ECONOMIE SOCIALĂ, CAPITAL SOCIAL ȘI DEZVOLTARE LOCALĂ   ADRIANA NEGUł e parcursul ultimilor ani, interesul pentru economi a socială sha… [616679]

ECONOMIE SOCIALĂ, CAPITAL SOCIAL
ȘI DEZVOLTARE LOCALĂ  
ADRIANA NEGUł
e parcursul ultimilor ani, interesul pentru economi a socială sha
intensificat atât din punct de vedere teoretic, cât și al iniŃiativelor
de politică publică. În același timp shau accentuat și preocupările
pentru înŃelegerea contribuŃiei economiei sociale ș i a capitalului social la
dezvoltarea economică locală. Prin natura lor flexi bilă și orientarea preponderent
către scopuri sociale, și nu către maximizarea prof itului, organizaŃiile de
economie socială se pot adapta mai ușor nevoilor de dezvoltare, Ńinând cont de
valorile actorilor implicaŃi în proces. Articolul e xplorează noŃiunea de capital
social și prezintă modul în care acesta este genera t și utilizat în economia socială.
Trecând în revistă principalele riscuri asociate cu politicile de dezvoltare axate pe
capital social, articolul nu supraapreciază rolul a cestuia.
Stocul de capital social sha dovedit un factor impo rtant în determinarea
potenŃialului de înfiinŃare a unei întreprinderi so ciale sau de dezvoltare a
comunităŃii, dar nu este singurul factor care trebu ie luat în considerare și nici nu
are capacitatea de a substitui lipsa altor resurse. De asemenea, nu trebuie
neglijată nici relaŃia dintre capitalul social de t ip bonding și cel de tip bridging,
înclinarea excesivă spre unul dintre acestea având efecte considerabile asupra
implementării proiectelor de dezvoltare locală și a dezvoltării de întreprinderi
sociale. Pe de altă parte, concentrarea asupra unui anumit tip de capital social în
raport cu economia socială poate varia în funcŃie d e stadiul de dezvoltare a
întreprinderii sociale.
Cuvinte-cheie: capital social, economie socială, întreprindere so cială,
dezvoltare locală.
INTRODUCERE
Pe parcursul ultimilor ani, în România am asistat l a o creștere a interesului pentru
economia socială, ca rezultat al intensificării int eresului Uniunii Europene pentru acest
domeniu și al liniilor de finanŃare precum POS DRU 2007–2013, și la intensificarea
eforturilor de elaborare a unui cadru legal privind economia socială. Conceptul de
economie socială este din ce în ce mai prezent în d ezbaterile publice și face obiectul
unui număr important de publicaŃii recente. Cercetă rile dedicate economiei sociale în
România au vizat, predominant, aspecte precum carac teristicile organizaŃiilor de
economie socială, istoricul funcŃionării acestora, provocările cu care se confruntă și

Adresa de contact a autorului : Adriana NeguŃ , Institutul de Cercetare a CalităŃii VieŃii al Aca demiei
Române, Calea 13 Septembrie, nr. 13, sector 5, 0507 11, București, România, email: adriana.negut@iccv.r o.
CALITATEA VIEłII, XXIV, nr. 2, 2013, p. 195–212 P

ADRIANA NEGUł 2 196
direcŃiile de dezvoltare, aspectele legislative și formele de sprijin pentru organizaŃiile
care desfășoară activităŃi de economie socială. Rol ul capitalului social în dezvoltarea
economiei sociale, ca parte a dezvoltării economice locale, nu se regăsește printre ariile
de interes ale proiectelor de cercetare recente de la nivel naŃional.
Articolul își propune să analizeze potenŃialul capi talului social în dezvoltarea
activităŃilor de economie socială și să atragă aten Ńia asupra relaŃiei dintre cele două,
asupra modului în care capitalul social este produs și utilizat în economia socială. Prima
parte a articolului este dedicată termenului de cap ital social și trece în revistă cele mai
importante definiŃii, distincŃia dintre capitalul s ocial de tip bonding și cel de tip bridging ,
precum și rolul acestuia în dezvoltarea locală. Apoi, arti colul prezintă succint modelele
economiei sociale la nivel european și evoluŃia sec torului la nivel naŃional și expune
argumentele în favoarea analizării relaŃiei dintre capitalul social și economia socială.
CAPITAL SOCIAL
Conceptul de capital social este utilizat nu doar î n sociologie, ci și în economie
sau știinŃe politice, în strânsă legătură cu dezvol tarea socială, iar studiile de referinŃă
în domeniul capitalului social aparŃin lui Bourdieu , Coleman și Putnam. Preocupat de
înŃelegerea ierarhiei sociale, Bourdieu a identific at trei tipuri de resurse de care
dispune un individ – capitalul economic, cel cultur al și cel social –, considerând
viziunea strict economică asupra capitalului ca fii nd una limitată. Prin producerea și
reAproducerea capitalului pot fi explicate, potrivi t lui Bourdieu, inegalităŃile sociale.
Capitalul social, definit prin apartenenŃa individu lui la grup, la reŃele de relaŃii sociale
mai mult sau mai puŃin formalizate, este cel care o feră acestuia acces la resursele
grupului. Valoarea legăturilor unui individ este da tă, în opinia lui Bourdieu, de
numărul de conexiuni pe care acesta le poate mobili za și de volumul diferitelor tipuri
de capital (cultural sau economic) deŃinut de fieca re dintre aceste conexiuni.
Perspectiva lui Bourdieu asupra capitalului social este catalogată însă ca ușor
demodată și individualistă, mai ales că se bazează pe studiul nobilimii franceze din
perioada 1960–1970 și consideră capitalul social ca pe un bun prin intermediul
căruia cei privilegiaŃi își menŃin superioritatea. Valoarea analizei sale generale
asupra capitalului social și a interacŃiunii acestu ia cu celelalte forme de capital nu
este însă pusă la îndoială (Field, 2008).
Vizibilitatea ridicată a termenului de capital soci al în sociologia americană și
mondială se datorează activităŃii lui Coleman, care a definit capitalul social prin funcŃiile
sale, punând accentul pe proprietatea acestuia de a fi convertit în capital economic sau
educaŃional (Voicu, 2010: 19). Spre deosebire de Bo urdieu, Coleman a evidenŃiat
capacitatea capitalului social de a oferi beneficii și comunităŃilor sărace și marginalizate,
în urma analizelor sale asupra ghetourilor american e. Din dorinŃa de a explica cum
cooperează indivizii, chiar și atunci când interese le lor ar putea fi atinse mai bine prin
competiŃie, și folosind distincŃia bunuri publice – bunuri comune, Coleman a descris
capitalul social ca un bun public de care pot benef icia nu doar cei prin ale căror eforturi
a fost generat, ci toŃi membrii unei structuri de r elaŃii (Field, 2008).

