată
imperioasă de ambele categorii chestionate, pentru sporirea autorității și respectului în fața cetățenilor și a celorlalte insti tuții cu atribuții polițienești, pentru protejarea
drepturilor polițiștilor locali și pentru efectul său erga omnes .
În cadrul chestionarului, studenților li s-au pus o serie de întrebări
suplimentare, legate de sistemul educațional și de curriculumul universitar. În consecință, putem afirma, conform rezultatelor chestionarului, că aceștia au fost atrași de profilul specializării pentru renumele de care se bucură organele cu atribuții polițienești (72%), din spirit civic (36%) și/sau pentru remunerație (4%) .
Referitor la corelarea sistemului educațional cu piața muncii, 72% dintre
studenți consideră că aceasta este limitată, 20% că este mică și 8% că este mare. Există, la nivel național, o vădită discrepanță între cererea pieței muncii și oferta sistemului educațional. Bunăoară, actualmente, în țara noastră, peste 20.000 de
persoane studiază jurnalismul și peste 130.000 dreptul, pe când, pe piața forței de muncă, cererea anuală ajunge abia la o treime din numărul absolvenților specializărilor menționate.
11 Accesul restrâns al absolvenților de studii universitare
este astfel o problemă existentă la nivel național, amplificată de circumstanțele
nefavorabile în care se află administrațiile publice locale de peste cinci ani în ceea

11 https://www.fundatiadinupatriciu.ro/ro/media_room/stiri/491

ce privește măsurile de reducere a cheltuielilor de personal survenite odată cu
declanșarea crizei economice.
Un ultim aspect punctat în chestionarul aplicat studenților a vizat
concordanța dintre curriculumul parcurs de -a lungul celor trei ani de studiu și
activitatea propriu -zisă desfășurată în serviciu de către polițiștii locali. În
consecință, 96% dintre studenți consideră că au avut parte de o pregătire teoretică
temeinică și utilă în munca de poliție, iar 76% că educarea caracterului s -a făcut în
mod corespunzător. În privința celei practice, 36% o consideră suficientă, iar 64% dintre ei opinează că nu este concordantă cu cerințele pieței muncii. S -a relevat, de
asemenea, că se pune insuficient aspect pe pregătirea fizică (68%).

3. Recomandări privind organizarea activității poliției locale

Având în vedere cele expuse anterior în lucrare, apreciem oportun a sintetiza
măsurile care opinăm că este necesar a fi luate în scopul optimizării activității poliției locale:

 reevaluarea sistemului de pregătire a personalului, ținându- se cont de
standardele ocupaționale și introducerea în cursurile de formare de module obligatorii privind disciplinele care privesc activitățile specifice profesiei de polițist local : regimul juridic al contravențiilor,
drept penal, drept administrativ, ordine publică, legislație rutieră,
comerț, construcții;

În urma analizării chestionarelor aplicate în cadrul Serviciului Public de
Poliție Locală Sibiu și al Specializării Poliție Lo cală a Facultății de Drept din Sibiu

(membri ai comunităților – încă elemente extrinseci sistemului), s-a relevat nevoia
ca polițiștii locali să dobândească o serie de informații concrete, cu care operează în
activitatea cotidiană, cunoștințe a căror absen ță aduce serioase deservicii în
demersul lor de contracarare a faptelor antisociale. Nici nu putem vorbi despre alte propuneri de modificare a legii, fără a ține cont de aceste prime două recomandări.
Pentru a putea constitui un serviciu public demn de a a vea competențe de poliție
judiciară (în vederea cercetării dosarelor penale), de a opri autovehicule și a
sancționa conducătorii auto, de a prelua atribuțiile poliției naționale în domeniul ordinii publice și/sau circulației rutiere etc. este imperios a di spune de resurse
umane capabile.

 pregătirea de specialitate să fie completată de instruire practică în structurile Poliției Române;

Instruirii teoretice a polițiștilor locali i se impune acordarea unei importanțe
sporite. Mai mult decât atât, aceasta tre buie completată, în mod obligatoriu, de
cunoștințe practic -aplicative, iar instituția cea mai în măsură a acorda sprijinul și
concursul în acest sens este poliția națională. Vorbim din nou despre un parteneriat
reciproc avantajos: degrevarea poliției națio nale de o serie de prerogative, pe de o
parte, și acordarea de încredere poliției locale, pe de altă parte, soluții care duc și la
rezolvarea problemelor suprapunerii de atribuții ale celor două organizații. Colaborând deschis în domeniile comune de competență, automat își vor împărți
sarcinile în mod judicios și nu vor mai exista disensiuni între cele două instituții.

