Nr._______din___________ [616650]
MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE NECLASIFICAT
UNIVERSITATEA NAȚIONALĂ DE APĂRARE ,,Carol I” Exemplar ……
Nr._______din___________
Colonel SOARE GHEORGHE
TEZĂ DE DOCTORAT
TEMA: MOBILITATE ȘI CONTRAMOBILITAT E
ÎN TEATRELE DE OPERAȚII MULTINAȚIONALE
CONDUCĂTOR DE DOCTORAT
Colonel (r) prof.univ. dr.
Gelu ALEXANDRESCU
Teză elaborată în vederea obținerii titlului de DOCTOR
în ȘTIINȚE MILITARE ȘI INFORMAȚII
– BUCUREȘTI 2016 –
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
2 din 238
Pagină albă
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
3 din 238
CUPRINS
INTRODUCERE …………………………………………………………………………………. 7
CAPITOLUL 1. TEATREL E DE OPERAȚII MULTINAȚIONALE ÎN
CONTEXT ALIAT …………………………………………………………… 15
1.1. Mediul de securitate. Premize și oportunită ți politico -militare,
strategice ș i opera ționale ………………………………………………………………… 16
1.1.1. Caracteristicile mediului de securitate contemporan…………. 16
1.1.2. Risc uri și amenin țări versus oportunită ți de contracarare în
noul context de securitate ……………………………………………………….. 18
1.1.3. Obiective și direc ții de ac țiune în domeniul politicii
naționale, europene și euroatlantice de securitate și apărare ………… 20
1.2. Teatrele de operații multinaționale – oportunitate politico -militară,
strategică și operațională la nivel național ………………………………………… 22
1.2.1. Considerații și aprecieri privind n ecesitatea teatrelor de
operații multinaționale ………………………………………………………….. 22
1.2.2. Participarea Armatei României în teatrele de operații
multinaționale ………………………………………………… ……………………. 28
1.2.3. Elemente de oportunitate politico – militară, strategică și
operațională, la nivel național, în urma participării Armatei
României în teatrele de operații multinaționale ………………………… 30
1.2.4. Lecții învățate în teatrele de operații multinaționale ………… 31
1.3. Cadrul transformațional politico – militar, doctrinar și strategic în
context aliat …………………………………………………………….. 51
1.3.1. Orientări politico – militare, doctrinare și strategice la nivel
NATO …………………………………………………………….. 52
1.3.2. Transformarea militară în domeniul operațional la nivel
NATO …………………………………………………………….. 57
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
4 din 238 CAPITOLUL 2. MOBILITATEA TRUPELOR …………………………… 72
2.1. Mobilitatea – delimitari conceptuale ………………………………. 72
2.1.1. Determinări istorice de necesitate și actualitate …………… 73
2.1.2. Conceptul de mobilitate. Implicații asupra unor legi și
principii ale luptei armate ………………………………………… 75
2.1.3. Tendin țe și perspective operaționale ale mobilită ții……….. …. 82
2.2. Structuri militare și misiuni de mobilitate operațională în unele
armate moderne ………………………………………………………… 89
2.2.1. Conceptul operațional de mobilitate . Implicații asupra
sprijinului de geniu ……………………………………………….. 89
2.2.2. Structuri mili tare de geniu destinate realizării misiunilor de
mobilitate …………………………………………………………. 97
2.2.3. Proceduri de realizare a misiunilor specifice de mobilitate … 105
2.3. M isiuni de mobilitate operațională în concepție românească și
structuri militare de ge niu participante ………………………………… .. 115
CAPITOLUL 3. C ONTRAMOBILITATEA TRUPELOR ……… ……….. 117
3.1. Contramobilitatea – delimitări conceptuale ……………………….. 117
3.1.1. Determinări istorice de necesitate și actualitate …………… 118
3.1.2. Conceptul de contr amobilitate. Implicații asupra unor legi
și principii ale luptei armate ……………………………………… 119
3.1.3. Tendințe și perspective operaționale ale contramobilită ții… 126
3.2. Structuri militare și misiuni de contramobilitate operațională în
unele armate mode rne ………………………………………………….. 128
3.2.1. Conceptul operațional de contramobilitate. Implicații
asupra sprijinului de geniu ……………………………………….. 129
3.2.2. Structuri militare de geniu destinate realizării misiunilor de
contramobilitate ………………………………………………….. 130
3.2.3. Proceduri de realizare a misiunilor specifice de
contramobilitate ………………………………………………….. 132
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
5 din 238 3.3. M isiuni de contramobilitate operațională în concepție românească
și structuri militare de geniu participante ………………………………. 133
CAPITOLUL 4. MO BILITATE ȘI CONTRAMOBILITATE
OPERAȚIONALĂ ÎN TEATRELE DE OPERAȚII
MULTINAȚIONALE ………………………………… …………………….. 136
4.1. Concepte și misiuni specifice de mobilitate și contramobilitate în
operații de stabilizare și reconstrucție /stabilitate și sprijin …………….. 136
4.1.1. Operații de stabilizare și reconstrucție. Tipologia
operațiilor, concepte, mediul operațional, fizionomie, for țe și
tendințe …………………………………………………………… 137
4.1.2. Rolul și misiunile specifice de mobilitate și
contramobilitate în operații de st abilizare și
reconstrucție /stabilitate și sprijin în context aliat ………………… 145
4.1.3. Concepția românescă privind rolul și misiunile specifice de
mobilitate și contramobilitate în operații de stabilizare și
reconstrucție ……………………………………………………… 152
4.1.4. Dezvoltarea structurilor de geniu na ționale în vederea
realizării interoperabilității cu structuri similare NATO …………. 161
4.2. Planificarea, conducerea și realizarea misiunilor specifice de
mobilitate și contramobilitate în operații de stabilizare ș i
reconstrucție /stabilitate și sprijin……………………………………… .. 162
4.2.1. Elemente specifice privind planificarea și organizarea
sprijinului de geniu în operațiile de răspuns la
crize……………… ……………………………………………….. 164
4.2.2. Organizarea și executarea misiunilor de mobilitate și
contramobilitate în operații de stabilizare și reconstrucție ……….. 172
4.2.3. Conducerea misiunilor specifice de mobilitate și
contramobilitate în operații de răspuns la crize …………………… 178
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
6 din 238 4.3. Experiența românească de asigurare a sprijinului de geniu pentru
realizarea mobilității și contramobilității în zone de criză ș i în operații
multinaționale ……………… …………………………………………… 190
4.3.1. Aspecte privind realizarea misiunilor de mobilitate și
contramobilitate în opera țiile din Bosnia -Herțegovina – studiul de
caz nr. 1 ………………………………………………………… 190
4.3.2. Experiența românească de asigurare a sprijinului de geniu
pentru realizarea mobilității și contramobilității în operațiile din
IRAK și AFGANISTAN – studiul de caz nr. 2 ………………….. 200
4.3.3. Aspecte privind participarea structurilor de geniu în
opera țiile de stabilizare și reconstruc ție și contribu ția românească
la îmbunătă țirea procedurilor folosite de Alianță – lecții
învățate ……………………………………………………………. 206
CONCLUZII ȘI PROPUNERI ……… ……………………………………… 214
LISTA ABREVIERILOR . ……………………………………………………………………. 222
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ ……………………………………………………………. 224
ANEXE …………………….. ……………………………………………………… …………………. 230
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
7 din 238
INTRODUCERE
Creșterea tendințelor de desfășurare a acțiunilor militare în apropierea
marilor centre urbane solicită capabilități specializate și în măsură să d ezvolte
întreaga gamă de misiuni a sprijinului genistic de luptă sau a celui general, destinat
misiunilor din gama operațiilor de sfășurate în diferite teatre de operații. Sprijinul
de geniu trebuie să fie în măsură să realizeze lucrări genistice de protecț ie pentru
menținerea capacității de luptă a forțelor proprii împotriva amenințărilor
convenționale și neconvenționale sau asimetrice.
Procesul de modernizare și restructurare a forțelor în majoritatea armatelor
moderne, a impus proiectarea și realizarea de structuri militare noi, adecvate
acestor cerințe, de mare mobilitate și suplețe, dotate cu tehnică militară și
armament de ultimă generație.
Se prevede ca armata să fie pregătită pentru a desfășura două tipuri distincte
de acțiuni militare: specifice răzb oiului și/sau conflictului armat și de stabilizare și
reconstrucție /stabilitate și sprijin , acestea din urmă reprezentând esența implicării
țării noastre în procesul de gestionare a crizelor și în optimizarea mediului de
securitate, fiind și unul din subie ctele demersului nostru științific în cadrul acestei
teze de doctorat.
În acest context, restructurarea și modernizarea armei geniu și a trupelor din
compunerea aces teia atât la nivelul Organizației Tratatului Atlanticului de Nord ,
cât și la nivel naționa l, au impus cu necesitate reconsiderări din partea majorității
specialiștilor în domeniu, privind în special aportul acestora la obținerea succesului
de către forțele luptătoare aparținând tuturor categoriilor de forțe ale armatei. Noile
valențe care se ac ordă armei geniu , pe deplin justificate, sunt și cele de armă
combativă sau luptătoare, nu numai indispensabilă, dar și foarte importantă în
desfășurarea cu succes a acțiunilor de luptă în toate tipurile de misiuni.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
8 din 238 Din prisma actualului mediu și context d e securitate, în opinia noastră, atât
operațiile militare cât și teatrele de operații multinaționale în viitor vor avea o nouă
fizionomie, cu principii și cerințe noi care trebuie asigurate din punct de vedere al
componentei genistice, prin dimensiunile sa le principale (sprijin geniu lupt ă și
sprijin geniu al forței ), concomitent cu evidențierea și realizarea funcțiilor de
mobilitate, contramobilitate, menținere a capacității operaționale și sprijin geniu
general care vor căpăta noi valențe și dimensiuni.
Teza noastră își propune să abordeze și să analizeze din punct de vedere
conceptual și al mediului operațional cele două funcții importante ale sprijinului de
geniu – mobilitatea și contramobilitatea în operațiile desfășurate de forțele armate
ale Alianței și României, în teatrele de operații multinaționale și impactul acestora
asupra viitoarelor operații militare. Abordarea, în cadrul tezei, a celor două funcții
ale sprijinului de geniu – mobilitatea și contramobilitatea nu a fost întâmplătoare,
ci a fost d eterminată de insufienta cunoaștere a modului de realizare a acestora, în
special pe timpul operațiilor de stabilizare și reconstrucție și de impactul pe care l -a
avut pentru îndeplinirea cu succes o parte din operațiile desfășurate în cei 25 de ani
de mis iuni din teatrele de operații.
Am urmărit în demersul nostru științific să scoatem în evidență importanța și
necesitatea întrebuițării structurilor de geniu pentru realizarea mobillității forțelor
proprii și contramobilitatea inamicului/insurgenților în c adrul operațiilor de
stabilizare și reconstrucție /stabilitate și sprijin desfășurate în diferite teatre de
operații. Importanța și necesitatea de întrebuințare a structurilor de geniu a fost
determinată de experința acumulată de structurile de geniu partic ipante în teatrele
de operații din Balcani (1995), Afganistan (2003) și Irak (2004) și de capabilitățile
de care dispun pentru sprijinul din punct de vedere genistic în vederea dislocării,
desfășurării operațiilor propriu -zise și extragerea forțelor în/din teatrele de operații
multinaționale.
De asemenea , în cadrul acestei teze am analizat viabilitatea și transformarea
Organizației Tratatului Atlanticului de Nord din punct de vedere doctrinar,
strategic și militar, în contextul schimbărilor strategice și ge opolitice de anvergură
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
9 din 238 de la începutul secolului XXI și implicațiile asupra transformărilor la nivelul
Armatei României și implicit asupra structurilor de geniu, care au participat și
participă la executarea misiunilor de sprijin de geniu, inclusiv a celor de mobilitate
și contramobilitate în operațiile de stabilizare și reconstrucție /stabilitate și sprijin .
În temeiul acestui considerent, în capitolul 1 „Teatrele de operații
multinaționale în context aliat” am expus și analizat mediul actual de securitate,
principalele oportunități politico -militare, strategice și operaționale, determinate de
angajarea Armatei României în teatrele de operații multinaționale și cele mai
importante aspecte referitoare la transformarea Organizației Tratatului Atlanticului
de N ord, de la înființare până în prezent, care au impus modificari esențiale privind
obiectivele și direcțiile de acțiune în domeniul politicii naționale, europene și
euroatlantice de securitate și apărare.
Studiind transformarea militară a Alianței în domeni ul operațional, actualele
obiective și direcții de acțiune în domeniul politicii de securitate și apărare, lecțiile
învățate în urma participării Alianței și Armatei României în operațiile militare de
stabilizare și reconstrucție din teatrele de operații, în noul context strategic,
apreciem că pentru a realiza o transformare viabilă trebuie atinse trei scopuri:
întărirea eficienței deciziilor, realizarea unor efecte coerente în spațiul de
desfășurare a luptelor (teatre de operații) și asigurarea dislocării și a sustenabilității
forțelor întrunite, urmând ca după realizarea acestora să se creeze o forță
transformată. Având în vedere că transformările la nivelul Organizației Tratatului
Atlanticului de Nord sunt în derulare, am încercat să expunem ritmul reform ei
interne a acesteia, inclusiv a instituțiilor militare, care consolidează capacitatea
Alianței de a îndeplini funcții globale multiple și variate, de ordin politic și
operațional, inclusiv misiunile de menținere a păcii, de securizare, stabilizare și
reconstrucție din Irak, Afganistan și din zona Balcanilor de Vest. Ele constituie
experiențe utile pentru reformă și, într -un proces de interdependență, finalizarea lor
depinde de implementarea reformei la nivel național și nu în ultimul rând la nivelul
struc turilor de geniu .
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
10 din 238 În capitolul 2, „Mobilitatea trupelor ” ne-am propus să ab ordăm și să
analizăm conceptul de mobilitate atât din punct de vedere al implicațiilor acestuia
asupra luptei armate, cât și din punct de vedere a procedurilor de realizare ca
misiu ni specifice a sprijinului de geniu. În temeiul acestui considerent, în prima
parte a capitolului am expus conceptul de mobilitate, am analizat din punct de
vedere al modului cum acest a influențează legile, principiile luptei armate,
realizând un tab lou cu principalele implicații ale mobilității asupra luptei armate.
De asemenea, ne-am propus să aprofundăm tendințele și perspectivele
operaționale ale mobilității în contextul transformării organismului militar prin
crearea unor structuri de forțe diminuate cantitativ, performante, eficiente, mobile,
flexibile și interoperabile. Considerăm deosebit de importantă expunerea
tendințelor și perspectivelor operaționale ale mobilității analizând implicațiile
acestora asupra acțiunilor militare din cadrul ultimelor conflicte militare.
S-a dezbătut, aprofundat și analizat contribuția și rolul primordial al
mobilității în cadrul sprijinului genistic, pentru pregătirea, desfășurarea și succesul
operațiilor de orice tip și modul de realizare a acestora de către structuri le militare
de geniu din Armata României și din armatele moderne . În această analiză ne -am
axat, în principal, pe procedurile generale de realizare a misiunilor specifice de
mobilitate .
În vederea realizării unei imagini de ansamblu, privind tipurile, org anizarea
și dotarea structurile de geniu din Armata României și din unele armate moderne ,
membre ale Alianței, am considerat oportun să prezentăm un tablou comparativ,
care să scoată în evidență necesitatea ca structurile de geniu să fie din ce în ce mai
mult entități autonome, înzestrate corespunzător pentru diferite forme de luptă și
concepute ca subsisteme complet integrate și compatibile cu alte subsisteme de
arme și logistice, ceea ce le va permite să gestioneze autonom sau întrunit
supraviețuirea în c âmpul tactic -operativ și executarea misiunilor sprijinului de
geniu, într -o manieră care să le garanteze în permanență disponibilitatea
operațională optimă.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
11 din 238 În finalul acestui capitol am expus și analizat din punct de vedere conceptual
și al mediului opera țional mobilitatea în operațiile de stabilizare și reconstrucție
pentru a clarifica și stabili misiunile în cadrul acestor operații. Am abordat
caracterul multinațional și forțele participante în operațiile de stabilizare și
reconstrucție. Pornind de la ac tualele tranformări care se produc la nivelul Alianței
ne-am propus să aprofundăm rolul și misiunile specifice de mobilitate în opera țiile
de stabilizare și reconstrucție, precum și necesitățile de dezvoltare a structurilo r de
geniu naționale în vederea re alizării interoperabilității cu structuri similare NATO.
Capitolul 3, „Contramobilitatea trupelor”, are ca temă de analiză detalierea
conceptului de contramobilitate, implicațiile acestuia asupra luptei armate,
procedurile de realizare a ace stuia ca misiun i specifice a sprijinului de geniu.
Pornind de la acest considerent, în prima parte a acestui capitol am prezentat
concept ul de contramobiltate și l -am analizat din punct de vedere al modului cum
acesta influențează , în aceiași măsură ca mobilitatea legile , principiile luptei
armate, realizând un tablou cu principalele implicații ale raportului mobilitate și
contramobilitate asupra luptei armate.
De asemenea, am aprofund at modificările, tendințele și perspectivele
operaționale ale contramobilității în cont extul transformării structurilor de forțe din
punct de vedere al cantității , performan ței, eficienței, mobilității. Considerăm
deosebit de utilă prezentarea modificărilor, tendințelor și perspectivelor
operaționale ale contramobilității analizând implicați ile asupra acțiunilor militare
desfășurate de forțele Alianței și României în teatrele de operații militare.
S-a dezbătut, aprofundat și analizat rolul, importanța și contribuția
contamobilității în cadrul sprijinului de geniu, pentru p regătirea, desfășura rea și
succesul operațiilor și procedurile de realizarea a acestora de către structurile
militare de geniu din NATO și Armata României. Analiza a constat , în principal,
pe procedurile generale de realizare a misiunilor specifice de contramobilitate. Am
accentuat pe necesitatea întrebuințării structurilor de geniu, de către forțele
luptătoare/participante la misiuni ale Armatei României , pentru realizarea
sarcinilor de contramobilitate în special în operațiile de de stabilizare și
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
12 din 238 reconstrucție /stabilitate ș i sprijin , comparativ cu modul de întrebuințare la maxim
de către structurile din NATO.
În finalul acestui capitol am analizat și expus punctele de vedere din
legislația și literatura militară privind conceptul de contramobilitate și am arătat
importanța v itală în toate formele de luptă și la toate nivelurile și am remarcat că
armate le au toate cam aceleași obiective pentru structurile de geniu, și anume:
satisfacerea nevoilor de sprijin genistic a trupelor; sprijinul direct al trupelor;
specializarea restr ânsă a structurilor .
Capitolul 4 „Mobilitate și contramobilitate operațională în teatrele de
operații ” este cel mai important element de analiză, studiu și de îmbinare a ideelor
prezentate în capitolele anterioare și în care considerăm deosebit de utilă ex punerea
unui punct de vedere privind modul de planificare , organizare și executare a
misiunilor specifice de mobilitate și contramobilitate în operațiile de stabilizare și
reconstrucție .
Am studiat, detaliat și realizat modalitățile de acțiune pentru preg ătirea și
ducerea operațiilor de stabilizare și reconstrucție, concept acceptat la nivel NATO
comparativ cu operațiile de stabilitate și sprijin, legiferate prin legislația Armatei
Romaniei. Am accentuat necesitatea de a prelua conceptul de operații de sta bilizare
și reconstrucție, considerând că acesta este mai complet și permite mandatarea
structurilor militare, în special cele de geniu, pentru participare la misiuni de
reconstrucție.
În cadrul acestui capitol am completat analiza conceptuală a mobilități i și
contramobilității din capitolele anterioare cu procedurilor de acțiune, structuri și
sarcini pentru realizarea misiunilor de mobilitate și contramobilitate în operațiile
de stabilizare și reconstrucție în teatrele de operații multinaționale.
Pentru a avea o imagine de ansamblu asupra comenzii și controlului privind
realizarea mobilității și contramobilității am dezbătut și aprofundat conducerea
sprijinului de geniu în operațiile de stabilizare și reconstrucție. Planificarea și
conducerea mobilității ș i contramobilității le -am analizat având la bază noul
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
13 din 238 concept de planificare al NATO „Directiva de planificare operaț ională
cuprinzătoare” și „Manualul de planificare a operațiilor”.
Aprofundarea elementelor de planificare a sprijinului de geniu și în spec ial
al mobilității și contramobilității a fost determinată de necesitatea de a se evita
sincope în planificarea structurii forțelor pentru misiune și în special a celor de
geniu, pregătirii teatrului de operații pentru introducerea trupelor și nu în ultimu l
rând, extragerea trupelor.
În finalul acestui capitol am prezentat studii de caz cu aspecte privind
realizarea misiunilor de mobilitate și contramobilitate de către structurile de geniu
naționale în operațiile de stabilizare și reconstrucție /stabilitate și sprijin din tetrele
de operații Balcani , Irak și Afganistan.
Am considerat oportun să prezentăm lecțiile învățate desprinse în urma
participării structurilor de geniu în operațiile de stabilizare și reconstrucție și
contribuția românească la îmbunătăți rea conceptelor și procedurilor pe linie de
geniu folosite de Alianță.
Considerăm că teza de doctorat prezintă interes prin prisma faptului că la
nivelul NATO au fost elaborate – „Obiectivele de transformarea a armei geniu
pentru anul 2020”, care implicit vor produce transformări fundamentale și asupra
structurilor și misiunilor de geniu din Armata României. Având în vederea aceste
transformări vom avea posibilitatea să analizăm implicațiile asupra celor două
funcții principale a sprijinului de geniu luptă : mobilitatea și contramobilitatea.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
14 din 238
– pagină albă –
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
15 din 238
CAPITOLUL 1.
TEATRELE DE OPERAȚII MULTINAȚIONALE
ÎN CONTEXT ALIAT
Participarea armatei române în teatrele de operații multinaționale a
reprezentat pentru România benefi cii și oportunități atât din punct de vedere
politic, economic, dar și din punct de vedere militar și este esențial ca acestea să fie
analizate și fundamentate.
Forțele militare românești participă în teatrele de operații multinaționale de
peste 24 ani și au acționat sub mandate NATO, ONU, OSCE și UE.
Caracteristicile fiecărui tip de operație determină mărimea, structura și
componența forței, precum și capabilitățile sale și necesitățile de susținere. Pe
lângă aceasta, o forță poate fi determinată și de ca racteristicile teatrului de operații
în care acționează.
În timp, operațiile militare desfășurate în teatre, precum Balcani, Irak sau
Afganistan, au tranzitat din zona operațiilor clasice, de luptă propriu -zisă, în care
accentul cade pe acțiunile cinetice , către operații de impunere a păcii, operații de
stabilitate, unde accentul se pune pe acțiuni non -cinetice, cum ar fi: acțiunile
CIMIC, acțiuni de tip KLE (Key Leader Engagement – contacte cu liderii
principali) sau acțiuni complexe de reconstrucție post -conflict.
Noile abordări în domeniul operațiilor mutinaționale, rezultate desprinse din
ultimii ani de participare a forțelor militare NATO și românești în diferite teatre de
acțiuni militare și din lecțiile învațate, determină reanalizarea conceptelor
referitoare la teatrele de acțiuni militare.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
16 din 238 1.1. Mediul de securitate. Premize și oportunități politico -militare,
strategice și operaționale
Mediul de securitate complex al ultimilor ani este un cadru extrem de
dinamic și fluid, în care instabilitatea ș i rata mare a schimbărilor sunt tot mai
evidente. Analiștii remarcă transformări profunde în toate domeniile existenței
sociale, inclusiv în planul mediului de securitate, unde s -au înregistrat apariția și
dezvoltarea unor fenomene noi , ca: terorismul, tra ficul de persoane, de materiale
strategice, migrația, scăderea drastică a resurselor naturale, poluarea mediului,
încălzirea îngrijorătoare a climei etc. Acestă evoluție aparent surprinzătoare, este
previzibilă pentru majoritatea analiștilor, la momentul a ctual în care multe națiuni
ale lumii aderă la valorile democrației și ale economiei de piață, creând noi
oportunități pentru realizarea unei păci durabile.
1.1.1. Caracteristicile mediului de securitate contemporan
Parteneriatele strategice pe probleme de securitate – dezvoltate, în prezent,
de marii actori și adversari ai perioadei Războiului Rece – nu au putut împiedica
multiplicarea tensiunilor economice, cauzate de reducerea resurselor, de criza
economică mondială, de problemele etnice, sociale și de mediu, care generează
mereu instabilitate.
Analizând problematica organizațiilor internaționale de securitate, a rezultat,
la nivelul acestora, în perioada de referință, o redimensionare de rol, cu un accent
deosebit pe dimensiunea globală a securității.
În privința NATO – North Atlantic Treaty Organization , raporturile cu
Federația Rusă relevă continua tensionare a relațiilor stabilite între cei doi actori
internaționali, o puternică deteriorare a legăturilor bilaterale, până la atingerea,
recentă, a ce lui mai scăzut nivel al lor de la încheierea Războiului Rece. O
asemenea stare s -a acutizat și mai mult în urma:
– conflictului dintre Rusia și Georgia, țară care a fost menționată, la Summit –
ul NATO de la București ( anul 2008), ca o posibilă candidată la aderare;
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
17 din 238 – controlului rutelor de transport al hidrocarburilor caspice și dorința
Federației Ruse de a -și recâștiga statutul pierdut prin destrămarea Uniunii
Sovietice;
– apari ția unor elemente noii ale politicii ruse, o politică ce aduce în prim
plan inc lusiv forța armată și crește masiv, în ultimul timp, cheltuielile militare, care
trimite unități ale forței nuclear -strategice sau strategice ruse de la Polul Nord până
în America Latină, în misiuni de exercițiu comune sau în comun cu armatele unor
state d e pe alte continente;
– întreruperii furnizării de energie către unii din vecini;
– amenințarea cu instalarea de sisteme antirachetă în zona Kaliningrad, ca
replică la acceptul unor state europene membre NATO de a găzdui pe teritoriile lor
elemente ale s cutului american antirachetă;
– eforturilor de a -și spori influența și controlul asupra unor state foste
sovietice din Europa de Est și Asia.
În acest context, statele membre NATO au ajuns la un acord privind reluarea
„condiționată“ și „progresivă“ a cont actelor cu Rusia, care ar putea permite
deschiderea unor rute alternative pe teritoriul său pentru aprovizionarea forțelor
NATO din Afganistan. O poziție asemănătoare a adoptat și UE, care, încercând o
îmbunătățire a relațiilor cu Moscova, a hotărât să tri mită în Georgia o comisie de
anchetă asupra originilor și derulării conflictului, pentru a determina ansamblul de
cauze posibile ce au stat la baza războiului de 6 zile ruso -georgian (01.08 –
16.08.2008, 07.08 – 12.08. 2008 interven ția armatei ruse, 12 .08.2 008 se semneaz ă
acordul de pace).
Rusia și China cele două puteri majore din spațiul euro -asiatic sunt factori
cheie pentru statele membre NATO.
Statele din Caucaz și din Asia Centrală formate în urma dezmembrării
Uniunii Sovietice rămân o potențială surs ă de instabilitate și incertitudine.
Instabilitatea din Ucraina sau restrângerea suveranității sale ar putea readuce
în discuție securitatea și interesele tuturor statelor din zonă.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
18 din 238 Orientul Mijlociu și Orientul Apropiat sunt un foc nestins. Sursele de
tensiuni nu au fost încă dezamorsate.
Tensiunile din Peninsula Coreeană , ca și cele dintre unele din noile centre
de putere la nivel regional, cum sunt India și Pakistanul, duc la evoluții
imprevizibile și finalități incerte.
Din punct de vedere al securită ții Europa Centrală reprezintă un spațiu
coerent. Formula constituirii Identității Europene de Securitate și Apărare (E.S.D.I.
European Security and Defence Identity) în cadrul NATO vizează reconcilierea
unei noi mari autonomii europene pe probleme de secu ritate și apărare, păstrându –
se legătura transatlantică.
Peninsula Balcanică reprezintă o graniță între culturi, religii, mentalități,
ideologii și sfere de influență, pe cât de multiple și individualizate, pe atât de
diversificate și intercondiționate.
În momentul de față cele mai profunde amenințări la adresa securității
actuale se manifestă în domeniul nonmilitar și sunt caracterizate de agresiuni
informaționale, presiuni politico -diplomatice și tehnologice, agresiuni economico –
financiare, acțiuni infor matice ostile, culegere de informații și dezinformare,
acțiuni psihologice , influențare cultural ă, migrațiune cu efecte destabilizatoare.
1.1.2. Riscuri și amenințări versus oportunități de contracarare în noul
context de securitate
Actualmente la adresa securită ții naționale a României, sunt identificate
următoarele amenințări și riscuri1: acțiunile destabilizatoare, perpetuarea
conflictelor înghețate din regiunea Mării Negre și instabilitatea din Balcanii de
Vest, distorsiunile de pe piețele energetice, amenințările cibernetice, terorismul,
proliferarea armelor de distrugere în masă și a vectorilor purtători, acțiunile
informative ostile, instabilitatea regională, nerealizarea obiectivelor de dezvoltare
1 Strategia națională de apărare a țării pentru perioada 2015 – 2019 , O Românie puternică în
Europa și în lume, București, 2015.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
19 din 238 ale României, riscuri de natură socială, radicalizar ea entităților extremiste,
criminalitatea transfrontalieră și traficarea ilegală de armament convențional.
În contextul transformării mediului internațional de securitate, în primul
rând prin apariția și multiplicarea noilor tipuri de riscuri și amenințări prezentate
anterior, România a acordat o atenție sporită asigurării securității naționale prin
identificarea și dezvoltarea unor mijloace și instrumente coerente de combatere și
contracarare a acestora. În acest sens, se au în vedere două dimensiuni major e: pe
de o parte, intensificarea cooperării la nivel intern între instituțiile cu atribuțiuni în
domeniu, precum și dezvoltarea unor căi de acțiune specifice, iar, pe de altă parte,
cooperarea permanentă cu structurile și instituțiile internaționale specia lizate în
sensul eficientizării eforturilor de combatere a unui spectru larg de riscuri și
amenințări.
În domeniul politicii externe pot fi identificate o serie de modalități de
acțiune și căi de diminuare a vulnerabilităților și creșterii gradului de secu ritate
națională: participarea responsabilă la activitățile și procesele decizionale ale
Alianței Nord -Atlantice, precum și la misiunile internaționale sub egida NATO;
dezvoltarea de relații privilegiate cu țările UE, precum și a Parteneriatului Strategic
cu SUA.
În ceea ce privește domeniul apărării naționale , armata română se află într –
un proces de redefinire, redimensionare și restructurare care are ca scop final
crearea unei armate de dimensiuni mici, mobile, capabilă să desfășoare o gamă
largă de misiu ni. Ca membru NATO, România va trebui să dispună de o armată
modernă și bine instruită, care să poată desfășura, alături de ceilalți aliați, acțiuni
vizând reglementarea diferendelor internaționale, prevenirea conflictelor,
gestionarea crizelor și apărarea colectivă. Principalele măsuri vizate, în domeniul
apărării naționale, în ceea ce privește combaterea riscurilor și amenințărilor, sunt:
întărirea capacității de descurajare, prin realizarea și menținerea unei forțe militare
moderne și credibile, dotată c u tehnică și echipament militar modern și deservită de
personal profesionalizat, cu o pregătire adecvată; constituirea în cadrul forțelor
armate a instrumentelor operaționale moderne, capabile să permită României să ia
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
20 din 238 parte activ, ca membru cu drepturi de pline, la eforturile Alianței Nord -Atlantice și
ale organismelor internaționale care vizează reglementarea diferendelor
internaționale, prevenirea conflictelor, gestionarea crizelor și apărarea colectivă,
precum și participarea la operațiunui militare mult inaționale în sprijinul păcii, la
întărirea încrederii și stabilității în Europa Centrală și de Sud -Est, la acțiuni cu
caracter umanitar și alte activități militare.
În domeniul contracararii amenințării teroriste , a fost adoptată Strategia
națională de pr evenire și combatere a terorismului2.
În concluzie, putem afirma că există o strânsă legatură între cele două
dimensiuni – internă și externă – iar o strategie coerentă pentru contracararea
amenințărilor la adresa securității nationale depinde de buna func ționare a acesteia.
Gestionarea acțiunilor naționale în domeniul securității are la bază un ansamblu de
legi și documente fundamentale, printre care: Constituția României3, Strategia
Națională de Apărare a Țării pentru perioada 2015 – 20194, Strategia Mili tară a
României5, Carta Albă a Apărării6. Noile riscuri ce vizează securitatea și valorile
societății românești generează schimbări în structura și modul de funcționare a
instituțiilor cu atribuțiuni în domeniu (Minsiterul de Interne, Serviciul Român de
Informații, Serviciul de Informații Externe) care trebuie să fie în masură să facă
față acestor noi provocări și amenințări.
1.1.3. Obiective și direcții de acțiune în domeniul politicii naționale,
europene și euroatlantice de securitate și ap ărare
Actuala arhitectură de securitate Europeană reflectă trăsăturile esențiale ale
mediului geopolitic în care se derulează: tranziția către sistemul internațional
multipolar, competiția între puteri în spațiul euroatlantic pentru redistribuirea
rolurilor; adâncimea integrării în U.E.; tentativele Federației Ruse de a menține
2 Strategia națională de prevenire și combatere a terorismului , Bucuresti, 2002.
3 Constituția României , București, 1991, revizuită 2003.
4 Strategia Națională de Apărare a Țării pentru perioada 2015 – 2019 , București, 2015.
5 Strategia Militară a României , București, 2016.
6 Carta Albă a Apărări i, Buc urești, 2016.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
21 din 238 statutul de mare putere pe arena mondială și de a ocupa poziții cheie în structurile
europene de securitate.
Obiective și direcții de acțiune în domeniul politicii naționale de securitate
și apăr are a României
Politica de apărare națională a României este determinată, în mod obiectiv,
de evoluțiile politice, economice, sociale și culturale care au loc pe plan intern și
extern. Sunt doi factori relevan ți ce pot afecta politica de apărare a României pe
plan intern. Primul ar fi cel economico -financiar care poate genera riscuri în
situa ția creată de constrângerile bugetare impuse de criza economică și financiară,
astfel existând posibilitatea apari ției unor dificultăți de finanțare a domeniului
apărăr ii. Cel de al doilea poate fi și o consecin ță a celui dintâi și anume acumularea
unor restanțe succesive în îndeplinirea obiectivelor din domeniul apărării –
amânarea acestora determină suprapunerea termenelor de îndeplinit, fapt care
conduce la perspectiv a creșterii nevoii de finanțare.
Obiectivul strategic în domeniul apărării naționale îl reprezintă dezvoltarea,
la un nivel ridicat, a capacității de decizie și acțiune a organismului militar,
adaptarea cadrului legislativ, în vederea afirmării intereselor României și
valorificării oportunităților, în cadrul comunității europene, euro -atlantice și
internaționale.
Direcțiile de acțiune în domeniul apărării naționale necesare pentru
implementarea obiectivelor sunt: eficientizarea procesului de planificare a a părării;
adaptarea cadrului legislativ care să corespundă noilor realități instituționale și
mediului de securitate intern și extern privind domeniul apărării naționale și
sistemul militar; continuarea revizuirii structurii de forțe și a procesului de
operaționalizare; dezvoltarea elementelor de infrastructură; crearea unor structuri
de comandă și control flexibile; pregătirea forțelor proprii pentru misiuni clasice și
neconvenționale; realizarea unui cadru comun de acțiune la nivelul tuturor
structurilor i mplicate în procesul de înzestrare, modernizare și operaționalizare a
forțelor; stimularea producției interne și adaptarea capacităților existente ale
industriei de apărare autohtone la cerințele Armatei și standardele NATO și UE;
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
22 din 238 menținerea și dezvoltarea unei componente a cercetării tehnico -militare ca sursă de
consultanță științifică a Armatei; dezvoltarea cooperării internaționale reciproc
avantajoase în realizarea sistemelor de armamente și valorificarea oportunităților
oferite de mecanismele instituți onale în cadrul NATO și UE, în domeniul
înzestrării; implementarea noului model de management al resurselor umane care
să permită dezvoltarea sistemului motivării profesionale; valorificarea superioară
în folosul instituției militare a imobilelor și terenu rilor disponibilizate în urma
procesului de transformare; adaptarea organizatorică a structurilor financiar –
contabile și de planificare la noile cerințe operaționale; crearea unui sistem logistic
integrat, structurat pe fluxuri de distribuție; dezvoltarea capacităților de culegere,
prelucrare și diseminare a informațiilor militare pentru asigurarea sprijinului
decizional în domeniul politico -militar; prelucrarea și realizarea produselor
informative și diseminarea acestora către autoritățile decizionale nați onale, aliate și
partenere în acord cu rolul, locul și misiunile specifice domeniului informații
pentru apărare.
1.2. Teatrele de operații multinaționale – oportunitate politico -militară,
strategică și operațională la nivel național
Așa cum orice acțiune militară presupune o desfășurare în timp, tot așa ea
presupune și o desfășurare în spațiu. Acest element a avut, are și va avea un rol
esențial în pregătirea și ducerea acțiunilor militare. Aprecierea lui corectă asigură
în mare măsură, în combinație cu ce lelalte elemente, succesul unei acțiuni militare
sau, dimpotrivă, poate conduce la insucces, în cazul minimalizării importanței
acestuia.
1.2.1. Considerații și aprecieri privind necesitatea teatrelor de operații
multinaționale
Importanța spa țiului, în raport cu fenomenul militar, a fost recunoscută din
cele mai vechi timpuri. Sun Tzî7 afirma acum mai bine de 2500 de ani :
„…componentele artei războiului sunt: în primul rând aprecierea spațiului
7 Sun Tzî n.c. 544 î.Hr. – d. 496 î.Hr.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
23 din 238 (suprafața, întinderea, lungimea); în al doilea rând, evalu area cantitativă
(volumul); în al treilea rând, calculele (numărul); în al patrulea rând,
comparațiile (greutatea); și în al cincilea rând, șansele victoriei. Aprecierea
spațiului este în funcție de teren; cantitățile decurg din aprecierea spațiului, cifre le
din cantități, comparațiile – din cifre și victoria – din comparații”8.
În zilele noastre se manifestă două tendințe majore cu privire la spațiul de
luptă : datorită nivelului la care a evoluat omenirea în general, am putea fi tentați pe
de o parte să mi nimalizăm rolul acestui factor (spa țiului de luptă), considerând, în
mod eronat în aprecierea noastră, că având la dispoziție forțe foarte bine instruite și
înalt specializate, precum și mijloace de luptă dintre cele mai performante, acestea
pot acoperi ar ii din ce în ce mai extinse, iar pe de altă parte, datorită evoluției
strategiei, artei militare și tacticii, a gândirii militare în general, să maximizăm
importanța spa țiului de luptă.
În realitate, apreciem că, în ciuda evoluțiilor și tendințelor aminti te, că
spațiul va influența în mod decisiv și pe viitor orice acțiune militară, însă de multă
vreme s -a renunțat la cucerirea „fizică” a acestuia în totalitate, ca și criteriu esențial
privind victoria militară – abordarea operațiilor militare prin prisma unor concepte
moderne, precum Războiul Bazat pe Rețea și, îndeosebi, Operațiile Bazate pe
Efecte, sunt edificatoare în acest sens.
S-a constatat că este de ajuns, pentru îndeplinirea scopului (militar) propus –
înfrângerea voinței adversarului – să se iden tifice și apoi să se cucerească
(nimicească, distrugă, elimine – în funcție de situație) acele elemente care îl fac pe
acesta să -și recunoască înfrângerea, din punct de vedere militar.
Astfel, putem distinge, în prezent, între noțiunile de „ teatru (regiune , arie)
de război ” – ceea ce reprezintă spațiul în care beligeranții pregătesc și desfășoară
ostilitățile, de fapt teritoriul beligeranților, și cea de „ teatru de operații ” – ceea ce
reprezintă spațiul în care au loc în mod nemijlocit conflictele militare.
Revenind însă la problema spațiului, acesta reprezintă cadrul și, în același
timp, suportul de desfășurare pentru acțiunile militare. Delimitarea acestuia este
8 Sun Tzî , Arta războiului , Editura militară, București, 1976, p.43.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
24 din 238 făcută de o serie de repere importante, iar locul concret al acțiunii militare în
spațiul geog rafic este o urmare firească a scopurilor politice, urmărite de fiecare
stat, grupuri de state, alianțe sau coaliții. Aceste delimitări, marchează în fapt
împărțirea zonelor de influență la nivel regional, zonal sau global între marile
puteri ale lumii și sunt denumite teatre de operații (acțiuni) militare. Funcție de
interesele strategice proprii, fiecare stat își delimitează, de regulă, încă din timp de
pace, propriul teatru de operații, pe care, în timp de război, îl va folosi pentru
prezervarea drepturi lor și intereselor fundamentale.
Dimensiunile teatrelor de operații, cantitatea și calitatea forțelor și
mijloacelor dispuse în acestea, condițiile naturale, infrastructura și mediul specific
(terestru, maritim, aerian, cosmic) au influențe definitorii as upra dimensiunilor
acțiunilor militare întrunite, preconizate a se desfășura în acestea. Determinant
pentru teatrul de operații militare este teatrul de război . Încercând o relaționare
între cele două noțiuni, de tip parte -întreg, teatrul de război reprezi ntă întregul, iar
teatrul de operații militare, la toate nivelurile sale, parte a acestuia. În delimitarea
teatrului de război avem în vedere nu numai zona în care se duc operațiile
(acțiunile) militare propriu -zise, ci și spațiul în care se fac pregătiri le în vederea
acestora – mobilizarea și concentrarea trupelor, pregătirea lor pentru război,
dislocarea diferitelor depozite, acumulări de materiale. Prin urmare, noțiunea de
teatru de război cuprinde nu numai un teritoriu favorabil pentru ducerea luptei
armate sau a altor operații (de exemplu, cele din spectrul operațiilor de stabilitate,
sprijin, tranziție și reconstrucție), ci un spațiu mai mare, în cadrul căruia se
desfășoară și o serie de activități ce trebuie să aibă loc, deopotrivă – înainte de
decla nșarea conflictului armat, în sprijinul nemijlocit al acestuia, dar și după
încheierea propriu -zisă a conflictului armat. În literatura de specialitate
contemporană teatrul de operații militare este definit în diverse modalități și în
termeni diferiți, ast fel:
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
25 din 238 „Partea din teritoriul beligeranților, determinată de elemente geografice
distincte, unde se desfășoară acțiunile militare”9.
„Partea din teritoriul părților beligerante, delimitată de elemente geografice
caracteristice, unde se desfășoară acțiuni mil itare cu caracter violent și non –
violent”10.
„…întinderea geografică cu un relief variat care cuprinde mai multe direcții
strategice și operative, și în care se desfășoară acțiunile militare, pe uscat, pe mare
(ocean) și în spațiul aerian ale părților be ligerante”11.
Teatrul de operații, pe lângă elemente de natură fizică, conține și o serie de
elemente care țin de domeniile cognitiv și informațional în care acționează cei care
decid, precum și mijloacele de achiziționare a cunoștințelor și transmitere a
acestora. În acest fel se realizează saltul de la spațiul de luptă la mediul
operațional. Dimensiunile spațiale ale teatrelor de operații militare sunt
condiționate, în opinia majorității specialiștilor militari, în principal, de
următoarele elemente: valoa rea probabilă a forțelor beligerante ce vor fi angajate;
scopurile strategice urmărite; adâncimea probabilă a acțiunilor militare; unele
elemente geografice importante (munți, fluvii, mări interioare, lacuri mari, litoral
maritim, centre și obiective socia l economice etc.); raza de acțiune a mijloacelor de
luptă care pot fi folosite la distanțe mari; interesele strategice ale actorilor în zona,
regiunea sau continentul respectiv.
Se impune analiza dimensiunilor spațio -geografice ale teatrelor de operații în
abordarea acțiunii militare, deoarece acestea constituie „ dimensiuni potențiale”
pentru acțiunile militare întrunite. De -a lungul timpului, teatrele de operații au
evoluat continuu, ajungând ca, în ultimele conflicte militare, să cuprindă zone
continental e, maritime, oceanice sau, de cele mai multe ori, zone mixte.
9 Doctrina acț iunilor întrunite ale Forțelor Armate , Tipografia Militară a M.Ap.N., București,
2001, p.88 .
10 Vasile MARIN, Elemente de analiză geopolitică și geostrategică a spațiului , Editura Fundația
Dacia, Universitatea Sextil Pușcariu, Brașov , 2000, p. 216 .
11 Arcadi e PRUTEANU, C -tin ZAMFIRESCU, Corneliu SOARE, Dumitru I.DUMITRU, Emil
IEPURE, Ghe.LOGOFĂTU, Mihai VASILIU, Teodor PERJU, Toma GRAMA, Elemente de
strategie militară , Editura Militară, București, 1975, p.205.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
26 din 238 Concomitent cu creșterea dimensiunilor spațiale ale teatrelor de acțiuni militare în
trecut, un mare accent s -a pus pe creșterea caracterului distructiv și neselectiv, pe
suprafețe întinse, a ac țiunilor militare. Aceste remarci pot fi argumentate cu
exemple concrete privind dimensiunea teatrelor de acțiuni militare din primul și al
doilea război mondial, dar și din analiza conflictelor din perioada războiului rece
sau post război rece.
Dacă în Pr imul Război Mondial, dimensiunea spațială a acțiunilor militare,
se ridică la nivel continental și zonal, fără însă a se putea vorbi de o integrare
acțională a acestora datorită posibilităților tehnice reduse de la vremea respectivă,
cel de -al doilea războ i mondial dublează sau chiar triplează dimensiunea teatrelor
de operații și, implicit, a teatrelor de război. După cel de -Al Doilea Război
Mondial, cursa înarmărilor, trăsătură dominantă a războiului rece, a cunoscut un
ritm de dezvoltare fără precedent. A cest lucru a condus la extinderea dimensiunilor
teatrelor de operații la dimensiuni planetare. Odată cu cucerirea cosmosului, globul
pământesc nu mai are dimensiuni necunoscute, iar dimensiunea spațială a
acțiunilor militare și a teatrelor nu mai cunosc li mitări la nivelul Pământului.
Limitările, dacă mai se poate vorbi în acești termeni, vor avea dimensiuni atât cât
impune necesitatea optimă pentru dobândirea succesului.
Caracteristicile dimensionale, fizico -geografice ale teatrului de opera ții,
condițione ază într -o mare măsură forma acțiunilor de luptă adoptate, lărgimea și
adâncimea dispozitivului, aliniamentele și misiunile stabilite, direcțiile de acțiune,
cursurile acțiunilor. Teatrul de acțiuni militare poate fi particularizat și de tipul
războiului – de apărare, ofensiv, de coaliție, de alianță, național, regional, zonal,
mondial etc.
Factorii tehnico -militari determină în cadrul teatrului de opera ții,
posibilitățile desfășurării unor acțiuni de mică sau mare amploare. Exploatarea la
maximum a posibi lităților tehnicii este foarte mult condiționată de infrastructura
teatrului de opera ții: căi de comunicație, rezerve de carburant, alimente, baze de
mentenanță, legături de comunicații, rețele informatice, informaționale,
aeroporturi, porturi etc.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
27 din 238 Ultimel e conflicte armate au scos în evidență noi fizionomii ale teatrelor și
acțiunilor militare datorită profundelor mutații care au avut loc în evoluția gândirii
militare (Războiul Bazat pe Rețea și Operațiile Bazate pe Efecte reprezintă
elemente concludente c are justifică această afirmație), a mijloacelor de ducere a
luptei, a sistemelor de comandă -control, a tuturor sistemelor care asigură logistica
acțiunilor militare.
Teatrul de operații a suferit o rarefiere a acțiunilor violente și o reducere a
dimensiuni lor acestora , strict limitate la domeniul primar (instalație, tanc, tun,
radioreleu, antenă etc.), care însă este decisiv în asigurarea funcționalității unui
ansamblu sistemic. Conținutul și dimensiunea teatrelor de acțiuni militare sunt
determinate în afa ră de factorii geografici și geofizici și de elementele componente
ale acestuia – direcțiile (strategice, operative, tactice), obiectivul strategic,
aliniamentele strategice, adâncimea, lărgimea. Teatrul de operații este un factor de
maximă importanță care potențează amploarea și implicit dimensiunea spațială a
acțiunilor militare. Criteriul de bază pentru delimitarea acestuia îl constituie
gruparea și dispunerea existentă de forțe și mijloace ale adversarilor probabili.
Problematica teatrului de operații, a rămas și va continua să rămână de actualitate.
Astfel, spațiul terestru și maritim al globului este împărțit de marile puteri globale
și regionale, în numeroase teatre de operații în cadrul cărora sunt staționate grupări
de forțe militare, care în orice moment pot declanșa acțiuni militare de nivel
strategic.
Dispunerea forțelor în teatrele de operații, funcție de interesele strategice ale
unor state sau alianțe, pot extinde la dimensiuni nelimitate amploarea acțiunilor
militare. O importanță decisivă pen tru asigurarea viabilității teatrelor de acțiuni
militare, o constituie operaționalizarea infrastructurii acestora și pregătirea pentru
declanșarea și desfășurarea acțiunilor militare întrunite.
Experiența acumulată prin participarea forțelor românești la misiuni alături
de aliații din NATO contribuie permanent la îmbunătățirea angajării forțelor și la
perfecționarea sistemului relațiilor de comandă și control în teatrele de operații
multinaționale. De asemenea, determină așezarea pe fundamente solide a
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
28 din 238 conceptelor, doctrinelor care au aplicabilitate în domeniul angajării forțelor și
modului de acțiune a acestora în cadrul teatrelor de operații multinaționale.
În continuare propun o trecere in revista a literaturii militare din România,
precum și cea care ap arține NATO și face referire la organizarea teatrelor de
operații.
Pe timpul participării forțelor Armatei României în diferite teatre de operații
organizarea elementelor ariei de responsabilitate din cadrul unui teatru de operații
s-a realizat și se reali zează pe baza unor proceduri de operare.
În urma participării forțelor militare românești la misiuni în teatrele de
operații și ținând cont de importanța spațiului în succesul acțiunilor militare
considerăm că este necesar revizuirea și completarea cadrulu i conceptual, referitor
la teatrele de operații și angajarea forțelor, prin implementarea noilor concepte
NATO adoptate sau dobândite în urma experiențelor acumulate.
Apreciem ca revizuirea și completarea cadrului conceptual să se realizeze în
următoarele direcții: elaborarea unor instrucțiuni, publicații care să implementeze
și să detalieze organizarea, comanda, controlul și repartizarea resurselor în cadrul
teatrelor de acțiuni militare multinaționale în conformitate cu noile concepte ale
NATO și din țăr ile membre ale Alianței; analizarea din punct de vedere a
organizării teatrelor de acțiuni militare în funcție de tipul acțiunii militare;
implementarea lecțiilor învățate referitoare la organizarea teatrelor de operații în
urma participării forțelor milit are românești la misiuni în teatrele de operații
multinaționale.
1.2.2. Participarea Armatei României în teatrele de operații
multinaționale
Romania a dezvoltat o politică pragmatică și o reformă desfășurată în ritm
susținut în domeniul militar. Acest pr oces a asigurat valorificarea la maxim a
potențialului militar al statului român.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
29 din 238 În anul 2016, România participă la misiuni sub egida NATO cu un număr
mare de militari, angajați într -un spectru larg de misiuni, cu un nivel foarte ridicat
de risc, contrib uind la îndeplinirea misiunilor și obiectivelor stabilite, astfel:
Forța Internațională de Asistență pentru Securitate (ISAF) – Participarea
României la ISAF este fundamentată prin Hotărârea nr. 38 din 21 decembrie 2001
a Parlamentului României, care acord ă Guvernului împuternicirea de a stabili
forțele, mijloacele, finanțarea și condițiile în care se va asigura această participare.
Batalioanele de manevră au în compunere plutoane geniu sprijin general și echipe
EOD (Explosive Ordnance Disposal) cu misiuni foarte clare de sprijin genistic.
Misiunea NATO de Pregătire – Irak (NTM -I)– Decizia de a înființa NTM -I a
fost luată de șefii de stat și de guvern reuniți la Summit -ul NATO de la Istanbul,
din 2004, ca urmare a unei solicitări a guvernului interimar iraki an. România a
sprijinit misiunea Coaliției Multinaționale în IRAK începând cu 2003, pe timpul
operației „ANTICA BABILONIA”, cât și ,,IRAQI FREEDOM, executând misiuni
de tipul operațiilor non -articol 5 de răspuns la criză. În perioada iulie 2003 – martie
2009 au fost dislocate și au executat misiuni în IRAK, un Batalion de Manevră, o
Compania de Poliție Militară (iulie 2003 -august 2006), un Detașament Medical
(noiembrie 2004 -iunie 2009), un Detașament de Geniu (iulie 2003 -septembrie
2006) și o Companie Ap.CB RN (aprilie -noiembrie 2003).
Operațiunea KFOR – Angajamentele armatei române în teatrul de operații
Balcani au constat în executarea de misiuni de menținerea păcii cu o participare
importantă de forțe: Bosnia și Herțegovina – Detașament național de Geniu
„BOSNIA” (1995 – 2006); Detașamentul Român -Olanda, care a executat, sub
control operațional olandez, activități specifice de transport în cadrul misiunii
ALTHEA; Plutonul de poliție militară, în cadrul Unității Integrate de Poliție (IPU)
din subordinea EUFOR HQ, dislocat la Sarajevo (2000 -2007); Kosovo –
Detașamentul „ROFND” participă la misiuni de menținere a păcii sub comanda
Task Force „AQUILA”.
Operațiunea Active Endeavour (OAE) – România participă la această
operațiune din anul 2005.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
30 din 238 1.2.3. Elemente de o portunitate politico – militară, strategică și
operațională , la nivel național , în urma participării Armatei României în
teatrele de operații multinaționale
Considerăm că dislocarea și participarea forțelor armate în teatrele de
operații multinaționale, tr ansformarea conceptelor clasice de apărare în politici
expediționare și lărgirea rolului și misiunilor Armatei României au contribuit, în
cadrul strategiilor naționale în domeniul securității, la conturarea treptată a unui
nou profil strategic al României și la realizarea unor oportunități pe mai multe
planuri:
În plan politic: consacrarea apartenenței României la comunitatea țărilor
democratice din aria euro -atlantică; participarea nemijlocită la procesul de decizie
în domeniul securității și apărării din spațiul european; obținerea de garanții de
securitate.
În plan economic: stimularea creșterii economice; extinderea accesului
industriei românești la tehnologii occidentale restricționate din domeniul industriei
de apărare și IT pentru aplicații militare s au duale (civile și militare); crearea de
baze militare NATO pe teritoriul României aduc avantaje agenților economici.
În plan militar: stimularea reformei militare și modernizării armatei;
sporirea capacității de apărare a țării; facilitarea tranziției l a o armată modernă;
participarea directă la procesul de decizie militară în cadrul planificării și
desfășurării operațiilor conduse de NATO; instruirea forțelor proprii în medii
climaterice diferite și cu ostilitate reală; testarea sistemelor de armă și te hnicii în
condiții reale; câștigarea experienței în cooperarea cu aliații, partenerii și
autoritățile civile din alte state.
Concluzionăm prin a arăta necesitatea studierii, analizei și elaborării unor
instrucțiuni privind organizarea teatrelor de operați i multinaționale, având în
vedere experința participării Armatei României în teatrele de operații
multinaționale din Balcani, Irak și Afganistan alături de NATO și noile concepte
din acest domeniu.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
31 din 238 De asemenea, apreciem că este esențială cunoașterea elemen telor și modului
de organizare a unui teatru de operații multinațional în vederea continuării
cercetării științifice, care are ca scop principal realizarea principalelor misiuni ale
sprijinului genistic, mobilitatea și contramobilitatea, într -un teatru de operații
multinațional.
Din analiza participării Armatei României în teatrele de operații
multinaționale, apreciem că angajarea structurilor de geniu (cu peste 3000 de
militari) au avut un rol la fel de important alături de celelalte structuri ale Armatei
României, în special prin participarea la misiunile de stabilizare și reconstrucție.
1.2.4. Lecții învățate în teatrele de operații multinaționale
Cu aproximativ 65.000 militari desfășurați în cinci operațiuni militare
diferite, Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) desfășoară
angajamente complexe în șase zone de operații cu caracteristici specifice, în
condiții extrem de diferite, în întreg spectrul de război asimetric. Nu a fost
niciodată mai clară natura expediționară a Alianței, ca furniz or de securitate și
transformarea acesteia, de la poziția Războiului Rece la apărarea teritorială
exclusivă.
Analizând acțiunile și operațiile NATO în diverse teatre de operații, analiștii
politici și militari au elaborat seturi de rapoarte și lecții învăț ate pentru a oferi
documente actualizate cu privire operațiunile militare curente, pentru continuarea
discuțiilor cu privire la fiecare operațiune în parte, care vor furniza în final,
concluzii generale aplicabile la rolul Alianței în operațiuni posibil viitoare. Privind
aplicabilitatea lecțiilor învățate Jorge Santayana12, în rapoartele sale, face referiri la
faimosul dicton: „cei care uită trecutul sunt sortiți să -l retrăiască”.
Lecții învățate în teatrul de operații din IUGOSLAVIA (1996 – până în
prezent ). În continuare am dori să evidențiem cele mai importante lecții învățate
din teatrul de operații din IUGOSLAVIA, și apoi vom sublinia modul în care
12 Jorge Santayana a fost un filozof, eseist și sc riitor de origine spaniolă. A fost un reprezentat de
seamă al realismului critic al secolului al XX -lea.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
32 din 238 acestea au influențat adaptarea și evoluția NATO. În timp ce determinarea de a
învăța din trecut este un s cop nobil, există și probleme majore în aplicarea acestora.
În primul rând, unele dintre lecții nu se mai aplică. În al doilea rând, multe dintre
lecțiile relevante din Balcani sunt specifice zonei și, prin urmare, aplicarea acestora
se poate realiza în mo d eronat în alte teatre de operații. Lecțiile învățate din
Iugoslavia au avut un rol pertinent atât în revizuirea Conceptului Strategic al
NATO din 1999 și în modul în care se gândește să se pregătească în viitor
operațiile pentru menținerea păcii și de ge stionare a crizelor în diferite teatre de
operații multinaționale.
Lecții tactice ale campaniei aeriene. În primul rând, ar trebui să se mențină
unitatea de comandă în gestionarea crizelor. În cele douăsprezece luni dinaintea
campaniei aeriene, NATO a fost înlocuit temporar în mai multe rânduri de către
Grupul de Contact, care includea și Rusia. Acest parametru în comanda de
gestionare a crizelor în vigoare a schimbat politica, deoarece Rusia nu avea
aceleași obiective ca și NATO. Milosevic, desigur, a fost conștient de acest fapt și,
prin urmare, a fost încurajat să creadă că el ar putea fi un zid de piatră pe o
eventuală soluționare a crizei.
În al doilea rând, optiunea de utilizare a forțelor de la sol a existat doar ca
propunere. Acesta este motivul pentru care s-a introdus o rezoluție, în aprilie 1999,
de autorizare a președintelui SUA de a utiliza toate forțele necesare și alte
mijloace, în cooperare cu aliații pentru a atinge obiectivele din Iugoslavia;
rezoluția care nu a fost însă autorizată. Toate acestea au contibuit într-o oarecare
masură la schimbarea politicii lui Milosevic.
În al treilea rând, s-a constatat că NATO trebuie să își modifice deciziile pe
timpul desfășurării războiului. În primele săptămâni ale războiului când era
necesară unanimita tea pentru direcționarea loviturilor de aviație asupra anumitor
obiective din Iugoslavia a fost necesară reuniunea Consiliului Nord -Atlantic.
Structura existent ă la acel moment s-a dovedit că avea nevoie de mult timp pentru
a genera decizii și de aceea modul de luare a deciziilor a fost modificat în mijlocul
războiului prin delegarea de competențe către comandamentele NATO în vederea
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
33 din 238 sporiri i vitezei de luare a deciziilor. În viitor, probabil necesitatea luării unor
decizii corecte într o unitate de timp minimă în medii de luptă aflate într o continu ă
transformare va impune o reorganizare/reconfigurare a structurilor Aliantei.
În al patrulea rând, s-a constatat că NATO trebuie să își îmbunătățească
canalele de comunicare internă, astfel încât mass -media să nu prezinte eronat date
despre bombardamentele alianței. Mai presus de toate, Alianța trebuie să sublinieze
în mod repetat, diferența fundamentală dintre agresiune premeditată, masacre,
crime de război pe de o parte, și greșelile ocazionale, regretabile.
În al cincilea rând, Organizația Națiunilor Unite nu trebuie să aibă absolut
nici o implicare în comanda unei operațiuni militare condusă de NATO, așa cum
s-a întâmplat în cazul structurii UNPROFOR din Bosnia (02.1992 – 03.1995) .
Lecții învățate la nivel strategic. Prima lecție a Bosniei este că anumite
conflictele regionale reprezintă acum cea mai mare provocare la pacea și
stabilitatea în spațiul euro -atlantic. Acest lucru nu înseamnă că NATO, UE trebuie
să se implice în toate conflictele regionale. Nici n u se sugerează că apărarea
teritoriilor naționale ale NATO nu mai este relevantă.
