INTRODUCERE … … Pag. 4 [616544]

CUPRINS

INTRODUCERE ……………………………………… ………… Pag. 4
CAPITOLUL I – INFORMA ȚII GENERAL E PRIVIND
ACTIVITATEA ECONOMICO -FINANCIARĂ A SOCIETĂȚII
S.C. TUR FLAVIOS S.R.L.
1.1. Pezentarea succintă a societății …………………….. ……………. ……..
1.2. Organizarea societății S.C. TUR FLAVIOS S.R.L. și analiza
principalilor concurenți ……………………………………………. ………….
1.3. Evoluția principalilor indicatori economico -financiari ai
societății analizate …………………………….. ………………………….. ……

Pag. 5

Pag. 7

Pag. 10

CAPITOLUL II – ASPECT E TEORETICE PRIVIND
METODOLOGIA ELABORĂRII BILAN ȚULUI DE CĂTRE
S.C. TUR FLAVIOS
S.R.L.
2.1. Reglementări naționale privind metodologi a întocmirii
situațiilor financiare și implicit a bilanțului …………. …………… …..
2.2. Lucrări preliminare și propriu -zise elaborării bilanțului ………..
2.3. Forma și conținutul bilanțului contabil la S.C. TUR FLAVIOS
S.R.L ……. …………………………………………………………. ………………
2.4. Posibile alternative de prezentare a bilanțului contabil ………….

Pag. 13
Pag. 16

Pag. 21
Pag. 27

CONCLUZII ……………………………………… ………………………………. ..
BIBLI OGRAFI E ………………………….. ……………………………………… Pag. 32
Pag. 34
ANEXE ………………………………………………………. ………………………. ..
Pag. 35

4
INTRODUCERE

Întreprinderea privită ca persoană juridică de drept, găsită și sub denumirea de unitate
patrimonială are multiple forme juridice de organizare, constituire, activitate, conducere, dar cu
toate acestea, are o singură formă de reflectare a patrimoniului și a activității sale și anume
contabilitatea.
Astfel, contabilitatea reprezintă rezultatul unui proces istoric, în cadrul abordării
sistematice, prin intermediul căruia s -a ajuns de la simpla tehnică de înregistrare a operațiunilor
comerciale la un mijloc ef icient de înregistrare a operațiunilor comerciale la un mijloc eficient de
înregistrare, control și de gestiune a afacerilor.
Această lucrare este întocmită pe baza legislației în vigoare, respectiv: Legea contabilității
nr. 82/1991 cu modificările și comp letările ulterioare, Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr.
1802/2014 intrat în vigoare în data de 1 ianuarie 2015, legislația în vigoare până la data elaborării
prezentei lucrări, lucrări de specialitate, precum și în baza documentării mele realizate în cadrul
S.C. TUR FLAVIOS S.R.L., al cărei obiect de activitate este comerțul cu amănuntul prin
standuri, chioșcuri și piețe al altor produse.
Realitatea actuală din domeniul contabilității ne demonstrează că odată cu sporirea și
dezvoltarea gradului de complexitate al economiei de piață se impune asigurarea unor informații
economico – financiare operative și complexe.
Aceste informații economico – financiare ne sunt oferite de bilanțul contabil, care, după
părerea mea, reprezintă unul dintre stâlpii cont abilității în partidă dublă, care ne ajută să creăm
echilibrul necesar între resursele umane și materiale deținute de către noi, să le controlăm și
respectiv, să luăm deciziile necesare .
Bilanțul contabil este o creație a contabilității în partidă dublă ca re asigură o imagine
complexă, clară și fidelă a situației financiare, dar și a rezultatului obținut.
Prezenta lucrare denumită „Reflectarea patrimoniului unei entități economice prin
intermediul bilanțului” este structurată în două capitole cu ajutorul că rora mi -am propus să
evidențiez importanța bilanțului contabil și, de asemenea, să analizez informațiile valorificate în
cadrul societății comerciale TUR FLAVIOS S.R.L., pe parcursul derulării unui exercițiu
financiar.
Privind cele două capitole în mod ind ividual vă pot spune că:
 în primul capitol am prezentat societatea comercială în cadrul căreia mi -am efectuat
studiul de caz, precum și activitatea aconomico – financiară a acesteia văzută prin
intermediul datelor cuprinse în bilanțurile contabile din peri oada 2011 – 2014 ,
reușind astfel să fac o analiză clară a poziției financiare a societății comerciale mai
sus menționate;
 în cel de -al doilea capitol am pus accent pe importanța analizării conținutului
situațiilor financiare ale societății, pe bilanțul con tabil al acesteia, dar și pe forma și
modalitățile de prezentare a bilanțului.

5
CAPITOLUL I

INFORMAȚII GENERALE PRIVIND ACTIVITATEA
ECONOMICO -FINANCIARĂ A SOCIETĂȚII
S.C. TUR FLAVIOS S.R.L

1.1 PREZENTAREA SUCCINTĂ A SOCIETĂȚII

Societatea comercială TUR FLAVIOS este o persoană juridică română, constituită la
cererea asociatului unic, sub formă de societate cu răspundere limitată, înființată în data de 18
octombrie 1993 și înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul
Județean Mehedinți sub numărul J25/1572/18.10.1993.
Sediul social al societății este în Drobeta Turnu Severin, Județul Mehedinți, Strada Walter
Mărăcineanu, Nr.9.
Autorizarea și înregistrarea s -a efectuat la cererea asociatului unic Turturea Valentina,
cetățean ro mân, domiciliată în Drobeta Turnu Severin, Strada Walter Mărăcineanu, Nr.9, Bloc
R8, Scara B, Ap. 2, Județul Mehedinți, care este unicul administrator al societății, având puteri
depline de reprezentare și de administrare a societății.
La data înființării, societatea TUR FLAVIOS S.R.L. s -a înregistrat la Direcția Finanțelor
Publice – Mehedinți ca societate comercială cu răspundere limitată și plătitoare de impozit pe
profit, având atribuit codul unic de înregistrare 4818399.
Capitalul social subscris și văr sat integral la data constituirii societății este de 200 lei,
divizat în 20 părți sociale, cu o valoare nominală de 10 lei/parte socială.
Capitalul social este deținut de către asociatul unic Turturea Valentina, aportul în numerar
la capitalul social este de 100%, reprezentând un număr de 20 părți sociale.
Majorarea capitalului social se poate realiza prin aporturi în natură sau în numerar.
Capitalul social depus este constituit prin aportul în numerar al asociatului unic.
Beneficiile reale și eventualele p ierderi ale societății comerciale vor fi aprobate și suportate
de asociatul unic.
Obligațiile și răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la
mandat și cele prevăzute de Legea nr. 31/1990, modificată și republicată.
Situaț iile financiare anuale sunt întocmite după normele prevăzute de lege. Fiecare exercițiu
financiar începe la 1 ianuarie și se închide la 31 decembrie al fiecărui an calendaristic.
Prin actul constitutiv al societății se menționează la art. 2.1 obiectul prin cipal de activitate.
Astfel, domeniul principal de activitate al societății TUR FLAVIOS S.R.L. este “ comerțul cu
amănuntul prin standuri, chioșcuri și piețe al altor produse ” – cod CAEN 4789.
Această clasă include comerțul cu amănuntul prin intermediul st andurilor sau piețelor al
altor bunuri, cum ar fi:
 cărți;
 aparate de uz casnic ;
 articole electronice de larg consum ;
 jocuri și jucării ;
 covoare și carpete ;
 înregistrări muzicale ;
 înregistrări video etc.