 extinderea accesului la formele de învățământ superior de specialitate;

O sursă adecvată de recrutare și de formare a personalului o constituie
instituțiile de învățământ superior de profil. Cu siguranță un absolvent al unei

facultăți de drept, administrație publică ori poliție locală deține o pregătire
preeminentă față de o persoană care a terminat o formă de învățământ într -un
domeniu oare care. După cum menționam într -un capitol anterior, există sute de
absolvenți ai specializării poliție locală fără un loc de muncă în sfera administrației
publice, iar privitor la celelalte două domenii, putem vorbi de ordinul miilor.

 realiza rea unei cola borări mai strânse cu structurile Poliției Române,
planuri de acțiune comune, patrule mixte;

În acest caz intervine o problemă, discutabilă totuși și în actuala variantă a
legiferării celor două instituții, respectiv încălcarea unor norme interne și internaționale care privesc remunerația egală pentru muncă egală, expresie a teoriei
egalității de tratament și a interzicerii discriminării. Poliția națională are rolul de a
coordona activitățile poliției locale atunci când desfășoară împreună anumite
acțiuni. În măsura în care lucrătorii acesteia primesc instrucțiuni și îndeplinesc o
muncă similară celei a funcționarilor publici cu statut special, se ivește din nou chestiunea motivării personalului, care se poate rezolva pe o singură cale: uniformizarea venitu rilor celor care depun în aceeași măsură toate diligențele
necesare înfăptuirii scopului comun de combatere a criminalității.

 stabilirea unui sistem de management care să garanteze o structură eficientă și coerență în aplicarea normelor legale;

În aces t sens, deosebit de utilă ar fi organizarea de întâlniri periodice ale
tuturor directorilor de poliții locale din țară, în scopul prezentării în mod exhaustiv a problemelor acestor servicii și a găsirii de soluții eficiente aplicabile la nivelul
tuturor consiliilor locale. Deși situația operativă variază de la un caz la altul, cea
mai mare parte din obstacolele pe care trebuie să le depășească managerii acestor

instituții sunt comune, fapt pentru care o colaborare structurată între aceștia ar
aduce multe be neficii serviciilor publice la care facem referire.

 întocmi rea unui statut al polițistului local;

Strategia de realizare a ordinii și siguranței publice pentru creșterea
siguranței cetățeanului și prevenirea criminalității stradale12, inițiată de Minister ul
Afacerilor Interne, reglementează forțele de siguranță publică astfel: principale, de
sprijin, complementare și de excepție, poliția locală f ăcând parte din cea de -a treia
categorie. Este singura instituție cu atribuții în sfera apărării ordinii și siguranței publice care nu beneficiază de un statut special.
Un statut al polițistului local ar aduce o serie de beneficii ca: stabilitate,
uniformizarea legislației la nivel național, posibilitatea cunoașterii aprofundate a
tuturor drepturilor și obligațiilo r de serviciu ale polițistului local, dobândirea unei
poziții, unui status aparte altor profesii și autoritate în fața instituțiilor și a
indivizilor precum și instituirea unei forme de asigurare a protecției acestora ,
printre care cele mai importante și stringente sunt norma de hrană și stabilirea
locurilor de muncă și activităților în condiții deosebite, speciale sau alte condiții de
muncă, două deziderate importante ale tuturor polițiștilor locali. Deși cadre din
Poliția Română de la compartimentele fina nciar, juridic, resurse umane, IT,
achiziții, comunicare, structuri medicale beneficiază de aceste drepturi, polițiștilor locali, care au competență în domeniul ordinii și liniștii publice, le sunt refuzate în
mod constant.

12 Aprobată prin H.G. 196/2005.

 elaborarea unui cod de etică și deontologie a polițistului local;

Stabilirea unor reguli de conduită pentru polițistul local se impune cu
necesitate, în vederea însușirii ideilor de bază din determinarea cu precizie a rolului
și a obiectivelor acțiunilor pe care le întreprinde, cont ribuind la crearea unor
abilități indispensabile cunoașterii misiunilor, spre eficientizarea acestora. Imaginea pe care polițiștii locali și -au format -o în ochii publicului se datorează, în parte,
lipsei acordării de atenție ținutei, comportamentului și ge sturilor în desfășurarea
activității, în special a aceleia de teren. Respectul demnității umane, disciplina,
profesionalismul și abilitățile de comunicare ale lucrătorilor din poliția locală
gravează asupra instituției pe care aceștia o reprezintă.