3 ECONOMIE SOCIALĂ, CAPITAL SOCIAL ȘI DEZVOLTARE LO CALĂ 197
Caracterul de bun public al capitalului social nu g enerează numai beneficii
pentru indivizi, ci și efecte perverse, precum feno menul de freehrider . „Atunci când o
persoană nu poate fi privată de beneficiile asigura te de ceilalŃi, ea își pierde motivaŃia
de a mai contribui la efortul comun, profitând astf el clandestin de eforturile celorlalŃi.
Dacă toŃi participanŃii sAar hotărî să profite clan destin, nu sAar mai obŃine avantajul
colectiv” (Ostrom, 2007: 20). Indivizii care invest esc în capitalul social culeg doar o
parte din roadele eforturilor lor, nefiind singurii utilizatori, ceea ce poate duce la
strategii de freehrider sau subinvestire în capitalul social, pornind de l a premisa că
pot beneficia și fără a investi în încredere sau re laŃii cu ceilalŃi.
Din domeniul știinŃelor politice provine perspectiv a lui Putnam asupra
capitalului social, ale cărui elemente centrale sun t reŃelele, normele și încrederea,
care permit indivizilor să acŃioneze mai eficient î mpreună pentru atingerea
obiectivelor comune. Pe baza studiului privind efic ienŃa guvernelor locale din
Italia, Putnam (1993) a atribuit capitalului social rolul de precondiŃie a dezvoltării
economice și a guvernării eficiente, contribuind la crearea bunului public și la
formarea și reproducerea celorlalte tipuri de capit al. Putnam atrage atenŃia asupra
faptului că virtuŃile capitalului social trebuie pr ivite cu precauŃie, deoarece acesta
acŃionează complementar politicilor generale de dez voltare, fără a le substitui sau
aAși asuma rolul de panaceu universal pentru proble mele societăŃii.
Bogdan Voicu (2010: 22) definește capitalul social drept „o caracteristică a
structurii sociale, constituinduAse ca atribut al r elaŃiilor dintre actorii sociali (atât
individuali, cât și corporaŃi) și – mai exact – al sistemului de norme ce guvernează
aceste relaŃii, având ca nucleu dur reciprocitatea și încrederea”. ÎntrAo definiŃie
anterioară, același autor făcea referire la conseci nŃele capitalului social atât la nivel
individual – „integrarea individului în societate ș i capacitatea de a accesa resursele
controlate de ceilalŃi”, cât și la nivel colectiv – „producerea bunului comun și
coeziunea socială” (Voicu, 2008: 12).
Printre cele mai importante funcŃii ale capitalului social se numără cele de sursă a
controlului social, de garant al ajutorului familia l, de facilitar al accesului la resurse
prin intermediul reŃelelor sociale, de reducere a c osturilor tranzacŃionale, ca urmare a
capacităŃii de a fi convertit în alte tipuri de cap ital și de catalizator al dezvoltării sociale.
Rolul capitalului social ca factor determinant al d ezvoltării sociale a fost recunoscut în
anii ’90, acesta alăturânduAse celor trei elemente deja consacrate: capitalul material și
capitalul uman și aranjamentului instituŃional, în calitate de factor favorizant al creșterii
(Voicu, 2010). Ulterior, majoritatea agenŃiilor int ernaŃionale cu obiective de dezvoltare
au adoptat conceptul și șiAau centrat proiectele de rulate pe construirea sau consolidarea
capitalului social în zonele defavorizate.
Cea mai cunoscută distincŃie în literatură este cea între capitalul social de tip
bonding și cel de tip bridging . Capitalul social de tip bonding caracterizează
comunităŃile mici, închise, bazate pe relaŃii în in teriorul grupului de apartenenŃă și
pe neîncredere în ceilalŃi, fie ei indivizi sau ins tituŃii. De cealaltă parte, comunităŃile
cu niveluri ridicate de capital social de tip bridging sunt caracterizate de relaŃii cu
alte grupuri în afara celor primare și niveluri rid icate de încredere în acestea și în
instituŃii, precum și de participare la activitatea unor asociaŃii.

ADRIANA NEGUł 4 198
Studii mai recente au indicat însă și o dimensiune verticală a capitalului social,
denumită capitalul social de legătură ( linking social capital ). Strâns legat de capitalul
social de tip bridging , conceptul de capital social de legătură se referă la relaŃiile
dintre indivizi și grupuri din diferite straturi so ciale (Evans și Syrett, 2007). Această
dimensiune a fost descrisă de Banca Mondială drept „capacitatea de a atrage resurse,
idei și informaŃii de la instituŃii oficiale din af ara comunităŃii” (Woolcock, f.a.: 11).
Capitalul social de legătură este considerat o stra tegie eficientă în perioadele de
dificultăŃi economice, precum pierderea locului de muncă, eșecul recoltei sau boală
prelungită.
Rolul principal în dezvoltare îi este atribuit capi talului social de tip bridging , deși
au fost formulate o serie de critici la adresa aces tei viziuni, în special din partea
economiștilor, argumentate prin dependenŃa capitalu lui social de factorii economici sau
prin dificultăŃile de a măsura un concept atât de v ag (Voicu, 2008). Stocuri scăzute de
capital social de tip bridging determină un circuit dificil și limitat al informa Ńiilor și
resurselor între grupuri, cu efecte dăunătoare pent ru fenomenul de creștere. Indivizii
au, astfel, acces doar la informaŃii limitate, vehi culate în cadrul propriei comunităŃi și
pot rata chiar informaŃii privind potenŃialii donor i și oportunităŃile de dezvoltare
(Woolcock, f.a.; Voicu, 2008). Pe de altă parte, de zvoltarea puternică a capitalului
social de tip bridging poate duce și la diminuarea spiritului comunitar, c a urmare a
identificării oportunităŃilor din afara comunităŃii .
Lipsa capitalului social este catalogată, în litera tură, ca o caracteristică asociată
sărăciei: indivizii care nu sunt membri ai unor reŃ ele sociale nu au acces la resurse
care leAar putea facilita găsirea unui loc de muncă sau a unei locuinŃe decente. În plan
profesional, indivizii mai bogaŃi în capital social au o probabilitate mai ridicată de
promovare rapidă și de a obŃine salarii mai mari, p recum și „de a fi evaluaŃi favorabil
de către colegi, a lipsi mai puŃine zile de la locu l de muncă, a trăi mai mult și de a fi
mai eficienŃi în îndeplinire sarcinilor” (Woolcock, f.a.: 5). De cealaltă parte,
persoanele sărace au o reŃea socială restrânsă și, predominant, un stoc de capital
social de tip bonding la care se raportează pentru a obŃine resurse, iar capitalul de
legătură, care leAar permite să aibă acces la insti tuŃii formale, este aproape inexistent.
Lărgind aria de analiză, același lucru se întâmplă și la nivel comunitar, unde
stocul bogat de relaŃii sociale și asocierile civic e asigură unei comunităŃi șanse mai
bune în faŃa vulnerabilităŃii și a sărăciei, a conf lictelor, precum și strategii mai
eficiente în faŃa noilor oportunităŃi. Cu toate ace stea, Dumitru Sandu (2005)
semnalează un risc la care sunt expuse comunităŃile cu stocuri puternice de capital
social de tip bonding , acela al eșecului proiectelor de dezvoltare, ca u rmare a
reticenŃei membrilor comunităŃii. Omogenitatea ridi cată a comunităŃii și această
reticenŃă faŃă de proiectele de dezvoltare reclamă intervenŃii de tipul facilitării
comunitare pentru declanșarea procesului de dezvolt are comunitară.
Centrarea proiectelor de dezvoltare comunitară excl usiv pe consolidarea
capitalului social nu reprezintă o soluŃie. O serie de efecte perverse ale acestei strategii,
semnalate și analizate de Bogdan Voicu (2008), sunt : riscul de a întări prea mult
capitalul social de tip bonding, prin intermediul CBOAurilor dezvoltate la nivel loc al