În aplicarea instrumentelor militare din Bosnia, s -a învățat lecția a doua –
nevoia de flexibilitate militară. Comandamentul, forțele și logistica NATO trebuiau
să fie orien tate către implementarea rapidă într -o zonă de criză, și apoi să fie
pregătite și capabile să se desfășoare pentru perioade lungi de timp în teatru de
opera ții și să efectueze o gamă largă de operații în sprijinul păcii.
Îmbunătățirea comunicării și inter operabilității între aliați atunci când sunt
dislocați în misiuni, precum și implicarea timpurie a țărilor partenere în etapele de
planificare a operațiunilor comune, ne conduc la o a treia lecție – gestionarea unei
crize impune o contribuție cât mai largă a națiunilor. Bosnia a demonstrat cât de
eficient este și ce rezultate poate aduce o largă coaliție. Nouăsprezece state s -au
alăturat Aliaților în Bosnia pentru a ajuta la menținerea păcii.
Lecția patru din Bosnia o reprezintă nevoia pentru o cooperare ef icientă
între instituții. Numai prin aceasta se poate dispune de o gamă completă de
instrumente de gestionare a crizelor – politice, economice și militare. Numai prin
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
34 din 238 colaborarea instituțiilor se pot maximiza competențele și eficiența lor separat.
Această abordare cuprinzătoare este necesară nu doar pentru a închide un conflict.
De asemenea, este necesar să se consolideze pacea care urmează printr -o cooperare
strânsă între părțile militare și civile pentru stabilitatea pe termen lung,
reconstrucție și recon ciliere.
O altă lecție este faptul că Europa trebuie să joace un rol mai vizibil în
menținerea păcii și stabilității pe propriul continent.
Lecții învățate pentru restabilirea guvernului civil în Kosovo. În primul
rând, se simțea necesitatea sporirii vitezei de recrutare și desfășurare de către ONU
a unei forțe internaționale de poliție.
În al doilea rând, Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa
(OSCE) poate îmbun ătăți viteza cu care apeleaz ă imediat la programul său de
instruire a ofițerilor de poliție locali din toate comunitățile etnice. Refacerea
forțelor de poliție etnice integrate în Bosnia și Herțegovina nu a fost un succes
zdrobitor, dar pe parcursul creșterii ritmului de instruire s-a obținut un succes atât
în Mostar, cât și la Pristi na.
În al treilea rând, ONU poate contribui semnificativ la crearea condi țiilor
pentru formarea unui guvern interimar în Kosovo. Comunitatea internațională are
resursele necesare disponibilizarii unor fonduri pentru a construi locuințe de
urgență și a restabili servicii vitale.
În al patrulea rând, procedurile de cooperare dintre ONU, OSCE și UE cu
KFOR au necesitat îmbun ătățiri și/sau clarificari iar rezultatul surprinzător a fost
faptul că populația locală a intrat în posesia unor avize și permise de a deține
armament.
În al cincilea rând, pregătirea î n grab ă a alegerilor din 1996 în Bosnia, a
permis câștigarea alegerilor de către liderii naționaliști care au împiedicat punerea
în aplicare a acordurilor de la Dayton (14 .12.1995). Secretarul adjunct al apă rării
Paul Wolfowitz13 a aplicat această lecție învățată în IRAK, dar a constatat că
13 Paul Wolfowitz, Secretar adjunct al Apărării SUA, în funcție 20 ianuarie 2001 – 1 iunie 2005.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
35 din 238 prelungirea alegerilor și transferarea puterii cu întârziere a avut un efect nefast în
evoluția evenimentelor și stoparea atacurilor asupra forțelor Coaliției.
Lecția șasea în reconstrucția civilă a reprezentat -o stabilirea unui calendar de
„optimist” pentru trupele IFOR și SFOR din BOSNIA.
Lecții învățate în teatrele de operații din IRAK și AFGANISTAN : Operation
Desert Storm 17 January 1991 – 28 February 1991 – primul razbo i din Irak 1991,
Operation Iraqi Freedom 20 March – 1 May 2003 – al doilea război din Irak 2003,
Operation Enduring Freedom 2001 – 2014 – războiul din Afganistan Operation
Resolute Support 2015 – prezent .
Acțiunile militare desfășurate de forțele coaliției și NATO în teatrele de
operații din IRAK și AFGANISTAN se deosebesc fundamental de conflictul
convențional, distincția fiind esențială prin faptul că războiul este unul de gherilă,
de contrainsurgență.
Implementarea cu succes a lecțiilor învățate privind efortul militar,
corespunzător finanțat, de reconstrucție a forțelor de securitate irakiene a permis
astăzi reducerea semnificativă a nivelului trupelor coaliției, pe măsură ce forțele
locale își asumă responsabilitatea pentru securitatea Irakului.
Între 2003 și 2006, în Irak, armatele coaliției și în special cea a SUA au
urmat un proces gradual de învățare. De altfel, este un model standard al
campaniilor de contrainsurgență – armatele convenționale occidentale ajung să
înfrunte insurgențe locale pe care trebuie să învețe cum să le învingă.
Procesul de învățare al armatei americane a fost accelerat de publicarea
Manualului de Contrainsurgență, bazat pe cele mai bune principii și practici
operaționale.
Studiind opiniile unor experți și analiști am constata t că majoritatea lecțiilor
ce pot fi decupate din experiența irakiană și aplicate în Afganistan sunt în mare
parte operaționale și tactice. Pe fond, însă, între cele două teatre de operații există
și diferențe majore: în Irak, forțele coaliției s -au confru ntat cu o insurgență urbană,
în timp ce în Afganistan trebuie să înfrunte o gherilă rurală, localizată preponderent
în centura paștună și alimentată permanent din Pakistan.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
36 din 238 Generic, Irakul a validat lecțiile și principiile modelului de contrainsurgență,
axat prioritar pe securizarea populației civile. Această doctrină consideră că
întregul efort trebuie orientat nu pe eliminarea inamicului, ci în primul rând pe
asigurarea protecției civililor. În ecuația conflictului, actorul principal este
populația, iar e lementul secundar este grupul insurgent, pentru simplul motiv că
acesta din urmă, pentru a supraviețui, are nevoie de o comunitate gazdă. Privat de
sprijinul local, grupul insurgent ar deveni o amenințare mult mai puțin periculoasă,
controlabilă. Astfel, s copul unei operațiuni de contrainsurgență se transformă în
câștigarea loialității și a sprijinului populației locale. „Singura modalitate de a
reduce insurgența la o simplă problemă de aplicare a legii este aceea de a -i limita
bazinul în care înoată; ceea ce înseamnă practic sporirea numărului localnicilor
care sprijină guvernul și coaliția“, spune John Nagl14, unul dintre arhitecții
doctrinei de contrainsurgență a armatei americane. În cele din urmă însă,
loializarea populației depinde de capacitatea de a -i oferi o serie de servicii
„guvernamentale” care să -i asigure o minimă prosperitate economică și socială.
Este exact ceea ce s -a întâmplat în provincia Al Anbar, unde rata șomajului se
ridica la aproximativ 70% și, pur și simplu, o mare parte dintre cei ca re susțineau
insurgența o făceau pentru că erau plătiți. Să nu uităm nici un moment că natura
acestui conflict presupune 20% acțiune militară și 80% o dimensiune politico –
economică, cea de a doua fiind esențială pentru obținerea loialității populației
locale. „Dacă eșuezi să înțelegi natura războiului pe care îl porți, ești condamnat
încă înainte de a trage primul foc de armă. Insurgențele sunt în mod esențial
competiții pentru guvernare”, afirmă Andrew Exum15 (expert în contrainsurgență la
Center for New Am erican Security). Aceasta implică desfășurarea unor operațiuni
diferite de „arta războiului clasic“, specifice guvernării, precum consolidarea
14 John Nagl este un expert în contrainsurgență, a publi cat două cărți despre strategia militară,
este fostul președinte al Center for a New American Security și actualul director al The
Haverford School.
15 Andrew Exum este un savant american din Orientul Mijlociu. În prezent, este asistent secretar
adjunct al apărării pentru Politica din Orientul Mijlociu în guvernul SUA, el este fost ofițer al
armatei SUA ce a participat la revizuirea strategiei americane in Afghanistan sub conducerea
generalului Stanley McChrystal.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
37 din 238 controlului centrului asupra periferiei, coordonarea asistenței economice sau
furnizarea unor servicii de bază ci vililor (electricitate, apă potabilă sau educație).
O primă lecție din Irak a fost faptul că, dacă nu menții teritoriul pe care l -ai
curățat, atunci vei fi obligat să repeți la nesfârșit aceste etape operaționale, pentru
simplul motiv că insurgenții revin imediat după ce te -ai retras. Adesea, insurgenții
îi ucid pe localnicii care au îndrăznit să coopereze cu forțele coaliției pentru
securizarea comunităților lor. În plus, a rezultat necesitatea de a avea suficiente
trupe în teatrul de operații și mai ales de a dezvolta forțe locale loiale guvernului.
Astăzi se încearcă să se aplice aceste lecții în cazul Afganistanului. Această teorie
este susținută de generalul McChrystal16 care a spus foarte clar „că în prezent
suntem supra extinși și că menținem zone fără o importanță strategică în economia
generală a conflictului” .
Referitor la natura conflictului apare o altă lecție identificată. În timp ce
provocarea principală în războiul convențional presupune comasarea puterii de foc
la momentul și la locul potrivit, pentru a distruge forțele inamicului, cheia
succesului în contrainsurgență presupune comasarea informațiilor colectate de la
populația locală pentru a identifica inamicul. O operațiune de contrainsurgență nu –
și poate atinge obiectivele dacă populația loca lă nu este și nu se simte protejată de
insurgență. O populație nesigură nu va furniza niciodată informațiile vitale
referitoare la identitatea insurgenților. Pentru a înfrânge o insurgență trebuie să se
cunoască cine sunt insurgenții – iar pentru a afla ac est lucru, trebuie să se câștige și
să mențină sprijinul populației locale.
O lecție fundamentală învățată în Irak este aceea că m ărimea for ței contează.
Tehnic, contrainsurgența este o problemă de guvernare, de control eficient al
populației. După cum ami ntea un clasic teoretician al contrainsurgenței, David
16 generalul McChrystal (n.14 august 1954 ) este un general american (United States Army ), din
iunie 2009 comandant al trupelor internaționale din Afganistan ISAF (International Security
Assistance Force ), cât și al contingentului militar propriu al Statelor Unite USFOR -A (United
States Forces Afghanistan ). În perioada 2003 -2008 a fost comandant la JSOC (Joint Special
Operations Command ).
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
38 din 238 Galula17: populația este teritoriul pe care se dă lupta. Iar pentru a asigura un control
eficient, proporția ideală este de 20 –25 de contrainsurgenți la fiecare 1.000 de
oameni. Pe fond, colaborarea și loialitatea localnicilor depinde de instituirea unei
balanțe a puterii în favoarea contrainsurgenților. „Colaborarea urmează controlul și
nu invers. Nu poți pur și simplu să îți cumperi inamicii și să controlezi populația.
Numai după ce ai controlul asupra populației și asupra securității sale, la acel
moment vei obține colaborarea oamenilor“, a declarat Andrew Exum. Dacă se
aplică această proporție în cazul Afganistanului, observăm că pentru securizarea
întregului său teritoriu ar fi nevoie de o forță de a proximativ 600.000 de oameni,
ceea ce este mult peste capacitatea economiei afgane de a susține această for ță.
Totuși, insurgența talibană nu amenință în mod egal toate regiunile Afganistanului,
ci este localizată în zona triburilor paștune din sud și est, ceea ce ar reduce la
jumătate (în jur de 300.000 de oameni) forța necesară securizării acestor regiuni.
De remarcat că noua strategie pentru Afganistan, prezentată de președintele Barack
Obama, aduce o reorganizare a modului în care solda ții vor p ărăsi statul asiatic,
astfel, planul de retragere a for țelor americane din Afganistan va fi înlocuit de unul
nou, mai lent, care prevede men ținerea celor 9.800 de trupe existene pan ă la finalul
lui 2016.
Barack Obama planuia ini țial o retragere total ă din Afganistan, în afar ă de o
restrans ă unitate de for ță a Ambasadei SUA la Kabul, p ână la finalul mandatului
prezidential, în ianuarie 2017. Noul plan arata ca trupele vor fi reduse p ână la
5.500 începand cu anul 2017 – nu a fost comunicat ă încă o dat ă exact ă – și
repartizate în patru locuri: Kabul, Bagram, Jalalabad și Kandahar.
Una dintre lecțiile principale învățate în Irak de către armata americană a
fost aceea că „insurgențele se finalizează pr in reconciliere politică, printr -o atentă
angajare a structurilor tribale și prin capacitatea de a oferi stimulente“, consideră
John Nagl. Aceast ă lecție este pus ă în practic ă de Președintele afgan, Hamid
17 David Galula (1919 -1967) a fost un ofițer militar francez și savant care a fost influent în
dezvoltarea teoriei și practicii războiului împotriva insurgenților.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
39 din 238 Karzai, care și -a făcut cunoscut încă de la început cel mai important obiectiv
politic: apropierea de talibani și încheierea războiului din țara sa.
Ideea de fond pornește de la un studiu atent al structurii insurgenței.
Mișcarea talibană este departe de a fi o organizație ce reflectă un grad de angajare
și loialitate ideologică omogenă. David Kilcullen18 estimează că, la jumătatea
anului 2008, în Afganistan operau în jur de 32.000 –40.000 de insurgenți, dintre
care doar 25% (aproximativ 8.000 –10.000) puteau fi considerați talibani
„permanenți“ (full time). Ceilalți (între 22.000 și 32.000) sunt susținători de
conjunctură, luptători în mișcări de gherilă locale, care acționează temporar și pe o
bază ad -hoc. Se consideră că aceștia din urmă, la care mai adăugăm jumătate dintre
talibanii „full time“, reprezintă componenta cooptabilă, reconciliabilă a
insurgenței. Însă, pe fond, rămâne nucleul dur al insurgenței format din 3.000 –
4.000 de luptători fanatici cu care nu se poate negocia sub niciun aspect și care
trebuie eliminați.
O campanie de contrainsurgență poat e reuși la nivel militar (tactic), dar eșua
la nivel strategic (politic). Până acum, Irakul a demonstrat că și cea mai sofisticată
strategie de contrainsurgență are limitele sale, pentru că succesul politic depinde, în
ultimă instanță, de performanța guver nului local. Campania generalului Petraeus a
fost un mijloc pentru atingerea unei finalități politice: crearea spațiului necesar care
ar fi permis actorilor locali să negocieze un aranjament de guvernare capabil să
rezolve problemele de natură structurală ale Irakului (tensiunile centru –periferie,
de natură etnică și religioasă). Niciuna dintre provocările fundamentale, care țin de
structura Irakului, nu a fost rezolvată. „Succesul înregistrat în Irak a fost în mare
parte tactic, de natură operațională, dar nu a condus la o reconciliere, la un
compromis politic care să stabilizeze țara pe termen lung“, crede Andrew Exum.
Lecțiile învățate din Irak și Afganistan recomandă dezvoltarea unei
capacități dislocabile prin crearea, formarea și echiparea unor forțe separate în
18 David Kilcullen (născut în 1967) este un expert australian în strategie militară și
contrainsurgență si este în prezent preșe dintele non -executiv al Caerus Associates, o firmă de
strategie și consultanță de design.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
40 din 238 scopul ducerii războaielor de contrainsurgență, dar momentan se sugerează
consolidarea capacității forțelor actuale, care să realizeze acest lucru.
Menținerea vitezei de adaptare a Armatei pe timpul războiului, constituie o
altă lecție de studia t. Considerăm că această recomandare ar trebui să se extindă,
probabil, la toate instituțiile implicate în război, nu numai la armată .
Dezvoltarea și instituționalizarea procedurilor aplicate în conflictul din Irak
precum și pregătirea armatelor după acest e proceduri pentru viitoarele conflicte
generează o nouă lecție. Mulți dintre ofițerii armatelor NATO care au luptat în
teatrul de operații din Irak participă acum în cel din Afganistan, și aduc cu ei ce au
învățat din lecțiile războiului din Irak. Trebuie precizat că aceste lecții pot fi foarte
utile, dar și mai puțin benefice , daca nu sunt înțelese corect.
Desfășurarea conflictelor din Irak și Afganistan a scos în evidență
necesitatea ca forțele care acționează într-un teatru de operații trebuie să aibă un
aliat. Această lecție este susținută de faptul că odată cu decizia președintelui
George W. Bush (10 ianuarie 2007 ) de a suplimenta forțele din Irak cu 30.000 de
soldați atunci liderii sunniți au oprit lupta împotriva americanilor și s-au alăturat cu
ei împotriva Al-Qaeda – care în cele din urmă a înclinat balanța în favoarea SUA și
aliaților săi. În Afganistan, președintele Obama (2009) a ordonat o suplimentare cu
30.000 de soldați și rapoartele comandanților relatează că unii săteni au ripostat
împotriva talibanilor în anumite provincii. Dar Leslie Gelb, președinte emerit al
Consiliului pentru Relații Externe (în prezent), afirmă că o structură aliată în
Afganistan similară cu cea din Irak nu este încă dispusă să se alăture forțelor
NATO. „Nu există nici un aliat natural în Afganistan așa cum sunniții au fost un
aliat natural în Irak”, spune el.
Imaginea conflictului – lecție învățată . O caracteristică a războiului din Irak
a fost și este semnificația strategică a imaginii conflictului. Aceste imagini
constituie forțe puternice ce modelează percepțiile publicului în mod instantaneu
acasă și în străinătate. De la început, SUA și aliații a trebuit să faciliteze accesul la
imaginile media ob ținute către percepțiile publice ale conflictului atât în Irak, cât și
în toată regiunea și în jurul lumii.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
41 din 238 Erorile din planificarea pre -război asupra mărimii și configurării forței de
invazie în Irak și Afganistan, împreună cu planificarea nedirijată privind
presupusul mediu „post -conflict”, au plasat coaliția și NATO în p rimii ani de
conflict într -un mod reactiv, și reprezintă una dintre cele mai dure lecții învățate ,
dar care a permis recâștigarea inițiativei strategice în Irak.
Preocuparea și experiența operațională din războiul actual, operațiunile de
stabilitate și ope rațiunile de sprijin (Soso – Stability operations and Support
Operation) și mediul de operare contemporan a influențat modul de gândire privind
transformarea în cadrul armatei SUA și a NATO. Tot mai mulți analiști militari
susțin că micile unități (unități de infanterie și echipe) sunt cheia succesului în
orice angajament militar. Întrucât unitățile mici sunt necesare pentru operații de
stabilitate, cheia pentru transformare este să se înceapă de la cel mai mic nivel.
Unii analiști, precum Colin S. Gray19 susțin că operațiile de stabilitate sunt o
parte integrantă a războiului modern și că trebuie să fie incluse în planificarea
strategică globală, și nu parte din „faza 2” din planificarea unui război, așa cum a
fost prevăzută în planificarea strategică a SUA și altor state membre NATO.
Frecvența și complexitatea în creștere a operațiunilor a cerut o mai mare
armonizare a structurii de comandă, la nivel strategic și operațional. Este susținută
necesitatea de a evolua mult mai eficient în domeniul luării decizii lor de către
structurile de comandă și control.
Operațiile NATO din Afganistan se confruntă cu o lecție complexă care se
referă la faptul că structura de comandă și control pentru operații este ineficientă.
Limitările naționale a unor membri ai coaliției p rivind propriul C2 (sistem de
comanda si control) în Afganistan sacrifică comanda și eludează avertizarea
operațională în teatru de opera ții și comunicațiile la nivel strategic. Există un
număr mare de probleme practice care pot influenta unitatea comenzii . În primul
rând, există mandate multiple și multiple eșaloane de comandă ce funcționează în
19 Colin S. Gray (născut în 1943) este un gânditor strategic britanic -american și profesor de
Relații Internaționale și Studii Strategice la Universitatea din Reading, unde este director al
Centrului pentru Studii Strategice. În plus, el este asociat senior la Institutul Național de Politici
Publice.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
42 din 238 Afganistan, precum: Misiunea Națiunilor Unite în Afganistan; Misiunea de
continuare OEF în Afganistan condusă de catre Comandamentul Central al SUA
(USCENTCOM); Mi siunea contraterorismului în Afganistan care se subordonează
Comandamentului Operațiilor Speciale ale SUA (USSOCOM); Echipele de
Reconstrucție Provincială (PRT -uri) sunt elemente naționale și există o varietate de
alte eforturi ale Națiunilor Conducătoare ale G8 (Grupul celor Opt (G8) reprezintă
un forum interna țional al guvernelor unor state dezvoltate din punct de vedere
economic, tehnologic și militar: Canada , Franța, Germania , Italia , Japonia , Regatul
Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord , Statele Unite ale Americii și Rusia ),
precum eforturile contra -narcotice ale Angliei și eforturile german e de creștere a
capacității politice.
În raportul său, generalul Barry Richard McCaffrey20 a descris cu acuratețe
situația. Nu există unitate de comandă și o coordonare a tuturor elementelor
politice și militare în Afganistan. Toate forțele militare NATO n u răspund deplin
comandantului ISAF, deoarece există numeroase restricții și îngrădiri operaționale
naționale. De asemenea, nu există un comandament militar combinat NATO –
AFGAN.
SUA și NATO sunt atât de concentrate asupra conflictelor din Irak și
Afganista n, și uneori, uită că aceste două conflicte nu domină înteg mapamondul și
că forțele militare regionale sau extremiștii ostili Statelor Unite și Occidentului
percep lecțiile conflictului recent. Privind dincolo de Irak și Afganistan există
tendința de a ui ta trecutul istoric din regiune, influența experienței militare din
războaiele regionale, precum și măsura puterilor regionale, extremiștilor islamiști
și insurgenților și să învețe din experiențele lor cu alte țări, cum ar fi Israel.
În concluzie, remarcă m importanța lecțiilor învățate, care au influențat
permanent motorul transformării Alianței și în special acțiunile militare în cadrul
teatrelor de operații multinaționale.
Contribuții la îmbunătățirea angajării forțelor în diferite teatre de operații
20 Barry Richard McCaffrey (nascut 17 Nov1942) este un fost ofițer, comentator de știri și
consultant de afaceri ale Armat ei Statelor Unite ale Americii. Director al Office of National Drug
Control Policy între 29 februarie 1996 – 20 ianuarie 2001 .
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
43 din 238 În ultimii ani, Organizația Tratatului Atlanticului de Nord a desfășurat toate
tipurile de operații curente și a angajat în cele sase zone de operații (Resolute
Support – Afganistan, KFOR – Kosovo, “Active Endeavour” – Marea Mediterana,
Ocean Shield – în lârgul Cornului Africii, Sprijinul NATO acordat Uniunii
Africane, Serviciul Poli ție aerian ă – Europa au fost suplimentate for țe pentru
Albania, Slovenia și țările Baltice), în care a acționat, peste 350000 de militari.
Participarea forțelor armate romane la mi siuni în afara teritoriului național este o
componentă importantă a profilului strategic al României ca membru activ al
NATO și al comunității internaționale.
Începând cu anul 1991, Armata Româna a contribuit cu trupe în teatrele de
operații multinaționale din Balcani, Irak, Afganistan, Africa. Până la aceasta data,
țara noastră a participat peste 22.000 de militari în misiunile de menținere a păcii.
Cu toate acestea, se poate afirma că studiul teoretic al modalităților în care
forțele Armatei României ar p utea fi angajate în acțiuni de luptă în diferite teatre
de operații multinaționale este în plin ă dezvoltare .
Prin rezultatele cercetării de față urmărim să îmbunătățim aspectele actuale
ale analizei și să prezentăm câteva puncte de vedere și unele concluzi i generale
aplicabile privind angajarea forțelor aliate și în special ale României în operațiunile
executate în teatrele de operații multinaționale .
Apreciem că angajarea forțelor armate ale Alianței și României în diferite
teatre de operații multinațional e este necesar să se realizeze având la bază un set de
criterii .
La nivel global forțele militare multinaționale sunt angajate în teatrele de
operații de către Consiliul de securitate, autoritate generală care și -o exercită
concret prin intermediul mandatu lui dat comandamentului forței militare
constituite sub egida ONU/NATO.
La nivel regional, conducerea politică a unei forțe militare multinaționale
într-un teatru de operații se legiferează prin acordurile încheiate între statele
interesate.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
44 din 238 În cazul în c are NATO participă la o operație multinațională de menținere a
păcii, conducerea politică este asigurată de un mecanism operațional propriu, bazat
pe consultări între statele membre desfășurate, de obicei, în cadrul Consiliului
NATO și al Comitetului Polit ic.
În privința participării Armatei României la misiuni în afara teritoriului
statului român, Legea 42 / 2004 privind participarea forțelor armate la misiuni în
afara teritoriului statului român prevede următoarele tipuri de misiuni în care
acestea pot fi angajate: de apărare colectivă, în sprijinul păcii, de asistență
umanitară, tip coaliție, exerciții comune, individuale și ceremoniale21. Legea 42
/2004 lasă posibilitatea unei interpret ări eronate atunci c ând define ște domeniile de
angajare ca „misiuni” , acesta necesit ând înlocuirea cu termenul „opera ții”.
Legisla țiile altor state în domeniu au fost puse în dezbaterea publicului în
vederea modificarii/ complet ării corespunzatoare în acord cu cadrul legislativ
interna țional existent la ora actual ă. Cazul c el mai cunoscut este oferit de SUA,
prin criteriile formulate de fostul secretar de stat al apărării, Casper Weiberger.
Astfel, criteriile Weinberger22, formulate după războiul din Vietnam și ca o
consecință a acestui război, sunt următoarele: angajarea for țelor în luptă trebuie
făcută numai în sprijinul intereselor vitale ale SUA și ale aliaților săi; trupele
angajate trebuie să fie în număr suficient pentru a învinge; obiectivele politice și
militare trebuiesc definite clar; relația între obiective și mijl oacele de atingere a
acestora trebuie reevaluată permanent; asigurarea unui sprijin rezonabil al opiniei
publice trebuie obținută de la începutul operației; forța trebuie folosită numai ca
ultimă opțiune.
Doctrina Weinberger ar trebui să abordeze criteriil e restrictive și de
excludere, dar oferă mai multe definiții pentru gândirea procedeului de
angajament. Strategia Securității Naționale de angajare a SUA23 propune ghiduri
privind utilizarea forței și eforturile multilaterale pentru promovarea democrației î n
21 Legea nr. 42 din 15 martie 2004 privind participarea forțelor armate la misiuni în afara
teritoriului statului român, art. 2.
22 Herbert P. Ely, Just War, Pre -emptive att ack, Weinberger criteria & Iraq, anul 07 august 2004 .
23 National Security Strategy 20 15.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
45 din 238 străinătate și pentru a descuraja lupta și câștiga conflictele în vederea apărării
intereselor vitale.
Foarte mulți analiști militari, în special cei americani, analizează elaborarea
de c riterii clare și specifice, care în principal se referă la acceptab ilitatea,
fezabilitatea și cât este de adecvată angajarea militară , în general, și pentru
misiunile altele decât războiul, în special. Acceptabilitatea este probabil prima
condiție pentru utilizarea forțelor militare de a atinge un obiectiv politic în
străinătate. Un rol important și considerabil în angajarea forțelor îl reprezintă
fezabilitatea, prin care se urmărește dacă s -au mobilizat resurse suficiente pentru
utilizarea eficientă a forței militare. De asemenea, aceasta analizează oportunitatea
folosiri i forței și costurile acesteia. Înainte de angajarea forțelor ar trebui să se
examineze critic natura misiunilor, în special pentru misiunile altele decât războiul
și dacă acestea sunt adecvate cu scopurile politice. Misiunile militare, altele decât
război ul, trebuie să fie bine analizate pentru a determina riscul de luptă . Această
măsură de risc poate fi utilizată pentru a distinge între varietate de misiuni dintr -un
teatru de operații care sunt misiunile critice și implicit ce forțe militare vor fi
angaja te. Aceast ă abordare ar putea fi un model pentru factorul politic, care trebuie
să propună Parlamentului o posibilă implicare a acestora în diferite teatre de
operații multinaționale. Potrivit Strategiei de transformare a Armatei României ,
România va fi în măsură să pună, anual, la dispoziția NATO un pachet de forțe, a
cărui mărime să asigure atât îndeplinirea angajamentelor față de Alianță, cât și
posibilitatea susținerii forțelor dislocate în teatrele de operații24.
În acest context, forțele armate române trebuie pregătite și dotate pentru a fi
în masură să răspundă întregului spectru de misiuni. Planificarea capabilităților ce
vor fi menținute sau vor fi puse la dispoziția armatei trebuie să țină cont de
misiuni, de probabilitatea de apariție a necesității îndeplinirii lor și timpul de
pregătire/ raspuns.
24 Strategia de transformare a Armatei ROMÂNIEI , București, 2007, pp. 28 -29.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
46 din 238 Considerăm oportună o analiză pe aceste coordonate a misiunilor forțelor
terestre, realizată de gl. mr. Nicolae Dohotariu25, pe care o reproducem în tabelul
nr.1.1.
Tabelul nr. 1.1
Misiunea Probab ilitate Timp de
pregătire
Apărarea teritoriului și a intereselor naționale scăzută 3-6 luni
Participarea la misiuni de apărare colectivă scăzută 3-6 luni
Participarea la operații de răspuns la criză și
operații umanitare ridicată 30 zile
Combaterea ris curilor neconvenționale la adresa
securității naționale ridicată Foarte mic
1 – 6h
Asistență în situații de urgențe civile și
participarea la operații S/R (Salvare/Recuperare) ridicată Mic
6h – 3zile
Dezvoltarea diplomației apărării și promovarea
securit ății și stabilității
Realizarea unor capabilități pentru reacție
rapidă, susținere simultană a două batalioane,
participarea la operații speciale, acțiune întrunită
Pe baza acestei analize, se poate aprecia că angajarea în conflictul asimetric
ar putea avea o probabilitate crescută, în timp ce participarea la acțiuni de luptă de
intensitate ridicată ar fi mai puțin probabilă pentru forțele armate românești.
Pentru a determina modalitățile de îmbunătățire a angajării forțelor armate
Aliate și româneș ti în diferite teatre de operații se va prezenta câteva elemente de
scenariu privind angajarea acestora.
Sarcinile militare cheie ale forțelor Alianței angajate, în ultimii ani, în
teatrele de operații includ: sprijinirea guvernelor în realizarea autorităț ii acestora;
25 Dohotariu Nicolae, Misiuni și probabilități (Forța obiectiv 2007), În: Gândirea militară
românească nr. 6/2004. București, Editura Statului Major General, 2004.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
47 din 238 efectuarea opera țiilor de stabilitate și securitate, în coordonare cu forțele proprii de
securitate națională; îndrumarea și sprijinirea Armatei Naționale (Afgane, Irakiene)
și sprijinirea programelor guvernelor de a dezarma grupurile armate ilegal.
Planificarea opera țiilor de contrainsurgență din teatrele de operații din Irak și
Afganistan a fost în permanen ță actualizat ă pentru a raspunde cerintelor rezultate
din noul mediu de luptă aflat într o permanent ă schimbare. Acest deficite de trupe,
mai ales în Afganistan, au redus și reduc posibilitățile ISAF (International Security
Assistance Force) de a contracara acțiunile talibanilor. Începând cu 2008 s-au
suplimentat permanent forțele Alianței și implicit ale României în Afganistan.
Plecand de la interdicțiile naționale, care reglementează angajamentele se
pot ajunge la dificult ăți în angajarea eficient ă a unor forțe. În Afganistan, generalul
Egon Ramms, comandant al Comandamentului Forțelor NATO Întrunite de la
Brunssum (2007 – 2010), a mențion at că din 62 limitări legate de ISAF, comanda
sa a fost în stare să „rezolve” 17. Cele mai multe națiuni, 19, impun limitări
geografice pe unde trupele lor pot acționa, aceștia fiind acuzați de subminarea
solidarității Alianței.
Pentru a efectua funcția de stabilizare și de reconstrucție, Alianța prin
comandamentul ISAF a angajat și stabilit Echipe Provinciale de Reconstrucție
(PRT -uri – Provincial Reconstruction Team) în Afganistan și Echipe de
Monitorizare (LMTs – Liaison Monitoring Teams) în Kosovo.
La introducerea sau extragerea forțelor aliate din diferite teatre de operații
se impune realizarea unor angajamente cu țările vecine zonelor de conflict, cum a
fost cazul Arabiei Saudite, în războiul din Golf sau Pakistanul, în conflictul din
Afganistan.
De asemenea, este necesară o permanent ă imbun ătățire a procedurilor de
rotației a trupelor dislocate într-un teatru de operații multinațional și în special în
Afganistan, unde marea majoritate a națiunilor utilizează un program de
implementare de 6 luni. Experți militari sugerează că este nevoie de 4-5 luni pentru
a construi relații cu forțele locale și de cunoaștere a terenului pentru a fi eficiente.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
48 din 238 Angajarea în teatrele de operații a companiilor private de securitate necesare
pentru continuarea proiect elor de dezvoltare și protecție reprezintă o problemă
controversată. Oficialitățile Afgane susțin desființarea acestora pentru a nu se crea
forțe paralele cu organele de securitate afgane, iar reprezentanții organizațiilor
internaționale cer suplimentarea personalului acestor companii pe motiv că
organele de securitate afgane sunt corupte.
În continuare am analizat care ar fi cele mai probabile elemente de scenariu
privind implicarea Armatei României în acțiunile de luptă de intensitate ridicată și
în confl ictul asimetric, într -un teatru de operații.
În cadrul NATO, posibilitatea cea mai evidentă este aceea a participării
militare în cadrul Forței de răspuns – NRF ( NATO Response Force) , cu unitățile și
subunitățile destinate acestei structuri.
Un alt posibil scenariu este acela al angajării unor structuri în cadrul Uniunii
Europene, în condițiile dezvoltării continue a laturii militare a acestei organizații.
Nu trebuie să trecem cu vederea nici angajarea militară, într -un teatru de
operații multinaționale.
Analizând aceste scenarii, observăm câteva elemente ce trebuie evidențiate.
În primul rând, operațiile cele mai probabile într -un teatru de operații sunt în
sprijinul păcii și nu cele de luptă de intensitate ridicată (excepție face NRF). În cel
de al doilea rând, angajarea într -o operație care presupune acțiuni de luptă de
intensitate ridicată nu înseamnă neapărat că toate forțele existente trebuie să
desfășoare astfel de acțiuni. Prin restricțiile naționale declarate la realizarea
transferului de autoritate (national caveats ) la introducerea într -un teatru de
operații multinaționale, fiecare țară își definește foarte clar gama de misiuni pe care
forțele sale militare o pot executa.
Dacă în cazul conflictelor clasice lucrurile sunt clare, evoluțiile recente
înregistrate în teatrele de operații multinaționale necesită o mai atentă analiză
asupra cerințelor rezultate din angajarea fortelor în acțiunile asimetrice. Conflictul
asimetric este o unealtă a celui slab împotriva celui puternic și este purtat de
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
49 din 238 formați uni nonstatale26. Aceste grupuri, luptând printre oameni, doresc să
influențeze populația care îi ascunde și susține27. Dacă în trecut controlul
teritoriului într -un teatru de operații era cheia, lupt ătorul viitorului va căuta să
cucerească „inimile și minți le populației” (hearts and minds) mutând confruntarea
din domeniul fizic în cel cognitiv.
Armele de precizie sunt unelte folositoare, dar nu mijloace autonome în
obținerea victoriei28. Astfel, o concluzie care se impune, cu relevanță pentru forțele
terestre este dată de faptul că așa cum a fost întotdeauna, „oamenii și nu tehnologia
vor face diferența”29 într-un eventual conflict.
Este foarte important ca forțele angajate în teatrele de operații să dețină
capabilitățile cele mai performante, mai ales că Alianța acționează în teatre de
operații îndepărtate, în teren foarte accidentat și în condiții dificile. Acestea includ
capabilități de aviație, cum ar fi transportul strategic pentru a disloca trupele în
teatrele de operații, elicoptere cu posibilitatea de a îndeplini misiuni în teren
accidentat și în condiții dificile și avioane fără pilot (UAV -uri), care pot oferi
informații utile din câmpul de luptă. Aceste avioane fără pilot sunt întrebuințate în
Afganistan, dar și în teatrul din Balcani pentru monitoriza rea frontierelor dintre
Kosovo, cu Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei și Albania peste terenul
muntos accidentat. În continuare există necesitatea de a suplimenta avioanele fără
pilot (UAV -uri) și echipamente pentru combaterea amenințării IED (Dispozit iv
Exploziv Improvizat -Improvised Explosive Device ).
Creșterea investițiilor în aceste capabilități și impactul acestora este
semnificativă. De exemplu, utilizarea de Airdrop30, tot mai mult folosite de SUA în
Afganistan, ar putea reduce sarcina asupra flotei de elicoptere a Alianței.
26 Creveld Mar tin van, The Transformation of War , The Free Press, New York, 1991, p.197.
27 Smith Rupert, The Utility of Force. The Art of War in the Modern World, Londra, Peguin
Books, 2006, p.279.
28 Gray Colin S., Modern Strategy , Oxford University Press, 1999, p. 106.
29 McIvor, op. cit ., p. 277.
30 Airdrop este un tip de pod aerian, dezvoltat în timpul Al Doilea Război Mondial pentru a
reaproviziona trupele inaccesibile pe alte căi. La început se realiza prin cădere sau împingerea
pachetelor din aeronave. Mai târziu, cu tii mici cu parașute au fost împinse în afara ușilor de
marfă laterale ale avionului, iar în avionul de transport au fost proiectate cu rampe de acces din
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
50 din 238 În războiul asimetric, militarii sunt numai o parte a soluției. General -maior
Roger Lane, locțiitorul comandantului Corpului de Reacție Rapidă NATO dislocat
în Afganistan (2003 -2006), spunea: “acest lucru este cu atât mai adev ărat în
operațiile contemporane, unde toate instrumentele strategice ale puterii –
economic, diplomatic și militar – trebuie să fie folosite pentru a rezolva
problema”31. Este un punct pe care militarii l -au asimilat rapid, în special în SUA
și Marea Britan ie, unde aceste idei au pătruns în doctrină32. Există și dovezi că
politicienii încep să înțeleagă necesitatea, declarând public acest lucru33. În acest
sens SUA au decis trimiterea unei unități de tancuri în Afganistan, pentru prima
dată de la începerea răz boiului, ceea ce pare a fi o schimbare a tacticilor folosite
contra insurgenților talibani. Trimiterea tancurilor de tip M1 Abrams, care vor fi
utilizate de militarii americani în sud -vestul Afganistanului, va permite atacarea
insurgenților de la distanțe mai mari.
În concluzie , apreciem că angajarea Armatei României în orice fel de
operație într -un teatru de operații multinațional în afara teritoriului național trebuie
să se facă pe baza unor criterii politice și militare bine stabilite, după o analiză
riguroasă a condițiilor din teatrele de operații.
În condițiile actuale, forțele armate românești pot fi angajate în acțiuni de
luptă de intensitate ridicată și în conflictul asimetric, în teatrele de operații
multinaționale, doar ca parte a unei alianțe sau coaliții de voință, având întotdeauna
alături o națiune -cadru, care să -și asume efortul principal al campaniei. Prin
urmare, efortul transformării forțelor românești trebuie direcționat către o
interoperabilitate sporită și o integrare accentuată în cadrul Alianței Nord -Atlantice
și al Uniunii Europene, participarea la Forța de Reactie Rapidă (VJTF), Forța de
spate, acestea fiind coborâte în timpul zborului, pentru a permite platformelor mari să ruleze
afară prin spatele avionului.
31 Lane Roger (2006), ‘The Command, Leadership and Management Challenges of
Contemporary Multinational Command’ , RUSI Journal, Dec 2007, p. 30.
32 Conceptul se numește Comprehensive Approach în Marea Britanie și este menționat în
JV20 20 în SUA. Vezi UK MOD (2006b), Incorporating and Extending the UK Military Effects –
Based Approach , Joint Doctrine Note 7/06 (Swindon: Joint Doctrine and Concepts Centre) și US
Joint Chiefs of Staff (2000).
33 Browne, Des (2006), Afghanistan: A Comprehensiv e Approach to Current Challenges, RUSI
Journal, Oct, p p. 8-12.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
51 din 238 răspuns a NATO (NRF) și Grupurile de luptă ale UE (EUBG) reprezentând cele
mai bune modalități în acest sens.
1.3. Cadrul transformațional politico – militar, doctrinar și strategic în
context aliat
La nivel politic și academic este larg împărtășită convingerea că Organizația
Tratatului Atlanticului de Nord constituie cel mai important și mai credibil
mecanism de menținere a securității, corespunzător cu interesele majore ale statelor
occidentale. În contextul extinderii spectrului de riscuri și al creșterii complexității
mediului de securitate global, problema capabilităților va deveni unul dintre
factorii decisivi care vor influența credibilitatea Ali anței. Organizația Atlanticului
de Nord, intră în al treilea deceniu al secolului XXI ca o sursă esențială de
stabilitate într -o lume nesigură și imprevizibilă.
NATO se confruntă în prezent cu provocări strategice mult diferite față de
cele din trecut. Pen tru a fi în continuare relevantă pentru nevoile de securitate ale
membrilor săi, Alianța trebuie, în mod special, să facă față din punct de vedere
politic și militar amenințărilor asimetrice, cum ar fi cea generată de terorism.
Apreciem că transformarea mi litară reprezintă atât folosirea tehnologiei, cât
și a gândirii moderne în vederea integrării tuturor capabilităților pentru a putea
furniza forța militară în modul cel mai eficient și rapid cu putință. Este vorba
despre a acționa cât se poate de înțelept. Pentru a realiza acest lucru, trebuie să
folosim toate mijloacele la dispoziție. Acestea includ elaborarea de concepte,
planificarea apărării, dezvoltarea cercetării și a tehnologiilor, experimentarea,
desprinderea învățămintelor și educația. Gândirea ino vativă poate fi plasată în
vârful listei, fiind cea care poate furniza noi capabilități pentru prima linie a
frontului, cât mai rapid posibil.
Analizând transformarea militară a Alianței, în noul context strategic,
apreciem că pentru a o realiza trebuie a tinse trei scopuri: întărirea eficienței
deciziilor, realizarea unor efecte coerente în spațiul de desfășurare a luptelor și
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
52 din 238 asigurarea dislocării și a sustenabilității forțelor întrunite, urmând ca după
realizarea acestora să se creeze o forță transformat ă.
1.3.1. Orientări politico – militare, doctrinare și strategice la nivel
NATO
Semnarea Tratatului de la Bruxelles, în martie 1948, a marcat hotărârea a
cinci țări din Europa de Vest – Belgia, Franța, Luxemburg, Olanda și Marea
Britanie – de a dezvolta u n sistem de apărare comun. Negocierile cu SUA și
Canada au condus la crearea unei singure Alianțe Nord -Atlantice. Danemarca,
Islanda, Italia, Norvegia și Portugalia au fost invitate să se alăture procesului.
Aceste negocieri au culminat cu semnarea Tratatu lui de la Washington, în aprilie
1949.
În 1952, Grecia și Turcia au aderat la tratat. Republica Federală Germană s -a
alăturat Alianței în 1955. Ca reacție la aderarea Republicii Federale Germane la
NATO, la 14 mai 1955 a fost semnat Tratatul Pactului de la Varșovia între
Uniunea Sovietică și statele din sfera acesteia de influență (printre care se afla și
România). În 1982, Spania a devenit și ea membră a NATO.
În urma hotărârilor luate de către șefii de stat și de guvern ai țărilor Alianței
în cadrul reuni unilor la vârf de la Londra (iulie 1990), Roma (noiembrie 1991),
Bruxelles (ianuarie 1994), Madrid (iulie 1997) și Washington (aprilie 1999),
Alianța Atlanticului de Nord și -a adaptat strategia sa globală, în raport cu
schimbările produse în contextul stra tegic și politic. În urma deciziilor luate la
Madrid trei state central europene, Polonia, Cehia și Ungaria au fost invitate oficial
să se alăture Alianței și dezvoltarea cooperării cu Rusia și Ucraina, fapt finalizat
prin deciziile luate la Summit -ul de l a Washington (1999). La întâlnirea la vârf de
la Praga (Republica Ceha) (2002) șapte țări au fost invitate spre a începe
negocierile de aderare cu alianță: Estonia, Letonia, Lituania, Slovenia, Slovacia,
Bulgaria și România. Țările invitate s -au alăturat N ATO în 2004. La 1 aprilie 2009
în urma summitu -lui de la Strasbourg/Kehl au aderat la NATO Albania și Croația.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
53 din 238 Analizând evoluția istorică a NATO constatăm longevitatea acestei
organizații, care pe parcursul celor aproape 7 7 de ani de la înființare a urmat și
respectat filozofia și principiile care au stat la crearea acesteia. De asemenea, este
singura organizație care s -a transformat permanent, în concordanță cu evoluțiile de
la nivel global.
Primul concept de apărare colectivă a fost adoptat în 1949 .
Strategiile NATO au fost adaptate la riscurile și amenințările specifice
diferitelor perioade ale războiului rece , răspunzând cu promptitudine situațiilor de
atunci. Ca urmare a anunțului URSS potrivit căruia deține bomba cu hidrogen (8
august 1953) este elab orat Conceptul Strategic (II), iar în urma creerii Tratatului
de la Varșovia (14 mai 1955) se dezvoltă un nou Concept Strategic (III) , sub
denumirea de strategia „represaliilor masive ”.
În 1967 Consiliul de Planificare a Apărării din cadrul NATO adoptă noul
concept strategic (IV) al acestei organizații cunoscut mai ales sub denumirea de
„riposta flexibilă” . Trecerea de la doctrina și strategia „ represaliilor masive” la
„riposta flexibilă” a reprezintat una dintre cele mai de seamă modernizări ale
conceptlu i strategic al NATO din acea perioadă.
Reuniunea de la Ottawa, din 1974 , a cărei declarație a fost semnată la
Bruxelles la 26 iunie 1974, acorda atenție răspunsului la problemele ridicate de
opinia publică privind funcțiile de descurajare și de apărare al e NATO, la garanția
nucleară a SUA și a prezenței americane în Europa.
Reuniunea de la Bruxelles – 1983 . Declarația țărilor membre ale NATO,
întrunite la Bruxelles, exprimă dorința Alianței de a fi privită ca o organizație de
apărare a statelor și cere URS S să respecte interesele NATO legate de securitate,
deschiderea față de Tratatul de la Varșovia creând ca bază stabilirea de relații
echilibrate, constructive, de reală destindere a raporturilor.
Strategiile descrise mai sus au fost închise în documente se crete, care
asigurau instrucțiuni pentru guvernele naționale și puncte de referință pentru
activitățile de planificare militară. Acestea nu se adresau publicului larg. Deși
conceptele principale erau cunoscute, despre detalii s -a discutat foarte puțin în
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
54 din 238 public, deoarece eficacitatea lor depindea în mare parte de caracterul lor secret. Ele
reflectau realitățile Razboiului Rece, diviziunea politică a Europei și situația
ideologică și militară conflictuală care a caracterizat relațiile dintre est și vest.
Summitul de la Londra din 1990 a declarat încheierea războiului rece .
Summitul de la Roma din 1991 a generat o nouă concepție strategică. Noul
concept strategic (V) , sublinia cooperarea în locul confruntării cu foștii adversari,
dar adăuga obligația de a depu ne eforturi pentru extinderea și întărirea securității în
Europa. Odată cu acest nou concept a început și procesul de transformare a NATO
dintr -o alianță militară într -o alianță de apărare și securitate.
Reuniunea de la Oslo ( 1992) a acordat o atenție deo sebită următoarelor
direcții de acțiune: alăturarea celor 11 state succesoare ale Uniunii Sovietice, care
au constituit Comunitatea Statelor Independente (CSI), la procesul derulat de
NACC EAPC (Consiliul Parteneriatului Euro -Atlantic – North Atlantic
Cooperation Council (NACC) s – a transformat în Euro -Atlantic Partnership
Council), fiind definite drept parteneri de cooperare ; stabilirea direcțiilor practice
în ceea ce privește relațiile de lucru între NATO și UE; preocuparea de retragere a
trupelor rusești din țările baltice; intrarea în vigoare a Tratatului „CER DESCHIS”;
ratificarea și intrarea în vigoare a Tratatului de reducere a armelo r strategice
„START”.
În Ianuarie 1994 – La Bruxelles s-a desfășurat reuniunea șefilor de stat și de
guvern din țările membre NATO, în cadrul căreia a fost reînnoit atașamentul
pentru un parteneriat transatlantic puternic între America de Nord și Europa . În
acest cadru a fost lansat conceptul de forțe multinaționale interarme de intervenție ,
precum și programul Parteneriat pentru Pace (PfP). De asemenea, NATO s -a
angajat în prima sa acțiune militară, ca parte a unui efort internațional de a pune
capăt războ iului civil din Bosnia -Herțegovina.
Summitul NATO de la Madrid 1997 a reprezentat momentul în care
Republica Cehă, Ungaria și Polonia au fost invitate să înceapă discuțiile de
aderare.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
55 din 238 La Summitul de la Washington din 1999 criza din Kosovo a fost punctul
principal de pe ordinea de zi.
Conceptul strategic al NATO (VI) aprobat la Washington în 1999 lărgește
aria de responsabilitate a Alianței, diversifică misiunile și funcțiile ei.
La Summitul NATO de la Praga din 2002, șapte țări au fost invitate să adere
la NATO: Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, România, Slovacia și Slovenia.
Summitul de la Istanbul din 2004 – primul Summit al NATO cu 26 de aliați.
Deciziile luate la Istanbul au avansat procesul de transformare lansat la Summit -ul
de la Praga din 2002.
Summit -ul NATO de la Riga din 2006 a fost numit „ summit -ul
transformării” . Printre cele mai mari realizări ale summit -ului se numără apariția
Directivei Politice Generale .
Summit -ul NATO de la București, din 2 -4 aprilie 2008. Acest summit a intrat
în istorie prin participarea, pentru prima oară la un summit NATO, a Secretarului
general al ONU, precum și a președintelui Federației Ruse.
Summit -ul NATO 2009, de aniversare a 60 de ani de existență NATO, a fost
organizat, pentru prima dată în istorie, în com un de două state membre, Franța și
Germania, defășurîndu -se în perioada 3 -4 aprilie la Strasbourg și Kehl.
În concluzie, apreciem că deși NATO are o istorie de aproape 7 decenii
cunoscut un proces spectaculos de transformare, nu si -a schimbat Conceptul
Strategic decât de șapte ori, plecând de la „Conceptul Strategic pentru Apărarea
Regiunii Nord -Atlantice”, din 1949, bazat pe operațiuni de apărare teritorială la
scară mare, împotriva unei potențiale invazii sovietice și ajungând la noul Concept
Strategic al NATO – NCS 2010 – „Angajament activ, apărare modernă”.
Urmărind evoluția conceptelor strategice constatăm că acestea au fost
elaborate numai atunci când Alianța a fost convinsă de necesitatea politică și
practică și au fost completate permanent cu direct ive, alte documente, inclusiv
declarații ale summit -urilor și comunicate ministeriale periodice, aprobate de
Consiliul Atlanticului de Nord.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
56 din 238 La Summit -ul NATO 2016 de la Varșovia – președintele Barack Obama a
anun țat la finalul summitului c ă Europa va pute a conta „întotdeauna ” pe Statele
Unite. „În zilele bune ca și în cele proaste, Europa se poate bizui pe Statele Unite.
întotdeauna ”, a dat asigur ări Barack Obama, aflat în ultimele luni ale celui de -al
doilea mandat preziden țial.
Cu toate acestea, el le -a reamintit alia ților c ă nu trebuie s ă se bazeze în
intregime pe Statele Unite pentru securitatea lor. „Fiecare trebuie s ă aibă grijă de el
și să facă mai mult ” pentru aceasta, a subliniat liderul de la Casa Alb ă, într-un
avertisment adresat țărilor care ter giverseaz ă majorarea bugetului alocat ap ărării.
La doi ani dup ă summitul de la Newport ( Țara Galilor), care a luat act de noua
situa ție din Europa dup ă anexarea Crimeii, NATO a definitivat la Var șovia noua sa
strategie pentru estul Europei. Cei 28 de șefi de stat și de guvern au decis s ă
desfășoare patru batalioane în țările baltice și Polonia, aproximativ 4.000 de
militari, o provocare f ără precedent la adresa Moscovei , după incheierea
Razboiului Rece.
În acela și timp, în cursul summitului, NATO și liderii săi și-au reafirmat
voința de a dialoga cu Moscova, consider ând că Rusia nu reprezint ă o „amenin țare
imediat ă”. „Suntem uni ți”, a declarat secretarul general al Alian ței Nord -Atlantice,
Jens Stoltenberg. „De obicei, summiturile NATO sunt 99% plictiseal ă și 1%
isterie. De aceast ă dată, nimic asem ănător, a fost un summit destul de consensual ”,
a confirmat un diplomat francez. Consolidarea NATO se bazeaz ă, de asemenea, pe
o serie de exerci ții – 240 în acest an – și introducerea unei for țe „vârf de lance ”
capabile s ă se desf ășoare în 48 de ore, tot at âtea modalit ăți de a avertiza Moscova
după acțiunile sale din estul Ucrainei. Totu și, „trebuie s ă păstrăm un dialog deschis
cu Rusia, pentru c ă avem nevoie s ă discut ăm despre Siria, Irak, destule dosare în
întreaga lume ”, a afirmat ministrul belgian de externe, Didier Reynders.
Brexitul a continuat s ă ridice semne de întrebare. Barack Obama a respins
ipoteza unui pas înapoi, mention ând că va trebui s ă presupunem c ă referendumul
„va deveni realitate ”. La r ândul s ău, presedintele francez, François Hollande, și-a
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
57 din 238 exprimat îngrijorarea în legatur ă cu o posibila „aducere în discu ție” a leg ăturilor
dintre Statele Unite și Europa dup ă alegerile preziden țiale din noiembrie 2016.
„Alegerile care vor avea loc in Statele Unite nu trebuie s ă permit ă aceast ă
aducere în discutie ”, a declarat el într-o aluzie la candidatul republican Donald
Trump și promisiunile sale populiste. Premierul britanic demisionar, David
Cameron, a reafirmat ata șamentul țării sale la NATO, deloc afectat de
referendumul în favoarea ie șirii din UE. El a anuntat, printre altele, c ă parlamentul
britanic va vota la 18 iulie asupra re înnoirii celor patru submarine nucleare Trident.
„Descurajarea nuclear ă rămâne esen țială, în opinia mea, nu doar pentru securitatea
Marii Britanii, dar (…) pentru securitatea global ă a NATO ”, a ținut el s ă
menționeze.
David Cameron a avertizat la summit c ă Europa risc ă confruntare cu Rusia
dacă Brexitul duce la o divizare a continentului în capacitatea sa de a -l înfrunta pe
Vladimir Putin, relateaz ă The Guardian. Comentariul s ău a venit în contextul în
care Francois Hollande, pre ședintele Fran ței, a precizat la summit c ă vede Rusia
„ca pe un partener, nu ca pe o amenin țare”. Pe de alt ă parte, NATO a confirmat
prelungirea misiunii sal e „Resolute Support" (12.000 de militari) în Afganistan în
2017. Urm ătorul summit al Aliantei Nord -Atlantice va avea loc în 2017 la
Bruxelles, la noul sediu al organiza ției.
1.3.2. Transformarea militară în domeniul operațional la nivel NATO
NATO parcurge în prezent un proces de transformare ale cărui dimensiuni
militare și politice au devenit strâns interconectate în ultimii ani. NATO a început
cu bună credință transformarea sa post Război Rece, prin adoptarea unei noi
Concepții Strategice. Deși în acel m oment Alianța nu inițiase încă nici o operație,
în mai puțin de un an, aeronavele sale dotate cu sisteme aeropurtate de avertizare
timpurie (AWACS) patrulau pe cerul de deasupra Bosniei și Herțegovinei, iar
comandamentele mobile ale comenzii Grupului de Ar mate Nord, care nu mai
există în prezent, au fost transformate pentru o perioad ă de timp în
comandamentele Forței de Protecție a Națiunilor Unite. Odat ă cu lansarea noii
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
58 din 238 concep ții strategice (au lansat) NATO a intrat într -o serie din ce în ce mai variată ș i
solicitantă de angajamente operaționale în interiorul și în afara Europei, mai întâi
în Balcani și Marea Mediterană și apoi în Afganistan, Irak și regiunea Darfur din
Sudan. Aceast ă situa ție a determinat apariția unui model de cooperare politică și
opera țională crescândă între NATO și ONU, fundamentată pe decizia adoptată în
decembrie 1992 de miniștrii de externe ai țărilor NATO, potrivit căreia Alianța
urma să fie pregătită să sprijine operațiile de menținere a păcii desfășurate sub
autoritatea Consiliul ui de Securitate al ONU.
Operațiile curente ale NATO și actuala sa transformare politică și militară
sunt strâns interconectate. Operațiile au devenit principalul vector al adaptării
continue la nivelul NATO a capabilităților militare, structurilor de coma ndă și de
forțe și a procesului de consultări, planificare și luare a deciziilor. În același timp,
transformarea politică și militară – manifestată prin extindere, înmulțirea
parteneriatelor și dezvoltarea forțelor expediționare ca Forța de Răspuns a NATO
(NRF) – a contribuit la abilitatea Alianței de a contribui operațional la eforturile
mai largi în sprijinul păcii și securității internaționale. NATO contribuie acum la
menținerea unui mediu sigur de securitate în sase locuri diferite de pe planet ă.
În Afg anistan, NATO este în prezent lider al misiunii „Resolute Support”, o
misiune non -combat, care oferă cursuri de formare, consiliere și asisten ță
institu țiilor și for țelor de securitate afgane. „Resolute Support” , fiind lansat ă la data
de 1 ianuarie 2015. A cesta include aproximativ 13.000 de angaja ți din NATO și
țările partenere ; aceștia furniz ează asistență de securitate Guvernului
Afganistanului.
În timp ce Afganistanul rămâne teatrul primar opera țional al NATO, Alian ța
nu a dat greș nici cu celelalte anga jamente ale sale, în special în Balcani. În
prezent, aproximativ 4.500 de trupele aliate operează în Kosovo, ca parte a For ței
din Kosovo a NATO (KFOR) contribuind substan țial la stabilitatea generală a
Balcanilor de Vest.
Opera țiile NATO nu se limitează d oar la zonele de conflict. În urma
atacurilor teroriste din 9/11, NATO a început să ia imediat măsuri pentru a extinde
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
59 din 238 opțiunile disponibile pentru combaterea amenin țării terorismului interna țional. În
octombrie 2001, a lansat opera țiunea de supraveghere m aritimă „Active
Endeavour”, axat ă pe detectarea și descurajarea activită ții teroriste în Marea
Mediterană.
Creșterea prezen ței NATO în aceste ape a generat o îmbunătă țire a
securită ții participan ților la transport maritim care călătoresc prin Strâmtoarea
Gibraltar. La Summit -ul de la Varșovia, alia ții au convenit să transforme „Active
Endeavour” într -o opera țiune mai largă de securitate maritimă – Opera țiunea „Sea
Guardian” – care va fi capabil ă să efectueze o gamă mai largă de sarcini.
Bazându -se pe experi ența dob ândită în cadrul misiunilor de combatere a
pirateriei executate în trecut de NATO (Operation Allied Provider and Operation
Allied Protector), Opera țiunea „Ocean Shield” se concentrează pe opera țiuni de
combatere a pirateriei pe mare, în largul Corn ul-ui Africii. Aprobat ă pe 17 august
2009 de către Consiliul Nord -Atlantic, această opera țiune are o contribu ție
remarcabil ă la eforturile interna ționale de combatere a pirateriei în zonă, ne mai
exist ând atacuri de piraterie desf ășurate cu succes din mai 2012.
Dincolo de regiunea euro -atlantică, Alian ța continuă să sprijine Uniunea
Africană (UA), în misiunile de men ținere a păcii de pe continentul african.
Din iunie 2007, NATO a asistat misiunea UA în Somalia (AMISOM) prin
acordarea de sprijin pentru tran sportul aerian de men ținere a păcii ale UA. În urma
solicitărilor UA reînnoite, Consiliul Nord -Atlantic a fost de acord să extindă
sprijinul acordat în mai multe rânduri și continuă să facă acest lucru. NATO oferă,
de asemenea, sprijin de consolidare a cap acită ților, precum și un sprijin de formare
de specialitate pentru African Standby Force (ASF), la cererea UA. ASF sunt
destinate să fie desfășurate în Africa, în vremuri de criză și face parte din eforturile
UA de a dezvolta capacită țile de men ținere a pă cii pe termen lung.
După interven ția militară ilegală a Rusiei în Ucraina din 2014, NATO a luat
măsuri suplimentare de reasigurare pentru alia ții săi. Printre acestea se numără
intensificarea misiunilor de Poli ție aerien ă ale NATO.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
60 din 238 Apreciem, din multe punc te de vedere, că Alianța a devenit într -un timp
relativ scurt o organizație operațională, iar progresul nu a fost întotdeauna ușor de
realizat și nici discuțiile nu au fost întotdeauna calme. Schimbarea accentului
solicită un pragmatism ridicat, improvizaț ii frecvente și o reformă la scară mare. În
plus, aceasta s -a produs în condițiile existenței unui număr sporit de aliați, noii
membri aducând Alianței noi perspective, capabilități și energie. Trebuie admis că
o mare parte a extinderii responsabilităților operaționale ale NATO reflectă mai
curând schimbarea circumstanțelor internaționale decât o reașezare majoră la
nivelul arhitecturii interne a Alianței. Totuși, unul dintre motivele principale pentru
care operațiile și transformarea NATO au evoluat este a cela că o astfel de
adaptabilitate este conținută de „codul genetic” de cooperare politică și militară al
Alianței, „scris” încă de la înființarea acesteia în 1949. Această moștenire de
cooperare va continua probabil să ofere impulsul pentru abordarea viit oarelor
provocări operaționale și transformaționale.