6
Comerțul reprezintă activitatea economică c are constă în valorificarea mărfurilor prin
cumpărarea și vânzarea lor.
Comerțul cu amănuntul (en detail) este o formă de comerț care cuprinde vânzarea prin
magazine a mărfurilor direct consumatorilor.
Noțiunea de comerț cu amănuntul cuprinde toate activit ățile incluse în vânzarea serviciilor
sau produselor direct consumatorilor finali, pentru a fi utilizate în scopuri personale,
necomerciale.
Potrivit lui Philip Kotler, „ orice organizație care practică acest gen de comerț – fie că este
vorba de producători , detailiști sau angrosiști – efectuează comerț cu amănuntul, necontând cum
sunt vândute mărfurile sau serviciile sau serviciile (de către vânzător sau prin poștă, cu ajutorul
telefonului sau prin utilizarea unui automat de vânzare) și nici unde sunt vându te acestea (într –
un magazin, pe stradă sau la domiciliul consumatorului) ”1.
Indiferent de forma sub care este organizat comerțul cu amănuntul,acesta trebuie să asigure
următoarele condiții pentru a fi exercitat:
a) specializarea activității comerciale;
b) conce ntrarea activității comerciale;
c) localizarea comerțului cu amănuntul;
d) gestionarea stocurilor de mărfuri;
e) aspecte psihologice ale vânzării.
Comerțul cu amănuntul este definit de dicționarele de specialitate ca o modalitate de
circulație a mărfurilor, care co nstă în achiziționarea de mărfuri pentru a le revinde utilizatorilor
finali sau consumatorilor.
Societatea comercială TUR FLAVIOS S.R.L. satisface cerințele consumatorilor și
îndeplinește următoarele funcții ale comerțului cu amănuntul:
 achiziționează mărf uri pe care le revinde apoi în cantități mici;
 asigură sortimente de produse dintr -o gamă foarte largă și extrem de complexă;
 asigură prezența unităților sale în zonele locuite de consumatorii finali.
Literatura de specialitate împarte activitatea sectorul ui de comerț cu amănuntul în trei
domenii diferite:
 comerțul alimentar;
 alimentația publică;
 comerțul nealimentar.
În cadrul pieței, societatea comercială analizată, comercializează mărfuri nealimentare,
înregistrând o cerere foarte mare pentru produsel e greu substituibile.
Comerțul cu mărfuri nealimentare reprezintă cel mai important sector din cadrul comerțului
cu amănuntul, deoarece produsele comercializate satisfac cerințele variate ale consumatorilor.
Principala caracteristică a comerțului cu mărfur i nealimentare, constă în utilizarea formelor
și strategiilor variate de comercializare.
Evoluția economiei mondiale, evidențiază că, în toată lumea, comerțul cu amănuntul a
devenit, progresiv, un sector economic foarte dinamic.

1 Philip Kotler – Managementul marketingului,
Editura Teora, București, 2005

7
1. 2 ORGANIZAREA SOCI ETĂȚII S.C. TUR FLAVIOS S.R.L. ȘI
ANALIZA PRINCIPALILOR CONCURENȚI

Organizarea și conducerea societății comerciale presupune cunoașterea detaliată și
permanentă a obiectivelor și resurselor disponibile, a modului de desfășurare a activității și a
factoril or de influență, aceste elemente fiind indispensabile fundamentării științifice a deciziilor.
Activitatea economică a societății comerciale TUR FLAVIOS S.R.L. este administrată și
coordonată de către administratorul societății. Pe lângă aceasta, administra torul are în subordine
directă și activitatea de comercializare și pe cea de transport.
Activitatea de contabilitate care se află în subordinea administratorului nu este organizată în
departament distinct ci este efectuată de către o persoană fizică autori zată în domeniul de
contabilitate. Administratorul societății, prezintă și predă lunar, documentele contabile pr imare
întocmite în cadrul societății , persoanei fizice autorizată în domeniul de contabilitate cu care are
contract de prestări servicii financi ar-contabile . Această persoană efectuează toate raportările
privind activitatea economică a societății comerciale impuse de Legea Contabilității și de Codul
Fiscal, întocmește balanța de verificare și asigură depunerea acestor documente la organele
compete nte.
Evidența contabilă la nivelul societății este organizată în sistem informatizat, programul de
contabilitate fiind achiziționat de la o firmă de profil autorizată.
În conformitate cu legislația în vigoare și cu regulamentul de ordine interioară contabi lă al
societății, anual se face inventarierea bunurilor ce fac parte din patrimoniul societății.
În cadrul societății este adoptat un Regulament de Ordine Interioară, document de bază în
organizarea și funcționarea unei firme. Prin acest act sunt reglement ate drepturile și îndatoririle
tuturor persoanelor care își desfășoară activitatea în cadrul societății.
Abordând sistematic o societate , rezultă existența unui cadru general, ale cărui elemente
componente, prin caracteristicile și legăturile dintre ele, t rebuie să asigure îndeplinirea
funcțiunilor și astfel a obiectivelor entității. În acest sens, fiecărei societăți îi corespunde o
structură generală formată din structura organizatorică și din sectorul social -cultural.
Organizarea structurală reprezintă o componentă de bază a organizării unei entități, aceasta
asigurând „ structura de rezistență” a întregii societăți.
Crearea și perfecționarea structurii organizatorice constituie o formă de exercitare directă a
funcției de organizare a conducerii entității. Realizarea acestei funcții trebuie să asigure
determinarea și gruparea diferitelor activități necesare realizării obiectivelor de bază ale
societății, ca și stabilirea măsurilor ce se impun, utilizând rațional resursele umane, materiale,
informaționale și financiare disponibile.
Prin structură oganizatorică se înțelege ansamblul persoanelor, subdiviziunilor
organizatorice și relațiilor care se stabilesc între acestea în vederea realizării obiectivelor
societății.
Elaborarea unei structuri organizatorice nec esită stabilirea elementelor sale de bază.
Principalele componente care se regăsesc în orice societate,indiferent de specificul activității
acesteia, sunt: postul, funcția, ponderea ierarhică, compartimentul, relațiile dintre compartimente,
nivelurile iera rhice.
Reprezentarea grafică a structurii organizatorice a unei societăți poartă denumirea de
organigramă.

8
Numărul total de angajați din cadrul societății comerciale TUR FLAVIOS S.R.L. este de 10
angaja ți, acesta fiind structurat astfel:
 personal cali ficat: 7
 personal necalificat: 3
Fig. 1.1. Organigrama societății TUR FLAVIOS S.R.L.

