ȘCOALA DOCTORALĂ A FACULTĂȚII DE CONSTRUCȚII [616749]

UNIVERSITATEA TEHNICĂ GHEORGHE ASACHI IAȘI
ȘCOALA DOCTORALĂ A FACULTĂȚII DE CONSTRUCȚII
ȘI INSTALAȚII
SPECIALIZARE INGINERIE CIVILĂ

ÎNDRUMĂTOR ȘTIINȚIFIC :
prof. univ. dr. ing. Ion Șerbănoiu
COMISIA DE ÎNDRUMARE:

DOCTORAND: [anonimizat] 2016

2

TITLUL PROIECTULUI
“Contribuții privind fundam entarea costurilor calității în construcții”

1. DATE PERSONALE ALE DOCTORAND: [anonimizat]
2.1 Nume și prenume: Chirilă Georgiana Cătălina
2.2 An naștere:1989
2.3 Studii:
 Colegiul tehnic “Edmond Nicolau ” – Focșani, pr omoția 2004 -2008;
 Universitatea Tehnică “Gheorghe Asachi ”, din Iași, Facultatea de Construcții și
Instalații, Inginerie civilă – Iași, promoția 2008 -2012;
 Universitatea Tehnică “Gheorghe Asachi”, din Iași, Facultatea de Construcții și
Instalații, Master – Management și Tehnologii Speciale în Construcții – Iași,
promoția 2012 -2014.

2. CONDUCĂTOR ȘTIINȚIFIC:
prof. univ. dr. ing. Șerbănoiu Ion
3. TIPUL PROIECTULUI
Proiect de cercetare fundamentală într -un domeniu prioritar CNCSIS/COD.
2E Ingineria construcțiilor
4. TERMENI CHEIE CARE DEFINESC CEL MAI BINE DOMENIUL DE
CERCETARE
Calitate, costul calității, proceduri operative, proceduri de sistem, asigurarea
calității

5. DURATA PROIECTULUI – 2 ani

3

Cuprins
Terminologie specifică
CAPITOLUL 1. COSTUL LUCĂRILOR DE CONSTRUCȚII
1.1 Conceptul de cheltuială, cost și preț în activitatea de construcții
1.2 Clasificarea costurilor
1.3 Particularitățile activității de construcții
1.4 Structura prețului unei lucrări de construcție
1.5 Estimarea costului
1.5.1. Important estimării anticipate
1.6. Tehnici și metode de estimar e a costurilor

CAPITOLUL 2. COSTUL CALITĂȚII ÎN CONSTRUCȚII
2.1 Generalități
2.2 Clasificarea costurilor calității
2.3. Modelele costurilor calității
2.3.1. Modelul P -A-F
2.3.2. Modelul lui Crosby
2.3.3. Modelul costului oportunității
2.3.4. Modelul cost ului de proces
2.3.5. Modelul ABC

CAPITOLUL 3. STUDIU DE CAZ
3.1 Metoda de evaluare a prețului utilizată este metoda bazată pe norme
3.2 Etape pentru evaluarea prețului estimat folosind metoda bazată pe norme
3.3 Acțiuni în cazul constatării neconformităț ilor
3.4 Concluzii

Bibliografie

4

Terminologie specifică

Calitatea, conform (SR EN ISO 9000 -1/1996; SR ISO 8402), reprezintă ansamblul de
caracteristici și proprietăți ale unui obiect (entități), care îi conferă acestuia aptitudinea de a
satisface ne cesitățile exprimate și implicite.
Condiți i referitoare la calitate – exprimare a necesit ăților sau transpunere a acestora într -un
ansamblu de condiții, exprimate calitativ sau cantitativ , referitoare la caracteristici le unei
entități, în scopul de a perm ite realizarea și examinarea acesteia.
Controlul calității constituie activitățile menite să definească și să cuantifice conformitatea
unui produs.
Asigurarea calității se definește (SR EN ISO 9000 -1/1996) ca fiind ansamblul activităților
planificate și sistematice implementate în cadrul sistemului calității pentru furnizarea
încrederii corespunzătoare că un obiect (entitate) va satisface condițiile referitoare la calitate.
Asigurarea calității implică o permanentă evaluare a exigențelor de performanță și factorilor
care influențează modificări ale nivelelor acestora în timpul exploatării, acționând pentru
eliminarea neconcordanțelor, începând cu depistarea cauzelor. (Popa I., 2002)
Entitatea reprezintă un produs, o activitate, un proces, un serviciu, un program de prelucrare
a datelor, un proiect etc., iar proprietatea se referă la totalitatea caracteristicilor și a valorilor
acestora atribuite unei entități.
Conformitate – satisfacerea cerințelor specificate;
Neconformitate – nesatisfacerea unei condiț ii specificate;
Defect – nesatisfacere a unei condiții sau a unei așteptări rezonabile referitoare la o utilitate
prevăzută, inclusiv la securitate;
Politica î n domeniu calitatii – obiective ș i orient ări generale ale unei organiza ții în ceea ce
prive ște calitatea, a șa cum sunt exprimate oficial de managementul de la nivelul cel mai înalt.
Managementul calitatii – ansamblul activităț ilor generale de management care determin ă
politica în domeniul calit ății, obiectivele și responsabilit ățile și care le impl ementeaz ă în
cadrul sistemului calit ății prin mijloace cum ar fi planificarea calit ății, controlul calit ății,
asigurarea calit ății și îmbun ătățirea calit ății.
Planificarea calit ătii – activit ăți care stabilesc obiectivele ș i conditiile r eferitoare la cali tate,
precum și condiț iile referitoare la aplicarea elementelor sistemului calit ății
Controlul calit ății – tehnici și activit ăți cu caracter opera țional utilizate pentru satisfacerea
condi țiilor referitoare la calitate

5

Asigurarea calit ății – ansamblul ac tivităților planificate și sistematice implementate în
cadrul sistemului calit ății demonstrate at ât cât este necesar, pentru furnizarea î ncrederii
corespunz ătoare c ă o entitate va satisface condi țiile referitoare la calitate.
Sistemul calitatii – structu ri organizatorice, proceduri, procese si resurse necesare pentru
implementarea managementului calitatii.
Evaluarea calitatii – examinare sistematic ă a măsurii în care o entitate este capabil ă să
satisfac ă condiț iile specificate.
Auditul calitatii – exami nare sistematic ă și independent ă în scopul de a determina dac ă
activitatile referitoare la calitate si rezultatele aferente satisfac dispozitiile prestabilite, precum
si daca aceste dispozitii sunt implementate efectiv si sunt corespunzatoare pentru realiz area
obiectivelor.
Costul calității – reprezintă costurile pe care le implică asigurarea unei calități
corespunzătoare și cele necesare pentru a da încredere, ca și pierderile cauzate de nerealizarea
calității corepunzătoare. (ISO 8402:1991)
Costul de pr evenire – costurile activităților de preîntâmpinare a apariției erorilor, sau astfel
spus, costurile tuturor acelor activități prin intermediul cărora se încearcă eliminarea
anticipată a cauzelor care pot determina lipsa calității.
Costul de evaluare – sunt rezultatul evaluării produsului finit sau a serviciului, după ce acesta
a fost prestat, sau, acesta reprezintă tot ce s -a cheltuit pentru a vedea dacă rezultatul unui
proces corespunde standardului, dacă este conform cu calitatea specificată.
Costul eș ecurilor interne – sunt acele costuri care implică organizația respectivă, ca o
consecință a erorilor comise în timpul proceselor și activităților, dar care au fost detectate
înainte ca produsul sau serviciul să ajungă la public.
Costul eșecurilor externe – sunt asociate cu defectele care se găsesc după ce produsul sau
serviciul au fost transmise clientului.

6

Managementul costurilor de construcție nu repre zintă o noutate, dar face parte din acele
provo cări care însoțe sc dezvoltarea, atât în sectorul public, cât și în cel privat. În domeniul
ingineriei construcțiilor înregistrările privind costurile nu sunt satisfăcătoare .
Multe proiecte prezintă costuri și durate de realizare depășite.

1.1 Conceptul de cheltuială, cost și preț în activitatea de construcții

Pentru a înțelege mai bine ceea ce înseamnă cheltuiala, costul și prețul se vor defini
aceste elemente:
Cheltuiala este expresia bănească a bunurilor care se consumă, se distrug sau se pierd pe
socoteala firmei, cu sau fără destinație determinată în interiorul unei firme sau în afara acesteia.
Costul este o categorie economică care exprimă în formă bănească consumul de valori de
orice natură ocazionat de realizarea unui produs, al unei lucrări de con strucție sau al unui
serviciu.
Prețul reprezintă suma de bani pe care o primește executantul produsului de construcție
prin vânzarea acestuia către beneficiarul respectivului produs. Prin urmare prețul este astfel
stabilit încât executantul să poată recupe ra toate costurile și cheltuielile ocazionate de realizarea
respectivului produs (lucrare de construcție) și să asigu re și obținerea unui beneficiu. (Antohie ,
E., 2011)
Costul este reprez entat de costul direct de realizare a unui element (materiale și
manoperă), precum și de cheltuieli generale directe.
Prețul este reprezentat de costul elementului, cheltui elile generale, asigurări, taxe ,
impoz ite, la care se adaugă profitul (Nigel, J., 2002).
Inițial, costul unei lucrări de construcții trebuie să fie sta bilit. Într-o viziune tradițională a
proiectelor de construcții, costul este direct proporțional cu cantitatea. Acestă viziune este foarte
limitată. Singurul cost care poate fi direct cu cantitatea este cel al materialelor, dar și acest lucru
necesită aten ție. De exemplu, costul betonului poate sa depindă de faptul că acesta este realizat
sau nu pe șantier. Costul de exploatare a unui elevator sau a unei macarale este un cost care
depinde de timp. Atunci când utilajul funcționează este nevoie de un operator , de întreținere,
combustibil indiferent de volumul de beton pe care în manevrează. Costul de instalare a
utilajului, precum și cel de demontare este fix. Capitolul 1 . Costul luc Ărilor de construc ții