Într-un interval de aproximativ douăzeci și cinci de ani, NATO a evoluat
dintr -o alianță axată pe planificarea în vederea ducerii unui război de înaltă
intensitate în Europa Centrală într -o organizație c u o ridicată operativitate, care
trebuie să îndeplinească un set divers de misiuni. Astăzi, aliații și partenerii NATO
sunt dislocați în operațiile conduse de Alianță pe trei continente – în Africa, Asia și
Europa și șase zone de teatre de operații. Aceast ă extindere a angajamentelor
demonstrează atât dorința, cât și capacitatea Alianței de a răspunde amenințărilor
de securitate indiferent de locul în care se află sursa acestora.
Considerăm că problema căreia trebuie să -i facă față NATO nu este aceea de
a-și căuta o identitate, așa cum au considerat unii analiști, ci de a identifica
misiunile pe care și le poate asuma dintr -o multitudine de cerințe operaționale și de
cerințe de altă natură permanente. Acest climat operațional dinamic a fost și
continuă să fi e un motor al reformei la nivelul întregii structuri a Alianței. Într –
adevăr, necesitatea de a pregăti NATO pentru operații se află în centrul
transformării în curs de desfășurare a Alianței. După cum spunea secretarul general
Jaap de Hoop Scheffer (24 .11.2006), „Avem nevoie de forțe care pot reacționa
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
61 din 238 rapid, pot fi dislocate la mari distanțe și pot fi menținute în teren pentru perioade
mari de timp”34.
Inițiativele de a modifica și transforma NATO din punct de vedere
operațional, în vederea misiunilor pe ca re urma cel mai probabil să le îndeplinească
în viitorii ani includ: dezvoltarea Forței de Reactie Rapidă (VJTF) și Forței de
Răspuns a NATO (NRF), acțiunile întreprinse pentru ca Alianța să -și asume un rol
politic sporit, în special în regiunile în care s unt dislocate forțele NATO și măsurile
de a crea parteneriate mai strânse cu țările ne -membre și diferite organizații
internaționale.
Intervențiile NATO în conflictele din Bosnia – Herțegovina în 1995 și în
Kosovo în 1999 au avut un impact de lungă durată asupra naturii post Război Rece
a Alianței, prin definirea parametrilor acțiunii comune în afara granițelor
angajamentului de apărare colectivă tradițional al NATO. Implicarea NATO în
fiecare dintre cazuri a demonstrat capacitatea sa de a îndeplini operați i
multinaționale în circumstanțe politice și operaționale complexe, dar și în absența
unor planuri operaționale pre -existente și binecunoscute. Dislocarea Forței de
Implementare (IFOR) și a Forței de Stabilizare (SFOR) în Bosnia și a Forței
Kosovo (KFOR) a implicat, de asemenea, participarea contingentelor din țări
partenere și din alte țări ne -membre NATO. Aceste operații au contribuit la
stabilirea unui model de cooperare politică și militară în operațiile de răspuns la
așa-numitele crize non – Articol 5 între NATO și țările contribuitoare ne -membre
NATO, care a devenit în prezent normă pentru operațiile mai ample ale Alianței.
În afară de IFOR, SFOR și KFOR, implicarea operațională a NATO în
Balcani a cuprins o varietate de operații aeriene și maritime în perioada dintre
începutul ultimului deceniu al secolului trecut și Războiul din Kosovo din 1999.
NATO a acumulat o experiență considerabilă în aceste operații și a desprins
învățăminte importante referitoare la neajunsurile deosebite la nivelul
34 Articolul „ Reflecții privind Summit -ul de la Riga ”: Jaap de Hoop Scheffer, conturează
problemele care s -au discutat în capitala letonă”, postat pe site -ul defense -aerospace.com,
http://www.de fense -aerospace.com/articles -view/verbatim/4/76041/%3Cb%3Enewspaper –
reveals -all-in-1985 -uk_saudi -arms -deal%3C%C2%A7b%3E.html.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
62 din 238 capabilită ților și al interoperabilității, care au fost abordate prin intermediul
Angajamentelor de la Praga privind Capabilitățile, o inițiativă lansată la Summit -ul
de la Praga din 2002.
Angajamentul NATO în Balcani a declanșat o reformă la scară mare a
proceduril or interne ale NATO pentru managementul crizelor. Aproape tot ce
fusese bine stabilit în cadrul practicilor din timpul Războiului Rece în privința
consultării politice și a planificării militare a trebuit să fie reconceput pentru a
include operațiile care nu implică angajamentele de apărare colectivă. Reforma s -a
extins de la emiterea de directive politice detaliate pentru Autoritățile Militare
NATO (NMA -uri – NATO Military Authorities) reflectând circumstanțele politice
și militare în curs de evoluție din Balcani, până la dezvoltarea și perfecționarea,
deseori în timp scurt, a unor planuri specifice pentru situațiile de urgență în
vederea analizării și aprobării acestora de către Consiliul Nord Atlantic (NAC).
Necesitatea de a îmbunătăți coordonarea dintre NAC și NMA -uri a condus
în 1996 la stabilirea unei noi structuri specializate în furnizarea consilierii politico –
militare integrate privind gestionarea crizelor, Grupul pentru Coordonarea
Politicilor (PCG – Policy Coordinating Group). În paralel, aranjamen tele de
consultări politice au fost extinse și sistematizate pentru a putea include
participarea țărilor ne -membre NATO contribuitoare la operațiile conduse de
Alianță. Astăzi, PCG și Comitetul Militar joacă rolul principal în consilierea NAC
în privința t uturor angajamentelor operaționale ale NATO. Mai mult chiar, PCG,
Comitetul Militar și NAC desfășoară întâlniri regulate dedicate managementului
operațiilor cu țări ne -membre NATO contribuitoare.
Operațiile din Balcani au influențat, de asemenea, puternic transformarea
aranjamentelor de comandă și control ale NATO. Noua Structură de Comandă a
NATO aprobată la Summit -ul de la Praga în 2002, caracterizată de accentul pus pe
comandamentele întrunite și componente, reflectă învățămintele desprinse din
aranjamen tele de comandă pentru managementul operațiilor din Balcani, care au
evoluat în timp sub auspiciile Comandamentului Forțelor Aliate din Europa de Sud
de la Neapole, Italia. IFOR, în 1995 și KFOR, în 1999, s -au bazat pe capabilitățile
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
63 din 238 de asigurare a intrări i forțelor în teatru de operații ale Corpului Aliat de Reacție
Rapidă (ARRC – Allied Rapid Reaction Corps), care fusese înființat în 1994 pentru
a fi comandamentul conducător al ambelor operații. Ca parte a noii Structuri a
Forțelor, de asemenea, aprobată în 2002, ARRC a devenit un model pentru alte
șase comandamente terestre ale Forțelor de Înaltă Operativitate (VJTF – Very High
Readiness Joint Task Force). Prin rotație, cele șapte corpuri multinaționale
furnizează componenta terestră a NRF. Alte câteva di ntre acestea au furnizat, de
asemenea, personalul pentru nucleul comandamentului Forței Internaționale de
Asistență de Securitate (ISAF) din Afganistan. Prin dubla lor utilitate, pentru NRF
și ISAF, aceste comandamente dobândesc deprinderile esențiale în v ederea
planificării și desfășurării atât a unei reacții rapide, cât și a operațiilor de mare
durată.
În fine, operațiile din Balcani au avut, de asemenea, un impact transformator
asupra folosirii forțelor de menținere a ordinii publice, Cooperării Civili – Militari
(CIMIC) și schimbului de informații. Acest fapt a avut ca rezultat înființarea în
ultimul deceniu al secolului trecut a Unităților Multinaționale Specializate,
compuse din jandarmi francezi și carabinieri italieni, pentru a sprijini SFOR și
KFOR în menținerea ordinii publice. Tot în sprijinul SFOR și KFOR au fost
formate două Grupuri CIMIC pentru facilitarea cooperării între forțele dislocate,
autoritățile locale și agențiile de furnizare a ajutoarelor.
Necesitatea de informații pentru structuril e de comandă ale Alianței a dus la
înființarea unui Centru de Fuzionare a Informaților în sprijinul tuturor operațiilor
NATO.
Invocarea Articolului 5 al Tratatului Nord Atlantic ca urmare a atacurilor
teroriste din 11 septembrie 2001 și angajarea operațion ală a NATO în Afganistan
au propulsat în mod real și irevocabil Alianța în „operații în afara ariei” departe de
centrul său de gravitate euro -atlantic tradițional și au făcut ca apărarea împotriva
terorismului să devină o nouă misiune importantă pentru for țele aliate.
Din punct de vedere al transformării militare, probabil cea mai remarcabilă
realizare a angajării NATO în Afganistan a fost determinarea și capacitatea fără
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
64 din 238 precedent dovedite de aliații europeni și Canada de a disloca în sprijinul ISAF, pe
baza rotațiilor efectuate la fiecare șase luni, un comandament multinațional HRF
de corp, împreună cu grup de luptă de dimensiunea unui batalion sau a unei
brigăzi.
Având în vedere depărtarea Afganistanului în comparație cu Balcanii,
creșterea graduală a mă rimii ISAF a generat provocări de ordin logistic specifice
fără precedent. Astfel, datorită dependenței aproape exclusive de transportul aerian
pentru realizarea rotirilor și aprovizionarea forțelor din Afganistan, NATO și -a
dezvoltat considerabil capacita tea de planificare a transportului strategic, care va
avea un efect benefic asupra propriei activități de planificare expediționară a NRF.
În plus, dezvoltarea Echipelor de Reconstrucție Provincială (PRT –
Provincial Reconstruction Team ) de către ISAF pent ru a asigura asistență de
securitate în afara Kabulului a reprezentat un catalizator al adaptării planificării
operaționale a NATO. Prin intermediul conceptului PRT, Alianța a sprijinit
desfășurarea operațiilor tactice a formațiunilor de unități multinațio nale de valoare
tactică, dislocate pe mari suprafețe de teren, într -un mediu dificil, departe de bazele
lor de sprijin.
Aceste circumstanțe au oferit, de asemenea, o ocazie reală pentru analiza
modului de aplicare a conceptului Capabilității pe Bază de Re țea al NATO, care
urmărește punerea la dispoziția Alianței a diferitelor capabilități operaționale
printr -o abordare al cărei element central este rețeaua.
Angajarea NATO în Afganistan a deschis calea abordărilor inovative în
privința folosirii mai flexibi le a forțelor Alianței în sprijinul operațiilor non -NATO
conduse de țări aliate sau de organizațiile internaționale sau în mod concertat cu
acestea. Când în 2002 Germania și Olanda au solicitat sprijinul NATO pentru a le
facilita exercitarea în comun a com enzii ISAF, înainte ca acesta să devină o
operație condusă de NATO, expertiza și mijloacele oferite prompt de NATO au
demonstrat că Alianța dorea și era aptă să contribuie la planificarea și desfășurarea
operațiilor conduse de alții. Cooperarea operațional ă între ISAF și Comandamentul
Forțelor Multinaționale din Afganistan condus de SUA și parteneriatul în domeniul
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
65 din 238 instruirii Forțelor Irakiene de Securitate dintre Misiunea NATO de Instruire și
Comandamentul Multinațional pentru Securitatea Tranziției condus de SUA
ilustrează felul în care Alianța poate acționa colectiv prin modalități care sunt
complementare la eforturile individuale ale diferiților aliați.
Impactul transformator al angajării NATO în Afganistan asupra consultărilor
politice și a practicilor planificării operaționale a fost, de asemenea, profund major.
Pe baza precedentului din Balcani, ISAF implică participarea a unsprezece state
non-NATO, inclusiv Australia și Noua Zeelandă, care nu sunt membre ale
Parteneriatului pentru Pace. Acest lucru a pavat calea spre o cooperare strânsă a
NATO cu țări aflate în afara spațiului euro -atlantic.
Întrucât asigură conducerea ISAF, NATO poartă, de asemenea, un dialog
politic activ cu Pakistanul, care a creat cadrul pentru lansarea de către NATO a
operației d e înlăturare a urmărilor devastatorului cutremur de pământ din această
țară, imediat după producerea dezastrului din octombrie 2005. Operația de
înlăturare a urmărilor dezastrului din Pakistan a fost precedată de o altă operație de
înlăturare a urmărilor d ezastrelor, desfășurată în SUA după producerea Uraganului
Katrina în septembrie 2005. Ambele operații au demonstrat posibilitatea folosirii
capabilităților operaționale ale NATO pentru urgențe umanitare acute, în mod
concertat de Centrul Euro -Atlantic de C oordonare a Răspunsului la Dezastre al
NATO și mijloacele Alianței de planificare a urgențelor civile.
Desigur, ISAF a scos la iveală neajunsuri bine cunoscute privind
disponibilitatea și gradul de utilizare a forțelor Alianței pentru operațiile
expedițion are, în special în privința unor mijloace operaționale cheie cum ar fi
elicopterele de transport, precum și neajunsuri în cadrul procesului de generare a
forțelor al NATO. Drept răspuns, NATO a lansat un număr de inițiative. În primul
rând, NATO și -a reviz uit procedurile de generare a forțelor pentru a asigura o mai
mare corespondență între cerințele fiecărei operații în parte și disponibilitatea
forțelor. În al doilea rând, în contextul Angajamentelor privind Capabilitățile de la
Praga din 2002, Alianța îș i concentrează capabilitatea și mecanismele de
planificare a forțelor asupra sporirii gradului de utilizare și a capacității de
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
66 din 238 dislocare a forțelor, prin acordul asupra țintelor cantitative și calitative. Alianța a
inițiat o analiză a eligibilității opera țiilor pentru finanțarea extinsă comună de către
aliați.
Deși aceste remedii nu vor produce soluții imediate, ele au avut deja un
impact salutar asupra capacității Alianței de a pune în mod corespunzător resurse la
dispoziția ISAF, pe măsură ce misiunea se extinde în afara Kabulului și nordului
Afganistanului, spre părțile de vest și sud ale țării.
Conducerea ISAF de către NATO a pavat calea unor schimbări și
îmbunătățiri importante în privința modalităților în care Alianța asigură comanda și
structura for țelor sale, precum și în privința în care aceasta planifică, desfășoară și
sprijină operațiile expediționare în teatre dificile, aflate la mari distanțe. Totuși,
impactul angajării NATO în Afganistan asupra transformării Alianței s -a făcut
simțit înainte d e preluarea comenzii ISAF de către NATO în august 2003.
Impactul transformațional fundamental al atacurilor teroriste din 11
septembrie 2001 a fost reprezentat de analiza paradigmelor politice și militare
aflate la baza strategiei post război rece a NATO, care a condus Alianța la un acord
privind desfășurarea operațiilor militare fără ca acestea să fie restricționate de
limite geografice.
Operațiile se află în avangarda unei Alianțe transformate. Transformarea,
atât cea politică, cât și cea militară, se af lă în fruntea agendelor întrunirilor NATO.
Interacțiunea dintre transformare și operații se va mări și mai mult, întrucât NATO
se implică operațional din ce în ce mai mult în sprijinul acordat eforturilor
internaționale mai ample de gestionare a crizelor. Astfel, este de așteptat ca aliații
să continue să acorde o înaltă prioritate măsurilor care întăresc capabilitatea
operațională generală a Alianței și flexibilizează în același timp structurile și
procedurile Alianței pentru sprijinirea consultărilor poli tice și a dezvoltării
capabilităților la nivelul aliaților, precum și împreună cu partenerii și alte țări non –
NATO.
Transformarea instituțiilor militare ale NATO se află la o răscruce de
drumuri istorică. După un succes imens în îndeplinirea misiunii pent ru care a fost
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
67 din 238 creată, Alianța se confruntă în prezent cu provocări și riscuri într -un mediu de
securitate internațional aflat în evoluție. Pe lângă aceste riscuri se oferă însă și
oportunitatea ca NATO să se angajeze pe drumul unui proces de transformare și
reînnoire pentru a se asigura că este echipat astfel încât să facă față provocărilor
curente și a celor de mâine, așa cum a fost în cazul celor din timpul războiului rece.
Aceasta include asigurarea unei maxime eficiențe a structurii de comandă a
Alianț ei.
Alianța este angajată după Summitul de la Madrid din 1997 într-o
restructurare fundamentală a structurii de comandă pentru a se asigura că este mult
mai eficientă, mai flexibilă și accesibilă. Pe lângă mecanismele de lucru, există
două fenomene care a u un impact direct asupra structurii militare, modul în care
funcționează și modul în care evoluează: în primul rând, evoluțiile și manifestările
internaționale și în al doilea rând, interacțiunea constantă între politic și
organismele militare.
Evoluția s tructurilor militare de comandă ale NATO a fost influențată de mai
mulți factori, dintre care cei mai semnificativi sunt: dezvoltarea strategiei Europene
de Securitate și Apărare în cadrul Ali anței; punerea în aplicare a conceptului de
grupare de forțe interarme întrunite ( CJTF – Combined Joint Task Force);
reducerea și restructurarea forțelor militare Aliate în ansamblul său și asumarea de
către Alianță de noi sarcini și responsabilități, în s pecial în domeniul operațiunilor
de menținere a păcii și de gestionare a crizelor.
Structura militară de comandă a NATO a fost creată pe 2 aprilie 1951, când
General Eisenhower și personalul său au stabilit o structură de comandă sub
denumirea de „Grupul d e planificare SHAPE (Comandamentul Suprem al Puterilor
Aliate din Europa)”, care să fie acceptată și la care să se ralieze toate cele 12 țări
NATO. Eisenhower a descoperit repede că sarcina de „proiectare a unei organizații
care îndeplinește aspirațiile a douăsprezece națiuni diferite sau ambițiile personale
ale persoanelor în cauză este o sarcină extrem de laborioasă și ingrată”. Acesta este
contextul în care grupul de planificare SHAPE a fost setat să funcționeze pentru a
stabili, în domeniul său de respo nsabilitate, o structură de comandă reală .
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
68 din 238 În 1951, Comandamentul Aliat pentru Europa a fost împărțit în trei regiuni:
Nord, care a inclus Norvegia, Danemarca, Marea Nordului și Marea Baltică;
regiunea Centru, care a inclus Europa de Vest, și regiunea de s ud, care a inclus
Italia și Marea Mediterană (Grecia și Turcia au devenit membrii NATO dup ă
18.02.1952). S -a dovedit a fi dificil să se dezvolte o structură de comandă care să
corespundă intereselor naționale ale Franței, Marea Britanie, Statele Unite ale
Americii, Italia, Grecia și Turcia în zona de sud.
În aprilie 1952 este creat Comandamentul Aliat pentru Atlantic (ACLANT –
Allied Command Atlantic ) la Norfolk, Virginia, la un an de la înființarea
Comandamentului Suprem al Forțelor Aliate din Europa (SHAP E).
În perioada 1990 – 2004, după perioada războiului rece, structura de
comandă a NATO a evoluat treptat de la o structură cu 4 niveluri de comandă și 78
de sedii la o structură cu 3 niveluri de comandă și 20 de sedii, structură mai ușor de
gestionat și cu capacitatea demonstrată pentru a implementa C2 (comandă și
control – Command and Control) și forțele considerabile în Balcani pentru a
desfășura operațiuni de stabilitate, de reacție la criză, chiar și operațiuni
combatante. Prima inițiativă de transform are a structurilor de comandă a fost în
1994, când s-a propus crearea Grupării de Forțe Întrunite (CJTF) și care avea să fie
operațională 10 ani mai târziu.
Comitetul militar al NATO a propus o nouă structură militară de comandă
Miniștrilor Apărării la dat a de 2 decembrie 1997, iar punerea în aplicare a început
în 1999 și care în esență a constat în: restructurarea Comandamentului Aliat pentru
Atlantic (ACLANT – Allied Command Atlantic ) și transformarea acestuia în
Comandamentul Suprem Aliat pentru Atlantic (SACLANT – Supreme Allied
Commander Atlantic ); reorganizarea Comandamentului Aliat din Europa (ACE –
Allied Command Europe ) și reducerea structurilor de comandă de la 78 la 20 de
structuri: cu cele două comandamente strategice (SC – Strategic Command ), un ul
pentru Oceanul Atlantic și unul pentru Europa; cu trei comandamente regionale
sub Comandantul Suprem Aliat pentru Atlantic (SACLANT – Supreme Allied
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
69 din 238 Commander Atlantic) și două sub Comandantul Suprem Aliat din Europa
(SACEUR – Supreme Allied Commander Europe ).
Odată cu implementarea structurii de comandă, aprobată în 1997, s-au
produs și ale transformări: mutarea centrului de greutate de la nivelul strategic al
operațiunilor la nivelul regional; schimbarea substanțială privind comanda și
controlul noilor misiuni – de menținere a păcii (Forța de Stabilizare din Bosnia),
impunerea păcii (de către Forța de Implementare din Bosnia și Forța Kosovo din
Kosovo), desfășurarea preventivă (Operația Amber Fox în Macedonia), de
embargo (Operațiunea Sharp Garda în Marea Adriatică) și reale de luptă (Operația
Allied Force peste Serbia și Kosovo).
De asemenea, liderii NATO au decis să creeze și au creat până în 2004, o
Forță Răspuns a NATO (NRF) „avansată tehnologic, forțe flexibile, dislocabile,
interoperabile și sustenabile pentru a se deplasa rapid oriunde este nevoie, cum a
decis Consiliul”. În plus, NATO a accelerat investițiile în comunicații și a finanțat
sistemele de informații care sunt esențiale pentru structurile de comandă a forțelor
operaționale.
Reformarea structurilor militare și civile a NATO nu este niciodată ușoară,
deoarece sunt multe interese legitime în luarea unei decizii. La summitul de la
Lisabona (2010) au fost realizați câțiva pași importanți, pentru a face structurile de
comandă mai flexibile, mai eficiente și pentru a „economisi banii contribuabililor”.
Nevoia de reformă este determinată de următoarele considerente: personal
separat – civil și militar din cadrul structurilor NATO se ocupă de mu lte ori cu
aceleași probleme. Acum num ărul comandam entelor NATO a sc ăzut la șapte, iar
cel al agen țiilor a sc ăzut la patru:
La Lisabona (2010) liderii Alianței au realizat o analiză și au stabilit câteva
decizii pentru reducerea costurilor, în conformitate cu reducerile de apărare
națională. În prezent la nivelul anului 2016 costurile NATO sunt estimate la
918,298 milioane de $ pe an.
Comandamente ale NATO existente în prezent au sc ăzut ca num ăr de la 11
la 7 și sunt urm ătoarele:
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
70 din 238 Comandament civil:
– NATO Headquarters – Brussels, Belgium .
Comandamente mil itare:
– HQ SACT Supreme Allied Command Transformation – Norfolk USA ;
– SHAPE Supreme Headquarters Allied Power Europe – Mons, Belgium ;
– Headquarters Allied Joint Force Command HQ Brunssum, Netherlands ;
– Headquart ers Allied Joint Force Command Naples Italy ;
– Headquarters Allied Maritime Command HQ – Northwood, GB ;
– Headquarters Allied Air Command (HQ AIRCOM) – Ramstei n, DE ;
– Headquarters Allied Land Command – Izmir, TR .
Din cele 14 agenții existente la începutul anului 2010 în urma reformei au
rezultat urm ătoarele agen ții:
– NATO Communications and Information Agency (NCIA);
– NATO Suppor t and Procurement Agency (NSPA);
– The NATO Science and Technology Organization (STO) ;
– The NATO Standardization Office (NSO) .
Tot la nivelul anului 2010 personalul existent în comandamentele NATO
atingea cifra de 13.000 de angaja ți. La aceasta dată, în urma reformei , numărul de
ofiteri a sc ăzut sub 10.000.
În finalul acestui capitol prezentăm câteva concluzii referitoare la teatrele de
operații și modul de angajare a forțelor armate în special a trupelor de geniu în
cadrul acestora și modul de t ransformarea a Alianței din punct de vedere doctrinar
și operațional, fiind element de plecare în vederea unei analize viitoare privind
transformarea Armatei Române și în special a trupelor de geniu și a sprijinului de
geniu.
Analizând conceptul de teatru de operații multinațional, din punct de vedere
al literaturii de militare din România, constatăm că acest concept este nevoie s ă fie
cercetat și studiat în vederea dezvolt ării. Angajarea forțelor Armatei României în
diferitele teatre de operații s -a reali zat în baza procedurilor de operare al statelor
conducătoare. În acest sens, propunem abordarea și detalierea acestui concept, prin
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
71 din 238 elaborarea unei instrucțiuni, în concordață cu lecțiile învățate și conceptele din
țările membre NATO. Pentru a continua cer cetarea stiințifică, care se referă la
realizarea principalelor misiuni de sprijin de geniu într -un teatru de operații
multinațional, propun aprofundarea conceptului de organizare a unui teatru de
operații multinațional.
Referitor la transformarea Alianței vom concluziona prin a arăta că avem o
Alianță extinsă și în transformare din punct de vedere doctrinar, strategic și
operațional, care își asumă noi responsabilități pentru a furniza securitate și
stabilitate în spațiul euro -atlantic și mai departe.
De a semenea, apreciem că transformarea operațională a Alianței a fost
motivată de realizarea și menținerea în permanență a unor structuri de decizie ale
NATO cât mai flexibile și mai bine pregătite, care să răspundă diferitelor situații
de criză și conflict. D in punctul nostru de vedere, apreciem că Alianța se
transformă politic și militar, iar ca urmare a derulării acestui proces sunt constituite
capabilități militare flexibile, cu viteză mare de reacție și interoperabile.
În final, apreciem că u na dintre cele mai importante priorități ale Alianței
este aplicarea politicilor sale viitoare și practica operațională.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
72 din 238
CAPITOLUL 2.
MOBILITATEA TRUPELOR
Conflictele militare actuale au dovedit că acțiunile militare se caracterizează
prin schimbări foarte rapide de situație. Comandanții și statele majore trebuie să
știe să reacționeze prompt la aceste schimbări și să ordone în raport de situație
măsurile ce urmează a fi luate, știut fiind că prin deciziile acestora se vor coordona
acțiunile de luptă ale forțelor în funcție de misiunile primite.
2.1. Mobilitate a – delimitări conceptuale
Operațiile NATO și inclusiv ale Armatei Române și -au modificat fizionomia
trecând de la operațiuni statice la operațiuni expediționare, operațiuni care necesită
capacități și capab ilități de mobilitate superioare și eficiente. După cum s -a
subliniat în NOUL CONCEPT NATO35, Forțele NATO vor trebui să efectueze
simultan până la 6 operațiuni de mică amploare și 2 operațiuni majore, fapt ce va
determina dezvoltarea capacităților de manev ră și celor care asigură mobilitatea
trupelor.
Teoreticienii militari din armatele moderne, membre NATO și în special cei
din armata SUA afirmă că o acțiune militară poate fi eficientă și are succes dacă
forțele participante la execuția acesteia au următoa rele atribute: mobilitate,
contramobilitate și capacitate de supraviețuire . Aceste concepte se regăsesc în
toate doctrinele și regulamentele de luptă ale NATO și ale armatei americane.
În cele ce urmează ne propunem să definim mobilitatea ca fiind una din cei
cele trei condi ții de obținere a succesului în operațiile viitorului.
35 Summit –ul NATO de la Lisabona, 2010.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
73 din 238 2.1.1. Determinări istorice de necesitate și actualitate
Conform JP 3 -17 (Joint Publication 3 -17) „Air Mobility Operations” , ediția
2013, mobilitatea este o calitate sau capacita te a for țelor militare, care le permite să
se deplaseze dintr -un loc în altul, păstrând în acela și timp capacitatea de a -și
îndeplini misiunea principală.
În aprecierea noastră, mobilitatea trupelor reprezintă un proces care a
cunoscut permanente mutații sub directa influență a dezvoltării economice în epoca
modernă și cea contemporană. Un salt calitativ impresionant în revoluționarea
mijloacelor care concură la asigurarea mobilității forțelor în câmpul de luptă, cu
influențe directe în sporirea ritmului a cțiunilor militare, l -a constituit apariția
tehnicii autopropulsate sau tractat ă de vehicule propulsate prin motoare alimentate
cu combustibili petrolieri . Distanțele care trebuiau parcurse altă dată de către trupe
în perioade de timp îndelungate sunt în prezent parcurse în intervale de timp foarte
reduse. Se poate afirma că spațiul și distanțele au fost „comprimate”, iar timpul
„accelerat”. Apariția, dezvoltarea și continua perfecționare a motoare lor alimentate
cu combustibili petrolieri , au permis realizarea unei multitudini de mijloace de
luptă și de transport care au extins sfera acțiunilor pe uscat, pe apă și în aer.
În acest sens, este remarcabilă aprecierea generalului francez Estienne care
se exprima astfel: „Apariția pe câmpul de luptă a vehiculelor mecanice cu șenile
este un eveniment a cărui importanță o egalează pe cea a inventării pr afului de
pușcă. După părerea mea, această operație va schimba bazele nu numai ale tacticii,
dar și ale strategiei și prin urmare organizarea armatelor, fapt de o extremă
importanță. O asemenea afirmație implică câteva explicații. Dacă am fi cerut
marilor comandanți de oști, Alexandru, Cezar, Napoleon, Foch să ne spună care
este dintre toți factorii materiali cel care contează cel mai mult pentru victorie, toți
ar fi răspuns unanim: mobilitatea ”36.
36 F. J. Deygas, Les Chars d'assault : leur passé, leur avenir , Editura Paris Charlles – La
Vauzelle, 1937, p. 338.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
74 din 238 Dintr -o simplă trăsătură a acțiunilor militare, mobilitatea s-a transformat
într-o cerință de mare importanță pentru obținerea succesului în operație în
perioada celui de -Al Doilea Război Mondial. Trupele de uscat de tip mecanizat,
reduse ca efective, dar foarte mobile, au demonstrat că pot îndeplini misiuni de
amploare și obține rezultate decisive dacă sunt folosite pentru lovituri pe o mare
adâncime asupra obiectivelor de importanță strategică. Un exemplu elocvent îl
constituie operațiunile duse de Germania pentru ocuparea Franței, dar și altor țari
europene. În o bținerea succesului, trupele germane scontau într -o victorie fulger,
prin realizarea surprinderii, prin concentrarea în ascuns a forțelor principale pe un
sector îngust al frontului. Întregul plan era străbătut de ideea unei mobilități și a
unei manevre de mare amploare .
Acțiunile militare desfășurate în timpul celui de -Al Doilea Război Mondial,
dar mai ales în războaiele din Koreea, Vietnam, Malvine -Falkland, precum și cele
două războaie din Golf au scos în evidență apariția unor noi tipuri de trupe: trup e
de desant aerian, desant maritim și aeropurtate. Apariția acestor trupe a fost
posibilă ca urmare a dezvoltării deosebite a forțelor aeriene și navale și a condus
nemijlocit la sporirea mobilității trupelor la distanțe foarte mari de țara de origine,
sporind astfel mobilitatea strategică.
Ultimul deceniu al secolului XX a adus o serie de transformări fără
precedent pe scena politico -militară mondială. Dispariția Tratatului de la Varșovia,
terminarea „războiului rece”, precum și transformările la care este supusă Alianța
Nord -Atlantică, a creat noi tipuri de forțe militare, suple, mobile, puțin numeroase,
expediționare, capabile să desfășoare acțiuni militare întrunite în orice zonă de pe
glob. Aceste trupe poartă denumirea generică de forțe de reacție rapi dă și
înglobează unități și mari unități terestre, aeriene și navale.
Apreciem că în câmpul de luptă modern mobilitatea, reprezintă și va
reprezenta un factor amplificator , plin de valențe și posibilități de influențare a
puterii de luptă a unei grupări de forțe cu rol operativ. Acțiunile și măsurile de
mobilitate folosite judicios și eficient pe timpul desfășurării acțiunilor militare, pot
determina obținerea succesului în luptă și operație.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
75 din 238 Aderarea României la Alianța Nord -Atlantică oferă un nivel ridica t de
securitate și șanse pentru derularea progresivă a strategiilor de modernizare
profundă a armatei, inclusiv în problematica mobilității forțelor și mijloacelor, dar
și responsabilități majore în ceea ce privește participarea la gestionarea riscurilor,
amenințărilor și provocărilor începutului secolului XXI.
2.1.2. Conceptul de mobilitate. Implicații asupra unor legi și principii
ale luptei armate
Mobilitatea se axează pe reducerea efectelor obstacolelor asupra acțiunilor
desfășurate de către forțele ar mate întrebuințând o diversitate de sisteme de arme și
echipamente. Considerăm că mobilitatea , combinată cu puterea de foc, este
principalul ingredient în manevră, prin care o forță câștigă o pozi ție avantajoas ă
asupra adversarului. Prin urmare, mobilitate a este capacitatea forțelor de a executa
manevre rapide în orice loc și direcție impuse de câmpul de luptă modern,
indiferent de condițiile de teren, timp, anotimp și stare a vremii.
În continuare ne propunem să analizăm implicațiile mobilității asupra uno r
legi și principii ale luptei armate și să prezentăm importanța acestora în pregătirea
și ducerea luptei armate .
Lupta armată a fost și a rămas „instrumentul“ de forță al statului în caz de
război și, pe cale de consecință, obiectul de studiu al artei mi litare. Chiar dacă
analiștii militari apreciază că angajarea într -un război clasic este puțin probabilă
azi, când NATO, a devenit un factor de stabilitate și descurajare față de o eventuală
tendință de agresiune îndreptată împotriva unui stat membru, neces itatea studierii
luptei armate vine, totuși, din posibilitățile transformării riscurilor și amenințărilor
la adresa securității statului în confruntare armată directă. Fiind una din
manifestările principale ale războiului, lupta armată ocupă un loc central în cadrul
acestuia și materializează concepția întrebuințării forțelor armate și modul lor de
acțiune.
Din analiza ultimelor conflicte, constatăm că tendința în lupta armată este de
a se obține victoria cu forțe relativ puține, cu minimum de pierderi și cu un consum
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
76 din 238 redus de mijloace, împotriva unui inamic puternic. Această cerință, care în
condițiile tipologiei actuale a conflictelor devine una dintre cele mai importante, nu
poate fi realizată decât în măsura în care se respectă legile și principiile gen erale
ale luptei armate , precum și factorii specifici de succes.
Dea lungul istoriei legile luptei armate au cunoscut o evoluție continuă.
Studierea legilor luptei armate a evidențiat influența hotărâtoare a acestora asupra
acțiunilor militare, îndeosebi pe plan strategic și în același timp au permis
dezvoltarea într -un ritm aflat în creștere a științei militare. Vom analiza implicațiile
conceptului de mobilitate asupra legilor luptei armate prevăzute de manualele de
luptă în vigoare și legile generale ale războiului. Abordarea propusă este din
perspectiva apărării colective și se va dezvolta pe baza unor legi considerate ca
făcând parte din categoria legilor generale ale războiului: „concordanța dintre
scopuri, forțe și mijloace; raportul de forțe; depende nța doctrinei, operațiilor,
tacticilor, tehnicilor și procedurilor de nivelul dezvoltării armamentului și tehnicii
de luptă; unitatea acțiunilor; amploarea crescândă a operațiilor specifice luptei
armate; necesitatea ofensivei pentru obținerea victoriei fi nale”37.
Legea concordanței dintre scopuri, forțe și mijloace – cere ca obiectivele
propuse și misiunile stabilite să fie corelate cu calitatea și cantitatea forțelor și
mijloacelor destinate îndeplinirii acestora.
Legea raportului de forțe , prin definiție , reprezintă o relație numerică în care
se iau în considerare cantitatea și calitatea forțelor și mijloacelor a două părți care
se înfruntă prin lupta armată, relație exprimată cu un grad ridicat de probabilitate și
care condiționează obținerea succesului în luptă de realizarea unei superiorități de
forțe și mijloace față de adversar, în raioanele și pe direcțiile cele mai importante și
la momentul oportun.
Pentru a exemplifica implicațiile conceptului de mobilitate asupra legii
raportului de forțe se va an aliza în continuare situația primului război din Golf
(1991). Raportul de forțe, în ceea ce privește forțele terestre, era favorabil Irakului
37 Shpora.panweb.com/158/2811.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
77 din 238 din punct de vedere cantitativ, dar calitativ armata irakiană se afla mult sub
standardele militare ale coaliției, fapt care echilibra balanța.
Superioritatea zdrobitoare a aliaților în privința forțelor aeriene, navale și a
tehnicii radioelectronice, împletită cu o concepție superioară de folosire a forțelor
și mijloacelor, a făcut ca echilibrul relativ al factorului cantitativ să se încline în
favoarea coaliției antiirakiene.
Dependența doctrinei, operațiilor, tacticilor, tehnicilor și procedurilor de
nivelul dezvoltării armamentului și tehnicii de luptă. Experiența acumulată pe
timpul conflictelor arată că, pe măsur a sistematizării mijloacelor de producție, a
creșterii economiei și a progresului tehnologic a evoluat calitativ și cantitativ
înzestrarea armatelor. Noile categorii de tehnică folosite în acțiunile de luptă au
determinat schimbări mai mari sau mai mici as upra formelor și procedeelor luptei
armate. Un foarte bun exemplu în care conceptul de mobilitate poate influența
legea dependenței doctrinei, operațiilor, tacticilor și tehnicilor de nivelul
dezvoltării armamentului și tehnicii de luptă, este reprezentat de apariția Forței de
Reac ție Rapidă (VJTF), Forța de răspuns a NATO (NRF) și a Forței de Reacție
Rapidă Europeană (FRRE).
În continuare se va evidenția cîteva din cele mai importante implicații pe
care le poate avea mobilitatea asupra unor principii ale l uptei armate .
Principiul realizării surprinderii și evitării surprinderii. În condițiile în care
apariția rapidă de mutații esențiale în tehnologia de cercetare și supraveghere a
teatrelor de operații sporesc dificultatea mascării deplasărilor de trupe, pr incipiul
surprinderii nu înseamnă că inamicul trebuie luat complet prin surprindere, fiind
suficient să devină conștient prea târziu pentru a reacționa eficient.
Considerăm că surprinderea poate consta în: mobilitate și ritm,
dimensionarea forței, direcți onarea efortului principal și initierea neașteptată a
acțiunii. Cei mai importanți factorii care contribuie la realizarea acesteia sunt:
rapiditatea, cercetarea eficientă, înșelarea inamicului, aplicarea neașteptată a unor
lovituri, securitatea acțiunilor și schimbarea tacticii și a metodelor de acțiune.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
78 din 238 Pe parcursul acțiunilor militare s -a demonstrat că cel care a realizat
surprinderea a dobândit și menținut și inițiativa, iar forțele ce a fost supuse
efectelor surprinderii și nu au reacționat rapid la sit uația creată, au pierdut lupta,
pentru că efectele surprinderii au fost atât de ordin moral, precum și material.
Realizarea surprinderii presupune: mobilitate pentru trupele proprii,
capacitate de realizare a contramobilității acțiunilor inamicului , deplas ări rapide, în
siguranță și în ascuns, manevră rapidă, eficientă și oportună.
Acțiunile militare din cadrul ultimelor conflicte au demonstrat că realizarea
surprinderii este determinată de următorii factori: prevederea și cunoașterea cât
mai profundă a fac torilor situației, tendințele de evoluție a acestora și a influenței
pe care o au sau ar putea -o avea în viitor asupra cursului și finalului acțiunilor;
adaptabilitatea gândirii și a acțiunii; rapiditatea; inițiativa; capacitatea
comandanților de a -și asum a riscul necesar calculat; păstrarea secretului asupra
acțiunilor proprii; mascarea; dezinformarea sistematică și permanentă a
adversarului; oportunitatea actiunilor militare, violența și precizia focului;
mobilitatea , contramobilitatea și manevra.
Aprec iem că gruparea de forțe întrunită care posedă mobilitate și
contramobilitate în cele trei medii de bază în care se desfășoară războiul modern –
terestru, aerian și naval – poate planifica și desfășura operații militare care să
surprindă inamicul și să -și îndeplinească scopurile propuse.
Principiul libertății de acțiune a constituit și va fi și în viitor în atenția
permanentă a tuturor comandanților pe câmpul de luptă. În acțiunile militare, în
orice condiții ale situației, comandanții și statele majore tre buie să urmărească cu
perseverență să -și asigure o deplină libertate de acțiune.
Realizarea acestor condiții de manifestare a principiului libertății de acțiune,
necesită valorificarea superioară a factorilor geoclimatici, economici, demografici,
culturali ai zonei de acțiuni militare. În acțiunile defensive, libertatea de acțiune se
poate dobândi și menține prin acțiuni ofensive și/sau prin folosirea apărării active
și a altor procedee de luptă caracterizate prin energie și impetuozitate.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
79 din 238 Specialiștii mili tari americani pornesc de la ideea că acțiunea ofensivă și
mobilitatea forțelor reprezintă modul cel mai eficient și decisiv de a atinge un scop
clar definit .
Inițiativa și mobilitatea ca forme evidente de exprimare a principiului
libertății de acțiune. Atunci când gruparea de forțe acționează într -un teatru de
operații la mare distanță de țara de origine (situații non articol 5), mobilitatea poate
influența decisiv principiul libertății de acțiune. Astfel o grupare de forțe întrunite
cu mobilitate terestră , aeriană și navală poate manifesta inițiativă acționând ofensiv
într-o zonă ostilă.
Principiul economiei de forțe și mijloace este principiul care desemnează
necesitatea economiei de forțe și mijloace în acțiunile militare și a fost recunoscut
ca atare și în teoria și practica militară românească.
În prezent, conform cerințelor Strategiei Naționale de Apărare a Țării pentru
perioada 2015 -201938 – economia de forță constă în stabilirea, distribuirea și
utilizarea judicioasă a posibilităților de luptă proprii în raport cu necesitățile
impuse de obiectiv și de obținerea de rezultate maxime cu eforturi, forțe, mijloace
și pierderi minime.
În regulamentele americane39 se consideră că alegerea anumitor unități pe
tipuri de acțiune este esentială pentru reușită și e ste influențată de gradul de
instruire și de experiența acumulată de comandanți. Comandanții și statele majore
trebuie să ia în considerare mobilitatea , protecția și puterea de foc atunci când
elaborează un plan care să valorifice integral efectele de nimi cire/neutralizare ale
armelor întrunite. Calitatea manevrei de realizare a grupărilor de forțe pentru
desfășurarea luptei și operației decurge din cele două cerințe primordiale ale
oricărei manevre, recunoscute în teoria și practica militară: simplitatea î n
concepție, rapiditatea și mobilitatea în execuție .
Analizând acțiunile și operațiile din ultimul deceniu, trebuie avut în vedere
că o grupare de forțe care nu este angajată în acțiune la momentul oportun, intrând
38 Strategiei Naționale de Apărare a Țării pentru perioada 2015 -2019 , Bucure ști, 2015.
39 ADP 3 -90 Offense and Defense – Fort Benning – Army .
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
80 din 238 în luptă mai devreme sau mai târziu, est e obligată s ă ducă lupta (după caz), într -un
alt context tactic, operativ sau strategic, cu alți parametri, care pot fi chiar total
nefavorabili pentru acțiunea proiectată. În concepția specialiștilor militari
americani principiul – economia de forță – este exprimat prin următoarea cerință:
utilizează întreaga putere de luptă disponibilă în modul cel mai eficient posibil;
alocă minimum de forță de luptă esențială pentru scopuri secundare. Economia de
forță presupune utilizarea și distribuirea judicioasă a f orțelor astfel încât nici o
parte a forței să nu rămână fără scop, iar când se trece la acțiune toate
componentele sistemului de luptă realizat să treacă la îndeplinirea misiunilor
potrivit planului. De asemenea, principiul economiei de forțe impune ca alo carea
puterii de luptă pentru acțiuni, cum sunt atacuri cu obiectiv limitat, apărare,
ducerea unor acțiuni întârzietoare, acțiuni de retragere etc. să se facă în așa fel
încât să se poată realiza concentrarea în altă parte.
Principiul concentrării efortulu i în locul decisiv și la momentul potrivit în
acțiunile de luptă moderne constă, pe de o parte, în realizarea în timp oportun a
grupărilor de forțe și mijloace necesare, iar pe de altă parte, în executarea
loviturilor de foc.
Indiferent de perioada istori că la care ne raportăm și de scara la care au fost
desfășurate acțiunile militare, constatăm că una din cele mai importante preocupări
a teoriei și practicii militare a fost concentrarea eforturilor în locurile decisive și în
momentele potrivite ale luptei .
În gândirea militară românească actuală, această semnificație a principiului
concentrării efortului în locul decisiv și la momentul potrivit este tot mai mult
acceptată. În acest sens, în instrucțiunile și manualele de luptă se stipulează că
principiul de concentrare a efortului în locul decisiv și la momentul potrivit constă
în combinarea și sincronizarea efectelor elementelor de putere pe direcțiile sau în
raioanele, în momentul și cantitatea care asigură succesul împotriva inamicului.
De asemenea, apr eciem că principiul de concentrare a efectelor efortului este
nemijlocit legat de cerințele rezultate din acțiunea legii raportului de forțe și a legii
concordanței dintre scopul propus și mijloacele folosite, precum și de aplicarea
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
81 din 238 principiului economiei de forță, cerințe obiective care stau la baza efortului de
realizare a puterii de luptă necesare desfășurării în condiții avantajoase a acțiunilor
militare.
Scopurile operației (luptei) moderne se realizează prin combinarea cât mai
diversă a focului cu mobilitatea și contramobilitatea în cadrul unor acțiuni
coordonate, sincronizate și flexibile, prin intermediul unor elemente acționale ca:
manevra, nimicirea simultană sau succesivă a forțelor inamicului și prin loviturile
combinate ale focului tuturor cate goriilor de armament și cele ale trupelor.
Ultimele conflicte armate ne arată că, în condițiile sporirii mobilității și
eficienței mijloacelor moderne de luptă și întrebuințării unor tipare atipice de
ducere a războiului, concentrarea efortului principal î n locul decisiv și la momentul
oportun nu trebuie să ducă la o densitate de forțe și mijloace exagerată pe spații
înguste, pentru că apare pericolul ca, în urma loviturilor executate de către
adversar, forțele respective să înregistreze mari pierderi, conc entrarea efortului
realizându -se de preferat executând lovituri cu grupări de forțe mai mici, din
diferite poziții, dar pe direcții convergente sau paralele în funcție de dinamica
luptei.
Principiul manevrei constă în deplasarea forțelor și mijloacelor în scopul
aplicării favorabile a puterii de luptă a acestora în timp și spațiu pentru a obține un
avantaj în raport cu inamicul, pentru asigurarea efectivă a mobilității forțelor și
mijloacelor proprii.
Putem aprecia că manevra reprezintă: mobilitate , ritm, dinamism în spațiu și
timp și constituie o componentă a concepției acțiunii și o condiție a reușitei
acesteia.
Prin mobilitate se înțelege calitatea comandamentelor (mobilitatea gândirii)
și a forțelor (viteza de reacție), fiind cerin ța care influențează d ecisiv manevra.
Dacă folosim mobilitatea pentru sustragerea forțelor de sub efectele puterii de luptă
a adversarului, atunci se produce o manevră în scopul protecției forțelor.
Mobilitatea forțelor proprii trebuie să determine contramobilitatea adversarulu i.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
82 din 238 Mobilitatea determină parametrii de stare ai manevrei. Mobilitatea, cauzal,
determină manevra ca principiu al luptei armate. Apreciem că mobilitatea
reprezintă una din caracteristicile de bază ale manevrei, deoarece, neavând această
calitate, manevra nu poate fi oportună.
În concluzie, din analiza principalelor legi și principii ale luptei armate
constatăm că mobilitatea este o trăsătură indispensabilă a acestora și este
complementară cu contramobilitatea, iar modul cum aceasta influențează din punct
de vedere genistic acțiunile militare îl vom prezenta în continuare
2.1.3. Tendințe și perspective operaționale ale mobilității
Tendințele și perspectivele operaționale ale mobilității sunt demonstrate de
ultimele confruntări armate, în care acțiunile milita re ale secolului XXI au cuprins
toate mediile: terestru, aerian, maritim, cosmic și cibernetic. În vederea obținerii
succesului în operație au fost constituite grupări de forțe care au avut în compunere
componente terestre, aeriene și navale și care au acț ionat întrunit pentru
îndeplinirea scopurilor și obiectivelor războiului.
Apreciem că la acest început de secol nu mai poate fi concepută acțiunea
militară decât întrunită. Mobilitatea terestră, pe apă și în aer a grupărilor de forțe
cu rol tactic, operat iv și strategic reprezintă una din condițiile de bază ale
succesului în acțiunile militare întrunite.
Despre însemnătatea mobilității trupelor și a priceperii de a o folosi ca factor
important al succesului în luptă sunt elocvente unele păreri ale special iștilor
militari străini. Astfel, cunoscutul teoretician militar englez L. Hart, în articolul
intitulat „ Tancurile și viitorul lor”40, „analizând caracterul operațiilor moderne și
condițiile obținerii succesului, ajunge la concluzia că rezultatele hotărâtoa re se pot
obține cel mai repede prin mobilitate”. El își exprimă teoria acțiunilor indirecte ale
forțelor terestre, potrivit căreia victoria poate fi obținută prin executarea de
manevre, în vederea ocup ării unei poziții tactic -operative favorabile față de inamic.
Folosirea pe scară largă a trupelor blindate și mecanizate, a trupelor aeromobile și
40 NATO's Fifteen Nation , nr. 2/1981, p. 67.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
83 din 238 de desant, precum și acțiunile forțelor speciale, permite să se imprime acțiunilor de
luptă un ritm înalt și un pronunțat caracter manevrier. Generalul de armată Andre
Biard41, referindu -se la mobilitatea trupelor NATO, declara în cadrul unui interviu
acordat revistei Armmés d'aujourd'hui42: „Mobilitatea forțelor militare și logistica
prezintă o importanță deosebită. Este absolut necesar ca alianța NATO să fie în
măsură să deplaseze cu maxim de rapiditate și în siguranță forțele militare și să le
asigure cu materialele necesare ducerii acțiunilor de luptă. Mobilitatea forțelor
militare ale NATO presupune capacitatea Alianței de a deplasa efective militare și
materiale necesare ducerii acțiunilor de luptă”.
Necesitatea realizării unei mobilități acționale sporite va impune cu
siguranță renunțarea în mod treptat la organizarea unor mari unități și unități cu
efective numeroase și înzestrarea cu tehnică de luptă grea. Ace astă tendință a
început să fie deja materializată în unele armate ale Alianței Nord – Atlantice,
trecându -se la organizarea unor unități și mari unități cu efective mai reduse, dar
foarte mobile, înzestrate cu toate mijloacele necesare pentru îndeplinirea misiunilor
de luptă în mod independent. În acest sens, generalul locotenent John Martin
(SUA)43, afirma într -un articol publicat în revista Journal of the Armed Forces44:
„Divizia ușoară va fi unitatea ușor desfășurabilă pentru luptă, care își va atinge pe
deplin ținta și va fi mobilă din punct de vedere tactic. Poate ajunge la locul decisiv
în câteva ore cu un batalion, apoi cu o brigadă și dacă este nevoie, cu restul
diviziei. Această divizie este o unitate strategică din punct de vedere al desfășurării
de luptă, având caracteristicile unei divizii aeromobile – suplă, de mărime mijlocie
și agilă”.
Din desfășurarea celor două războaie din Golf (1991 și 2003), a reieșit că
unitățile și marile unități ale coaliției internaționale înzestrate cu blindate ușoare ș i
41 Paul André Pierre Biard născut pe 23 iulie 1918 în Falaise decedat la 24 septembrie 2001, în
Menton, general francez. A fost Marele Cancelar al Legiunii de Onoare 1981 -1992.
42Armmés d'aujourd'hui , nr. 6/1979, p. 32.
43 Joseph Martin (1740 -1808) a fost un general de brigadă în mili ția sta tului Virginia, în timpul
războiului American.
44 Armed Forces Journal este o publica ție fondată în 1863 pentru ofi țerii americani și liderii din
guvern și industrie.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
84 din 238 cu un număr relativ redus de tancuri (dar de ultimă generație), au avut câștig de
cauză împotriva diviziilor irakiene greoaie și aproape lipsite de mobilitate,
înzestrate cu tancuri din generațiile 2 (T 55) și 3 (T 72). Din aceleași confruntări a
reieșit necesitatea de a spori mobilitatea acțională a forțelor terestre prin
înzestrarea acestora cu elicoptere de luptă și de transport.
Elicopterele pot zbura de pe piste neamenajate, la mică înălțime, la punct fix,
cu o viteză de aproximativ 5 ori mai mare de cât cel mai rapid mijloc terestru.
Datorită acestor proprietăți, elicopterul este folosit cu succes în lupta cu blindatele,
submarinele, navele de suprafață, pentru conducerea sistemelor de lovire, în
misiuni de cercetare, transport, evacuare și logistice, atât în ofensivă cât și în
apărare.
Mobilitatea structurală reprezintă un principiu de structurare, organizare și
întrebuințare a forțelor care definește capacitatea structurilor militare de a se reuni
în grupări, atunci când este nevoie și într -un timp f oarte scurt, pentru executarea de
acțiuni rapide prin care să se surprindă adversarul, înainte ca acesta să obțină
asupra trupelor proprii rezultate avantajoase. Mobilitatea structurală este o cerință a
realităților câmpului de luptă modern și a unei varia te game de acțiuni militare
desfășurate de către forțele terestre.
Modularitatea forțelor reprezintă principiul de construcție și întrebuințare a
unor grupări de forțe mobile (de tip batalion sau chiar de tip brigadă), având ca
structură de bază batalionul , care să poată să desfășoare operațiuni militare alături
sau în compunerea unor forțe aliate sau de coaliție. Un exemplu concludent este
participarea batalioanelor de infanterie românești la operațiunea Iraqi Freedom
(2004) în cadrul unor brigăzi italiene și batalionului de geniu în cadrul diviziei
poloneze și în cadrul ISAF în Afganistan a structurilor de nivel batalion (2003) și
brigadă (2008).
Misiunile contingentelor românești participante la acțiunile din teatrele de
operații operații din Afganistan ș i Iraq, care acționează în cadrul unor coaliții sau
în cadrul Alianței, demonstrează pe deplin valabilitatea mobilității structurale și a
construcției modulare a forțelor. Pentru aplicarea în practică cu succes maxim a
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
85 din 238 acestor principii este necesară stand ardizarea armamentelor, munițiilor și a
mijloacelor de comunicație, a tehnicii de luptă, echipamentelor și a materialelor cu
cele ale Alianței, precum și organizarea și desfășurarea instrucției după aceleași
proceduri și standarde.
În cadrul acțiunilor mil itare mobilitatea este reprezentată la toate nivelurile
artei militare: nivelul tactic, nivelul operativ și nivelul strategic. În continuare vom
prezenta mobilitatea tactică, operativă și strategică a forțelor și felul în care acestea
influențează modul de ducere a luptei și operației.
Mobilitatea tactică reprezintă capacitatea de manevră a forțelor în câmpul
tactic. Aceasta depinde îndeosebi de capacitatea tehnicii de luptă din înzestrare de
a trece peste obstacole, de a se deplasa cu viteză sporită în ori ce teren, indiferent de
climă, timp și anotimp și de condițiile meteorologice, ziua și pe timp de noapte.
Subunitățile și unitățile de geniu care acționează în câmpul tactic prin
lucrările pe care le execută sau prin mijloacele tehnice din înzestrare, con tribuie
într-o foarte mare măsură la trecerea unor obstacole dificile și sporirea mobilității
tactice a unităților și marilor unități de arme întrunite.
Priceperea de a folosi mobilitatea forțelor devine o cerință importantă în arta
conducerii, în special acum, când acțiunile de luptă manevriere sunt predominante.
Pregătirea și executarea manevrei la nivel tactic este responsabilitatea
comandanților și statelor majore de batalion și brigadă. Este imperios necesar ca
aceștia să urmărească constant modul în care evoluează situația, să ia oportun
măsurile necesare, să acționeze elastic și ferm, cu inițiativă pentru realizarea
manevrei planificate, surprinderii inamicului și câștigarea luptei.
Prin mobilitatea operativă se înțelege capacitatea unităților și ma rilor unități
de a se deplasa și a exercita o influență hotărâtoare asupra planificării, desfășurării
și succesului operațiilor la nivelul unei grupări de forțe de valoare corp de armată
(similare).
Considerăm că mobilitatea operativă este reprezentată de capacitatea
ridicată de manevră a batalionului de infanterie și de tancuri, a brigăzii mecanizate
și de blindate, în general al unităților și marilor unități înzestrate cu blindate
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
86 din 238 (tancuri, mașini de luptă ale infanteriei, transportoare blindate, artileri e terestră și
antiaeriană autopropulsată).
Pentru ca blindatele să fie într -adevăr forța principală de izbire a forțelor
terestre – punctul forte al mobilității operative , ele trebuie să acționeze în tandem
cu elicopterele și să dispună de protecție antiae riană conform principiilor acțiunilor
interarme și întrunite.
Apreciem că pentru sporirea mobilității operative se pot constitui grupări de
forțe integrate de valoare batalion (batle group ), în care elementul integrator să fie
reprezentat de către batalion ul de tancuri sau de batalionul de infanterie sau de
valoare brigadă (task force) , în care elementul integrator poate fi brigada
mecanizată sau de tancuri.
Mobilitatea operativă creează premisele pentru realizarea surprinderii,
deoarece permite ca în timp scurt să se efectueze deplasarea trupelor în vederea
nimicirii inamicului. Trebuie remarcat faptul că mobilitatea operativă depinde în
mare parte de starea comunicațiilor, inclusiv a rețelei de căi ferate din teatrul
(zona) de operații în care se desfășoar ă acțiunile militare. Numeroși factori
importanți pentru mobilitatea tactică pot totuși, în anumite condiții, să exercite
influențe puternice asupra mobilității operative. De exemplu, capacitatea
autovehiculului de a trece cursurile de apă prin vaduri adân ci, prin plutire sau pe
sub apă, are un rol deosebit în cazul distrugerii prin surprindere a podurilor.
Un rol deosebit în asigurarea mobilității operative îl au subunitățile și
unitățile de geniu din compunerea grupărilor de forțe cu rol operativ. Prin fo losirea
lor judicioasă și într -o concepție unică, acestea trebuie să realizeze drumuri de
pătrundere, drumuri de rocadă, culoare de mobilitate, itinerare de aprovizionare și
evacuare, treceri peste cursurile de apă, culoare prin obstacolele
explozive/câmpu rile de mine care în final să conducă la creșterea mobilității
operative. Resursele umane, calitatea comandamentelor, statelor majore și a
comandanților de unități și mari unități, reprezintă, de asemenea, un factor
important în creșterea sau menținerea mo bilității operative, obținerea succesului și
victoriei în operație.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
87 din 238 Mobilitatea strategică . În strategia militară, ca și în întreaga artă militară, s -a
produs o revoluție determinată îndeosebi de dezvoltarea fără precedent a unor
categorii de forțe: aviați a de toate tipurile, a forțelor navale de suprafață
(portavioanele cu propulsie nucleară, crucișătoarele distrugătoare, fregate, nave de
transport), a submarinelor nucleare, a trupelor aeromobile și aeropurtate. Forțele
terestre au fost înzestrate cu blind ate de generația a IV -a, capabile de o mare
mobilitate și putere de luptă. Această revoluție tehnico -științifică a condus la o
deosebită mobilitate strategică care face posibilă, prin operația de proiecție a forței,
ducerea acțiunilor militare în orice zon ă de pe glob. Pornind de la aceste
considerente, putem afirma că mobilitatea strategică și tactică reprezintă
capacitatea unei structuri militare de a executa transportul forțelor sale la distanțe
mari în scopul realizării unui obiectiv strategic. Factorii care pot influența
mobilitatea strategică sunt reprezentați de: mecanizarea, motorizarea și
aeromobilitatea trupelor; existența capabilităților armatei unui stat de a transporta
trupele prin mijloace aeriene și navale proprii; existența și densitatea în t eatrul de
operații a elementelor de infrastructură; căi de comunicații rutiere, feroviare,
porturi, aeroporturi, noduri de cale ferată.
Un exemplu elocvent de mobilitate strategică îl constituie operațiunile
desfășurate de coaliția antiirakiană în primul r ăzboi din Golf. Concepția de
ansamblu a operației terestre a fost elaborată de planificatorii americani aplicând
principiile de bază ale strategiei „Bătălia aero -terestră -2000” , la condițiile concrete
din zona Golfului. Trebuie să remarcăm faptul că acest scenariu de ducere a
acțiunilor militare combinate și întrunite a stat la baza tuturor planurilor operative
ale NATO, pentru o confruntare europeană cu armatele fostelor state membre ale
Tratatului de la Varșovia.
