Rolul diplomației parlamentare în politica [616701]

Rolul diplomației parlamentare în politica
externă a României
Studiu de caz: Diplomația parlamentară românească
după aderarea la Uniunea Europeană

INTRODUCERE
Diplomația parlamentară constituie un tip de diplomație cu o istorie relativ recentă,
care începând din secolul XIX s -a aflat într -o continuă răspândire în întreaga lume,
reușind să se remarce ca fiind un mijloc eficient de dezvoltare și de extindere a
relațiilor de cooperare dintre state. În România, diplomația parlamentară avea să
cunoască o importanță majoră o dată cu demararea procesului de democratizare, un
proces extrem de complex, care a necesitat multiple transformări la nivelul tuturor
structurilor statale .Lucrarea de față își propune identificarea rolului pe care
diplomația parlamentară l -a avut asupra politicii externe românești în perioada de
după căderea regimului comunist. În acest sens vom demara demersurile necesare
pentru a afla înainte de toate care sunt mecanismele prin care această formă de
diplomație poate să influențeze îndeplinirea priorităților de politică externă ale
României. Studiul de caz care alcătuiește această lucrare vizează o restrângere a
cercetării la o perioadă extrem de importantă pentru țara noastră, și anume, perioada
de după aderarea la Uniunea Europeană. Am ales ca obiect al studiului de caz
această perioadă deoarece ne -am propus să realizăm o cercetare care să evidențieze
modul în care diplomația parlamentară românească a evoluat după obținerea
statutului de membru al Uniunii Europene, un obiectiv care pentru mai bine de un
deceniu a dominat politica externă a României .

În cadrul acestei lucrări de cercetare ne vom referi la termenul de diplomație
parlamentară ca fiind un tip de diplomație care se bazează pe necesitatea unei mai
mari implicări a instituției parlamentare în domeniul relațiilor externe. De -a lungul
timpului, diplomația parlamentară s -a remarcat în principal prin două forme de
manifestare și anume: diplomația parlamentară bilaterală și diplomația parlamentară
multilaterală. Într -o lume interdependentă, măcinată de numeroase conflicte,
diplomația parlamentară și -a asumat dificila misiune de a promova o mai bună
cooperare între statele din întreaga lume .Această lucrare de cercetare va fi
structurată pe trei capitole: în primul capitol vom urmări realizarea unei analize
detaliate a conceptului de diplomație parlamentară, în cel de -al doilea capitol vom
avea în vedere o prezentare a evoluției acestui concept în România, precum și a
rolului pe care l -a avut în politica externă postdecembristă, iar în ultimul capitol
vom urmări să identificăm cum anume a contribuit diplomația parlamentară
românească la atingerea obiectivelor de politică externă după momentul aderării țării
noastre la Uniunea Europeană .În studiul de caz ne propunem să examinăm
principalele demersuri pe care România le -a inițiat în vederea aderării la Uniunea
Europeană, unul dintre cele mai importante obiective de politică externă pe care țara
noastră și le -a trasat după 1989.

CAPITOLUL I: Diplomația parlamentară, o nouă formă de
manifestare a diplomației contemporane
Termenul de diplomație reprezintă cu siguranță unul dintre termenii care de -a lungul
vremii au cunoscut numeroase definiții și abordări, menite să producă o mai bună
cunoaștere asupra unui fenomen aflat într -o continuă răspândire în întreaga lume .
Membrii mișcărilor pacifiste, de la sfârșitul sec. XIX, începutul sec. XX au fost cei
care și -au atribuit rolul de susținători ai ideii de "diplomație parlamentară", pe care o
vedeau drept un mecanism important, capabil de a oferi soluții reale la problemele pe
care statele de la acea vreme le aveau de întâmpinat .Una dintre cele mai cunoscute și
mai răspândite definiții ale conceptului de diplomație parlamentară îi aparține lui
Heinrich Klebes, grefier al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei care avea să
afirme că diplomația parlamentară reprezintă "rolul jucat de către parlamentele
naționale, de către adunările parlamentare internaționale, a căror funcționare este
reglementată fie de un tratat, fie de un acord interparlamentar, de către asociațiile
parlamentare internaționale sau de către parlamente în mod individual, în domeniul
politicii externe .Înțelegem astfel din definiția autorului că diplomația parlamentară
este o activitate de promovare a obiectivelor de politică externă, întreprinsă atât la
nivelul instituției parlamentare, cât și la nivelul organizațiilor interparlamentare și care
funcționează în baza unui tratat care stabilește reguli clare în ceea ce privește acțiunile
dezvoltate de către actorii implicați în acest proces .