7

Costurile care depind de timp sunt dominante, dar mai sunt și altele care trebuie luate în
considerar e. Costul unui element de lucrări cuprinde costul materialelor direct proporțional cu
cantitatea, forța de muncă, costurile care depind de timp – instalații și ec hipamente – , precum și
costurile forfetare (texe și impozite) . Acestea trebuie să se răspâ ndească și peste celelalte tipuri
de costuri pentru a ajunge la costul total de execuțiea unei lucrări.
Prețul unei lucrări derivă din cost. Uneori este definit ca fiind suma dintre cost și profit.
Există cheltuieli generale care nu pot fi stabilite strict p e un anumit proiect, de exemplu,
cheltuielile cu personalul administrativ, managementul superior, costuile de întreținere a
clădirilor unde funcționează firma, asigurările, etc. Prețul trebuie să acopere, de asemenea, plata
impozitelor, a taxelor de dobând ă la sumele de bani împrumutate, precum și indemnizațiile sau
neprevăzute pentru riscuri si incertitudini. În cele din urmă, contractantul trebuie să facă un
profit după impozitare.
Factorii care pot influența valoarea profitului sunt:
 tipul lucrării;
 dimensiunea proiectului sau a contractului;
 gradul de concurență;
 dorința organizației de a asigura activitatea.
Acestea pot fi denumite la modul general ca fiind „starea pieței”, sunt foarte dificil de
evaluat și necesită experiență, judecată bună, cunoaștere a pieței și poate un pic de noroc. Toate
acestea sunt necesare pentru a face o evaluare realistă.
Factorii care influențează costul total, prin urmare prețul, sunt :
 locația;
 gradul de dificultate;
 tipul de contract;
 metoda de măsurare;
 condiția e plată;
 riscul (Nigel, J., 2002).
Necesitatea și utilitatea unei clarificări privind noțiunile de cheltuială, cost și preț rezultă
din următoarele aspecte:
Este absolut necesară existența clară și bine conturată a unei terminologii unitare care să
permit analiza și decizia corectă pe baze economice a problemelor legate de realizarea și
conducerea procesului de producție în construcții;

8

În condițiile economiei de piață prețul unei lucrări de construcție devine o mărime
variabilă a cărei valoare este influențată de nu meroși factori de cost și de cheltuială;
Evaluarea economică a execuției lucrărilor de construcție, pentru a fi corectă și cât mai
aproape de realitate, impune cunoașterea conținutului noțiunilor de cheltuială și cost;
Analiza economică a fenomenelor legat e de procesul de producție, adoptarea unor decizii
manageriale, impune cunoașterea clară și evaluarea corectă a mărimilor legate de
cheltuială, cost și preț;
Desfășurarea corespunzătoare din punct de vedere economic al activității la diverse nivele
funcțio nale ale unei firme de construcții (Antohie, E., 2011) .
Procesul de producție se poate asimila cu un sistem, punându -se în evidență legătura
dintre consumul de resurse si costuri. Prin „sistem” se ințelege "ansamblul de elemente
(materiale sau/și imaterial e, care sunt în interdependență, alcătuind un întreg organizat" sau "o
mulțime de elemente ordona tă printr -o mulțime de relații" (Serbănoiu, I., 2009). Acest lucru este
prezentat în figura 1.

Figura 1. Sistemul de producție în construcții

Pentru fiecare tip de resursă X j se consumă o anumită cantitate i dependentă de tipul,
natura și volumul producției realizate. Dacă cantitatea de producție obținută este unitară,
consumurile de resurse sunt și ele unitare. Rezultă astfel matr icea c onsumurilor unitare de
resurse.

Figura 2. Matricea consumurilor unitare de resurse
X11 X12 …………… X 1m
X21 X22 …………… X 2m
.
.
.Xn1 Xn2 …………… X nm

9

Pentru fiecare resursă ce se consumă se poate asocia un preț unitar de achiziție p j,
rezultând astfel matricea prețurilor unitare ale resurselor.

Figura 3. Matricea prețurilor unitar e ale resurselor

Produsul celor două matrici reprezintă matricea costurilor unitare de execuție care se
poate calcula pentru fiecare proces de construcție.
Pentru a putea determina prețul unei lucrări de construcție este necesar stabilirea
cheltuielilor ș i a costurilor pentru realizarea respectivei lucrări, la care se adaugă profitul în urma
unor negocieri între beneficiar și executant. Între costurile și cheltuielile ocazionate de realizarea
lucrărilor de construcții există o interdependență prezentată în figura 4.

Figura 4. Interdependența dintre costuri și cheltuieli (Antohie, E., 2011) .
p1 ………….. 0
…. p 2 ……………..
.
.
0 …. ……… p m

10

1.2 Clasificarea costurilor

Costul poate fi definit din doua puncte de vedere diferite:
din punct de vedere contabil – costul – exprimă în termeni monetari cantități le de
resurse utilizate pentru realizarea unor activități;
din punct de vedere managerial – costul – este utilizat pentru diferite activități, cum
ar fi: estimarea lucrărilor, planificarea lucrărilor, proiectarea bugetelor, controlul
costurilor, luarea dec iziilor pe termen lung sau scurt.
Având în vedere sp ecificul activității de construcții, criteriile de caracterizare, clasificare
și definire a costurilor sunt : procesul tehnologic, omogenitatea și conținutul consumațiunilor,
unitatea de prdus, momentul ef ectuării consumului de resurse, natura activității de prodcție,
momentele principale ale producției, volumul fizic al producției. Sistematic, clasificarea
costurilor specifice activității de construcții, este prezentată în figura 5.

Figura 5. Tipuri de c osturi

11

a) În funcție de procesul tehnologic, costurile se împart în 2 categorii:
Costuri de bază – sunt costurile realizate pentru execuția lucrărilor. Aceasta
categorie de costuri include:
 Costul materialelor – reprezintă costurile privind consumurile de ma teriale
necesare realizării produsului e construcții;
 Costul manoperei – reprezintă contravaloarea salariilor muncitorilor
implicați în realizarea produsului de construcție;
 Costul utilajelor – reprezintă contravaloarea consumului de uilaje,
echipamente, m așini și instalații folosite pentru execuția lucrărilor de
construcții .
Costurile de bază mai cuprind și alte tipuri de costuri, care nu fac referire la procesul
tehnologic. Aceste costuri fac referire la: taxe, impozite, asigurări legate de salarii și uti laje,
costuri legate de asigurarea calității lucrărilor de construcții.
Costuri de regie – sunt costurile suplimentare, realizate cu orgaizarea, conducerea
si administrarea firmei, în general. Această categorie de costuri include:
 costurile administrative ale firmei;
 costurile administrative din șantier;
 costurile de recepție și garantare a lucrărilor.

b) În funcție de modul de repartizare (se referă la posibi litatea de a identifica un cost
în legătură directă cu produsul sau lucrarea de construcție realizată ), costurile se
împart in:
Cost direct – strict legat de execuție – caracterizat de faptul că se poate identifica
în momentul efectuării și se poate m ăsura m ărimea acestuia pe fiecare activitate
(ex. Costul materialelor, utilajelor, forței de muncă, etc.) .
Cost indirect – ocazionate de execuția întregului obiect de construcție (costuri
comune) – se regăsesc pe toată perioada desfășurării activității de execuție și nu
se pot cuantifica într -un anumit moment, sau pe o anumită activitate (ex. Salarii
pentru pe rsonalul tehnic – administrativ, costurile generale eale unităților de
construcții – deplasări, telefoane etc.) .
C=C D+CI (1)
C – costul total programat;

12

CD- costurile directe;
CI – costurile indirecte (Serbănoiu, I., 2009) .
Valoarea co stului direct este direct proporțională cu volumul de producție realizat .

Figura 6. Variația costului direct

Caracteristica costurilor indirecte este accea că marimea lor nu variază proporțional cu
volumul producției, fiind relativ constant (amortizar ea și întreținerea utilajelor, cheltuieli de
administrare și conducere). Ponderea costurilor indirecte în costurile totale este variabilă
(costurile indirecte cu consumul de materiale și forța de muncă).

Figura 7. Variația costurilor indirecte

13

c) În fun cție de dependența față de volumul de lucrări, costurile pt fi:
Costuri fixe – independente de volumul fizic de lucrări;
Costuri semifixe – își schimbă marimea, la modificarea volumului fizic de lucrări,
într-o proporție neînsemnată ;

Figura 8. Variația costurilor fixe și semifixe

Costuri variabile – variază în funcție de volumu l de lucrări. Aceste costuri pot fi:
costuri variabile proporționale sau costuri variabile neproporționale.

Figura 9. Variația costurilor variabile proporționale și neproporți onale

d) În funcție de modul de calcul, costurile pot fi:
Costuri unitare – calculate pe unitatea de volum fizic de lucrări executate, fiind un
cost mediu pe unitatea de lucrare. Costul unitar are două componente – o

14

componentă de cost fixă și o componentă d e cost variabilă – de aceea, costul
unitar în geeral scade odată cu creșterea volumul de lucrări executate.
Costuri totale – calculate pe întregul volum fizic de lucrări executate.

e) Din punct de cedere managerial, costurile pot fi:
Cost controlabil – mărim ea costului este sub controlul conducătorului
(responsabilului) activității măsurabile prin acel cost. În general, toate costurile
variabile – cum ar fi costul materialelor, costul manoperei – sunt sub controlul
managerului de proiect sau a antreprenorilor ;
Cost necontrolabil – costuri a căror mărime nu este sub influe nța deciziei
manageriale. Din ac eastă categorie fac parte: costurile legate de uzura
echipamentelor, utilajelor, instalațiilor de lucru;
Cost standard – cost normat -, este un cost pre -determ inat, care se utilizează în
general ca mărime de referință. Aceste costuri sunt stabilite pe baza consumurilor
necesare pentru realizarea activităților la care se referă costul standard.
Cost suplimentar – diferența de cost dintre mai multe variante de ex ecuție a
aceleeași activități (lucrări de construcție);
Cost marginal – costul pentru execuția unei cantități unitare suplimentare de
lucrare. Costul marginal urmărește să stabilească limitele între care evoluează
costurile și modificările acestora sub acț iunea factorilor de influență.
f) În funcție de structura funcțională a firmei de construcții, costurile pot fi:
Cost administrativ – costul aferent funcționării departamentului administrativ al
firmei;
Cost de marketing – costul aferent funcționării servici ului de marketing
(aprovizionare, depozitare, gestionare,etc) și a serviciilor legate de activitatea
comercială a firmei;
Cost de producție;
Cost de promovare;
Cost servicii – costul serviciilor realizate de terți pentru firma în cauză (Antohie,
E., 2011) .