Esența acestei strategii constă în a combi na o enormă și diversificată
pregătire de foc cu războiul de manevră, dus cu mijloace de lovire rapide, totul
desfășurându -se conform unei riguroase planificări și printr -o strictă coordonare a
focului, mobilității și logisticii.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
88 din 238 Operația a fost concepută pentru a destabiliza, și mai apoi, a anihila, un
inamic ce se apără pe poziții consolidate în teren, dar care este lipsit, în general, de
comunicații în adâncimea dispozitivelor defensive. Exemplul cel mai concludent
de mobilitate strategică este reprezent at de campania pentru eliberarea Kuwaitului
(1991), care a cuprins cinci faze din care bătălia terestră a fost reprezentată în faza
a treia și a patra a intervalului de 221 de zile de tensiune, criză și război ce s -au
scurs din 2 august 1990 și până pe 28 februarie 1991. Fazele campaniei pentru
eliberarea Kuwaitului nu le vom detalia, ele fiind cuprinse în foarte multe lucrări,
dar apreciem că este necesar să prezentăm câteva concluzii care ne vor sprijini în
analiza conceptului de mobilitate.
Cele mai imp ortante concluzii pe care dorim să le evidențiem se referă la:
ampla deplasare de forțe și mijloace ce s -a executat în ascuns și a fost posibilă (fără
să fie observată de irakieni), datorită manevrei de flanc pe spații mari și a unei
asigurări logistice ir eproșabile; concomitent cu ampla manevră de forțe și mijloace
s-au executat bombardamente masive asupra forțelor irakiene din Kuweit și
adâncimea dispozitivului aerian; acțiunea de contramobilitate organizată de trupele
Irakiene, prin plantarea unei cantit ăți de peste 500.000 de mine de diferite tipuri, a
fost dejucată de acțiunea desantului maritim și manevra de forțe și mijloace în
vederea încercuirii „Gărzii republicane”. „Bătălia celor 100 de ore” este
considerată un exemplu al mobilității strategice.
În concluzie, în concepția NATO mobilitatea este un concept deosebit de
important de care trebuie să țină cont planificatorii militari și experții în domeniu,
în special pe timpul planificării acțiunilor militare (la toate nivelurile), precum și
comandanții forței întrunite, atunci când organizează și conduc operațiile militare.
De asemenea, apreciem că succesul în operațiile din diferite teatre de operații va fi
determinat de capabilitățile de mobilitate și contramobilitate angajate, precum și
dezvoltarea a cestora.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
89 din 238 2.2. Structuri militare și misiuni de mobilitate operațională în unele
armate moderne
Conflictele militare recente au dovedit că acțiunile militare se caracterizează
prin schimbări foarte rapide de situație. Comandanții și statele majore treb uie să
știe să reacționeze prompt la aceste schimbări și să ordone, în raport de situație,
măsurile ce urmează a fi luate, știut fiind că prin deciziile lor se vor coordona
acțiunile forțelor, în funcție de misiunile primite. Aceste decizii se vor material iza
nu numai prin deplasarea și desfășurarea rapidă a forțelor, ci și prin crearea rapidă
de noi grupări de forțe, reorganizarea comunicațiilor, modificări în sistemul de
conducere, dar și prin măsuri și activități desfășurate pentru asigurarea acțiunilor și
protecției forțelor și logisticii acestora.
2.2.1. Conceptul operațional de mobilitate . Implicații asupra sprijinului
de geniu
După cum se cunoaște, în general, și este acceptat de către specialiștii
militari, unul din factorii importanți care asigură desfășurarea manevrei este
mobilitatea , care creează pentru trupe posibilitatea de a o realiza rapid. Prin
urmare, mobilitatea este capacitatea forțelor de a executa manevre rapide în orice
loc și pe orice direcție impuse de câmpul de luptă modern, indifer ent de condițiile
de teren, timp, anotimp și stare a vremii.
În unele publicații de specialitate, mobilitatea se consideră a fi viteza
maximă de deplasare a unităților și marilor unități, capacitatea acestora de a se
desfășura rapid și de a duce lupta în d iferite condiții ale câmpului de luptă modern.
În acest caz, unii specialiști militari afirmă că mobilitatea permite trupelor să
realizeze pe anumite direcții sau sectoare un raport favorabil de forțe.
În sens general, mobilitatea reprezintă calitatea pe c are o posedă forțele
militare înzestrate cu mijloace care să le permită deplasarea de la un loc la altul,
păstrându -și totodată posibilitatea de a -și îndeplini misiunea principală. O definire
cu tentă practică a mobilității, din punct de vedere militar, es te dată în manualul
„FM 5 -101 Mobilitatea" al armatei SUA: „Mobilitatea este definită de acele
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
90 din 238 activități care permit forțelor mișcarea personalului și tehnicii în câmpul de luptă,
fără a întârzia, datorită obstacolelor din teren".
Mobilitatea trupelor este condiționată de mobilitatea tehnică, mobilitatea
logistică și mobilitatea comenzii.
Mobilitatea tehnică este reprezentată de proprietățile și caracteristicile
diferitelor mijloace tehnice din înzestrare de a se deplasa rapid și se exprimă prin
noțiunile de mobilitate în cele trei medii: terestru, maritim și aerian.
Mobilitatea pe uscat nu trebuie confundată cu deplasarea pe căile rutiere
care este numai o latură a acesteia, cu deplasarea pe cale ferată sau combinat. O
mobilitate sporită a forțelor terestr e pe baza unei înzestrări cu tehnică de luptă
modernă contribuie decisiv la devansarea inamicului și obținerea succesului.
Pentru o bună mobilitate pe uscat este absolut necesar ca la înzestrarea unităților să
se aibă în vedere tipul de unitate, gama de mi siuni pe care urmează să le
îndeplinească, din ce mare unitate tactică va face parte.
Mobilitatea pe apă este reprezentată de capacitatea mijloacelor tehnice din
înzestrare de a traversa rapid cursurile de apă prin mijloace proprii. La proiectarea
și cons trucția tancurilor, a mașinilor de luptă sau ale transportoarelor amfibii
blindate, se are în vedere următoarea gradare a mobilității pe apă: trecerea prin vad,
prin vad adânc, pe sub apă și prin plutire.
Mobilitatea aeriană reprezintă capacitatea de a tr ansporta pe calea aerului
forțele, tehnica de luptă și materialele necesare acestora, precum și aceea de a lovi
inamicul din aer. Exemplu concludent pentru reliefarea mobilității aeriene este
elicopterul, cu toate variantele de prezentare: de transport, de sprijin la sol,
antiblindate, de evacuare a răniților sau de cercetare -observare.
Mobilitatea logistică concură la menținerea mobilității trupelor în cursul
acțiunilor militare. Ea depinde într -o mare măsură de următorii factori: existentul și
starea tehn icii de luptă din înzestrarea trupelor, operativitatea comandanților și a
structurilor tehnice de la toate eșaloanele de a evacua și repara rapid autovehiculele
deteriorate sau avariate; capacitatea structurilor logistice și tehnice de a regenera
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
91 din 238 forța din punct de vedere tehnic și promptitudinea de a asigura oportun trupele cu
C.L., muniție, medicamente, hrană, echipament etc.
Mobilitatea conducerii rezidă din capacitatea și iscusința comandanților
militari și a statelor majore, din rapiditatea procesului de elaborare a deciziilor si
din posibilitățile lor de înțelegere a situațiilor. Sistemul C4I2SR (comandă, control,
comunicații , computere , informații și interoperabilitate, supraveghere și
recunoaștere – Command, Control, Communications and C omputers and
Information Interoperability, Surveillance and Reconnaissance) permite
comandanților și statelor majore să planifice cu suficientă precizie mișcările și
acțiunile trupelor și să exercite asupra acestora actul de comandă și control. Spre
exemplu, în timpul operației Furtună în deșert – Operation Desert Storm din 1991,
optimizarea procesului de comandă s -a realizat în 4 zile, în timp ce în campania din
2003, intitulată Operation Iraqi Freedom , acest lucru s -a realizat doar în 45 de
minute. Progresul este impr esionant dar nu și suficient.
În viziunea specialiștilor militari americani timpul de la descoperirea și
indicarea țintei, transmiterea informației, până la lansarea loviturii selectate nu
trebuie să fie mai mare de două minute.
Suportul genistic în opera țiile ofensive este necesar pentru menținerea
continuității atacului forțelor proprii45.
În orice tip de operație, sprijinul genistic în menținerea mobilității constituie
elementul esențial.
Principalele misiuni genistice ce revin unităților de geniu pentru sprijinul
unităților luptătoare sunt: crearea de culoare prin câmpurile de mine proprii;
marcarea și crearea de culoare prin câmpurile de mine inamice; asigurarea
mijloacelor de traversare a râurilor (cursurilor de apă) și a altor obstacole
importante.
Principalele misiuni genistice specifice mobilității trupelor vizează
executarea culoarelor prin baraje de mine, traversarea (trecerea) cursurilor de apă
și a obstacolelor importante, precum și pregătirea și întreținerea drumurilor de
45 Doctrina trupelor de geniu , ATP -52 (B), august 2005, p. 20.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
92 din 238 deplasare.
Culoarele pr in câmpurile de mine46. În concepția NATO, determinarea
limitelor câmpurilor de mine este un atribut al tuturor categoriilor de arme,
recunoașterea propriu -zisă a acestora fiind de competența trupelor de geniu.
Culoarele prin câmpurile de mine pot fi execut ate manual, mecanizat, cu mijloace
electrice, cu exploziv sau combinat. După executarea culoarelor acestea se
marchează conform prevederilor STANAG 2036 și 298947.
În funcție de situația tactică, timpul avut la dispoziție și de alți factori,
culoarele prin câmpurile de mine pot fi executate din mișcare sau planificat .
Executarea culoarelor din mișcare se poate realiza de către forțele de atac
(eșalonul de asalt) prin suport genistic.
În această situație suportul genistic constă în executarea recunoașterii,
îndrumarea, crearea culoarului, marcarea și întreținerea culoarului.
Executarea planificată a culoarelor se realizează atunci când acestea nu pot
fi executate din mișcare, necesitând oprirea atacului și punerea în aplicare a
planului de realizare a culoarel or. Sprijinul genistic în această situație este esențial
și poate consta în :
– executarea unei recunoașteri detaliate a câmpului de mine pentru
localizarea rândurilor de mine, tipul și caracteristicile minelor etc.;
– asigurarea recomandărilor genistice d e către comandantul marii unități
tactice;
– asigurarea echipamentului specific de geniu și a personalului pentru
asistarea în conducerea operațiunilor;
– marcarea și întreținerea culoarelor.
Procedurile de traversare a cursurilor de apă48. În situația în c are un curs de
apă nu poate fi traversat din mișcare prin folosirea podurilor existente, a vadurilor
46 Doctrina trupelor de geniu , ATP -52 (B), august 2005, p. 24.
47 Standard: NATO – STANAG 2036 LAND MINE LAYING, MARKING, RECORDING AND
REPORTING PROCEDURES, Standard: NATO – STANAG 2989 TRANSFER OF
BARRIERS.
48 Ibidem.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
93 din 238 sau prin alte procedee (inclusiv înot), iar forța de atac este în contact cu inamicul,
va trebui să se execute, de către statul major, planificarea travers ării deliberate.
Traversarea unui curs de apă se poate realiza în trei etape (asaltul,
construcția, consolidarea) și sunt implicate două forțe principale: forța de stabilire
a capului de pod și forța de asalt. În concepția specialiștilor militari NATO,
aspectele importante ale traversării unui curs de apă sunt: asigurarea securității;
controlul manevrelor; controlul terenului și asigurarea suportului pentru traversare.
Din punct de vedere al sprijinului genistic pentru traversarea unui curs de
apă, acesta c onstă din subunități de geniu (treceri) specializate, mijloace de trecere
(traversare) existente în înzestrarea acestora și specialiști de geniu care
coordonează din punct de vedere tehnic subunitățile de arme întrunite și de arme
(sprijin) pe timpul trece rii acestora peste obstacol. Subunitățile de geniu asigură și
serviciile de specialitate pe timpul traversării cursului de apă.
Drumuri pentru mișcări tactice . Specialiștii militari din principalele state
membre NATO apreciază că în ciuda îmbunătățirii mob ilității vehiculelor moderne
de luptă și asigurarea tehnică deosebită, rămâne necesar suportul de geniu pentru
construirea și întreținerea rutelor (comunicațiilor rutiere) necesare realizării în
condițiuni optime a manevrelor tactice.
Recunoașterea rutelor (comunicațiilor rutiere) este necesară pentru
determinarea celor existente și stării acestora.
În cadrul rețelei de rute existente, pe timpul recunoașterilor se va realiza
cercetarea de geniu stabilindu -se cu exactitate punctele impracticabile, concomiten t
cu determinarea rutelor adiționale ce trebuie construite luându -se în considerare
resursele umane și materiale la dispoziție.
Rutele destinate vehiculelor de luptă sunt realizate pentru a rezista la un
trafic limitat și pe o perioadă scurtă de timp.
Rute le (căile de comunicații rutiere) destinate pentru logistică și alte
vehicule pe roți sunt construite pentru a rezista la un volum mediu al traficului.
Volumul de lucrări genistice de construcție și întreținere a acestor rute este mai
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
94 din 238 mare decât pentru rut ele necesare deplasării vehiculelor șenilate și necesită
permanent subunități de geniu pentru asigurarea viabilității acestora.
Traversarea obstacolelor de mărime redusă – se realizează, de regulă, din
mișcare cu utilizarea sprijinului genistic și a mijloa celor rapide de trecere. Pentru
traversarea acestora se pot folosi podurile mobile de asalt de pe tancuri, care vor
rămâne în poziție (pe direcțiile importante de deplasare) până la trecerea
eșaloanelor de rezervă și logistice.
Creșterea mobilității forțel or proprii se poate realiza prin: recunoașterea
itinerarelor de deplasare și a aliniamentelor (pozițiilor) intermediare: îmbunătățirea
stării drumurilor și organizarea judicioasă a traficului; dispunerea forțelor de
siguranță și a celor de apărare aeriană cu baza la sol în punctele de trecere;
evacuarea din timp a pierderilor umane și surplusului de resurse rămase.
Componenta genistică în operațiile militare moderne este un concept nou,
modern care are menirea să lămurească, cel puțin din punct de vedere te oretic,
principalele aspecte legate de „ protecția genistică ” și „ sprijinul de geniu ”,
elemente abordate în noile doctrine operaționale ale categoriilor de forțe din
Armata României, deoarece apar multe confuzii și ezitări în folosirea celor două
concepte m ai sus menționate.
Componenta genistică în acțiunile militare reprezintă un concept complex,
de mare actualitate și care cuprinde în structura sa trei elemente de referință pentru
arma geniu și trupele de geniu din subordinea acestora. Aceste elemente sunt :
protecția genistică, sprijinul de geniu și logistica de geniu. Luate ca
subansambluri/module de sine stătătoare, protecția genistică, sprijinul de geniu și
logistica de geniu au elemente specifice care însumate asigură funcționalitatea
întregului, respec tiv a componentei genistice .
La ora actuală există unele confuzii privind definirea conceptelor de bază, a
conținutului misiunilor specifice, precum și a tipurilor de forțe specifice
participante la îndeplinirea acestora.
Protecția genistică rămâne și în c ontinuare o formă importantă de asigurare a
operațiilor și protecția forțelor participante. Ea include o gamă largă de lucrări
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
95 din 238 genistice simple executate de toate forțele și mijloacele participante la activități
militare.
Sprijinul de geniu este un concept modern, de mare actualitate, specific
armatelor partenere, membre NATO, concept adoptat și de doctrinele operative
elaborate de armata noastră.
Logistica de geniu asigură din punct de vedere material și tehnic acțiunile
trupelor de geniu, cât și a altor f orțe participante la acțiunile militare. Mai multe
detalii despre cele trei concepte vom prezenta în subcapitolele următoare.
Foarte important în contextul acțiunilor militare moderne este și noul
concept, specific armatelor partenere din NATO, de protecți e EOD ( Explosive
Ordinance Disposal ). Subliniem aceasta chiar dacă acest concept nu constituie un
element al componentei genistice, dar care angrenează în structură și forțe de geniu
specializate în neutralizarea și/sau distrugerea muniției neexplodate (UXO –
Unexploded Ordnance).
Protecția EOD reprezintă totalitatea măsurilor stabilite de structurile EOD și
acțiunile desfășurate de acestea pentru asigurarea operațiilor militare specifice
luptei armate/de stabilitate și sprijin și de protejare a personalulu i participant prin
neutralizarea și/sau distrugerea muniției neexplodate (UXO), precum și a
dispozitivelor explozive improvizate.
Începând cu anul 2009, armata țării noastre participă cu o echipă EOD din
cadrul Forțelor Aeriene la misiunea din Afganistan ( 2014), iar de la începutul
anului 2010, participare țării noastre a fost suplimentată cu încă o echipă, din
cadrul Forțelor Terestre. Experiența dobândită de aceste echipe și lecțiile învățate
vor aduce în viitor un important aport la perfecționarea instru cțiunilor și
regulamentelor în acest domeniu, precum și a instruirii tuturor echipelor EOD din
armata țării noastre.
Conform tendințelor actuale, se apreciază că acțiunile militare vor avea
caracter multilateral, simultan și sincronizat pe întregul spațiu de luptă integrat și
extins, iar aria de desfășurare a operațiilor va dobândi noi dimensiuni. Lipsa
delimitărilor fără echivoc a spațiului în care se va desfășura conflictul va reclama
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
96 din 238 capacitate de manevră și flexibilitate a forțelor, abilitatea de identi ficare rapidă a
amenințării, dezvoltarea modulară a structurilor, în măsură să se organizeze
oportun în forțe de reacție rapidă pentru misiuni punctuale (task force), operații
informaționale independente sau combinate cu alte tipuri de acțiuni, sprijinul d e
geniu și logistic strict direcționate, precum și protecția multilaterală a forțelor.
Din această perspectivă se poate chiar afirma că rolul sprijinului de geniu se
va amplifica, evoluția militară plasându -l la punctul de convergență a celor trei
domenii, care îl definesc astfel:
Mobilitatea reprezentată de totalitatea acțiunilor și măsurilor care contribuie
la realizarea libertății de manevră și asigurarea posibilităților deplasării în câmpul
tactic, fără a se produce întârzieri datorită obstacolelor din teren.
Contramobilitatea reprezentată de totalitatea acțiunilor și măsurilor care
contribuie la încetinirea manevrei sau deplasării inamicului și care împiedică
folosirea avantajelor terenului de către acesta.
Protecția prin măsurile specifice ce asigură protecția forțelor proprii în
câmpul de luptă, domeniu ce include toate aspectele referitoare la asigurarea
protecției personalului, armamentului și rezervelor, simultan cu înșelarea/
inducerea în eroare a inamicului.
Trupele de geniu vor sprijini forța în trunită în realizarea obiectivelor primite,
sau vor acționa punctual pentru crearea de efecte, de regulă directe, concretizate în
funcțiunile genistice, care pot fi divizate în: sprijinul de geniu luptă și sprijin ul de
geniu al forței .
Sprijinul de geniu de luptă49 – cuprinde sarcinile de geniu asociate cu
sprijinul direct pentru operațiile curente sau imediate, în zona operațiilor de la
contact și are drept scop menținerea/accelerarea ritmului operației și îndeplinirea
cerințelor tactice pe termen scurt. Este realizat de geniștii de la toate categoriile de
arme sau componente, pentru a sprijini operațiile terestre, aeriene sau maritime.
Sprijinul de geniu al forței50 – cuprinde acele sarcini de geniu executate în
49 F.T. – 9, Manualul sprijinului de geniu în operațiile Forțelor Te restre , București, 2007, p. 9.
50 F.T. – 9, Manualul sprijinului de geniu în operațiile Forțelor Terestre , București, 2007, p. 9.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
97 din 238 sprijinul indirect al operațiilor curente ș i viitoare, în zona operațiilor din afara
contactului, care asigură pregătirea deliberată și pe termen lung a zonei de
operații, precum și susținerea forțelor pe parcursul tuturor fazelor operației.
Va fi predominantă concentrarea efortului genistic pre/ p ost conflict și
pentru operații în adâncimea dispozitivului propriu pe perioada conflictului.
Subliniem că, balanța efortului între cele două variază în funcție de tipul și
faza operației. De asemenea, eforturile trebuie coroborate cu diferitele niveluri ale
operației: strategic, operativ și tactic.
Apreciem, de asemenea, că acțiunile trupelor de geniu în cadrul operațiilor
bazate pe efecte, se vor desfășura la nivel tactic, operativ, strategic și geostrategic
și vor avea la bază aceleași principii ale ră zboiului. Acțiunile trupelor de geniu se
vor desfășura, de regulă, în cadrul unei forțe întrunite și vor reprezenta „ un factor
important de luptă la îndemâna comandantului forțelor întrunite și sporesc
posibilitatea aplicării acestor principii”.
2.2.2. St ructuri militare de geniu destinate realizării misiunilor de
mobilitate
Teoreticienii militari din armatele moderne, membre NATO și în special cei
din armata SUA, afirmă că o acțiune militară poate fi eficientă și are succes numai
dacă forțele participante la execuția acesteia au următoarele atribute: mobilitate,
contramobilitate și capacitate de supraviețuire . Aceste concepte se regăsesc în
toate doctrinele și regulamentele de luptă ale NATO și ale armatei americane.
Tratarea acestora în contextul complex și diversificat al acțiunilor militare în
războiul modern este necesară, deoarece ne propunem o abordare modernă și
pragmatică a viitoarelor doctrine și regulamente de luptă, aliniate celor din
armatele aliate din NATO. În luptă, forțele au nevoie de posib ilitatea executării
rapide a deplasărilor în vederea ocupării unor raioane sau în vederea manevrelor
impuse de situația de pe câmpul de luptă. Pentru a executa deplasări sau manevre
pe câmpul de luptă forțele trebuie să treacă peste obstacole naturale sau artificiale,
această capabilitate fiind conferită de mobilitate .
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
98 din 238 Mobilitatea este necesară pentru realizarea concentrării efortului și dislocării
rapide, pentru angajarea inamicului sau pentru realizarea retragerii. Mobilitatea
realizată la un nivel superi or și bine coordonată poate compensa inferioritatea
numerică. Criteriul mobilității este un factor important în determinarea tehnicii și
vehiculelor folosite de forțele luptătoare.
În contextul prezentat mai sus se disting cu prioritate două concepte care
trebuie tratate în strânsă conexiune: deplasarea și manevra .
Deplasarea este acțiunea prin care grupările de forțe sunt dislocate dintr -un
loc în altul. Aceasta se poate executa prin marș, transport sau combinat, iar
conform Dicționarului enciclopedic mili tar51, „deplasarea forțelor este o acțiune
militară în care forțele execută o mișcare cu scopul de a se muta dintr -un raion în
altul, de a intra în luptă sau pentru a manevra, realizându -se prin marș, transport
sau combinat”.
Din cele prezentate mai sus re zultă că deplasarea unei grupări de forțe cu rol
operativ se desfășoară într -un spațiu de luptă (în diferite medii), spațiu pe/ în care
se găsesc diferite obstacole ce trebuie trecute sau ocolite, în scopul îndeplinirii
unor misiuni (al cărui scop final es te obținea victoriei). Pentru a se deplasa și a -și
îndeplini misiunile la timp, această grupare de forțe trebuie să fie foarte mobilă.
Importanța manevrei în câmpul de luptă este arhicunoscută, însă pentru a
sublinia conexiunea deplasare – manevră, reprodu cem din Dicționarul explicativ al
limbii române52: „Manevra este o deplasare organizată și rapidă a unor unități
militare pentru a lovi pe inamic sau pentru a se retrage de sub loviturile lui”.
Din precizările de mai sus rezultă că manevra este indisolubil legată de
deplasare și ambele se supun criteriului mobilității . Cu cât nivelul (strategic,
operativ sau tactic) la care se execută manevra este mai mic, cu atât frecvența
întrebuințării acestuia este mai mare, deci și necesitatea menținerii și creșterii
mobilității forțelor este mai acută, structura manevrei fiind mai complexă și mai
strâns legată de schimbările deosebit de rapide ce se produc.
51 Dicționarul enciclopedic militar, Editura AISM, București, 2001, p. 25.
52 Dicționarul explicativ al limbii române , ediția a I I- a Editura Univers Enciclopedic, București,
1996, p. 242.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
99 din 238 În literatura de specialitate americană53 se precizează că obiectivul
mobilității este obținerea și menținerea libe rtății, deopotrivă a manevrei tactice, cât
și a deplasărilor. Această sarcină se regăsește în cinci domenii de acțiune:
contracararea minării; contracararea obstacolelor inamicului; trecerea obstacolelor
naturale; amenajarea și întreținerea drumurilor de l uptă (pentru manevră,
aprovizionare); asigurarea facilităților pentru aviația de luptă înaintată. Aceste
domenii se regăsesc și în misiunile sprijinului genistic de luptă. În această viziune,
factorii de influență ai mobilității sunt: capabilitatea comanda mentului grupării de
forțe de a planifica, organiza și conduce acțiunile militare, în special a deplasărilor
și manevrei; calitatea și oportunitatea informațiilor despre teren și inamic pe care le
primesc forțele proprii, pe timpul pregătirii și desfășurăr ii acțiunilor militare;
formele acțiunii militare ce se desfășoară și formele de manevră adoptate;
pregătirea pentru luptă, starea morală și puterea de luptă a forțelor participante;
caracteristicile terenului din spațiul de luptă: formele de relief, exist ența cursurilor
de apă, a lucrărilor hidrotehnice și de hidroameliorații, existența și calitatea
detaliilor de planimetrie artificiale, în special a căilor de comunicație; timpul și
condițiile meteorologice în care se execută deplasarea sau manevra; lucrăr ile
genistice executate de adversar: baraje explozive, distrugeri, fortificații;
performanțele tehnice ale mijloacelor din dotare: viteza de deplasare și
accesibilitatea în teren, protecția oferită personalului, manevrabilitate,
maniabilitate, ergonomie, f iabilitate.
Pentru a se valorifica avantajele mobilității este necesar să fie îndeplinite
unele cerințe și condiționări dintre care cele mai importante apreciem a fi:
optimizarea dimensionării grupurilor de forțe în funcție de forma acțiunii militare;
scopurile acțiunii; puterea de luptă a structurilor componente; inamic;
întrebuințarea forțelor în concordanță cu destinația și misiunile de bază ale
acestora; simplitatea manevrei pentru realizarea raportului de forțe favorabil pe
direcțiile de acțiune, în ca drul dispozitivului de luptă sau operativ, în timp oportun;
compatibilitatea tehnicii, din punct de vedere al caracteristicilor care îi conferă
53 FM 5 -101 MOBILITY, pp . 1-9.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
100 din 238 mobilitate, cu structurile organizatorice acționale; adaptabilitatea concepțiilor și a
planurilor de acțiune, la situațiile neprevăzute; compatibilitatea sistemelor de
conducere, asigurare și logistice; respectarea cerințelor legilor și principiilor luptei
armate.
Câmpul de luptă, este mediul în care se confruntă părțile beligerante. Acesta
este caracterizat de o ev oluție continuă, rezultat al dezvoltarii fără precedent a
concepțiilor de ducerea războiului. Un element esențial ce determină parametrii
câmpului de luptă este factorul tehnologic .
Conceptele exprimate prin câmpul de luptă cibernetizat, câmpul de luptă
digitalizat și războiul automatizat influențează în mod semnificativ operațiile
trupelor, creând o nouă dimensiune a spațiului de confruntare.
Superioritatea tehnologică este necesară, dar nu și suficientă pentru obținerea
succesului, ceea ce impune o perman entă optimizare a raportului doctrină – om –
tehnică . Factorul de mediu rămâne un element ce va condiționa și în viitor
fizionomia câmpului de luptă.
Câmpul de luptă modern va dobândi caracteristici noi, printre care se pot
enumera: multidimensionalitatea; rapiditatea; dinamismul; inițiativa; flexibilitatea;
convergența; omnidirecționalitatea; discontinuitatea; digitalizarea și automatizarea.
În unele studii, aparținând elitelor militare românești, se consideră însă că
aceste caracteristici ar fi: inițiativ a, agilitatea, adâncimea, sincronizarea și
multilateralitatea.
Pentru a sublinia rolul deosebit al corelației mobilitate – contramobilitate în
câmpul de luptă modern, vom analiza sintagma „ putere de luptă " a unei grupări de
forțe de nivel operativ.
Puterea de luptă a unei grupări de forțe de nivel operativ este o rezultantă a
combinării următoarelor elemente: informații, manevră, putere de lovire, protecție
și conducere. În esență, puterea de luptă exprimă abilitatea unei grupări de forțe de
nivel operativ de a executa operații.
Folosirea propriu -zisă și susținerea elementelor puterii de luptă în mod
unitar este de natură să decidă rezultatul final al operațiilor de orice tip.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
101 din 238 Comandanții și statele majore vor urmări cu precădere folosirea mobilității și
contramobilității pentru integrarea manevrei, puterii de lovire și protecției în
varianta optimă pentru situația creată.
Prin mobilitate și manevră se poate determina creșterea puterii de luptă prin
avantajul pozițional obținut ca urmare a dispunerii forțelor în punctele decisive, la
momentul oportun, pentru executarea sau amenințarea cu executarea focului prin
ochire directă sau din poziții de tragere acoperite, pentru masarea efectelor
acțiunilor proprii, realizarea surprinderii, șocului psihologic și a prez enței fizice,
precum și obținerea dominației morale asupra inamicului.
O manevră reușită cere din partea comandantului atât anticipare și agilitate
mentală, cât și o îmbinare judicioasă a mișcării cu puterea de lovire și protecția
forțelor care o execută.
Creșterea puterii de luptă se poate obține atât prin mobilitate , cât și prin
contramobilitate , prin obligarea inamicului de a intra într -o poziție dezavantajoasă,
efectul fiind similar celui obținut prin manevră. Deplasarea și dispunerea forțelor
pe timpul dislocării acestora în zona de responsabilitate, înaintea declanșării
operației, reprezintă elemente de manevră, dacă prin acestea, se obține un avantaj
pozițional și se poate influența rezultatul final al operației. Prin manevră,
comandantul și gruparea de forțe pune în mod continuu probleme inamicului,
făcându -i ineficiente reacțiile și determinând înfrângerea acestuia.
Avantajul pozițional obținut prin mobilitate și tăria dată de prezența fizică a
componentei terestre a grupării de forțe cu rol operati v, obținută prin manevră, sunt
unice și nu pot fi înlocuite de alte elemente.
Menținerea mobilității s porite pe timpul manevrei depinde în principal de:
prevederea din timp a posibilităților de înlăturare a obstacolelor, dislocarea
adecvată a forțelor pent ru depășirea cu rapiditate a obstacolelor, determinarea și
cercetarea oportună a obstacolelor și existența unor proceduri eficace de traversare
a acestora.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
102 din 238 Unul dintre specialiștii militari în domeniu54 sublinia că „Pentru menținerea
mobilității, structuril e de geniu din compunerea unei grupări de forțe, vor îndeplini
următoarele misiuni: cercetarea de geniu a inamicului și a terenului, asigurarea
viabilității drumurilor de luptă, amenajarea și deservirea trecerilor peste obstacole,
ocolirea sau reducerea ac estora, executarea culoarelor prin barajele explozive,
verificarea la minare, deminarea terenului și obiectivelor, executarea distrugerilor
pentru realizarea mobilității, precum și construirea, repararea și întreținerea pistelor
înaintate și pregătirea zon elor de aterizare”.
Mijloacele aeriene organice și cele date în sprijin sunt de natură să asigure o
flexibilitate și mobilitate sporite , precum și avantaje clare privind informațiile și
protecția pe timpul executării manevrei de forțe și mijloace .
Concluz ionând, se poate aprecia că pe scena de luptă modernă mobilitatea ,
reprezintă un factor amplificator, plin de valențe și posibilități de influențare a
puterii de luptă a unei grupări de forțe cu rol operativ.
Acțiunile și măsurile de mobilitate folosite ju dicios și eficient pe timpul
desfășurării acțiunilor militare, pot determina obținerea succesului în luptă și
operație.
În acest capitol și în cel ce urmeaz ă voi prezenta c âteva date relevante despre
structuri de geniu ce aparțin trupelor terestre ale armatelor din țări membre NATO,
dar și din cadrul Forțelor terestre române, precum și principalele misiuni
încredințate acestor structuri de geniu, care sunt comune și pun un accent deosebit
pe interoperabilitate și compatibilitate, ca principal obiectiv de p erspectivă, dar și
misiunile ce sunt specifice fiecărei armate.
Armatele membre NATO au tendința permanentă de descentralizare a
elementelor structurale ale armei geniu în cadrul forțelor terestre. Scopul acestei
tendințe este de a atinge obiectivele princ ipale, acestea fiind: satisfacerea cât mai
deplină a nevoilor de sprijin genistic a trupelor angajate (la toate eșaloanele);
54 Grecu Petre, Amenajarea genistică a terenului în operație și în luptă, Tratat de știință militară ,
București, 2001, p.82.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
103 din 238 sprijinul direct al trupelor angajate nemijlocit în luptă (acțiune); specializarea
restrânsă a structurilor de geniu; reorganizarea misiunilor de luptă specifice.
Armata SUA
Structurile de geniu operează integrat în trupele terestre și asigură un pachet
complet de capacități către forțele întrunite din întreg spațiu de operații militare.
Trupele de geniu asigură în zona de operații su port general de geniu sau suport
topografic de geniu. Aceste trupe nu sunt forțe combatante, dar reprezintă o parte
importantă a structurii de forțe întrunite. Ele au un aport deosebit la creșterea
combativității structurii respective.
Pentru a ne creea o imagine corectă de ansamblu a tipurilor de structuri,
modul de organizare și dotare se va evidenția în continuare structurile de geniu
reprezentative care se găsesc în compunerea diferitelor eșaloane tactice, operative
sau strategice.
Brigada de geniu este, de regulă, destinată unui comandament întrunit.
Batalionul de geniu independent poate fi întâlnit în compunerea brigăzii de
geniu sau a grupului de geniu.
Batalionul de geniu topografic poate fi pus la dispozitia unui comandament
dintr -o zonă de operați i.
Batalionul geniu de luptă . În compunerea unei divizii există trei batalioane
de geniu pentru luptă și din acestea unul este destinat brigăzii din adâncime pentru
manevră. Structura Batalionul este următoarea: comandament și trei companii
geniu.
Unități de geniu tip batalion55 mai există sub următoarele tipuri: batalionul
de geniu independent care are în organică: comandament, o companie minare, o
companie treceri asalt, un pluton construcții, un pluton recunoașteri, un pluton de
îndrumare, un pluton tran sport și un pluton de întreținere; batalionul de geniu din
corpul de armată care are în organică: comandament, o companie minare, o
companie treceri asalt, o companie construcții, o companie de construcții drumuri –
poduri, o companie treceri pe pontoane, un pluton recunoașteri, un pluton de
55 Manualul interoperabilității de geniu în NATO , München, Germania, 1999, pp. 65, 68.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
104 din 238 îndrumare, un pluton transport și un pluton de întreținere.
Compania de geniu luptă desfășoară acțiuni pentru luptă, asigură sprijin
pentru luptă sau participă la formarea altor companii de geniu.
Compania de geniu din ba talionul topografic asigură sprijinul topografic de
geniu.
Compania de geniu cu echipament de sprijin de luptă este atașată unui corp
sau brigăzi de geniu și sprijină operațiunile de luptă de geniu din cadrul corpurilor
și zonelor de divizie.
Compania de g eniu pod multifuncțional execută puncte de trecere fixe cu
poduri medii (4 poduri) pentru clasa de suport de 60 tone și execută poduri mobile.
Compania de geniu pod demontabil asigură fixarea unui singur pod
demontabil (pod tip MABEY).
Armata Germaniei
Începând cu anul 2011, forțele armate germane au implementat o serie vast ă
de măsuri de reorganizare, pe aproape toate direcțiile de acțiune, în principal prin
restructurarea/creerea a numeroase elemente constituente, precum și prin
înființarea/desființarea/r esubordonarea de numeroase unit ăți, mari unit ăți și
comandamente.
La nivelul forțelor terestre56 cele 2 divizii de tancuri au în compunere câte
trei brigăzi mecanizate/ tancuri/ V.M ., fiecare brigadă având în compunere câte un
batalion de geniu -luptă , cu câ te patru companii fiecare (1 companie sprijin logistic
și 3 companii geniu, din care cel puțin una geniu luptă, celelalte geniu sprijin
general).
În afară de aceste batalioane de geniu din compunerea brigăzilor de luptă,
una dintre divizii mai are în subo rdine directă un batalion de geniu sprijin general .
În total, la nivelul fortelor terestre se gasesc 7 batalioane de geniu și Centrul
de Instruire pentru Geniu, cu un număr aproximativ de geniști de 6200 oameni,
respectiv aproximativ 10,5 procente din tot alul forțelor terestre.
56 https://www.bundeswehr.de (Site -ul internet oficial al forțelor armate germane), septembrie
2016
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
105 din 238 În scopul construirii de baze militare și pentru sprijinul dislocării trupelor,
armata germană mai dispune și de Regimentul 164 de Geniu Special (construcții).
Armata României
În cadrul forțelor terestre române sunt divizii mecaniza te organizate pe
brigăzi, iar în cadrul acestora există un batalion de geniu. Companiile de geniu din
cadrul batalioanelor sunt organizate pe patru plutoane cu specialități diferite.
La nivelul brigăzilor mecanizate (infanterie) există o companie de geniu
luptă, care are compunerea și dotarea ca cele de la batalioanele de geniu luptă, dar
cărora li se va pune la dispoziție până la un batalion de geniu.
Forțele Terestre au în compunere o brigadă de geniu compusă din patru
batalioane de geniu, care au posibil itatea de a executa misiuni de sprijin geniu
general.
Forțele aeriene au în compunere un regiment de geniu cu patru batalioane,
care execută în principal misiuni de geniu sprijin general.
În structura trupelor de geniu sunt incluse și șase grupuri EOD, ca re sunt
subordonate brigăzii de geniu, diviziilor mecanizate și categoriilor de forțe armate.
Referitor la transformarea armei geniu în NATO, la finele anului 2010, a fost
aprobată și prezentată concepția: „Transformarea armei geniu – Obiectivele pentru
anul 2020 în NATO”, în vederea punerii în aplicare de către statele membre
NATO. Obiectivele stabilite, prin această concepție, impun ca activitatea geniului
să fie urmărită pe trei linii principale de efort: disponibilitatea capabilităților și
interoperabil itatea forțelor de geniu; comanda și controlul geniului și geniul să
sprijine durabilitatea forțelor NATO.
2.2.3. Proceduri de realizare a misiunilor specifice de mobilitate
Scena următoarelor operații decisive va oferi comandanților posibilitatea de
a eficientiza resursele pentru realizarea scopului operațional și strategic dorit.
Acest lucru va fi posibil numai cu o pregătire corespunzătoare de geniu în urma
careia se pot economisi resurse, printr -o valorificare corespunzătoare a
infrastructurii existent e și construirea facilităților strict necesare operației.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
106 din 238 Acțiunile militare vor avea caracter multilateral, simultan și sincronizat pe
întregul câmp de luptă integrat și extins. Lipsa delimitărilor fără echivoc a spațiului
în care se vor desfășura acțiun ile militare reclamă capacitate de manevră și
flexibilitate a forțelor, abilitatea de identificare rapidă a amenințării, dezvoltarea
modulară a structurilor în măsură să se organizeze oportun în forțe de reacție
rapidă pentru misiuni punctuale, operații in formaționale independente sau
combinate cu alte tipuri de acțiuni, asigurarea logistică strict direcționată și
protecția multilaterală a forțelor.
Din această perspectivă, se poate afirma că în prezent, rolul structurilor de
geniu s -a amplificat, evoluția militară plasându -l la punctul de convergență a celor
trei domenii ale sprijinului de geniu: mobilitatea, contramobilitatea și menținerea
puterii de luptă a forțelor.
Structurile de geniu vor trebui să facă față unei game de amenințări
nedefinite și unor a rme din ce în ce mai sofisticate și devastatoare, pe toată
adâncimea câmpului de luptă. Intensitatea amenințărilor va deveni caracteristica
determinantă a câmpului de luptă, ceea ce va conduce la mărirea probabilității
pierderii/diminuării capacității de l uptă.
Pentru îndeplinirea misiunilor, specialiștii din arma geniu trebuie implicați
permanent în procesul de planificare și conducere a acțiunilor, pentru a asigura
desfășurarea unor structuri de geniu eficiente în măsură să susțină oportun efortul
comanda nților la toate eșaloanele.
Misiunile principale ale structurilor de geniu din cadrul Forțelor Terestre,
vizează asigurarea libertății de mișcare ( freedom of movement ) a forțelor,
participarea la contracararea posibilităților de manevră ale adversarului, s prijinul
nemijlocit la luptă.
Misiunile de excepție, la care pot participa forțele de geniu, constau în
scoaterea din funcțiune a infrastructurii teritoriale de importanță deosebită,
refacerea acesteia și participarea, prin misiuni specifice, la realizarea logisticii
acțiunilor militare.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
107 din 238 O importanță deosebită acordă specialiștii militari din armatele membre
NATO comenzii și controlului operațiilor de geniu.
Comandantul forțelor întrunite stabilește relațiile de comandă pentru forțele
de geniu (subunități, unități și mari unități de geniu la dispoziție) pe baza cerințelor
de misiuni genistice, asigurând coordonarea acestora pentru îndeplinirea misiunilor
solicitate.
Într-o structură de comandă, elementele funcționale și relațiile de comandă
specifice forțelo r de geniu au la bază cerințele misiunilor genistice.
Operațiile complexe de geniu necesită numeroase mijloace tehnice de geniu
(tancuri și mașini de geniu, echipamente diverse, utilaje de construcții etc.) pentru
îndeplinirea (realizarea) unor sarcini mul tiple, care presupun un înalt grad de
mecanizare (tehnologizare). Formațiunile și unitățile de orice n ivel necesită sprijin
de geniu.
Pentru o bună conducere/coordonare a forțelor de geniu în teatrul (zona) de
acțiune, comandantul forțelor întrunite poate dispune organizarea unui grup
operativ comun de geniu, ca grup subordonat, scopul special vizând controlul
operațiilor de geniu și/sau al misiunilor genistice.
Din momentul în care execuția sarcinilor genistice solicită desfășurarea
judicioasă și controlu l personalului, echipamentului și materialelor, trebuie avut în
vedere cea mai economică și eficientă folosire a structurilor de geniu, precum și
identificarea priorităților.
Cel însărcinat să coordoneze forțele de geniu trebuie, din acest motiv, să
consil ieze comandantul asupra coroborării optime a sprijinului de geniu pentru
formațiuni sau unități, asigurându -se în același timp că resursele necesare
îndeplinirii misiunii sunt disponibile. Acest principiu trebuie repetat la nivelurile
subordonate, după nec esități.
Această alocare va fi modificată pe măsură ce prioritățile se schimbă și
îndeplinirea sarcinilor este în progres. În acest mod, geniștii pot fi organizați
specific pentru o misiune, pentru a susține intenția comandantului.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
108 din 238 Relațiile de comandă înt re structurile de geniu și formațiunile și unitățile pe
care aceștia le sprijină vor fi dependente de natura misiunii și trebuie în mod clar
precizate pentru evitarea posibilelor confuzii.
Comanda și controlul efectiv vor fi factori cheie ce vor permite or ganizarea
sprijinului genistic coerent și optim la toate nivelurile.
Aplicarea următoarelor principii va conduce către realizarea unui sprijin de
geniu eficient și oportun:
– unitatea de comandă, care reclamă consilierea și sprijinul genistic în
aceeași m ăsură cu participarea efectivă a personalului de geniu în procesul de
planificare al operațiilor;
– planificarea centralizată și coordonarea sincronizată, cu descentralizarea
execuției și controlului;
– avertizarea timpurie, recunoașteri și informări reali zate de geniști la toate
eșaloanele;
– folosirea conceptului comenzii de sprijin, pentru a conferi flexibilitate
mijloacelor cheie de geniu, acolo unde sunt solicitate, dacă este necesar și din
celelalte categorii de forțe;
– expertiza tehnică centrală pen tru a asigura ca standardele de construcție să
fie respectate.
Comandantul forțelor întrunite trebuie să organizeze un stat major comun de
geniu pentru toate problemele genistice (pentru coordonarea cerințelor de geniu
luptă, geniu sprijin general și topo, precum și a funcțiilor cheie ale armei geniu și
trupelor specializate din subordine)57.
Structurile de geniu vor trebui să facă față unei game de amenințări
nedefinite și a unor arme din ce în ce mai eficace și devastatoare, pe toată
adâncimea câmpului de luptă. Intensitatea amenințărilor va deveni caracteristica
determinantă a câmpului de luptă modern, ceea ce va conduce la mărirea
probabilității sau diminuării capacității de luptă și a tehnicii din înzestrare.
57 Doctrina de geniu din forțele terestre NATO, ATP -52 (B), decembrie 2008, p. 13.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
109 din 238 Operațiile de geniu sunt un factor important pentru comandantul forțelor
întrunite. În operațiile întrunite, trupele de geniu sunt destinate pentru dezvoltarea
câmpului de luptă, executarea manevrei, dinamizarea deplasării strategice și
operaționale și asigurarea infrastructurii pentru protecția forț elor luptătoare și de
sprijin (arme).
Operațiile genistice58 sprijină forța întrunită în realizarea obiectivelor și se
concretizează prin trei elemente (funcții): geniu de luptă; geniu general; geniu
topografie.
Geniu de luptă îi permite comandantului forțe i întrunite să asigure manevra
nestingherită a forței întrunite (mobilitatea forței), să atace capacitatea de manevră
a inamicului (contramobilitate) și să asigure protecția forțelor (cercetare).
Geniu general asigură facilitățile și infrastructura care jo acă un rol cheie în
configurarea câmpului de luptă și sunt esențiale pentru protecția forței în cadrul
operațiilor decisive.
Geniu topografic asigură informațiile și serviciile geospațiale, inclusiv
analiza și vizualizarea terenului în cadrul zonei de oper ații, ceea ce sporește tabloul
operațional general în teatru.
Fiecare serviciu menționat are unități de geniu proprii, specializate care au
rolul de a menține resursele critice în cadrul fiecărei funcții ale câmpului de luptă,
acestea pot fi combinate sau interconectate în funcție de situația tactică (operativă,
strategică) creată pentru a sprijini eficient operațiile întrunite (comune).
În continuare, vom analiza succint conținutul acestor misiuni.
Asa cum am evidentat mai sus, în opinia specialiștilor mil itari mobilitatea
reprezintă capacitatea forțelor de a face manevre cu repeziciune în câmpul de luptă
modern, indiferent de timp, anotimp, teren și starea vremii.
Concentrarea efortului și dislocarea rapidă a forțelor pentru angajarea
inamicului sau pentru realizarea retragerii se execută în condiții optime dacă forțele
au o bună mobilitate . Studiile efectuate de specialiștii militari occidentali afirmă că
mobilitatea superioară poate echilibra inferioritatea numerică, natura terenului,
58 Punctul de vedere al comandan tului. Operațiile de geniu , documentar NATO, p. 12.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
110 din 238 vremea și principale le activități ale inamicului, aceștia fiind factorii cu ponderea
cea mai semnificativă în influența mobilității în câmpul de luptă. Conceptul de
mobilitate se bucură de o mare atenție în randul specialiștilor NATO. Acest criteriu
al mobilității este import ant în determinarea (stabilirea) tipului de vehicule ce se
vor întrebuința în cadrul acțiunilor militare desfășurate de către forțele luptătoare.
Pe câmpul de luptă sunt totuși obstacole naturale sau create artificial pe care
diferitele categorii de arme l e vor întâlni, iar unele dintre ele nu pot fi depășite cu
mijloacele tehnice din dotare acestora. Acest fapt necesită intervenția trupelor de
geniu care cu mijloacele specifice sprijină traversarea acestor obstacole.
Principalele misiuni genistice specific e sprijinului mobilității tuturor armelor
sunt:
– cercetarea de geniu a adversarului și terenului ;
– traversarea obstacolelor ;
– operații de trecere a obstacolelor ;
– operații de deminare ;
– amenajarea, întreținerea și asigurarea viabilității aerodromurilo r, pistelor
de aterizare, precum și a lucrărilor sumare de întrețineri portuare și a
heliporturilor.
Trupele de geniu își aduc un aport substanțial la realizarea integrală, la timp
și de calitate a misiunilor de mai sus.
Importanța asigurării mobilității t rupelor a fost dovedită în toate operațiile
de stabilitate și de sprijin desfășurate în Bosnia și Herțegovina (1995), Irak (1991),
și Afganistan (2001). Infrastructura în aceste teatre de operații a fost fie insuficient
dezvoltată, fie distrusă ca urmare a luptelor duse. Dificultatea executării deplasării
nu a apărut atât de evident ă pe perioada executării operațiilor militare, cât mai ales
la executarea aprovizionării logistice cu alimente, combustibil și materiale, având
în vedere că majoritatea acestor c lase de materiale au fost asigurate de firme civile
de logistică.
În unele baze înaintate (Forward Operating Base) în Afganistan,
aprovizionarea se execută doar pe cale aeriană, iar când starea vremi nu permitea
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
111 din 238 efectuarea zborurilor, asigurarea materialel or de bază, și în cazuri de urgență chiar
a muniției, era aproape imposibil de realizat la timp.
O altă situație care a demonstrat utilitatea geniștilor în realizarea mobilității
a fost aceea că multe poduri peste cursurile importante de apă au fost distru se. În
unele situații, acolo unde relieful o permitea, au fost folosite rutele ocolitoare
existente sau au fost construite variante ocolitoare în apropierea podului distrus.
Au fost multe cazuri însă, în special în Bosnia – Herțegovina, care are un relief
preponderent muntos, unde au fost necesare podurile de asalt sau a podurile
modulare pentru menținerea viabilității comunicațiilor respective.
Pentru a ușura înțelegerea influenței sprijinului genistic asupra mobilității
forțelor , considerăm necesară preze ntarea rolului și misiunilor sale în concepția
unor armate străine moderne și în armata noastră.
În „Doctrina geniului pentru operațiuni întrunite a armatei SUA”59, se
precizează că „sprijinul genistic de luptă permite comandanților forțelor întrunite
să execute în voie manevra forțelor (mobilitatea), slăbirea capacității de manevră a
inamicului (contramobilitatea) și sprijină protecția forțelor (supraviețuirea).
Capabilitățile genistice conferă comandantului forțelor interarme o mai mare
capacitate de mobi litate, manevră și de îndeplinire a obiectivelor (misiunilor) și o
mai eficientă utilizare a resurselor. Puterea /capacitatea de manevră strategică sau
tactică este esențială pentru a reuși partea, care dintr -un motiv sau altul, pierde
capacitatea de manev ră, va fi dezavantajată în luptele decisive. Dacă pierderea
capacității de manevră este evidentă, atunci înfrângerea finală este inevitabilă"60.
Se poate observa că în această accepțiune, sprijinul genistic de luptă acoperă
întregul spectru de capabilități pentru transportul, manevra și protecția forțelor,
facilitând mobilitatea, contramobilitatea și supraviețuirea .
Mobilitatea se obține și se amplifică în această viziune prin: combinarea
eforturilor de contracarare a obstacolelor (inclusiv deminare); trece rea prin culoare
59 NATO – AJP-3.12 ALLIED JOINT DOCTRINE FOR MILITARY ENGINEERING .
60 Doctrina geniului pentru operațiuni întrunite – J.P.34, ediția a 5 -a, iulie 2000 a armatei SUA,
p. 89.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
112 din 238 și breșe; trecerea peste obstacole naturale; amenajarea genistică a pozițiilor
înaintate pentru aviația de luptă; construirea, întreținerea și repararea drumurilor de
luptă; cercetarea de geniu.
În „Doctrina trupelor de geniu din NATO” – ATP-52 se menționează61: „toate
genurile de arme trebuie să treacă peste obstacolele care apar și să mențină
mobilitatea prin eforturi proprii. Oricum există obstacole care nu pot fi trecute de
către toate genurile de arme. În acest caz este responsabilitatea forțelor de geniu să
sprijine structurile de alte arme în traversarea (învățarea traversării) acestor
obstacole“.
Factorii de care depinde menținerea mobilității în această situație sunt:
aprecierea din timp a posibilelor obstacole; desfășurarea forțelor într-o manieră
corespunzătoare pentru a trece rapid obstacolele; detectarea din timp și executarea
unor recunoașteri a obstacolelor; adoptarea celor mai eficace proceduri de trecere.
În viziunea „Doctrinei trupelor de geniu din NATO”62 principalele misiuni
pentru sprijinul genistic al mobilității tuturor armelor sunt: traversarea obstacolelor
(traversarea peste cursurile de apă și alte obstacole din teren, atât a personalului,
cât și a tehnicii); operații de deminare -detectare, cercetare, marcare, traversare sau
realizarea de culoare, operații de înlăturare a minelor din zonă; realizarea și
îmbunătățirea căilor de comunicații pentru deplasarea tactică, incluzând contra –
atacul și retragerea și pentru susținerea tuturor unităților în pozițiile de luptă;
sprijin ul pentru aviația înaintată (misiuni ce pot include construcția, repararea și
întreținerea locurilor de aterizare înaintate și a zonelor de aterizare pentru
elicoptere și avioane).
Doctrina NATO stabilește ca misiuni ale sprijinului genistic pentru
asigura rea mobilității în operațiile de apărare: „cercetarea, îmbunătățirea și
construcția drumurilor ce vor fi folosite pe timpul ducerii luptei; executarea
culoarelor; executarea variantelor ocolitoare ce pot avea ca rezultat necesitatea
folosirii podurilor mob ile și a echipamentului greu; realizarea intervalelor între
61 Doctrina trupelor de geniu din NATO ATP -52, p. 33.
62 NATO – AJP-3.12 ALLIED JOINT DOCTRINE FOR MILITARY ENGINEERING .
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
113 din 238 câmpurile de mine necesare manevrei forțelor; executarea culoarelor (breșelor)
prin obstacolele mari pentru a permite trecerea forțelor de contraatac”63.
Misiunile sprijinului genistic al mobilităț ii în operațiile ofensive conform
aceleiași doctrine, sunt: „traversarea obstacolelor; executarea recunoașterilor și a
culoarelor prin câmpurile de mine (determinarea limitelor câmpurilor de mine este
responsabilitatea tuturor genurilor de arme, iar recuno așterea propriu -zisă a
câmpului de mine și executarea culoarelor sunt în responsabilitatea forțelor de
geniu); marcarea și întreținerea culoarelor; construcția și întreținerea drumurilor
necesare manevrelor tactice; pregătirea, întreținerea și repararea zo nelor de
aterizare și parașutare”64.
Îndeplinirea unor misiuni de luptă solicită din ce în ce mai des transportul
trupelor – unităților și marilor unități – pe calea aerului, pentru a obține o manevră
rapidă și hotărâtoare, precum și pentru a „ocoli“ zonele cu distrugeri mari. Acest
mod de utilizare a trupelor în luptă are tendința să se generalizeze în viitor, ceea ce
explică preocupările specialiștilor militari în direcția reducerii continue a greutății
și gabaritelor armamentului și tehnicii de luptă. Ei apreciază că, păstrând puterea
actuală de foc, forțele dotate cu astfel de armament și tehnică de luptă vor fi foarte
mobile și vor putea desfășura un timp mai îndelungat misiuni de luptă
independente.
După cum este cunoscut, artileria a fost dintotdeauna și va fi și în continuare
unul din principalele mijloace de sprijin prin foc pe câmpul de luptă. În fața unui
adversar superior numericește, mai ales în domeniul blindatelor, apărătorul va
trebui să posede capacitatea de a -l lovi puternic în adâncimea disp ozitivului,
slăbindu -i astfel forța de izbire. În acest scop, după cum rezultă din literatura de
specialitate, se propune înzestrarea cu sisteme de arme cu distanță mare de tragere,
capabile de a lovi spatele liniilor adversarului, dar, în același timp, fo arte mobile
pentru a se putea concentra rapid în orice punct din sectorul lor de tragere. Noile
sisteme moderne de artilerie ar trebui să se caracterizeze prin: înaltă precizie;
63 Ibidem 18, p. 44.
64 Ibidem 18, p. 45.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
114 din 238 bătaie lungă; cadență mare de tragere; mobilitate sporită; capacitate de a rea cționa
rapid – timp foarte scurt pentru intrarea și ieșirea din poziție, lucru deosebit de
important pentru a se putea sustrage efectului tragerilor de contrabaterie.
Menținerea mobilității trupelor nu poate fi concepută fără o aprovizionare
promptă, rapid ă a forțelor de către toate eșaloanele logistice. Ridicarea gradului de
acțiune nu incumbă doar motorizare, mecanizare, ci și reorganizarea structurilor
logistice, astfel încât ele să fie capabile să asigure forțele în ritmul în care se
desfășoară acțiunil e de luptă. Se consideră că printr -un înalt grad de mobilitate se
vor deosebi în primul rând unitățile și marile unități care nu vor mai depinde de
existența unor mari depozite și vor avea structurile logistice mobile și capabile să
execute manevre rapide. Logistica va deveni mobilă atunci când va transporta
rezerve minime de muniții, carburanți și lubrifianți, alimente și alte mijloace. Or,
acest lucru se va realiza numai dacă în luptă se vor putea obține efecte maxime cu
cantități cât mai reduse de muniți e (deci un armament de mare precizie și proiectile
cu un efect însemnat la țintă), dacă tehnica de luptă și de transport va fi capabilă să
parcurgă distanțe mari cu viteze maxime, fără realimentări sau cu un minim de
realimentări, dacă fiecare militar va a vea o rezervă de alimente pentru câteva zile,
lucru care face posibil ca forțele să nu mai fie însoțite pretutindeni de logistica care
asigură rezervele de carburant, de echipament, materiale și alimente. În această
idee se are în vedere și folosirea judic ioasă a resurselor din zona acțiunilor de
luptă. Pentru a mări mobilitatea logisticii se prevede, de asemenea, extinderea
transportului rezervelor pe calea aerului.
Vorbind despre folosirea aviației, nu trebuie să uităm faptul că
aerodromurile sunt foarte costisitoare și vulnerabile, ele constituind un adevărat
„călcâi al lui Ahile“ pentru această categorie de forțe. Se pare, însă, că acest aspect,
cu influență majoră asupra mobilității, a fost rezolvat în parte prin folosirea
avioanelor cu decolare vertica lă și elicopterelor.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
115 din 238 2.3. M isiuni de mobilitate operațională în concepție românească și
structuri militare de geniu participante
În Armata României mobilitatea este definită de totalitatea acțiunilor care
contribuie la realizarea libertății de manevră, deplasarea în câmpul tactic, fără a
întârzia datorită obstacolelor din teren (naturale, artificiale, baraje genistice
construite de forțele proprii sau de inamic). Structurile de geniu contribuie la
asigurarea mobilității prin executarea următoarelor misiu ni:
a) cercetarea de geniu a inamicului și terenului – pentru obținerea
informațiilor necesare comandanților despre teren (existența și dispunerea
raioanelor favorabile executării manevrei forțelor și mijloacelor, regrupărilor
desantului aerian etc.); exis tența, starea și capacitatea de trecere a căilor de
comunicații și a lucrărilor de artă; existența, dispunerea, tipul și caracteristicile
obstacolelor și barajelor (explozive, neexplozive sau mixte) executate de către
inamic; caracteristicile cursurilor de apă existente în zona de responsabilitate
(viteza cursului de apă, adâncimea, natura malurilor, existența și dispunerea
vadurilor);
b) asigurarea viabilității drumurilor de luptă – prin construirea, repararea și
întreținerea drumurilor, menținând capacita tea de trecere (capacitatea portantă) cât
mai ridicată a acestora;
c) amenajarea și deservirea trecerilor peste obstacole, ocolirea acestora cu
ajutorul podurilor plutitoare, portițelor, podurilor joase, de însoțire sau de asalt;
d) executarea culoarelor p rin barajele explozive executate de către inamic;
e) verificarea la minare, deminarea terenului și obiectivelor pentru asigurarea
libertății de mișcare în zona (raionul) de responsabilitate;
f) executarea distrugerilor pentru realizarea mobilității la punc tele obligate
de trecere și pe căile de comunicații;
g) participarea la înlăturarea efectelor întrebuințării de către inamic a
armelor de distrugere în masă și sistemelor incendiare acolo unde este cazul și în
cooperare cu structuri de alte arme și special ități;
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
116 din 238 h) sprijinul elicopterelor avansate: construirea, repararea și întreținerea
pistelor înaintate și pregătirea zonelor de aterizare.
Plecând de la compunerea de luptă a unei grupări de forțe cu rol operativ
(mari unități și unități de infanterie, tanc uri, vânători de munte, parașutiști,
artilerie, geniu, N.B.C., artilerie a.a.), trebuie subliniat faptul că, în cadrul
acțiunilor militare această structură, pentru a -și îndeplini cu succes misiunile
încredințate are nevoie de o mare mobilitate, care îi es te conferită de către
înzestrarea tehnică și logistică, precum și de posibilitățile și capabilitățile tehnice
necesare pentru a crea elemente de contramobilitate pentru inamic.
În concluzie, se poate afirma că mobilitatea în câmpul de luptă modern
reprezi ntă un factor esențial pentru obținerea succesului, iar cele două elemente –
mobilitatea și contramobilitatea – sunt inseparabile.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
117 din 238
CAPITOLUL 3.
CONTRAMOBILITATEA TRUPELOR
Tendința armatelor moderne de a spori mobilitatea trupelor proprii prin
salturi tehnologice în unități de timp reduse, ce înglobau ultimile noutăți ale științei
la mometul respectiv, a fost permanent dublată de tendința de a găsi metode cât mai
economice și eficiente de a reduce capacitatea de manevră a trupelor adverse.