Intensificarea raporturilor interparlamentare la nivelul grupurilor de prietenie s -a
produs în Europa, cu precădere, după momentul 1989, o dată cu destrămarea
blocului sovietic, când fostele state comuniste din Europa Centrală și de Est au ales
să urmeze drumul democratizării. Stabilirea unor legături de prietenie inclusiv pe
linie parlamentară s -a dovedit a fi nu doar un obiectiv important al statelor din fostul
bloc sovietic, ci și al celor din Europa de Vest, care timp de mai multe decenii au
fost puse în situația de a întrerupe aceste relații. Un rol important în dezvoltarea
relațiilor multilaterale dintre state aparține și membrilor legislativului, care datorită
statutului lor de reprezentanți direcți ai cetățenilor se bucură de o mai mare
legitimitate. Ei de asemenea pot promova un tip de discurs, care nu se află la
îndemâna reprezentanților Guvernului sau ai Președinției și care se poate dovedi a fi
foarte util în dezvoltarea relațiilor multilaterale. Un obstacol important în calea
afirmării diplomației parlamentare în plan internațional este dat de faptul că
parlamentarii nu întotdeauna dețin cunoștințe aprofundate în materie de politică
externă, pregătirea lor profesională fiind în multe cazuri în alte domeni .
Conștientizarea necesității dezvoltării diplomației parlamentare, ca modalitate
eficientă de promovare a obiectivelor de politică externă a unui stat a condus și la
dezvoltarea sistemului de organizații interparlamentare .

Prima organizație interparlamentară în cadrul căreia diplomația parlamentară avea să
prindă un contur mult mai bine definit a fost Uniunea Interparlamentară. Creată la
inițiativa a doi parlamentari, William Randal și Frédéric Passy în anul 1889,
Uniunea Interparlamentară a devenit în scurt timp o organizație influentă la nivel
internațional, ea reușind să aducă împreună parlamentari din întreaga lume.
Diplomația parlamentară practicată la nivelul Uniunii Interparlamentare a sprijinit în
mod activ dezvoltarea relațiilor de cooperare dintre membri ai parlamentAdunarea
Parlamentară a Consiliului Europei este o altă organizație interparlamentară care de –
a lungul vremii a reușit să manifeste o influență puternică la nivel internațional, elor
din întreaga lume, contribuind astfel la consolidarea legăturilor pe linie parlamentară
între statele membre .Parlamentul European reprezintă organismul parlamentar al
Uniunii Europene care de -a lungul vremii a căpătat numeroase atribuții inclusiv în
ceea ce privește promovarea diplomației parlamentare. Având în vedere că în acest
moment reunește 766 de europarlamentari care reprezintă interesele a peste 500 de
milioane de cetățeni ai Uniunii Europene, putem spune că Parlamentul European se
bucură de o largă legitimitate. Adunarea Parlamentară a NATO promovează la
rândul său acțiunile specifice diplomației parlamentare, prin care urmărește să
creeze legături de strânsă cooperare între reprezentanții statelor membre .