Activitatea oricărei societăți este influențată direct de organizațiile externe cu care societatea
are diverse relații de cooperare, inform are, asigurare, control -evaluare etc. Principalele
organizații din mediul extern al societății sunt:
 clienții;
 furnizorii;
 societățile concurente;
 instituțiile statului.
Clienții societății. Succesul unei întreprinderi este condiționat de clienții săi. De aceea este
necesară analiza comportamentului clientului prin identificarea poziției acestuia față de
posibilitățile întreprinderii și prin cunoașterea modului său de a gândi și a acționa.
Furnizorii societății reprezintă partenerii acesteia, de la care se aprovizionează cu materiale,
energie electrică, apă etc.
Relațiile economice ale societății atât cu clienții, cât și cu furnizorii se concretizează în
contracte economice.
Societățile concurente. Competiția este un factor -cheie care trebuie luat în conside rare
înainte ca o societate să se hotărască să pătrundă pe o piață. Din momentul în care firma obține
accesul pe piață, este necesară o analiză continuă a concurenței.
Instituțiile statului sunt reprezentate de inspectoratele teritoriale de muncă casele ju dețene de
pensii și alte drepturi de asigurări sociale, oficiile pentru protecția consumatorilor, administrațiile
financiare, primării, prefecturi, poliție etc.
ADMINISTRATOR

CONTABILITATE
EXTERNALIZATĂ
COMERCIAL
TRANSPORTURI

MAGAZIN 1
MAGAZIN 2

9
În activitatea de comerț pe care o exercită societatea analizată, există o luptă concurențială
acerbă între societățile cu sedii sociale în municipiul Drobeta Turnu – Severin.
Pentru a evidenția locul societății S.C. TUR FLAVIOS S.R.L. în cadrul acestui segment de
activitate s -a analizat indicatorul cifra de afaceri.

Tabelul 1.1. Top 5 competitori din Județul Mehedinți

1. MARYNELLE INTERNATIONAL S.R.L.
Angajați: 8
CUI: 24028866 CA: 695896 RON
2. COSTAS COM S.R.L.
Angajați: 7
CUI: 2449961 CA: 296930 RON
3. AVA COM S.R.L.
Angajați: 1
CUI: 2449848 CA: 81296 RON
4. DAVALYNA COM S.R.L.
Angajați: 2
CUI: 6259188 CA: 65921 RON
5. REFLEX IMPORT EXPORT S.R.L.
Angajați: 1
CUI: 4818097 CA: 48495 RON

Sursa: Risco Servicii Financiare S.R.L.

Fig. 1.2 . Cifra de afaceri

Cifra de afaceri
0100000200000300000400000500000600000700000800000
1 2 3 4 5 6Cifra de
afaceri

Analizând cifra de afaceri a societății comerciale TUR FLAVIOS S.R.L. cu cifra de afaceri
a societăților competitoare din Județul Mehedinți, se observă că S.C. TUR FLAVIOS S.R.L.
înregistrează cea mai mică cifra de afaceri, iar S.C. MARYNELLE INTERNATIONAL S.R.L.
înregistrează o cifră de afaceri în valoare de 695896 RON, aceasta clasându -se pe primul loc în
top-ul celor cinci firme analizate.

10
1.3 EVOLUȚIA PRINCIPALILOR INDICATORI ECONOMICO –
FINANCIARI AI SOCIETĂȚII ANALIZATE

Analiza performanței unei firme (societăți comerciale) are un rol determinant în stabi lirea
strategiei de urmat și aceasta cu atât mai mult în perioada crizei economico – financiare.
Pentru a putea vedea evoluția în timp a societății TUR FLAVIOS S.R.L . s-au folosit datele
din bilanțurile contabile ale societății comerciale dintre anii 2011 și 2014, pentru a se putea
determina principalii indicatori de performan ță economică.
Principalii indicatori de performanță economică realiza ți între anii 2011 și 2014 sunt
reprezenta ți în Tabelul 1.2 ., iar evolu ția în timp a ac estora este redată în figuri le 1.3. – 1.6.

Tabelul 1.2. Principalii indicatori de performanță

2011 2012 2013 2014
Cifră de afaceri
netă
7928
8169
5624
4881
Rezultatul brut
Profit/Pierdere 210 582 368 -447
Rezultatul net
Profit/Pierdere 210 489 200 -595
Marjă profit net 2,65% 5,99% 3,56% -12,19%

Sursa: Bilanțuri – S.C. TUR FLAVIOS S.R.L. – 2011 -2014

Fig. 1.3. Cifra de afaceri netă

0200040006000800010000
2011 2012 2013 2014Cifra de afaceri netă
Cifra de afaceri netă

11
Analizând cifra de afaceri a societății TUR FLAVIOS S.R.L., se observă o evoluție
ascendentă în anul 2012 de 8169 lei față de anul 2011, după care societatea înregistrează o curbă
descendentă, din cauza reducerii cererii de produse comercializate, ajungând la valoarea de 5624
lei în anul 2013 respectiv 4881 lei în anul 2014.

Fig. 1.4. Rezultatul brut Profit/Pierdere

2011 2012 2013 2014
-600-400-2000200400600
2011 2012 2013 2014Rezultatul brut Profit/Pierdere
Rezultatul brut
Profit/Pierdere

Fig. 1.5. Rezultatul net Profit/Pierdere

2011 2012 2013 2014
-600-400-2000200400600
2011 2012 2013 2014Rezultat net Profit/Pierdere
Rezultat net
Profit/Pierdere

12
Profitul net al exerci țiului financiar a crescut în anul 2012 fa ță de 2011 de la 210 lei la 489
lei, o creștere în procente de aproximatix 50%. Î n anul 2013 se constată o diminuare în procente
de aproximativ 60% față de anul 2012 și o scădere de doar 10 lei comparativ cu anul 2011 , iar în
anul 2014 firma înregistrază o pierdere de 447 lei .

Fig. 1.6. Marja profitului net

Marja profitului net este foarte scăzută comparativ cu industria din care face parte, ceea ce
indică un risc mare având în vedere că firma poate intra foarte ușor pe pierdere.
Analiza economico -financi ară efectuată la S.C. TUR FLAVIOS S.R.L. a indicat faptul că
majori tatea indicatorilor calculați s -au situat la niveluri cât de c ât bune în primii trei ani analizați,
respectiv în anii 2011, 2012 și 2013, iar în anul 2014 firma a înregistrat o pierdere foarte mare,
ceea ce poate duce la incapacitate a de plată a societății.
Chiar dacă performanțele economice au scăzut în anul 2014 față de anii precedenți,
societatea luptă pentru a ajunge cât mai sus în industria din care face parte.
În concluzie, e voluția cifrei de afaceri a S.C. TUR FLAVIOS S.R.L. este mult mai slabă
decât cea a industriei din care face parte, ceea ce indică un risc mare având în vedere că
societatea nu reușește să urmeze tendința de dezvoltare a segmentului din care face parte.