Acesta a fost practic necesitatea ce a dat naștere conceptului de contramobilitate ca
un factor sine qua non în obținerea succesului operațiilor militare.
3.1. Contramobilitatea – delimitări conceptuale
Terenul constituie unul dintre elementele importante în orice situație de luptă
și are o influență considerabilă asupra acțiunilor de luptă ale forțelor. Formele de
teren, natura solului, detaliile de planimetrie existente pe suprafața de teren oferă
largi posibilități de observare, de mascare a forțelor și a mijloa celor tehnice,
executarea manevrelor, ferindu -le în același timp de acțiunea focului inamic, de
observarea terestră și aeriană a inamicului65.
Totodată, terenul prin formele de relief, prin caracteristicele ce -i determină
principalele condiții de accesibili tate poate crea greutăți în deplasarea forțelor și
tehnicii de luptă; crestele de munți, trecătorile, rupturi ale terenului (viroage,
ravene), mlaștinile sau vadurile, cursurile de apă creează obstacolele, trecerea lor
necesitând timp, mijloacele speciale și o instruire adecvată.
La aceste obstacole existente pe teren se adaugă cele construite/generate de
catre inamic și, de obicei, acestea sporesc/ amplifică sau direcționează efectul de
contramobilitate al obstacolelor naturale.
65 Mihai Cucu, Factorul geografic în acțiunile militare , Editura Militară, București, 1981, p. 11.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
118 din 238 În cele ce urmează ne propu nem să definim conceptul contramobilitate ca un
factor complementar mobilității și o cerință imperativă pe care orice armată trebuie
să o îndeplinească pentru a obține succesul în operațiile desfășurate.
3.1.1. Determinări istorice de necesitate și actual itate
Contramobilitatea presupune acele măsuri și acțiuni care limitează ori
împiedică mobilitatea forțelor inamicului. Operațiunile de contramobilitate pot
reduce efectele atacului unui inamic superior numeric, concomitent canalizării
(direcționării) aces tuia spre zonele care prezintă interes. De aceea, se acordă o mare
atenție realizării unui raport optim între mobilitate și contramobilitate. Capacitatea
unei forțe de valoare mai mică (non -mecanizate) pentru a da o lovitură decisivă
împotriva unei forțe d e valoare mai mare (mecanizate) va depinde de capacitatea sa
de a controla mobilitatea forței de amenințare mecanizate. Capacitatea de a controla
mobilitatea inamicului necesită o planificare atentă și sincronizarea capabilităților
de contramobilitate disp onibile.
Capabilitățile și măsurile de contramobilitate s -au dezvoltat și au evoluat
concomitent cu cele de mobilitate. Contramobilitatea influențează două din
elementele puterii de luptă ale unei grupări de forțe: manevra și protecția . Acțiunile
și măsuri le de contramobilitate sunt planificate și executate pentru a asigura
folosirea ingenioasă a detaliilor de planimetrie și relief în stabilirea și amplasarea
obstacolelor explosive și neexplozive.
Planificarea acțiunilor de contramobilitate trebuie să țină cont de necesitățile
de deplasare și manevră ale forțelor proprii.
Apreciem că în câmpul de luptă modern contramobilitatea, reprezintă și va
reprezenta un factor amplificator, plin de valențe și posibilități de influențare a
puterii de luptă a unei grupăr i de forțe cu rol operativ. Acțiunile și măsurile de
contramobilitate folosite judicios și eficient pe timpul desfășurării acțiunilor
militare, pot determina obținerea succesului în luptă și operație.
Aderarea României la Alianța Nord -Atlantică oferă un ni vel ridicat de
securitate și șanse pentru derularea progresivă a strategiilor de modernizare
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
119 din 238 profundă a armatei, inclusiv în problematica contramobilității forțelor și
mijloacelor, dar și responsabilități majore în ceea ce privește participarea la
gestiona rea riscurilor, amenințărilor și provocărilor începutului secolului XXI.
3.1.2. Conceptul de contramobilitate. Implicații asupra unor legi și
principii ale luptei armate
Totalitatea acțiunilor și măsurilor care contribuie la încetinirea sau oprirea
manevr ei sau a deplasării inamicului, precum și împiedicarea folosirii terenului de
către acesta poartă numele de contramobilitate .
În continuare, ne propunem să clarificăm implicațiile contramobilității
asupra unor legi și principii ale luptei armate și să pre zentăm importanța acestora în
pregătirea și ducerea luptei armate.
La nivel mondial constatăm că tendința în lupta armată este de a se obține
victoria cu forțe relativ puține, cu minimum de pierderi și cu un consum redus de
mijloace, împotriva unui inamic puternic. Această cerință, este realizabilă numai în
măsura în care se respectă legile și principiile generale ale luptei armate , precum și
factorii specifici de succes.
Vom analiza implicațiile conceptului de contramobilitate asupra legilor luptei
armat e abordându -le din perspectiva apărării colective.
Legea concordanței dintre scopuri, forțe și mijloace cere ca obiectivele
propuse și misiunile stabilite să fie corelate cu calitatea și cantitatea forțelor și
mijloacelor destinate îndeplinirii acestora.
Un rol important pe câmpul de luptă îl ocupă, pe lingă cunoașterea
permanentă a situației, menținerea unei înalte puteri de luptă a forțelor și
mijloacelor destinate îndeplinirii misiunilor. Un exemplu concludent îl oferă
conflictul dintre Argentina și Mar ea Britanie pentru stăpânirea insulelor Malvine
(Falkland) (1982).
Acest eveniment poate fi considerat reprezentativ în evoluția războiului
modern, concluziile rezultate în urma sa determinând modificări substanțiale în arta
militară.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
120 din 238 Argentina a urmărit s ă-i înlăture pe britanici și să instaureze suveranitatea sa
asupra acestor insule. Pentru realizarea scopului propus, Argentina nu a dispus însă
de forțele și mijloacele compatibile calitativ, astfel încât, în confruntarea armată
care a avut loc a suferit o înfringere categorică, chiar dacă a acordat o atenție
sporită factorului contramobilitate, estimându -se că pe tot teritoriul insulelor, au
fost plantate 20.000 de mine anti -personal și 5.000 de mine anti -tanc. Programul de
deminare a început din 2009 și este executat de Bactec (Battle Area Clearance,
Training, Equipment and Consultancy) un grup de firme britanice specializate în
opera ții de deminare. Între 2010 și 2012, opera țiunile de eliberare a terenurilor
efectuate au permis redeschiderea unor spa ții publice în apropierea capitalei
Stanley. Deminarea a reprezentat aproximativ 6% din totalul de mine presupuse a fi
plantate și estim ându-se ca la acea dat ă (2012) înca mai existau aproximativ 18.000
de mine încă în sol, pe Insulele Falkland Est și Vest. Du pă pauza din martie –
septembrie 2016 s -a reluat opera țiunea de deminare și se es timeaz ă că opera țiunea
se va încheia în urm ătorii doi ani.
În concluzie, putem aprecia ca respectarea unui optim între scopuri, forțe și
mijloace, solicită echilibru și profes ionalism în stabilirea obiectivelor pe etape,
fiind cunoscută dependența realizărilor de potentialul combativ regăsit în forțele și
mijloacele disponibile a caror utilizare poate fi eficientă.
Contramobilitatea interzice forțelor adverse să reacționeze rap id și permite
trupelor proprii să obțină superioritatea în manevră. Astfel, este îndeplinită una din
condițiile esențiale pentru a prelua și menține inițiativa, deoarece superioritatea în
manevră permite concentrarea oportună și prin surprindere a forțelor proprii
împotriva părților vulnerabile ale adversarului.
Legea raportului de forțe , prin definiție, reprezintă o relație numerică în care
se iau în considerare cantitatea și calitatea forțelor și mijloacelor a două părți care
se confruntă prin luptă, rel ație prezentată cu un grad ridicat de probabilitate și care
condiționează obținerea succesului în luptă de obținerea unei superiorități de forțe
și mijloace față de adversar, în raioanele și pe direcțiile cele mai importante și la
momentul oportun.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
121 din 238 Legea r aportului de forțe se manifestă în modalități diferite. Ea are la bază
două principii importante ale luptei armate. Primul este economia de forțe și
mijloace, iar cel de al doilea este concentrarea eforturilor în locul decisiv și la
momentul potrivit.
Pentru a exemplifica implicațiile conceptului de contramobilitate asupra legii
raportului de forțe vom prezenta aspecte concludente din primul război din Golf
(1991).
Contramobilitatea a influențat relativ raportul de forțe în primul război din
Golf. Este demn de remarcat eforturile făcute de forțele irakiene pentru realizarea și
asigurarea mobilității proprii și mai ales a contramobilității inamicului.
Superioritatea zdrobitoare a aliaților în privința forțelor aeriene, navale și a
tehnicii radioelectronice, împletită cu o concepție superioară de folosire a forțelor și
mijloacelor, a făcut ca echilibrul relativ al factorului cantitativ să se încline în
favoarea coaliției antiirakiene.
Dependența doctrinei, operațiilor, tacticilor, tehnicilor și procedurilor de
nivelul dezvoltării armamentului și tehnicii de luptă
Având în vedere cerințele generale pentru succesul operațiilor forțelor și
anume: inițiativa, agilitatea, adâncimea, sincroni zarea și multi -lateralitatea, precum
și experiența istorică, putem observa că, pe măsură ce mijloacele de producție au
evoluat, economia și progresul tehnologic s -a dezvoltat în paralel, înzestrarea
armatelor a sporit atat cantitativ, cât și calitativ. Urm are a apariției a diferitelor
categorii de tehnică nouă folosită în acțiunile de luptă au fost generate schimbări
mai mari sau mai mici asupra formelor și procedeelor luptei armate. Chiar dacă
cerințele generale pentru succesul operațiilor forțelor nu sunt o garanție absolută a
succesului, absența acestora îl fac mai dificil de obținut și cu costuri mult mai mari.
Un foarte bun exemplu în care conceptul de contramobilitate poate influența
legea dependenței doctrinei, operațiilor, tacticilor și tehnicilor de nivelul dezvoltării
armamentului și tehnicii de luptă, este reprezentat de campania de la Vicksburg din
Razboiul civil american (1861 -1865). Când forțele unioniste s -au deplasat la vest
de fluviul Mississippi, forțele confederate nu au stat degeaba. Geniș tii forțelor
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
122 din 238 confederate au avut misiuni și sarcini ce au contribuit masiv la efortul general de a
crea contramobilitate pentru trupele unioniste în vederea reducerii șanselor acestora
de a controla ambele maluri ale fluviului Mississippi. Podurile au fost arse, iar în
zona trecerilor prin vad au fost executate lucrări de blocare a acestora în vederea
interzicerii traversării fluviului de către trupele unioniste. Au fost executate
fortificații (forturi, bastioane) și amplasate trupe în acestea cu misiunea d e a
interzice trupelor unioniste să refacă podurile distruse sau să curețe de obstacole
vadurile fluviului. Operatiile de contramobilitate au fost folosite la scară mare
pentru a zadarnici intențiile unioniștilor.
În condițiile revoluției tehnico -militare contemporane, când noi mijloace de
luptă performante iau locul celor existente, legea dependenței doctrinei, operațiilor,
formelor și procedeelor de luptă de nivelul dezvoltării armamentului și tehnicii
militare capătă o importanță deosebită. Nivelul dezvo ltării armamentului și tehnicii
de luptă influențează formele și procedeele de acțiune în sensul eliminării celor
depășite și promovării unor procedee și forme de acțiune superioare, adecvate
situațiilor existente. Aceste procedee și forme de acțiune la râ ndul lor, influențează
evoluția armamentului și tehnicii militare, direcționand -o spre obținerea unor
mijloace de lovire superioare ce, la rândul lor duc la crearea unor structuri suple,
mobile, rapide și eficiente.
Conceptul de contramobilitate are implic ații și aplicabilitate asupra
următoarelor principii generale ale luptei armate: surprinderea, manevra, libertatea
de acțiune, concentrarea eforturilor, economia forțelor.
Principiul realizării surprinderii și evitării surprinderii. În condițiile în care
apariția rapidă de mutații esențiale în tehnologia de cercetare și supraveghere a
teatrelor de operații sporesc dificultatea mascării deplasărilor de trupe, principiul
surprinderii nu înseamnă că inamicul trebuie luat complet prin surprindere, fiind
sufici ent să devină conștient prea târziu pentru a reacționa eficient.
Considerăm că surprinderea poate consta în: mobilitate și ritm,
dimensionarea forței, direcționarea sau localizarea efortului principal și declanșarea
neașteptată a acțiunii. Cei mai importa nți factorii care contribuie la realizarea
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
123 din 238 acesteia sunt: cercetarea eficientă, rapiditatea, aplicarea neașteptată a unor lovituri,
înșelarea inamicului, schimbarea tacticii și a metodelor de acțiune și securitatea
acțiunilor.
În practică s -a demonstrat că , cel care a reușit să realizeze surprinderea
implicit a dobândit și menținut inițiativa, iar cel care a fost surprins și nu a
reacționat rapid și adecvat la situația creată, a pierdut până la urm ă lupta, pentru că
efectele surprinderii sunt atât de ordin material, cât și moral.
Realizarea surprinderii presupune: mobilitate pentru trupele proprii,
capacitate de realizare a contramobilității acțiunilor inamicului , deplasări rapide,
în siguranță și în ascuns, manevră rapidă, eficientă și oportună.
Apreciem că gruparea de forțe întrunită care posedă mobilitate și
contramobilitate în cele trei medii de bază în care se desfășoară războiul modern –
terestru, aerian și naval – poate planifica și desfășura operații militare care să
surprindă inamicul și să -și îndepl inească scopurile propuse.
Principiul libertății de acțiune a constituit și va constitui și în viitor o
preocupare permanentă a tuturor comandanților pe câmpul de luptă. În acțiunile
militare, în orice condiții ale situației, comandanții și statele majore trebuie să
urmărească cu perseverență să -și asigure o deplină libertate de acțiune.
Realizarea acestor condiții de manifestare a principiului libertății de acțiune,
necesită valorificarea superioară a condițiilor geoclimatice, economice,
demografice cultur ale ale teatrului de acțiuni militare. În acțiunile de tip defensiv,
libertatea de acțiune se poate dobândi și păstra prin acțiuni ofensive și prin folosirea
apărării active și a altor procedee de luptă caracterizate prin dinamism și
impetuozitate.
Întrebu ințarea celor mai eficiente mijloace și tehnici de contramobilitate
(obstacole naturale, explozive și neexplozive, distrugeri diferite) pot determina
pierderea inițiativei de către adversar, modificarea planului de acțiune și implicit
reducerea libertății de acțiune.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
124 din 238 Principiul economiei de forțe și mijloace este principiul care desemnează
necesitatea economiei de forțe și mijloace în acțiunile militare , principiu ce a fost
recunoscut ca atare și în teoria și practica militară românească.
În prezent, în con cordanță cu cerințele Strategiei Militare a României66
economia de forță (de forțe și mijloace) constă în stabilirea, distribuirea și utilizarea
judicioasă a posibilităților de luptă proprii în raport cu necesitățile impuse de
obiectiv și de obținerea de re zultate maxime cu eforturi, forțe, mijloace și pierderi
minime. Economia de forță impune selectarea obiectivelor, repartizarea lor
judicioasă și angajarea în acțiunile duse pentru îndeplinirea scopului propus, a
forțelor, mijloacelor și resurselor în canti tățile strict necesare obținerii succesului.
În regulamentele americane67 se consideră că alegerea anumitor unități pe
tipuri de acțiune este vitală pentru reușită și este influențată de nivelul de instruire
și de experiența comandanților.
Analizând acțiun ile și operațiile din ultimul deceniu, trebuie avut în vedere
că o grupare de forțe care nu este angajată în acțiune la momentul oportun, intrând
în luptă mai devreme sau mai târziu, este obligată după caz, într -un alt context
tactic, operativ sau strategi c, cu alți parametri, care pot fi chiar total nefavorabili
pentru acțiunea proiectată. În concepția specialiștilor militari americani68 principiul
– economia de forță – este exprimat prin următoarea cerință: utilizează întreaga
putere de luptă disponibilă î n modul cel mai eficient posibil; alocă minimum de
forță de luptă esențială pentru scopuri secundare. Economia de forță presupune
utilizarea și distribuirea judicioasă a forțelor astfel încât nici o parte a forței să nu
rămână fără scop, iar când se trece la acțiune toate componentele sistemului de
luptă realizat să treacă la îndeplinirea misiunilor potrivit planului. De asemenea,
principiul economiei de forțe impune ca alocarea puterii de luptă pentru acțiuni,
cum sunt atacuri cu obiectiv limitat, apărare, ducerea unor acțiuni întârzietoare,
acțiuni de retragere etc. să se facă în așa fel încât să se poată realiza concentrarea în
altă parte.
66 Strategia Militară a României, Bucure ști, 2015 .
67 FM 5 -101 MOBILITY pp i .
68 U.S. Army Field Manual 100 -5: Operations pp . 2-5.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
125 din 238 Toate aceste probleme enumerate mai sus pot fi realizate și cu ajutorul
tehnicilor și măsurilor de contramobilitate, cum ar fi: protecția cu obstacole
explozive și neexplozive a unor obiective secundare de apărat.
Principiul concentrării efortului în locul decisiv și la momentul potrivit în
acțiunile de luptă moderne constă, pe de o parte, în realizarea în timp oportun a
grupărilor de forțe și mijloace necesare, iar pe de altă parte, în executarea
loviturilor de foc. Realizarea contramobilității prin întrebuințarea barajelor și
obstacolelor în ducerea acțiunilor și pe direcțiile (raioanele) stabilite în planul de
operați i în momentele cele mai potrivite, va permite obținerea superiorității
(rapoartelor de forțe) necesară ducerii acțiunilor militare în condiții favorabile
pentru trupele proprii.
Din punct de vedere al componentei energetice a luptei armate, principiul
concentrării acțiunilor hotărâtoare în locurile și momentele determinante pentru
cursul ulterior al luptei, bătăliei și operației nu este legat de masarea forțelor, ci de
aplicarea forței în raport cu centrul de greutate al forței adversarului, urmărind
aduce rea acestuia în puncte (momente) critice, contramobilitatea constituind unul
din factorii cheie ce controleaza mediul și condițiile de mediu în care este aplicată
această forță.
Principiul manevrei constă în deplasarea forțelor și mijloacelor în scopul
aplicării favorabile a puterii de luptă a acestora în timp și spațiu pentru a obține un
avantaj în raport cu inamicul, pentru asigurarea efectivă a mobilității forțelor și
mijloacelor proprii. La această asigurare participă din plin contramobilitatea, ea
fiind unul din factorii decisivi care prin măsurile specifice protejează trupele proprii
în situații și/sau momente dezavantajoase.
În concluzie, din analiza principalelor legi și principii ale luptei armate
constatăm și apreciem despre contramobilitate ca es te o trăsătură și componentă
indispensabilă ale acestora, iar modul cum acesta influențează din punct de vedere
genistic acțiunile militare le vom prezenta în continuare.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
126 din 238 3.1.3. Tendințele și perspective operaționale ale contramobilită ții
Tendințele și p erspectivele operaționale ale contramobilității sunt
demonstrate de ultimele confruntări armate, în care acțiunile militare ale secolului
XXI au cuprins toate mediile: terestru, aerian, maritim, cosmic și cibernetic. În
vederea obținerii succesului în oper ație au fost constituite grupări de forțe care au
avut în compunere componente terestre, aeriene și navale și care au acționat întrunit
pentru îndeplinirea scopurilor și obiectivelor războiului.
Apreciem că la acest început de secol nu mai poate fi concep ută acțiunea
militară decât întrunită. Mobilitatea și contramobilitatea terestră, pe apă și în aer a
grupărilor de forțe cu rol tactic, operativ și strategic reprezintă cheia de boltă a
succesului în acțiunile militare întrunite .
Contramobilitatea este d efinită de totalitatea acțiunilor și măsurilor care
contribuie la încetinirea manevrei tactice, operative sau strategice sau deplasării
inamicului și a împiedicării folosirii terenului de către acesta. Acțiunile de
contramobilitate se planifică la toate ce le trei niveluri ale artei militare și trebuie să
țină cont de necesitățile de deplasare și manevră ale forțelor proprii sau aliate,
precum și de formele acțiunilor militare (de luptă).
Contramobilitatea implică folosirea unor obstacole naturale sau creare a de
obstacole (baraje genistice) care pot fi grupate astfel: baraje neexplozive:
antiblindate (șanțuri, escarpe, contraescarpe, colți, abatize, baricade) și antipersonal
(fixe sau transportabile); baraje explozive: mine plantate izolat, grupuri de mine,
câmpuri de mine, obiective minate; baraje mixte: aliniamente de baraje, zone de
baraje realizate din combinarea barajelor neexplozive cu cele explozive, cu
lucrările de distrugere și cu obstacolele din teren; lucrări de distrugeri.
Detalierea misiunilor, te hnicilor și măsurilor de contramobilitate le vom
analiza în continuare.
Contramobilitatea tactică reprezintă acțiunile și măsurile care se întreprind
pentru încetinirea sau oprirea manevrei în zona de responsabilitate a batalionului,
brigăzii și diviziei. Contramobilitatea tactică se realizează de către structurile de
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
127 din 238 geniu din compunerea brigăzii, în cooperare cu celelalte structuri din cadrul brigăzii
sau batalioanelor.
Contramobilitatea operativă este reprezentată de totalitatea acțiunilor și
măsurilor întreprinse în zona de responsabilitate a unei grupări de forțe de nivel
operativ. La acest nivel, măsurile de contramobilitate sunt combinate cu măsuri de
mascare operativă. Barajele mixte care constituie baza contramobilității operative,
trebuie să permi tă trupelor proprii să execute ripostele ofensive, aprovizionarea și
evacuarea, precum și manevra sub toate formele ei. De asemenea, în zona operativă
de responsabilitate, podurile, lucrările hidrotehnice, nodurile de cale ferată,
aeroporturile și instalaț iile portuare sunt pregătite pentru lupta antidesant, iar cele
aflate în zonele controlate de inamic vor fi lovite cu ajutorul aviației, rachetelor sau
a forțelor speciale. La nivel operativ, contramobilitatea se realizează de către o
brigadă de geniu.
Contramobilitatea strategică poate fi definită ca totalitatea măsurilor și
acțiunilor întreprinse de un stat, grup de state, al unei alianțe sau coaliții, la nivelul
unui teatru de război care vizează împiedicarea manevrelor strategice ale
inamicului prin lov irea cu ajutorul loviturilor aviației, rachetelor și a forțelor
speciale, a concentrărilor de trupe, aeroporturi, porturi, portavioane sau grupări de
nave, centre politice, administrative și economice, puncte de comandă, centre de
transmisiuni și de radiol ocație. Măsurile de contramobilitate strategică se
completează cu măsurile de mascare strategică. Acțiunile de contramobilitate
strategică desfășurate de către forțele coaliției și forțele irakiene în primul război
din Golf (1991), reprezintă poate cel mai bun exemplu. Având timp suficient la
dispoziție, trupele irakiene au acționat intens pentru realizarea în volum complet a
lucrărilor genistice din fâșiile de apărare ale marilor unități amplasate la granița
Irakului cu Arabia Saudită și ale celor dislocat e în Kuweit.
O remarcabilă realizare a forțelor irakiene au reprezentat -o lucrările de
mascare a principalelor obiective militare, făcând apel cu succes la toate metodele,
ca ascunderea, imitarea și înșelarea. Astfel, la Bagdad și în împrejurimile sale, au
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
128 din 238 apărut în perioada septembrie 1990 ÷ ianuarie 1991, numeroase obiective false,
precum baze de aviație, poziții de artilerie, tancuri și instalații de rachete.
O măsură de contramobilitate luată de coaliția antiirakiană a fost distrugerea
podurilor de pe c omunicațiile rutiere. La retragerea din Kuweit a forțelor irakiene,
doar un singur pod din apropiere de Basra era neatins. Distrugerea podurilor de
către aliați a provocat mari greutăți în aprovizionarea forțelor irakiene din sudul și
vestul Irakului.
Cu toate acestea am constatat că rezultatele practice al acestui efort au fost
zădărnicite și influențate de aplicarea cu eficiență maximă a mobilității strategice.
De asemenea, apreciem că misiunile și măsurile de contramobilitate nu s -au realizat
într-un sis tem unitar și în concordanță cu obiectivele de realizat, multe dintre
obstacolele realizate nefiind protejate de forțe cu mobilitate ridicată.
În concluzie, în concepția NATO contramobilitatea este un concept deosebit
de important de care trebuie să țină c ont planificatorii militari și experții în
domeniu, în special pe timpul planificării acțiunilor militare (la toate nivelurile),
precum și comandanții forței întrunite atunci când organizează și conduc operațiile
militare. De asemenea, apreciem că succesul în operațiile din diferite teatre de
operații va fi determinat de capabilitățile de mobilitate și contramobilitate angajate,
precum și de dezvoltarea acestora.
3.2. Structuri militare și misiuni de contramobilitate oper ațională în
unele armate moderne
Principala caracteristică a conflictelor moderne o constituie schimbările
foarte rapide de situație. Reacția promtă și corectă a comandanților și statelor
majore, în raport de situație, va permite o coordonare eficientă a acțiunilor forțelor,
în funcție de misiunile primite.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
129 din 238 3.2.1. Conceptul operațional de contramobilitate . Implicații asupra
sprijinului de geniu
Dacă mobilitatea este capacitatea forțelor de a executa manevre rapide în
orice loc și pe orice direcție cerută în câmpul de luptă modern, indi ferent de
condițiile de mediu, contramobilitate reprezintă totalitatea acțiunilor și măsurilor
care iși aduc aportul la încetinirea sau oprirea definitivă a manevrei sau a deplasării
adversarului, precum și punerea acestuia în imposibilitatea de a folosi e ficient
terenul in favoarea sa.
Contramobilitatea reprezintă acțiunile militare executate de către forțele
proprii împotriva inamicului pentru stoparea sau întârzierea acțiunilor acestuia,
menținerea lui în zonele de foc și protecția flancurilor .
Pentru r ealizarea contramobilității, unitățile și marile unități din forțele
terestre nimicesc prin trageri forțele și mijloacele inamicului, folosesc mascarea cu
aerosoli, realizează lucrări de fortificație și diferite obstacole, amenajează baraje
genistice și be neficiază de acțiunile executate de forțele speciale, forțele aeriene și
forțele navale. Barajele genistice de toate categoriile și în special câmpurile de
mine antiblindate și lucrările de distrugeri acoperite cu focul artileriei și al
subunităților de pa ză a acestora reprezintă principalele elemente ale
contramobilității forțelor terestre .
În concepția NATO, barajele genistice, în special câmpurile de mine pot fi
utilizate în operația de apărare în trei moduri: baraje amplasate în funcție de
configurația terenului; baraje amplasate în funcție de situație și de evoluția
operației; baraje orientate pe ținte – minele plantate prin dispersare cu ajutorul
avioanelor, rachetelor sau artileriei împotriva eșaloanelor doi ale inamicului, vizând
în principal reducer ea mobilității forțelor blindate, punctele de comandă și artileria
inamicului.
În operațiunile ofensive misiunile de contramobilitate pot include: protecția
flancurilor; consolidarea unor obiective cucerite împotriva contraatacurilor.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
130 din 238 3.2.2. Structuri mil itare de geniu destinate realizării misiunilor de
contramobilitate
În cazul grupării de forțe de nivel operativ, contramobilitatea influențează
două din elementele puterii de luptă ale unei grupări de forțe: manevra și protecția.
Contramobilitatea implică crearea unor obstacole și baraje genistice care pot
fi grupate astfel: baraje neexplozive antiblindate și antipersonal, baraje explozive și
baraje mixte.
În continuare se vor prezenta structuri de geniu din compunerea trupelor de
uscat a unor armate țări membre NATO.
Armata Franței
La acest ă dată, geniu în Armata Francez ă este împăr țit în trei componente
(serviciul construcții, geniu luptă, componenta de securitate a geniului)69:
Serviciu construc ții, care a reintrat în unitatea de infrastructură a
Secretar iatului General pentru Administra ție. El este responsabil pentru
infrastructura ce apar ție Ministerului Apărării.
Geniu Lupt ă compus din regimente, ce ac ționeaz ă în sprijinul diferitelor
tipuri de brigăzi. Misiunea acestora este asigurarea sprijinului pent ru realizarea
mobilit ății, contramobilit ății și men ținerea capacit ății opera ționale.
Componenta de securitate a geniului , care include brigada de pompieri din
Paris (BSPP – Brigade des Sapeurs -Pompiers de Paris) – 8 600 de oameni la
dispozi ția sediul poli ției din Paris – și forma țiunile militare ale securită ții civile
(FORMISC – Formations Militaires de la Sécurité Civile) – 2 regimente și o unitate
puse la dispozi ție de către Ministerul de Interne să intervină în Fran ța și în
strǎin ătate.
Serviciul constru cții a fost desemnat, până în 2005 departamentul responsabil
pentru dezvoltarea, gestionarea și între ținerea bunurilor imobile ale Armatei ,
precum și a anumitor facilită ți (piste) ale for ței aeriene, jandarmerie și marin ă.
Acesta a fost condus de conducere a centrală a geniului și a fost împăr țit în cinci
comandamente regionale (Metz, Lyon, Bordeaux, Rennes și Paris) care aveau în
69 Royal Engineers – Wikipedia, the free encyclopedia.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
131 din 238 subordine 17 structuri de construc ții situate pe întreg teritoriul Fran ței și alte 6 în
afara țării.
Din 2005 Serviciul construc ții a fost integrat în serviciul de infrastructură de
apărare (SID – Service d'Infrastructure de la Défense ) împreun ă cu componentele
similare din fortele aeriene și cele maritime. Noua structur ă este subordonat ă SGA
(Secretariat General pour l’Administration).
Structurile de Geniu Lupt ă pot asista la nevoie pe timpul calamit ăților
popula ția civil ă. Geniu Lupt ă înseamnă unit ățile responsabile pentru misiunile de
asisten ță tehnică în unită țile ofensive sau defensive. Ca parte a unei manevre
ofensive, structurile de geniu lupta sunt responsabile pentru pregătirea terenului
pentru a facilita manevra structurilor lupt ătoare, cons truirea de poduri, traversarea
câmpurilor de mine. Ele sunt sprijinul pentru sporirea mobilit ății. Ca parte a unor
manevre defensive, structurile de geniu lupt ă au responsabilitatea ca folosind
mijloace specifice s ă împiedice înaintarea inamicului și să amenajeze terenul în
vederea protej ării for țelor proprii. Ele execut ă sarcini specifice de realizare a
contramobilit ății inamicului și men ținerii capacit ății opera ționale a trupelor proprii.
Chiar dac ă unită țile de geniu lupt ă nu sunt în primul rând unită ți de manevr ă pot fi
de multe ori foarte expuse la focul executat de inamic.
Fortele Aeriene beneficiez ă în prezent de un regiment de geniu .
Rezolvarea sarcinilor specifice r utelor feroviare au fost asigurate de un
regiment de geniu. Misiunile acestor structu ri erau legate de dezvoltarea c ăilor
ferate sau de reabilitarea și exploatarea c ăilor ferate ce f ăceau leg ătura cu zona de
conflict sau zona calamitat ă.
Armata Marii Britanii
La nivelul Armatei Marii Britanii există un Corp de Geniu – The Corps of
Royal En gineers sau Royal Engineers (RE). Corpul de Geniu este compus din mai
multe regimente, cartiruite în diferite locații din Regatul Unit și din lume70.
Unitățile de geniu active la această dată sunt formate din brigăzi, regimente,
regiment hibrid cu forțe apa rținând armatei regulate, cât și din forțele de rezervă
70 Royal Engineers – Wikipedia, the free encyclopedia.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
132 din 238 Brigada de geniu este în subordinea Diviziei blindate și are în compunere mai
multe grupuri.
3.2.3. Proceduri de realizare a misiunilor specifice de contramobilitate
Amenajarea genistică a teatrului de operații/câmpului de luptă pregătește
scena pentru următoarele operații decisive și oferă comandanților posibilitatea de a
eficientiza resursele pentru realizarea scopului operațional și strategic dorit. În mod
specific, o pregătire corespunzătoare de geniu poate economisi resurse, prin
valorificarea infrastructurii existente și construirea facilităților strict necesare
operației.
Rolul structurilor de geniu s -a amplificat, evoluția militară plasându -l la
punctul de convergență a celor trei domenii ale sprijinului de geniu: mobilitatea ,
contramobilitatea și menținerea puterii de luptă a forțelor .
Problematica barajelor genistice (de mine) este vastă și de mare actualitate,
armatele moderne, în special cele din cadrul NATO, acordă o mare importanță
acest ora, începând de la proiectare și până la realizarea și studiul efectelor minelor
și tuturor categoriilor de explozivi asupra personalului și tehnicii militare.
Pentru o bună coordonare și un control riguros a întregului sistem de baraje
dorit a se executa , specialiștii în domeniul (ofițeri de geniu profesionalizați și
consultanți tehnici) redactează „Planul de baraje“ în care câmpurile de mine
antitanc ocupă primul loc.
În armatele moderne o mare atenție în planificarea și organizarea barajelor se
acordă m enținerii permanente a echilibrului între mobilitatea trupelor și
contramobilitate (barajele de mine) , ambele fiind considerate elemente importante
ale operațiilor moderne și o preocupare permanentă a statelor majore71. Documentul
de conducere (luptă) ofici al (juridic) în care sunt date detaliile necesare privind
planificarea și organizarea sistemului de baraje genistice, inclusiv a suportului
logistic îl constituie Planul genistic, elaborat de comandamentele (statele majore)
unităților și marilor unități ta ctice care pregătesc și desfășoară acțiuni militare.
71 Ibidem.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
133 din 238 O importanță deosebită acordă comandamentele (statele majore) unităților și
marilor unități tactice executării efective a elementelor sistemului de baraje.
Barajele de mine antiblindate se execută, de re gulă, de către subunitățile și unitățile
de geniu (pionieri), în special pe timpul pregătirii acțiunilor de apărare. Pe timpul
ducerii luptei, în funcție de situația tactică creată, timpul și mijloacele la dispoziție,
pentru distrugerea (neutralizarea) sub unităților și unităților de blindate aflate în
staționare, marș sau în curs de regrupare se întrebuințează mijloacele de dispersare
rapidă, cu folosirea minelor inteligente (de generații superioare).
3.3. M isiuni de contramobilitate operațională în concep ție românească și
structuri militare de geniu participante
În armata noastră, exigențele și pretențiile cărora structurile de geniu vor
trebui să le facă față, vor crește. Prin urmare, reducerea structurilor de geniu este
necesar a fi compensată printr -o dotare superioară, la nivelul solicitărilor actuale și
de viitor și mai ales prin realizarea condițiilor pentru conducerea sprijinului de
geniu într -o concepție unitară. Responsabilități din ce în ce mai importante vor
trebui să fie asumate de un număr din ce în ce mai redus de subunități și unități,
mobilitatea și autonomia acestora pe câmpul de luptă devenind cerințe operaționale.
În consecință, structurile de geniu trebuie să fie din ce în ce mai mult entități
autonome, înzestrate corespunzător pentru dif erite forme de luptă și concepute ca
subsisteme complet integrate și compatibile cu alte subsisteme de arme și logistice,
ceea ce le va permite să gestioneze autonom sau întrunit supraviețuirea în câmpul
tactic -operativ și executarea misiunilor sprijinului de geniu, într -o manieră care să
le garanteze în permanență disponibilitatea operațională optimă.
Din punct de vedere al conducerii sprijinului de geniu este necesar să se
revadă compartimentele operații și sprijin și să se asigure numărul de ofițeri de
geniu și experți pe linia armei, atât pentru consilierea comandantului forței
întrunite, cât, mai ales pentru rezolvarea multiplelor probleme de planificare și
organizare a principalelor misiuni specifice sprijinului de geniu.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
134 din 238 La nivelul brigăzii și batalio anelor de geniu este necesar să se dimensioneze
corect numărul de ofițeri și subofițeri pentru conducerea structurilor, respectiv în
procesul de execuție a misiunilor.
Analizând conceptele de mobilitate și contramobilitate , din punct de vedere
al literatur ii militare constatăm că acestea au fost tratate de toate tarile membre
NATO dar Statele Unite ale Americii au dezvoltat cea mai avansata legislatie in
acest domeniu.
În acest sens propun studierea celor mai noi si bine documentate lucrari
apărute din lite ratura de specialitate a țărilor membre NATO. Referitor la
implicațiile pe care le determină conceptele de mobilitate și contramobilitate vom
concluziona prin a arăta importanța vitală a acestora, în toate formele luptei armate
și la toate nivelurile. Din analiza subiectelor referitoare la tendințele și
perspectivele operaționale ale celor două concepte constatăm că acestea se vor
dezvolta cuprinzând toate mediile de desfășurarea a acțiunilor militare și vor avea
un rol determinant în restructurarea forțelo r în vederea obținerii succesului în
operații.
Apreciez că operațiile în cadrul Alianței vor avea un caracter expediționar
din ce în ce mai pronuntat și acest lucru va determina o creștere a cerințelor pentru
asigurarea sprijinului de geniu eficient tutur or forțelor participante. Volum mare de
forță de muncă, resurse și timp necesar creării și menținerii mobilității trupelor
proprii, precum și contramobilității trupelor inamicului impune necesitatea stabilirii
în timp util a cerințelor de sprijin de geniu, lucru care va permite și identificarea cu
ușurință a celor mai importante constrângeri de la toate nivelurile.
Un cuvânt „greu de spus” îl au geniștii și în procesul de selecție a
obiectivelor/țintelor unde trebuie să fie consultați pentru ca mediul de l uptă să fie
manageriat conform intenției comandantului. Recomandările facute de specialiștii
geniști sunt valabile pentru toate armele/specialitățile. Ca o concluzie importantă,
ce se desprinde din analiza realizată constă în faptul că toate armatele moder ne au
tendința permanentă de descentralizare a elementelor structurale ale armei geniu.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
135 din 238 Nu în ultimul rând ar fi de remarcat că aceste armate au toate cam aceleași
obiective pentru structurile de geniu, și anume: satisfacerea nevoilor de sprijin
genistic a trupelor; sprijinul direct al trupelor; specializarea restrânsă a structurilor
de geniu; reorganizarea misiunilor de luptă. În final, apreciem că una dintre cele
mai importante priorități rezultate în urma acestui demers este acela de a
implementa aceste concepte în instrucțiuni și manuale de luptă în paralel cu dotarea
tehnico -materială corespunzătoare a structurilor de geniu pentru a menține un
echilibru corespunzător între cerințele rezultate din legislație și capabilitățile reale
disponibile.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
136 din 238
CAPI TOLUL 4.
MOBILITATE ȘI CONTRAMOBILITATE OPERAȚIONALĂ
ÎN TEATRELE DE OPERAȚII MULTINAȚIONALE
În evoluția fenomenului militar contemporan, statele democratice au impus
folosirea unor noi practici de control a situațiilor de criză și conflict, astfel încâ t
sistemului militar i -au fost adăugate, pe lângă funcția tradițională de a duce
războiul, misiunea de a asigura menținerea păcii naționale, regionale și globale și
de a descuraja războiul.
Schimbările intervenite în sistemul de securitate internațional, c omplexitatea
spațiului de luptă contemporan și mai ales diversificarea amenințărilor
neconvenționale, ca principală sursă de tensiune, a modificat fundamental mediul
operațional, fapt demonstrat de recentele operații în care a fost implicat nu doar
NATO, c i și partenerii acestuia. Operațiile au subliniat caracterul expediționar al
acțiunilor millitare, creșterea importanței misiunilor de stabilitate și de sprijin și
îndeosebi faptul că acestea se pot desfășura simultan, începând de la teatre de
operații zon ale până la obiective punctuale.
4.1. Concepte și misiuni specifice de mobilitate și contramobilitate în
operații de stabilizare și reconstrucție/stabilitate și sprijin
Operațiile de stabilizare și reconstrucție se desfășoară atât pe timp de pace,
în situ ații de criză, cât și pe timp de război, înaintea, pe timpul sau după executarea
operațiilor specifice luptei armate. Ele pot fi generate de apariția unor crize /
amenințări și pot îmbrăca un spectru larg, de la acțiuni de monitorizare și
avertizare până l a acțiuni de răspuns. Amenințările se pot manifesta în interior sau
pot viza un partener. În ambele cazuri presupune o reacție rapidă, pe cât posibil de
preîntâmpinare, realizându -se în același timp descurajarea forței care amenință
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
137 din 238 stabilitatea internă sa u externă și prevenirea agravării situației și apariției nevoii de
a desfășura forțe mult mai importante.
Conceptul de operațiile de stabilizare și reconstrucție are o rezonanță mai
nouă în peisajul doctrinar românesc și desemnează o gamă largă de activită ți în
care instrumentul militar al puterii este folosit pentru: prevenirea războiului,
rezolvarea conflictului, promovarea păcii, sprijinirea autorităților civile, centrale și
locale în soluționalizarea crizelor interne. La apariția lui, conceptul a iniția t reacții
diferite plecând de la respingerea lui (pe motiv că NATO are deja un concept
pentru astfel de operații și anume „gestionarea crizelor”) până la acceptarea lui în
totalitate și luarea unor măsuri de studiere și analiză de către factorii de decizie
militară și implementarea acestuia în principalele doctrine, regulamente și
manuale.
Din această cauză, ne propunem să întreprindem o serie de investigații
științifice, referitoare la definirea conceptelor privind operațiile de stabilizare și
reconstrucți e, precum și cu privire la clarificarea și fundamentarea acestora în
doctrina armatei noastre, regulamentelor și manualelor elaborate de categoriile de
forțe ale armatei.
De asemenea, considerăm că este necesar să definim într -o abordare
complexă rolul și misiunile specifice de mobilitate și contramobilitate ale
sprijinului de geniu în operațiie de stabilizare și reconstrucție, ca punct de plecare
în demersurile științifice ulterioare ce se vor întreprinde pentru dezvoltarea
domeniului cercetat.
4.1.1. Ope rații de stabilizare și reconstrucție. Tipologia operațiilor,
concepte, mediul operațional, fizionomie, forțe și tendințe
Operațiile militare „nu mai au astăzi o delimitare geografică strictă,
determinată de granițele statelor sau ale alianțelor, putând fi desfășurate în orice
parte a globului, oricând va fi nevoie și într -un timp de reacție foarte scurt”72 și ele
72***Strategia Națională de Apărare a Țării , în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr.
799/28.IX.2008, p.3.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
138 din 238 nu se mai limitează la acțiunile specifice luptei armate ci răspund provocărilor
aflate de -a lungul întregului spectru al conflictului, de la pace stabilă la război de
mare intensitate.
Tipologia operațiilor militare ne indică faptul că operații de stabilizare și
reconstrucție/stabilitate și de sprijin „sunt acțiuni și misiuni desfășurate în scopul
descurajării, prevenirii conflictelor, restabiliri i, menținerii, impunerii și edificării
păcii, păstrării/restabilirii ordinii constituționale, acordării ajutorului umanitar și
reconstrucției”73. Acestea se execută după alte reguli și prin alte mijloace decât
operațiile specifice luptei armate, existând po sibilitatea, în cadrul aceluiași conflict,
să se treacă de la o operație la alta.
Apreciem că Operațiile de stabilizare și reconstrucție au aceleași
caracteristici ca și Operațiile de stabilitate și de sprijin cu unele modificări și
completări, determinate de experiența acumulată în urma conflictelor Balcani, Irak
și Afganistan.
Operațiile de stabilitate cuprind o gamă largă de tipuri de acțiuni de tipul:
controlul armamentelor; combaterea terorismului; sprijinul operațiilor antidrog;
asistența umanitară și civică; asistența acordată unei națiuni; evacuarea
necombatanților; impunerea de sancțiuni; operații de pace; demonstrație de forță.
Operațiile de sprijin sunt operațiile de sprijin intern și operații de asistență
umanitară externă. Cele de sprijin intern pot fi: operații de salvare; sprijinul
managementului efectelor accidentelor CBRN; sprijinul impunerii legii civile;
asistența comunității . Asistența umanitară externă poate cuprinde: operații de
salvare; sprijinul managementului consecințelor accidentelo r CBRN; asistența
comunității/ reconstrucția după conflict .
Un punct de cotitură în apariția conceptului de operații de stabilitate l -a avut
Summitul de la Washington din 1999, la care s -a clarificat noua filozofie aliată
„Exportul de stabilitate și demo crație”. Începând cu această dată au avut loc
mutații în modul de a gândi acțiunile NATO, centrul de greutate trecând pe
acțiunile „noncombat”.
73*** F.T. 1 – Doctrina Operațiilor Forțelor Terestre, București, 2006, p. 30.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
139 din 238 Referitor la provocările viitoare, NAC (North Atlantic Council, Consiliul
Nord -Atlantic) trebuie să decidă impl icarea NATO în prevenirea și lichidarea
conflictelor într -o variată gamă de situații în care Alianța poate fi conducătorul
operației și coordonează alte organizații, sau în sprijinul altor organizații, cu
preocupări de securitate, care conduc o operație. Ma i mult decât atât, în funcție de
situație, operația NATO poate fi limitată ca scop și durată sau poate avea obiective
foarte largi și o durată nedeterminată. În oricare situație, fiecare conflict este unic
în felul său și necesită un răspuns adecvat la con dițiile specifice. Aceste condiții
vor include: forțe armate ostile, insurgență, instabilitate politică, terorism, activitate
criminală pe scară largă, cădere economică, infrastructură deteriorată, distrugerea
mediului înconjurător, dezinformare și alte ob stacole în calea îndeplinirii
obiectivelor.
La elaborarea unei abordări militare a procesului de stabilizare și
reconstrucție s -a avut în vedere definiția NATO a stabilizării, conform căreia,
aceasta descrie procesul de realizare a unei tranziții efective de la răspunsul
imediat dat unei situații nesigure, la o situație de dezvoltare pe termen lung;
aceasta include faptul că populației locale i se permite să se dezvolte din punct de
vedere politic, economic și social pe termen lung, astfel încât aceasta să aibă
capacitatea să se autosusțină.
În același timp apreciem că există o legătură foarte strânsă între stabilizare și
reconstrucție, reconstrucția nefiind posibilă fără stabilizarea, iar stabilizarea
presupune cel puțin unele măsuri elementare de reconst rucție.
Având în vedere aceste aspecte suntem de acord ca din punct de vedere
militar, operația de stabilizare și reconstrucție să fie definită ca „procesul de
combatere a violenței reziduale și de asigurare a ordinii și securității, incluzând
acele efort uri de reconstrucție pentru refacerea unui număr suficient de distrugeri,
astfel încât să se permită restabilirea celor mai importante servicii și menținerea
funcțională a acestora până la transferarea lor autorităților civile”74.
74 C. Richard Nelson (Project Director) , How Should NATO Handle Stabilisation Operations and
Reconstruction Efforts, http://www.acus.org/docs/061021 , p. 3.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
140 din 238 Putem desprinde din aceast ă definiție concluzia că operațiile de stabilizare și
reconstrucție se desfășoară imediat după faza combatantă și au rolul de a asigura
succesul campaniei în întregul ei. Acest tip de operații implică în mod direct
populația civilă locală și, în același ti mp, necesită menținerea unei prezențe
militare credibile, prezență militară concretizată, în special, în forțe terestre, dar și
alte structuri militare de forțe, care să realizeze controlul spațiului terestru, maritim
sau, după caz, inclusiv aerian.
În ci uda acestei inconsecvențe conceptuale, operațiile descrise mai sus,
indiferent cum se numesc, presupun, în general, același lucru. De aceea, în ideea
asigurării unei unități conceptuale și a faptului că în cercetarea de față nu ne
propunem abordarea întreg ului spectru de acțiuni cuprins în operațiile de stabilitate
și de sprijin, care presupun și operații de sprijin intern, vom utiliza în abordarea
acestei analize sintagma operații de stabilizare și reconstrucție , ceea ce justifică
inclusiv denumirea sa.
Pentru a determina și analiza rolul mobilității și contramobilității în
operațiile de stabilizare și reconstrucție ne -am propus să studiem o biectivele,
fizionomia și dinamica operațiilor de stabilizare și reconstrucție.
În opinia noastră, obiectivele operaț iilor de stabilizare și reconstrucție, ca
faze intermediare ale obținerii finalității dorite, se stabilesc pe timpul pregătirii
operației. Acestea trebuie să fie bine delimitate în timp și spațiu, clare și realizabile
cu forțele și mijloacele avute la disp oziție. Comandantul adaptează permanent
obiectivele operației în curs de desfășurare la modificările survenite în obiectivele
politice. Datorită unei largi palete de acțiuni implicate în operațiile de stabilizare și
reconstrucție, prioritizarea obiectivelo r și planificarea lor în timp va depinde de
situația specifică căreia i se adresează. Forțele implicate în acțiuni de stabilizare și
reconstrucție trebuie să răspundă unor cerințe formulate din patru domenii de
activitate. Domeniile în cadrul carora se acț ionează în cadrul operațiilor de
stabilizare și reconstrucție sunt: securitate, asistență umanitară, stabilizare
economică și justiție.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
141 din 238 Asigurarea securității este un obiectiv de bază al desfășurării operațiilor de
stabilizare și reconstrucție. În plus, pentru forțele militare, aceasta este cea mai
apropiată sarcină față de misiunea lor centrală – capacitatea de a furniza securitate.
Mai mult decât atât, activitățile incluse în sfera asigurării securității pot fi divizate
în tipuri de efort: una care impl ică operații specifice luptei armate, iar cealaltă care
implică eforturi de stabilizare și reconstrucție desfășurate numai de structurile
militare.
Odată asigurată securitatea, unul dintre cele mai importante obiective spre
care trebuie orientat efortul op erațiilor de stabilizare și reconstrucție este, în opinia
noastră, dezvoltarea relațiilor cu comunitatea locală și stabilirea unei largi rețele
de conexiuni cu aceasta.
Desfășurarea în timp a tranziției către instaurarea managementului local sau
al altor organizații internaționale, un alt obiectiv important aflat în conexiune cu
cel anterior, trebuie să fie relaționată cu condițiile de securitate și cu capacitatea de
a guverna a autorităților locale, fără a stabili, în mod arbitrar, un termen anume.
Aceste condiții vor reflecta disponibilitatea altor organizații și abilitatea
autorităților de a -și asuma dezvoltarea sistematică, pe termen lung, a infrastructurii
sau a altor activități asociate cu „reconstrucția statului”.
Plecând de la obiectivele de realiza t apreciem că analiza fizionomiei
operațiilor de stabilizare și reconstrucție care, ca orice operație militară, este una
activă, nu se poate face decât în corelație cu aspectul ei dinamic, dar, în același
timp, stabil și constructiv.
De aceea ne propunem s ă facem o analiză a operațiilor de stabilizare și
reconstrucție, prin care să surprindem fizionomia specifică, în raport cu dinamica
evenimentelor, în mediul operațional specific.
Eforturile grupate sub sintagma „ operații de stabilizare și reconstrucție ”
cuprind, un larg spectru de misiuni, care, pe alocuri se suprapun.
Stabilizarea , se referă, în general, la efortul de a stopa un conflict în vederea
refacerii mediului social, economic și politic.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
142 din 238 Reconstrucția se referă la procesul de dezvoltare structura lă care permite
autosusținerea guvernamentală, dezvoltarea socio -economică și asigurarea
mediului de securitate. Ea capătă consistență, în general, atunci și acolo unde
operațiile de stabilizare și -au atins scopul. Acest lucru nu trebuie însă absolutizat,
deoarece, după cum am afirmat, reconstrucția, la rândul ei, joacă un rol important
în stabilizare, fără o reconstrucție minimă, operațiile de stabilizare neputându -și
atinge obiectivele.
În cazul conflictelor violente, aceste două seturi majore de sarcini joacă
roluri diferite. Dacă stabilizarea este, prin definiție, cheia încheierii violențelor ,
obiectivul final al reconstrucției este să ajute la prevenirea reizbucnirii violențelor ,
adresându -se condițiilor care, pe termen lung pot genera situații conflict uale.
Chiar dacă sarcinile stabilizării și reconstrucției sunt distincte, ele se
determină reciproc într -o multitudine de situații. Odată ce au fost impuse condițiile
minime de securitate, reconstrucția inițială este imperios necesară pentru a elimina
factorii care pot conduce la continuarea violențelor. Cadrul minim fiind asigurat,
societatea și economia se pot dezvolta, reconstrucția asigurând populației și
liderilor fundamentul construirii unui mediu nonviolent în viitor.
Odată cu stabilirea unor condiți i minime de securitate, sarcinile de
reconstrucție, printre care și instaurarea și dezvoltarea unei guvernări
reprezentative și democratice, pot fi inițiate75. Creșterea economică și dezvoltarea
socială sunt imposibile fără un mediu de securitate stabil. Ac easta nu înseamnă că
eforturile de reconstrucție pe termen lung nu pot începe până când obiectivele de
securitate nu sunt realizate în totalitate, ci faptul că trebuie să existe un echilibru
atent supravegheat între acestea, astfel încât operația, pe ansam blu, să fie eficientă.
Așa cum este subliniat în lucrarea „ Improving Capacity for Stabilization and
75 James Dobbins, Seth G. Jones, Keith Crane, Beth Cole DeGrasse , The Beginner’s Guide to
Nation Building , RAND Corporation, 2007, p. 5, http://www.rand.org ., accesat la date de 07.03
2012 http://www.rand.org/content/dam/rand/pubs/monographs/2007/RAND_MG557.pdf accesat
la data de 25.09.2016
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
143 din 238 Reconstruction Operations ” 76, efortul de pregătire al armatei naționale a țării
gazdă, trebuie să ia în considerare două potențiale pericole, care vor fi an alizate, pe
scurt, în cele ce urmează. Primul dintre acestea este reprezentat de tendința de
constituire a unei armate care să corespundă mai mult cerințelor impuse de forța de
stabilizare și reconstrucție străină decât necesităților naționale. Cel de -al doilea
pericol potențial este acela de a folosi armata nou creată, pe plan intern, ca o forță
polițienească. În acest fel, dacă retragerea militarilor străini din stradă este un mare
pas înainte pe calea securizării și reconstrucției, înlocuirea lor cu arma ta națională
constituie un pericol.
Din analiza efectuată mediului operațional în care se desfășoară operațiile de
stabilizare și reconstrucție rezultă câteva concluzii, după părerea noastră, relevante.
Succesul acestor operații nu poate fi asigurat numai de acțiunile desfășurate în
spectrul luptei armate. Eforturile de stabilizare și reconstrucție trebuie să se
orienteze către dezvoltarea și întărirea instituțiilor naționale, promovarea
drepturilor omului, elaborarea și susținerea programelor de reintegrar e și
reabilitare, precum și crearea condițiilor pentru reluarea dezvoltării, ceea ce
reclamă o anume fizionomie și dinamică a acestui tip de operații.
O atenție deosebită trebuie să se acorde orientării activităților militare și
civile în direcția reducer ii riscului de reluare a conflictului și a operațiilor specifice
luptei armate, prin măsuri adecvate de încurajare a reconcilierii și participării la
noua viață politică. Nu în ultimul rând, dorim să remarcăm necesitatea participării
unei game largi de act ori naționali și internaționali în operațiile de stabilizare și
reconstrucție, cu roluri bine definite și, mai ales, acceptate și înțelese, în ceea ce
înseamnă integrarea conceptuală și acțională.
Abordarea multinațională a unei operațiile de stabilizare și reconstrucție este
mult mai eficientă, atât din punct de vedere politic cât și economic sau legal. În
funcție de circumstanțe există diferite grade de interes național care determină
76 Nora Bensahel, Olga Oliker, Heather Peterson , Improving Capacityfor Stabilizationand
ReconstructionOperations , RAND Corporation, 2009, p. 17, http://www.rand.org ., accesat la
data de 07. 03 2012 , http://www.rand.org/content/dam/rand/pubs/monographs/2007/RAND_
MG557.pdf accesat la data de 25.09.2016
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
144 din 238 puterea și natura contribuției la operațiile multinaționale. Națiunile participă la
operațiile multinaționale pentru motive care se reflectă în avantaje de natură
politică, economică și militară. De aceea, contribuțiile trebuie să fie apreciate nu
numai prin prisma capabilităților forțelor puse la dispoziție, ci și prin într eaga
gamă de beneficii politice și militare.
Având în vedere că operațiile de stabilizare și reconstrucție se organizează și
desfășoară într -un cadru multinațional , de obicei la nivelul alianțelor sau
coalițiilor, considerăm că analiza pe care o facem este mai sugestivă dacă ne
raportăm la alianța Nord -Atlantică.
O parte din țările membre NATO și partenere care nu sunt în măsură sau nu
vor să participe cu forțe combatante la NRF, pot avea o contribuție importantă la
componentele forței de stabilizare și re construcție, atunci când aceasta se
constituie. Indiferent cum vor fi constituite și folosite forțele, sistemul NATO de
planificare în avans și pregătire anticipată pentru orice situații de criză politico –
militară, trebuie să se asigure că modulele constit uite pentru anumite tipuri de
operații pot acționa ca forțe complet integrate NATO. Constituirea a două categorii
de forțe, una destinată operațiilor specifice luptei armate, cealaltă destinată
operațiilor de stabilizare și reconstrucție, poate induce idee a existenței unor forțe
de „mâna a doua”. Această situație trebuie evitată printr -o comunicare eficientă, în
cadrul căreia să fie prezentate rolurile, la fel de importante, jucate de fiecare forță.
De asemenea, pentru a evita astfel de situații, periodic, rolul forțelor poate fi
schimbat.
Trecând la analiza problemei integrării operaționale din perspectiva
acțiunilor integratoare, considerăm că la baza acestora stă planificarea, iar
planificarea anticipată are un rol crucial.
În baza lecțiilor învățate di n Balcani (1995, Operațiile NATO SFOR , IFOR ,
KFOR și cea a Uniunii Europene EUFOR Althea ALTHEA 1995 – 2016) ,
Afganistan (2003, Operat ia Enduring Freedom 2001 – 2014, Opera ția Resolute
Support 2015 – 2016 ) și Iraq, (2004, Operatia Iraqi Freedom 20 martie – 1 mai
2003 ) s-a constatat că operațiile de stabilizare și reconstrucție sunt extrem de
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
145 din 238 importante în prezent pentru a fi planificate și executate pe o bază ad -hoc, după
desfășurarea forțelor în teatru. De aceea, în special pentru NATO, ca organizație
globală de securitate, dezvoltarea unui proces care să asigure planificarea
anticipată adecvată a operațiilor de stabilizare și reconstruc ție, prealabil deciziei de
angajare a forțelor, trebuie să fie o prioritate. În felul acesta se pot stabili modele
de structuri de forțe, modalități de acțiune, resurse necesare și proceduri eficiente
de integrare operațională.
În comparație cu operațiile militare specifice luptei armate, ale căror
obiective, parțiale sau chiar finale, sunt îndeplinite într -un interval relativ scurt de
timp, obiectivele operațiilor de stabilizare și reconstrucție necesită o perioadă mult
mai îndelungată. Ne fundamentăm afi rmația pe exemplele furnizate de conflictele
militare, respectiv cele din Balcani (1995, Operațiile NATO SFOR , IFOR , KFOR
și cea a Uniunii Europene EUFOR Althea ALTHEA 1995 – 2016 ), Afganistan
(2003, Operatia Enduring Freedom 2001 – 2014, Operatia Resolute Support 2015 –
2016 ) și Iraq (2004, Opera ția Iraqi Freedom 20 martie – 1 mai 2003 ).
În aceste condiții, perseverența, ca principiu al acestui tip de operații, capătă
o importanță deosebită. Țările participante trebuie să fie conștiente de necesitatea
menținerii pentru un timp îndelungat a forțelor în teatrul de operații, în funcție de
sarcinile primite și evoluțiile politico -militare. A cest aspect este valabil și pentru
celelalte entități nonmilitare participante, fluctuația numărului de participanți
rezultat din intrările și ieșirile diferitelor agenții și organizații non/guvernamentale
în/din teatrul de operații afectând integrarea ope rațională și obligând toate celelalte
structuri la revederea și modificarea planurilor de operații.
4.1.2. Rolul și misiunile specifice de mobilitate și contramobilitate în
operații de stabilizare și reconstrucție/stabilitate și sprijin în context aliat
Creșterea tendințelor de desfășurare a acțiunilor militare în apropierea
marilor centre urbane solicită capabilități specializate și în măsură să dezvolte
întreaga gamă de misiuni a sprijinului genistic de luptă sau a celui special, destinat
misiunilor din gama operațiilor de stabilizare și reconstrucție. Sprijinul de geniu
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
146 din 238 trebuie să fie în măsură să realizeze lucrări genistice de protecție pentru menținerea
capacității de luptă a forțelor proprii împotriva amenințărilor convenționale și
neconvenționale sa u asimetrice.
Procesul de modernizare și restructurare a forțelor în majoritatea armatelor
moderne, a impus proiectarea și realizarea de structuri militare noi, adecvate
acestor cerințe77, de mare mobilitate și suplețe, dotate cu tehnică militară și
armamen t de ultimă generație.
Se prevede ca armata să fie pregătită pentru a desfășura două tipuri distincte
de acțiuni militare: specifice războiului și/sau conflictului armat și de stabilizare și
reconstrucție /stabilitate și sprijin , acestea din urmă reprezentâ nd esența implicării
țării noastre în procesul de gestionare a crizelor și în optimizarea mediului de
securitate, fiind și subiectul demersului nostru științific.