CAPITOLUL II: Diplomația parlamentară: un nou concept, noi
provocări pentru România postdecembristă
Potrivit art.61 din actul fundamental al României, Parlamentul este "organul
reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării"70.
Statutul de cel mai important reprezentant al cetățenilor din România avea să -i
confere instituției parlamentare autoritatea de care avea nevoie pentru a deveni un
actor important în derularea procedurilor specifice procesului de democratizare .
Instituția parlamentară din România are astfel dreptul de a ratifica și denunța tratate
internaționale, de a declara stare de război, de a suspenda sau de a decide încetarea
ostilităților militare, precum și de a lua parte la structurile parlamentare din mediul
internațional .În domeniul politicii externe, Parlamentul își exercită funcția de
control prin intermediul a două tipuri de acte și anume: actele juridice și actele
politice .În anul 1992 s -a decis la nivelul Parlamentului formarea a două comisii de
politică externă, urmărindu -se astfel obținerea unei mai bune coordonări în ceea ce
privește îndeplinirea obiectivelor de politică externă ale României. După anul 1989,
diplomația parlamentară s -a desfășurat în funcție de obiectivele de politică externă
ale României, care urmăreau în principal reapropierea de statele cu care fuseseră
întrerupte legăturile în perioada conducerii comuniste .Afirmarea României pe plan
internațional prin intermediul diplomației parlamentare s -a desfășurat în principal pe
două paliere și anume: palierul bilateral și palierul multilateral .

Senatul României și -a asumat la rândul său importante atribuții în ceea ce privește
dezvoltarea contactelor la nivel parlamentar între țara noastră și state din întreaga
lume, întreprinzând numeroase acțiuni la nivelul Comisiei de politică externă.
Diplomația parlamentară desfășurată în perioada 2000 -2004 a contribuit în mod
considerabil la aderarea României la NATO în anul 2004, atingându -se astfel unul
dintre principalele obiective de politică externă pe care țara noastră și le -a stabilit
după anul 1989. Integrarea României în această structură reprezenta practic o
încununare a tuturor eforturilor întreprinse atât la nivel guvernamental, cât și
parlamentar .După anul 2004, eforturile de la nivel guvernamental și parlamentar s –
au derulat în direcția integrării României în Uniunea Europeană .O altă organizație
interparlamentară în cadrul căreia parlamentarii români și -au exprimat de -a lungul
timpului rolul de diplomați este Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei,
organizația cu cea mai îndelungată tradiție din spațiul european. În ceea ce privește
cooperarea dintre România și instituțiile Uniunii Europene în perioada de pre –
aderare, în special cu Parlamentul European trebuie spus că ele s -au desfășurat în
baza Acordului European de asociere sau " Acordul Europa" semnat la 1 februarie
1993 .

În anul 1997 România a fost organizatoarea uneia dintre Sesiunile plenare ale
Adunării Atlanticului de Nord, eveniment care a reunit un număr mare de
reprezentanți ai parlamentelor membre ale APNATO și care s -a bazat pe dezbaterea
asupra unor teme de actualitate de la nivel internațional .Una dintre organizațiile
interparlamentare, în înființarea căreia România a avut un rol important, fiind unul
dintre membrii fondatori este Adunarea Parlamentară a Organizației pentru
Securitate și Cooperare din Europa, organism internațional care a luat naștere în anul
1991 .România deține statutul de fondator și a unei alte organizații
interparlamentare importante și anume, Adunarea Parlamentară a Cooperării
Economice a Mării Negre, care a luat naștere în anul 1993 .Creșterea numărului de
tratate ratificate de către instituția parlamentară a României în vederea creării unui
set de reguli cu privire la cooperarea interparlamentară a reprezentat de asemenea un
semnal puternic al implicării tot mai puternice a Parlamentului României în
domeniul politicii externe .Diplomația parlamentară a avut un rol cu precădere
important în realizarea obiectivelor de politică externă de după 1989, contribuind
astfel la o mai bună coordonare pe plan internațional a acțiunilor întreprinse în acest
domeniu .