 îmbună tățirea, popularizarea și uniformizarea, la nivel național, a
procedurilor de lucru;

Asigurarea unui management integrat al acțiunilor pe care polițiștii locali le
desfășoară, la nivelul tuturor direcțiilor și serviciilor de poliție locală din țară, precu m și promovarea în rândul lucrătorilor a unor proceduri de lucru bine puse la
punct reprezintă un alt obiectiv de atins pentru instituțiile la care facem referire.
Acest lucru implică selectarea, coordonarea și sincronizarea celor mai adecvate
metode de ab ordare a activității cadrelor, în vederea optimizării tuturor factorilor
din organizație.

 crearea unei solide rețele de voluntariat comunitar;

Implicarea indivizilor în creionarea propriului climat social, fără a fi nevoie
de alocarea unor sume mari de b ani în acest sens, reprezintă o provocare dublu
avantajoasă. Cetățenii cu spirit civic primesc dreptul de a contribui la activitatea de

asigurare a ordinii publice din comunitatea lor, iar poliția locală beneficiază de
sprijinul celor în slujba cărora treb uie să își desfășoare munca de zi cu zi, oameni
din toate mediile, care vor oferi un exemplu și vor influența pe ceilalți membri ai
colectivităților din care fac parte.

 dezvoltarea unui parteneriat public -privat;

Societățile din domeniul privat pot constitui un real sprijin pentru poliția
locală. Contracte reciproc avantajoase pot fi încheiate între cele două entități, în
vederea susținerii unor campanii de interes comun, sponsorizării unor activități care produc, de asemenea, avantaje pentru mediul public și pentru cel privat, implicarea persoanelor responsabile din respectivele organizații, într -o anumită măsură, în
deciziile care se iau cu privire la spațiul în care își desfășoară activitatea ș.a. Acestea, ca și persoanele fizice, sunt membri ai comun ităților și trebuie să aibă o
implicare activă în creionarea climatului social care, până la urmă, le afectează, într-un mod pozitiv ori negativ, dezvoltarea. Conceptul de Responsabilizare Socială
a Întreprinderilor este aplicat la scară largă la nivel mondial și începe să fie
implementat cu succes și în țara noastră, care trebuie să se alinieze la cerințele
Uniunii Europene, promotor al acestei platforme.

4. Propuneri de lege ferenda

Pentru aducer ea la îndeplinire cu succes a obiective lor instituțiilor cu
atribuții polițienești în stat, se impune în mod imperios o evaluare completă și
corectă a legislației în vigoare, uniformizarea acesteia, rezolvarea problemelor care
intervin în domeniile de competență comune , reglementate în cadrul mai multor

acte jur idice , și conformizarea cu normele comunitare în materie. În urma
riguroasei analizări retrospective și prospective a poliției locale, pe care am
întocmit-o cu ocazia elaborării lucrării de față, propunem o serie de modificări ce se impun pentru eficientiz area activității acestui serviciu, după cum urmează:

 trecerea poliției locale sub coordonarea și îndrumarea directă a consiliilor județene;

În vederea optimizării poliției locale, considerăm oportun a se transfera
conducerea acesteia către consiliile județene, pentru a se asigura uniformitate la nivel decizional în cadrul unităților administrativ -teritoriale, a se exercita un control
asupra primarilor și a se putea efectua o selecție și o pregătire superioare ale resurselor umane. În plus, s -ar manifesta un interes preeminent din partea
autorităților pentru apărarea securității publice a unității din subordine , lipsit de
pericolul unor influențe la nivel local.

 necesitatea, în vederea sporirii autorității, de a se reconsidera modalitatea de selecție, re crutare, motivare, educare și informare a
resurselor umane, precum și crearea unui sistem de valori morale;