13
CAPITOLUL II
ASPECTE TEORETICE PRIVIND METODOLOGIA
ELABORĂRII BILANȚULUI DE CĂTRE
S.C. TUR FLAVIOS S.R.L.

2.1. REGLEMENTĂRI NAȚIONALE PRIVIND METODOLOGIA
ÎNTOCMIRII SITUAȚIILOR FINANCIARE ȘI IMPLICIT A BILANȚULUI

„Dezvoltarea sistemului contabil în România se realizează în strânsă legătură cu tendințele
ce se manifestă pe plan european și internațional, urmărindu -se permanent eliminare a
elementelor de originalitate în tratamentul contabil al operațiunilor economice ”2.
Conducerea eficientă a activității oricărei unități patrimoniale și cunoașterea rezultatelor
obținute, inclusiv a aspectelor legate de rezultatele finale sunt posibile în activitatea curentă prin
analiza datelor asigurate de evidența economică, în cadul căreia locul cel mai impotant îl ocupă
evidența contabilă. Această cerință se poate realiza numai prin analiza informațiilor pe care le
oferă situațiile financiare anuale.
Așadar, pentru a putea satisface necesitățile conducerii unităților patrimoniale,
contabilitatea a fost confruntată cu necesitatea de a elabora un procedeu propriu de generalizare
și sintetizare a datelor, ceea ce a implicat și elaborarea unui instrument c orespunzător și anume
situațiile financiare anuale.
Orice agent economic care își desfășoară activitatea pe teritoriul României trebuie să
prezinte situația patrimoniului și a rezultatelor activității fiecărui exercițiu financiar, ca începe la
1 ianuarie ș i se încheie la 31 decembrie.
Acest obiectiv se realizează cu ajutorul situațiilor financiare anuale, care trebuie să ofere o
imagine fidelă a poziției financiare, performanței, modificărilor capitalurilor proprii și fluxurilor
de trezorerie ale societății pentru respectivul exercițiu financiar.
Situațiile financiare anuale reprezintă un instrument contabil de mare importanță în procesul
conducerii, fiind necesare atât pentru fundamentarea deciziilor privind alocarea, finanțarea,
utilizarea și recuperarea f ondurilor, organizarea controlului asupra realizării hotărârilor luate, dar
și pentru stabilirea unor răspunderi, unor drepturi, obligații și cointeresări provenite din
activitatea de gospodărireși dezvoltare a patrimoniului.
Bilanțul contabil este o compo nentă importantă a situațiilor financiare anuale. El apare ca
instrument contabil, ce reflectă patrimoniul unității și rezultatele activității desfășurate în cursul
unui exercițiu financiar. Cu timpul noțiunea s -a extins utilizându -se în limbaj curent înt r-un sens
larg, fiind definit ca „ inventar al activului și pasivului unei întreprinderi sau al unei activități
financiare pentru o anumită perioadă de timp ”3.
Bilanțul a pătruns în lumea teoriei și practicii economice ca un model de sintetizare și
expresie bănească la un moment dat a relațiilor de echilibru dintre activul și pasivul
patrimoniului, privit în totalitatea și structuralitatea sa.
Conceperea situațiilor financiare anuale ca model de calcul și descriere a situației
patrimoniului reprezintă accepț iunea cea mai des întâlnită în literatura de specialitate.

2 Doinea O. – Situațiile financiare anuale – Teorie și metodologie națională ,
Editura Universitaria, Crai ova, 2005
3 *** Dicționarul explicativ al limbii române ,
Editura Univers Enciclopedic Gold, București, 2009

14
Ca instrument de lucru, situațiile financiare anuale sunt documente de sinteză cu ajutorul
cărora pot fi prezentate într -o structură dorită sau impusă de reglementările contabile, activele și
pasiv ele patrimoniale.
„Situațiile financiare în sistem național de raportare cuprind 5 elemente:
 bilanț contabil;
 contul de profit și pierdere;
 situația modificărilor capitalului propriu;
 situația fluxurilor de trezorerie;
 politici contabile și note explicati ve”4
Dezvoltarea societăților, diversificarea diferiților utilizatori, precum și perceperea regulată a
dividendelor de către investitori, stabilirea indicatorilor macroeconomici necesari statisticilor
macroeconomice pentru analiza funcționării economiei na ționale, au conturat numeroase principii
care își aduc aportul în proiectarea și construirea situațiilor financiare anuale.
„Elementele prezentate în situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare
anuale consolidate sunt recunoscute și evaluate în conformitate cu principiile generale prevăzute
de reglementările contabile ”5.
Conform OMFP Nr. 1802/2014 evaluarea posturilor situațiilor financiare anuale se
efectuează în conformitate cu următoarele principii:
1. Principiul continuității activit ății – presupune că persoana juridică își continuă
funcționarea în mod normal, într -un viitor previzibil, fără a intra în stare de lichidare sau reducere
semnificativă a activității. În cazul în care situațiile financiare anuale simplificate nu sunt
întocm ite pe baza principiului continuității, această informație trebuie prezentată împreună cu
explicații privind modul de întocmire a acestora și motivele care au stat la baza deciziei conform
căreia persoana juridică nu își mai poate continua activitatea.
2. Principiul permanenței metodelor – presupune continuitatea aplicării acelorași
reguli și norme privind evaluarea, înregistrarea în contabilitate și prezentarea elementelor de activ
și de pasiv și a rezultatelor, asigurând comparabilitatea în timp a informați ilor contabile.
3. Principiul prudenței – asigură, prin posibilitatea constituirii provizioanelor,
favorizarea autofinanțării și protecția juridică a proprietarului viitor prin evitarea suportării unei
cheltuieli a proprietarului prezent. Conform standardelor internaționale, prudența este un act de
precauție de care trebuie să se țină seama în întocmirea situațiilor financiare pentru a se evita
prezentarea unei situații financiare, unui profit net care să fie supraevaluat.
4. Principiul independenței exercițiulu i – se vor lua în considerare toate veniturile și
cheltuielile corespunzătoare exercițiului financiar pentru care se face raportarea, fără a se ține
seama de data încasării sumelor sau a efectuării plăților.
5. Principiul evaluării separate a elementelor de a ctiv și pasiv – în vederea stabilirii
valorii totale corespuntătoare unei poziții din bilanț, se va determina separat valoarea aferentă
fiecărui element individual de activ sau de pasiv.
6. Principiul intangibilității bilanțului de deschidere impune ca bilanț ul de deschidere
a unui exercițiu să corespundă bilanțului de închidere a exercițiului precedent.
Respectarea intangibilității bilanțului de deschidere vizează principiul patrimonialității
bilanțului, conceptul juridic, precum și corecta informare a utili zatorilor. Încercând să evite
pierderea de informații de la un exercițiu la altul, se creează legătura între continuitate și
independența exercițiului.

4 Doinea O. – Situațiile financiare anuale – Teorie și metodologie națională ,
Editura Universitaria, Craiova, 2005
5 *** OMFP Nr. 1802/2014 – Noile reglementări contabile
Editura Best Publishing România, 2015