În acest context, restructurarea și modernizarea armei geniu și a trupelor din
compunerea ac eseia, au impus cu necesitate reconsiderări din partea majorității
specialiștilor în domeniu, privind în special aportul acestora la obținerea succesului
de către forțele luptătoare aparținând tuturor categoriilor de forțe ale armatei.
Noile valențe care s e acordă armei geniu, pe deplin justificate, sunt și cele de
armă combativă sau luptătoare , nu numai indispensabilă, dar și foarte importantă
în desfășurarea cu succes a acțiunilor de luptă în toate tipurile de misiuni. În opinia
noastră, operațiile milita re în viitor vor avea o nouă fizionomie, cu principii și
cerințe noi care trebuie asigurate din punct de vedere al tuturor armelor,
componenta genistică , prin funcțiile sale principale (sprijin geniu luptă și sprijinul
de geniu al forței), concomitent cu e vidențierea și realizarea asistenței operaționale
în domeniile: mobilitate, contramobilitate, menținerea capacității operaționale (prin
măsuri de protecție a forței) și sprijin geniu general78 vor căpăta noi valențe și
dimensiuni.
77 Componenta genistică în acțiunile militare, Petre Grecu, Gicu -Valentin Dinu, Vio rel Barbu,
Editura Universității Naționale de Apărare “Carol I”, București, 2005, p. 5.
78 G.-1, Doctrina Sprijinului de Geniu în Operațiile Întrunite , București, 2016, p. 15.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
147 din 238 În opinia noastră, o pregă tire corespunzătoare de geniu poate economisi
resurse umane și materiale prin valorificarea infrastructurii existente și construirea
facilităților strict necesare pentru operații moderne.
La baza demersului nostru științific privind analiza celor două dom enii a
sprijinului de geniu (mobilitatea și contramobilitate) stau doctrinele Alianței și
țărilor membre NATO. Pentru a determina locul și rolul mobilității și
contramobilității în cadrul sprijinului de geniu la nivelul alianței și țărilor membre
NATO vom prezenta o analiză asupra domeniilor și funcțiilor sprijinului de geniu
pornind de la Doctrina Alianței pentru sprijinul de geniu în Operațiile întrunite –
AJP 3.12 (B)79, care prevede că sprijinul de geniu este acea activitate de geniu
desfășurată indifere nt de componentă sau serviciu, pentru a modela mediul
operațional fizic – include sprijin pentru manevră și forță ca întreg (sprijin de geniu
luptă și sprijinul de geniu al forței), inclusiv funcțiile ca sprijin de geniu pentru
protecția forței , lupta împo triva dispozitivelor explozive improvizate (C -IED),
protecția mediului, informații și cercetare de geniu. În toate țările membre NATO
operațiile genistice sprijină forța întrunită în realizarea obiectivelor și se
concretizează prin două elemente (funcții): geniu de luptă; geniu general, iar în
SUA, Canada, Marea Britanie apare alt treilea element: geniu topografic.
Geniu de luptă îi permite comandantului forței întrunite să asigure manevra
nestingherită a forței întrunite (mobilitatea forței), să atace cap acitatea de manevră
a inamicului (contramobilitate) și să asigure protecția forțelor.
Geniu general asigură facilitățile și infrastructura care joacă un rol cheie în
configurarea câmpului de luptă și sunt esențiale pentru protecția forței în cadrul
operați ilor decisive.
Geniu topografic asigură informațiile și serviciile geospațiale, inclusiv
analiza și vizualizarea terenului în cadrul zonei de operații, ceea ce sporește tabloul
operațional general în teatru.
79 AJP 3.12 (B) – Alliend Joint Doctrine for Military Engineering, 2014 .
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
148 din 238 Prevederile doctrinare ale țărilor membre NATO și diferențele privind
compunerea sprijinului de geniu și locul mobilității și contramobilității în forțele
române sunt prezentate în anexa nr.1 și anexa nr. 2.
Operațiile de geniu sunt un factor important pentru comandantul forțelor
întrunite. În operațiil e întrunite (inclusiv în operațiile de stabilizare și
reconstrucție), trupele de geniu sunt destinate pentru dezvoltarea câmpului de
luptă, executarea manevrei, dinamizarea deplasării strategice și operaționale și
asigurarea infrastructurii pentru protecți a forțelor luptătoare și de sprijin (arme).
Analistul militar Jay Garner80 declara despre modul de întrebuințare a
trupelor de geniu în operațiile de stabilizare și reconstrucție urmatoarele: ”Cred c ă
avem nevoie de o concepție de geniu mult mai amplă și ma i concretă privind
sprijinul de geniu în operațiile de stabilizare și reconstrucție . Trupele de geniu pot
face lucruri minunate în efortul post război și noi nu am exploatat la maxim
talentul și energia trupelor de geniu ”. În continuare, pentru a veni în s prijinul
afirmației că, în esență, misiunile și rolul trupelor de geniu în NATO au un caracter
unitar, vom analiza succint conținutul acestor misiuni pentru acest tip de operație
având în vedere inclusiv misiunile de geniu executate de structurile de geniu în
teatrele de operații din Irak ( 2004 ) și Afganistan ( 2003 ).
Principalele misiuni genistice specifice mobilității trupelor se execută cu
prepoderență pe timpul ducerii operațiilor de stabilizare și sunt similare cu cele
executate în conflictele armate (o perațiile ofensive, de apărare, intermediare) și
într-o mică măsură în cadrul operațiilor de reconstrucție. Din analiza obiectivelor
de atins acestea ar viza: cercetarea de geniu; executarea culoarelor/ breșelor prin
obstacolele explozive (mine, încărcătur i explozive, muniție neexplodată, IED) și
neexplozive; operații de deminare; protecția și sprijinul pentru eliminarea
dispozitivelor explozive (EOD); traversarea (trecerea) cursurilor de apă și a
obstacolelor importante; amenajarea, întreținerea și asigura rea viabilității
80 Jay Mo ntgomery Garner ( n. 15 aprilie 1938) pentru pu țin timp în 2003 a fost numit director al
Oficiului pentru Reconstruc ție și asisten ță umanitară pentru Irak.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
149 din 238 drumurilor, aerodromurilor, pistelor de aterizare, precum și a lucrărilor sumare de
întrețineri portuare și a heliporturilor .
Executarea recunoașterilor de geniu în timp util și eficient este esențial
pentru o planificare optimă a misiuni lor de mobilitate și vizează obținerea de date
asupra terenului, necesare îndeplinirii sarcinilor și date despre adversar, care ar
influența îndeplinirea misiunilor. În etapa de planificare a sprijinului de geniu
misiunile de cercetarea de geniu sunt detal iate în anexa nr.3, care pentru realizarea
mobilității include următoarele activități: analiza climei, solului și terenului din
zona de operații, vizualizarea mediului; analiza infrastructurii și evaluarea . Analiza
climei, solului și terenului din zona ope rațională este fundamentală în proiectarea
misiunilor de stabilizare , dar și pentru a determina perioadele, traseele rutelor și
zonele optime în vederea realizării misiunilor de mobilitate cât mai eficient și cu
un efort
Amenajarea, întreținerea și asigur area viabilității drumurilor, tunelurilor,
aerodromurilor, pistelor de aterizare, precum și a lucrărilor sumare de
întrețineri portuare și a heliporturilor
Specialiștii militari din principalele state membre NATO apreciază că în
ciuda îmbunătățirii mobilit ății vehiculelor moderne de luptă și asigurarea tehnică
deosebită, rămâne necesar suportul de geniu pentru construirea și întreținerea
rutelor (comunicațiilor rutiere) necesare realizării în condițiuni optime a
manevrelor tactice.
Recunoașterea rutelor (c omunicațiilor rutiere) este necesară pentru
determinarea celor existente și stării acestora. Volumul de lucrări genistice de
construcție și întreținere a acestor rute este mai mare decât pentru rutele necesare
deplasării vehiculelor șenilate și necesită pe rmanent subunități de geniu pentru
asigurarea viabilității acestora.
În funcție de caracteristicile teatrului (zonei) de operații, spațiul în care sunt
amenajate (construite) și timpul de realizare, misiunea poate fi grupată, în opinia
noastră, în patru mo dule distincte: modulul nr.1 – drumurile de deplasare și
executare a manevrelor tactice a forțelor de securitate; modulul nr. 2 – căile de
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
150 din 238 comunicații rutiere destinate pentru logistică și convoiele contractorilor civili;
modulul nr. 3 – căile de comunicaț ii rutiere destinate deplasării populației civile, în
special pe timpul operației de stabilizare; modulul nr. 4 – drumurile care asigură
mobilitatea trupelor în baze, porturi și pe aerodromuri.
Amenajarea aerodromurilor, heliporturilor, pistelor de ateriza re este o
misiune genistică complexă, pe care multe structuri de geniu din NATO nu o pot
executa, necesitând un consum mare de forțe și mijloace. Având în vedere
caracterul expediționar al acestui tip de operații, această misiune este una
primordială, impo rtanță determinată de asigurarea sprijinului aviație pe timpul
executării operațiilor de stabilizare și mobilității aeriene pentru transportul
trupelor, aprovizionarea cu materiale și tehnică s-au folosit facilitățile existente,
care au fost reparate de st ructurile de geniu și modernizate de contractori civili.
Pentru a asigura o mobilitate mai mare a trupelor au fost amenajate piste de
aterizare pe autostrăzi, în apropierea bazelor și câte un heliport în fiecare bază, de
către structurile aero -geniu din co mpunerea forțelor aeriene.
Pentru a demonstra importanța mobilității în operațiile de stabilizare și
reconstrucție , vom prezenta în continuare una dintre cele mai importante
operațiuni din Irak, care s -a numit Operațiunea de mobilitate „Hardball” și s -a
desfășurat în perioada 2003 -2005. Acest plan de mobilitate a avut rolul de a
permite forțelor irakiene și coaliției libertatea de mișcare, reducerea pericolului
IED-urilor, accesibilitate maxima și viteză mai mare de acțiune. Pe linie de geniu
acest plan s -a executat cu Divizia de geniu – regiunea Golf/comandamentul
multinațional și cu batalioanele de geniu din diviziile multinaționale (inclusiv
Batalionul de geniu românesc/ Divizia centru -sud) și a vizat deminarea drumurilor
până la o lățime de 10 m, defrișa rea zonelor favorabile ambuscadelor, realizarea de
podețe peste toate obsacolele, amenajarea și protecția punctelor de trecere,
repararea drumurilor în întreg teatrul de operații.
Rolul și misiunile specifice de contramobilitate constituie elementele vital e
în operațiile desfășurate de trupele din armatele statelor membre NATO și
reprezintă totalitatea acțiunilor și măsurilor care contribuie la încetinirea sau
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
151 din 238 oprirea manevrei sau deplasării inamicului, precum și împiedicarea folosirii
terenului de către ac esta.
Operațiunile de contramobilitate în operațiile de stabilizare și reconstrucție
trebuie executate astfel încât să zădărnicească planurile de manevră ale
insurgenților, să împiedice folosirea terenului de către acesta și să distrugă
mobilitatea, conco mitent cu menținerea mobilității trupelor proprii. Aceste
operațiuni, în anumite situații, pot compensa superioritatea numerică și pot reduce
efectul atacurilor prin surprinde executate de insurgenți în teatrele de operații.
Din experiența acumulată și lec țiile învățate analizate am indentificat că
principalele misiuni genistice specifice contramobilității trupelor se execută numai
pe timpul ducerii operațiilor de stabilizare și pot produce efecte, când situația o
impune, în cadrul operațiilor de reconstruc ție.
În operațiile de stabilizare măsurile de asigurare a contramobilității sunt
realizate cu preponderență în jurul bazelor sau a obiectivelor de importanță
strategică, fiind folosite în special dispozitive (mine) neletale, cu efect sonic sau
luminos, de cele mai multe ori măsurile de asigurare a contramobilității fiind
corelate, într -un plan unitar, cu cele de protecție a forței. Totuși, în unele situații
când starea de securitate se deteriorează, întreaga gamă de măsuri și elemente
precizate mai sus pot fi utilizate în operațiile de stabilizare și reconstrucție.
Misiunile de contramobilitate pot fi completate cu misiuni de mobilitate , dar
care au efecte asupra contramobilității. Studiind lecțiile învățate, am constatat că
blocarea intrărilor și ieșirilor pe rutele de deplasare și în punctele de trecere
împiedică libera circulație a insurgenților și implicit acțiunea acestora asupra
forțelor de securitate.
Subsistemul lucrărilor de distrugeri constituie al doilea element important al
contramobilității, at ât în operația de apărare, cât și în operația de stabilizare, scopul
acestora vizând mărirea mobilității de trecere a trupelor proprii prin anumite tipuri
de obstacole (puternice) realizate de insurgenți, dar și blocarea acțiunii
insurgenților pe anumite d irecții și asupra unor obiective.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
152 din 238 Lucrări de mascare . Deși această misiune nu face parte din domeniul
contramobilitate, suntem de părere că această misiune are un rol important în
blocarea acțiunii insurgenților împotriva forțelor de securitate prin mascar ea
barajelor de toate tipurile și folosirea mascării cu aerosoli sau fum, folosind
structurile de mascare din compunerea trupelor de geniu.
Alături de mobilitate, contramobilitatea în operația de stabilizare și
reconstrucție este un factor important în sec urizarea unui teatru/zonă de operații .
Pentru a crea presiune asupra insurgenților în operațiile din Irak ( 2004 ), trupele
aliate au pus în aplicare cu succes , în perioada 2003 -2005, noul concept de
contrainsurgență suprapus cu planul de mobilitate și compl etat cu un plan de
contramobilitate . Această operațiune a avut scopul de a bloca utilizarea de către
insurgenți a terenului și de a împiedica libera circulație a lui pe rutele de la nordul
la sudul Irakului, de -a lungul frontierei de sud și de la aeroportu l Bagdad la râul
Tigru.
4.1.3. Concepția românescă privind rolul și misiunile specifice de
mobilitate și contramobilitate în operații de stabilizare și reconstrucție
Doctrina și manualul actual a sprijinului de geniu în operațiile întrunite în
Armata Rom âniei cuprinde principiile care stau la baza executării sprijinului de
geniu pe timpul pregătirii și desfășurării operațiilor întrunite naționale sau
multinaționale81. Aceasta prevede realizarea sprijinului de geniu a forțelor
multinaționale pentru faza pos tconflict și include misiunea de menținere a
capacității operaționale și susținerea forței.
Principalele misiuni genistice în operațiile postconflict, prevăzute în
manualul sprijinului de geniu în opera țiile For țelor Terestre82, care se executată în
scopul menținerii capacității operaționale, urmăresc: inducerea în eroare –
asistență pentru realizarea lucrărilor de mascare; executarea lucrărilor de
fortificație – construcția posturilor de observare fortificate, amplasamentelor și
81 Doctrina sprijinului de geniu în operațiile întrunite, G -1, 2010, p. 50.
82 F.T.-9, Manualul Spriji nului de Geniu în Opera țiile For țelor Terestre , București, 2007 .
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
153 din 238 pozițiilor de tragere, punct elor de comandă, precum și lucrărilor de apărare în
mediul urban și rural; consolidarea lucrărilor executate și întărirea obiectivelor
importante – comandamente, utilități, facilități de comunicații și de cazare, inclusiv
adăposturile de protecție colectiv e pentru personal; lucrările de protecție –
protecția facilităților logistice, incluzând materialele depozitate pe sol și proviziile
de luptă; consilierea și instruirea privind barajele explozive – asigurarea consilierii
privind pericolul reprezentat de mi ne sau câmpuri de mine atât pentru forță, cât și
pentru populația civilă din zonă, prin programe școlare sau comunitare de educare;
căutarea/scotocirea – proceduri sistematice folosite pentru a descuraja încercările
de ascundere a munițiilor, bombelor, min elor cursă, echipamentelor documentelor
sau persoanelor; deminarea – neutralizarea minelor și a capcanelor explozive,
inclusiv misiuni/sarcini de deminare a zonelor după încetarea ostilităților; de
asemenea, poate fi asigurată și antrenarea personalului di n agențiile civile pentru
executarea deminărilor; curățarea mecanismelor explozive – detectarea,
identificarea și neutralizarea munițiilor neexplodate.
Actualele manuale prevăd misiuni genistice executate de către structurile de
geniu pentru susținerea for ței, independent sau în cooperare cu alte agenții militare
sau civile83: proiectarea structurilor, instalațiilor, drumurilor și podurilor;
construirea și menținerea viabilității drumurilor principale și secundare; construirea
sau repararea podurilor militar e și civile; construirea și întreținerea facilităților de
cazare și lucru permanente sau temporare, inclusiv adaptarea structurilor existente;
asigurarea apei, energiei electrice, instalațiilor sanitare, instalarea și întreținerea
sistemelor de încălzire ș i aer condiționat atunci când este necesar; construcția
facilităților medicale temporare sau permanente, inclusiv utilitățile necesare
funcționării acestora; construirea instalațiilor de depozitare a combustibililor;
construcția, întreținerea și repararea aerodromurilor – sprijinul pentru aeronave și
elicoptere prin asigurarea pistelor de decolare -aterizare, căilor de rulaj,
platformelor de decolare -aterizare, staționare, speciale și adăposturilor; procurarea,
confecționarea, depozitarea și mânuirea materia lelor de geniu, inclusiv
83 F.T.-9, Manualul sprijinului de geniu în operațiile forțelor terestre , septembrie 2007, p. 83.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
154 din 238 contractarea acestor resurse la nevoie; asigurarea cu informații despre teren și alte
date geografice după executarea recunoașterilor; cercetare de geniu subacvatică
pentru construcția sau distrugerea podurilor.
În stabilirea domen iilor, funcțiilor și misiunilor sprijinului de geniu în
operațiile de stabilizare și reconstrucție am pornit de la actuala organizare a
structurilor de geniu, dotarea cu tehnică, capabilitățile și misiunile executate de
structurile de geniu în teatrele de operații din Balcani (1995, Operațiile NATO
SFOR , IFOR , KFOR și cea a Uniunii Europene EUFOR Althea ALTHEA 1995 –
2016) , Afganistan (2 003, Opera ția Enduring Freedom 2001 – 2014, Opera ția
Resolute Support 2015 – 2016 ) și Iraq, (2004, Opera ția Iraqi Freedom 20 martie – 1
mai 2003 ) și am constatat următoarele:
– structurile de geniu actuale, pot acționa atât în cadrul conflictelor armate,
cât și în operațiile de stabilizare și reconstrucție;
– tehnica de geniu din dotare și cea prevăzută să intre în înzestrarea
structurilor de geniu pot acționa pentru executarea misiunilor de sprijin genistic în
operații de stabilizare și reconstrucție;
Apreciem că rolul sprijinului de geniu în concepție românească în operațiile
de stabilizare și reconstrucție ar trebuie să vizeze, alături de celelalte forme ale
sprijinului de luptă, realizarea asistenței operaționale în domeniile:
– mobilității;
– contramob ilității;
– menținerii capacității operaționale prin măsuri de protecția forței, respectiv
a personalului, armamentelor, tehnicii și rezervelor;
– sprijinului de geniu general – amenajarea și/sau deservirea unor facilități,
asigurarea unor utilități etc.
Misiunile din domeniul mobilității și contramobilității pot fi asociate, de
regulă, funcțiunii sprijinului de geniu de luptă, executându -se preponderent în
operațiile de stabilizare, în timp ce misiunile din domeniile protecției și sprijinului
general se c ircumscriu, de regulă, funcțiunii sprijinului de geniu al forței și se
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
155 din 238 desfășoară preponderent în operațiile de stabilizare/stabilitate și într -o măsură mai
mică în operațiile de reconstrucție prin proiecte CIMIC coordonate de Alianță.
Structurile a ctuale de comandă nu au posibilitatea de a prelua proiecte de
reconstrucție în teatrele de operații din următoarele considerente:
– strategiile și doctrinele din domeniul apărării și sprijinului de geniu nu
prevăd acțiunea structurilor de geniu pentru realizarea de proiecte de reconstrucție,
așa cum sunt prevăzute în doctrinele țărilor membre NATO (SUA, Canada, Marea
Britanie, Turcia). Structurile de geniu românești paricipante în teatrele de operații
au executat misiuni de reconstrucție sub comanda structurii spe cializate de geniu
din cadrul comandamentului forței întrunite al Alianței și în cooperare cu alte
structuri de geniu din cadrul Alianței;
– instituțiile militare de învățământ pregătesc ofițerii de geniu pentru
comanda subunităților de geniu doar în domen iul managementului și aceștia nu
mai au expertiza și pregătirea tehnică de specialitate.
Tabloul general al funcțiilor, domeniilor și misiunilor sprijinului de geniu pe
care îl propunem în operațiile de stabilizare și reconstrucție și comparativ cu
sprijin ul de geniu existent și la NATO este prezentat în anexa nr. 4.
Pentru realizarea misiunilor specifice de mobilitate și contramobilitate de
către structurile de geniu naționale în context aliat este necesară dezvoltarea,
demensionare și modernizarea structur ilor de geniu în vederea realizării
interoperabilității cu structuri similare NATO.
Dezvoltarea și dimensionarea structurilor de geniu din compunerea unităților
și marilor unități tactice este un proces complex, de mare actualitate și importanță
pentru rea lizarea compatibilității și interoperabilității forțelor într -un mediu de
securitate în care misiunile, obiectivele și condițiile de angajare în operație (luptă)
se schimbă rapid, fapt ce impune performanțe deosebite din partea forțelor
implicate în acțiun ile militare.
Modernizarea unor structuri de forțe armate în concepția majorității
specialiștilor militari occidentali trebuie să beneficieze de un management modern,
de calitate, care să -i asigure funcționalitate maximă pe o perioadă determinată.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
156 din 238 Dimensio narea structurilor de geniu în acțiunile militare desfășurate de
structurile de geniu în operațiile de stabilizare și reconstrucție este dependentă de o
serie de factori dintre care cei mai importanți, în opinia noastră, sunt: legile și
principiile luptei armate; principiile doctrinare pe linie de geniu ale Alianței și
naționale și sarcinile pe care trupele de geniu ar trebui să le îndeplinească în cadrul
misiunilor de stabilizare și reconstrucție, în comparație cu misiunile de geniu în
conflictele armate; obiectivele componentei genistice în acțiunile militare
moderne; principiile specifice întrebuințării trupelor de geniu; capabilitățile de
geniu necesare pentru a desfășura operații de stabilizare și reconstrucție; indicatorii
de performanță ce caracterize ază subunitățile, unitățile și marile unități de geniu;
cum afectează implicarea trupelor de geniu capabilitățile țării gazdă de a conduce
operații de stabilizare si reconstrucție; care a fost organizarea batalioanelor de
geniu participante în teatrele de operații; relația structurilor de geniu cu firmele
civile în vederea executării proiectelor de reconstrucție; asigurarea compatibilității
și interoperabilității cu structurile militare similare din armatele partenere din
NATO.
Dimensionarea, dezvoltarea și realizarea structurilor de geniu vizează
asigurarea unei concordanțe depline, optimă între forțele și mijloacele proiectate și
scopurile și obiectivele pentru care sunt create, corespunzător nevoilor tactice și
operative ale eșaloanelor din compunerea căr ora fac parte. Structurile de geniu
dimensionate vor avea o capacitate ridicată de protecție proprie (tehnică blindată
multifuncțională, puncte de comandă mobile etc.), mare mobilitate și posibilități
ridicate de manevră în teatrul de operații, facilități optime pentru transport pe calea
aerului, potențial de luptă ridicat etc. De asemenea, procesul de dimensionare va
genera structuri organizatorice moderne, capabile să îndeplinească misiuni
genistice în orice zonă sau teatru de operații, atât pe teritoriul național, cât și în
afara acestuia, cu un pronunțat caracter întrunit, în compunerea unităților și M.U.
tactice, precum și a celor din cadrul unei coaliții multinaționale.
Realizarea unor dimensionări moderne, care să asigure structuri de geniu
compatibil e și interoperabile cu cele ale altor state presupune și luarea în
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
157 din 238 considerație a următoarelor aspecte (și/sau trăsături): integrarea armonioasă în
concepția generală de reformă a armatei; caracter deschis, adaptabil și perfectibil;
respectarea cadrului le gislativ; valorificarea tradițiilor și învățămintelor din
acțiunile comune și a experienței acumulate; creșterea rolului factorului calitativ,
de performanță; continuitate și stabilitate; capacitate de control a factorilor de risc
și incertitudine; respect area cerințelor asumate pentru integrarea rapidă și la
standardele impuse de NATO. În procesul de dimensionare a structurilor de geniu
trebuie respectată o cerință care se referă la perfecționarea organizării structurale,
astfel încât într -o structură comp lexă de forțe, cu mai multe niveluri, forțele de
geniu să poată fi integrate armonios și organic în ansamblul general al forțelor.
Apreciem că pentru realizarea unei analize eficiente privind dezvoltarea,
modernizarea și dimensionarea structurilor de geniu din Armata României trebuie
să avem în vedere Noul Concept Strategic al NATO , „Angajament activ, apărare
modernă” și care se referă la modul în care Alianța va aborda provocările de
securitate ale secolului XXI pentru perioada 2011 -2020.
Responsabilitățil e colective pentru geniu. Națiunile și NATO au o
responsabilitate colectivă, pentru a sprijini operațiile multinaționale NATO.
Recentele operații NATO au fost caracterizate de dislocarea unor capabilități de
geniu independente, necoordonate și redundante. Există o mulțime de motive
pentru care beneficiile responsabilității colective nu au fost în întregime exploatate,
inclusiv acordurile NATO ratificate național, dar care nu au respectat principiile
doctrinei NATO. În plus, NATO nu a stabilit încă, capabili tățile de comandă și
control, de planificare colectivă pentru a îndeplini obligațiile sale sub principiile
responsabilității colective pentru geniu. O viziune mai bună, mai largă la nivelul
autorității geniului în teatru, precum și capabilități mai agile ș i mai adaptabile care
să exploateze tehnologiile în curs de dezvoltare împotriva celorlalți pot ajuta la
obținerea unor amprente ale geniului optimizate și coordonate și astfel va conduce
la îmbunătățirea eficacității. Este, de asemenea, nevoie să se îmbun ătățească
cooperarea între NATO și națiuni, dar și între națiuni de -a lungul ambelor etape de
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
158 din 238 planificare și execuție, pentru a se asigura că toți pot își asuma obligațiile
individuale în sprijinul operației generale.
Se apreciază că acțiunile care vizează îndeplinirea obiectivelor geniului (în
NATO) pentru perioada analizată se pot împărți pe patru niveluri, după cum
urmează: nivelul I – viziunea reprezintă scopul global, pe termen lung în domeniul
geniului în cadrul Alianței; nivelul II – obiectivele stra tegice, reprezintă liniile pe
care trebuie ghidat efortul pentru următorii 10 ani; reprezintă, de asemenea,
legătura între viziunea de ansamblu și obiectivele de ansamblu și stabilesc și
structura obiectivelor; nivelul III – obiectivele, specifică structur a responsabilă de
îndeplinirea obiectivului și permit identificarea acelor grupuri și organisme care ar
trebui să contribuie la lucrările sale și termene; nivelul IV – sarcinile, stabilesc care
sunt programele de lucru ale Consiliului Grupului de lucru în domeniul geniului
pentru standardizare, ale Grupului pentru stabilirea capabilităților armamentului
terestru din NATO și/sau ale personalului responsabil pentru îndeplinirea sarcinilor
rezultate din obiective
Obiectivele sprijinului de geniu în NATO impun ca activitatea geniului să
fie urmărită pe trei linii principale de efort : disponibilitatea capabilităților și
interoperabilitatea forțelor de geniu; comanda și controlul geniului și geniul să
sprijine durabilitatea forțelor NATO și să aibă următorul conț inut:
Obiectivul strategic 1 – Creșterea gradului de conștientizare și a capacității
forțelor de geniu disponibile pentru misiuni NATO. Acest obiectiv strategic
urmărește să îmbunătățească rezultatele Procesului de Planificare al Apărării (la
nivel NATO) ș i al procesului de generare al forței în domeniul geniului prin
maximizarea disponibilității capabilităților și forțelor de geniu oferite
comandantului, în scopul de a îi oferi instrumentele necesare pentru a asigura
eficient sprijinul de geniu.
Obiectivul strategic 2 – Îmbunătățirea interoperabilității forțelor de geniu ale
NATO. Acest obiectiv strategic urmărește să consolideze interoperabilitatea între
forțele Alianței, precum și între cele ale Parteneriatului pentru Pace (PfP),
Dialogului Mediteranean ( MD – Mediterranean Dialogue), Inițiativei de Cooperare
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
159 din 238 de la Istanbul (ICI – Istanbul Cooperation Initiative) și ale țărilor aflate în contact
cu forțele NATO pentru a face cea mai bună utilizare a capabilităților de geniu
non-NATO, după caz, și să armoniz eze procesul de planificare al geniului și
procedurilor cu cele ale altor organizații;
Obiectivul strategic 3 – Optimizarea procesului de comandă și control în
domeniul geniului. Acest obiectiv strategic urmărește să consolideze structura de
comandă și co ntrol în domeniul geniului în NATO în scopul de a maximiza
libertatea de acțiune pentru comandant. El are ca scop îmbunătățirea cadrului
arhitectural general în managementul informațiilor din domeniul geniului pentru a
îmbunătăți capacitatea NATO de a plan ifica, gestiona și livra suport de geniu
pentru întreaga gamă de misiuni atribuite NATO.
Obiectivul strategic 4 – Sprijinirea durabilă a forțelor NATO. Acest obiectiv
strategic vizează îmbunătățirea și după caz, dezvoltarea sprijinului de geniu astfel
încât să sporească capacitatea NATO de a sprijini forțe expediționare, inclusiv
Forța de Răspuns a NATO, și să le susțină pentru perioade lungi de timp, în timp
ce păstrează posibilitatea de a sprijini operațiunile pe scară largă de înaltă
intensitate în confo rmitate cu nivelurile de ambiție convenite de NATO. Acesta
facilitează sprijinul de geniu pentru operații prin identificarea provocărilor și
dezvoltarea de soluții la ele. Obiectivul încearcă să optimizeze livrarea de sprijin
de geniu prin intermediul solu țiilor multinaționale, sprijin acordat de contractori și
alte aranjamente de sprijin. El promovează transformarea sprijinului de geniu prin
identificarea și adaptarea soluții tehnologice și comerciale.
Din analiza s arcinil or pe care trebuie să le asigure s tructurile de geniu pe
timpul realizării mobilității și contramobilității în cadrul operațiilor de stabilizare și
reconstrucție se poate observa că centrul de greutate îl reprezintă misiunile de
mobilitate, contramobilitate și de geniu sprijin general.
Din această perspectivă, putem afirma că rolul structurilor de geniu s -a
amplificat, evoluțiile mai mult sau mai puțin recente pe plan intern și internațional
evidențiind faptul că sprijinul de geniu este necesar și relevant atât pe timpul
acțiunilor și al op erațiilor de stabilizare și reconstrucție în vederea prevenirii,
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
160 din 238 limitării și lichidării efectelor calamităților și al dezastrelor naturale sau industriale,
cât și ca misiune de suport a forțelor participante la misiuni umanitare sau de luptă
în teatrele d e operații.
Este binecunoscut faptul că, începând cu anul 1996, unitățile și subunitățile
de geniu au participat ani la rând la misiuni de sprijin de geniu în teatrele de
operații din Bosnia Herțegovina (1996 -2004), cu un batalion de geniu, în Irak
(2003 -2007), cu un Detașament de Geniu și Afganistan (2003 -2014), cu structuri
de geniu și EOD (Dispozitive Explozive Improvizate – Explosive Ordnance
Disposal) de valoare companie, rotind în cursul acestor misiuni mai multe mii de
militari. Din punct de vedere a l pregătirii militarilor putem afirma că structurile de
geniu sunt încadrate cu personal specializat în conducerea structurilor și aplicarea
procedurilor conform standardelor NATO.
Referitor la structuri, la nivelul diviziilor capabilitățile sprijinul de g eniu se
asigură prin subunități și unități specializate , evidențiate în anexa nr. 5 , iar la
nivelul Forțelor Terestre, capabilitățile sprijinul de geniu se asigură prin subunități
și unități specializate , evidențiate în anexa nr. 6.
Studiind și analizând s tructurile de geniu din Forțele Terestre , conform
principiilor prezentate anterior, constatăm urmatoarele:
– structura batalioanelor de geniu/divizie diferă de la o divizie la alta . De
asemenea, aceste batalioanele de geniu dețin capabilități de mobilitate (de treceri)
foarte reduse, neavând în dotare mijloace de treceri pe pontoane;
– reorganizările structurale la nivelul Armatei României a determinat
restructurarea Brigăzii de Geniu și disponibilizarea de structuri de geniu către alte
mari unități. În urm a acestor reorganizări posibilitățile de îndeplinire a misiunilor
specifice la nivel operativ au fost transformate conform prezent ării din anexa nr. 7.
În situația actuală pentru realizarea funcțiilor de sprijin, până la o eventuală
modificare a organigram elor structurilor de geniu, ar trebui să fie asigurate forțe de
specialitate din cadrul celorlalte structuri existente (completare a capabilităților de
geniu luptă și geniu sprijin general).
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
161 din 238 4.1.4. Dezvoltarea structurilor de geniu naționale în vederea r ealizării
interoperabilității cu structuri similare NATO
În ceea ce privește nevoile de dezvoltare în vederea participării eficiente la
operații de de stabilizare și reconstrucție, am identificat trei domenii distincte de
acțiune, după cum urmează: complet area și actualizarea conceptelor privind
realizarea sprijinului de geniu pentru operațiile de stabilizare și reconstrucție;
comanda și controlul forțelor de geniu; restructurarea și operaționalizarea
structurilor existente.
În domeniul comenzii și controlu lui structurilor de geniu apreciem că se
impune, așa cum există în majoritatea statelor Alianței, înființarea structurilor de
comandă pe linie de geniu la nivel strategic, operativ și tactic, care să se
concentreze, fără a fi restrictiv, pe următoarele zon e de activitate: informații de
geniu; operații de geniu; planificare de geniu; deminare și EOD/EOC (Dispozitive
Explozive Improvizate/ Cură țire Muni ții Explozive – Explosive Ordnance
Disposal/ Explosive Ordnance Clearance); infrastructură și resurse de gen iu.
Organizarea structurii de comandă pe linie de geniu este prezentată în „G – 1,
Doctrina sprijinului de geniu în operațiile întrunite”84 și este ilustrată în anexa
nr. 8.
În domeniul restructurării și operaționalizării structurilor existente, din
punctul nostru de vedere, la nivelul brigăzilor și al diviziilor actualele structuri
asigură îndeplinirea funcțiunilor sprijinului de geniu, fiind însă necesară repunerea
în stare de operativitate a tehnicii defecte și înlocuirea treptată a tehnicii atipice s au
cu norma de utilizare depășită.
În concluzie, constatăm că sub aspectul amplorii și tipologiei operațiilor
militare, în ultima perioadă de timp, au avut loc mutații semnificative, concretizate
în creșterea fără precedent a ponderii operațiilor de stabil izare și reconstrucție în
ansamblul general al operațiilor militare, factorul militar fiind implicat tot mai
pregnant în interacțiuni extrem de diverse, de la cele între competitorii globali, la
cele între competitori asimetrici, de la interacțiuni între a ctori statali sau nonstatali,
84 *** G – 1, Doctrina sprijinului de geniu în operațiile întrunite , București, 2016, p 33.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
162 din 238 la cele între indivizi, grupuri de interese sau comunități. Nu în ultimul rând,
acțiunile militare au devenit un factor activ într -o structură tot mai complexă a
acțiunilor sociale, ceea ce face să nu mai existe o delimitare c lară, din punct de
vedere acțional, între sferele militară, socială, politică, diplomatică sau economică.
Chiar dacă operațiile de stabilizare și reconstrucție înglobează, într -o măsură mai
mare sau mai mică, acțiuni specifice luptei armate, succesul lor n u poate fi asigurat
numai de acestea. Eforturile de stabilizare și reconstrucție trebuie să se orienteze
către crearea și întărirea instituțiilor națiunii gazdă, promovarea drepturilor omului,
elaborarea și susținerea programelor de reintegrare și reabilit are, precum și crearea
condițiilor pentru reluarea dezvoltării.
De asemenea, concluzionăm că eforturile forțelor implicate în operații de
stabilizare și reconstrucție trebuie să se îndrepte către dezvoltarea relațiilor cu
comunitatea locală, atât prin inte rmediul organizațiilor ne/guvernamentale care
acționează în zonă cât mai ales direct, prin stabilirea unei largi rețele de conexiuni.
Aceasta -i va facilita îndeplinirea sarcinilor, atingerea obiectivelor propuse și
realizarea finalității dorite: pacea dura bilă gestionată de autoritățile locale.
În concluzie, putem să apreciem că cele două domenii ale sprijinului de
geniu, mobilitatea și contramobilitatea sunt cele mai importante domenii atât în
cazul unui conflict armat, cât și în operațiile de stabilizare și reconstrucție.
4.2. Planificarea, conducerea și realizarea misiunilor specifice de
mobilitate și contramobilitate în operații de stabilizare și
reconstrucție/stabilitate și sprijin
Pregătirea genistică a câmpului de luptă stabilește scena pentru următo arele
operații decisive și oferă comandanților posibilitatea de a eficientiza resursele
pentru realizarea scopului operațional și strategic dorit. În mod specific, o pregătire
corespunzătoare de geniu poate economisi resurse, prin valorificarea infrastruct urii
existente și construirea facilităților strict necesare operației. Extinzând facilitățile și
infrastructura în punctele de debarcare (terestre, aero și navale), îmbunătățind
rutele principale de aprovizionare pentru deplasarea ulterioară și integrarea
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
163 din 238 forțelor, a echipamentului și materialelor, se va facilita sprijinul logistic și întărirea
forțelor.
Pentru îndeplinirea misiunilor, specialiștii din arma geniu trebuie implicați
permanent în procesul de planificare și conducere a acțiunilor, pentru a asig ura
desfășurarea unor structuri de geniu eficiente în măsură să susțină oportun efortul
comandanților la toate eșaloanele. O importanță deosebită acordă specialiștii
militari din armatele membre NATO comenzii și controlului operațiilor de geniu.
Comandantu l forțelor întrunite stabilește relațiile de comandă pentru forțele
de geniu (subunități, unități și mari unități de geniu la dispoziție) pe baza cerințelor
de misiuni genistice, asigurând coordonarea acestora pentru îndeplinirea misiunilor
solicitate. Înt r-o structură de comandă, elementele funcționale și relațiile de
comandă specifice forțelor de geniu au la bază cerințelor misiunile genistice.
Operațiile complexe de geniu necesită numeroase mijloace tehnice de geniu
(tancuri și mașini de geniu, echipamen te diverse, utilaje de construcții etc.) pentru
îndeplinirea (realizarea) unor sarcini multiple, care presupun un înalt grad de
mecanizare (tehnologizare). Formațiunile și unitățile de orice nivel necesită sprijin
de geniu.
Relațiile de comandă între stru cturile de geniu și formațiunile și unitățile pe
care aceștia le sprijină vor fi dependente de natura misiunii și trebuie în mod clar
precizate pentru evitarea posibilelor confuzii.
Comanda și controlul efectiv vor fi factori cheie ce vor permite organizar ea
sprijinului genistic coerent și optim la toate nivelurile.
Aplicarea următoarelor principii va conduce către realizarea unui sprijin de
geniu eficient și oportun: unitatea de comandă, care reclamă consilierea și sprijinul
genistic în aceași măsură cu p articiparea efectivă a personalului de geniu în
procesul de planificare al operațiilor; planificarea centralizată și coordonarea
sincronizată, cu descentralizarea execuției și controlului; avertizarea timpurie,
recunoașteri și informări realizate de genișt i la toate eșaloanele; folosirea
conceptului comenzii de sprijin, pentru a conferi flexibilitate mijloacelor cheie de
geniu, acolo unde sunt solicitate, dacă este necesar și din celelalte categorii de
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
164 din 238 forțe; expertiza tehnică centrală pentru a asigura ca s tandardele de construcție să
fie respectate.
În armata noastră, exigențele și pretențiile cărora structurile de geniu vor
trebui să le facă față, vor crește. Prin urmare, reducerea structurilor de geniu este
necesar a fi compensată printr -o dotare superioa ră, la nivelul solicitărilor actuale și
de viitor și mai ales prin realizarea condițiilor pentru conducerea sprijinului de
geniu într -o concepție unitară. Responsabilități din ce în ce mai importante vor
trebui să fie asumate de un număr din ce în ce mai r edus de subunități și unități,
mobilitatea și autonomia acestora pe câmpul de luptă devenind cerințe
operaționale.
În consecință, structurile de geniu trebuie să fie din ce în ce mai mult entități
autonome, înzestrate corespunzător pentru diferite forme de luptă și concepute ca
subsisteme complet integrate și compatibile cu alte subsisteme de arme și logistice,
ceea ce le va permite să gestioneze autonom sau întrunit supraviețuirea în câmpul
tactic -operativ și executarea misiunilor sprijinului de geniu, înt r-o manieră care să
le garanteze în permanență disponibilitatea operațională optimă.
4.2.1. Elemente specifice privind planificarea și organizarea sprijinului
de geniu în operațiile de răspuns la criz e
Principalele misiuni ale sprijinului de geniu în ope rațiile militare sunt
rezultatul procesului de planificare operațională desfășurat în cadrul
comandamentelor tactice și operative.
În acest context, specialiștii din arma geniu participă la toate etapele
procesului de planificare, elaborează estimări de sp ecialitate și în final anexa de
geniu la planul/ordinul de operații. Aceste documente conțin misiunile sprijinului
genistic pentru realizarea mobilității și contramobilității pe timpul pregătirii și
desfășurării operațiilor militare. În continuare, ne prop unem să prezentăm
concepția națională privind planificarea sprijinului de geniu în concepție
românească și a rezultatelor acesteia pentru întrebuințarea judicioasă a structurilor
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
165 din 238 de specialitate în realizarea mobilității și contramobilității în operațiile militare de
răspuns la criză.
În demersul nostru științific am abordat planificarea sprijinului de geniu la
nivel operativ având la bază și „Manualul de planificare a operațiilor ”85, elaborat
în concordanță cu Noul concept strategic al NATO și Directivei N ATO de
planificare operațională cuprinzătoare. Punctele de vedere privind planificarea
sprijinului de geniu, prezentate în această lucrare, dorim să le înaintăm ca
propuneri în vederea implementări în doctrină și manualele sprijinului de geniu.
În acest ă lucrare nu vom prezenta detalii de planificare a sprijinului de
geniu, ci vom încerca să prezentăm liniile directoare care să fie analizate și propuse
pentru acțiune în noile regulamente
În continuare vom descrie procesul de planificare a sprijinului de g eniu al
operațiilor la nivel operativ, care se execută la nivelul Centrului de conducere
operațională – CCOp/Grupării de Forțe Întrunite – GFI, pe timpul procesului de
răspuns la o criză. Considerăm că procesul de planificare a sprijinului de geniu este
identic atât pentru acțiunilor militare în cadrul unui conflict armat, cât și pe timpul
operațiilor de stabilizare și reconstrucție, diferențele fiind determinate de mediul de
executare a acțiunilor militare și factorii specifici ce influențează sprijinul de
geniu. De asemenea, vom descrie produsele procesului de planificare rezultate pe
durata fiecărei faze. Procesul cuprinde șase faze corelate cu fazele/activităților de
planificare de la nivel strategic.
Efortul de planificare a sprijinului de geniu se va desfășura în condiții
diferite, cu diferite niveluri de orientare, timpi și informații disponibile și trebuie să
asigure consilierea comandantului pentru: dezvoltarea planului de operații;
pregătirea și forma zonei de operații; sprijin de geniu pentru mane vra întrunită;
sprijin de geniu pentru toate formele de operații; contribuția de geniu pentru focul
întrunit și procesul de stabilire a țintelor; sprijin de geniu pentru protecția forței;
sprijin de geniu pentru susținerea forței, inclusiv dezvoltarea și m enținerea
infrastructurii JOA (Zona de Opera ții Întrunite – Joint Operation Area); sprijin de
85 Manualul de planificare a operațiilor , Bucure ști, 2011.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
166 din 238 geniu pentru protecția mediului; dezvoltarea politicilor și procedurilor pentru NSIP
(Programul NATO de Investi ții în Securitate – NATO Security Investment
Progra mme).
Cele șase faze ale procesului de planificare al spijinului de geniu la nivel
operativ sunt destinate pentru a permite transpunerea politicilor și îndrumărilor pe
linie de geniu de la nivel strategic în obiective la nivel operativ pe timpul
diferitel or faze ale procesului de management al crizelor. Alinierea proceselor de la
nivel strategic și operativ reprezintă o garanție a faptului că toate considerațiile de
la nivel operativ sunt reflectate în deciziile la nivel strategic și că toate condițiile
strategice sunt stabilite pentru succesul acțiunilor de la nivel operativ.
Fazele sprijină luarea deciziilor de către comandant de la nivel operativ și se
referă la: elaborarea și actualizarea continuă a evaluării amenințărilor pe linie de
geniu a mediului operațional într -o zonă/teatru de operații; contribuția la elaborarea
obiectivelor pe linie de geniu, în cadrul abordării cuprinzătoare; stabilirea misiunii
pe linie de geniu la nivel operativ și a domeniilor esențiale de mobilitate și
contramobilitate; pr egătirea capacităților de geniu naționale, a națiunii gazdă și a
coaliției; sincronizarea misiunilor de geniu a structurilor de geniu cu eforturile
nemilitare și cele ale organizațiilor din spațiul de angajare (contractori civili);
asigurarea evaluărilor p rogreselor înregistrate la nivel operativ, pentru îndeplinirea
obiectivelor militare strategice și a celor de nivel operativ și realizarea stării finale
dorite; asigurarea expertizei pe linie de geniu la nivel operativ pentru adaptarea
operațiilor în funcț ie de schimbarea condițiilor strategice și operative; planificarea
tranziției și a încheierii operațiilor militare .
Cele șase faze ale procesului de la nivel operativ, prezentate în anexa nr . 9,
sunt stabilite în scopul elaborării evaluărilor, produselor d e planificare,
directivelor/dispozițiilor și ordinelor necesare la nivelurile strategic și tactic
(componentă).
Structura organizatorică de geniu, a comandamentului de nivel operativ
trebuie să asigure integrarea expertizei de geniu pentru gestionarea pro ceselor
principale la nivel operativ. Structura organizatorică de geniu colaborează atât în
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
167 din 238 cadrul comandamentului, cât și cu omologii din cadrul comandamentului strategic
și comandamentele tactice integrate pe timpul planificării, execuției, coordonării,
sincronizării și evaluării sprijinului de geniu.
Apreciem ca la nivel operativ, conducerea sprijinului de geniu să se realizeze
printr -o structură de geniu de nivel secție/ CCOp/CFI, care va avea rolul de a
conduce și coordona integrat activitatea structu rilor de geniu subordonate acestora.
Pentru constituirea acestei secții de geniu considerăm necesar ca la pace personalul
acestei secții să dețină funcții și să îndeplinească ca atribuții principale conducerea
operațională a structurilor de geniu a compone ntelor operaționale și la SMG, iar la
criză și război acest personal să se integreze în structură de geniu a CCOp/GFI.
Faza 1 – Cunoașterea situației începe cu elaborarea necesarului de informații
de geniu și a bazei documentare despre zonă, precum și moni torizarea continuă a
acesteia pentru identificarea oricăror schimbări ale situației. Prin acest proces se
identifică: infrastructura din zona de operații și facilitățile, analize referitoare la
teren și vreme; capabilități și forțe de geniu pentru misiune. La ordinul
Comandantului CCOp/GFI se constituie o echipă de recunoașteri de geniu, care va
intra în compunerea Echipei operative de recunoaștere și legătură – EORL, în
vederea redislocării și se va stabili personalul specilizat pentru grupul de
planificar e. Principale produse rezultate în urma acestei etape sunt: cerințele de
informații de geniu ale comandantului de nivel operativ; elementele cheie despre
situația din zonă, referitoare la riscuri și amenințări de geniu.
Faza 2 – Estimarea de geniu la nivel operativ este inițiată de Ordinul de
avertizare/preliminar strategic, pe baza căruia se elaborează propunerile pe linie de
geniu de la nivel operativ și Ordinul de avertizare/preliminar pentru eșaloanele
tactice și se urmărește: înțelegerea situației stra tegice și a naturii problemei;
înțelegerea obiectivelor și stării finale dorite și stabilirea obiectivelor pe linie de
geniu; contribuirea la elaborarea și la evaluarea potențialelor opțiuni militare de
răspuns. Faza se finalizează cu transmiterea către ni velul strategic a acestei
evaluări, precum și a propunerilor pe linie de geniu privind implementarea
măsurilor de răspuns la criză, autorizarea dislocării Echipei operaționale de
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
168 din 238 recunoaștere și legătură, sau alte măsuri pe linie de geniu necesare în sprij inul
luării în timp scurt a deciziei. În cadrul acestei faze, structura de geniu are
următoarele responsabilități: în baza orientării comandantului forței întrunite
elaborează, prin ofițerul de geniu din grupul d e planificare, evaluarea pe linie de
geniu; finalizează baza documentară; elaborează și estimează efectele care le pot
produce misiunile de mobilitate și contramobilitate (lucrari de distrugeri, barajele
genistice, lucrările de mascare etc).
FAZA a 3 -a – Orientarea la nivel operativ începe cu primir ea Dispoziției de
planificare strategică, ca urmare a emiterii Directivei strategice de inițiere a
planificării unui răspuns militar pentru o situație de criză. Orientarea presupune:
analiza cuprinzătoare a mediului operațional, revederea amănunțită a orie ntării
strategice, analiza detaliată a misiunii și factorilor operaționali care influențează
îndeplinirea misiunii, elaborarea designului operației general și formularea intenției
inițiale a comandantului. Această etapă se încheie cu transmiterea Orientări lor de
planificare ale comandantului CCOp/GFI către comandanții structurilor
subordonate, în vederea inițierii planificării.
Principalele produse ale acestei faze sunt: o rdinul preliminar către
comandanții structurilor subordonate; pregătirea cuprinzătoar e a mediului
operațional; analiza a misiunii; orientările pentru planificare care vor fi transmise
prin ordin preliminar la structurile subordonate de nivel tactic; designul la nivel
operativ; cererile de reguli de angajare și pentru implementarea măsurilo r
suplimentare de răspuns la criză.
În urma desfășurării orientării la nivel operativ trebuie să rezulte următoarele
concluzii: au fost identificate condițiile de sustenabilitate ce trebuie realizate
pentru rezolvarea misiunilor sprijinului de geniu, în c onformitate cu obiectivele
strategice și starea finală dorită; obiectivele pe linie de geniu, de nivel operativ sunt
înțelese; analiza factorilor cheie – mobilitatea, contramobilitate a condus la
identificarea cerințelor de analiză și planificare ulterioar e; analiza principalilor
factori ce influențează sprijinul de geniu a determinat centrele de greutate,
capabilitățile, cerințele și vulnerabilitățile lor critice; transmiterea către
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
169 din 238 comandamentele tactice subordonate a orientărilor de planificare pe linia
sprijinului de geniu prin intermediul unui ordin preliminar.
FAZA a 4 -a A – Elaborarea concepției operației de nivel operativ ce are
scopul de a determina modul de desfășurare a misiunilor specifice sprijinului de
geniu pentru îndeplinirea cursului de acți une cu eficacitate și eficiență, în
concordanță cu intenția comandantului. La elaborarea Concepției structura de
geniu se va coordona cu celelalte structuri din cadrul grupului de planificare și va
concepe opțiuni privind sprijinul de geniu care vor sta la baza actualizării
estimărilor de stat major, pentru elaborarea cursurilor de acțiune. La această fază a
planificării, structura de geniu trebuie să ia în considerare: sarcini de geniu
specifice pentru sprijinul fiecărui curs de acțiune; identificarea și a dresarea fiecărui
factor de geniu care poate afecta dislocarea forței; capabilități de geniu disponibile
pentru solicitări; solicitări de logistică de geniu pentru fiecare curs de
acțiune/COA; misiuni de geniu pentru protecția forței, protecția mediului;
capabilități și activități de geniu plus resursele necesare pe timpul tranziției de la
operații de luptă susținute la terminarea operațiilor întrunite; identificarea și
planificarea punctelor de tranziție de geniu.
În baza deciziei comandantului și a îndrum ărilor suplimentare primite de la
acesta, structura de geniu consiliază Grupul de planificare operțională la nivel
operativ pentru detalierea cursul de acțiune selectat și elaborează Concepția
operației întrunite la nivel operativ, precum și Lista cu cerin țele structurii de forțe.
Faza a IV -a A se finalizează odată cu aprobarea Concepției și a Listei cu
cerințele structurii de forțe de către comandantul de nivel operativ și integrarea
acesteia în Concepția militar -strategică.
FAZA a 4 -a B – Elaborarea planu lui operației. În cadrul acestei faze
structura de geniu va detalia activitățile necesare pentru implementarea concepției,
de a detalia modul de executare a misiunilor de geniu, inclusiv dislocarea,
angajarea și susținerea forțelor de geniu, precum și de a asigura baza pentru
planificarea acțiunilor militare de către MU/U de geniu subordonate și în sprijin și
adaptările ulterioare, în funcție de situația concretă, pentru a răspunde schimbărilor
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
170 din 238 mediului operațional. În elaborarea planului de operații, struc tura de geniu va
participa și consilia următoarele activități: stabilirea raioanelor de dispunere a
punctelor de comandă și asigurarea conectivității acestora; planificarea preliminară
a dislocării pentru a asigura mobilitatea forțelor; aranjamentele legal e cu națiunea
gazdă, referitoare la încheirea contractelor pentru facilitățile puse la dispoziție și cu
diferiți contractori civili în vederea executării de misiuni genistice; stabilirea și
coordonarea Zonelor de operații; planificarea constituirii și util izării rezervelor,
inclusiv a rezervei pe linie de geniu.
Odată ce comandantul a aprobat dezvoltarea unui plan operațional,
personalul de geniu va începe dezvoltarea anexei de sprijin de geniu pentru planul
de operații, inclusiv prioritățile pentru sarcin ile de geniu, și va asista planificatorii
operaționali în dezvoltarea planului de operații. Sincronizarea elaborării anexei de
geniu la Planul operației cu Planurile MU/U de la nivel tactic are o importanță
critică pentru buna desfășurare a întregului proc es de planificare.
Pentru inițierea acestei faze sunt necesare următoarele condiții prealabile:
aprobarea Concepției operației; elaborarea pachetului național de forțe, inclusiv
forțele de geniu; aprobarea cererilor de reguli de angajare.
FAZA a 5 -a Reviz uirea planului de operații. Se realizează prin exercitarea
comenzii și controlului asupra forțelor și capabilităților de geniu la dispoziție și
prin interacțiune cu mijloacele nemilitare (contractori civili), pentru executarea
integrată, coordonată sau sin cronizată a acțiunilor care creează efectele dorite.
Pentru îndeplinirea acestui scop se impune armonizarea acțiunilor între actorii
militari și civili. Pe durata execuției, planul de operații poate fi ajustat și amendat
prin intermediul Ordinelor fragment are FRAGO86, asigurând reacția imediată și
executarea ajustărilor minore și Ordinelor de coordonare întrunită – JCO87, care
asigură orientări detaliate și direcționări subordonaților referitoare la tranziția
dintre fazele operației. Revizuirea planului poate fi inițiat prin intermediul
activității normale de revedere periodică a planului sau în urma unui eveniment
86 Fragmentationorder.
87 JointCoordinationOrder .
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
171 din 238 major care impune revizuire acestuia și se va desfășura atât la nivel operativ, cât și
strategic pe durata a mai multor luni de zile.
FAZA a 6 -a Tranziția. Are rolul de a dezvolta și coordona planul de operații
cu predarea responsabilităților către instituțiile/organismele civile, naționale sau
internaționale, globale – ONU, sau regionale – UE, OSCE, etc. prezente în zona de
criză și pentru redisloca rea forțelor într -o manieră controlată, astfel încât să se evite
influențarea negativă a situației din regiune.
Prin planificarea dislocării și angajării forțelor se urmărește crearea efectelor
dorite, pozitive pentru forțele proprii, astfel încât să se î ndeplinească obiectivele și
să se atingă starea finală dorită. Planificarea dezangajării forțelor trebuie inițiată la
timp și poate implica un număr mare de actori nemilitari, pentru a reduce la minim
efectele negative pe care le -ar avea încetarea misiunii asupra stabilității generale a
situației.
Activitățile principale ale procesului de planificare a dezangajării sunt:
standardizarea procesului și procedurilor de planificare, pentru transferul
responsabilităților între forțele proprii și organismele insti tuțiile/organismele civile;
reducerea riscului și efectelor negative asupra situației, care ar putea rezulta prin
dezangajarea forțelor; asigurarea unei coordonări, la nivel operativ, cu toți actorii
relevanți din zona de criză, cu care se cooperează; asig urarea monitorizării și
controlului dezangajării forțelor; coordonarea eficientă între structurile militare de
nivel strategic, operativ și tactic; evaluarea produselor rezultate în urma procesului
de planificare a dezangajării.
În concluzie , apreciem fap tul că planificarea sprijinului de geniu este o
activitate complexă desfășurată în cadrul procesului de planificare operațională,
care se finalizează cu elaborarea planului/ordinului de operații, document pe baza
căreia structurile de geniu pregătesc și ex ecută misiunile de specialitate.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
172 din 238 4.2.2. Organizarea și executarea misiunilor de mobilitate și
contramobilitate în operații de stabilizare și reconstrucție
Executarea misiunilor de mobilitate și contramobilitate în operațiile de
stabilizare și reconstru cție vor fi analizate prin prisma domeniilor în care se
manifestă sprijinul de geniu în operațiile de stabilizare și reconstrucție, ce constau
în realizarea:
– mobilității;
– contramobilității;
– menținerii capacității operaționale prin măsuri de protecția forței, respectiv
a personalului, armamentelor, tehnicii și rezervelor;
– sprijinului de geniu general – amenajarea și/sau deservirea unor facilități,
asigurarea unor utilități etc.
Punctul nostru de vedere prin care am considerat că domeniile de
manifest are a sprijinului de geniu să fie aceleași în toate formele de luptă a avut la
bază următoarele considerente:
– dotarea și structura trupelor de geniu nu se modifică în funcție de forma
acțiunilor de luptă;
– misiunile sprijinului de geniu sunt identice, c u unele limitări datorită
modificării caracteristicilor acestora în funcție de mediul de acțiune și actorii
implicați în acțiunile militare;
– pregătirea de specialitate a personalului care încadrează structurile de geniu
este asemănătoare, principalele di ferențe constând în modificarea procedurilor,
tehnicilor și regulilor de angajare.
În continuare vom prezenta modul de planificare, organizare și executare a
misiunilor specifice de mobilitate și contramobilitate la nivel operativ , având ca
elemente de ref erință lecțiile învățate și experiența acumulată în urma acțiunii
structurilor de geniu în teatrele de operații din Balcani (1995, Operațiile NATO
SFOR , IFOR , KFOR și cea a Uniunii Europene EUFOR Althea ALTHEA 1995 –
2016) , Afganistan (2003, Operatia Enduring Freedom 2001 – 2014, Opera ția
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
173 din 238 Resolute Support 2015 – 2016 ) și Iraq (2004, Operatia Iraqi Freedom 20 martie – 1
mai 2003 ).
În opin ia noastră, planificarea mobilității și contramobilității în operațiile de
stabilizare și reconstrucție se va desfășura în cadrul unei coaliții sau alianțe , în
baza unui mandat ONU sau UE și cuprinde câteva faze distincte.
Prima fază în planificarea mobil ității și contramobilității a unei structuri de
armă/geniu într -o operație de stabilizare și reconstrucție desfășurată într -un teatru
de operații necunoscut este predislocarea , care constă în recunoașterea teatrului de
operații și realizarea unei analize ș i a unui plan care să cuprindă date despre:
capacitățile și infrastructura națiunii gazdă; teren, climă; misiunile de geniu
posibile de realizat și capabilitățile de geniu necesare realizării acestora. De
asemenea, în cadrul acestei faze se stabilesc acord urile tehnice între națiuni privind
sprijinul logistic și al națiunii gazdă și se realizează transferul de autoritate către
comandamentul multinațional, care are comanda acțiunilor militare. Această fază
este foarte importantă în economia ducerii acțiunilo r militare și executarea
sprijinului de geniu, deoarece există posibilitatea să fie dislocate capabilități de
geniu inutile sau să nu se asigure toate capabilitățile necesare.
Faza a 2 a – faza dislocării inițiale reprezintă efortul sprijinului de geniu în
vederea îndeplinirii următoarelor misiuni pentru dislocarea forțelor: evaluarea și
recomandări privind folosirea eficientă a infrastructurii; întreținerea necesară a
aeroporturilor, punctelor de debarcare – pe apă, teren sau aer; amenajarea și
întreținere a rutelor, zonelor și instalațiilor care pot fi folosite de forțele de
securitate; sprijin pentru mobilitatea și libertatea de mișcare; contramobilitate și
respectarea regulilor de angajare privind folosirea minelor și explozivilor pentru a
evita pagubele colaterale.