La acest moment, poliția locală este, sau cel puțin se consideră, un fel de
Cenușăreasă a structurii de apărare a ordinii publice și a siguranței cetățenilor.
Putem afirma că respectul pe care comunitățile îl au pentru acest serviciu este redus față de cel pe care îl poartă poliției naționale. Rațiunile pentru care se întâmplă acest lucru țin atât de factorul timp (bunăoară lipsa de stabilitate în r eglementare –
în două decenii, poliția administrativă a îmbrăcat trei forme, chestiune care a
conturbat procesul de persuadare a indivizilor), cât și de calitatea modalităților de
încadrare a resurselor umane, care permit/au permis accesul la posturile de polițist

local unor persoane mai puțin capabile a desfășura un serviciu care impune ținută,
cunoștințe de cultură generală, relații publice și comunicare, pregătire fizică,
stăpânirea unei limbi străine de circulație internațională ș.a dat fiind faptul că, odată
îmbrăcată uniforma de polițist local, lucrătorul devine automat imaginea instituției,
pe care o reprezintă. Cât despre motivarea civililor care își doresc ori și-ar putea
dori să facă parte din acest corp, precum și a polițiștilor locali, aceasta im pune cele
mai mari probleme și reprezintă cea mai mare provocare pentru manageri. Oamenii
competenți știu că pot primi mai mult pentru aceeași muncă. Nici chiar spiritul civic nu mai poate ține loc de recompensă, ori a lucra cu polițiști care se complac în
situația actuală din varii motive, poate reprezenta o piedică în ceea ce se încearcă a se construi – o poliție a comunității, competentă și eficientă.

 învestirea poliției locale, de către legiuitor, cu prerogative în domeniul
consta tării faptelor penale, lucru care va duce automat la câștigarea
încrederii populației în această instituție și, implicit, la eficientizarea
sistemului de ordine și siguranță publică și la protecția în fața legii a
polițiștilor locali ;

O discuție care va suscita interes până î n momentul în care legiuitorul va da
o formă coerentă legilor de organizare a instituțiilor îndrituite a apăra ordinea publică, le va armoniza și nu va mai exista loc de interpretare și suprapunere de atribuții, o constituie aceea legată de competența polițiștilor locali în a constata
faptele care aduc atingere valorilor pe care ea este îndreptățită a le apăra, însă
deocamdată doar în sfera contravențiilor. Este indubitabil că delegarea de
competențe în sfera constatării infracțiunilor nu se poate face fără o selecție și o
pregătire mai riguroase a personalului poliției locale. Pentru realiza rea acestui
demers, există două variante care pot fi adoptate: poliția locală să instrumenteze
infracțiuni cu un grad de pericol social scăzut, enumerate limitativ în le ge, iar

poliția națională să se ocupe de celelalte sau aceea în care compartimentele în cauză
(ordine publică, circulație rutieră, control comercial/economic, în funcție de cum se
consideră oportun) să fie preluate în totalitate de consiliul local.
Consid erăm oportun a se prevedea în lege obligația polițistului local ca, în
termen de 24 de ore de la constatarea unei fapte penale, să sesizeze procurorul cu
privire la săvârșirea respectivei infracțiuni.

 acordarea dreptului de a dispune sistarea lucrărilor de construcții
neautorizate și în cazul intervențiilor pe monumente istorice sau în
zone construite protejate până la intrarea în legalitate sau rămânerea
definitivă a hotărârii penale;

Orice întârziere în contracararea acestor activități ilegale poate aduce
prejudicii atât pentru persoanele în cauză, cât și pentru consiliile locale.

 oferirea posibilității de a implementa în bazele de date operative ale
Poliției Române și ale altor instituții (evidența populației, evidența
persoanelor dispărute, evidența persoanelor cu mod de operare
deosebit, evidența persoanelor fără identitate, evidența persoanelor
urmărite etc.);

Până la crearea unei baze de date proprii, poliția locală are nevoie de
sprijinul autorităților cu sfere de competență comune sau complementare, în
vederea accesării informațiilor necesare rezolvării cu eficacitate și operativitate a cauzelor pe care le are în lucru.
Contribuția poliției locale la completarea acestor baze de date ar fi una
însemnată, dat fiind faptul că majoritatea lucrătorilor își desfășoară activitatea în teren și au tangență cu persoane suspecte a fi/deveni delicvente. Prevenirea prin

identificarea potențialilor infractori și combaterea faptelor antisociale prin
concursul dat în vederea descoperirii acestor indivizi înlesne sc eforturile poliției
naționale de reprimare a criminalității.