15

1.3 Particularitățile activității de construcții

Pentru a putea estima câ t mai bine prețul unei lucrări de construcție, trebuie să ținem
cont că întreaga activitate de construcții este influențată de acțiunea particularităților procesului.
În tabelu l 1, sunt prezentate succint cele mai importante particularități.

Tabel 1. Particularitățile activității de construcții (Serbănoiu, I., 2009)
Caracterul de
unicat al
activității de
construcție Activitatea de construcții are caracter de unicat deoarece, l a realizarea
ei stă un proiect tehnic care face referiri strict la acea lucrare și prin
care sunt definite măsuri legate de amplasament, soluții tehnologice,
evaluarea și planificarea costurilor.
Proces de
constr ucție în
permanentă
schimbare Procesul de c onstrucție este mobil, în timp ce produsul acestuia –
lucrarea de construcție – este fix. Procesul de construcție este
influențat, pe langă cei trei parametri comuni – obiectele muncii, forța
de muncă, mijloacele de muncă – și de condițiile naturale de med iu.
Caracterul
complex al
activității de
construcții Acrivitatea de construcție are un caracter complex datorită
următoarelor caracteristici:
 Numărul mare și divers al mijloacelor folosite (sortimente
variate de materiale, număr mare de muncitori cu difer ite
specializări, uilaje și echipamente tehnologice);
 Diversitatea proceselor de construcție;
 Modul de desfășur are a procesului de construcție.
Durată mare de
execuție a
lucrărilor de
construcție Durata mare de execuție a lucrărilor de construcție rezultă din
multitudinea caracteristicilor specifice: dimensiuni mari ale obiectelor
de construcție, numar mare de procese de construcție, condiții
tehnologice, organizatorice și meteorologice. Durata mare de execuție
are influență asupra c osturilor de execuție și a prevederilor
contractuale.
Volum și
greutate mare a
produselor
folosite în
execuție Folosirea unor materiale și prefabricate cu volum și greutate mare în
activitatea de construcții implică rezlvarea unor probleme suplimentare
de transport, depozitare și manipulare.

16

Multitudinea
factorilor
implicați Realizarea unei construcții implică numeroase persoane fizice și/sau
juridice care au rol în concepție, execuție, furnizare de materiale sau
servicii, consultanță etc. Ître aceste persoane trebuie să exis te o foarte
bună coordonare sub aspect tehnologic și organizatoric .

1.4 Structura prețului unei lucrări de construcție

Așa cum a fost definit în capitolul anterior, prețul reprezintă suma dintre cheltuielile și
costurile produse de realizarea unei lucră ri de construcție. Stabilirea unui preț cât mai corect
presupune identificarea și detalierea tuturor tipuri de costuri și cheltuieli care concură la
realizarea unei lucrări de cons trucție. În acest sens, structura sistemulului – proces de producție
– trebuie să fie detaliat pe tipuri de lucrări.
În figura 10 este prezentată o structură ierarhizată a procesului de producție în construcții.
Aceasta prezentare este una generală, putând fi adaptată și pentru alte tipuri de lucrări (reparații,
consolidări, mod ernizări, etc.), iar structura sistemului procesului de producție din cons trucții
poate fi structurat diferit din punct de vedere al ierarhizării.

Figura 10. Ierarhizarea sistemului proces de producție în construcții (Serbănoiu, I., 2009)

17

Pe scurt, dacă analizăm structura procesului de producție, observăm că:
Obiectul de construcție reprezintă rezultatul procesului de producție. El se materializează
de cele mai multe ori printr -o construcție (clădire, șosea, pod, tunel, canalizare, aducțiune
de apă, inst alații aferente) independentă.
Execuția obiectului de construcție presupune divizarea acestuia în categorii de lucrări de
construcție (terasamente, betoane, finisaje, instalații termice, organizare de șantier etc.).
Execuția fiecărei categorii de lucrări d e construcție presupune divizarea acesteia în
lucrări elementare numite procese de construcție (săpătură manuală, săpătură mecanică,
transport cu roaba pământ, execuție cofraj, confecționare și montare armături, montare
conducte, zugrăveli, așternere stra t de asfalt etc.).
Execuția diferitelor categorii de lucrări generează costuri de execuție și cheltuieli
generale – care nu corespund direct cu execuția. Pentru realizarea proceselor de construcții se
identifică costuri directe – costuri pentru material, c osturi pentru manoperă, costuri pentru
utilaje) și cheltuieli de șantier – care afectează toate procesele de construc ție.

1.5 Estimarea costului

Managementul costurilor este procesul prin care este necesar să se asigure dezvoltarea
planificată a unui pro iect, asfel încât prețul pentru construcție este în limitele anticipate de client.
Construcția reprezintă o cheltuială majoră de capital pe care clienții nu o începe până când nu
sunt siguri că există un beneficiu. Acest beneficiu poate fi pentru societate , în cazul proiectelor
publice, cu justificare pe baza unui raport al analizei cost -beneficiu, sau pe baza unor
considerente financiare în cazul unor proiecte private.
Mulți beneficiari au un buget mic, predefinit, care face parte dintr -o schemă de ansamb lu
mai mare . În cazul în care bugetul este depășit sau calitatea nu este îndeplinită, schema ar putea
eșua. Înregistrările privind managementul costurilor nu sunt bune.
Multe proiecte se confruntă cu depășiri masive de durată și cost, iar adesea principa la
cauză este subestimarea . Estimarea costului și a duratei se face pentru fiecare eta pă de
desfășurare a proiectului – figura 11. Obiectivul fiecărei estimări, indiferent de stadiul în care se
află proiectul, este de a evalua costul cel mai probabil. Este esențial să se stie că există costuri
care pot modifica costurile evaluate. În figura 12 este prezentat un grafic pentru intervalul
costului.

18

Putem nota cateva puncte cheie:
Notați posibilul interval de distribuție. În faz ă incipientă, estimarea nu prezi ntă
certitudine. Aceasta apare pe parcurs ce proiectul evoluează, dar cu sigurantă se
va atinge dupa auditarea tuturor costurilor legate de proiect.
Gama de costuri posibile este mul t mai mare în timpul p rimelor etape. Acest
lucru apare deoarece există pu ține informații disponibile în ceea ce privește
domeniul de aplicare, organizare și timp, precum și d atele de cost.
Multe riscuri sunt latente într -un proiect în etapele sale incipiente. Acestea sunt de
obicei nerecunoscute, deoarece echipa de proiect are intenția de a privi în
perspectivă spre finalizare proiectelor, mai degrabă decât revizuirea întregii
evoluției sale.
Riscurile scad durata de viață. Din când în când pot apărea riscuri tot mai mari pe
parcursul derulării proiectului. Unele dintre acestea sunt rezultatul greșelii de a
ignora prezența anterioară a acestora și importanța lor.
Limitele superioare și inferioare (Maxim A și Minim C) nu sunt absolute, iar în
realitate nu sunt clar definite.
Costul de bază estimat, plus cheltuielile cu evenimentel e neprevăzute care pot
apărea, trebuie să fie tot timpul cât mai aproape de costul cel mai probabil (cost
real) pentru a putea fi evitată experiența subestimării. Prin urmare, rezultă că
valoarea cea mai probabilă este mai aproape de valoarea maximă, decât de
minimă, pentru a permite costurilor să crească.

Figura 11. Estimări în fiecare etapă a proiectului

19

Figura 12. Exactitata estimării costurilor

În mod ideal, orice estimare trebuie să fie cât mai aproape de valoarea reală, luâ nd în
calcul o tolera nță. Trebuie puse în evidență riscurile și incertitudinile care pot apărea în cadrul
proiectului și luate în calcul cheltuieli suplimentare care pot apărea.
Cerințele unei es timări sunt:
– Estimarea costului cel mai probabil pentru lucrările de construcție;
– Estimarea programului pentru lucrările de costrucție;
– Identificarea și cunatificarea potențialelor probleme și riscuri;
– De a lua în calcul toate ipotezele;
– „cash -flow” în baza programului de proiect (Nigel, J., 2002) .

1.5.1. Important estimării anticipate

Estimările trebuie pregătite cu atenție. Prima estimare, care este prezenată pentru evaluare
și aprobare joacă un rol foarte important deoarece este baza pentru eliberarea de fonduri și
devine marcker -ul în raport cu care vor fi comparate estimările ulte rioare .

20

Primele estimări sunt în primul rând cuantificări de riscuri, deoarece sunt puține date
pentru estimator. Pentru a estima, prin urmare, în mod eficient se impune ca estimatorul să
folosească, nu doar date din proiecte similare. El treuie să fie cap abil de a alege și aplica
metodele cele mai eficiente.
Pe scurt, o lista cu principalele surse de risc ar fi:
– Guvernul gazdă, finanțarea, definiția proiectului, c oncepția și proiectarea, condițiile
locale, implemeentarea, logistica, inflația, forța majoră.
Un lucru care trebuie observat , este acela că aceste sur se sunt si cantitative și calitative.
Fiecare sursă de risc trebuie dezvoltată în mai multe liste cuprinzătoare, iar de acolo în factori
specifici, usor de gestionat (Nigel, J., 2002) .

1.5.2 Factori care influențează mărimea costurilor unui proiect de construcție

Putem analiza factorii care influențează costurile unui proiect de construcție în funcție de
perioada în care acestia pot interveni. As tfel putem identifica două perioade în care acești fac tori
se pot regăsi:
a) În perioada de identificare și stabilire a temei de proiectare
Costurile unui proiect depind de costurile de obținere a terenului, de materialele utilizate,
de echipamentele și utilajele folosite, de forța de muncă și de zo na unde se va realiza proiectul.
Factorii care influențează costurile proiectului în această etapă sunt prezentați schematic in
figura 13.