15
Intangibilitatea bilanțului de deschidere constituie puntea de legătură între două exerciții
consecutiv e, stopând scurgerile de informații care aduc atingere integrității patrimoniului.
7. Principiul necompensării elementelor de activ cu elementele de pasiv este aplicabil
la:
a) prezentarea creanțelor și datoriilor comerciale, nefiind admisă compensarea acestora
în cadrul bilanțului, având ca rațiune faptul că, în caz de faliment, creanțele și
datoriile se tratează în mod diferit;
b) prezentarea separată de celelalte tranzacții a avansurilor acordate furnizorilor sau
primite de la clienți;
c) prezentarea conturilor de t rezorerie astfel încât conturile de la bancă cu sold debitor
vor fi incluse în activ, în timp ce cele cu sold creditor vor fi înscrise în pasiv;
d) aplicarea costului istoric, adică valoarea la care bunurile patrimoniale sunt
evidențiate, eventualele deprecie ri nefiind operate decât în situația unor reevaluări;
e) aplicarea principiului prudenței, care impune contabilizarea distinctă a minusurilor
de valoare, fiind interzisă compensarea cu plusurile de valoare.
8. Principiul prevalenței economicului asupra juridicul ui determină identitatea
documentelor de sinteză și raportare statistică din sistemul contabil anglo -saxon, fiind acceptat
într-o nuanțare slabă de sistemul contabil continental.
Potrivit sistemului contabil anglo -saxon, acest principiu înseamnă un anumit mod de
recunoaștere, de constatare a elementelor de activ și a datoriilor și anume: calitate de a genera
avantaje viitoare (la active) și apartenența riscului de nerealizare (la datorii).
9. Principiul pragului de semnificație face referire nu numai la prezen tarea
documentelor de sinteză și raportare contabilă, dar și la întocmirea acestora. Importanța relativă
constituie fundamentul imaginii fidele atât în bilanț, în contul de profit și pierdere, dar mai ales
este una din rațiunile existenței notelor explicat ive.
În România prin Regulamentul de aplicare a Legii contabilității este recunoscută imaginea
fidelă, ca rezultat al respectării și aplicării cu bună credință a regulilor. Imaginea fidelă implică,
alături de respectarea principiului conformității cu regul ile și respectarea principiului sincerității.
Sinceritatea completează conformitatea și presupune buna credință în prezentarea
informațiilor către utilizatori, precum și profesionalismul contabilului în aplicarea corectă a
normelor contabile, dacă este caz ul, oferirea unor detalii în notele explicative.
Conformitatea și sinceritatea dau situațiilor financiare anuale calitatea de document
opozabil terților, fiscalității, calitatea de probă în justiție. Nerespectarea principiului conformității
și sincerității determină auditorul să sancționeze unitatea în raportul întocmit prin exprimarea
unei opinii „contabilitate neconformă cu regulile”.
În practică, importanța relativă se traduce prin faptul că orice element cu valoare
semnificativă, a cărei informare către utilizatori afectează judecățile și deciziile acestora, trebuie
menționat separat în cadrul situațiilor financiare anuale. Astfel, vor fi evidențiate acele informații
economice și financiare al căror cost de prelucrare și transmitere nu depășește valoarea
informației. Cu alte cuvinte, vor fi reflectate informațiile relevante, a căror importanță este
analizată în termeni de valoare comparativă și în termeni de calitate, ținând cont de natura
informației.
Aplicarea principiului are ca scop simplificarea proc esului întocmirii situațiilor financiare
anuale, dar în același timp simplificarea trebuie făcută cu atenție. Sfera aplicării importanței
relative implică referiri atât la structura conturilor anuale, cât și la întinderea și interpretarea
principiilor: cos tului istoric, necompensării, continuității activității. Aprecierea defectuoasă a
importanței relative determină extinderea factorilor de risc.

16
2.2. LUCRĂRI PRELIMINARE ȘI PROPRIU – ZISE ELABORĂRII
BILANȚULUI

Întocmirea situațiilor financiare reprezintă o activitate complexă, orientată în scopul
determinării indicatorilor economico -financiari cu caracter rezultativ și pentru a cărei realizare
sunt necesare o serie de lucrări cu caracter premergător sau preliminar, lucrări care se efectuează
într-o anumită succesiune.
Lucrările de încheiere a exercițiului financiar se referă în principal la:
 „verificarea înregistrării corecte în conturi a tuturor operațiilor;
 verificarea concordanței dintre contabilitate și evidența operativă, dintre
contabilitat ea sintetică și cea analitică;
 întocmirea balanței de verificare provizorii înainte de inventariere ;
 inventarierea generală a patrimoniului;
 efectuarea operațiilor de delimitare în timp a cheltuielilor și veniturilor;
 determinarea rezultatului exerciți ului și repartizarea acesuia;
 stabilirea rulajelor lunare în Registrul jurnal și în Cartea mare;
 întocmirea balanței de verificare definitive;
 redactarea și completarea situațiilor financiare anuale ”6.

„Literatura contabilă acordă o deosebită importanț ă lucrărilor de încheiere a exercițiului
și întocmirii situațiilor financiare, concretizate în bilanț, cont de profit și pierdere, situația
fluxurilor de trezorerie, situașia modificărilor capitalului propriu și politici contabile și note
explicative ca do cumente de sinteză și generalizare a datelor contabile care finalizează un
exercițiu financiar”7.
Întocmirea bilanțului și a tuturor celorlalte documente de sinteză reprezintă un proces amplu
în vederea desemnării indicatorilor economico -financiari privind rezultatele obținute și situația
patrimoniului.
Desfățurarea acestui proces se concretizează printr -o suită de lucrări, unele cu caracter
preliminar, iar altele referitoare la întocmirea sau completarea propriu -zisă a bilanțului.
Lucrările preliminare sun t intitulate lucrări contabile de închidere a exercițiului financiar.
La întocmirea bilanțului contabil trebuie parcurse următoarele lucrări premergătoare,
executarea acestora realizându -se succesiv într -o ordine logică:
a) Întocmirea balanței de verificare î nainte de inventariere;
b) Inventarierea generală a patrimoniului;
c) Contabilitatea operațiilor de regularizare privind:
 Diferențele rezultate la inventariere;
 Amortizările;
 Provizioanele pentru deprecieri;
 Provizioanele pentru riscuri și cheltuieli;
 Delimitare a în timp a veniturilor și cheltuielilor.
d) Determinarea rezultatului exercițiului și repartizarea acestuia;
e) Verificarea, certificarea, aprobarea și publicarea bilanțului contabil.

6 Pântea I.P., – Contabilitatea românească armonizată cu Directivele contabile europene,
Bodea Ghe. Editura I ntelcredo, Deva, 2003
7 Doinea O. – Situațiile financiare anuale – Teorie și metodologie națională ,
Editura Universitaria, Craiova, 2005

17
Balanța de verificare (balanța conturilor) este un model de centralizare și v erificare a
corectitudinii și exactității înregistrărilor în conturi. Are o formă tabelară unde sunt prezentate
conturile și sumele aferente. Ea asigură legăturile dintre conturi și bilanț. Prin sistemul centralizat
balanța de verificare oferă informații p rivind atât modificările în structura patrimoniului, cât șe pe
ansamblu.
Balanța de verificare se întocmește înainte de inventarierea patrimoniului, pentru controlul
exactității datelor înregistrate în conturi și pentru centralizarea acestora. Din acest pu nct de
vedere, balanța de verificare pregătește datele necesare comparării soldurilor din inventarul faptic
și inventarul contabil. Astfel, balanța de verificare a conturilor înainte de inventariere poate fi
privită ca un inventar contabil.
Balanța de veri ficare se poate prezenta și ca instrument de verficare a conținutului
soldurilor conturilor, acestea trebuind să reflecte operațiile economice și financiare reale,
consemnate de documentele justificative și înregistrate conform normelor metodologice de
utilizare a conturilor.
Controlul exactității datelor înregistrate în conturi evidențiază dacă au fost întocmite
documentele justificative pentru operațiile economice și dacă au fost înregistrate în contabilitate
documentele primare și centralizatoare privind operațiile economice ale întreprinderii care s -au
desfășurat în perioada pentru care este întocmit bilanțul.
Inventarierea este operația de constatare faptică a existenței și stării elementelor
patrimoniale sub aspect cantitativ și calitativ. Cu această o cazie elementele patrimoniale se
evaluează la valoarea actuală numită și valoare de inventar . Prin inventariere datele contabile se
aduc la situația reală constatată faptic. În acest sens se compară situația scriptică (contabilă) cu
cea faptică (reală), re zultând diferențe cantitative și valorice.
În conformitate cu prevederile Legii 82/1991, societățile comerciale, precum și persoanele
fizice care au calitatea de comerciant, au obligația să efectueze inventarierea generală a
patrimoniului: la începutul act ivității, cel puțin o dată pe an pe parcursul funcționării sale, în
cazul fuzionării, sau încetării activității, precum și în alte situații prevăzute de lege.
Inventarierea reprezintă ansamblul operațiilor prin care se constată existența tuturor
elementelo r de activ și de pasiv, cantitativ și valoric sau numai valoric,după caz, existente în
patrimoniul unității, la data la care aceasta se efectuează.
Inventarierea se efectuează la locurile de existență, de depozitare sau păstrare a bunurilor,
prin numărare, cântărire, măsurare sau prin alte mijloace de determinare a existenței faptice a
acestora.
Inventarierea patrimoniului agenților economici prezintă o importanță deosebită și anume:
 inventarierea este punctul de plecare la unitățile nou înființate concomit ent, folosind
la deschiderea și organizarea contabilității, la evaluarea elementelor patrimoniale ce
constituie aportul în natură;
 inventarierea permite cunoașterea corectitudinii gestionării mijloacelor materiale și
bănești, descoperind eventualele degrad ări, risipe , lipsuri, sustrageri, furturi,
delapidări și stabilirea răspunderilor celor vinovați și luarea măsurilor de recuperare
a prejudiciilor;
 inventarierea permite stabilirea unor indicatori necesari procesului decizional;
 inventarierea contribuie la mobilizarea resurselor interne prin identificarea bunurilor
fără mișcare sau cu mișcare lentă, avariate, degradate.
Prin inventariere se pune față în față situația contabilă cu cea faptică, stabilindu -se
diferențele și se restabilește concordanța.