5 ECONOMIE SOCIALĂ, CAPITAL SOCIAL ȘI DEZVOLTARE LO CALĂ 199
(Community Based Organizations , numite, adesea, grupuri de iniŃiativă); diminuare a
capitalului social de tip bridging și, în consecinŃă , riscul de izolare a comunităŃii, ca
urmare a scăderii frecvenŃei interacŃiunilor cu gru puri din afara acesteia; creșterea unor
inegalităŃi latente, prin perpetuarea unui comporta ment inechitabil de către CBO;
întărirea dublei morale și „asociaŃionismul mimat” sau ignorarea unor forme esenŃiale
de capital social, precum încrederea în oameni. Por tes și Landolt (2000) au adus în
discuŃie tendinŃa literaturii de specialitate de a evidenŃia preponderent consecinŃele
pozitive ale capitalului social și de a le neglija pe cele mai puŃin dezirabile, precum
excluderea celor din afara comunităŃii, restricŃii din punctul de vedere al libertăŃii
individuale, sau eșecul iniŃiativelor de afaceri ca urmare a caracterului închis al
comunităŃii și a formulării de pretenŃii excesive p entru antreprenori.
Majoritatea proiectelor de dezvoltare, a căror fina nŃare prin granturi a luat
amploare în anii ’90, au pus accentul pe formarea s au consolidarea capitalului social,
pe creșterea participării membrilor comunităŃii în activităŃile proiectului pentru a
crește sentimentul de apartenenŃă și aAi responsabi liza. Aceste proiecte se concentrează
adesea pe componenta relaŃională a capitalului soci al și ignoră celelalte elemente,
precum încrederea în oameni și în instituŃii. Un al t aspect ignorat adesea este acela al
„transferării dezvoltării de capital social în spaŃ ii publice mai puŃin formalizate decât
în cazul dezbaterilor din adunările generale”, care ar facilita, de asemenea, dezvoltarea
încrederii și apariŃia spiritului comunitar. Indife rent de consecinŃele negative identificate,
efectele proiectelor de dezvoltare comunitară sunt predominant pozitive, mai ales
dacă vorbim despre un orizont apropiat de timp, în care membrii comunităŃii au de
câștigat atât din punct de vedere material, benefic iind de rezultatele implementării
proiectului, cât și sociouman, ca urmare a interacŃ iunilor și a participării comune la
implementare (Voicu, 2008: 19–20).
În România, nivelurile capitalului social de tip bridging sunt inferioare celor
din restul Europei, românii întâlninduAse mai rar c u prietenii, participând mai rar la
activităŃi ale unor asociaŃii și având mai puŃină î ncredere în oameni. Românii au
puŃine relaŃii în afara familiei, căreia îi acordă o importanŃă mai mare decât
prietenilor și altor grupuri, cu excepŃia situaŃiil or în care au nevoie de ajutor financiar
(Voicu, 2008: 15). Din păcate, relaŃiile cu membrii familiei oferă acces la informaŃii
și resurse similare, spre deosebire de relaŃiile cu colegii de muncă și prietenii, aceștia
din urmă dovedinduAse cei mai valoroși prin prisma accesului la informaŃii noi, la
reŃele de noi contacte, cu care individul nu intera cŃionează în viaŃa sa cotidiană.
România se situează pe ultimele poziŃii în Europa ș i din punctul de vedere
al implicării active în asociaŃii și al încrederii în ceilalŃi, sub acest aspect
respectând modelul încrederii interumane și în inst ituŃii mai scăzute în estul
Europei. Conform datelor EVS′99, sub 10% dintre rom âni au încredere în ceilalŃi,
spre deosebire de 62% dintre nordici și 59% dintre olandezi. Media pentru restul
statelor Vest Europene este mai ridicată (în jurul valorii de 30%), dintre aceștia,
francezii și portughezii fiind mai neîncrezători, c u valori de 20%, respectiv 10%
(Voicu, 2010: 58). ActivităŃile de voluntariat sunt , de asemenea, mai frecvente în
Ńările din vestul Europei, decât în cele din est. R omânia se situează pe ultimele

ADRIANA NEGUł 6 200
poziŃii, cu doar 8% din totalul respondenŃilor 1 desfășurând activităŃi de voluntariat
în cel puŃin o asociaŃie (Voicu și Voicu, 2009: 549 ).
Un stoc mai bogat de capital social de tip bridging deŃin indivizii situaŃi în
poziŃiile superioare ale ierarhiei din punctul de v edere al nivelului educaŃional și al
bunăstării materiale, însă ponderea acestora este r edusă. Bogdan Voicu (2010)
semnalează însă că niveluri ridicate de încredere i nterumană, apropiate de cele ale
indivizilor cu status ridicat, sunt prezente și în cazul comunităŃile și al indivizilor
foarte săraci și explică acest lucru prin cunoașter ea ridicată a celorlalŃi, ca urmare a
dimensiunilor reduse ale comunităŃii și a similarit ăŃii ridicate dintre indivizi.
Nivelurile scăzute de încredere, frecvenŃa redusă a relaŃionării cu ceilalŃi și
implicarea civică slabă constituie riscuri importan te pentru proiectele de dezvoltare
comunitară, însă comunităŃile foarte sărace, lipsit e de alte resurse, dar cu niveluri
ridicate de încredere interumană, pot transforma ac eastă particularitate întrAun atu
pentru facilitatea proiectelor de dezvoltare la niv el local.
ECONOMIA SOCIALĂ
Preocupările pentru domeniu nu sunt noi, pe parcurs ul secolului al XIXAlea
economia socială reprezentând o temă de interes atâ t la nivel european, cât și în
Statele Unite și Canada. Raportul CIRIEC 2007 menŃi onează prima referire la
economia socială ca datând din 1830 și aparŃinând e conomistului liberal francez
Charles Dunoyer, care pleda pentru o abordare moral ă a economicului în lucrarea
Tratat de economie socială . În Spania, Ramón de la Sagra, publica în 1840 luc rarea
LecŃii de economie socială.
Întreprinderile sociale sAau dezvoltat în Europa ca răspuns la criza statului
bunăstării. Spre finalul anilor ’70, multe state eu ropene se confruntau cu niveluri în
creștere ale șomajului și cu ineficienŃa politicilo r publice care abordau aceste probleme,
ceea ce a dus la satisfacerea nevoilor emergente (l ocuire, îngrijirea copiilor, servicii
pentru vârstnici, regenerare urbană, ocupare) de că tre întreprinderile sociale, deși în
acea perioadă organizaŃiile nu erau reunite sub ace astă denumire (Kerlin, 2006).
Termenul a fost promovat iniŃial în Italia, de cătr e revista Impresa sociale, lansată în
1990.
La nivel european, un aport semnificativ la popular izarea conceptului de
economie socială lAau avut CIRIEC 2 și EMES European Research Network, organizaŃii
care colectează informaŃii și derulează proiecte de cercetare asupra domeniului. Potrivit
raportului CIRIEC 2007 (p. 20), caracteristicile de finitorii ale întreprinderii sociale sunt
organizarea privată, formală, autonomia deciziei, l ibertatea de apartenenŃă, orientarea
către satisfacerea nevoilor membrilor prin furnizar ea de bunuri, servicii, asigurare și
suport financiar, luarea deciziilor și distribuirea profitului independent de aportul de
capital al fiecărui membru, aceștia având fiecare c âte un vot.

1 Datele provin din valul 1999–2002 al European Valu es Survey și Word Values Survey.
2 International Centre of Research and Information on the Public, Social and Cooperative
Economy .

7 ECONOMIE SOCIALĂ, CAPITAL SOCIAL ȘI DEZVOLTARE LO CALĂ 201
DefiniŃia întreprinderii sociale formulată de OECD evidenŃiază aceleași
caracteristici, însă pune accentul pe capacitatea a cesteia „de a aduce soluŃii inovative la
problemele excluziunii sociale și șomajului” (Kerli n, 2006: 251). Deși obiectivul cel
mai frecvent atribuit întreprinderilor sociale este cel de integrare prin muncă a
grupurilor vulnerabile, acestea pot fi înfiinŃate ș i în scopuri precum dezvoltarea locală,
protecŃia mediului, furnizarea de servicii sociale, turismul sau comerŃul echitabil.
NoŃiunea de economie socială nu a suscitat același nivel de interes și nu se
bucură de aceeași recunoaștere în toate Ńările euro pene. Raportul CIRIEC 2012
semnalează o acceptare largă a termenului de econom ie socială în Spania, FranŃa,
Portugalia, Irlanda și Grecia, acesta fiind cunoscu t atât de reprezentanŃii sectorului
public, cât și de cei ai mediului academic și ai or ganizaŃiilor de profil. În Italia,
Cipru, Danemarca, Finlanda, Luxembourg, Suedia, Let onia, Malta, Polonia, Marea
Britanie, Bulgaria și Islanda, termenul de economie socială este cunoscut, dar
coexistă cu alte concepte precum sector nonAprofit, sector voluntar, întreprinderi
sociale. Nivelul cel mai redus de recunoaștere a co nceptului îl au Austria, Cehia,
Estonia, Germania, Ungaria, Lituania, Olanda, Slova cia, România, CroaŃia și
Slovenia 3. OrganizaŃiile recunoscute ca aparŃinând economiei sociale în majoritatea
statelor incluse în cercetarea CIRIEC 2012 sunt coo perativele, organizaŃiile
mutuale, asociaŃiile și fundaŃiile. Acestora li se adaugă o serie de excepŃii 4 precum
companiile cu scop social în Belgia, cele de integr are în Spania, centrele de
integrare socioeconomică în Polonia, sau unităŃile protejate în România.
Defourny și Nyssens (2010) folosesc tipologia lui E sping–Andersen privind
statul bunăstării pentru a caracteriza modelele dif erite de economie socială la nivel
european. Belgia, FranŃa, Germania și Irlanda sunt grupate, potrivit acestei tipologii,
în modelul Ńărilor corporatiste, în care un rol imp ortant în furnizarea de servicii
sociale revine asociaŃiilor finanŃate și reglementa te în principal de organisme publice.
Cea deAa doua categorie descrisă de Defourny și Nys sens (2010) este cea a statelor
sociodemocratice. Este vorba despre statele nordice (Suedia, Norvegia, Danemarca),
caracterizate prin cele mai ridicate niveluri ale c heltuielilor publice în domeniul
protecŃiei sociale din Europa, o diviziune a atribu Ńiilor între stat, mediul privat și
asociaŃii și cu o tradiŃie puternică a mișcării coo peratiste. Cel deAal treilea model, al
statelor liberale, are ca emblemă Marea Britanie. D eși raportul CIRIEC 2012 o
plasează în categoria Ńărilor cu un nivel mediu de înŃelegere și acceptare a termenului
de economie socială, Marea Britanie a elaborat în 2 002 o strategie pentru economia
socială, revizuită în 2006. Modelul statelor sudAeu ropene (Spania, Italia, Portugalia)
se caracterizează prin niveluri mai reduse ale chel tuielilor publice cu protecŃia socială
și prin subdezvoltarea sistemului de furnizare a se rviciilor sociale, finanŃat de stat.