Figura 13. Factori care conduc la modificarea costurilor estimate în faza de
identificare a proiectului

21

– Caietul de sarcini a p roiectului – definește atributele fizice și de calitatea ale uni proiect;
– Locația unde se realizează proiectul poate influența costurile prin condiționările impuse
de autoritățile publice locale (ex.: proceduri de autorizare, taxe de autorizare, durata
procesului de autorizare, etc.) și prin specificul amplasamentului (norme de proiectare,
costurile de transport, costurile privind forța de muncă, etc.);
– Caracteristicile șantierului , poate influența mărimea costurilor estimate prin: condiții de
acces, nivelu l apelor freatice, etc.;
– Felul construcției – dacă este construcție nouă sau reabilitare. Uneori, costă mai mult o
construcție reabilitată, decât o construcție nouă.
– Taxe și impozite – influențează mărimea costurilor estimate nu doar prin locația unde se
realizează proiectul, ci și prin tipul proiectului. Astfel taxele pot să difere și în funcție de
destinația și tipurile de activități specifice proiectului.
– Durata de realizare a proiectului . Duratele lungi de realizare a proiectelor pot genera
costuri supl imentare, dar și reducerea duratei poate necesita costuri suplimentare .
– Inflația – duce de cele mai multe ori la creșterea costurilor pe perioada de realizare a
proiectului (Antohie, E., 2011) .
b) Pe parcursul derulării proiectului
Costurile estimate ale unui proiect, foarte rar rămân neschimate după începerea derulării
proiectului. În general, în faza de proiectare, dacă sunt disponibile informații suficiente, i ar
proiectul este definit în detaliu, costurile pot avea o valoare cât mai reală și pot fi consider ate
fixe. În figura 14 sunt prezentați o serie de factori care pot duce la modificarea costurilor după
începerea punerii în operă a proiectului.
– Modificări ale planului de execuție – la dorința beneficiarilor , pot exista
modific ări care impun reproiectare a elementelor de construcție și care presupun costuri
suplimentare de proiectare și execuție.
– Managementul defectuos al proiectului poate conduce la costuri suplimentare
datorită:
o Lipsei de planificare și organizare;
o Comunicare defectuoasă între participan ții la realizare proiectului;
o Imposibilitatea de a identifica problemele și de a efectua modificările
necesare la proiect;
– Lipsa de control asupra duratei și costului de execuție.

22

– Condițiile de teren neprevăzute – imposibile de prevăzut atunci când s -a făcut
estimarea costurilor proictului – pot avea drept consecință modificarea proiectului și
implicit creșterea costurilor.
– Modificările de curs valutar influențează atunci când moneda în care s -a fac ut
estimarea este alta decât moneda națională sau atunci c ând se fac achiziții de materiale,
utilaje și echipamente din alte țări;
– Alegerea unor antreprenori necorespunzători , atunci când aceștia nu au fost
selectați pe baza experienței profesionale și a capacității tehnice de realizare aproiectului,
ci pe baza o fertelor de preț. Acest lucru conduce la prelungirea duratelor de execuție și
costuri suplimentare datorate non -calității;
– Problemele de finanțare a proiectului . Datorită lipsei de fonduri necesare
realizării proiectului cresc duratele de execuție si, implicit costurile de execuție (Antohie,
E., 2011) .

Figura 14. Factori care conduc la modificarea costurilor estimate după începerea
unerii în operă

1.6. Tehnici și metode de estimare a costurilor

După ce, în capitolele anterioare s -a făcut diferența înt re cost și preț, este necesar să se
detalieze funcția de estimare. În tabelul 2 sunt prezetate, în viziunea lui N. Smith, cinci tehnici de
bază pentru estimare a costurilor.

23

Tabel 2. Date pentru tehnicile de estimare (Nigel, J., 2002)
TEHNICI DE ESTIMAR E
Global Factorial Om-ore Costuri
unitare Operațional
Date din
proiect
necesare Marime/capacitate
Locația
Data finalizării Lista
principalelor
elemente
Locația
Data
finalizării Cantități
Locație
Date cheie
Metode de
avizare
Date de
finalizare Lista de
cantități
Loca ția
Data
finalizării Cantitățile de
material
Metode de avizare
Programul
Date cheie
Data finalizării
LISTA PROBLEMELOR, RISCURILOR, INCERITUDINILOR POSIBILE ÎN
CADRUL PROIECTULUI
Estimare
de bază
– date
necesare Costurile totale
realizate de un
proiect similar

Sistemul de
estimare
factorial
Oferte
recente
pentru
elementele
principale

Tarifele orare
Productivitatea
Cheltuieli
generale
Costurile
privind
materialele

Istoricul
costurilor
unitare
privind
lucrări
similare
Preliminari i

Costurile cu forța de
muncă și
productivitatea
Costurile cu
echipamentele și
prouctivitatea
Costurile cu
materialele
Costurile de regie

Indicii inflației
Tendințele pieței
Prognoza generală
a inflației Indicii
inflației
Tendințele
pieței
Prognoza
generală a
inflației Previziuni tarif
orar
Previziuni
costuri
materiale
Echipamente
Indicii
inflației
Tendințele
pieței
Prognoza
generală a
inflației Previziuni privind
forța de muncă
Previziuni privid
costurile materialelor
Previziunile
costurilor de cap ital
și de exploatare a
echipamentelor

Unele tehnici de estimare, mai exact globală, unitară și factorială, se bazează pe datele
istorice de cost și preț. În continuare sunt prezentate câteva dintre riscurile cele mai importante
care necesită o detaliere .
Pentru o estimare cât mai realistă, datele trebuie să facă parte dintr -un eșantion
similar privind condițiile de muncă, locația și caracteristicile proiectului;
Datele de cost trebuie să fie raportate la o anumită dată. În cazul lucrărilor de
construcții executate pe o perioadă de timp, o dată medie trebuie aleasă.
După selectarea datei, trebuie estimat costul la data respectiva. Singura metodă
este de a utiliza indicele inflației.

24

GLOBAL
Această tehnică utilizează, ca bază de estimare pentru proiect, co sturile reale realizate de
proiecte similare anterioare. Se poate aplica atunci când informațiile sunt limitate.
Exemple:
– Costul pe metru pătrat de suprafață de construcție;
– Costul pe metru/kilometru de drum.
Tehnica se bazează în întregime pe date istori ce, de aceea trebuie să fie utilizată în
asociere cu inflația și o apreciere a tendințelor nivelurilor prețurilor. Unele probleme care pot fi
întâlnite sunt:
– Diferitete definiții a celor ce sunt incluse în costuri (ex: cheltuieli cu consultanți,
inclusiv p roiectarea, supervizarea construcțiilor, terenul, costurile privind transportul,
taxele și impozitele) ;
– Diferitele definiții ale unităților de măsură (ex: un metru pătrat de suprafață a
clădirilor – măsurat la interiorul sau exteriorul pereților);
– Factorii de piață (competiția pe perioada de activitate ridicată, dezvoltarea
tehnologiei poate influența costurile unitare).
Multe dintre acestea sunt evidente, dar pentru proiectele care nu au o evoluție continuă și
implică mai multe părți, acestea trebuie verif icate. Un control al tuturor acestor elemente, mai
ales efectele inflației trebuie să fie făcute înainte de orice fundamentare care să fie plasată într -o
colecție de acest tip.

FACTORIAL
Această tehnică este utilizată pentru proiectele la care elementele principale pot fi
cuantificate ușor și prețurile curente pot fi obținute de la potențialii furnizori. Tehnica furnizează
factori pentru lista cuprinzătoare a costurilor periferice, cum ar fi conductele, lucrările elecrice,
structura.
Succesul tehnicii dep inde de următorii factori:
– Fiabilitatea prețurilor la buget pentru echipamentele principale. Estimatorul trebuie să
țină cont de starea pieței și fermitatea caietului de sarcini;
– Fiabiliatea factorilor, care ar trebui să fie, de preferință, rezultatul expe rienței
indelungate a estimatorului în proiecte similare. Anumiți factori se pot schimba rapid pe perioada
de proiectare.
– Experiența estimatorului în a utiliza tehnica și de a face raționamente relevante;

25

– Adoptarea tehnicii, per total, astfel încât deficie nțele în anumite arii să fie compensate
cu excesele din altă parte.
Tehnica factorială nu este avantajoasă în cazul lucrărilor pe șantier, inclusiv construcția
de clădiri, instalații mecanice sau electrice. Excepție fac acele lucrări care fac parte dintr -o serie
de proiecte în care circumstanțele de lucru pe șantier sunt asemănătoare.

OM-ORE
Această tehnică este printre cele mai originale tehnici. Totalul orelor de lucru estimate
pentru o operațiune sunt incluse în normele actuale la care se adaugă costuri le de materiale și
echipamente. Se obțin avantaje de lucru î n costurile curente. În practică, este adesea folosită
această tehnică fără existența unui program detaliat, în ideea că procese le de construcție nu
variază de la o construcție la alta. Experiența arată că acestea pot să difere și, în consecință,
costul total poate suferi modificări importante.
Este recomandat sa fie realizat un program detaliat atunci când se utilizează această
tehnică pentru a identifica constrângeri specifice proiectului.

COS TURI UNITARE
În forma sa cea mai detaiată, proiectul va conține cantitățile de lucrări care urmează să fie
construite, în conformitate cu standardele. Estimatorul selectează prețurile pentru fiecare articol,
dintr -o baza de date care corespunde operației, intalației și materialelor pentru elementul
măsurat. Fiind o tehnică care se bazează pe date istorice, este supus pericolelor generale enunțate
mai sus.
Atunci când nu există un proiect detaliat, cantitățile vor fi stabilite pentru categoriile
principale d e lucrări, iar pentru acestea se vor stabili costurile ținând seama de elementele minore
asociate.
Tehnica este cea mai potrivită pentru construcții care cuprind acrivităț i repetitive, iar
costurile alocate pentru operațiuni sunt suficient de bine definit e, asfel riscul poate fi mai ușor de
gestionat.
În domeniul construcțiilor civile, succesul acestei metode depinde foarte mult de
experiența estimatorului.

COSTURI OPERAȚIONAL E
Această tehnică de estimare este fundamentală, costul total al lucrărilor cup rinde toate
activitățile și operațiile relevante, precum și resursele necesare. În cazul în care există riscuri și

26

incertitudini, utilizarea tehnicii operaționale reprezintă un avantaj. Deoarece tehnica expune
sursele de bază ale costurilor, estimarea unei metode alternative poate fi ușor de investigat, iar
variațiile costurilor pot fi ușor cuantificate. Aceasta presupune, bineînțeles, o detaliere a
costurilor, a duratei de desfășurare pentru prognozarea inflației și elaborarea un ui program pentru
cash flow .
Tehnica costurilor operaționale reprezintă o metodă de încredere pentru domeniul
ingineriei. Pe șantier acestă tehnică este relativ consumatoare de timp și multe resurse în
comparație cu alte tehnici de estimare, permite să se facă estimări a riscurilor și incertitudinilor
speciale ale proiectului (Nigel, J., 2002).