 realizarea unei baze de date proprii care să conțină sancțiunile
contravenționale aplicate de către polițiștii locali (cazierul
contravențional) ;

În multe țări europene se utilizează cazieru l contravențional, pentru a se
putea verifica dacă o persoană a mai săvârșit astfel de fapte antisociale, în vederea
individualizării sancțiunii, ca polițiștii să poată ține cont de împrejurarea că individul contravenient este la prima abatere ori, din con tră, a fost tras la
răspundere în repetate rânduri. Considerăm eficientă adoptarea unei poziții similare
de către polițiile locale din România. Aceasta implică o serie de eforturi din partea
serviciilor de poliție locală, inclusiv crearea unei baze de date comună la nivel
național (de preferat și în colaborare cu poliția națională), care însă contribuie la o mai bună desfășurare a muncii operative și asigură o aplicare corectă de sancțiuni.

BIBLIOGRAFIE

Acte normative

1. Constituția României.
2. Codul muncii.
3. Codul general al comunităților teritoriale , Franța.
4. Codul de procedură penală francez.
5. Legea -cadru privind funcționarea poliției municipale italiene nr. 65 din 7
martie 1986, republicată.
6. Legea nr. 163/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, Publicată în
Monitorul Oficial nr. 852 din 20 decembrie 2010.
7. Legea nr. 155/2010 privind organizarea și funcționarea Poliției Locale,
Publicată în Monitorul Oficial nr. 488 din 15 iulie 2010.
8. Legea cadru a descentralizării nr. 195/ 2006, publicată în Monitorul
Oficial nr. 453 din 25 mai 2006.
9. Legea nr. 371 din 20 septembrie 2004 privind înființarea, organizarea și
funcționarea Poliției Comunitare, publicată în Monitorul Oficial nr. 878 din 27
septembrie 2004.
10. Legea nr. 550/2004 privind organizarea și funcționarea Jandarmeriei
Române, Publicată în Monitorul Oficial nr. 1175 din 13 decembrie 2004.
11. Legea nr. 315/2004 privind dezvoltarea regională în România, publicată
în Monitorul Oficial nr. 577 din 29 iunie 2004.
12. Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și
protecția persoanelor, Publicată în Monitorul Oficial nr. 525 din 22 iulie 2003, cu
modificările și completările ulterioare.

13. Legea nr. 604/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului
Administrației și Internelor, Publicată în Monitorul Oficial nr. 462 din 28 iunie
2003.
14. Legea nr. 415/2002 privind organizarea și funcționarea Consiliului
Suprem de Apărare a Țării, Publicată în Monitorul Oficial nr. 494 din 10 iulie
2002.
15. Le gea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului , Publicată în Monitorul
Oficial nr. 440 din 24 iunie 2002.
16. Legea nr. 218 din 23 aprilie 2002 privind organizarea și funcționarea
Poliției Române , Publicată în Monitorul Oficial nr. 305 din 9 mai 2002.
17. Legea voluntariatului nr. 195 din 20 aprilie 2001, republicată în
Monitorul Oficial nr. 276 din 25 aprilie 2007.
18. Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici , publicată în
Monitorul Oficial nr. 600 din 8 decembrie 1999, cu modificările ș i completările
ulterioare.
19. Legea nr. 99 -291 din 15 aprilie 1999 privind poliția municipală
franceză, republicată.
20. Legea nr. 26 din 22 mai 1993 privind înființarea, organizarea și
funcționarea Corpului gardienilor publici, publicată în Monitorul Ofi cial nr. 109
din 28 mai 1993.
21. Legea privind funcția polițienească în Belgia din 5 august 1992,
republicată.
22. Legea nr. 61/1991, pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor
norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice , Republicată în Monitorul
Oficial nr. 77 din 31.01.2011.
23. Legea nr. 60/1991 privind organizarea și desfășurarea adunărilor
publice, Republicată în Monitorul Oficial nr. 888 din 29 septembrie 2004.