3 Gradul de acceptare a termenului de economie socia lă pe baza răspunsurilor la întrebarea
„Could you tell us whether the concept ‹social econ omy› is recognized in your country?” Chestionarul a
fost completat, în perioada februarieAaprilie 2012, de corespondenŃi ai CIRIEC din statele menŃionate,
cu expertiză în domeniul economiei sociale.
4 Sociétés à finalité sociale (Belgia), Empresas de Inserción (Spania), Centres of SocioAEconomic
Integration (Polonia).

ADRIANA NEGUł 8 202
Italia și Spania sunt Ńări cu tradiŃie a activităŃi i cooperatiste, iar în Italia rolul acestora
este chiar recunoscut de constituŃie.
Acestor modele de economie socială li se adaugă și cel al statelor central și
estAeuropene, în care dezvoltarea economiei sociale este încetinită de o serie de
factori: înŃelegerea limitată a rolului acestui tip de organizaŃii pentru dezvoltarea
locală și naŃională, percepŃia negativă a cooperati velor prin asociere cu regimul
comunist, dependenŃa excesivă a întreprinderilor so ciale de donatori, lipsa cadrului
legal de reglementare a cooperativelor și altor org anizaŃii nonprofit, lipsa de încredere
în mișcările de solidaritate, cultura politică pred ominant parohială, dificultatea de a
mobiliza resursele necesare (Defourny, 2010: 74–75) .
În Europa de Vest, suportul pentru economia socială vine preponderent din
partea sectorului guvernamental și al Uniunii Europ ene. UE reprezintă un actor
important și în domeniul cercetării privind economi a socială, fiind factorul care a
impulsionat, prin amploarea finanŃărilor, dezvoltar ea interesului pentru economia
socială și în România. Resurse importante au fost a locate pentru economia socială,
prin Fondul Social European, ca urmare a recunoaște rii rolului acesteia în domeniul
ocupării și integrării persoanelor vulnerabile. La nivel european, economia socială a
adus un aport semnificativ atât din punct de vedere economic, cât și social, furnizând
locuri de muncă remunerate pentru peste 14,5 milioa ne de europeni, adică
aproximativ 6,5% din populaŃia ocupată a EUA27. În Ńări precum Italia, Suedia,
Belgia, FranŃa sau Olanda procentul este mai mare, ajungând la valori cuprinse între
9% și 11,5% din populaŃia ocupată (Monzón Campos și Chaves Ávila, 2012: 46).
Procentul este cu mult mai mic în România faŃă de m edia europeană, doar
1,77% din populaŃia ocupată lucrând în sectorul eco nomiei sociale (Monzón
Campos și Chaves Ávila, 2012, Constantinescu, 2011) . La nivelul anului 2009, cele
mai multe persoane erau angajate în cadrul asociaŃi ilor și fundaŃiilor, urmate de
cooperativele meșteșugărești, casele de ajutor reci proc și, pe ultimele locuri,
cooperativele de consum și cele de credit, deși din punct de vedere al numărului de
entităŃi active din fiecare categorie, ierarhia nu este aceeași: cele mai numeroase
sunt ONGAurile (23 100), urmate de CARAuri (897), c ooperative de consum (894),
cooperative meșteșugărești (788) și cooperative de credit (65).
Atlasul Economiei Sociale (2011) semnalează faptul că asociaŃiile și fundaŃiile
sunt organizaŃiile cele mai active în sectorul econ omiei sociale în România, atât din
punct de vedere numeric (peste 23 000 de organizaŃi i active la nivelul anului 2009),
cât și din punct de vedere financiar și al personal ului angajat. În ceea ce privește
domeniile de activitate, organizaŃiile neguvernamen tale cele mai numeroase își
desfășoară activitatea în domeniul social și carita bil (23,9%), urmate de cele din sport
și activităŃi de hobby (17,8%), educaŃie, cercetare și formare profesională (10,6%),
asociaŃii agricole/ obști, la egalitate cu cele din domeniul culturii (9,2%), organizaŃii
religioase (8%).
OrganizaŃiile neguvernamentale sAau dovedit un acto r important pe piaŃa
serviciilor sociale din România, dar și „principali i agenŃi inovatori în procesul de
dezvoltare locală” prin promovarea metodelor de luc ru participative, implicarea
populaŃiei în procesul decizional și în acŃiunile r ealizate la nivel comunitar, crearea de

9 ECONOMIE SOCIALĂ, CAPITAL SOCIAL ȘI DEZVOLTARE LO CALĂ 203
structuri locale, servicii comunitare sau iniŃierea proceselor de planificare strategică
participativă (Petrescu și Stănilă, 2012: 357). Sub aspectul distribuŃiei teritoriale,
asociaŃiile și fundaŃiile sunt prezente în număr ma i mare în regiunile cu nivel de
dezvoltare mai ridicat (Centru, BucureștiAIlfov, No rdAVest), iar casele de ajutor
reciproc și cooperativele, în regiunile cu nivel de dezvoltare mai scăzut (NordAEst și
SudAEst) (Constantinescu, 2011).
ONGAurile sunt organizaŃiile cele mai active în acc esarea oportunităŃilor de
finanŃare. Analiza realizată de Lambru și Petrescu (2012) asupra tipurilor de proiecte
privind economia socială finanŃate prin POSDRU 5 2007–2013 în România în primii
trei ani de finanŃare, arată că din cele 113 proiec te depuse pe axele 6.1. (Dezvoltarea
economiei sociale) și 6.2. (ÎmbunătăŃirea accesului și a participării grupurilor
vulnerabile pe piaŃa muncii), 67 au ca beneficiari ONGAurile, 40 instituŃii publice,
două organizaŃii religioase, un sindicat și cinci s ocietăŃi comerciale. Cum activitatea
ONGAurilor (cu excepŃia asociaŃiilor agricole și a obștilor), promotori importanŃi ai
dezvoltării locale, se desfășoară preponderent în z one urbane, bogate, putem
presupune că un volum consistent al finanŃărilor se îndreaptă către astfel de
comunităŃi, și nu spre cele mai sărace, care au cea mai redusă capacitate de accesare a
fondurilor și de implementare a proiectelor de dezv oltare locală sau promovare a
economiei sociale. Astfel, putem identifica o pract ică de alocare a fondurilor care, în
loc să reducă decalajele de dezvoltare, nu face dec ât să le adâncească.
Structuri care au supravieŃuit din perioada comunis tă, cooperativele, se confruntă
cu dificultăŃi importante din cauza concurenŃei cu produsele fabricate în serie, mai
ieftine, sau a tehnologiei. Dincolo de producŃia de confecŃii, serviciile de croitorie,
coafură–frizerie sau reparaŃii auto, în cazul coope rativelor meșteșugărești, și serviciile
de comerŃ, pentru cooperativele de consum, o sursă de venit o reprezintă închirierea de
spaŃii. Anii 1945–1989 au reprezentat o perioadă pr osperă pentru activitatea
cooperativelor, ca urmare a intervenŃiei statului c are a constrâns indivizii să devină
membrii ai acestor structuri. După 1989, numărul co operativelor a crescut, însă acest
lucru sAa produs prin divizarea celor existente. În același timp, cooperativele sAau
confruntat cu un declin al numărului de membri și a ngajaŃi, precum și al veniturilor, ca
urmare a reducerii capacităŃii de producŃie și vânz are. În comunităŃile rurale,
cooperativele agricole, cele de consum și de credit aproape că au dispărut; la fel și rolul
lor de stakeholder în dezvoltarea locală (Petrescu și Stănilă, 2012).
Activitatea Caselor de Ajutor Reciproc se axează pe oferirea de suport
financiar membrilor, prin intermediul împrumuturilo r cu dobândă redusă în scopul
achiziŃionării de bunuri de folosinŃă îndelungată. În funcŃie de grupulAŃintă, casele
de ajutor reciproc se împart în două categorii – pe ntru salariaŃi și pentru pensionari
–, diferenŃa majoră dintre acestea fiind că cele pe ntru pensionari oferă și servicii
sociale membrilor, de tipul ajutoarelor pentru înmo rmântări sau al serviciilor
medicale subvenŃionate. Unele dintre CARAurile pent ru pensionari dezvoltă
activităŃi generatoare de venit (cabinete medicale sau mici afaceri în domeniul
serviciilor auxiliare – croitorie, confecŃionare de încălŃăminte, frizerie, transport