2.1 Generalități

„Deoarece limba principală a managementului a fost banii, a apărut conceptul de a studia
costurile legate de calitate, ca mijloc de comunicare între departamentul respo nsabil de
calitate și managerii companiei. ”( Juran, J.M., 1998)

Calitatea este percepută în mod diferit de persoane diferite. Cu toate acestea, toată lumea
știe ce vrea prin „calitate”. Beneficiarul recunoaște calitatea unui produs prin potrivire, finisaj,
aspect, performanță. Sensul cel mai relevant al termenului „calitate” este – gradul de excelență -.
Un produs este de calitate dacă satisface nevoile beneficiarului și dacă respectă cerințele de
calitate corespunzătoare.
Percepția generală a f ost că o calitate superioară necesită costuri mai mari, fie prin
utilizarea unor m ateriale sau echi pamente mai bune, fie prin angajarea unui personal calificat și
într-un număr mai mare (Strikanta , A., 2012 ).
Prim ele referiri la conceptu l de ,,cost al calit ății”, au aparut prin anii’50. Astfel, în
anul 1951 în lucrarea ,,Quality Control Handbook” a dr.J .M. Juran – american de origine
româna – se abordeaz ă pe larg problematica costurilor calit ății. În anul 1953 la cel de -al
VII-lea Congres al Societ ății Americane pentru Controlul Calit ății ( American Society of
Quality Control) este prezentat pentru prima data sistemul de management bazat pe
costurile calit ății (Quality Cost Management System). Dup ă anul 1960 conceptul de ,,cost
al calit ății” se întâlne ște și în Europa. Capitolul 2. Costul calit ĂȚii în construc Ții

27

Problematica costurilor calit ății este cunoscuta si prezentata teoretic, începând cu
anii ’50, în industrie aceasta problematica începe sa fi e implementat ă prin anii ’80 (Cîrțînă, L.,
M., 2007).
La momentul apariției conceptului de cost al calității, managerii au presupus că o calitate
sporită este întotdeauna însoțită de o creștere a cost urilor. Acest concept a fost dezbătut de către
Juran și Faigenbaum. Concluzia lui Juran, după ce a studiat economia de calității a fost aceea că,
benediciile compensează costurile. Feigenbaum a introdus „controlul total al calității” și a
dezvoltat princi piile în care calitatea este responsabilitatea fiecăruia, astfel extinzând noțiunea
de cost al calității dincolo de funcția de fabricație. În anul 1979, Crosby este cel care introduce
un nou concept popular – calitatea este gratis.
În perioada actuală, v iziunea asupra costurilor calității se împarte în 3 categorii:
– Calitatea înseamnă costuri mai mari : atributele calității, cum ar fi – performanța și
caracteristicile – costă mai mult în ceea ce priveșt munca, materialele, proiectarea și
alte resurse costi sitoare. Beneficiile suplimentare, printr -o calitate îmbunătățită nu
compensează chetuielile suplimentare.
– Costul de îmbunărățire a calității este mai mic decât economiile re zultate :
Deming a promovat acest punct de vedere, care este încă larg acceptat în Japonia.
Economiile rezultă din mai puține eșecuri, reparații, refaceri etc., precum și alte
cheltuieli directe asociate defectelor. Acest lucru a deschis calea de îmbunătățire a
procesului c ontinuu în rândul firmelor japoneze.
– Costurile calității sunt cel e efectuate în plus față de cele care ar fi fost efectuate
dacă produsul sau serviciul ar fi fost realizat conform specificațiilor și cerințelor
de calitate de la început . Acest pun ct de vedere este susținut de adepții filozofiei
Managementul Calității Tot ale. Costurile nu includ doar costurile directe, ci și
costurile care rezult ă în urma pierderii clienților, costuri ascunse care nu sunt
identificate pr in sistemele de calitate m oderne (Strikanta, A., 2012).
Pentru a defini cât mai bine conceptul de cost al calității, î n literatura de specialitate se
regăsesc răspunsurile la mai multe întrebări . Întrebările care se pun, în general, sunt cunoscute ca
fiind „ cei 5 W ai costurilor calității” :
– Ce (What ) – Costul de calitate este o măsură financiară a perform anței de calitate a
unei organizații. Este, în esență, o măsură a lipsei de calitate și poate fi, de asemenea,
numit un cost de proastă calitate.
– De ce (Why) – Înțelegerea costului calității ajută organizațiile să dezvolte
conformitatea calității ca un ins trument stategic util, care îmbunătățește produsul,

28

serviciile și imaginea firmei. Acest lucru este esențial în realizarea obiectivelor unei
organizații de succes.
– Când (When) – Costul calității este uilizat în primul rând pentru a întelege, analiza și
îmbunătăți performanțele de calitate. Acesta poate fi folosit ca o măsură standard
pentru a studia performanța organizației în raport cu competitorii s ăi și poate fi
utilizat ca indice de evaluare comparativă.
– Unde (Where) – Costul calității se poate aplica pentru fiecare fabrică și industrie de
servicii. Formează, de asemenea, baza pentru moniorizare și îmbunătățire c ontinuă a
calității.
– Cine (Whom) – Conceptul de cost al calității trebuie să decurgă de la managementul
de sus, până la cea mai mică ramură a o rganizației. (Strikanta, A., 2012).

Avantaje operaționale care pot fi realizate prin utilizarea unui sistem al costurilor
calității:
– recunoașterea deficiențelor în sistemul de calitate al organizației;
– avantaje referitoare la cheltuielile de îmbunătățire a calității;
– identificarea și eliminarea activităților organizatorice care nu asigură sau nu
îmbunătățesc calitatea;
– mijloc de monitorizarea a performanței operaționale și de identificare a domeniilor
pentru îmbunătățirea costurilor;
– un ghid pentru luarea de decizii strategice, bazate pe fapte legate de costuri;
– un instrument ma nagerial în evaluarea costurilor, precum și pentru a spori celelalte
forme de informare în procesul de luare a deci ziilor operațional și strategic (Hisham
M.E, 2009 )

2.2 Defini țiii ale costurilor calității

Există numeroase definiții cu privire la costurile calității.
Lesser, define ște costurile calit ății ca reprezentând ,, costurile datorate
rebuturilor, remanierelor, inspecțiilor, testelor, deficientelor constatate de cumpărator,
asigurării calității, incluzând programe de instruire în domeniul calității, auditul calității
produselor, controlul si analiza statistica “.
Organiza ția Europeana pentru Calitate (European Organization of Quality -EOQ)
define ște costurile calit ății ca reprezentând ,, cheltuielile pe care le implică activitățile de

29

prevenire si de evaluare si pierderile cauzate de defectările interne si externe “.
Societatea German ă pentru Sisteme de Management (Deutsche Gessellschaft fur
Managementsystem en) defineste c osturile calităț ii ca reprezentând ,,costurile pe care le
implică măsurile întreprinse pentru prevenirea defectărilor, evaluarea calității ca și
defectările interne si externe”.
,,Costurile referitoare la calitate (quality -related costs) reprezintă costu rile pe care
le implică asigurarea unei calității corespunzătoare si cele necesare pentru a da
încredere, ca si pierderile cauzate de nerealizarea calității corespunzătoare” – definiț ie
data de standardul ISO 8402:1991. (Cîrțînă, L., M., 2007).

2.3 Clasi ficarea costurilor calității

Costurile calității sunt de obicei înțelese ca fiind suma dintre costurile de conformitate și
neconformitate. Costurile de conformit ate sunt cele plătite pentru prevenirea deficiențelor, iar
cele de neconformitate sunt cunosc ute ca fiind costurile de proastă calitate cauzate de lipsa de
produse și servicii de calitate.
Având în vedere definițiile prezentate mai sus, costurile calității se împart în 2 mari
categorii: costuri de conformitate și neconformitate. O estimare realis tă a costurilor calității și a
benef iciilor aduse de o îmbunătățire – reprezintă un compromis între costurile de conformitate și
neconformitate – ar trebui să fie un element esențial al o ricărei inițiative de calitate si, prin
urmare, o problemă esențială pentru orice manager (Hisham M.E, 2009) .
Companiile din domeniul construcțiilor, rareori au o idee realistă despre cât pi erd din
profit prin slaba calitate. Firmele mai mici de cele mai multe ori nu au nici un buget alocat pentru
calitate și nici nu încear că să mon itorizeze costurile de calitate (Hisham M.E, 2009) .
Companiile mari, de obicei pretind c ă evaluează costurile calității dar,cu toate acestea,
chiar dacă mulți susțin că pun pe primul loc calitatea, doar o mică parte măsoară rezultatele
programelo r de îmbunătățire a calității.
În general, greșelile sunt îngropate, iar costurile suplimentare sunt înregistrate ca și
productivitate scăzută. Acest lucru indică slaba gestionare a activităților și nu dă posibilitatea
realizării unei îmbunătățiri. Costu rile calității permite cuantificarea costurilor eșecurilor și, prin
urmare, folosindu -l ca mijloc pentru inițierea unor acțiuni de îmbunătățire.
Clasificarea costurilor calității, cel mai des întâlnită este cea prezentată în figura 15.

30

Figura 15. Clasif icarea costurilor calității

Investi ții în prevenire pot reduce substanțial costul eșecurilor interne și externe. În plus,
reducerea reclamațiilor nu sunt importante numai pentru a reduce costurile, dar și pentru a
menține clienții și o bunăstare a compani ei. Acest lucru este arătat în figura 1 6.

Figura 16. Sporirea activităților de îmbunătățire a calității

Modelul costului variază de la o companie la companie și relațiile prezentate în figura 16
sunt reprezentări schematice ale tendințelor așteptate după implementarea activităților de
îmbunătățire a calității.