Fazele planificării mobilității și contramobilității pe timpul ducerii
operațiilor de stabilizare și reconstrucție sunt identice ca în operațiile de tip conflict
armat, cu deosebirea că organizarea și executarea misiunilor specifice au un
carac ter particular.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
174 din 238 Considerăm că organizarea și executarea misiunilor specifice de mobilitate
și contramobilitate se impune să fie abordată din prisma doctrinelor și procedurilor
NATO, dar respectând manualele și procedurile naționale.
Principalele misiuni sp ecifice de mobilitate în operațiile de stabilizare și
reconstrucție se executată în scopul menținerii capacității operaționale și cuprind:
cercetarea de geniu; executarea culoarelor/ breșelor prin obstacolele explozive
(mine, încărcături explozive, muniție neexplodată, IED) și neexplozive; verificarea
la minare și deminarea; protecția și sprijinul EOD; amenajarea trecerilor peste
cursurile de apă și a obstacolelor importante; amenajarea, întreținerea și asigurarea
viabilității drumurilor, aerodromurilor, pi stelor de aterizare, precum și a lucrărilor
sumare de întrețineri portuare și a heliporturilor.
Organizarea și executarea misiunilor specifice de mobilitate executate de
structurile de geniu naționale vizează aceleași activități ca cele executate de
struc turile de geniu ale țărilor membre NATO, cu deosebirea că se modifică
procedurile și tehnicile de executare.
Cercetarea de geniu se realizează de către structurile specializate de
cercetare, iar pentru proiectarea misiunilor de drumuri și poduri de către
subunitățile de cercetare din compunerea acestora se vizează : analiza terenului din
zona operațională; cercetarea și clasificarea drumurilor și rutelor de deplasare;
cercetarea podurilor existente; cercetarea cursurilor de apă și canalelor; estimarea
amenin țărilor asupra capacităților de geniu; cercetarea la minare. La o succintă
analiză comparativă cu misiunea executată de structurile de geniu din țările aliate
constatăm că misiunile și capabilitățile de cercetare sunt reduse, dar procedurile și
tehnice pen tru misiunile comune sunt identice. Structurile de cercetarea de geniu
naționale nu au competența pentru a realiza analize pe linia protecției mediului,
estimarea cerințelor de cartografiere digitale și specialiști pentru evaluarea
facilităților și infrast ructurii națiunii gazdă.
Executarea breșelor/culoarelor prin obstacolele explozive (mine, IED) și
neexplozive este una din misiunile destinate operațiilor ofensive, dar are și câteva
caracteristici în operațiile de stabilizare, în perioada derulării acțiu nilor militare de
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
175 din 238 securizare a zonei de responsabilitate sau teatrului de operații și are scopul de a
asigura libertatea de mișcare a forțelor aliate. Această misiune se execută de către
subunitățile de pionieri și rareori de către echipele EOD, folosind î n special
procedeul manual și încărcături alungite de exploziv, procedee determinate de
ducerea acțiunilor militare în localități. Celelalte tehnici și activități respectă
standardele NATO.
Verificarea la minare și deminarea presupune ca și operațiile de d eminare
planificate de parte din țările aliate, detectarea, cercetarea, marcarea, traversarea
sau crearea de culoare, precum și a unor operațiuni de geniu pentru înlăturarea
minelor din zonă. Structurile de pionieri naționale nu au mărimea și capabilitățil e
pentru a executa operații de deminare, dar pot participa la aceste operații. În
planificarea misiunilor de minare și verificare la minare se va avea în vedere și
planificarea de contractori civili care pot executa această misiune în special pe
timpul ope rațiilor de reconstrucție. De asemenea, se impune actualizarea
manualelor de specialitate cu noile proceduri și tehnici în concordanță cu a țărilor
membre NATO.
Protecția și sprijinul EOD reprezintă o misiune nouă pentru toate țările
membre NATO specifică operațiilor de stabilizare și reconstrucție care se
desfășoară într -un mediu ostil și unde insurgenții folosesc dispozitive explozive
improvizate. Armata română, ca și celelalte țări membre a Alianței, dețin cele mai
dezvoltate capabilități, proceduri și tehnici în domeniul EOD, care sunt
interoperabile din toate punctele de vedere.
Planificarea protecției și sprijinului EOD se realizează prin repartizarea
structurii de nivel grup EOD unei zone de responsabilitate, prin celula
EOD/structura de geniu a com andamentului forței multinaționale.
Planificarea structurii EOD se execută având la bază următoarele principii
pentru: executarea asanării drumurilor de deplasare pentru forțele de protecție,
asigurând libertatea de mișcarea a acestora; executarea operații lor EOD, care
constă în verificarea și asanarea zonelor importante din aria de responsabilitate;
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
176 din 238 intervenția la cerere pentru neutralizarea IED – urilor descoperite de către
cercetarea de geniu sau subunitățile de deminare.
Amenajarea trecerilor peste cur surile de apă și a obstacolelor importante
vizează cu prioritate traversarea (trecerea) cursurilor de apă și a altor obstacole
importante existente în teren de către personalul și tehnica de luptă din compunerea
forțelor de stabilizare și populației civile din zona de operații.
Planificarea, organizarea și executarea acestei misiuni în cadrul operațiilor
de stabilizare și reconstrucție constă în executarea puntelor de trecere pe pod de
pontoane, pe pod fix metalic, pe bărci de asalt sau pe pod mobil de asal t pe tanc și
respectă proceduri și standarde comune cu cele din NATO. Structurile de poduri nu
pot participa la misiuni de reconstrucție deoarece nu au capacitatea de a proiecta
poduri, podețe, dar pot participa în cooperare cu alte structuri NATO care deț in
aceste capacități. De asemenea, militarii din compunerea structurilor de poduri
dețin specializarea în montarea podurilor fixe de tip Mabey Johnson și Bailey și
pot participa la amenajarea și verificarea punctelor de trecere de acest tip.
Amenajarea, în treținerea și asigurarea viabilității drumurilor, tunelurilor,
aerodromurilor, pistelor de aterizare, precum și a lucrărilor sumare de întrețineri
portuare și a heliporturilor . Planificarea organizarea și executarea acestei misiuni
are aceleași caracterist ici și se desfășoară identic în toate formele acțiunilor
militare, folosind aceleași proceduri ca și structurile din țările membre NATO.
Pentru pentru realizarea misiuni sunt destinate subunități de drumuri, de sprijin
geniu general și structuri compunerea unității de aero -geniu, care dețin
capabilitățile necesare misiuni. Capabilitățile existente pentru această misiune sunt
insuficiente și cu un grad de uzură ridicată determinând ca în planificarea și
organizarea misiunii să se țină seamă de urgențe și pri orități. În funcție de
caracteristicile teatrului (zonei) de operații, spațiul în care sunt amenajate
(construite) și urgența de realizare, misiunea poate fi grupată, în opinia noastră, în
patru module distincte:
– modulul nr.1 – drumurile de deplasare și executare a manevrelor tactice a
forțelor de securitate și de intrare/ieșire din baze, porturi și aerodromuri;
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
177 din 238 – modulul nr. 2 – căile de comunicații rutiere destinate pentru logistică și
convoiele contractorilor civili;
– modulul nr. 3 – căile de comuni cații rutiere destinate deplasării populației
civile, în special pe timpul operației de stabilizare;
– modulul nr. 4 – drumurile care asigură mobilitatea trupelor în baze, porturi
și pe aerodromuri.
Specific operațiilor de stabilizare și recostrucție este că subunităților de
drumuri și sprijin geniu general nu vor constitui detașamente de asigurarea mișcării
pe timpul deplasării forțelor de securitate, decât în situații speciale, precum
introducerea de forțe într -un teatru de operații, deplasarea unor convo aie de nivel
strategic și operativ. În acest sens considerăm ca în proiectarea mobilității să se
țină seama și de amenajarea de rute ocolitoare și de rezervă.
Contramobilitatea constituie un element vital în operațiile de stabilizarea și
reconstrucție, dar cu o pondere mai mică și în special pe timpul operației de
stabilizare. În opinia nostră, planificarea, organizarea și executarea
contramobilității este deteminată de următoarele misiuni specifice: executarea
baraje genistice (explozive, neexplozive și mi xte) concomitent cu integrarea
obstacolelor naturale din teren; realizarea lucrărilor de distrugeri.
Barajele explozive constituie principalul element al contramobilității, iar în
cadrul acesteia pot fi incluse conceptual parte din obstacolele naturale (a rtificiale)
existente în raionul sau zona de responsabilitate. Planificarea organizarea și
executarea barajelor explozive în teatrul de operații respectă procedurile NATO și
au un caracter punctual în special pentru protecția obiectivelor de importanță
operativă și strategică și bazelor forțelor de protecței. În planificarea acestei
misiuni se impune să se destine subunități de pionieri care execută misiunile de
deminare și structuri EOD, nefiind necesar să se destine alte structuri de geniu.
Structurile de pionieri sau EOD vor executa misiunea folosind procedeul manual,
având în vedere că pentru executarea mecanizată subunitățile nu sunt dotate cu
mijloace moderne de plantare.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
178 din 238 În cadrul contramobilității un rol important alături de barajele explozive o au
obstacolele naturale și barajele neexplozive . În acest sens pentru planificarea
acestei misiuni se va avea în vedere ca barajele neexplozive să fie incluse în cadrul
obstacolelor naturale. În opinia noastră, misiunea va avea eficiență maximă dacă
aceste ba raje sunt asigurate cu forțe de securitate și nu vor produce victime în
rândul populației civile. Tipurile, modul și procedeele de executare a acestor baraje
au fost prezentate anterior.
Subsistemul lucrărilor de distrugeri constituie o parte important ă a
contramobilității în operația de stabilizare, vizând mărirea mobilității de trecere a
trupelor proprii prin anumite tipuri de obstacole (puternice) realizate de insurgenți,
dar și blocarea acțiunii insurgenților pe anumite direcții și asupra unor obiective .
Din experiența acumulată de subunitățile de geniu în teatrele de operații am
constatat că în multe situații lucrările de distrugeri sunt mult mai eficiente decât
barajele explozive.
În concluzie, apreciem importanța planificării sprijinului de geniu în
operațiile militare, deoarece prin îndeplinirea misiunilor de specialitate în cadrul
domeniilor funcționale, mobilitate, contramobilitate și protecție a forței, se asigură
menținerea capacității operaționale a structurilor militare și a eficienței acționale a
acestora în tot spectrul acțiunilor militare.
4.2.3. Conducerea misiunilor specifice de mobilitate și contramobilitate
în operații de raspuns la crize
Conducerea sprijinului de geniu este parte componentă și subsistem (modul)
al conducerii generale exe rcitate la nivelul comandamentului operațional
(comandantul grupării de forțe) care planifică, organizează și execută o acțiune
militară. În acest context, conducerea sprijinului de geniu respectă integral regulile,
cerințele, principiile și standardele co nducerii de ansamblu (generale) a operației,
cu unele particularități specifice armei geniu și trupelor de geniu (marilor unități,
unităților și subunităților de geniu) din compunerea acesteia.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
179 din 238 Având în vedere complexitatea sprijinului de geniu care vizeaz ă atât
funcțiile importante ale geniului luptă, respectiv: mobilitatea, contramobilitatea și
protecția (supraviețuirea în câmpul de luptă), cât și problemele specifice armei din
punct de vedere al logisticii (asigurarea cu materiale și tehnică/subansamble de
geniu, asigurarea tehnică de geniu), activitatea de conducere a acestuia trebuie să
acopere cerințele funcțiilor mai sus menționate, evidențiind aspectele comune ale
actului de decizie, dar și particularitățile specifice fiecăruia dintre acestea.
Spriji nul de geniu în operațiile moderne are multe elemente comune, legate,
în special de diversitatea misiunilor genistice specifice mobilității, contramobilității
și protecției (supraviețuirii/menținerii puterii de luptă a trupelor), diferențierile
vizând comp lexitatea lucrărilor genistice, precum și forțele și mijloacele destinate
executării acestora.
Logistica de geniu este parte componentă și subsistem al logisticii generale
în operațiile de răspuns la crize. Ea asigură cu materiale, muniții și tehnică de
geniu forțele de specialitate (geniu/construcții) destinate să îndeplinească
principalele misiuni ale sprijinului de geniu, accentul fiind pus pe acele muniții,
materiale explozive și mijloace de geniu care sunt destinate pentru realizarea
efectelor maxime a supra inamicului.
Plecând de la aceste considerente, precum și de la cerințele operațiilor
militare, ne propunem să abordăm principalele elemente care stau la baza
conducerii misiunilor specifice de mobilitate și contramobilitate în operațiile de
răspuns l a crize , evidențiind specificul pentru operațiile de stabilizare și
reconstrucție, având ca suport științific principiile conducerii generale ale
acțiunilor militare (de luptă).
În domeniul conducerii acțiunilor militare și implicit al conducerii sprijinul ui
de geniu a crescut considerabil importanța fundamentării procesului decizional prin
calcule științifice, comparare și măsurare, bazate pe folosirea integrală a aparatului
matematic și a unor metode și tehnici specifice cercetării operaționale, greșelile sau
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
180 din 238 omisiunile în calcule, datorită noii valori a timpului, nu mai pot fi corectate, nici
măcar parțial, așa cum se proceda în conflictele militare din trecut88.
În operațiile de stabilizare și reconstrucție conducerea acțiunilor militare
reprezintă un sis tem complex de activități de decizie, planificare, organizare,
comandă, coordonare și control, de relații funcționale și de interacțiune cu alte
sisteme, având la bază legi, principii, reguli și norme proprii. În acest context este
firesc și necesar ca ori care dintre componentele sistemului general să se constituie
într-un subsistem (modul) bine definit aflat într -un raport de interacțiune a
întregului, cât și cu celelalte subsisteme, ca părți acționale. În prima parte al acestui
capitol am abordat princip alele elemente de planificare, organizarea și executare a
misiunilor de mobilitate și contramobilitate ca domenii al sprijinului de geniu, iar
în continuare vom analiza componenta de comandă și control a acestor domenii.
Ca parte inseparabilă a conducerii operațiilor de stabilizare și reconstrucție,
conducerea misiunilor de mobilitate și contramobilitate este parte a conducerii
sprijinului de geniu, iar ca subsistem al acesteia se realizează în strânsă corelație și
concordanță cu sistemul general și cu cele lalte subsisteme care dau funcționalitate
conducerii în ansamblu și este atributul comandantului forței multinaționale .
Procesul de conducere al misiunilor pentru realizarea mobilității și
contramobilitații se realizează la nivelul comandamentului prin com partimentul
J3/G3 (operații) la nivel național și prin secția geniu la comandamentele
multinaționale NATO, angajând, cu prioritate, profesionalismul, competențele și
responsabilitățile ofițerilor specialiști și experți pe linia armei geniu, precum și a
comandanților marilor unități și unităților de geniu participante la operație.
Conducerea misiunilor de mobilitate și contramobilitate în operații de
stabilitate și reconstrucție respectă integral cerințele și pricipiile conducerii militare
moderne, având în să și principii, norme și cerințe specifice. Cele mai importante
principii, norme și cerințe specifice, sunt89:
88 Petre Grecu, Laurențiu Duțescu, Tiberiu Stanciu, Componenta genistică în operația de
apărare, Editura Universității Naționale de Apărare “Carol I”, Bu curești, 2006, p. 123.
89 Ibidem, p. 123.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
181 din 238 – întrebuințarea prioritară a unităților și subunităților de geniu pentru
îndeplinirea misiunilor de bază. Pentru aceasta se impune ca în memoran dumul de
participare la misiune să se stabilească clar misiunea de bază fără a lăsa loc de
interpretări privind executarea unor misiuni de protecție a forței sau ca subunități
de infanterie;
– întrebuințarea unităților și subunităților de geniu masat, evit ând fărâmițarea
lor (de regulă, nu mai jos de subunitate tip pluton);
– evitarea întrebuințării lor în misiuni de luptă;
– economisirea forțelor și mijloacelor de geniu, având în vedere stricta lor
specializare și dificultățile în completarea sau substit uirea acestora;
– concentrarea marilor unități și unităților (subunităților) de geniu pe urgențe
și priorități;
– constituirea unor subunități tehnice de geniu în forță de sprijin, care să
intervină pentru asigurarea protecției trupelor proprii împotriva efectelor realizate
de adversar;
– repartiția subunităților de geniu pe zone de responsabilitate în teatrul de
operații, obiective strategice și operative.
Specific conducerii mobilității și contramobilității în operațiile de stabilizare
și reconstrucție este că aceste operații se desfășoară pe perioade de 5 – 10 ani, iar
dacă ne referim la operația de reconstrucțiE, aceasta perioada poate fi mai mare. O
altă caracteristică constă în faptul că aceste etape se vor suprapune, datorită
planificării și conduce rii simultan a mai multor acțiuni militare, dar având
concepții și planuri diferite (exemplu, în Irak s -a desfășurat concomitent planul de
contrainsurgență concomitent cu planificarea și conducerea planului de predare a
securității ariilor de resposabilita te de la coaliție la armata irakiană). De asemenea,
specific acestor operații este durata ducerii operației, care se poate derula și pe
perioade de 2 -5 ani (exemplu, operația de contrainsurgență, care a fost planificată
timp de un an și s -a desfășurat în perioada 2005 -2008 în Irak și în perioada 2003 –
2014 în Afganistan).
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
182 din 238 Din analiza operațiilor de stabilizare și reconstrucție s -a constatat că
planificarea și conducerea sprijinului de geniu, în special al mobilității și
contramobilității, sunt esențiale mai ales în cadrul operațiilor de stabilizare, în acest
sens comandamentul multinațional al coaliției a planificat și condus, la nivel
operativ și tactic operațiunea de contramobilitate Thunderstruck și de mobilitate
Hard -ball, care s -au desfașurat în perioada 2003 -2005 , în Irak.
În ambele etape ale conducerii operațiilor de stabilizare și reconstrucție,
principalele activități specifice conducerii sprijinului de geniu se desfășoară în
conformitate cu prevederile doctrinelor operaționale, regulamentelor și manu alelor
de stat major în vigoare, cerințele și standardele impuse de NATO, privind
conducerea acțiunilor militare. Având la bază etapele și momentele importante ale
procesului de luare a deciziei și elaborarea concepției operației, conducerea
misiunilor de mobilitate și contramobilit ate, poate fi divizată astfel:
– conducerea desfășurată până la aprobarea concepției și întocmirea planului
de operații;
– conducerea după elaborarea planului de operații.
Plecând de la etapizarea conducerii misiunilor de mobili tate și
contramobilitate în operațiile de stabilizare și reconstrucție, ne propunem, ca în
continuare să prezentăm unele particularități specifice, identificate de noi în urma
unei analize atente, direcționată pe etapa conducerii după elaborarea planului d e
operații, având în vedere că etapa conducerii desfășurată până la aprobarea
concepției a fost analizată anterior.
Conducerea domeniilor de mobilitate și contramobilitate pe timpul ducerii
operațiilor de stabilizare și reconstrucție constituie o continuar e a celor de
pregătire și realizare de noi măsuri și acțiuni în funcție de situația concretă creată
în teatrul de operații.
În contextul celor prezentate, apreciem că elementele esențiale ale
conducerii domeniilor genistice și implicit a sprijinului de ge niu în cele două etape
ale operației de stabilizare și reconstrucție trebuie să se caracterizeze, în principal,
prin continuitate și complementaritate . În sprijinul celor afirmate ne bazăm pe
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
183 din 238 următoarele argumente: sprijinul de geniu se realizează după o c oncepție unică și
are un caracter unitar; caracterul de continuitate al majorității misiunilor genistice
principale (importante), începute în perioada de pregătire și finalizate în ducerea
acțiunilor militare; elementele importante ale concepției sprijinul ui de geniu,
planificate în perioada de pregătire a operației sunt materializate în ducerea
acesteia (majoritatea efectelor sunt planificate în perioada de pregătire și se
realizează prin lucrări complexe de distrugeri, baraje de mine antiblindate,
manevra de baraje, sisteme de dispersare rapidă a munițiilor de geniu, distrugerea
unor lucrări de artă, hidrotehnice, intervenția eficientă a unor detașamente
constituite din subunități de geniu etc.); necesitatea adaptării concepției inițiale la
condițiile apăr ute în concepția operației, sau revederea acesteia, în situația în care
se revede și planul de operații etc.
Conducerea sprijinului de geniu și implicit al mobilității și contramobilității
pe timpul ducerii operației de stabilizare și reconstrucție presupu ne atât controlul și
coordonarea subunităților de specialitate pentru executarea misiunilor și lucrărilor
genistice planificate (în curs de desfășurare), cât și o intensă activitate de evaluare
și prognozare a acțiunilor de luptă viitoare (generale) și a c elor specifice pe linia
armei geniu.
În activitatea de conducere a mobilității și contramobilității trebuie să existe
o preocupare permanentă a ofițerilor de geniu, în special pentru: prelucrarea rapidă
a datelor și informațiilor primite pe linia IED -urilo r, baraje explozive, starea
podurilor, drumurilor, aerodromurilor, trecerilor temporare starea facilităților
asigurate de națiunea gazdă și transmiterea acestora la compartimentele
comandamentului și structurilor de forțe interesate; constituirea, organiza rea și
înzestrarea unităților și subunităților de geniu la dispoziție pentru îndeplinirea
eficientă și la timp a complexului de misiuni și lucrări genistice în concordanță
deplină cu cerințele operației; aprovizionarea permanentă a marilor unități,
unități lor și subunităților de geniu cu materiale, muniții de geniu, subansamble și
piese de schimb; exploatarea rațională a tehnicii și echipamentelor de geniu.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
184 din 238 Ofițerii de geniu din compartimentul operații și sprijin, se vor găsi, de
regulă, la punctul de coman dă al comandamentului operațional (comandamentul
grupării de forțe), asigurând, pe linia armei, consilierea comandantului, șefului de
stat major, a șefilor de compartimente și a altor ofițeri interesați, concomitent cu
implicarea directă și permanentă, în realizarea la timp și de calitate a lucrărilor
genistice de către structurile de geniu participante la operație.
O atenție specială trebuie acordată colaborării cu specialiștii din
compartimentul J2/G2, datele și informațiile procurate (primite) de la aceș tia având
conotație aparte pentru unitățile și subunitățile de geniu din subordine.
Pentru conducerea fermă și eficientă a mobilității și contramobilității
considerăm că trebuie respectate și satisfăcute, cel puțin următoarele cerințe:
cunoașterea permanen tă a situației trupelor proprii; cunoașterea permanentă și în
detaliu a situației marilor unități, unităților și subunităților de geniu și a misiunilor
executate de acestea; cunoașterea și analiza atentă și permanentă a acțiunilor
insurgenților în curs de desfășurare, în general, și a trupelor de geniu, în special;
evaluarea corectă a posibilităților și cpabilitățile subunităților de EOD, pionieri,
poduri, drumuri, construcții platforme de a continua sau dezvolta misiunile în curs,
precum și de a executa mi siuni noi, cu caracter neprevăzut bazate pe gestionarea de
noi efecte asupra obiectivelor importante și trupelor adversarului; preocuparea
continuă pentru asigurarea cu muniții, materiale de geniu și construcții,
subansamble, echipamente și piese de schimb necesare trupelor de geniu
participante la acțiunile militare etc.
După declanșarea operației, ofițerii de geniu din comandamentului
multinațional și comandanții structurilor de geniu urmăresc evoluția acțiunilor
militare, în special din punct de vedere g enistic, raportează comandantului (șefului
de stat major) și/sau șefului compartimentului operații, precum și eșalonului
superior informațiile și datele esențiale, corectează prin control, atunci când se
impune, acțiunile forțelor de geniu, coordonând în p ermanență activitatea acestora.
Atunci când situația impune, redactează și transmit noi ordine și dispozițiuni
trupelor de geniu din subordine sau elaborează propuneri și măsuri pe linia armei
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
185 din 238 geniu pentru modificarea/actualizarea planului de operații/ordi nului de operații.
După aprobarea propunerilor și măsurilor pe linia armei geniu de către comandant,
cu acordul acestuia, actualizează (modifică) anexa de geniu.
În cadrul operațiilor de stabilizare și reconstrucție, controlul și evaluarea
misiunilor și ef ectelor realizate de către structurile de geniu devin atribuții de
primă necesitate pentru ofițerii de geniu din comandament, precum și pentru
comandanții marilor unități și unităților de geniu.
Pentru susținerea planificării mobilității și contramobilită ții în operații de
stabilizare și reconstrucție se elaborează (redacteză) un complex de documente de
conducere (operative). În cadrul acestora se regăsesc și principalele documente
elaborate pe linia armei geniu.
În scopul coordonării eficiente și pregătir ii structurilor de geniu (organice și
primite în sprijin de la eșalonul superior) pentru noua misiune, ofițerii de geniu din
cadrul compartimentului conducere operații/ secția geniu vor redacta și transmite
acestora un ordin de avertizare/fragmentar, scopu l acestuia vizând gruparea
structurilor de geniu, executarea unor deplasări, pregătirea tehnicii și materialelor
de geniu pentru executarea unor lucrări genistice viitoare, constituirea unor grupări
de lucru pentru deplasarea forțelor etc. Principalele doc umente de conducere
(operative) pe linia armei geniu, elaborate (redactate) în cadrul operațiilor bazate
pe efecte de către compartimentul (biroul) geniu sunt:
– harta de lucru pe linie de geniu;
– anexa de geniu la planul (ordinul) de operații;
– planul o bstacolelor.
Harta de lucru este documentul primar prin care se materializează măsurile,
concluziile și propunerile elaborate pe baza cursului optim de acțiune (pentru
susținerea acestuia). Redactarea (întocmirea) hărții de lucru are la bază ordinul de
operații și anexa de geniu ale eșalonului superior.
Harta de lucru este documentul inițial de planificare în care se regăsesc
elementele de bază necesare redactării și susținerii principalului document de
planificare pe linia armei geniu, respectiv anexa de g eniu, parte componentă și
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
186 din 238 subansamblu (modul) al planului de operații (ordinului de operații), elaborat de
comandamentul operațional (comandantul grupării de forțe).
În opinia noastră, harta de lucru constituie un document în care vor fi
reprezentate prime le elemente de concepție privind sprijinul de geniu care urmează
să stea la baza raportului de documentare și consiliere a comandantului grupării de
forțe în vederea luării deciziei și elaborării concepției operației.
În acest tip de operații, ofițerii/spe cialiștii de geniu trebuie să acorde o
maximă importanță aspectelor principale rezultate din estimările făcute, concluziile
la care s -a ajuns în urma efectuării analizei genistice, elemente care vor fi
materializate pe harta de lucru și care, în opinia noa stră vor sta la baza
documentării și consilierii comandantului.
În cadrul părții grafice, pe hartă, se vor marca principalele elemente de
mobilitate și contramobilitate, reprezentând toate obiectivele inamicului care vor fi
lovite cu explozivi și muniții d e geniu, locul barajelor de mine antiblindate și
caracteristicilor acestora, locul și posibilitățile de lovire a mijloacelor de dispersare
rapidă a minelor, minarea drumurilor, locul breșelor/culoarelor prin barajele de
mine, pregătirea pentru distrugere a podurilor și lucrărilor de artă etc.
Pe harta de lucru sau în tabele adiacente vor fi materializate toate măsurile și
lucrările genistice destinate protecției marilor unități și unităților din compunerea
forței, a punctelor de comandă împotriva loviturilo r și efectelor insurgenților.
Anexa de geniu la planul de operații (ordinul de operații) reprezintă
principalul document de conducere pe linia armei geniu și, în principiu, cuprinde
capitolele și subcapitolele stabilite și precizate prin documentele standa rdizate,
specifice armatelor partenere, membre NATO90.
Anexa de geniu este documentul juridic, oficial care susține pe linie de
specialitate planul de operații (ordinul de operații), fiind parte componentă (anexă)
la acesta. În principiu elementele și compu nerea Anexei de geniu se cunosc, dar
dorim să o prezentăm pentru a aborda modificările ce intervin pentru conducerea
sprijinului de geniu în operațiile de stabilizare și reconstrucție. Aceasta cuprinde:
90 Ibidem, p. 129.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
187 din 238 – situația – primează acele informații care afectează sprijinul de geniu:
capabilități și posibilități de lovire ale insurgenților cu mijloace și muniții de geniu;
tipuri și caracteristici tehnico – tactice a munițiilor și materialelor de geniu folosite
de aceștia; caracteristicile tehnico – tactice și posib ilitatea de lovire cu mijloacele
de dispersare rapidă a minelor; alte elemente de ordin genistic care pot influența
acțiunile trupelor proprii; evaluarea efectelor ce pot fi realizate cu mijloace tehnice
de geniu etc; structura și valoarea forțelor de geni u a națiunii gazdă și care pot fi
planificate în folosul coaliției sau alianței;
– misiunea – prezentarea misiunii generale a sprijinului de geniu (acțiuni de
mobilitate, contramobilitate și sprijin geniu general). Misiunea generală a
sprijinului de geniu trebuie să fie scurtă;
– execuția – este capitolul de fond al anexei și vizează cu prioritate
următoarele informații: efortul principal de geniu organizat pe misiuni, structuri și
etape (faze) ale operației; obstacole – în special pentru determinarea efort ului de
contramobilitate; obiective: vor avea prioritate obiectivele sprijinului genistic
destinate să asigure libertatea de mișcare și contramobilitatea forțelor insurgente;
misiuni pe linie de geniu pentru toate structurile de geniu din compunerea forței
multinaționale (concentrarea efortului genistic, misiuni de mobilitate,
contramobilitate și sprijin geniu general) și vizând în primul rând mobilitatea
forțelor de securitatea și contramobilitatea; instrucțiuni de coordonare – pentru
structurile de geniu (organice și primite în sprijin), care să vizeze: regulile de
angajare din teatrul de operații; modul de realizare a cooperării cu forțele de
securitate, aviație, echipa EOD pentru executarea misiunii; procedurile de acțiune
în caz de atac armat sau cu IED ;
– logistica – alocarea de mijloace specifice de geniu (mine, muniții de geniu,
explozivi, materiale de geniu și construcții etc.); sursele de aprovizionare la
dispoziție sau asigurate de națiunea gazdă; procedurile pentru executarea de
achiziții, rutele de aprovizionare și realizarea protecției convoaielor logistice etc.
Anexa de geniu nu va cuprinde materialele de aprovizionare cu caracter general,
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
188 din 238 acestea fiind stipulate în planul (ordinul) de operații și planul logistic (anexa
logistică);
– comanda și comunicațiile – se precizează locul punctelor de comandă, în
operațiile de stabilizare și reconstrucție nu se organizează mai multe puncte de
comandă; relații de comandă și control; posibilitățile de realizare a legăturilor la
nivelul punctelor de comandă a structurilor de geniu, tipuri de legături cu toate
forțele participante la misiune etc.91.
De regulă, anexa de geniu se redactează pe hartă (la scara stabilită în
comandamentul forței) și se completează cu o parte de text.
În partea grafică a anexei de g eniu, de regulă, se vor materializa următoarele
elemente:
– zonele cu un grad mare de risc datorită acțiunii insurgenților, raioanele de
dispunere a bazelor/FOB, punctelor de verificare și control, locul punctelor de
trecere de bază și rezervă ale marilor unități și unităților din compunerea grupării
de forțe;
– lucrări genistice specifice protecției personalului și tehnicii de luptă (cu
accent deosebit asupra obiectivelor vizate de grupările de forțe insurgente); lucrări
genistice de mascare etc.;
– lucrăr i genistice specifice contramobilității (baraje de mine antiblindate –
zone, centuri, aliniamente de baraje; lucrări de distrugeri; minarea unor drumuri și
obiective importante; baraje de fortificații antiblindate; manevra de baraje etc);
– lucrări genisti ce destinate măririi mobilității trupelor proprii (lucrări de
deminare; executarea culoarelor; amenajarea și întreținerea drumurilor și a
trecerilor peste cursurile de apă și alte obstacole importante; alte lucrări genistice
de tipul distrugerilor asupra u nor obiective și lucrări de apărare ale inamicului
etc.);
– dispunere și puncte de comandă a structurilor de geniu din aria de
responsabilitate;
91 F.T.-2, Manualul activității de stat major a comandamentelor din forțele terestre în operații,
București , 2012, pp. 264 -270.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
189 din 238 – surse de aprovizionare cu muniții, materiale de geniu și construcții.
Partea de text cuprinde, de regulă, tab ele și calcule justificative specifice
armei geniu, referitoare la: misiuni și lucrări genistice executate în aria de
resposabilitate a marile unități și unitățile din compunerea forței multinaționale
(volumul lucrărilor, urgențe, termene de execuție, forț e și mijloace participante,
sprijin din partea structurilor de geniu etc.); repartiția și întrebuințarea structurilor
de geniu (organice și primite în sprijin); repartiția munițiilor și materialelor de
geniu (construcții) pentru structurile de geniu la dis poziție; probleme privind
organizarea conducerii și cooperării. Toate misiunile și lucrările genistice
complexe planificate în cadrul sprijinului de geniu vor fi însoțite de calcule
științifice prin folosirea metodelor de analiză genistică la dispoziție.
La anexa de geniu pot fi adăugate documente justificative specifice armei
pentru lucrări genistice de amploare și sub forma unor proiecte de campanie,
formulare ale câmpurilor de mine antiblindate, proiecte de distrugeri etc.
Anexa de geniu elaborată (redac tată) în cadrul comandamentului forței
multinaționale, după eliminarea supozițiilor și presupunerilor și stabilirea de către
comandant a unor elemente de decizie, inclusiv a orei de transmitere și aplicare
(punere în acțiune) devine anexă la ordinul de ope rație și constituie principala
modalitate de materializare a misiunilor și lucrărilor genistice ce revin structurilor
de geniu participante la operația de stabilizare și reconstrucție.
Pe baza hărții de lucru și a anexei de geniu, uneori concomitent cu red actarea
acestora, factorii de conducere pe linia armei (ofițerii de geniu) elaborează și
transmit ordine și dispozițiuni pentru unitățile și subunitățile de geniu din
subordine.
Logistica de geniu în operațiile de stabilizare și reconstrucție trebuie să se
înscrie integral în logistica generală a acțiunilor militare. Prin natura și direcțiile
sale de efort, logistica de geniu nu substituie elementele componente ale logisticii
integrate (generale), ea vizând asigurarea trupelor de geniu (marile unități, unit ăți
și subunități de geniu) cu muniții, explozivi, materiale de geniu și construcții,
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
190 din 238 subansamble și piese de schimb ce vor fi folosite în pregătirea și ducerea
misiunilor de sprijin genistic.
Conducerea și coordonarea logisticii de geniu este realizată de șeful secției
geniu / comandamentul forței întrunite prin biroul de resurse și infrastructură de
geniu. O componentă importantă a logisticii de geniu care este condusă și
coordonată de secția geniu o reprezintă infrastructura și facilitățile puse la
dispo ziție de națiunea gazdă și care la nivel național este atributul J4/G4.
În doctrinele Alianței și a statelor membre NATO este reglementat modul de
acțiune și procedurile pentru conducerea și coordonarea activității de evaluare și
amenajare a facilităților și infrastructurii pe timpul operațiilor de stabilizare și
reconstrucție.
Asigurarea tehnică de geniu reprezintă o componentă importantă a logisticii
de geniu . Ea este foarte complexă datorită numărului mare de echipamente și piese
de schimb pentru toate categoriile de tehnică din structura forțelor de geniu.
În concluzie, putem afirma că activitățile de organizare și executare a
misiunilor sprijinului de geniu și în special al mobilității și contramobilității sunt
realizate atât din punct de vedere concep tual, cât și acțional.
4.3. Experiența românească de asigurare a sprijinului de geniu pentru
realizarea mobilității și contramobilității în zone de criză și în operații
multinaționale
Analiza experienței acumulate de militari geniști români în teatrele de
operații o vom aborda separat pe cele două tipuri de operații: de stabilizare și de
reconstrucție.
4.3.1. Aspecte privind realizarea misiunilor de mobilitate și
contramobilitate în operațiile din Bosnia -Herțegovina – studiul de caz nr.1
Înainte de anul 1992, cand a avut loc izbucnirea conflictului, Bosnia –
Herțegovina era o țară dezvoltată, cu o armată instruită și dotată cu armament și
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
191 din 238 echipamente de bună calitate. Infrastructura țării era bine dezvoltată, ponderea
transporturilor pe cale ferată și rutie ră fiind aproximativ egală.
Datorită reliefului variat, în mare majoritate muntos, au existat multe lucrări
de artă, construite în puncte obligate de trecere, a căror distrugere a avut un efect
major în posibilitatea asigurării libertății de mișcare.
Confl ictul din Bosnia -Herțegovina a avut un caracter aparte, care îl
deosebește de conflictele majore inter -etnice care au avut loc în ultima perioadă.
Beligeranții din cele trei comunități etnice: croată, musulmană și sârbă, aveau o
pregătire militară foarte b ună, dacă nu majoritatea luptătorilor, cel puțin liderii lor,
astfel încât, cele mai multe din acțiunile desfășurate, au avut loc după modele și
doctrine militare. Dacă în alte conflicte, pericolul majoritar îl constituie atacurile
cu mijloace explozive im provizate, cu mortiere sau rachete, în Bosnia -Herțegovina
principalul pericol a fost cel datorat câmpurilor de mine, muniției neexplodate sau
dispozitivelor capcană, rămase după terminarea ostilităților, și nu realizate în
scopul atacării forțelor militare internaționale participante la misiune. O mare parte
a podurilor de pe principalele căi de comunicație au fost distruse sau avariate, atât
pe durata conflictului, cât și ca urmare a raidurilor aeriene executate de forțele
NATO în 1995.
Din acest considere nt, în opinia noastră, asigurarea mobilității a devenit o
misiune majoră pentru unitățile de geniu, având în vedere și faptul că sprijinul
logistic se asigura în cea mai mare parte pe uscat, Bosnia -Herțegovina dispunând
de un singur port, situat în sudul ț ării, la Ploce, iar aeroporturile de la Sarajevo și
Mostar nu erau funcționale.
Principiul care a caracterizat utilizarea resurselor în misiunea din Bosnia –
Herțegovina a fost acela de asigurare a „Cerințelor Militare Minime – Minimun
Military Requirements” . Conform acestui principiu, dacă realizarea unui proiect nu
sprijinea în mod direct misiunea trupelor internaționale, acest proiect nu putea fi
finanțat. Pentru realizarea proiectelor CIMIC puteau fi folosite doar forțele și
mijloacele care nu erau implic ate în misiuni.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
192 din 238 Din punct de vedere al relațiilor de comandă și control la nivelul structurii de
geniu existau două structuri de conducere, una la nivelul IFOR (Forțe
Multinaționale de Impunere a Păcii – Implementation Force) și alta la nivelul
Corpului d e Reacție Rapidă al Comandamentului Aliat din Europa (nume de cod
ARRC), care era structura principală a NATO de execuție a misiunii. Aceste două
structuri aveau în subordonare directă doar unitățile de geniu din Teatru de
Operații BiH (Bosnia și Herțegovi na) și anume batalioanele de geniu român și
ungar.
După un lung șir de argumente pro și contra, s -a luat decizia ca IFOR să
coordoneze efortul genistic la nivel strategic, iar ARRC la nivel operativ și tactic.
Operația „Joint Endeavour” ( 1995 ) a fost prima misiune de acest tip și de această
anvergură a NATO, neexistând o doctrină suficient de elaborată. Din acest motiv
multe proceduri standard de operare au fost realizate și aplicate pe timpul
desfășurării acțiunilor.
Deși au fost stabilite responsabilități specifice între secția geniu a IFOR și
cea a ARRC, a existat o suprapunere a misiunilor, competențelor și atribuțiilor
celor două structuri, astfel că nu s -a putut cădea de acord asupra preluării sarcinii
de a coordona elaborarea Programului de Sprijin Ge nistic la nivelul Teatrului de
Operații. Secția geniu a IFOR a avut responsabilitatea elaborarării unei concepții a
sprijinului de geniu, concepție care trebuia să asigure îndrumarea și controlul
unităților subordonate. Această concepție a fost elaborată î n mai 1996, prin
„Programul de Sprijin Genistic”, elaborat de secția geniu din ARRC care însă nu a
costituit fundamentul acestei concepții, acest fapt ducând la o confuzie și la
neutilizarea la nivelul maxim a capabilităților de geniu existente.
Secția ge niu a IFOR avea doar opt ofițeri, care trebuiau să acopere cinci mari
domenii care au fost cu prepoderență de mobilitate și contramobilitate :
– reconstrucția drumurilor, podurilor, porturilor și aeroporturilor;
– construcția/repararea clădirilor în care e ra dislocat comandamentul IFOR;
– managementul fondurilor NATO destinate refacerii infrastructurii;
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
193 din 238 – acordarea expertizei de geniu structurilor CIMIC pentru realizarea
proiectelor cu finanțare externă;
– coordonarea instruirii referitor la pericolul preze ntat de mine.
Pentru coordonarea mai bună a activității în întreg Teatrul de Operații, au
fost constituite trei birouri regionale, care aveau rolul de a asigura managementul
lucrărilor de infrastructură și de a realiza contracte cu firme civile pentru refa cerea
drumurilor și podurilor din zonele de responsabilitate, asigurarea dezăpezirilor și a
altor lucrări sau servicii care erau necesare.
Pe de altă parte, secția geniu a ARRC avea un număr mai mare de personal,
cu experiență în proiectarea și construcția podurilor, a lucrărilor de drumuri,
construcția de aeroporturi și reabilitări portuare. Capabilitățile ARRC includeau o
secție mobilă, care era în măsură să realizeze hărți ale tuturor zonelor din Teatrul
de Operații, un grup de cercetare de geniu care pu tea să identifice și să localizeze
câmpuri de mine și o secție proiectare, capabilă să execute lucrări de proiectare
complexe.
Deși diviziile multinaționale primeau ordine și instrucțiuni de la ARRC,
acestea aveau și subordonare națională. Spre deosebire d e organizația nord –
atlantică unde majoritatea deciziilor se iau prin consens , în această misiune
ordinele erau date doar după ce se primea confirmarea din partea fiecărei națiuni
care urma să execute respectivul ordin. Această procedură a încetinit foarte mult
procesul de luare a deciziilor și implicit a crescut durata executării misiunilor.
Ca o lecție învățată, la tranziția de la IFOR la SFOR (Forțe Multinaționale
de Implementare a Pacii/ Forțe Multinaționale de Menținere a Păcii –
Implementation Force/ S tabilization Force) din anul 1996, cele două structuri de
comandă pe linie de geniu din cadrul acestora au fost comasate într -una singură,
coordonarea sprijinului de geniu la nivel strategic, operațional și tactic fiind mult
îmbunătățită.
Ca urmare a efor turilor din primul an de misiune ( 1995 ), situația din Bosnia –
Herțegovina s -a îmbunătățit, iar în urma evaluărilor efectuate s -a luat decizia de a
reduce forțele participante la misiune. Odată cu reducerea efectivelor s -a trecut și
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
194 din 238 la o nouă abordare a spri jinului genistic, încheindu -se mai multe contracte cu firme
civile de specialitate pentru executarea unor lucrări, reducându -se astfel rolul
SFOR în sprijinirea autorităților locale, a organizațiilor și agențiilor civile
guvernamentale și neguvernamentale.
În conformitate cu prevederile Acordului de la Dayton92 au fost stabilite
responsabilități clare pentru forțele militare și pentru organizațiile internaționale. În
anul 1996 are loc transferul de autoritate către IFOR a batalionului românesc de
geniu, care intră în subordinea directă a ARRC (Allied Rapid Reaction Corps –
Corpul Aliat de Reacție Rapidă) și încadrat în structura de geniu, de valoare
brigadă, condusă de generalul britanic John Moore -Bick și aflată la dispoziția
comandamentului ARRC din Ilidza – Sarajevo.
Pe durata mandatului IFOR au fost executate lucrări de sprijin genistic doar
în folosul forțelor militare . Din acest motiv, lucrările de refacere a infrastructurii
derulate sub supravegherea acestor organizații au fost executate într -un volum
foarte redus, neexistând o implicare susținută în aceste proiecte.
Principalele misiuni de mobilitate și contramobilitate ale batalionului de
geniu românesc au fost următoarele: asigurarea libertății de mișcare a forțelor;
amenajarea posturilor de control și observare, cu scopul de a reduce libertate de
mișcare a formațiunilor paramilitare; amenajarea genistică a zonei de separare
dintre fostele fracțiuni luptătoare; colectarea și prelucrarea informațiilor referitoare
la existența câmpurilor de mine, consti tuirea bazelor de date și disiminarea
acestora; monitorizarea operațiilor de deminare; reparații urgente a infrastructurii,
iar ca misiuni de sprijin geniu general a fost construirea bazelor militare.
Asigurarea libertății de mișcare – prima misiune majoră de geniu pentru
facilitarea libertății de mișcare a fost construirea podului de pontoane peste râul
Sava, la granița dintre Bosnia -Herțegovina și Croația, realizarea acestuia permițând
forțelor internaționale să intre pe teritoriul Bosniei în anul 1995. M isiunile primite
de batalionul de geniu în perioada care a urmat au fost, în special, montări de
92 Acordul de la Dayton , Acordul Cadru General pentru pace în Bosnia și Herțegovina, semnat la
data de 14 decembrie 1995.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
195 din 238 poduri metalice britanice Mabey & Johnson (M & J) și construcții de drumuri.
Primul pod M & J, construit în cooperare cu geniștii germani, a fost inaugurat la
Visoko. În momentul inaugurării, era podul cu cea mai lungă deschidere – 60 m
fără elemente de suport intermediar. Primul pod construit în exclusivitate de
geniștii români a fost dat în folosință la Doboj Nord. De asemenea, batalionul de
geniu a construit și deschis traficului celor mai lungi poduri de acest tip montate
până în acel moment în Bosnia -Herțegovina, la Doboj Sud și Lukavac. Construcția
acestor poduri a fost apreciată de comanda ARRC drept o „specialitate
românească”. Geniștii români dislocați î n Zenica, Bosnia -Herțegovina, au fost
implicați și în multe proiecte umanitare. Aceste proiecte s -au realizat în ambele
entități, Republica Srpska și Federația Croato -Musulmană. Au fost construite
drumuri către sate izolate de munte – Gladovic și Plahovic.
Clarificarea rolului forțelor militare în sprijinul asigurării libertății de
mișcare a fost facută de comandantul IFOR, Generalul maior Nash93: „Asigurarea
libertății de mișcare pentru populația civilă nu este o misiune inclusă în mandatul
IFOR, ci este re sponsabilitatea părților implicate în conflict. IFOR, împreună cu
forțele internaționale de poliție vor facilita asigurarea libertății de mișcare pentru
civili prin desființarea punctelor de control constituite ilegal și prin sprijinirea
repatrierii popula ției”. Acest concept nu permitea utilizarea forțelor militare pentru
realizarea unor lucrări de mare avengură de refacere a infrastructurii, executându –
se doar reparații curente, care au asigurat desfășurarea în condiții mulțumitoare a
traficului tehnicii militare, traficul civil beneficiind colateral de aceste lucrări. În
acest sens, pe lângă misiunile inițiale, geniștii români au participat la repararea căii
ferate din centrul Bosniei, pe traseul Zenica – Doboj – Lukavac, având o lungime
de 150 km și la p odul de cale ferată de la Petrovo Selo.
Deoarece forțele militare nu aveau acces direct la fondurile de reconstrucție
existente, efortul unităților de geniu a fost concentrat pe executarea evaluărilor,
stabilirea necesarului de lucrări și materialele neces are, toate acestea fiind
93 Major General Richard C. Nash (născut 1950), în perioada iunie 2003 până în aprilie 2004 a
fost comandant al Brigăzii Multinaționale (Nord) (SFOR -14).
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
196 din 238 transmise autorităților locale și organizațiilor internaționale pentru a demara
lucrările de refacere a infrastructurii. Din cauza metodologiei complexe de
accesare a fondurilor, lucrările au fost mult întârziate, împiedicând dezvo ltarea
rapidă a circulației mărfurilor, întoarcerea refugiaților și posibilitatea traversării
zonelor de separație, toate acestea având ca efect cumulat întârzierea relansării
economice a țării, pe care realizarea acestor proiecte ar fi putut -o sprijini.
Construcția punctelor de observare și de control construite au fost în
marea lor majoritate temporare, în funcție de specificul și evoluția situației, fiind
constituite prin utilizarea vehiculelor blindate sau baraje, ce permiteau coordonarea
traficului și executarea verificărilor necesare.
În unele puncte obligate de trecere sau în locații importante, s -a luat decizia
constituirii unor puncte permanente, care au permis monitorizarea continuuă a
situației din zonă. Pentru protecția câmpurilor și a punctelor permanente de
observare și control, cea mai de utilizată metodă a fost construirea gabioanelor sau
a sistemelor tip Hesco -Bastion (HESCO bastion este un gabion modern, utilizat în
principal pentru controlul inundațiilor și al fortificațiilor militare), ce asigurau o
bună protecție și necesită un timp scurt de realizare a protecției și mai ales cu
costuri reduse.
Amenajarea genistică a zonei de separare dintre fostele fracțiuni
luptătoare. Încă de la începutul conflictului, în primăvara anului 1992, pe
aliniamentele pe care se ducea lupta au fost construite poziții fortificate care
includeau buncăre, obstacole explozive și neexplozive. Nu era permisă traversarea
acestei zone, care se întindea pe sute de kilometri, cu niciun mijloc terestru, toate
căile de co municație fiind blocate: au fost create cratere pentru interzicerea
accesului, au fost tăiate liinile electrice, telefonice, au fost distruse căile ferate și
podurile. Liniile de apărare a fostelor formațiuni luptătoare au fost construite în
adâncime, cu d istanța dintre tranșee variind de la 500 m la 800 m și buncăre
subterane la fiecare 200 m.
Câmpurile de mine nu au fost plantate după nici o regulă, standard sau
instrucțiuni militare, acest fapt îngreunând foarte mult acțiunile de deminare
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
197 din 238 desfășurate ult erior. Pe toate căile de acces înspre și dinspre zona de separare au
fost plantate mine antitanc, precum și mine antipersonal pentru prevenirea
deminării manuale a acestora.
Pentru înlăturarea tuturor obstacolelor din zona de separație și deschiderea
căilo r de comunicație, trupele din forța internațională au acționat împreună cu cele
aparținând fostelor fracțiuni luptătoare, stabilindu -se un plan de operații și un
program comun.
În decurs de șase luni, majoritatea buncărelor au fost distruse, multe tranșee
s-au surpat datorită ploilor, iar altele prin intervenția geniștilor, acoperindu -le cu
pamânt sau pietriș. La terminarea misiunii a fost asigurată posibilitatea desfășurării
traficului pe două benzi pe întreaga zonă de separație.
Constituirea unei baze de date privind existența, componența și locația
câmpurilor de mine a constituit o prioritate majoră a tuturor comandanților
unităților dislocate în zonă. Conform prevederilor Acordului de la Dayton, cele trei
foste formațiuni luptătoare trebuiau să identific e și să neutralizeze câmpurile de
mine în termen de 30 de zile de la implementarea acordului, lucru care nu a fost
realizat. Au fost constituite echipe mixte de geniști și translatori care au efectuat
traducerea formularelor câmpurilor de mine în limba eng leză, după care s -a realizat
transformarea coordonatelor geografice Gauss (sistem folosit de țările membre al
pactului de la Varsovia) în coordonate geografice Mercator (sistem folosit de țările
membre NATO). În afara câmpurilor de mine, un pericol major p entru forțele
armate și pentru populația civilă era cel datorat elementelor de muniției
neexplodată. Aceasta proveneau atât de la loviturile de artilerie executate de fostele
formațiuni beligerante, cât și de la bombele de aviație neexplodate în urma
raidu rilor aeriene efectuate de forțele NATO.
Un alt element care a creat confuzie în realizarea bazei de date a fost faptul
că armata sârbilor bosniaci a înzestrat fiecare soldat cu câte 20 de mine
antipersonal, care de obicei erau plantate în fața pozițiilor individuale de apărare,
doar în foarte puține cazuri fiind întocmite documente de evidență și localizare a
acestora.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
198 din 238 După aproximativ un an de zile s -a reușit crearea unei baze de date
consolidată, informaționalizată, care putea fi consultată și utilizată de către forțele
internaționale. Prin realizarea și utilizarea pe scară largă a acestei baze de date s -a
reușit evitarea multor incidente, astfel într -un an de zile au avut loc doar 24 de
incidente, ceea ce este un număr relativ redus pentru acest tip de o perații.
Rezolvarea problemelor critice ale infrastructurii. Cel mai important rol al
geniștilor militari în reconstrucția postconflict a fost acela de identificare a
facilităților distruse, evaluarea costurilor de reparații, identificarea finanțării și
interacționarea cu agenții și organizații civile care aveau posibilități de finanțare și
contractare a lucrărilor. Deși organizația militară a finalizat relativ puține proiecte
majore de rafacerea infrastructurii (reconstrucția podului de la Brcko, de pe
autostrada care leagă Bosnia -Herțegovina de Croația, restabilirea traficului feroviar
cu Europa Centrală), relaționarea dintre formațiunile CIMIC ale IFOR, respectiv
SFOR cu autoritățile locale, a impulsionat ritmul de realizare a lucrărilor de
reconstrucție prin câștigarea încrederii organizațiilor neguvernamentale care
finanțau aceste lucrări.
Procesul de deminare s-a realizat în urma realizării bazei de date a
câmpurilor de mine și s -a desfășurat în baza unui program viabil de deminare. Pe
plan internaționa l există două proceduri de deminare: deminarea militară și cea
umanitară. Deminarea militară este utilizată pentru crearea de culoare prin
câmpurile de mine, necesare pentru traversarea acestora de tehnica militară și
personal. Zonele curățate prin această metodă expediționare nu sunt foarte sigure,
existând posibilitatea producerii unor accidente, gradul de deminare admis pentru
această metodă fiind de 80 %. Scopul deminării umanitare este acela de a curăța
terenul de mine și elemente explozive în proporți e de 99,99%, astfel încât să nu
existe pericol pentru populația civilă, să permită întoarcerea civililor la casele lor și
desfășurarea vieții acestora în condiții normale.
În mod normal organizațiile militare nu se implică în operații de deminare
umanitară , acestea având doar rolul de a consilia și asista autoritățile naționale și
Organizația Națiunilor Unite în derularea acestui proces.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
199 din 238 În Bosnia -Herțegovina, ONU a constituit Centrul de Instruire și Coordonare
a activității de deminare, deminarea propriu z isă fiind executată de agenții civile
specializate și de geniști din forțele armate ale fostelor părți beligerante.
Rolul geniștilor din cadrul IFOR/SFOR în cadrul acestui proces a fost acela
de a monitoriza, instrui și coordona, împreună cu centrul ONU, a ctivitățile
specifice de deminare. Geniștii IFOR/SFOR au fost implicați doar în misiuni
izolate de deminare, pentru asigurarea libertății de mișcare a forțelor proprii.
Din prezentarea anterioară am constatat că majoritatea acțiunilor structurilor
de geniu din Bosnia Herțegovina au fost misiuni de mobilitate și contramobilitate
în operații de stabilizare .
Privind participarea structurilor de geniu la operații de reconstrucție , singura
lucrare de reconstrucție din Bosnia -Herțegovina nominalizată în Acordul d e la
Dayton a fost drumul de acces prin Coridorul Gorazde. La acest drum au lucrat
militari din opt țări, iar geniștii români au avut de refăcut și îmbunătățit drumul
într-un sector de 11 km, în care au construit/reconstruit un număr de 9 poduri de
lemn, d in totalul de 15 ale întregului traseu.
În concluzie, în cei aproape opt ani de prezență în Teatrul de Operații
Bosnia -Herțegovina, batalionul românesc a efectuat lucrări de -a lungul a peste
5.000.000 de km și s -au efectuat peste 100.000 ore de funcționare a utilajelor de
geniu.
Misiunea din Bosnia -Herțegovina a fost prima misiune de amploare a
trupelor NATO, care, împreună cu forțe din țările membre ale Parteneriatului
pentru Pace, și alte țări din afara acestuia (Argentina, Maroc), au dislocat o forță de
aproximativ 60.000 de militari pentru îndeplinirea misiunilor încredințate. Multe
din lecțiile învățate în această operație au constituit o bună bază pentru planificarea
misiunilor din Irak ( 2004 ), repectiv Afganistan ( 2003 ), și au fost utilizate pentru
îmbunătățirea doctrinelor, regulamentelor și instrucțiunilor în domeniul operațiilor
de stabilizare și reconstrucție.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
200 din 238 4.3.2. Experiența românească de asigurare a sprijinului de geniu pentru
realizarea mobilității și contramobilității în operațiile din Irak și Afganistan –
studiul de caz nr.2
Pe timpul desfășurării operațiunii militare sub numele de cod „Iraqi
Freedom” ( 2003 ), trupele de geniu participante au avut un rol foarte important. În
continuare vom analiza principalele acțiuni genistice, pe baza infor mațiilor
obținute din surse deschise, din experiența în domeniu și din participarea efectivă
la aceast ă misiune.
Forțele genistice din cadrul coaliție au jucat un rol crucial în faza de
pregătire a operațiunii ofensive, pe timpul desfășurării acesteia și m ai ales în faza
post conflict, fază pe care o vom aborda în continuare.
După terminarea operațiilor ofensive, au început operațiile de stabilitate/
stabilizare, unde misiunile principale ale geniștilor în aceast ă fază fiind cele de
evaluare a infrastructu rii, a sistemului de aprovizionare cu energie, apă, canalizarea
și coordonarea executării acestor lucrări. Au fost căutate soluțiile cele mai fiabile și
a fost demarat procesul de remediere a distrugerilor cauzate de război sau datorate
stării infrastructu rii, încă înainte de începerea ostilităților.
În continuare vom detalia unele probleme și deficiențe apărute pe timpul
executării misiunilor de geniu, pe domeniile de mobilitate și contramobilitate ,
principalele domenii ale sprijinului de geniu și vom prez enta implicațiile asigurării
cu materiale și echipamente asupra misiunilor de mobilitate și contramobilitate .
Planificarea asigurării mobilității efectuată inițial pentru traversarea
cursurilor de apă a fost cea doctrinară, prin construirea unor puncte de trecere, cu
evitarea folosirii podurilor existente datorită necunoașterii detaliate a stării lor și
susceptibilitatea de a fi pregătit foc de artilerie la trecerea lor sau să fie pregătite
pentru distrugere. Pe timpul desfășurării operațiilor s -a constatat că era esențial să
se execute traversarea râurilor pe podurile existente sau amenajarea locurilor de
trecere din apropierea lor, datorit ă dificultății realizării căilor de acces în alte locuri
de trecere și necesității menținerii continuității acțiunilor militare.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
201 din 238 A fost necesară crearea unor tactici, tehnici și proceduri , precum și a Listei
cu Cerințele Esențiale pentru Misiune, care se refereau la modul de acțiune a
trupelor de geniu pentru capturarea unui pod, cu premiza că acesta era pregătit
pentru di strugere.
Au fost executate misiuni de cercetare a podurilor înainte de utilizarea
acestora, pentru evaluarea stării în care se aflau și stabilirea clasei de încărcare.
Toate podurile aflate pe direcția principală au fost pregătite pentru distrugere și
unele au fost distruse parțial. Pentru înlăturarea dispozitivelor explozive s -au
constituit echipe mixte de specialiști EOD și geniști, iar în cazul podurilor distruse
parțial s -au folosit poduri modulare tip Bailey și Mabey -Johnson, care au fost
montate pest e pilonii vechilor poduri.
Pe timpul ducerii operațiunilor, un mare grad de risc pentru soldați a fost cel
cauzat de elementele de muniție neexplodate, minele, sub -depozitele de armament
și muniție, precum și dispozitivele explozive improvizate. Datorită n umărului
insuficient de echipe EOD și a numărului mare de cereri de sprijin, timpul de
răspuns a acestora a fost de aproximativ 48 de ore. Acest fapt a afectat mobilitatea
trupelor proprii, deoarece elementele de muniție trebuiau păzite, ocolite și marcate .
O problemă majoră au constituit -o sub -depozitele de muniții, care se
întindeau pe suprafețe de câțiva km2. Dacă aceste zone nu erau curățate de
elemente explozive sau dac ă nu erau păzite, insurgenții putea utiliza elementele de
muniție pentru realizarea de dispozitive explozive improvizate ce urmau a fi
folosite în atacuri ulterioare.
O altă problemă apărută a fost aceea a lipsei unui sistem standard de marcare
și raportare a câmpurilor de mine și a elementelor de muniție neexplodată, fiind
semnalată apa riția unor incidente soldate cu victime și pagube materiale.
Datorit ă unei bune protecții oferite de clădirile din localități, inamicul și-a
stabilit multe poziții de apărare în aceste zone. Geniștii au fost deseori solicitați să
execute culoare prin dife rite obstacole, iar pentru ajungerea la locul intervenției
erau necesare deprinderi de luptător în localități, tip de instrucție căruia nu i s -a
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
202 din 238 acordat suficientă atenție în etapele de pregătire a misiunii și a avut ca rezultat
executarea misiunilor într -un timp mai mare decât cel planificat inițial.
Nici o unitate de geniu care a acționat în Operația „Iraqi Freedom” (2003) nu
a avut în dotare echipament pentru repararea suprafețelor betonate sau asfaltate.
Acest lucru a avut o influență negativă, în speci al asupra posibilității reparării
pistelor de aviație, deteriorate pe timpul conflictului, sau ulterior, de atacuri izolate
ale insurgenților. Acest fapt a fost amplificat de inexistența companiilor civile în
zonă, care să poată contracta lucrările de repa rații. S -au improvizat diferite metode
de reparații, care au putut fi folosite doar pentru refacerea unor suprafețe mici,
pentru distrugeri pe zone mari fiind necesară găsirea unor locații alternative de
aterizare/decolare.