5 Programul OperaŃional Sectorial Dezvoltarea Resurs elor Umane 2007–2013.

ADRIANA NEGUł 10 204
funerar etc.) și ulterior, redirecŃionează banii că tre membri. Petrescu și Stănilă
(2012) arată că numărul CARAurilor pentru salariaŃi sAa redus, ca urmare a
diminuării activităŃii sau chiar închiderii unui nu măr important de întreprinderi, în
timp ce activitatea CARAurilor pentru pensionari a luat amploare și sAa diversificat.
În România, funcŃionarea organizaŃiilor care respec tă principiile economiei
sociale este reglementată de legislaŃie specifică, elaborarea unui cadru unitar
privind domeniul fiind încă pe agenda publică. Orga nizaŃiile nu sunt reunite sub
titulatura de întreprindere socială, abia recent in trodusă în discursul la nivel
naŃional. În ultimii ani au fost elaborate și supus e dezbaterii trei proiecte de lege,
vizând antreprenoriatul social (iulie 2011) și econ omia socială (decembrie 2011 și
septembrie 2012). În cadrul dezbaterilor, principal a nemulŃumire exprimată de
reprezentanŃii entităŃilor de economie socială sAa îndreptat către centrarea
proiectului de lege asupra grupurilor vulnerabile, neglijând semnificaŃia mai largă a
economiei sociale. Analiza asupra proiectelor finan Ńate prin axele 6.1 și 6.2. ale
POSDRU 2007–2013 realizată de Lambru și Petrescu (2 012) a identificat populaŃia
roma, femeile, deŃinuŃii și persoanele cu dizabilit ăŃi ca principalele grupuriAŃintă ale
acestor proiecte.
ÎnŃelegerea limitată a conceptului de economie soci ală și restrângerea acestuia
la reintegrarea pe piaŃa muncii a șomerilor sAa răs frânt și asupra procesului consultativ
iniŃiat de Ministerul Muncii, Familiei și ProtecŃie i Sociale în vederea elaborării
proiectului de lege privind economia socială. Lambr u și Petrescu (2012: 178)
semnalează faptul că reprezentanŃii sectorului coop eratist au lipsit de la consultările
publice, în ciuda faptului că au fost invitaŃi, și pun acest lucru pe seama
dificultăŃilor sectorului cooperatist de a înŃelege propriul rol și loc între entităŃile de
economie socială și a înŃelegerii insuficiente a co nceptului de întreprindere socială.
ECONOMIE SOCIALĂ ȘI CAPITAL SOCIAL
Discursul privind menirea economiei sociale sAa ext ins recent, alături de rolul în
generarea de locuri de muncă și furnizarea de servi cii și bunuri, fiind recunoscută și
capacitatea acesteia de a construi și consolida cap acităŃi și capital social, în demersul de
satisfacere a nevoilor sociale și de integrare soci ală. Economiei sociale i sAa atribuit și
rolul de tampon împotriva crizei, datorită motivaŃi ei nonprofit, a flexibilităŃii financiare,
urmăririi de strategii pe termen lung și angajament elor sociale. Raportul CIRIEC 2012
atrage atenŃia asupra impactului mai redus al crize i din perioada 2008–2012 asupra
ocupării în sectorul economiei sociale, faŃă de ocu parea în companii tradiŃionale și
amintește potenŃialul economiei sociale de a contri bui la dezvoltarea economică, spre
exemplu, prin regenerarea zonelor industriale aflat e în declin sau a celor urbane
degradate. De cealaltă parte, experienŃa din Statel e Unite a demonstrat că programele
de dezvoltare comunitară, finanŃate de diferite age nŃii guvernamentale, pot oferi suport
substanŃial întreprinderilor sociale, deși obiectiv ele programelor nu vizează în mod
direct acest aspect (Kerlin, 2006).

11 ECONOMIE SOCIALĂ, CAPITAL SOCIAL ȘI DEZVOLTARE L OCALĂ 205
Conceptul de capital social este utilizat din ce în ce mai intens de către Banca
Mondială, OECD și alte organizaŃii, în contextul de zvoltării economice locale și al
economiei sociale, fiind prezent și în politicile e uropene recente. În Marea Britanie,
cu prilejul revizuirii formelor de organizare a înt reprinderilor sociale (2002),
Unitatea de strategie a identificat construirea de capital social ca unul dintre
avantajele sprijinirii întreprinderilor sociale. Pe ntru că se bazează, în activitatea lor,
pe angajamentul și încrederea voluntarilor și a partenerilor și pe relaŃiile strânse
dintrAun anumit context local și își propun atinger ea de obiective multiple, precum
dezvoltarea locală și încadrarea pe piaŃa muncii, î ntreprinderile sociale au fost
catalogate drept generatoare de capital social. Îns ă acesta nu este singurul beneficiu
al iniŃiativelor de economie socială, la nivel comu nitar având loc și o consolidare a
economiei. Iar în ceea ce privește modul de constit uire, sAa constatat că
întreprinderile sociale dezvoltate în jurul unor in terese comune și nu pe principiul
proximităŃii geografice, oferă premisele dezvoltări i unor relaŃii puternice în afara
comunităŃii, esenŃiale pentru dezvoltarea capitalul ui sociale de tip bridging (Evans
și Syrett, 2007: 60).
Examinarea relaŃiei dintre economia socială și capi talul social se dovedește
pertinentă și dacă Ńinem cont de accentul pus pe ac tivităŃile de cooperare, încredere
și reciprocitate (spre exemplu, în cazul asociaŃiilor mutuale), cap acitatea acesteia
de a promova activităŃi de voluntariat în comunitate și de a construi infrastructură
la nivelul comunităŃilor deprivate, sub acest din u rmă aspect, economia socială
având impact similar sau chiar mai mare decât asist area directă a membrilor
comunităŃilor (Evans și Syrett, 2007).
Hulgård și Spear (2006) identifică două perspective asupra influenŃelor dintre
capitalul social și economia socială: prima, axată pe rolul indivizilor și al
grupurilor în formarea de reŃele sociale și, cea de Aa doua, instituŃională, centrată pe
analiza actorilor și instituŃiilor statului, pieŃei și societăŃii civile. Prima abordare,
pune accentul pe capitalul social de tip bonding , care aproape că se produce singur
de fiecare dată când indivizii interacŃionează, și, deși recunoaște rolul capitalului
social de tip bridging , nu ia în considerare oportunitatea depășirii difi cultăŃilor în
crearea acestuia prin intermediul măsurilor institu Ńionale. Necesitatea înŃelegerii
acestei relaŃii a stat la baza a diferite proiecte de cercetare, printre care și proiectul
CONCISE 6, finanŃat prin ProgramulACadru 5 al Uniunii Europe ne, sau proiectul
PERSE 7, care sAa apropiat destul de mult de perspectiva in stituŃională asupra
capitalului social.
Abordarea instituŃională accentuează importanŃa ins tituŃiilor în dezvoltarea
întreprinderilor sociale, sprijinul instituŃional a vând potenŃialul de a compensa alte
probleme ale organizaŃiilor. În cazul întreprinderi lor sociale, sprijinul public se
dovedește important pentru accesul la resurse finan ciare și în termeni de utilizare a

6 The Contribution of Social Capital in the Social Ec onomy to Local Economic Development in
Western Europe .
7 The SociohEconomic Performance of Social Enterprise s in the Field of Integration by Work .