31

Figura 16 ilustrează modul în care o creștere a costului eșecurilor în cadrul organizației
conduce în primul rând la creșterea costurilor de evaluare a lucrărilor. Dupa ce au loc
investigații, se p ot obține informații cu privire la activitățile care se pot implementa, de aceea are
loc o creștere a costurilor de prevenire. În cele din urmă, după ce are loc prevenirea și evaluarea
eșecurilor, proporția costurilor se realiniază și toate costurile se re duc.
De obicei resursele suplimentare pentru calitate sunt alocate pentru activități pentru care
se poate demonstra că pot oferi o contribuție semnificativă la profit. Dovezile arată că resursele
alocate pentru a identifica, reduce și controla costurile eș ecurilor oferă un avantaj în ceea ce
privește îmbunătățirea calității, creșterea rentabilității și sporirea competivității. Cu toate acestea,
resursele nu sunt nelimitate, de aceea ar trebui să existe informații financiare care să demonstreze
că acțiunea d e îmbunătățire a calității este justificată și că este direcționată asupra nevoilo r de
îmbunătățire urgente (BS 6143 -2, 1990) .

2.3.1 Costurile de prevenire
Costurile de prevenire sunt costurile legate de toate activitățile de prevenire a eșecurilor
care a par și pentru a menține evaluarea și eșecul la un nivel minim. Aceste costuri includ: analiza
unui produs nou, planificarea calității, cercetări privind furnizorii, analiza proceselor, costurile cu
echipele de îmbunătățire a calității, educație și formare profesională (Love., P., E., D., 2013).

2.3.2 Costurile de evaluare
Costurile de evaluare sunt acele costuri care apar din necesitatea de a controla produsele
și serviciile pentru a asigura o calitate ridicată în toate etapele, conformitatea cu standardel e de
calitate și cerințele de performanță. Controlul poate avea loc înainte de faza de producție, în
timpul sau imediat după terminarea etapei. Costurile de evaluare se datorează activităților de
evaluare, care împiedică erorile să se transmită în etapa ur mătoare sau la client. Ele nu reduc
numărul de erori, dar reduc numărul de erori care ajung la client. Aceste costuri includ în primul
rând inspecția, verificarea, testarea, procesele sau serviciile de audit, calibrarea echipamentelor
de măsurare și testar e, buletinele de inspecție, costul pentru evaluarea afacerilor etc.

2.3.3 Costurile eșecurilor
Costurile de eșec sunt costurile care rezultă din produsele sau serviciile care nu sunt
conforme cu cerințele clientului, cerințele de performanță, specificații le din proiect etc. Aceste
costuri se împart în două categorii: costurile eșecurilor interne și externe.

32

Costurile eșecurilor interne sunt costurile cauzate de deficiențele găsite înainte de
livrarea sau predarea produselor clienților, lucrucare ar fi con dus la nesatisfacerea clienților.
Aceste costuri includ costurile de reprelucrare, întârzieri, reproiectare, retestare, competență
slabă și management defectuos.
Costurile eșecurilor extene sunt costurile cauzate de deficiențele găsite după livrarea
produ selor și efectuarea serviciilor clienților. Aceste pot fi costuri privind reclamații, repar are,
garanții ( Love., P., E., D., 2013).
Se estimează că aproximativ 60 -70 % din costurile calității totale sunt rezultatul
eșecurilor interne și externe. Acestea su nt controlabile cu eforturi din partea conducerii. Atunci
când se constată că aceste cifre au urcat foarte mult, se intensifică activitățile de evaluare și
inspecție, iar acest lucru va conduce la creșterea costurilor de evaluare.
Cea mai mare pondere în s tructura costurilor calității o au costurile eșecurilor externe,
urmate de costurile eșecurilor interne. Costurile de evaluare ocupă poziția a treia, iar cele de
prevenire sunt pe al patrulea loc. O creștere a costurilor de prevenire va genera o scădere a
celorlalte tipuri de costuri (Strikanta, A., 2012).

2.4 Modelele costurilor calității

În vederea îmbunătățirii calității calității unei organizații trebuie să se ia în considerare
costurile legate de obținerea calității, întrucât obiectivul programelor de îmbunătățire a calității
nu este doar de a satisface cerințele clienților și cerintele de performanță, ci și de a face acest
lucru la cel mai mic cost. Acest lucru se poate întâmpla numai prin reducerea costurilor necesare
pentru atingerea calității. Reducerea acestor costuri este posibilă numai în cazul în care acestea
sunt identificate și măsurate. Măsurarea și raportarea costului de calitate trebuie considerată o
problemă importantă pentru manageri.
Conceptul larg al economiei calității s -a dezvol tat încă de la începutul anilor 1950 când
costul calit ății a fost propus pentru prima dată în Manualul de Control a Calității a lui Juran și în
Total Quality Control a lui Feigenbaum. De atunci, muți experți de control al calității au scris
despre sistem ele de cost al calității.
Din moment ce Juran a discutat despre costul calității, mulți cercetători au propus diferite
abordări pentru măsurarea lor. În tabelul următor este realizată o sinteză a abordărilor de
măsurare a costurilor calității. Clasficarea este realizată în cinci grupuri distincte generice: PAF
(prevention, appraisal, failure), modelul lui Crosby, modelul costului oportunității, modelel
costurilor de proces, modelele ABC.

33

Tabelul 3. Modelel costurilor calității și categoriile de costuri di n literatura de pecialitate
Medelul generic Categorii de costuri
P-A-F (prevenire, evaluare, eșec) Prevenire+Evaluare+Eșec
Modelul lui Crosby Prevenire+Evaluare+Eșec+Oportunitate
Modelul costului oportunității Conformitate+Neconformitate
PAF (costul eșe cului include costul de
oportunitate)
Modelul costului de proces Conformitate+Neconformitate
Modelul ABC Valoare adăugata +Valoare neadăugată

2.4.1. Modelul P -A-F
După ce Feigenbaum a clasificat costurile calității în costuri de prevenire, costuri de
evaluare și costurile eșecurilor, aceast ă abordare a fost aproape universal acceptată pentru
costurile de calitate. Costurile eșecurilor sunt împărțite în două categorii: costurile eșecurilor
interne și costurile eșecurilor externe. Definițiile acestor ti puti de costuri ale calității au fost
dezvoltate în capitolul anterior.
Presupozițiile de bază ale acestui model sunt că investițiile în activitățile de prevenire și
evaluare vor reduce costurile eșecurilor și că investițiile suplimentare în activitățile de prevenire
vor reduce costurile de evaluare. Obiectivul unui sistem al costurilor calității este de a găsi
nivelul de calitate costurile totale de calitate. Această schemă a fost adoptată și de Societatea
Americană pentru Controlul Calității și de Instit utul de Standaredizare Britanic și este adoptat de
multe companii care se bazează pe costuri ale calității.

2.4.2. Modelul lui Crosby
Crosby vede calitatea ca fiind “conformitatea cu cerin țele” și, prin urmare, definește
calitatea ca suma prețului de con formitate și prețul de neconformitate. Costul de conformitate
este costul implicat pentru a face lucrurile bine de la început și corespunde costurilor de
prevenire și evaluare. Neconformitatea corespunde costurilor realiate atunci când produsele nu
sunt conforme cu cerințele clientului și corespunde costurilor eșecurilor interne și externe.

2.4.3. Modelul costului oportunității

34

Acest grup de modele subliniază rolul costurilor intangibile în cadrul costului total al
calității. În general, costurile intang ibile sunt costuri care pot fi estimate ca fiind profitul pierdut
datorită clienților pierduți și reducerea veniturilor ca urmare a neconformităților.
Aceste pierderi de oportunitate sunt integrate in primul model (PAF).

2.4.4. Modelul costului de proce s
Avînd în vedere o serie de dezavantaje a modelului P -A-F , abordarea costurilor de
proces descrisă în Standardul Britanic de Calitate, poate fi o alterativă. Această abordare
recunoaște importanța măsurării costurilor procesului. Costul proces este total ul dintre costul de
conformitate și costul de neconformitate pentru un anumit proces. Modelul coostului de proces
poate fi dezvoltat pentru orice proces în cadrul unei organizații. Acesta va identifica toți
parametrii și activitățile în cadrul prcesului c are urmează să fie monitorizat printr -o diagramă a
pocesului. Apoi, activitățile diagramei sunt distribuite ca fiind – conformitate sau neconformitate
– iar costurile în fiecare etapă corespunzătore sunt calculate sau estimate. Acest model ajută la
extind erea conceptului cosurilor calității pentru toate funcțiile unei întreprinderi și la a face
oamenii să ia în considerare mai în detaliu procesele desfășurate în cadrul firmei.
Modelul costului de proces urmărește o poli tică de îmbunătățire continuă as upra
proceselor cheie în cadrul organizației.

2.4.5. Mo delul ABC
Modelul P -A-F și modelul costurilor de proces sunt două abordări principale pentru
măsurarea costurilor calității. Cu toate acestea, aceste abordări nu pot furniza metode adecvate
pentru a inclu de costurile globale în sistemele costurilor calității.
Aceste deficiențe pot fi depășite folosind modelul ABC. Acest model împarte procedura
în două etape pentru a obține costurile exacte ale diferitelor obiecte de cost (departamente,
clienți, produse), urmărirea costurilor resurselor (inclusiv costurile de regie) la activități și apoi
urmărirea costurilor activităților.