În Afganistan , România participă cu subunități de cercetare geniu, de sprijin
geniu general și EOD, cu misiunea de a asigura mobilitatea batalioanelor de
manevră românești din zona de responsabilitate. Misiunile acestor subunități sunt
de a asigura: inspecția puntelor de trecere pe podur i de Mabey & Johnson;
protecția EOD prin neutralizarea IED -urilor și cercetarea la minare a zonei de
responsabilitate și în special a rutelor de deplasare.
Privind participarea structurilor de geniu în Afganistan (2003) apreciem că
asigurarea mai multor st ructuri de geniu destinate în special mobilității ar fi
asigurat o securizare mai bu nă a zonei de responsabilitate.
Asigurarea contramobilității pentru protecția perimetrului bazelor militare
și blocarea acțiunilor insurgenților în Irak și talibanilor în A fganistan s-au executat
următoarele tipuri de de obstacole neexplozive, în funcție de specificul și
dispunerea fiecărei baze militare, astfel: elemente (bariere) de protecție din beton;
module HESCO94 umplute cu nisip sau pământ; berme de pământ; șanțuri; g arduri
din sârmă ghimpată (tip concertina); mine acustice și luminoase; senzori de
perimetru .
94 HESCO – bastion este un gabion modern, utilizat în principal pentru controlul inundațiilor și al
fortificațiilor militare.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
203 din 238 Împreună, operațiunile Thunderstruck și Hardball (2004, Irak) au blocat
liberatea de mișcare a inamicului din baze le lor și au permis Forțelor Coaliției să
bloche ze inamicul în condițiile unei economii a forței. Fazele colective de
planificare și execuție au început în Octombrie 2004 și au continuat până în
februarie 2005.
Aceste operațiuni au avut succes, au scăzut numărul atacurilor din zona de
operații, în timp ce geniștii au deschis un coridor de mobilitate pentru Forțele
Coaliției în vederea deplasării în siguranță și viteză.
Implicarea structurilor de geniu în operațiile de reconstrucție este una
limitată și care de câțiva ani provoacă discuții contradictorii prin care majoritatea
analiștilor susțin ca activitatea de reconstrucție să fie coordonată și executată de
firmele civile.
În opinia noastră, apreciem că implicarea structurilor de geniu în operațiile
de reconstrucție, mai ales cele desfășurate concomite nt cu operația de stabilizare,
este obligatorie pentru a crește încrederea și respectul populației civile față de
forțele de securitate.
Evaluarea infrastructurii, stabilirea priorităților de refacere , precum și a
costurilor acestor lucrări a fost o alt ă misiune pe care geniștii au avut -o de executat.
Având în vedere volumul mare de lucrări necesar în domeniul refacerii rețelelor
energetice, aprovizionare cu apă, canalizare, poduri, drumuri etc ., a fost nevoie de
implicarea specialiștilor CIMIC, pentru a f acilita contactarea liderilor locali, cu
ajutorul cărora s -au stabilit necesarul de lucrări și costurile de realizare a acestora.
Misiunea geniștilor militari s -a limitat doar la evaluare și lucrări de mică
amploare, pentru majoritatea lucrărilor contractâ ndu-se firme specializate care au
preluat mare parte a efortului de reconstrucție.
Forțele de geniu au continuat să joace un rol crucial în desfășurarea
operațiilor de stabilizare și reconstrucție/ stabilitate și de sprijin în conflictele
recente din Irak (2004) și Afganistan (2003) . Au fost realizate proiecte de
reconstrucție cu impact imediat asupra populației locale, care au contribuit în mod
direct la obținerea succesului operațional. Forțele armate trebuie să continue
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
204 din 238 căutarea unei metode optime de a as igura aceste beneficii la nivel tactic pentru a
oferi comandanților la acest nivel un efect maxim în zona sa de responsabilitate.
De peste douăzeci de ani forțele de geniu au executat misiuni specifice în
operațiile de stabilitate și de sprijin, în numero ase țări din întreaga lume. Forțele de
geniu au capabilitățile și expertiza necesară pentru a executa proiecte de
infrastructură și de reconstrucție, proiecte care au o influență majoră în teatrele de
operații. Acestea sunt o forță de multiplicare pentru c omandantul unităților de nivel
tactic, deoarece eforturile de construcție pot aduce o îmbunătățire notabilă a
standardelor de trai ale populației locale, o parte critică a operațiunilor de
stabilitate și de sprijin.
În timpul operațiilor recente din Irak și Afganistan au fost activate două
organizații noi care au susținut unitățile dislocate în Irak și Afganistan. Acestea au
fost Divizia din Regiunea Golfului, activată la 25 ianuarie 2004, la Bagdad, Irak, și
Districtul de Geniu Afganistan activat la 1 mar tie 2004, în Kabul, Afganistan.
Aceste două noi organizații de geniu au fost puternic implicate în acțiunile mi litare
din Irak și Afganistan.
Misiunea inițială a Diviziei din Regiunea Golfului (Irak) a fost de a sprijini
construcția bazelor militare, precu m și de a oferi expertiză în managementul
construcțiilor.
Informațiile cu privire la activitatea și organizarea de Districtului de Geniu
Afganistan sunt mult mai limitate. Districtul de Geniu Afganistan avea
responsabilități nu numai pentru Afganistan, da r și pentru Uzbekistan, Tadjikistan,
Pakistan și Kyrgizstan, factor care a dus la creșterea în mod semnificativ a
sarcinilor și responsabilităților sale.
Privind echipamentul, cea mai mare parte a echipamentului de geniu
(autogredere, buldozere, încărcătoa re frontale, excavatoare) au o vitez ă de
deplasare mică fiind necesare autotractoare cu trailere pentru transportul acestora
pe distanțe mari. Concepția de asigurare a transportului a fost utilizarea mijloace lor
de transport deținute de formațiunile de log istică, pe baza cererilor înaintate de
către unitățile de geniu sau alte arme. Resursa limitată de autotractoare și trailere,
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
205 din 238 în special cele de capacitate mare (peste 40 tone) a făcut ca acestea să ajungă târziu
în locul unde era necesară utilizarea acest ora. Datorită acestor întârzieri în
transportul utilajelor a fost uneori necesară executarea și pe timp de noapte a unor
lucrări pentru a se încadra în termenele de execuție ordonate.
Podurile de asalt, utilizate în special pe timpul realizării peste difer ite
obstacole, au avut o viteza mai mică de deplasare. Aceasta a dus la micșorarea
vitezei de deplasare a convoaielor, și implicit la mărirea timpului de expunere la
posibilele atacuri din partea insurgenților.
În operațiile de stabilizare și reconstrucție sunt foarte utile utilajele
multifuncționale de gabarit mic, cu o productivitate mare și capabile de a executa
lucrări în spații înguste.
Multe vehicule nu au fost proiectate pentru lucru la temperaturi ridicate o
perioada îndelungată, s -au defectat frecv ent, necesitând cantități mari de piese de
schimb și timp îndelungat de imobilizare datorat executării lucrărilor de reparații.
Un alt factor care a dus la defecțiuni dese a fost nisipul și praful din ambient, fiind
afectate în special filtrele utilajelor.
La fel ca în majoritatea operațiilor logistica a constituit o provocare, în
special în operațiile de stabilizare și reconstrucție. Fiecare națiune a adoptat
sistemul de aprovizionare în conformitate cu prevederile naționale și a situației
specifică din zo na de dislocare. Țările cu efective reduse participante la misiune au
adoptat sistemul de arondare la o națiune lider (lead nation), mai puțin la articolele
specifice fiecărei armate: echipament, muniție, piese de schimb, iar alte
contingente și -au asigura t prin forțe proprii logistica necesară desfășurării
misiunilor.
O problemă majoră a fost asigurarea materialelor necesare lucrărilor de
protecție genistică și amenajarea c âmpurilor (pietriș, ciment, lemn, geotextil,
geogrid etc .), materiale cu volum mare, necesare în cantități uriașe. Pentru
rezolvarea acestei probleme s -a încercat utilizarea contractorilor civili existenți pe
plan local, dar calitatea serviciilor asigurate de acestea a lăsat de dorit. În primul
rând prețurile de achiziție erau foarte mari și ritmicitatea asigurării materialelor nu
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
206 din 238 era cea specificată în contracte, punându -se de multe ori în pericol îndeplinirea
misiunii trupelor coaliției.
S-au contactat firme mari de logistică pe plan internațional, dar chiar dacă
acestea își onorau oblig ațiile, au fost semnalate atacuri dese asupra convoaielor
logistice din partea insurgeților, singura soluție viabilă fiind aceea de asigurarea
escortei militare pentru paza și însoțirea acestor convoaie. Îndeplinirea acestor
sarcini suplimentare a necesita t un număr mare de forțe și mijloace, care nu au mai
putut fi utilizate pentru misiunea inițială pentru care au fost trimise în teatrul de
operații, ceea ce a condus la redimensionarea sau anularea unor misiuni care erau
planificate.
4.3.3. Aspecte privin d participarea structurilor de geniu în operațiile de
stabilizare și reconstrucție și contribuția românească la îmbunătățirea
procedurilor folosite de Alianță – lecții învățate
În continuare vom realiza o retrospectivă a acțiunilor desfășurate de
structur ile de geniu în Balcani (1995, Operațiile NATO SFOR , IFOR , KFOR și cea
a Uniunii Europene EUFOR Althea ALTHEA 1995 – 2016) , Afganistan (2003,
Operația Enduring Freedom 2001 – 2014, Operația Resolute Support 2015 – 2016 )
și Iraq (2004, Operatia Iraqi Freedom 20 martie – 1 mai 2003 ) și vom analiza
învățămintele desprinse și modul cum acestea au influențat conceptele, doctrinele
și procedur ile de sprijin de geniu naționale și ale Alianței.
În opinia noastră, acest demers de a analiza experința acumulată și a extrage
principalel e concluzii, care să fie încorporate în doctrinele și manualele naționale și
ale Alianței, reprezintă un element de noutate, având în vedere că în urma
participării structurilor de geniu naționale în teatrele de operații s -au întreprins
puține demersuri în acest sens. Avem convingerea că rezultatele analizei efectuate,
pe termen scurt vor îmbunătăți instrucția , iar pe t ermen lung pot îmbunătăți forța
de geniu .
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
207 din 238 Geniștii au fost în prima linie de la deschiderea operațiilor de stabilizare și
reconstrucție, concentrându -se pe formare de breșe/culoare prin diferite baraje,
tranșee și obstacole explosive. În Irak au condus rec unoașterea rutelor, repararea
pistelor avariate, distrugerea a tone de muniției și echipament inamic. Sub acțiunea
insurgenților, structurile de geniu au montat poduri fixe și poduri plutitoare.
Geniștii au păzit perimetrele taberelor și au asigurat securi tatea în baze.
Analiza noastră în acest domeniu se va concentra pe următoarele obiective:
prezent area informațiilor din analizele post acțiune, și alte documente; prezentarea
concluziilor din evaluări și propunerile de îmbunătățire; deseminarea concluziil or
și modul cum au fost sau pot fi încorporate în doctrine și manuale. Învățămintele
desprinse în urma participării în operațiile de stabilizare și reconstrucție le vom
prezenta pe domenii ale sprijinului de geniu .
Conceptul forței de geniu în teren constă în constituirea echipelor de sprijin
de geniu înaintate și introducerea în teatru în vederea recunoașterilor, evalu ării și
expertizei de geniu. Conceptul a apărut în urma desfășurării forțelor coaliției și
NATO în Irak și Afganistan, fără a se realiza o e xpertiză și evaluare a
infrastructurii națiunii gazdă și care a condus la subevaluarea lucrărilor de executat
și forțelor de geniu necesare. Acest lucru a creat deosebite probleme în asigurarea
mobilității , contramobi lității și protecției forței pentru for țele de securitate
dislocate în teatrul de operații. Din punct de vedere conceptual această lecție
învățată a fost implementată atât în Doctrina sprijinului de geniu al Alianței AJP –
3.1295, cât și în Manualul de planificare al operațiilor96.
Lecția 1 . Structurile de geniu au determinat că cele mai bune mijloace de
trecere peste cursurile de apă constau în folosirea podurilor existente. Dar aceste
poduri , în special în Irak , erau pregătite pentru distrugeri , iar forțele de geniu nu
aveau instrurea și proced uri pentru neutralizarea încărcăturilor de exploziv folosite
pentru pregătirea pentru distrugeri.
95 NATO – AJP-3.12 Allied Joint Doctrine for Military Engineering.
96 Manualul de planificare a operațiilor , București, 2011.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
208 din 238 Procedurile NATO prevedeau executarea de puncte de trecere temporare în
apropierea podurilor existente și evitarea introducerii în planurile de trecere a
podurilor existente, care nu prezintă siguranță. Executarea punctelor de trecere
temporare s -au realizat cu întârzieri, determinate de amenajarea într -un teren tare a
accesului la pod. Lipsa de proceduri a dus la reducerea mobilității trupelor, mai
ales că lo curile favorabile peste cursurile de apă au fost limitate.
Parte din țările membre NATO au creat proceduri pentru capturarea
podurilor (verificarea la minare și deminarea podurilor), momentan manualele
naționale au proceduri doar pentru verificarea la mina re.
Lecția 2 . Controlul și îndrumarea circulației la punctele de trecere, realizate
de structurile de geniu au determinat reducerea traficului și uneori blocarea forțelor
de securitate în punctele de trecere, permițând insurgenților să atace coloanele
form ate la punctul de trecere.
Pe timpul planificării at ât în operațiile din Balcani și Irak, structurile de
geniu au aplicat prevederile doctrinare privind trecerea cursurilor de apă și
măsurile de protecție la punctul de trecere, prin dispunerea unor obstaco le înainte
de punctul de trecere împotriva atacului cu foc sau cu mașini capcană, acest lucru
reducând traficul în punctul de trecere.
Situația creată a fost rezolvată prin ordin fragmentar care stabilea: realizarea
de noi puncte de trecere; realizarea de către poli ția militară a unor puncte de
control și verificare protejate înainte de punctul de trecere; executarea unei
planificări minuțioase a trecerilor de către statul major.
Realizarea unei proceduri în acest sens nu a fost implementată, momentan
există doar proceduri pentru conflictele armate, când podurile se construiesc în
afara contactului cu inamicul , iar realizarea trecerilor se execută în baza unuui
grafic de treceri.
Lecția 3 . Lipsa capabilităților de transport pentru capabilitățile de geniu
esențiale. Pentru transportul echipamentelor de geniu (gredere, screpere, buldozere,
încărcătoare etc.) au fost asigurate un număr insuficient de autospeciale de tip
Tatra , ca și capabilitate de transport. În teatrele de operații lipsa autospecialelor
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
209 din 238 Tatra au încetinit randamentul muncii și au mărit timpul în care trupele s -au
redislocat de la o misiune la alta. Pentru misiunile executate în Irak (2004) această
disfuncționalitate a fost rezolvată prin asigurarea de autospeciale Tatra de la alte
unități, dar fără a se completa prin achiziții.
Lecția 4. Echipele de recunoaștere de geniu nu au în dotare capabilități
specifice și moderne de recunoaștere. Echipamentele specifice constau în mijloace
moderne în infraroșu de de terminare a capacităților portante a dru murilor,
podurilor. Noul catalog de înzestrare a armatei române va cupri nde aceste mijloace
moderne de cercetare, cu posibilitatea de achiziționare odată cu operaționalizarea
structurilor de drumuri și poduri.
Lecția 5. Numărul redus de structuri EOD asigu rate în teatrul de operații și
întrebuințarea unor subunități de geniu nespecializate pentru distrugerea de
muniții. În operațiile de stabilizare și reconstrucție din Irak și Afganistan, munițiile
explozive, sub forma minelor, armelor și munițiilor, IED -urilor și munițiilor
neexplodate au pus în pericol asigurarea mobilității și au expus forțele de securitate
la riscuri.
Srijinul EOD a fost de multe ori neconsistent și s -a asigurat doar la nivel
tactic, iar procedurile de chemare la intervenție erau foarte complexe, astfel
unitățile raportau nevoia de sprijin la Corpul de armată prin eșaloanele
intermediare și după analiză se aproba intervenția. Această procedură a fost
simplificată prin transmiterea cererii direct la structura decidentă și în același timp
au fost introduse în teatrele de operații mai multe structuri EOD, fiind asigurat un
grup EOD/Bg.
Datorită cantității mari de muniții neexplodate și capabilități EOD limitate,
comandanții unităților de manevră au ordonat geniștilor să conducă misiunile de
neutralizare și asanare. Lipsa de instruire a structurilor de geniu nespecializate a
mărit timpul de realizare a misiunilor și a crescut numărul de accidente.
Standardele pentru raportarea munițiilor explosive s -au schimbat continuu pe
timpul conducerii ope rației ceea ce a condus la confuzie, date incomplete, și
dificultăți în fixarea priorităților privind deminarea sau distrugerea munițiilor. În
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
210 din 238 acest sens s -au creat proceduri pentru instruirea tuturor structurilor de geniu
privind folosirea mijloacelor exp lozive și pentru raportarea muniț iilor neexplodate.
Lecția 6. Inexistența unei proceduri la nivel coaliție și Alianță privind
marcarea minelor și munițiilor neexplodate a împiedicat asigurarea mobilității. Pe
timpul operațiilor din Balcani și Irak marcarea și raportarea zonelor minate,
minelor și a munițiilor nu a fost standardizată, ceea ce a condus la informații
incomplete și realizarea cu dificulate a operațiilor de deminare.
În 2005, la nivelul Alianței s -a elaborat o procedură de operare, care a fost
implementată în toate țările membre NATO, inclusiv România.
Lecția 7. Metodele folosite pentru deminarea zonelor și a rutelor au avut un
impact negativ asupra asigurării mobității.
Trupele de geniu au primit frecvent misiuni de mobilitate, realizând
demi narea rutelor și a zonelor, în sprijinul brigăzilor și diviziilor. De obicei, rutele
erau minate cu mine și UXO. Dispozitivele neexplodate au necesitat mijloace de
deminare de la distanță, iar în acest sens structurile de geniu au folosit mijloace
manuale pentru mine, încărcături alungite și mijloace mecanizate.
Lecția 8 . Sprijinul de geniu nu are doctrină, manuale de instruire, personal și
echipament pentru a sprijini operațiile militare în mediul urban. Pe timpul operației
de stabilizare, structurile de geniu au sprijinit unitățile de infanterie și blindate în
acțiunile desfășurate într -un mediu urban pentru executarea breșelor prin diferite
obstacole. Structurilor de geniu nu sunt pregătite și dotate pentru acest tip de
misiune, fiind necesară o pregătir e suplimentară în teatru și împrumutarea de
echipament de la alte unități.
Lecția 9. Doctrina actuală la nivel Alianță prevede ca menținerea capacității
operaționale să se execute doar de trupele de geniu fără sp rijin din partea
infanteriei, poliției mili tare sau a altor structuri . În aceste operații s -a demonstrat că
acest concept este nerealist, deoarece ar fi necesare foarte multe structuri de geniu
general .
În doctrinele și manualele de luptă naționale acest concept este implementat,
dar l -am adus în d iscuție deorece unitățile de geniu românești participante la
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
211 din 238 misiuni a trebuit să respecte aceste proceduri și să execute misiuni cu alt specific,
pentru care nu erau pregatite.
Lecția 1 0. Catalogul de înzestrare nu prevede pentru structurile de drumuri
echipamente adecvate pentru repararea drumurilor, pistelor din beton, asfaltate,
pavate sau dezăpezirea acestora.
În perioada de stabilizare, au existat cereri pentru reparare a drumurilor de
asfalt sau pavate, iar în Afganistan , în perioada de iarnă , drumuri le au fost blocate
de ninsorile abundente. Ca principiu pentru aceste lucrări se folosesc contractori
civili, dar în perioada de stabilizare numărul acestora este foarte redus și misiunile
pot fi compromise și implicit poate duce la blocarea libertății de mișcare a forțele
de securitate.
Lecția 1 1. Structurilor de geniu naționale nu au în organigramă ingineri de
geniu sau de construcții, care să asigure analiză și evaluare de specialitate a
lucrărilor și proiectelor primite ca misiune de la comandamentul mu ltinațional
întrunit. Pentru misiunile executate până în prezent au fost dislocați în teatru de
operații ofițeri ingineri de geniu de la alte structuri și nu de la unitățile care au fost
introduse în teatru. În acest sens propunem derularea demersuri lor pentru
proiectarea unor structuri de geniu , misiuni și asigurare a personalui specializat.
Lecția 1 2. Structurile de geniu introduse în teatru au fost structuri compacte
care nu au putut fi modulate în funcție de cererile multiple în special pentru
executar ea punctelor de treceri sau inspecția acestora. Pentru rezolvarea acestei
situații au fost pregătiți ca și constructori de poduri și militari din structu ri de
drumuri sau tehnice.
Lecția 1 3. Unitățile de geniu naționale participante la operațiile de stabil izare
și reconstrucție nu au reușit să valideze conceptul de mobilitate în acest tip de
operații. Unitățile de geniu au executat majoritate a misiunilor de mobilitate, cu
limitări pentru cele de verificare la minare și deminare, determinate de lipsa
echipam entelor specifice.
Lecția 1 4. Toate mijloacele de transport și autospecialele de geniu nu sunt
blindate și nu asigură protecție. La nivelul Forțelor Tereste s -au stabilit cerințele
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
212 din 238 pentru înzestrare cu tehnică de geniu blindată și conform planului de înze strare
aceasta va fi asigurată începând cu 2018.
Lecția 1 5. Structurile de geniu nu au capabilități de transport tip container
pentru transportul materialelor de clasa I, III. Aceasta nu este o problemă nouă și a
fost rezolvată prin redistribuiri de la ce lelalte unități.
Lecția 1 6. Sistemul de achiziții a fost inexistent , iar cel de distribuții din
teatrul de operații a fost deficitar. Momentan la nivel național nu există legislația și
procedurile pentru achiziții în afara teritoriului național, iar din pu nct de vedere al
distribuției a fost înființat în teatrul de operații Afganistan , Elementul de Sprijin
Național cu rolul de a asigura aprovizionarea batalioanelor de manevră cu
materiale.
Lecția 17. Mentenanța batalionului de geniu național din Irak a avut sincope
datorită distanțelor foarte mari dintre structurile de geniu care executau misiuni în
afara bazelor și structura de mentenanță din bază. A existat posibilitatea să se
asigure mentenanța înaintată , dar vitezele de deplasare a mijloacelor tehnice de
mentenață erau reduse. Mentenanța a fost rezolvată prin asigurarea pieselor de
către structura națională , iar mijloacele de mentenanță de structura în folosul căreia
se execut ă misiunea.
În opinia noastră, aceste lecții învățate sunt o mică parte din mult itudinea de
probleme cu care s -au confuntat structurile de geniu în misiunile de stabilizare și
reconstrucție.
În concluzie, analizând planificarea, organizarea și executarea celor mai
importante misiuni ale sprijinului de geniu pentru operațiile de stabi lizare și
reconstrucție, constatăm că pe timpul desfășurării misiunilor, geniștii au asigurat
mobilitatea forțelor coaliției și a populației civile, contramobilitatea insurgenților,
refacerea utilităților și protecția forțelor în teren, precum și misiuni d e colectare și
distrugere a subdepozitelor de muniție și armament și a elementelor de muniție
neexplodată.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
213 din 238 Înainte de retragerea trupelor de geniu din Irak (2006 -2007), majoritatea
acțiunilor genistice s -a desfășurat împreună cu forțele din armata irakian ă nou
formată, cu scopul ca acestea să preia treptat toate misiunile genistice.
Această operație complexă desfășurată în Irak a constituit un bun prilej de a
demonstra capacitățile de intervenție a forțelor de geniu, executarea cu succes a
unei game variat e de misiuni și dezvoltarea de noi concepte și proceduri necesare
rezolvării unor situații neprevăzute.
Pe plan național este necesară dezvoltarea unor proceduri genistice specifice
operațiuniilor de stabilizare și reconstrucție, având în vedere caracteru l diferit al
acestora față de misiunile clasice de sprijin genistic. Prin participarea la misiunile
din teatrele de operații din Balcani, Irak și Afganistan, un număr mare de geniști au
dobândit o experiență deosebită care trebuie valorificată atât în proc esul de
planificare și conducere a instrucției, cât și la punerea în practică a acesteia și
formarea de noi specialiști care să fie în măsură să acționeze în orice teatru de
operații din lume, în orice tip de misiune.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
214 din 238
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
Demersul șt iințific a avut drept motivație cerințele determinate de Strategia
de transformare a Armatei României97 completată Strategia militară a României98,
Strategia de înestrare a Armatei României99 și Planurilor cadru de aplicare a
acestora, în care participarea st ructurilor din Forțele Armate la operațiile de
stabilizare și reconstrucție/stabilitate și sprijin în afara granițelor țării constituie o
prioritate, iar mobilitatea și contramobilitatea operațională sunt elemente esențiale
ale Teatrului de Operații Multin ațional.
Principalele obiective urmărite în demersul științific și pentru elaborarea
acestei teze a constat într -o analiză permanentă și completă a mediului de
securitate în schimbare, a etapelor de transformare din punct de vedere conceptual,
structural ș i acțional a NATO în concordanță cu transformarea Armatei României,
operațiile de stabilizare și reconstrucție versus celor de stabilitate și sprijin în
teatrele de operații multinaționale.
Plecând de la dezideratul major și principalele obiective urmărit e, în
procesul de transformare, sprijinul de geniu în operațiile de stabilizare și
reconstrucție a constituit pentru noi o temă de actualitate și de mare complexitate,
fiind în același timp și o mare provocare, în care anticiparea și cunoașterea trebuie
îmbinate armonios.
Considerăm acest demers științific de actualitate și în același timp o
provocare având în vedere că pe parcursul anilor de studiu au survenit o serie de
modificări conceptuale și acționale, trecându -se în timp scurt de la operații de
menț inere a păcii la operații de stabilizare și reconstrucție iar în ultimii ani la
operații clasice sau mai nou la războiul hibrid, care combină operațiile clasice cu
operațiile de stabilizare și reconstrucție.
97 Strategia de transformare a Armatei României, 2007.
98 Strategia militară a României , 2016.
99 Strategia de înestrare a Armatei României , 2016.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
215 din 238 Din studiul efectuat și analiza principalelor direcții de cercetare existente în
teza de doctorat au rezultat o serie de concluzii și propuneri pe care dorim să le
prezentăm în continuare.
Ca o primă concluzie al acestui demers stiințific, rezultat din primul capitol,
este existența unui mediu de secu ritate în continuă schimbare, care provoacă
schimbări permanente la nivel conceptual și acțional privind operațiile militare,
teatrele de operații și transformarea structurilor. Aceste schimbări, modificări și
transformări sunt foarte vizibile, mai ales di n analiza transformării celei mai
puternice și eficiente structuri politico -militare, precum NATO. De asemenea,
apreciem că transformarea operațională a Alianței a fost motivată de realizarea și
menținerea în permanență a unor structuri de decizie ale NATO cât mai flexibile și
mai bine pregătite, care să răspundă diferitelor situații de criză și conflict. Dacă
până acum 10 ani conceptele, structurile se modificau și aveau aplicabilitate pe
următorii 10 – 15 ani, în acest moment sunt situații când aceste tra nsformări au loc
chiar anual. În această lume a schimbării constatăm că Armata României trebuie să
mărească ritmul pentru realizarea transformării la toate nivelurile.
Referitor la angajarea Armatei României în orice fel de operație într -un
teatru de opera ții multinațional în afara teritoriului național, apreciem că trebuie să
se facă pe baza unor criterii politice și militare bine stabilite, după o analiză
riguroasă a condițiilor din teatrele de operații. În condițiile actuale, forțele armate
românești pot fi angajate în acțiuni de luptă de intensitate ridicată și în conflictul
asimetric, în teatrele de operații multinaționale, doar ca parte a unei alianțe sau
coaliții de voință, având întotdeauna alături o națiune -cadru, care să -și asume
efortul principal al campaniei. Prin urmare, efortul transformării forțelor românești
trebuie direcționat către o interoperabilitate sporită și o integrare accentuată în
cadrul Alianței Nord -Atlantice și al Uniunii Europene, participarea la Forța de
Reacție Rapidă (VJTF), Forța de răspuns a NATO (NRF) și Grupurile de luptă ale
UE (EUBG) reprezentând cele mai bune modalități în acest sens.
Analizând, în capitolele doi și trei, cele două concepte de mobilitate și
contramobilitate din punct de vedere acțional și în special al s prijinului de geniu
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
216 din 238 am ajuns la concluzia că mobilitatea și contramobilitatea în câmpul de luptă
modern reprezintă un factor esențial pentru obținerea succesului, iar cele două
elemente – mobilitatea și contramobilitatea – sunt inseparabile.
De asemenea, se poate concluziona că cele două concepte sunt tratate în
doctrine, regulamente, instrucțiuni și manuale separat în funcție de mediul de
acțiune (exemplu: mobilitatea aeriană, navală, mobilitatea ca funcțiune a sprijinului
de geniu) de aplicabilitate (mob ilitatea logistică), ceea ce va determina ca anumite
principii, proceduri să se omită sau să nu se aplice.
Din punct de vedere al realizării misiunilor de mobilitate și contramobilitate
în cadrul sprijinului de geniu am ajuns la concluzia că structurile de stinate pentru
realizarea acestora în cadrul operațiilor de stabilizare și reconstrucție/stabilitate și
sprijin pot avea aceiași structură ca și cele pentru operațiile clasice, dar cu forță
flexibilă și agilă prin doctrină, structură, înzestrare și atitudi ne. Trebuie evidențiat
că sunt modificări privind tipurile de misiuni și în special sarcini de mobilitate și
contramobilitate în operațiilor de stabilizare și reconstrucție/stabilitate și sprijin.
O concluzie generală referitor la importanța mobilității și contramobilității în
operațiile de stabilizare și reconstrucție/stabilitate și sprijin o reprezintă necesitatea
de analiză atât la nivel tactic, cât și la nivel strategic pentru realizarea fazelor
majore ale operației: dislocare în teatru; desfășurarea op erațiilor propriu -zise și
exstragerea forțelor din teatru.
Cele mai importante concluzii care se desprind din capitolul de final se
referă la faptul că o perațiile moderne, posibil a se desfășura în teatrele de acțiuni
militare, se vor axa pe transpunerea î n practică a unor concepte privind războiul
bazat pe rețea, războiul informațional, operațiile bazate pe efecte, operații
multinaționale întrunite, operații de stabilizare și reconstrucție. În acest sens și în
contextul mediului de securitate global, Alian ța Nord Atlantică pune un accent
deosebit pe combinarea elementelor militare specifice, tradiționale, dacă le putem
numi așa, a operațiilor de stabilizare și reconstrucție cu cele utilizate în conflictele
recente sau în curs de derulare. Ca un exemplu de n outate în gestionarea situației
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
217 din 238 dintr -un teatru de operații, mai specific cel din Afganistan, menționăm înființarea
echipelor de reconstrucție provinciale (Provincial Reconstruction Team – PRT).
Un alt concept specific operațiilor de stabilizare și recons trucție/stabilitate și
sprijin este cel de abordare globală (cuprinzătoare), termenul utilizat în
documentele NATO fiind cel de Comprehensive Approach. Mijloacele militare,
singure, nu pot asigura o gestionare eficientă a crizei, provocările de securitate de
astăzi necesitând un spectru larg de cooperare între organizațiile civile și cele
militare, precum și o strânsă coordonare între varietatea actorilor implicați în
operațiile de stabilitate și de sprijin. Evoluțiile din teatrele de operații din ultima
perioadă au reiterat necesitatea unei abordări globale din partea comunității
internaționale.
Forțele militare, și în special cele de geniu și organizațiile civile, trebuie să
planifice împreună acțiunile care implică o participare comună, să opereze în
moduri complementare și se sprijin reciproc. O astfel de abordare globală este o
parte esențială a transformării NATO în domeniul gestionării situațiilor de criză, și
acest lucru se regăsește în noul Concept Strategic100, aprobat în cadrul Summit -ul
de la Lisab ona, desfășurat în noiembrie 2010 și în noua Concepție de
„Transformare a armei geniu și obiectivele pentru anul 2020 în NATO ”.
Experiența acumulată din operațiile NATO, a demonstrat că o coordonare cu
un spectru larg de actori din partea comunității inte rnaționale, atât militare cât și
civile, este esențială pentru îndeplinirea obiectivelor cheie în operațiile de
stabilizare și reconstrucție/stabilitate și sprijin .
Necesitatea de a promova o abordare globală nu se aplică numai operațiilor
de stabilizare și reconstrucție/stabilitate și sprijin , ci și într -un spectru mai larg, la
multe dintre eforturile NATO de a face față provocărilor de securitate ale secolului
XXI, cum ar fi: lupta împotriva terorismului, îmbunătățirea securității energetice,
prevenirea proliferării armelor și a materialelor periculoase, protejarea împotriva
atacurilor cibernetice și lupta împotriva pirateriei.
100 Conceptul Strategic al NATO , 2010.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
218 din 238 În concluzie, pe baza studiilor de caz, analizând planificarea, organizarea și
executarea celor mai importante misiuni ale sprij inului de geniu pentru operațiile
de stabilizare și reconstrucție, constatăm că pe timpul desfășurării misiunilor,
geniștii au asigurat mobilitatea forțelor coaliției și a populației civile,
contramobilitatea insurgenților, refacerea utilităților și protec ția forțelor în teren,
precum și misiuni de colectare și distrugere a subdepozitelor de muniție și
armament și a elementelor de muniție neexplodată.
Înainte de retragerea trupelor de geniu din Irak (2006 -2007), majoritatea
acțiunilor genistice s -a desfășu rat împreună cu forțele din armata irakiană nou
formată, cu scopul ca acestea să preia treptat toate misiunile genistice. Această
operație complexă desfășurată în Irak a constituit un bun prilej de a demonstra
capacitățile de intervenție a forțelor de geni u, executarea cu succes a unei game
variate de misiuni și dezvoltarea de noi concepte și proceduri necesare rezolvării
unor situații neprevăzute.
În urma demersului științific efectuat în cadrul tezei de doctorat, dorim să
facem unele propuneri, axate pe probleme doctrinare, de perfecționare a pregătirii
cadrelor, de învățământ (educație) și de modernizarea a structuri organizatorice.
În domeniul doctrinar și al regulamentelor operative (de luptă)
În lucrarea de față ne -am propus să întreprindem o serie de investigații
științifice, referitoare la definirea conceptelor privind operațiile de stabilizare și
reconstrucție/stabilitate și sprijin , precum și cu privire la clarificarea și
fundamentarea acestora în doctrina armatei noastre, regulamentelor și manuale lor
elaborate de categoriile de forțe ale armatei. Este necesar ca la nivelul Armatei
României să fie elaborată doctrina operațiilor de stabilizare și
reconstrucție/stabilitate și sprijin. După elaborarea acestei doctrine este necesar ca
la nivelul fiecăre i arme, în concordanță cu cerințele și standardele Alianței, să fie
elaborate și actualizate regulamente, manuale programe de pregătire care să
îndrume realizarea programelor de instruire pentru misiune înainte de participarea
la operații, precum și de reî mprospătare a cunoștințelor pe timpul derulării
acestora.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
219 din 238 De asemenea, ne propunem să continuăm investigații științifice, referitoare
la conceptele de mobilitate și contramobilitate și fundamentarea acestora întru -un
regulament, manual elaborat la nivelul Armatei României care să fie
atotcuprinzător pentru toate de categoriile de forțe ale armatei, toate tipurile de
operații și la toate nivelurile.
Se impune actualizarea conceptelor din Manualul sprijinului de geniu în
operațiile de nivel tactic, regulamen tele și manualele din punct de vedere al
planificării sprijinului de geniu și executarea misiunilor de geniu în operațiile de
stabilizare și reconstrucție/stabilitate și sprijin.
Elaborarea de manuale și proceduri în domeniul deminării rutelor de
deplasar e (conceptul route clearace), deminarea podurilor pregătite pentru
distrugere și participarea la misiuni de reconstrucție. Pe plan național este necesară
elaborarea unor proceduri genistice specifice operațiuniilor de stabilizare și
reconstrucție, având în vedere caracterul diferit al acestora față de misiunile clasice
de sprijin genistic.
De asemenea, considerăm că este necesar să definim într -o abordare
complexă obiectivele și caracteristicile operațiilor de stabilizare și
reconstrucție/stabilitate și spr ijin, ca punct de plecare în demersurile științifice
ulterioare ce se vor întreprinde pentru dezvoltarea temei tezei de doctorat alese de
noi.
Vom prezenta și comenta o serie de idei și concepte, care sunt întâlnite tot
mai des în publicațiile militare de specialitate și, respectiv, doctrinele militare
acționale ale diferitelor state și coaliții, cu privire la modul în care interesele și
obiectivele politice delimitează principiile operațiilor de stabilizare și
reconstrucție/stabilitate și sprijin.
În urma participării forțelor militare românești la misiuni în teatrele de
operații și ținând cont de importanța spațiului în succesul acțiunilor militare
considerăm că este necesar revizuirea și completarea cadrului conceptual, referitor
la teatrele de operații ș i angajarea forțelor, prin implementarea noilor concepte
NATO adoptate sau dobândite în urma experiențelor acumulate.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
220 din 238 Apreciem că revizuirea și completarea cadrului conceptual să se realizeze în
următoarele direcții: elaborarea unor instrucțiuni, publicaț ii care să implementeze
și să detalieze organizarea, comanda, controlul și repartizarea resurselor în cadrul
teatrelor de acțiuni militare multinaționale în conformitate cu noile concepte ale
NATO și din țările membre ale Alianței; analizarea din punct de vedere a
organizării teatrelor de acțiuni militare în funcție de tipul acțiunii militare;
implementarea lecțiilor învățate referitoare la organizarea teatrelor de operații în
urma participării forțelor militare românești la misiuni în teatrele de operații
multinaționale.
Perfecționarea pregătirii profesionale
Elaborarea planurilor de pregătire și actualizarea acestora în concordanță cu
lecțiile indentificate, învațate propuse prin teza de doctorat și în funcție de
acceptarea acestora introduse într -o lucrar e de lecții învățate și care să producă
efecte.
Pe timpul operației de stabilizare, structurile de geniu au sprijinit unitățile de
infanterie și blindate în acțiunile desfășurate într -un mediu urban pentru executarea
breșelor prin diferite obstacole. Struc turilor de geniu nu sunt pregătite și dotate
pentru acest tip de misiune, fiind necesară redimensionarea planurilor de pregătire
în acest sens și dezvoltarea poligoanelor pentru marcarea mediului urban.
Considerăm că în domeniul sprijinului de geniu este necesar să fie mai mult
atrași în sfera pregătirii profesionale a cadrelor de specialitate, ofițeri cu experiență
în teatrele de acțiuni militare (comandanți, șefi de state majore, observatori, ofițeri
de legătură etc.).
De asemenea, o importanță aparte t rebuie acordată pregătirii selective a
ofițerilor tineri, dornici de afirmare, pe baza unor planuri complexe și cu o
structură modulară, cunoștințele de bază fiind direcționate pe sprijinul de arme în
principalele operații de luptă, intermediare, de stabil izare și reconstrucție/stabilitate
și sprijin.
Este impetuos necesar să se acorde o mai mare atenție sprijinului de geniu,
să se cunoască importanța în operațiile de stabilizare și reconstrucție/stabilitate și
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
221 din 238 sprijin, fiind necesară acordarea unei importa nțe mai mare tematicii din acest
domeniu în pregătirea generală și de specialitate a personalului.
Participarea structurilor de geniu și militarilor geniști la misiuni de
stabilizare și reconstrucție/stabilitate și sprijin este o oportunitate pentru pregă tirea
acestora în condiții reale și posibilitatea de verificare și evaluare a capabilităților
genistice avute la dispozitie.
În domeniul educației (învățământului)
Analizând studiile de caz și lecțiile învățate în urma desfașurării misiunilor
de mobilitate și contramobilitate în cadrul operațiilor de stabilizare și
reconstrucție/stabilitate și sprijin am constatat că este un deficit mare de specialiști
de geniu/ingineri în realizarea proiectelor și lucrărilor de drumuri, poduri și în
domeniul coordonării co ntractorilor civili, situație ce impune reluarea pregătirii
acestor specialiști în academiile de profil și școlile de aplicații.
În domeniul transformării structurale și înzestrării
Considerăm că este necesar să abordăm constituirea la nivelul Armatei
Rom âniei un departament care să planifice, organizeze și să gestioneze
transformările permanente din punct de vedere conceptual, structural și acțional,
care trebuie să aibă loc la nivelul Armatei României.
Pentru realizarea misiunilor specifice de mobilitat e și contramobilitate de
către structurile de geniu naționale în context aliat este necesară dezvoltarea,
demensionare și modernizarea structurilor de geniu în vederea realizării
interoperabilității cu structuri similare NATO, iar pe baza informațiilor din teza
de doctorat să se poată elabora o concepție de transformare armei geniu pe termen
mediu și lung.
În domeniul înzestrării considerăm că este necesar să fie făcute eforturi
financiare și de cercetare importante pentru dotarea acestora cu muniții și mat eriale
de ultimă generație, tehnică multifuncțională și policarburantă, echipamente care să
asigure efecte multiple asupra adversarului.
În concluzie, tematica tezei de doctorat este complexă, de mare actualitate și
care necesită aprofundată în vederea apl icării concluziilor și propunerilor reieșite.
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
222 din 238
LISTA ABREVIERILOR
SEMNIFICAȚIA
ENGLEZĂ ROMÂNĂ
AO Area of Operation Zonă de operații
AOR Area Of Responsibility Zonă de responsabilitate
CJTF Combined Joint Task Force Forța Multinațională Întrunită
CP Command Post Post/punct de comandă
CZ Combat Zone Zonă de luptă
DP Decision Point Punct de decizie
DS Direct Support Sprijin direct
FRAGO FRAGmentary Order Ordin fragmentar
IFOR Implementation Force Forța de implementare
JFC Joint Force Commander Comandant al forțelor întrunite
JTF Joint Task Force Structură de forțe întrunite
METL Mision Essential Tasks List Lista cu Cerințele Esențiale ale
Misiunii (LCEM)
NATO North Atlantic Treaty
Organization Organizație a Tratatului Nord
Atlantic
NRF NATO Response Forces Forța de Răspuns NATO
NEO Noncombatant Evacuation
Operations Operații de evacuare a
necombatanților/civililor
NGO Non-Government Organization Organizație neguvernamentală
ONU United Nations Organization Organizația Națiunilor Unite
OPLAN Operation PLAN Plan de operații
ROE Rules Of Engagement Reguli de angajare
SFOR Stabilisation Force Forța de stabilizare
SOFs Special Operation Forces Forțe pentru Operații Speciale
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
223 din 238 SEMNIFICAȚIA
ENGLEZĂ ROMÂNĂ
SOP Standing Operating Procedure Procedură de acțiune/operare în
vigoare/permanente
TOC Tactical Operation Center Centru de operații tactice
UAV Unmanned Aerial Vehicle Avion fără pilot
ZOS Zone of Separation Zonă de separare
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
224 din 238
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
1. Legi și acte normative
1. * * * Constituția României, Monito rul Oficial al
României, partea I, anul 171 (XV), nr.767 din
31.10.2003, Bucureșt i
2. * * * Legea nr. 45/1994privind apărarea națională a
României, Monitorul Oficial al României, partea I,
nr.172/1994 , modificat [ cu Legea 58/2011
3. * * * Strategia de securitate națională a României ,
București, 2007
4. * * * Carta Albă a Apărării , București, 2015
5. * * * Strategia Militară a României ,SMG, București, 2012
6. * * * Strategia națională de apărare a țării pentru
perioada 2015 – 2019, Monitorul Oficial a l
României, nr. 450 din 23.06.2015
7. * * * Strategia de transformare a Armatei României ,
București, 2007
2. Doctrine, regulamente, manuale, instrucțiuni
8. * * * AAP -6 (ed.2015), NATO Glossary of Terms and
Definitions (English and French) , NATO HQ,
Brussels, 2015
9. * * * AJP- 01(ed.D) , Allied Joint Doctrine , NATO HQ,
Brussels, 2010
10. * * * ATP -52(ed.B) Land Force Military Engineer
Doctrine , NATO HQ, Brussels, 2008
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
225 din 238 11. * * * AJP-3 (ed.B), Allied Joint Doctrine for the Conduct
of Operations , NATO H Q, Brussels, 2011
12. * * * AJP-3.2 (ed.A,ver.1), Allied Joint Doctrine for Land
Operations , NATO HQ, Brussels, 2016
13 *** AJP-3.12 (ed.B,ver.1), Allied Joint Doctrine for
Military Engineering, NATO HQ, Brussels, 2014
14. * * * F.T.-1, Doctrina operați ilor Forțelor Terestre,
București, 2006
15. G.-1, Doctrina Sprijinului de Geniu în Opera țiile
Întrunite, Bucure ști, 2016
16. * * * F.T.-2, Manualul activită ții de stat major a
comandamentelor din Forțele Terestre în opera ții,
București, 2012
17. * * * F.T.-3, Manualul de tactică generală a Forțelor
Terestre, București, 2006
18. * * * S.M.F.T. – 63, Concepția de comandă și control a
Comandamentului Forțelor Terestre , București, 2005
19. * * * F.T.-9, Manualul Sprijinului de Geniu în Opera țiile
Fortelor Terestre , Bucure ști, 2007
20. * * * F.M. 3 -0, Operations – Doctrina operațiilor For țelor
Terestre ale SUA, 2008
21. * * * F.M. 3 -07, Stability Operations and Support
Operations , Doctrina operațiilor For țelor Terestre ale
SUA, 2003
22. * * * FM 6 -0, Mission Command:Command and Control
of Army Forces , Department of the Army,
Washington, DC, 2003
23. F.M. 90 -7, Combined Arms Obstacle Integration ,
Department of the Army, Washington, DC, 2003
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
226 din 238 24. * * * SMG – 64, F.T. – 1, Doctrina operațiilor Forțelor
Terestre , București, 2006
25. * * * SMG/P.F. -3, Doctrina pentru operații întrunite a
Armatei Romaniei , București, 2014
26. * * * SMG/P.F. -5, Doctrina planific ării operaționale în
Armata Romaniei , București, 2008
27. F.T./G.1 Manualul pentru Lupt ă al Briga zii de
Geniu, Bucure ști, 2005
28. F.T./G. -2 Manualul pentru Lupt ă al Batalionulu i de
Geniu, R âmnicu V âlcea, 2005
29. F.T./G. -6.1, Manualul pentru Lupt ă al Companiei
Geniu Luptă, R âmnicu V âlcea, 2005
30. F.T./G. -5.1 Manualul pentru Lupt ă al Grupelor d e
Geniu cu Sarcini în Sprijinul Mobilit ății, R âmnicu
Vâlcea, 2007
31. F.T./G. -5.1, Manualul pentru Lupt ă al Grupelor de
Geniu cu Sarcini în Sprijinul Contram obilității,
Râmnicu V âlcea, 2007
3. Lucrări de autori
32. Adams James Următorul, Ultimul război mondial , Editu ra Antet,
1998
33. Adams James Risk, UCL Press, London, 1996
34. Dan Ghica Radu ,
Emil Victor Chețe,
Aurelian Rațiu Transformarea militară, Editura Centrului Tehnic,
București , 2010
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
227 din 238 35. Bădălan E.,
Frunzeti T. Asimetria și idiosincrasia în acțiunile militare ,
Centrul Tehnic -Editor ial al Armatei, București, 2004
36. Bădălan E. Concepte strategice și operative de actualitate ,
Centrul Tehnic -Editorial al Armatei, București, 2004
37. Begarie Herve –
Coutau, Tratat de strategie , București, Edit ura U.N.Ap.
„Carol I”, Bucureș ti, 2006
38. Frunzeti Teodor Operații de stabilitate , Editura Editura U.N .Ap.
„Carol I”, București, 2006
39. Geraldi, Mark Interview by Major Patrick Howell , Fort
Leavenworth, KS, 2006
40. Grad Vasile,
Mureșan Mircea Tehnol ogiile de vârf și domeniul militar , Ed itura
Militară, București, 1995
41. Grecu Petre Amenajarea genistică în acțiunile militare , Editura
Ars Docendi, București, 2002
42. Grecu Petre
Dinu Valentin Componenta genistică în acțiunile militare , Editura
U.N.A p, 2005
43. James N. R. The US Army Corps of Engineer in Stabililty
Operations , Fort Leavenworth, Kansas, 2008
44. Kernan W.F. Perspectives for 21st Century Challenges ,
prezentation to National War College , 13.04.2001
45. Latham Andrew Re-imaging War fare: The Revolution in Military
Affairs , C. A. Snyder, Contemporary Security and
Strategy , Londra, Macmillan, 1999
46. Mureșan Mircea,
Văduva Gheorghe Războiul viitorului, viitorul războiului , Editura
Editura U.N.Ap.„Carol I”, București, 2003
47. Mîndr u M. Acțiuni militare altele decât războiul , în Tratat de
Știință Militară, vol.I, Ed itura Militară, București,
2001
48. Paul Vasile Războiul mileniului III , Editura D.B.H., 2000
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
228 din 238 49. Paul Vasile Asimetria strategică , Editura DBH, 2001
50. Pivariu Cornel iu, SUA – IRAK – Forța democrației v/s dictatura forței –
Editura Bren, București , 2004
51. Uhlmann
Richard D. Redefinirea securității , Internațional security, 1983
52. Williams Garland H. Engineering Peace : The Military Role in Post –
Conflict Reconstruc tion. Washington: United States
Institute for Peace Press, 2005
4. Diverse
53. Al Bahrani A. Completed Water Treatment Plant Benefitting 20,000
Iraqis, 2008
54. Ancker J.C.,
Burke M.D. Doctrine for Asymmetric Warfare in Military Review,
July-August 2003
55. Bărbulescu Ionel Caracteristicile principale ale războiului viitor ,
revista I mpact Strategic nr. 3 -4/2003
56. Ioan Doru Apăfăianu Sprijinul de arme în operațiile de stabilitate și de
sprijin, contribuția sprijinului de geniu în aceste
tipuri de oper ații – teză de doctorat, Ed itura UNAp.
„Carol I”, București, 2010
57. Tofan
Mihai Contribuția sprijinului de geniu în operațiile bazate pe efecte –
Teză de doctorat, Ed itura UNAp. „Carol I”, București, 2009
58.
* * * Websters Third New International Dict ionary of the English
Language Unabriged , vol.III, Editura Merriane – Webster, 1993
5. Periodice
59. * * * Buletinul Universității Naționale de Apărare , anii 2003 -2016
60. * * * Gândirea militară românească , anii 2001 -2016
61. * * * Military Review , anii 2000 -2016
62. * * * Revista Forțelor Terestre , anii 2007 -2016
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
229 din 238 6. Mediu de internet
63. * * * www.NATO.int , NATO Strategic Concept, Washington
Summit, 1999
64. * * * http://www.globalsecurity.org/military/ops/allied_force
65. * * * http://es.rice.edu/projects/Poli378/Gulf
66. * * * http://www.aed.usace.army.mil/news/releases.
67. * * * http://www.sigir.mil/reports/pdf/audits/08 -010.pdf.
68. * * * http://www.aed.usace.army.mil/news/releases/07 -08-26-
2r.pdf.
69. * * * http://www.npr.org/templates/story
70. * * * www.cia.gov
71. * * * http://www.whitehouse.gov/omb/legislative
72. * * * L’apreciation du risque militaire , www.stratisc.org .
73. * * * NATO Standardization Office (NSO) Public Web site,
nso.nato.int/nso/
74. * * * Military Engineering Centre of Excellence,
milengcoe.org/Pages/default.aspx
75. * * * Shpora.panweb.com/158/2811
76. * * * arhiva.euractiv.ro/uniunea -europeana/articles
77. * * * www.consilium.europa.eu
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
230 din 238
Anexa nr. 1
FUNCȚII ȘI MISIUNI DE GENIU LA NIVEL NATO101
101 Standard: NATO – AJP-3.12 ALLIED JOINT DOCTRINE FOR MILITARY
ENGINEERING FUNCȚII ȘI MISIUNI DE GENIU
Costrucții, întreținere și reparare
drumuri
Poduri
Cai ferrate
Construcții, întreținere și reparare
căi ferate
Sprijin logistic pentru operații
terestre întrunite
Costrucții, întreținere și reparații
portuare
Protecția mediului
Facilități pentru prizonierii de
război
Facilități pentru refugiați
Construcția bazelor militare
Cercetare de geniu
Construcția, întreținerea și
repararea aerodromurilor GENIU SPRIJIN GENERAL
Mobilitate
Contramobilitate
Menținerea
capacității
Operaționale
Cercetare de geniu GENIU
POGRAFIC TOPOGRAFI GE
OSPAȚIAL
MENȚINEREA
CAPACITĂȚII
OPERAȚIONALE GENIU LUPTĂ
CONTRAMOBILITATE MOBILITATE Obținerea de informații
geospațiale
Administararea bazelor
de date geospațiale
Analiza și vizualizarea
terenului
Diseminarea informațiilor
geospațiale
Copiere digital
Cerecetare de geniu
Căutare baraje, obstacole, mine și
dispozitive explozive improvizate
Operații de deminare
Poduri de asalt
Drumuri
Aero geniu (aerodromuri și
helipaduri)
Cercetare de geniu Amplasarea barajelor,
obstacolelor, minelor
și a dispozitivelor
explozive improvizate
Cercetare de geniu Poziții de luptă
Protecția forței
Mascarea
Cercetarea de geniu
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
231 din 238 Anexa nr. 2
FUNCȚIILE, DOMENIILE ȘI MISIUNILE SPRIJINULUI
DE GENIU ÎN FORȚELE ROMÂNE102
102 F.T.-9, Manualul sprijinului de geniu în operațiile Forț elor Terestre , 2007, anexa 2. Blocarea
drumurilor Mascare
Fortificații SPRIJIN DE GENIU DE LUPTĂ
Contramobilitate Sprijin general
de geniu Mobilitate
Operații
împotriva
minelor
Distrugeri Facilită ți
camparea
trupelor
Poligoane
Protecție
CBRN Drumuri Baraje
explozive și
neexplozive
Treceri MISIUNI
SARCINI FUNCȚIUNI
Menținerea
capacității de
luptă
Operații la contact Operații în afara contactului Sprijin
pentru
aviație Apă/
carburan ți
electricitate EOC
Stații de
îmbarcare/
debarcare SPRIJIN DE GENIU AL FORȚEI
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
232 din 238 Anexa nr.3103
103 JP 3-34 Joint Engineer Operations Figure IV -5.
CERCETAREA DE GENIU ȘI
FUNCȚIILE DE GENIU
Clima, natura terenului, etc.
S
P
R
I
J
I
N
G
E
O
S
P
A
Ț
I
A
L G
E
N
I
U
S
P
R
I
J
I
N
G
E
N
E
R
A
L G
E
N
I
U
L
U
P
T
Ă CAPABILITĂȚI SPECIALE
EVALUAREA MEDIULUI
CERCETAREA MEDIULUI
CERCETAREA TUNELURILOR
CERCETAREA PODURILOR
CLASIFICAREA DRUMURILOR
CERCETAREA CURSURILOR DE APĂ
CERCETAREA DRUMURILOR
CERCE TAREA ZONEI DE ACȚIUNE
CERCETAREA OBSTACOLELOR EVALUARE AERODROMURILOR
EVALUAREA DRUMURILOR
CERCETAREA INFRASTRUCTURII EVALUAREA INFRASTRUCTURII
Hărți,anali za terenului, etc. Capabilități tehnice
Capabilități tactice
CERCETAREA DE GENIU ȘI FUNCȚI ILE DE GENIU
Clima, natura terenului etc.
S
P
R
I
J
I
N
G
E
O
S
P
A
Ț
I
A
L G
E
N
I
U
S
P
R
I
J
I
N
G
E
N
E
R
A
L G
E
N
I
U
L
U
P
T
Ă CAPABILITĂȚI SPECIALE
EVALUAREA MEDIULUI
CERCETAREA MEDIULUI
CERCETAREA TUNELURILOR
CERCETAREA PO DURILOR
CLASIFICAREA DRUMURILOR
CERCETAREA CURSURILOR DE APĂ
CERCETAREA DRUMURILOR
CERCETAREA ZONEI DE ACȚIUNE
CERCETAREA OBSTACOLELOR EVALUARE AERODROMURILOR
EVALUAREA DRUMURILOR
CERCETAREA INFRASTRUCTURII EVALUAREA INFRASTRUCTURII
Hărți,anali za terenulu i etc. Capabilități tehnice
Capabilități tactice
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
233 din 238 Anexa nr.4104
Legendă: culoarea verde – sarcini de geniu care se re găsesc și pe timpul operațiilor de stabilizare și reconstrucție
104 F.T.-9, Manualul sprijinului de geniu în operațiile Forțelor Terestre , 2007 anexa 2 . MISIUNI FUNCȚIILE, DOMENIILE ȘI MISIUNILE SPRIJINULUI DE GENIU ÎN
OPERAȚIILE DE STABILIZARE ȘI RECONSTRUCȚIE
Blocarea
drumurilor Lucrări
inducere în
eroare
Fortificații SPRIJIN DE GENIU DE LUPTĂ
Contramobilitate Sprijin geniu
general
de geniu Mobilitate
Operații
împotriva
minelor
Lucrări
distrugeri Facilită ți
camparea
trupelor
Lucrări de
protec ție a
forței
Sprijin
Protecție
CBRN Amenajarea și
întrețineri
drumuri Obstacole
Treceri SARCINI FUNCȚIUNI
Menținerea
capacității de luptă
Sprijin pentru
aviație Asigurare apă și
electricitate
electricitate EOC /
deminare
Stații de
îmbarcare/
debarcare SPRIJIN DE GENIU AL FORȚEI
Operații de stabilizare și reconstruc ție
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
234 din 238 Anexa nr. 5
CAPABILITĂȚILE SPRIJINULUI DE GENIU
X X La nivelul diviziilor
Subunități
geniu
luptă Subunități
poduri
fixe Subunități
geniu
sprijin
general B.GE .
I I
I I
I I
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
235 din 238 Anexa nr. 6
CAPABILITĂȚILE SPRIJINULUI DE GENIU
La nivelul S.M.F.T.
X
B. Ge. I I I I
I I
I
I
I
I
I
I
Trc.Des.
I
I
I
I
I
Ge.Spr.
I
Gp.Nv.
I
Gp.Nv.
I I
B.Nv.Trc .Flv.
Bg. Ge.
B. Ge. B. Ge. B. Ge.
Aprov. cu
apă
I
C-ții pe
orizontală
I
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
236 din 238 Anexa nr.7
ASIGURAREA SARCINILOR DE SPRIJIN DE GENIU LA NIVEL
OPERATIV
MOBILITATE
CONTRAMOBILITATE 9 subunități de treceri
1 Compani e geniu sprijin
general /B.Nv.Trc.Flv.
. . 3 Companii gen iu luptă
. .
2 Companie geniu sprijin
general /B. Ge. GENIU SPRIJIN
GENERAL
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
237 din 238 Anexa nr.8
PROPUNEREA D E ORGANIZARE GENERALĂ
A STRUCTURII SPECIALIZATE DE GENIU
ȘEFUL
STRUCTURII
ELEMENTUL
DE RESURSE
ȘI
INFRASTRUCTURA
DE GENIU ELEMENTUL
DE PLANIFICARE
ELEMENTUL
DE OPERAȚII ELEMENTUL
DE INFORMAȚII
CELULA
EOD
NECLASIFICAT
NEC LASIFICAT
238 din 238 Anexa nr. 9
FAZELE PROCESULUI DE PALNIFICARE AL SP RIJINULUI DE GENIU
LA NIVEL OPERATIV105
agină albă
105 Manualul de planificare al operațiilor , București, 2011. Orientările
pentru
planificare Ordin de avertizare
strategic/preliminar Faza 1
Cunoașterea situației
Faza 2
Evaluarea militar –
strategică Nivel strategic
SMG
Nivel operativ
CCOp/GFI
Faza 1
Cunoașterea situației
Faza 3
Opțiunile militare de
răspuns (MRO)
Faza 4a
Elaborarea Concepției
militar -strategice
Faza 4b
Elaborarea Planului
militar -strategic
Faza 5
Executarea
Evaluarea campaniei/operației/
revederea PMS
Faza 6
Tranziția Faza 2
Estimarea la nivel
operativ și evaluarea
opțiunilor
Faza 5
Executarea
Evaluarea
campaniei/operației/
revederea OPLAN
Faza 4b
Elaborarea Planului
de operații (OPLAN) Faza 4a
Elaborarea Concepției
operației (CONOPS) Faza 3
Orientarea
Propunerile de la
nivel operativ
Dispoziția de planifica re
strategică
CONOPS
Planul militar -strategic
OPLAN Evaluarea militar
strategică
Dispoziția
de planificare
strategică Concepția
acțiunii
Planul de
acțiune
Orientările
pentru
planificare Proiect MRO
Concepția militar strategică
Evaluarea la
nivel operat iv
Faza 6
Tranziția
Consiliere de la
nivel tactic
Proiect Estimare
Op.
CONOPS
OPLAN
Evaluarea la
nivel tactic Dispoziția de execuție
strategică Ordin de
avertizare/
preliminar
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Nr._______din___________ [616650] (ID: 616650)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.