ADRIANA NEGUł 12 206
capitalului social de tip bridging. Suportul public sAa dovedit, la rândul său, în
cadrul proiectului CONSCISE, o resursă care genera competiŃie între întreprinderile
sociale.
ReŃelele întreprinderii sociale cu alte organizaŃii și instituŃii sunt componente
ale capitalului social de tip bridging . Nu toate întreprinderile sociale au însă
aceeași deschidere pentru colaborarea cu alte struc turi și participarea în reŃele
locale, regionale sau chiar naŃionale, diferenŃele fiind explicate de Hulgård și Spear
(2006) prin gradul diferit de instituŃionalizare a contextului în care întreprinderile
sociale își desfășoară activitatea. Autorii dau exe mplu reŃelele formale la nivel
local sau regional, frecvente în rândul întreprinde rilor sociale de integrare în muncă
(WISE) din Belgia și Italia, Ńări cu cadru instituŃ ional dezvoltat. Majoritatea
cooperativelor sociale sunt membre ale unor organiz aŃiiAumbrelă, consorŃii locale
care la rândul lor fac parte dintrAun consorŃiu naŃ ional și care au rolul de
reprezentare a intereselor cooperativelor și de a c ontribui la elaborarea de politici în
domeniu. De asemenea, așa cum menŃionau reprezentan Ńii Italiei în cadrul
proiectului PERSE, aceste consorŃii oferă cooperati velor consiliere administrativă,
asistenŃă fiscală sau training (Hulgård și Spear, 2 006: 101). În alte Ńări, relaŃionarea
se produce, de multe ori, pe baza unor contacte inf ormale și oferă acces la
informaŃii privind oportunităŃi de afaceri sau comu nitatea locală, dar reprezintă și o
modalitate de creștere a vizibilităŃii organizaŃiei prin acorduri tacite de promovare
între reprezentanŃii organizaŃiilor.
În România, spre exemplu, cercetarea „INTEGRAT – Re surse pentru femeile
și grupurile roma excluse social”, derulată în peri oada august 2010 – mai 2011,
indică faptul că entităŃile de economie socială din regiunile de dezvoltare BucureștiA
Ilfov și SudAEst colaborează, mai degrabă, cu organ izaŃii cu același profil. RaportânduAse
la disponibilitatea de colaborare pentru implementa rea unor proiecte comune în
viitor, reprezentanŃii ONGAurilor din cele două reg iuni șiAau exprimat intenŃia de a
încerca „pe cont propriu, însă dacă va fi posibil î n parteneriat cu o instituŃie
publică/ONG”, opŃiunea derulării proiectului exclus iv pe cont propriu plasânduAse
pe ultimul loc. La polul opus, sAau plasat CARAuril e și cooperativele, mult mai
puŃin deschise faŃă de colaborările viitoare. Repre zentanŃii CARAurilor au ales ca
primă opŃiune oferirea de noi forme de suport pentr u membri pe cont propriu și
abia apoi prin intermediul unui parteneriat cu o in stituŃie publică sau ONG, iar
reprezentanŃii cooperativelor nici nu au luat în ca lcul varianta parteneriatului (Cace
și Stănescu, 2011).
Reprezentantul unei organizaŃii neguvernamentale di n București, intervievat
în cadrul proiectului Integrat , a accentuat necesitatea colaborării dintre entită Ńile
active în domeniul economiei sociale pentru sustena bilitatea proiectelor și a
organizaŃiilor: „nu credem că numai noi facem proiecte de economie socială pe
lumea asta, este clar că sunt și alŃii care fac. Or i dacă nu începem să colaborăm
între noi, să ne uităm unii la alŃii (…) și să ne f olosim toate experienŃele astea în
ceea ce face fiecare, nu cred că vom ajunge foarte departe”.

13 ECONOMIE SOCIALĂ, CAPITAL SOCIAL ȘI DEZVOLTARE L OCALĂ 207
Hulgård și Spear (2006) subliniază importanŃa conex iunilor cu actori puternici
din punct de vedere politic și administrativ, care facilitează accesul la instituŃii publice
și la resursele de care acestea dispun. Reprezintă o strategie eficientă pe termen lung,
prin lărgirea portofoliului și a reŃelelor, factori esenŃiali pentru sustenabilitatea
organizaŃiei. Și varietatea stakeholderilor din consiliul de administrare al organizaŃiei
poate facilita dezvoltarea de relaŃii cu actori div erși, din afara acesteia, și deci
intensificarea capitalul social de tip bridging . Accesul la informaŃii despre contracte sau
finanŃări, contactele „potrivite” oferă, întrAadevă r, un avantaj important organizaŃiei.
Însă acest lucru se realizează ocolind reglementări le aplicabile tuturor organizaŃiilor și
subminând capitalul social colectiv. Este vorba des pre o incompatibilitate între
capitalul social individual și cel colectiv, așa cu m o descriu Portes și Landolt (2000).
Proiectul CONSCISE sAa derulat pe o perioadă de tre i ani, începând cu martie
2000, în patru state europene (Spania, Germania, Su edia și Marea Britanie) și a
pornit de la definirea capitalului social pe baza a șase componente principale:
încredere, reciprocitate, norme comune, sentiment d e apartenenŃă și angajament,
reŃele sociale și canale de informare. Obiectivul g eneral al proiectului lAa constituit
identificarea modului în care întreprinderile socia le din Europa folosesc și
construiesc capital social, facilitând, astfel, dez voltarea economică locală,
coeziunea socială și incluziunea. Una dintre dificu ltăŃile întâmpinate pe parcursul
proiectului a fost aceea a distincŃiei între „a fol osi” și „a genera” capital social, din
moment ce pe măsură ce, sau de câte ori este utiliz at, capitalul social este, în
același timp, creat și se intensifică. În cadrul pr oiectului au fost selectate câte două
localităŃi din fiecare Ńară și pentru fiecare dintr e acestea a fost realizat un profil al
localităŃii. Ulterior, asupra unei întreprinderi so ciale din fiecare localitate sAa
derulat un proces de audit social, pe parcursul a d oi ani. Proiectul a pornit de la
premisa că în toate fazele dezvoltării unei întrepr inderi sociale capitalul social
constituie o resursă importantă, prin aceea că redu ce costurile tranzacŃionale, este
reutilizabil, nu se diminuează o dată cu utilizarea și facilitează coeziunea socială.
Cercetarea nu a găsit dovezi în sprijinul ipotezei potrivit căreia capitalul
social local influenŃează semnificativ înfiinŃarea unei întreprinderi sociale, dar a
atras atenŃia asupra rolului comunităŃii ca factor important de context. Rezultatele
au evidenŃiat însă importanŃa legăturilor de tip bridging construite cu sectorul
public, prin prisma complementarităŃii celor două: în timp ce sectorul public deŃine
abilităŃile, resursele și puterea de care economia socială are nevoie, activităŃile de
economie socială conferă legitimitate obiectivelor de politică publică. Capitalul
social de tip bridging se dovedește mai util pe măsură ce organizaŃia se dezvoltă
mai mult și necesită, pentru supravieŃuire, nu doar planuri de afaceri și cunoștinŃe
temeinice asupra domeniului de activitate și a opor tunităŃilor de piaŃă, ci relaŃii atât
în interiorul comunităŃii ( bonding ), cât și în afara acesteia ( bridging ) (CONSCISE,
2003: 102–104).
În ceea ce privește cooperarea, raportul CONSCISE ( 2003) arată că întreprinderile
sociale nu relaŃionau constant cu alte organizaŃii de profil și adesea erau în competiŃie