STUDIU DE CAZ: Diplomația parlamentară românească
după aderarea la Uniunea Europeană
Aderarea României la Uniunea Europeană a reprezentat în mod primordial,
atingerea unuia dintre cele mai importante obiective de interes național, un obiectiv
la care românii aspirau de mult prea multă vreme .În anul 1995, România a înaintat
cererea oficială de aderare la Uniunea Europeană, iar în cadrul Consiliului European
de la Madrid se decide acceptarea cererii României, stabilindu -se că începând cu
anul 1998 să fie inițiate negocierile de aderare .Un rol important în procesul de
integrare în Uniunea Europeană i -a revenit și Parlamentului României care prin
intermediul mecanismelor pe care le -a avut la îndemână a urmărit să se implice într –
un mod activ în acest proces, care a presupus un număr major de transformări la
nivelul structurilor statului român .Parlamentul României s -a implicat de asemenea
în procesul de aderare la Uniunea Europeană și prin intermediul dezvoltării relațiilor
de cooperare bilaterală la nivelul comisiilor și grupurilor de prietenie, ale căror
membri au promovat și susținut obiectivele de politică externă ale țării noastre. La
momentul aderării la Uniunea Europeană, România deținea statutul de membru al
următoarelor organizații parlamentare internaționale: Adunarea Parlamentară a
Consiliului Europei, Adunarea Parlamentară a Cooperării Economice a Mării Negre,
Adunarea Parlamentară a Uniunii pentru Mediterană, Adunarea Parlamentară a
Francofoniei, Adunarea Parlamentară a NATO, Adunarea Parlamentară a OSCE,
Adunarea Parlamentară a CEMN, Adunarea Uniunii Europei Occidentale .

Diplomația parlamentară a fost cu siguranță unul dintre pilonii importanți care au
stat la baza aderării României la NATO, în 2004 și la Uniunea Europeană, în 2007 .
Membrii comisiilor permanente din cadrul celor două Camere ale Parlamentului
României au reușit după 2007 să practice o diplomație parlamentară care a permis o
mai strânsă colaborare cu membri ai parlamentelor din întreaga lume pe subiecte de
interes internațional precum: respectarea drepturilor omului, egalitatea de șanse între
femei și bărbați, protecția minorităților, educație, știință .După momentul aderării
României la Uniunea Europeană, o componentă importantă a dezvoltării relațiilor de
la nivel multilateral a constituit -o și activitatea din cadrul Adunării Parlamentare a
OSCE, organizație în cadrul căreia România deține statutul de membru fondator .
Diplomația parlamentară românească a demonstrat și după anul 2007 că reprezintă
un vector important de promovare a intereselor României la nivel internațional și că
este un instrument valoros pentru extinderea relațiilor de cooperare dintre statul
român și state din întreaga lume .Diplomația parlamentară românească reprezintă cu
siguranță unul dintre cei mai importanți vectori ai politicii externe, un instrument
care i -a adus țării noastre importante reușite pe plan internațional și care continuă să
producă și în zilele noastre efecte benefice la nivelul domeniilor cheie ale statului
român

CONCLUZII
Diplomația parlamentară reprezintă una dintre formele de diplomație care a
cunoscut în ultimele secole o dezvoltare spectaculoasă, fiind recunoscută tot mai
mult ca un important actor în domeniul relațiilor internaționale .Diplomația
parlamentară românească s -a raliat la practicile existente la nivel internațional,
remarcându -se de -a lungul timpului prin importante reușite care au susținut
consolidarea poziției României la nivelul spectrului internațional .După momentul
aderării României la Uniunea Europeană, diplomația parlamentară românească nu a
cunoscut transformări semnificative, politica externă fiind și în zilele noastre ghidată
de obiective precum: consolidarea pozitiei țării noastre în UE și NATO, promovarea
relațiilor de bună cooperare cu statele din Europa și cele din afara spațiului
european, asigurarea unei reprezentări de calitate a României în organismele
internațional .România a înregistrat în ultimele peste două decenii importante
reușite la nivel internațional și datorită acțiunilor specifice diplomației parlamentare,
această formă de diplomație având în mod primordial vocația de a armoniza
interesul național cu cel din plan internațional, armonizare fără de care atingerea
obiectivelor de politică externă s -ar concretiza într -un demers dificil .