18
Inven tarierea este o operație complexă și se clasifică din mai multe puncte de vedere:
a) Din punct de vedere al perioadei de timp la care se execută există:
 inventariere anuală;
 inventariere ce se execută la alte intervale de timp.
b) Din punct de vedere al progra mării, există:
 inventariere ordinară – este programată la începutul anului de către
compartimentul financiar contabil;
 inventarierea extraordinară – este executată în afara celor prevăzute în programul
stabilit de compartimentul financiar contabil și anu me: când intervin operații de
predare -primire, când se modifică prețurile bunurilor, când au loc comasări sau
divizări de unități, la cererea unor organe de control, atunci când sunt sesizări
repetate.
c) Din punct de vedere al sferei de cuprindere există:
 inventariere generală, cuprinde întreg patrimoniul agentului economic;
 inventariere parțială, cuprinde un anumit element patrimonial sau o grupă de
elemente (inventarierea gestiunii de materii prime, inventarierea produselor finite,
inventarierea numerarul ui).
d) Din punct de vedere al conținutului economic există:
 inventarierea mijloacelor economice – cuprinde inventarierea mijloacelor fixe, a
materialelor, a obiectelor de inventar, a mărfurilor, a mijloacelor bănești;
 inventarierea mijloacelor circulante î n decontare, cum sunt: clienții, debitorii,
decontările cu acționarii și asociații;
 inventarierea obligațiilor față de bugetul administrației de stat, față de furnizori,
creditori și față de bănci pentru creditele obținute.
Importanța inventarierii în pro cesul decizional, impune cunoașterea conținutului lucrărilor
și etapelor ce trebuie parcurse în efectuarea ei. Din punct de vedere metodologic, etapele
inventarierii sunt aceleași indiferent de specificul activității desfășurate de agentul economic.
Etapel e inventarierii, în ordinea în care se succed sunt:
 pregătirea inventarierii;
 efectuarea inventarierii (inventarierea propriu -zisă);
 evaluarea elementelor inventariate;
 stabilirea diferențelor la inventariere și soluționarea acestora.
Pregătirea in ventarierii se referă la măsurile ce au un caracter organizatoric și contabil și
începe prin constituirea comisiilor de inventariere pe baza deciziei emise și semnate de
conducătorul agentului economic și de șeful compartimentului financiar -contabil.
Din c omisiile de inventariere nu pot face parte gestionarii și contabilii gestiunii supuse
inventarierii.
Efectuarea inventarierii – în cadrul acestei etapecomisia de inventariere se deplasează la
gestiunea supusă inventarierii. În cazul în care sunt mai multe depozite în care se păstrează
aceleași bunuri, inventarierea începe în același timp la toate depozitele sau la un depozit, iar
celelalte se vor sigila.
Constatările se fac în prezența întregii comisii și a gestionarului șe se consemnează într -un
document t ipizat numit „ Listă de inventar ”. Acest document se întocmește pe locuri de
depozitare, pe categorii de bunuri și pe persoane responsabile, specificându -se existentul în etalon
natural și prețul unitar.

19
Lista de inventar este un document în format A4 ca re servește ca:
 document pentru inventarierea elementelor patrimoniale aflate în gestiunea unității;
 document de bază pentru stabilirea lipsurilor și plusurilor de valori materiale și alte
valori;
 document pentru întocmirea registrului inventar;
 document p entru stabilirea provizioanelor pentru deprecieri;
 document centralizator al operațiunilor de inventariere.
Lista de inventariere se arhivează la compartimentul financiar -contabil, iar formatul
acesteia se prezintă în anexe.
Evaluarea elementelor inventari ate
În listele de inventar se completează cantitatea, prețul unitar și valoarea bunurilor
inventariate.
Prețul unitar este în cele mai multe cazuri același cu cel înregistrat, cu ocazia intrării
bunurilor în patrimoniu.
Conform Legii 82/1991 cu modificăril e și completările ulterioare, evaluarea cu ocazia
inventarierii se face astfel:
 bunurile de natura imobilizărilor, stocurile și celelalte bunuri se evaluează la
valoarea actuală, denumită valoare de inventar; creanțele și datoriile se evaluează la
valoarea lor nominală;
 bunurile depreciate se evaluează, la valoarea lor de utilitate, stabilită în funcție de
utilitatea bunului în unitate și de prețul pieței.
Stabilirea diferențelor la inventariere și soluționarea lor
În listele de inventariere există rubrici în care se stabilesc diferențele între existentul
scriptic și faptic, cantitativ și valoric.
Rezultatele inventarierii sunt consemnate într -un proces verbal de inventariere în care se
înscriu în principal: perioada și gestiunile inventariate, precum și per soanele care au efectuat
inventarierea, plusurile și minusurile constatate, compensările efectuate, bunurile depreciate,
creanțele și datoriile incerte și în litigiu, valorificarea rezultatelor inventarierii, constituirea și
regularizarea provizioanelor, c oncluzii și propuneri referitoare la inventarierea patrimoniului
unității.
Diferențele dintre soldurile scrip tice și cele faptice ale bunurilor se înregistrează în
contabilitate ca plusuri sau minusuri de inventar, după efectuarea în prealabil, a compensărilor
admise, de regulă numai în cazurile în care există riscul de confuzie între acestea, pentru aceeași
perioadă de gestiune.
Compensarea minusurilor cu plusurile de inventar este admisă de reglementările în vigoare
pentru situațiile în care lipsurile în gestiune nu sunt considerate infracțiuni.
Amortizarea activelor imobilizate se înregistrează și se calculează pe baza fișelor
mijloacelor fixe sau a planului de amortizare.
Provizioanele pentru riscuri și cheltuieli sunt sume reținute din profit în scopul de a
acoperi pierderi potențiale (litigii) sau cheltuieli previzibile în exercițiile viitoare (pentru
activit atea de service în perioada de garanție, pentru restructurarea întreprinderii), precum și
provizioane pentru pensii (când societatea este obligată să cotizeze la un regim de pensii pentru
proprii angajați și la convențiile privind indemnizațiile de plecare ale angajaților). Aceste
provizioane sunt constituite la sfârșitul exercițiului, în scopul de a acoperi riscuri și cheltuieli fără
posibilitatea afectării unui element de activ. Ele reprezintă o categorie de resurse intermediare
între datorii și capitalur i proprii, fiind „ obligații viitoare posibile ”.