24. Legea nr. 51/1991 privind siguranța națională a României, Publi cată în
Monitorul Oficial nr. 163 din 8 iulie 1991, cu modificările și completările
ulterioare.
25. Legea forțelor de securitate și de poliție spaniole nr. 2 din 13 martie
1986, republicată.
26. Ordonanța de Urgență a Guvernului României nr. 30 din 25 aprilie 2007
privind organizarea și funcționarea Ministerului Internelor și Reformei
Administrative, Publicată în Monitorul Oficial nr. 309 din 9 mai 2007.
27. Hotărârea de Guvern nr. 1332/2010 privind aprobarea Regulamentului –
cadru de organizare și funcțion are a poliției locale , Publicată în Monitorul Oficial
nr. 882 din 29 decembrie 2010.
28. Hotărârea de Guvern nr. 1040/2010 pentru aprobarea Strategiei
naționale de ordine publică 2010- 2013 , Publicată în Monitorul Oficial nr. 721 din
28 octombrie 2010.
29. Hotărârea de Guvern nr. 381 din 25 aprilie 2007 privind organizarea și
funcționarea Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse , Publicată în
Monitorul Oficial nr. 287 din 2 mai 2007.
30. Hotărârea de Guvern nr. 196 din 17 martie 2005 privind aprobarea
Strategiei Ministerului Administrației și Internelor de realizare a ordinii și
siguranței publice, pentru creșterea siguranței cetățeanului și prevenirea
criminalității stradale , Publicată în Monitorul Oficial nr. 243 din 23 martie 2005.
31. Hotărâre a de Guvern nr. 2295/2004 pentru aprobarea Regulamentului –
cadru de organizare și funcționare a Poliției Comunitare, Publicată în Monitorul
Oficial nr. 3 din 3 ianuarie 2005.
32. Hotărârea de Guvern nr. 1882/ 2004 privind stabilirea locurilor de
muncă și ac tivităților cu condiții deosebite, speciale și alte condiții, specifice
pentru polițiști, Publicată în Monitorul Oficial nr. 1032 din 8 noiembrie 2004, cu
modificările și completările ulterioare.

33. Hotărârea de Guvern nr. 1294/ 2001 privind stabilirea lo curilor de
muncă și activităților cu condiții deosebite, speciale și alte condiții, specifice
pentru cadrele militare în activitate, Publicată în Monitorul Oficial nr. 849 din 29
decembrie 2001, cu modificările și completările ulterioare.
34. Decretul Regal privind standardele de organizare și funcționare a
poliției locale din Belgia, din 17 septembrie 2001.
35. Ordinul nr. 3/2013 privind formarea inițială, în anul 2013, în instituțiile
de învățământ ale Ministerului Afacerilor Interne a polițiștilor local i cu atribuții în
domeniul ordinii și liniștii publice și în domeniul circulației rutiere , Publicat în
Monitorul Oficial nr. 49 din 22 ianuarie 2013.
36. Ordinul nr. 30 din 06 februarie 2012 privind formarea inițială, în anul
2012, în instituțiile de învăț ământ ale Ministerului Administrației și Internelor a
polițiștilor locali cu atribuții în domeniul ordinii și liniștii publice și în domeniul
circulației rutiere , Publicat în Monitorul Oficial nr. 99 din 08 februarie 2012.
37. Ordinul nr. 92 din 5 mai 2011 pentru aprobarea Metodologiei de
elaborare a planului de ordine și siguranță publică al poliției locale , Publicat în
Monitorul Oficial nr. 342 din 17 mai 2011.
38. Ordinul nr. 54 din 10 martie 2011 privind formarea inițială, în anul
2011, în instituțiile de învățământ ale Ministerului Administrației și Internelor a
polițiștilor locali cu atribuții în domeniul ordinii și liniștii publice și în domeniul
circulației rutiere , Publicat în Monitorul Oficial nr. 179 din 14 martie 2011.
39. Strategia Ministerului Administrației și Internelor de realizare a ordinii
și siguranței publice, pentru creșterea siguranței cetățeanului și prevenirea criminalității stradale.
40. Strategia M.A.I. de realizare a ordinii și siguranței publice, creșterea
siguranței cetățeanului și prevenirea criminalității stradale aprobată prin H.G. nr.
196/2005 .
41. Strategia de securitate națională a României, București, 2007.

42. Strategia n ațională de ordine publică 2010 -2013.
43. Planul strategic al Ministerului Administrației și Internelor pentru
perioada 2010 -2013.
44. Raportul Comisiei de administrație publică de adoptare a proiectului de
lege.
45. Programul de guvernare 2013 -2016.
46. Circulara Ministerului de Interne Italia nr. 3/1987 .