ADRIANA NEGUł 14 208
cu acestea pentru suportul sectorului public și fin anŃare. Cu toate acestea, în perioadele
de criză, relaŃiile cu celelalte organizaŃii și rep utaŃia întreprinderii sociale deveneau
mai importante.
Analizând fiecare dintre cele șase componente ale c apitalului social, așa cum
a fost definit în cadrul proiectului, a fost pusă î n lumină natura interdependentă a
acestora: sentimentul de apartenenŃă facilitează de zvoltarea relaŃiilor bazate pe
încredere între oameni, fluxul ineficient de inform aŃii poate determina o scădere a
sentimentului de apartenenŃă și a încrederii faŃă d e organizaŃie, iar eficienŃa canalelor
de informare depinde, la rândul său, de reŃele și d e încredere. De asemenea, a fost
evidenŃiată natura duală a conceptelor de apartenenŃă și angajament comun : pe de
o parte, este vorba despre angajamentul faŃă de un scop comun, de valori comune,
cu rol important în fazele iniŃiale ale unei întrep rinderi sociale, iar pe de altă parte,
este vorba despre sentimentul de apartenenŃă și res ponsabilitate a întreprinderilor
sociale faŃă de comunitatea locală (CONSCISE, 2003: 98). Componenta cea mai
importantă pentru construirea capitalului social sA a dovedit a fi încrederea care,
prin mecanisme precum efortul voluntarilor, în spec ial în situaŃii de criză, sau
înŃelegeri nescrise în locul unor contracte formale , contribuie la reducerea costurilor
tranzacŃionale.
Deși interviurile realizate în cadrul proiectului Integrat nu au vizat componenta
de capital social, respondenŃii au adus în discuŃie o serie de componente relevante,
precum cooperarea cu alte organizaŃii de profil, re laŃiile sociale sau încrederea. Cu
privire la acest din urmă aspect, reprezentantul un ei organizaŃii neguvernamentale
din judeŃul Brăila declara: „oamenii au încredere în organizaŃiile care au făcu t
ceva, în organizaŃiile care sunt la început…mai p uŃin. Dar încrederea se construiește,
este un proces care durează”.
În concordanŃă cu literatura de specialitate, cerce tarea din cadrul proiectului
CONSCISE a identificat un continuum rural – urban î n ceea ce privește stocul de
capital social, localităŃile rurale obŃinând cel ma i ridicat scor la indexul privind
capitalul social, iar cele urbane, scorul cel mai m ic. Întreprinderile sociale din
comunităŃile rurale, puŃine la număr, par să fi lua t naștere „organic”, ca răspuns la
nevoile identificate de localnici, motiv pentru car e importanŃa lor în comunitate
este ridicată. De cealaltă parte, întreprinderile s ociale din mediul urban par formate
în jurul unor interese specifice (reŃele bazate pe religie, etnie etc.).
În ceea ce privește imaginea antreprenorului, Hulgå rd și Spear (2006)
semnalează o promovare excesivă în literatură a ima ginii antreprenorului individual
și atrag atenŃia asupra faptului că în sectorul eco nomiei sociale, dominat de valori
de reciprocitate și acŃiune colectivă, este foarte puŃin probabil ca acesta să fie
modelul dominant. Antreprenorul individual este, ma i degrabă, o excepŃie, lucru
confirmat și de datele colectate în cadrul proiectu lui CONSCISE, care a identificat
o singură întreprindere socială, din cele opt anali zate, care a luat naștere dintrAo
iniŃiativă individuală. Iar dintre indivizii care a u contribuit la dezvoltarea
întreprinderilor sociale, prea puŃini se autodefine au ca antreprenori sociali. Aceștia

15 ECONOMIE SOCIALĂ, CAPITAL SOCIAL ȘI DEZVOLTARE L OCALĂ 209
își reuneau eforturile în jurul valorii centrale a spiritului de cooperare, opusă celei
liberale a antreprenorului individual.
Având la bază elemente precum încrederea, reciproci tatea, relaŃiile sociale,
impactul capitalului social asupra întreprinderilor sociale și a economiei sociale
este, cel mai probabil, calitativ, în termeni de mo bilizare și utilizare a resurselor, și
nu cantitativ, cuantificabil în indicatori, precum numărul de întreprinderi sociale
sau dimensiunea sectorului (Evans și Syrett, 2007).
CONCLUZII
Capitalul social generează preponderent efecte pozi tive, însă nu poate fi privit
ca o soluŃie pentru toate problemele societăŃii și nici nu poate dezvolta comunităŃi
și economie socială de unul singur, fără a fi susŃi nut de celelalte forme de capital.
Portes și Landolt (2000) avertizau asupra așteptări lor exagerate vizavi de efectele
capitalului social, mai ales în condiŃiile absenŃei sau insuficienŃei resurselor
materiale. Trebuie permanent avut în vedere rolul c apitalului social de a mobiliza
resursele, și nu trebuie confundat cu resursele în sine, pe care nu are capacitatea de
a le substitui.
Evans și Syrett (2007) au arătat că în comunităŃile deprivate, cu deficienŃe
importante atât sub aspectul economiei sociale, cât și în ceea ce privește alte surse
de capital, a fost adoptată, adesea, strategia cons truirii simultane a economiei
sociale și a capitalului social. DificultăŃile defi nirii capitalului social, amintite întrA
un număr important de studii, pot ridica probleme ș i în delimitarea foarte clară a
influenŃelor dintre capitalul social și economia so cială. Cu toate acestea, punctele
comune ale celor două sunt evidente: activitatea or ganizaŃiilor de economie socială
este orientată de scopuri sociale, bazată pe partic ipare, voluntariat, solidaritate și
responsabilitate, încredere și reciprocitate, adică acele elemente care alcătuiesc
nucleul capitalului social.
Stocul de capital social al unei comunităŃi este ex trem de important în
determinarea potenŃialului de înfiinŃare a unei înt reprinderi sociale sau de
dezvoltare locală a comunităŃii, însă nu este singu rul factor care trebuie luat în
considerare. Nu trebuie neglijat raportul dintre ca pitalul social de tip bonding și cel
de tip bridging . Înclinarea excesivă a balanŃei spre capitalul de tip bonding poate
pune probleme din punct de vedere al deschiderii și flexibilităŃii comunităŃii faŃă de
implementarea proiectelor de dezvoltare, în timp ce dezvoltarea în exces a
capitalului social de tip bridging poate priva comunitatea de implicarea membrilor,
ca urmare a lărgirii orizontului și a conștientizăr ii tentaŃiilor din afara comunităŃii.
Pe de altă parte, atenŃia acordată unui anumit tip de capital în relaŃie cu economia
socială, poate diferi și în funcŃie de stadiul dezv oltării întreprinderii sociale.
Determinarea influenŃelor dintre capitalul social ș i economia socială, la nivel
naŃional se dovedește mai dificilă ca urmare a rari tăŃii capitalului social cu rol
pozitiv în dezvoltare. Nivelul redus al capitalului de tip bridging se reflectă în