20
Provizioanele pentru deprecieri reprezintă structuri patrimoniale de pasiv și sunt
constituite pentru acoperirea pierderilor posibile din deprecierea valorii activelor determinate de
fenomene și operații imp revizibile (deprecierea imobilizărilor, a stocurilor, a creanțelor, a
acțiunilor și obligațiilor deținute pe termen scurt etc.).
Un provizion va fi recunoscut (încorporat în bilanț) dacă se îndeplinesc următoarele
condiții:
a) o societate are obligație curenț ă generată de un eveniment anterior;
b) este probabil ca o ieșire de resurse care să afecteze beneficiile viitoare, să fie
necesară pentru a onora obligația respectivă;
c) poate fi realizată o bună estimare a valorii obligației.
Provizioanele pentru riscuri și c heltuieli se constituie în pasive distincte în bilanț, iar
provizioanele pentru deprecieri deși sunt elemente de pasiv, nu apar în mod distinct în bilanț dar
corectează și rectifică, cu semnul minus valoarea contabilă de intrare a activelor la care se refe ră.
Determinarea rezultatului exercițiului
Operațiunea de stabilire a mărimii rezultatului final se realizează după înregistrarea în
contabilitate a tuturor operațiilor ce privesc perioada la care acesta se referă, inclusiv a
diferențelor în plus sau în mi nus constatate la inventariere și a provizioanelor pentru diverse
deprecieri.
În vederea realizării acestei operațiuni este justificat să se întocmească o balanță de
verificare intermediară a conturilor sintetice, care permite identificarea unor eventuale erori de
înregistrare sau de calcul și obținerea unor date certe pentru determinarea mărimii reale a
rezultatului exercițiului.
În scopul determinării acestui rezultat se compară veniturile și cheltuielile înregistrate până
la sfârșitul perioadei de gestiu ne pentru care se efectuează calculul, operațiunile care se realizează
prin intermediul contului bifuncțional 121 „Profit și pierdere”. Acest cont se creditează cu
veniturile oglindite în conturile din clasa a șaptea „Conturi de venituri” și se debitează c u
cheltuielile reflectate în conturile din clasa a șasea „Conturi de cheltuieli”. Soldul reprezintă
rezultatul exercițiului, profit sau pierdere, după cum este creditor și respectiv debitor.
Operațiunea de comparare a veniturilor și cheltuielilor, în veder ea determinării rezultatului
exercițiului se efectuează după formula generală:

VENITURI – CHELTUIELI = PROFIT
sau
CHELTUIELI – VENITURI = PIERDERE

Stabilirea mărimii profitului brut sau a pierderii se realizează sub forma soldului final al
contului 121 „Profit și pierdere”, care se calculează după înregisrarea în contabilitate a
următoarelor două categorii de operații:
 închiderea conturilor de venituri, prin virarea în c reditul contului de rezultate a
rulajelor sau a soldurilor finale credito are, după caz, aferente perioadei de referință,
pe total și pe feluri de venituri, utilizându -se formula contabilă cu caracter general:
„Conturi de venituri” = 121
(Clasa 7) „Profit și pierdere”
 închiderea conturilor de cheltuieli, prin virarea în debitul contului de rezultate a
rulajelor sau a soldurilor finale debitoare, după caz, aferente perioadei pentru care se
face calculul, pe total și pe feluri de cheltuieli, după formula contabilă:

21
121 = „Conturi de cheltuieli”
„Profit și pierdere (Clasa 6)
Operațiile de închidere a conturilor de venituri și cheltuieli, din considerente de analiză și
raportare, se efectuează pe total și pe categorii de activități și anume: exploatare financiară și
excepțională, ceea ce permite determinarea rezultatului exercițiului, de asemenea, pe total și pe
fiecare activitate amintită.

2.3. FORMA ȘI CONȚINUTUL BI LANȚULUI CONTABIL LA S.C.
TUR FLAVIOS S.R.L.

Societățile din întreaga lume întocmesc situații financiare pentru a fi prezentate uilizatorilor
externi. Deși astfel de situații financiare pot părea similare de la o țară la alta, există diferențe
care pot fi cauzate de o varietate de factori sociali, economici și juridici, precum și de faptul că
anumite țări în momentul stabilirii cerințelor naționale, au avut în vedere necesitățile diverșilor
utilizatori ai situațiilor financiare.
Acești factori au condus l a utilizarea unor definiții diverse ale structurilor situațiilor
financiare, cum sunt: active, datorii, capital propriu, venituri și cheltuieli.
Situațiile financiare anuale trebuie să ofere o imagine fidelă a patrimoniului societății,
precum și a profitul ui sau pierderii și a fluxurilor de trezorerie ale acesteia pentru respectivul
exercițiu financiar.
Pentru prezentarea situațiilor financiare anuale, dar mai precis a bilanțului contabil, am luat
ca model, studiul de caz realizat pe societatea S.C. TUR FLA VIOS S.R.L. având ca domeniu
principal de activitate “ comerțul cu amănuntul prin standuri, chioșcuri și piețe al altor produse ” .
„Bilanțul reprezintă prima situație financiară din cadrul setului de lucrări de închidere a
exercițiului financiar, primul do cument contabil de sinteză prin intermediul căruia se prezintă
elementele de activ și pasiv ale societății, grupate după natură, destinație și lichiditate, respectiv
natură, proveniență și exigibilitate ”8.
În cadrul societății comerciale TUR FLAVIOS S.R.L. , formatul bilanțului este tip listă,
vertical fiind structurat în așa fel încât să permită determinarea unui activ circulant net necesar în
calculul indicatorilor financiari.
Schema bilanțului vertical are forma unei liste în care este desfășurat mai întâ i activul cu
reprezentarea activelor și în continuare pasivul cu reprezentarea datoriilor (pasive) și a
capitalului. Ele se bazează pe ecuația fundamentală:

Activ – Datorii = Capital propriu

Această schemă pune în evidență patrimoniul net (situația netă) .
Formatul bilanțului prescurtat, întocmit de societatea analizată și cel prezentat în O rdinul
M.F.P. nr. 1802/2014 este următorul:
A. Active imobilizate
I. Imobilizări necorporale
1. Cheltuieli de constituire
2. Cheltuieli de dezvoltare

8 Doinea O. – Situațiile financiare anuale – Teorie și metodologie națională ,
Editura Universitaria, Craiova, 2005

22
3. Concesiuni, brevete, lic ențe, mărci comerciale, drepturi și active similare, dacă acestea
au fost achiziționate cu titlu oneros
4. Active necorporale de exploatare și evaluare a resurselor minerale
5. Fondul comercial, în măsura în care acesta a fost achiziționat cu titlu oneros
6. Avansuri
II. Imobilizări corporale
1. Terenuri și construcții
2. Instalații tehnice și mașini
3. Alte instalații, utilaje și mobilier
4. Investiții imobiliare
5. Active corporale de explorare și evaluare a resurselor minerale
6. Active biologice productive
7. Avansuri și imobili zări corporale în curs de execuție
III. Imobilizări financiare
1. Acțiuni deținute la entitățile afiliate
2. Împrumuturi acordate entităților afiliate
3. Interese de participare
4. Împrumuturi acordate entităților de care entitatea este legată în virtutea intereselor de
participare
5. Investiții deținute ca imobilizări
6. Alte împrumuturi
B. Active circulante
I. Stocuri
1. Materii prime și materiale consumabile
2. Producția în curs de execuție
3. Produse finite și mărfuri
4. Avansuri
II. Creanțe
1. Creanțe comerciale
2. Sume de încasat de la en titățile afiliate
3. Sume de încasat de la entitățile de care entitatea este legată în virtutea intereselor de
participare
4. Alte creanțe
5. Capital subscris și nevărsat
III. Investiții pe termen scurt
1. Acțiuni deținute de entitățile afiliate
2. Alte investiții pe ter men scurt
IV. Casa și conturi la bănci
C. Cheltuieli în avans
D. Datorii: sumele care trebuie plătite într -o perioadă de până la un an
1. Împrumuturi din emisiunea de obligațiuni , prezentân du-se separat împrumuturile din
emisiunea de obligațiuni convertibile
2. Sume dator ate instituțiilor de credit
3. Avansuri încasate în contul comenzilor
4. Datorii comerciale – furnizori
5. Efecte de comerț de plătit
6. Sume datorate entităților afiliate
7. Sume datorate entităților de care entitatea este legată în virtutea intereselor de participare
8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale și datoriile privind asigurările sociale