Lucrări de autor

47. Abraham, Pavel, Poliția comu nitară – abordări conceptuale și
perspective contemporane , Editura Expert, București, 2002.
48. Academia Română, Institutul de lingvistică „Iorgu Iordan-Alexandru
Rosetti ”, Dicționarul Explicativ al limbii române, Ediția a II -a revăzută și adăugită,
Editur a Univers Enciclopedic Gold, București, 2009.
49. Academia română, Institutul de lingvistică „Iorgu Iordan”, Dicționarul
explicativ al limbii române , Ediția a II -a, Editura Univers encicl opedic”, București,
1998 .
50. Apostol Tofan, Dana, Drept administrati v, Volumul I, Ediția a II -a,
Editura C.H. Beck, București, 2008.
51. Apstol Tofan, Dana, Instituții administrative europene , Editura C.H.
Beck, Colecția Master, București, 2006.
52. Bianu, Eugen, Ordinea – factorul armoniei. Supremația principiului de
ordine. Climatul ordinii obștești salutare , Editura Cartea Românească, București,
1945.
53. Butiuc, Constantin, Drept penal – Partea generală, Editura Universității
„Lucian Blaga”, Sibiu, 2005.

54. Cârjan, Lazăr, Istoria Poliției Române de la origini până în 1949 , Editura
Vestala, București, 2000.
55. Crețu , Daniela, Nicu , Adriana, Mara, Daniel, Pedagogie. Formarea
inițială a profesorilor , Editura Universității „Lucian Blaga”, Sibiu, 2005.
56. Dușe, Dan-Maniu, Managementul resurselor umane , Ediția a II -a,
Editura Universității „Lucian Blaga”, Sibiu, 2009.
57. Emilian, Radu, Conducerea resurselor umane , Editura Expert, București,
1999.
58. Ionescu, Gheorghe, Cazan, Emil, Negruța, Adina, Management
organizațional , Editura Tribuna Economică, București, 2001.
59. Iorgovan, Antonie, Tratat de drept administrativ , Volumul I, Ediția a IV –
a, Editura All Beck, București, 2005.
60. Nicola, Iordan, Drept administrativ , Editura Universității „Lucian
Blaga”, Sibiu, 2007.
61. Nistoreanu, Gheorghe, Păun, Costică, Criminologie, Editura Europa
Nova, București, 1996.
62. Parlagi, Anton P., Cristian Iftimoaie, Serviciile publice locale , Editura
Economică, București, 2001.
63. Peel, Malcolm, Introducere în management, Editura Alternative,
București, 1993.
64. Platon, Republica în Opere V, Editura Științifică și Enciclopedică,
București, 1986.
65. Prisăcaru, Valentin, Tratat de drept administrativ român. Partea
generală, Ediția a III -a revăzută și adăugită, Editura Lumina Lex, București, 2006.
66. Prună, Ștefan, Management polițiene sc, Editura Sitech, Craiova, 2007.
67. Santai, Ioan, Drept administrativ și știința administrației , Volumul I,
Editura Risoprint, Cluj -Napoca, 2005.

68. Stanciu, Ion Gh., Măldăreanu, Marin, Poliția locală – Manual de teorie,
tactică și proceduri, f.e, f.a .
69. Șerb, Stancu (coord. ), Drept polițienesc , Editura Alma Mater, Sibiu,
2007.
70. Șerb, Stancu, Șuteu, Nicolaie Gheorghe, Nicolescu, Cătălin, Părean,
Iulia, Elemente de tactică polițienească pentru poliția locală, Volumul I, Editura
Salgo, Sibiu, 2011.
71. Șerb, Stancu, Șuteu, Nicolaie Gheorghe, Bălțatu, Sebastian, Șuteu,
Nicoleta, Elemente de tactică polițienească pentru poliția comunitară, Volumul I,
Editura Alma Mater, Sibiu, 2008.
72. Șerb, Stancu, Șuteu, Nicolaie Ghe., Drăghici, Constantin, Iacob, A drian,
Drept polițienesc , Editura Alma Mater, Sibiu, 2007.
73. Șerb, Stancu și colaboratorii, Drept Polițienesc și Contravențional,
Editura Tritonic, București, 2003.
74. Șinca, Florin N., Din istoria Poliției Române , Editura RCR Print,
București, 2007.
75. Șinca, Florin N., Din istoria poliției române , Volumul I – Între onoare și
obediență, Editura Ministerului de Interne, București, 2000.
76. Șuteu, Nicolaie Gheorghe, Drept polițienesc , Editura Salgo, Sibiu, 2010,
p. 73.
77. Șuteu, Nicolaie Gheorghe, Păre an, Iulia, Teorie și tactică polițienească,
Editura Salgo, Sibiu, 2010.
78. Șuteu, Gheorghe Nicolaie, Teorie și tactică polițienească, Volumul I,
Editura „Alma Mater”, Sibiu, 2008.
79. Vaney , Stephane (coord. ), Manual pentru poliția de proximitate , Ediția a
doua, Editura Ministerului Administrației și Internelor, București, 2007.