35

Din cauza diversificării nevoilor clienților și apariția uno r clădiri multi – funcționale, în
ultimi i ani, sarcinile companiilor de construcții s -au orientat spre client. Cu această schimbare în
mediile de afaceri, companiile de construcții urmăresc îmbunătățirea continuă a calității pentru a
satisface cererea clientului. Ele fac eforturi pentru îmbunăt ățirea calității, dar recunosc limitarea
existentă în mecanismul de control al calității, axat în principal pe efectuarea inspecției și testării
pe procesul final și restructurare pentru a preveni defectele în timpul fazelor de construcție și
exploatare.
Menținerea calității este unul dintre principalele obiective ale managementului în
construcții, pe lângă încadrarea în durata programată și costuri. În plus, calitatea este unul dintre
factorii importanți luați în considerare la determinarea succesului unui proiect. De aceea, multe
companii de construcții sunt acum în căutarea unei noi metode pentru a obține un nivel de
calitate ridicat într-un timp și la un cost optim . În acest studiu ne propunem măsurarea și analiza
costurilor non-calității, mai exact cost urile suplimentare pe care le implică realizarea
necorespunzătoare al unui proces de construcție .
Controlul calității în proiectele de construcții pot fi descrise ca eforturile concentrate în
menținerea și îmbunătățirea calității pentru a produce construc ții la un nivel economic acceptabil.
Definiția calității “conformitatea cu cerin țele” oferă o bază pentru măsurare – dacă cerințele sunt
îndeplinite sau nu. Această definiție este potrivită cu obiectivul de a identifica costurile asociate
cu problemele de calitate. În general, calitatea este măsurată pe baza faptului dacă sunt realizate:
nivelurile de calitate așteptate de beneficiar, calitatea proiectării de către proiectant și calitatea
construcției pe șantier.
În fiecare fază este important să se investi gheze aceste cerințele de fiecare parte
implicată. În figura următoare este prezentat un procedeu general de control al calității într -o fază
a construcției. În cazul în care lucrarea finită nu are nici un defect, sarcina de control al calității
este reali zată de -a lungul zonei de mijloc a schemei prezentată în figura 17. În cazul în care se
constată defecte trebuie urmate activitățile de e partea dreapta a schemei. Rezulatele inspecției ș i
incercării vor fi colectate și vor servi drept referințe pentru alt e proiecte.
În activitatea de construcții, datorită caracteristicilor aceste i industrii și o serie de factori,
costul de slabă calitate a apărut a fi o problemă – cheie. Calitatea slabă dezvoltă mai multe efecte
adverse pe parcursul desfășurării întregului proiect de construcție.
CAPITOLUL 3. STUDIU DE CAZ

36

Figura 17. Procedeu de control al calității pentru o fază de construcție

Atunci când activitățile de calitate slabă sunt efectuate în timpul proceselor de construcție
și sunt descoperite, necesită reprelucrare costisitoare, ia r când sunt nedescoperite pot duce la
defecte structurale. Aceste defecte pot avea consecințe teribile, inclusiv întârzieri, depășiri de
costuri, leziuni grave asupra oamenilor, etc. Pe lângă aceste probleme, calitatea slabă toate
influența profitabilitate a, performanța, reputația organizațiilor implicate și perspectivele lor
(Bezhad, A., 2013).
Pentru a analiza costurile costurile suplimentare care pot interveni în cazul execuți ei
necorespunzătoare a unei diafragme din beton armat monolit, s-a considerat o diafragmă
transversală din cadrul unei structuri cu regimul de înălțime S+P+2E. Structura de rezistență este
realizată din diafragme din beton armat monolit.

37

Figura 17. Plan parter – identificare diafragmă analizată

3.1 Metoda de evaluare a prețului ut ilizată este metoda bazată pe norme

Normele de deviz nu ține cont de particularitățile șantierului, a firmei de execuție sau de
specificul local. Ele sunt elaborate să țină c ont de majoritatea factorilor implicați.
Norma de deviz se definește ca un proc es de construcție simplu sau complex, pentru care,
corespunzător unor condiții tehnologice și organizatorice foarte bine stabilite, s -au identificat și
calculat cantitățile de resurse, care se consumă pentru realizarea unei cantități unitare din
respectivu l proces de construcție .
Norma de deviz este definită de următoarele componente:
Simbolul normei de deviz – reprezintă un cod format din cifre și litere, cu următoarele
semnificații:
 Indicator de norme de deviz;
 Capitolul din cuprinsul indicatorului de no rme de devez;
 Numărul de ordine a normei de deviz în cadrul capitolului din indicatorul de deviz;

38

 Variantă tehnologică/organizatorică de execuție;
 Cod numeric de identificare.
Denumirea normei de deviz – descriere detaliată a procesului de construcție la c are se
referă norma;
Unitatea de măsură – corespunzătoare fiecărei norme conform căreia s -au calculat
consumurile de resurse pentru execuție;
Tabelul consumurilor de resurse – cantitățile maxime admise (materiale, manoperă,
utilaje) a se consuma pentru exe cuția cantității unitare de proces de construcție.

3.2 Etape pentru evaluarea prețului estimat folosind metoda bazată pe norme

Etapele care trebuie urmate sunt:
Măsurarea cantitativă a proceselor de construcție ce urmează a fi executate în șantier
și identificarea normelor de deviz;
Calculul cantităților de resurse care se vor consuma pentru execuția proceselor de
construcție;
Estimarea costurilor directe de execuție;
Estimarea cheltuielilor de șantier;
Estimarea cheltuielilor generale ale executantulu i;
Estimarea prețului previzional privind execuția lucrărilor de construcție.
Practica activității de construcții arată că principalii factori care influențează negativ
calitatea sunt (Dumitrescu G., 1996):
• calitatea necorespunzătoare în proiectare ce po ate fi provocată de: date incomplete sau
inexacte despre obiectul de realizat, ipoteze de calcul incorecte și combinații de ipoteze
insuficiente, utilizarea unor metode de calcul incorecte sau insuficiente și utilizarea unor
materiale noi insuficient studi ate și experimentate, etc.;
• calitatea necorespunzătoare a materialelor componente : folosirea unor materiale
necorespunzătoare, nerespectarea condițiilor tehnice, nerespectarea proiectului, folosirea unei
forțe de muncă insuficient calificată și nerespect area succesiunii proceselor tehnologice, etc.;
• calitatea inferioară a executării , care poate fi provocată de: nerespectarea condițiilor
tehnice stabilite prin proiect și prin caietul de sarcini și nerespectarea succesiunii proceselor
tehnologice etc.;
• calitatea necorespunzătoare a întreținerii și urmăririi în timp .

39

Acești factori pot să intervină cu o pondere diferită în funcție de tipul construcției și de
condițiile specifice de realizare. (Controlul calității betoanelor, Octavian George Ilinoiu,
Bucur esti, 2004)
Problemele care pot să apară în timpul execuției, sau după execuția acesteia, prin
neîndeplinirea cerințelor de calitate și neatingerea nivelurilor de performanță sunt:
la decofrarea elementelor:
– defecte de suprafață: segregări sau pori la supr afața elementului;
– defecte în stratul de acoperire a armăturilor: segregări sau desprinderi de beton;
– defecte de adâncime și suprafață redusă: segregări, goluri;
– defecte de adâncime și/sau suprafață mare: segregări, goluri.
în perioada de execuție sau în c ursul exploatării construcției :
– fisuri;
– deteriorări în stratul de acoperire a armăturilor (ruperea muchiilor);
– deteriorări de adâncime și suprafață redusă (cedări locale la solicitări de
compresiune);
– deteriorări de adâncime și/sau suprafață mare (cedări d e compresiune sau șocuri).

Efectele negative provocate de calitatea deficitară de realizare a unei construcții pot să
conducă la fenomene nedorite, precum:
• punerea în funcțiune cu întârziere a unor obiective;
• compromiterea parțială sau integrală a con strucției datorită unor deficiențe ascunse;
• îngreunarea executării proceselor următoare și mărirea consumului de materiale;
• mărirea costului (cheltuieli suplimentare provocate de slaba calitate a materialelor și a
lucrărilor).
În cazul în care se const ată neconformități (la dimensiuni, poziții, armături aparente etc.),
defecte (segregări, rosturi vizibile etc.) sau degradări (fisuri, porțiuni dislocate etc.), se
procedează la îndesirea verificărilor prin sondaj, până la verificar ea întregii suprafețe vi zibile
(NE012/2, 2010) .

3.3 Acțiuni în cazul constatării neconformităților

Când se confirma existenț a unei neconformit ăți, trebuie investigate urmatoarele aspecte,
în ordinea indicat ă:

40

– implicațiile neconformității asupra executării lucrărilor și exploa tării construcției;
– măsurile necesare pentru a face elementul acceptabil;
– necesitatea refuzării și înlocuirii elementului imposibil de reparat.
Daca este cazul, tratarea neconformității trebuie să respecte o procedura menț ionat ă în
specifica ția de proi ect sau într -un acord între părți.
Documentarea procedurii ș i cea pentru materialele ce urmează a fi utilizate, trebuie
aprobate înainte de efectuarea remedierilor. (Normativ NE012 2007, partea 2, pag 157)
Remedierea în cazul defectelor apărute după decofr are se face prin:
– aplicarea pe zonele afectate o pasta de ciment;
– aplicarea unui mortar de ciment;
– injectare cu pasta de ciment, betonare în exces, torcretare în cazul defectelor de
adâncime și/sau suprafață mare.
Aceste procedee de remediere sunt valabile și în cazul neconformităților apărute în timpul
exploatării, la care se mai adaugă și procedee pe baza de rășină epoxidică.
Elementul de construcție analizat reprezintă o diafragmă de beton. Etapele de realizare a
diafragmei sunt: armare, cofrare și turna re beton.
În tabelul 4 sunt descrise procesele de construcție trebuie realizate în șantier și
identificarea normelor de deviz , precum și costurile de realizare a proceselor. Consturile pe care
le implică realizarea diafragmei din beton armat sunt:
C=C D+CI
C – costul total programat;
CD- costurile directe;
CI – costurile indirecte;
CD=6.896,10 lei
CI= 1.092,58 lei
C= 7.988,68 lei
La aceste costuri se adaugă profitul. În acest caz valoarea profitului este 399,43 lei.

41

Tabelul 4. Stabilirea costur ilor de realizare a diafragmei din beton

42

43

Tabelul 5. Stabilirea costurilor de demolare și realizare a diafragmei din beton

44

În cazul unor defecte majore, care impun demolarea elementului de construcție, respectiv
diafragma din beton armat costurile cresc semnificativ. La costurile de realizare inițiale se mai
adaugă și costurile operațiilor de demolare și transport moloz.
CD=7.529,25 lei
CI= 1.263,81 lei
C= 8.793,05 lei

45

Tabelul 6. Stabilirea costurilor de con solidare a diafragmei din beton

Costurile pentru cazul în care se impune consolidarea diafragmei din beton sunt:

CD=2.116,18lei
CI= 252,07 lei
C= 2.368,25 lei

46

Tabelul 6. Stabilirea costurilor de consolidare a diafragmei din beton

Costurile pen tru cazul în care se impune injectarea fisurilor si apoi tencuirea (2cm)
diafragmei din beton sunt:

CD= 1,085.96 lei
CI= 353.39 lei
C= 1,439.35 lei

47

Tabelul 7. Stabilirea costurilor de consolidare a diafragmei din beton

Costurile pentru cazul în car e se impune injectarea fisurilor si apoi tencuirea (3cm)
diafragmei din beton sunt:

CD= 2.171,45 lei
CI= 526,22 lei
C= 2.697,67 lei

48

În vederea stabilirii costurilor lucrarilor analizate s -a folosit programul InterSOFT Deviz
Profesional 2015 varianta gra tuită.