ADRIANA NEGUł 16 210
relaŃiile cu alte organizaŃii și în afara comunităŃ ilor ale întreprinderilor sociale,
cercetările actuale indicând deja carenŃe important e ale organizaŃiilor de economie
socială din punctul de vedere al cooperării cu alte entităŃi. În ceea ce privește
riscurile unui nivel ridicat de capital social de t ip bonding , experienŃa diverselor
proiecte de dezvoltare implementate de ONGAuri a de monstrat că acestea pot fi
depășite prin procese de facilitare comunitară și p lanificare strategică participativă.
România sAa dovedit deficitară atât din punct de ve dere al stocului de capital
social de tip bridging , românii fiind mai puŃin sociabili decât alŃi euro peni, mai
puŃin activi civic și mai neîncrezători, cât și din punctul de vedere al înŃelegerii
limitate a conceptului de economie socială. Cunoașt erea conceptului de capital
social și înŃelegerea influenŃelor dintre acesta și economia socială pot avea însă
implicaŃii puternice pentru autorităŃi, în vederea formulării de politici pentru
întărirea economiei sociale, obiectiv pentru atinge rea căruia au fost acordate
finanŃări considerabile, și pentru dezvoltarea econ omică locală. Un prim pas în
acest sens ar trebui să îl reprezinte încorporarea acestei dimensiuni în cadrul
proiectelor de cercetare asupra economiei sociale, conștientizând însă că impactul
capitalului social este unul calitativ.
BIBLIOGRAFIE
1. Amin, A., Cameron, A., Hudson, R., Placing the Social Economy , London and New York,
Routledge, 2004.
2. Arpinte, D., Cace, S., Scoican, N. A., (coord.), Economia socială în România – două
profiluri regionale , București, Editura Expert, 2010.
3. Bauer, C. M., Guzmán, C., Santos, F. J., Social capital as a distinctive feature of Social
Economy firms , în „International Entrepreneurhip and Management Journal”, no. 8 (4), 2012,
pp. 437–448.
4. Cace, S., (coord.), Economia socială în Europa , București, Editura Expert, 2010.
5. Cace, S., Stănescu, S., PercepŃia cadrului insti tuŃional și legislativ de către reprezentanŃii
entităŃilor de economie socială, în Stănescu, S., C ace, S., Alexandrescu, F. (coord.), Între oportunităŃi
și riscuri: Oferta de economie socială în Regiunile de dezvoltare BucureștihIlfov și SudhEst ,
București, Editura Expert, 2011, pp. 57–68.
6. Constantinescu, Ș., (coord.), Atlasul Economiei Sociale. România 2011 , București, Institutul
de Economie Socială, 2011 .
7. Defourny, J., Concept and realities of social en terprise: a European perspective, în Fayolle,
A., Matlay, H. (eds.), Handbook of Research on Social Entrepreneurship , Cheltenham, UK, Edward
Elgar Publishing, 2010, pp. 57–87.
8. Defourny, J., Nyssens, M., Social enterprise in Europe: At the crossroads of m arket, public
policies and third sector , în „Policy and Society”, vol. 29, no. 3, 2010, DO I: 10.1016/j.polsoc.
2010.07.002.
9. Evans, M., Syrett, S., Generating social capital? The social economy and l ocal economic
development , in „European Urban and Regional Studies”, no. 14 (1), 2007, pp. 55–74.
10. Field, J., Social Capital (Second edition), Oxon and New York, Routledge, 20 08.
11. Hulgård, L., Spear, R., Social entrepreneurship and the mobilization of social capital in
European social enterprises, in Nyssens, M., (ed.), Social Enterprise. At the crossroads of market,
public policies and civil society , London and New York, Routledge, 2006, pp. 85–108.

17 ECONOMIE SOCIALĂ, CAPITAL SOCIAL ȘI DEZVOLTARE L OCALĂ 211
12. Ilie, S., Economia socială – resursă pentru nev oile sociale, în Stănescu, S., Cace, S.,
(coord.), Alt fel de ocupare: Cererea de economie socială în Regiunile de dezvoltare BucureștihIlfov
și SudhEst , București, Editura Expert, 2011, pp. 154–173.
13. Kay, A., Social capital, the social economy and community de velopment , în „Community
Development Journal”, vol. 41, nr. 2, 2006, pp. 160 –173.
14. Kerlin, J., Social Enterprise in the United States and Europe: Understanding and Learning
from the Differences , în „Voluntas”, no. 17, 2006, pp. 247–263.
15. Lambru, M., Petrescu, C., Trends and Challenges for Social Enterprises in Rom ania , în
„International Review of Social Research”, vol. 2, no. 2, 2012, pp. 163–182.
16. Monzón Campos, J. L., Chaves Ávila, R., The Social Economy in the European Union ,
CIRIEC, 2007.
17. Monzón Campos, J. L., Chaves Ávila, R., The Social Economy in the European Union ,
CIRIEC, 2012.
18. Nasioulas, I., Social Cooperatives in Greece. Introducing New Form s of Social Economy
and Entrepreneurship , în „International Review of Social Research”, vol . 2, no. 2, 2012, pp. 151–171.
19. Ostrom, E., Guvernarea bunurilor comune: evoluŃia instituŃiilor pentru acŃiunea colectivă ,
Iași, Editura Polirom, 2007.
20. Petrescu, C., Stănilă, G., The impact of social enterprises on local developme nt , în
„Calitatea vieŃii”, nr. 4, 2012, pp. 345–360.
21. Portes, A., Landolt, P., Social Capital: Promise and Pitfalls of its Role in Development , în
„Journal of Latin American Studies”, no. 32, 2000, pp. 529–547.
22. Putnam, R. D., The Prosperous Community: Social Capital and Public Life , în „The
American Prospect”, vol. 4, no. 13, 1993, pp. 35–42.
23. Sandu, D., Dezvoltare comunitară. Cercetare, practică, ideolog ie , București, Editura
Polirom, 2005.
24. Voicu, B., Riscurile politicilor de dezvoltare bazate pe forma rea capitalului social , în
„Sociologie Românească”, vol. VI, nr. 1, 2008, pp. 11–25.
25. Voicu, B., Voicu, M., Volunteers and Volunteering in Central and Eastern Europe , în
„Slovak Sociological Review”, vol. 41, no. 6, 2009, pp. 539– 563.
26. Voicu, B. Capital social în România începutului de Mileniu: D rumeŃ în Ńara celor fără de
prieteni? , Iași, Editura Lumen, 2010.
27. Woolcock, M., The Place of Social Capital in Understanding Social and Economic
Outcomes , disponibil online la http://www.oecd.org/innovati on/research/1824913.pdf.
28. *** CONSCISE, The contribution of Social Capita l in the Social Economy to Local
Economic Development in Western Europe, Final repor t, 2003.
n recent years, the interest for social economy has increased,
both in terms of theoretical approaches and policy initiatives.
The concerns regarding the contribution of social e conomy
and social capital to local economic development ha ve widened as well. The
discourse on the role of social economy has expande d: along with its role in
generating employment and providing goods and servi ces, it is now
recognized its ability to build and strengthen capa cities and social capital, in
its efforts to meet social integration needs. Due t o their flexible nature and the
orientation towards social purposes, rather than ma ximizing profit, the social
economy organizations can easily adapt to developme nt needs, taking into
account the values of the actors involved in the pr ocess.
The concept of social capital is being used more fr equently by the
World Bank, OECD and other organizations in the con text of local economic
development and social economy, and in recent Europ ean policies. This
article explores the concept of social capital and the manner in which it is I

ADRIANA NEGUł 18 212
generated and used within the social economy. It pr esents the perspectives of
Bourdieu, Coleman and Putnam on social capital, the distinction between
bridging and bonding social capital, and its role in the development pr ocess.
Reviewing the main risks associated with developmen t policies focused
exclusively on social capital – excessive strengthe ning of bonding social
capital and weakening of bridging social capital, and, therefore, the risk of
community isolation, increasing latent inequalities or ignoring some forms of
social capital, such as trust –, the article does n ot overrates its role.
Trust is one of the elements due to which social en terprise was
included in the category of social capital generato rs, along with its emphasis
on cooperation, reciprocity and voluntary activitie s. Social capital stock has
proved an important factor in determining the poten tial of establishing a
social enterprise or developing the community, but is not the only factor to be
taken into account, nor it has the ability to subst itute other resources. Also,
we should not neglect the relationship between bridging and bonding social
capital, the excessive tilt of this balance towards one or the other having
significant effects on the implementation of local development projects and on
the development of social enterprises. On the other hand, the focus on a
particular type of social capital in relation to so cial economy may differ,
depending on the stage of development of the social enterprise.
Most research on social economy in Romania focused on issues such
as the characteristics of social economy organizati ons, their history and the
challenges they have to face, the legislative issue s and forms of support. The
role of social capital in developing social economy , as part of local economic
development, it is not among the areas of interest of recent research projects
at national level. Romania is rather poor, both in terms of bridging social
capital and in terms of understanding the concept o f social economy.
Understanding the relationship between social capit al and social economy
can have important influences for decision makers i n order to design policies
to strengthen the social economy, a goal for which they were granted substantial
funding. A first step in this direction would be to incorporate this dimension in
research projects, acknowledging, however, that the impact of social capital
is a qualitative one.
Keywords: social capital, social economy, social enterprise, local
development.
Primit: 22.04.2013 Acceptat: 30.05.2013
Redactori: Ioan Mărginean,
Mihaela Lambru,
Claudia Petrescu