80. Vedinaș, Verginia, Drept administrativ , Ediția a VI -a revăzută și
actualizată, Editura Universul Juridic, București, 2011.
81. Vesmaș, Daiana Maura, Drept administrativ – Teoria generală.
Organizarea administrației publice, Volumul I, Editura Universității „Lucian
Blaga”, Sibiu, 2005.
82. Voicu, Costică, Ungureanu, Georgeta, Studii de criminologie și
victimologie , Editura Pro Universitaria, București, 2008.
83. Voicu, Costică, Prună, Ștefan, Managementul organizațional al Poliției ,
Editura Mediauno, București, 2007.
84. Voicu, Costică, Manualul polițistului comunitar , Editura Cermaprint,
București, 2006.
85. Voicu, Costică, Prună, Ștefan, Managementul Poliției , Editura
Mediaun o, București, 2004.
86. Voicu, Costică, Sandu, Florin, Managementul organizațional în
domeniul ordinii publice , Editura Ministerului de Interne, București, 2001.
87. Zlate, Mielu, Tratat de psihologie managerială , Volumul I, Editura
Teora București, 2004.

Articole , publicații, lucrări de cercetare

88. Nica, Cristina, Poliția în anii domniei lui Cuza, în Repere cultural-
educative – Poliția Română, Colecția Memoria Istoriei, Editura Ministerului
Administrației și Internelor, 2010.
89. Nicola, Iordan, Unele considerații privind procesul de regionalizare în
România, în Acta Universitatis Lucian Blaga nr. 1/2013, Editura Universul Juridic, București, 2013.

90. Suciu, Ioan P., Argumente pentru construirea „Monumentului eroilor
Poliției Române” , în Colecția Memoria Istoriei, Editura Ministerului
Administrației și Internelor, 2010.
91. Șuteu, Nicolaie Gheorghe, Istoria reglementărilor în materia ordinii și
liniștii publice, în Acta Universitatis Lucian Blaga nr. 2/2010, Editura Universul
Juridic, București, 2010.
92. Tudor, Claudia Alexandra, Legislația statelor membre ale UE cu privire
la Poliția locală , în Studii și cercetări privind afaceri interne , Nr. 2/2010.

Resurse bibliografice I nternet

93. http://www.administratie.ro
94. http://andreivocila.wordpress.com
95. http://www.bursa.ro
96. http://cor.europa.eu/ro/regions/
97. http://www.cotidianul.ro
98. http://www.cotidianul.ro
99. http://www.cultura.mai.gov.ro
100. http://curia.eu.int
101. http://curieruljudiciar.ro
102. http://dexonline.ro
103. http://ebooks. unibuc.ro
104.http://ec.europa.eu/
105. http://www.echr.coe.int
106. http://www.euractiv.ro
107. http://www.federatiasedlex.ro
108. https://www.fundatiadinupatriciu.ro

109. http://www.igpr.ro
110. http://www.infoeuropa.ro
111. http://isop.ro
112. http://ww w.mai.gov.ro
113. http://makavelliro.wordpress.com
114. http://www.pesurse.ro
115. http://www.politialocala -iasi.ro
116. http://www.politiaromana.ro
117. http://politistlocal.ro
118. http://www.prefecturedepolice.interieur.gouv.fr/
119. http://www.primariaroman.ro
120. http://www.prolex.ro
121. http://www.responsabilitatesociala
122. http://ro.wikipedia.org
123. http://www.scribd.com/
124. http://www.semperlex.ro
125. http://www.snapromania.ro
126. http://www.snppc.ro
127. http://ue.eu.int
128. http://www .voluntariat.ro
129. http://ro.wikipedia.org