Figura 19. Grafic privind costurile analizate

3.4 Concluzii

Costul calității produselo r este un indicator ce exprimă în mod sintetic eforturile făcute
pentru menținerea și îmbunătățirea calității. Fără a se cunoaște costurile calității este im posibil de
apreciat pierderile datorate noncalității, precum și măsurile ce trebuie întreprinse în vederea
ridicării calității produselor. Toate elementele diferitelor clase și categorii de costuri pot fi
asociate sectoarelor funcționale ale unei firme și reprezintă puncte de pornire în elaborarea unor
programe de reducere a costurilor calității.
Calitatea nu trebuie însă obținută cu orice preț ci numai în condiții de eficiență. Tocmai
de aceea, este necesară stabilirea unui raport optim între calitate și costuri, aceasta fiind
problema centrală a gestiunii calității. Evaluarea efectului costurilor calității asupra rezultatelor
financiare ale unei organizații este destul de dificilă, costurile calității fiind ele însele greu de
cuantificat.
O abordare moder nă a corelației cost -calitate reflectă faptul că acele costuri ale
defectărilor scad odată cu creșterea calității, iar costurile de prevenire cresc odată cu creșterea
nivelului calității. În prezent, spre deosebire de abordarea tradițională a relației cost -calitate, în
prezent se consideră că îmbunătățirea calității este posibilă prin reducerea concomitent a
costurilor defectărilor și a costurilor de prevenire și evaluare.

49

Bibliografie
1. Abdulaziz A., B., Tawfiq, H., al -Atiq, ISO 9000 Qualyti Standatds i n Construction, Journal
of Management in Engineering, Noiembrie 1999 ;
2. Amirhosefin Jafari, Gholomreza Heravi, PAF Model for Quality Estimation in Mass –
Housing Projects, Sixth International Conference on Construction in the 21st Century
(CITC -VI), “Cons truction Challenges in the New Decade ”, July 5 -7 2011, Kuala Lumpur,
Malaysia;
3. Amirhosein, J., Love, P., E., D., Quality Costs in Cnstruction : Casa of Qom Monorail
Project in Iran, Journal of Construction: Engineering and Manageent, 2013 ;
4. Andrea Schiffauerova, Vince Thomson, A Review of Research on Cost of Quality Models
and Best Prectices, International Journal of Quality and Reliability Management, Vol.23,
No. 4, 2006 ;
5. Andrea Schiffauerova, Vince Thomson, A Review of Research on Cost of Qu ality Models
and Best Prectices, International Journal of Quality and Reliability Management, Vol.23,
No. 4, 2006 ;
6. Antohie Eduard, Ingineria costurilor, Societatea Academică Matei Teiu Botez, Iași, 2011 ;
7. Arditi, D., Gunaydin, H., M., Total Qualit y Management in the Construction Industry,
Digest 97, December 1997 413 -416 ;
8. ASQC, Quality Costs – What and How , American Society for Quality Control, N. York,
1970
9. Bezhad A., Poor Quality in Construction: Literature Review, Master ’s Thesis, Lhalm ers
University of Technology, Gothenburg, Sweeden, 2013;
10. Campanella, J., “Principles of Quality Costs: Principles, Implementation, and Use”, 3rd
edition, ASQC Quality Press, Milwaukee ;
11. Cîrțînă, L., Luca, L., Rădulescu, C., Aspecte privind costuri le calității produselor
industriale, Universitatea “Constantin Brâncuși ”, Tg-Jiu, pag. 71 -76;
12. Crosby, P., Quality is free, McGraw – Hill, New York, 1979 ;
13. Denny Mcgeorge, Angela palmer, Construction management -new directions, Blackwell
Science, I SBN 0 -632-06042 -5 ;
14. Diamandescu, A., Sudacevschi, M., Optimizarea calității producției în raport cu costurile
implicate, Management Intercultural, Volumul XV, Nr.3 (29), 2013, Facultatea de Științe
Economice, Universitatea “Nicolae Titulescu”, Bucureș ti, Rom ânia.
15. Dragulescu Nicolae, Contribuția Dr. Joseph Moses Juran la dezvoltattea managementului
calității, Universitatea Politehnică din București ;
16. Enache Ciprian, De prin lume adunate, Revista construc țiilor, ISSN 1841 -1290
17. Feigenbaum, A ., Total quality control, Harvard Business Review, Vol. 34, No.6, pp. 93 –
101.
18. Hapurne, T., M., Baran, I., Bliuc, I., Total performance tool to measure quality of
buildings , Buletinul Institutului Politehnic din Iași, Publicat de universitatea Gheorghe
Asachi” din Iași, Tomul LVIII(LXII), Fasc.2, 2012, Secția Construcții.Arhitectură, pag.
147- 155;
19. Hisham M.E. Abdelsalam , Medhat M. Gad, Cost of quality in Dubai : An analytical case
study of residential construction projects, International Journal of Project Management 27
(2009) 501 -511 ;
20. Hisham, M.E., Medhat, M.G., Cost of quality in Dubai : An analytical case study of
residenial construction projects, International Journal of Project Management, 2009 ;
21. Husrul, N., H., Hamimah, A., Manage ment os Safety for Quality Construction, Journal of
Sustainable Developemnet, Vol. 1, No.3, Nobember 2008 ;
22. Jean-Paul Kurtz, Dictionary of Civil Engineering, Springer Science+Business Media ISBN
0-306-48474 -9 ;

50

23. Juran, J., Gryna, F., (Eds), Qualit y Planning and Analysis, 3rd ed. McGraw -Hill, New
York;
24. Juran, J.M., Gryna, F.M., Juran ’s Quality Control Handbook, McGraw – Hill, 1998.
25. Kazaz, a., Birgonul, M., Uniberyli, S., “Cost-based analysis of quality in developing
countries: a case study of building projects”, Building and Enviromental, 40, pp. 1356 -65;
26. Kubal, M. T., “Engineered Quality in Construction ”, McGraw -Hill,New York, 1994.
27. Love Peter, E., D., Li, H., “Quantifyng the causes and costs of rework in construction ”,
Construc tion Management and Economics, 18, pp.479 -490, 2006;
28. Love Peter, E., D., Zahir Irani, A project management quality cost information system for
the construction industry , Information&Management 40 (2003) 649 -661, Published by
Elsevier Science B.V.;
29. Mark Hall, Cyril Tomkins, A cost of quality of a building project : towards a complete
methodology , University of Bath School of Management, Working Paper Series 2000.01 ;
30. Mukhtar Che Ali, Rosli Md Zin, Zuhairi Abd Hamid, Abdul Rahman Ayub, Quality Cost in
the constructio industry – preliminary findings in Manaysia, Journal od Design and Built
Environement, Vol. 6, June 2010, pp.29 -43 ;
31. Nafees Ahmed Memon, Qazi Muhammad Moinuddin Abro, Farida Mugheri, Quality
Management in the Design and Const ruction Phase : A Case study, Mehran university
Research Journal of Engineering & Technology, Volume 30, No. 3, July, 2011 ISSN 0254 –
7821 ;
32. Nigel J. Smith, Engineering Project Management, Second Edition, Blackwell Science Ltd.,
Oxford, UK, 2002 ;
33. Olaru, M., (coord.), Managementul calității.Tehnici și instrumente, Editura ASE, București,
1999;
34. Olaru, M., Managementul calității , Editura Economică, București, 1999 ;
35. Olaru, M., Managementul calității. Concepte și principii de bază , Editura ASE, București,
1995;
36. Olaru, M.,ș.a., Curs – Managementul cali tății, Facultatea de Comerț, Academia de Studii
Economice din București;
37. Plunkett J, Dale B. Quality -related costing: findings from industrybased
research study. Eng Manage Int 1988;4( 4):247 –57. [14] Porter L, Rayner P. Quality costing
for total quality management. Int J Prod Econ 1992;27(1):69 –81;
38. Potorac, A., Prodan, D., Managementul calității, Universitatea “Ștefan cel Mare ”, Suceava ,
Facultatea de inginerie Mecanică, Mecatronic ă și Management;
39. Roger E Olson, Cost of Aquality as a Driver for Continuous Improvment, System Quaity
Consulting ;
40. Roger E Olson, ISO 9001 :2000 and measuring the cost of Quality, Orange Empire
ASQ701, System Quality Consulting ;
41. Schiffauerov a, A., Thomson, V., “A review of research on cost of quality models and best
practices ”, International Journal of Quality&Reability Management, 2006
42. Șerbănoiu Ion, Metode de organizare și programare în construcții, Societatea Academică
Matei -Teiu Bote z, Iași, 2009 ;
43. Sower V., E., Quarles, R., Cost of quality usage and its elationship to quality system
maturity, International Journal of Quality and Reliability Management, Vol.24, No. 2, 2007,
pp 121 -140;
44. Strikanta, A., Cost of Quality, Sikkim M anipal University, 2012 ;
45. Vaxevadis, N., M., Petropolos, G., A literature survey of cost of quality models, Journal of
Engineering, Fsculty of Engineering Hunedoara, TOME VI(20080, Fascicule 3, (ISSN
1584 -2673) ;
46. Vishal Vasant Waje, Vishal Patil, Cost of poor Quality in Construction, ISOR Journal of

51

Mechanical and Civil Engineering (IOSR -JMCE), ISSN 2278 -1684, pp 16 -22.
47. Zane Satterfield, P., E., Quality Control in Construction Projects, NESC
Assistance.Solutions. Knowledge ;
48. *** Britis h Satandard Institute, BS 6143 -2 : Guide to the Economics of Quality. Prevention.
Appraisal and Failure Model, British Standards Institute, London, 1990.
49. *** http://www.eoq.org
50. *** http://www.sciencedirect.com
51. *** Legea 10/1995 , Lege privin d calitatea în construcții, actualizată și completată de
Legea 177/2015
52. *** SR EN ISO 9000 :2006 – Sisteme de management al calității. Princip ii fundamentale
și vocabular
53. *** SR EN ISO 9001:2008 – Sistemul de Management al Calitatii. Cerințe
54. *** SR EN ISO 9004 :2010 – Conducerea unei organizatii catre un succes durabil. O
abordare bazata pe managementul calitatii
55. ***http://www.q uality.ro