23
E. Active circulante nete/datorii curente nete
F. Total active minus datorii curente
G. Datorii: sumele care trebuie plătite într -o perioadă mai mare de un an
1. Împrumuturi din emisiunea de obligațiuni, Prezentându -se separat împrumuturile din
emisiunea de obligațiuni convertibile
2. Sume datorate instituțiilor de credit
3. Avansuri încasate în contul comenzilor
4. Datorii comerciale – furnizori
5. Efecte de comerț de plătit
6. Sume datorate entităților a filiate
7. Sume datorate entităților de care entitatea este legată în virtutea intereselor de
participare
8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale și datoriile privind asigurările sociale
H. Provizioane
1. Provizioane pentru litigii
2. Provizioane pentru garanții acor date clienților
3. Provizioane pentru pensii și obligații similare
4. Provizioane pentru impozite
5. Alte provizioane
I. Venituri în avans
J. Capitaluri proprii
I. Capital subscris
1. Capital subscris vărsat
2. Capital subscris nevărsat
II. Prime de capital
III. Rezerve din reevaluare
IV. Rezerve
1. Rezerve legale
2. Rezerve statutare sau contractuale
3. Alte rezerve
V. Profitul sau pierderea reportat(ă)
VI. Profitul sau pierderea exercițiului financiar
Ca și document de sinteză, bilanțul este o parte componentă a unui set de modele numit
„Situații financia re” sau „ Conturi anuale ”.
După forma de prezentare bilanțul este un tablou cu două coloane numite: activ și pasiv.
Denumirea de „activ” decurge din caracteristica bunurilor și mijloacelor economice de a fi
într-o permanentă mișcare și transformare, iar den umirea de „pasiv” provine din caracterul relativ
static al resurselor care sunt antrenate în mișcare ca urmare a mișcării activelor.
Activul bilanțului cuprinde bunurile și valorile economice privite din punct de vedere al
formelor concrete de existență și al destinației lor.
Elementele de activ se mai numesc și active. Un activ este definit ca fiind o resursă
controlată de întreprindere ca rezultat al unor evenimente trecute și de la care se așteaptă să
genereze beneficii economice viitoare (încasări) pent ru întreprindere.
Activul, regrupează utilizarea resurselor, astfel că din punct de vedere financiar se
delimitează utilizări fixe (imobilizări) și utilizări circulante care formează ciclul economic.
Pentru ca un element patrimonial să poată fi înscris în activul bilanțului trebuie respectate
următoarele trei condiții:

24
 unitatea trebuie să aibă dreptul de proprietate sau dreptul de creanță, adică nu trebuie
să apară în bilanț alte bunuri deținute sub diverse forme: închirieri, depozite, custodie
etc.
 bilanțul este un document
 prezentat în unități monetaree, astfel că pentru a fi înscrise în bilanț, bunurile trebuie
evaluate.
 un bun pentru a figura în activul bilanțului trebuie să fie achiziționat, creat de unitate,
sau primit cu titlu gratuit.
Activul bilanțului cuprinde:
I. active imobilizate
II. active circulante
III. cheltuieli în avans
I. Activele imobilizate reprezintă bunuri economice caracterizate prin: durată de folosință
îndelungată în activitatea întreprinderii, lichiditate mai mare de un an, particip ă la mai multe
circuite economice, își transmit valoarea asupra produselor noi obținute.
Activele imobilizate se diferențiază la rândul lor în raport cu unele trăsături specifice care
determină regruparea în raport de forma pe care o îmbracă și de destinaț ia economică astfel:
A. Imobilizări necorporale
B. Imobilizări corporale
C. Imobilizări financiare
Imobilizările necorporale (intangibile) sunt valori patrimoniale care nu îmbracă fizic o
formă materială concretă. Un activ necorporal este un activ identificabil ne monetar, fără suport
material și deținut pentru utilizare în procesul de producție sau furnizare de bunuri sau servicii,
pentru a fi închiriat terților sau pentru scopuri administrative.
Imobilizările corporale (tangibile) au un conținut material și sunt r eprezentate prin bunuri
fizice concrete de folosință îndelungată și cu o valoare mare. Ele se mai numesc imobilizări
materiale sau active fixe tangibile.
Imobilizările financiare constau în operații de investire a sumelor temporar disponibile în
cumpărarea de efecte publice pe termen lung, cu scopul obținerii de venituri financiare și
exercitarea unei influențe notabile.
II. Activele circulante sunt bunuri economice consumabile într -o perioadă mai scurtă de
un an, necesare realizării unui ciclu de exploatare și este reprezentat de numerar sau echivalențe
de numerar a căror utilizare este restricționată.
Activele circulante se prezintă sub forma stocurilor, a creanțelor. A investițiilor financiare
pe termen scurt și a disponibilităților bănești.
Stocurile sunt bunuri materiale destinate a fi consumate sau vândute .
Creanțele sunt valorile economice avansate temporar de către titularul de patrimoniu altor
persoane fizice sau juridice și pentru care urmează să primească un echivalent valoric. Se mai
numesc și valor i în curs de decontare sau valori în curs de justificare.
Investițiile financiare pe termen scurt constau în mobilizarea sumelor temporar disponibile
la agentul economic și transformarea lor în valori financiare care au cel mai ridicat grad de
lichiditate.
Disponibilitățile bănești (mijloace bănești) sunt reprezentate prin numerarul aflat în casieria
unităților, prin disponibilitățile aflate în conturi la bănci și alte valori.
III. Cheltuieli în avans
La sfârșitul exercițiului se determină unele operații economi ce care trebuie reflectate
temporar în contabilitate datorită delimitării exercițiului curent de alte exerciții la care se referă
unele active.

25
Asemenea operații poartă denumirea de regularizări iar activele aferente se numesc active
de regularizare. Din această categorie fac parte și cheltuielile în avans aferente sumelor plătite în
exercițiul financiar curent, dar se referă la un exercițiu financiar ulterior.
Pasivul bilanțului cuprinde sursele de proveniență ale bunurilor și valorilor din activ, cât și
rezultatul activității (cu semnul plus profitul, iar cu semnul minus pierderile).
În interpretare juridică, pasivul cuprinde resursele proprii și datoriile față de terți, iar
condițiile ca un element să fie înscris în pasiv sunt:
 să fie evaluat în monedă;
 să fie sursa unei operațiuni înscrise simultan în activ.
Potrivit normelor contabile IASC, definirea dată elementelor de pasiv este făcută distinct
pentru pasive (în sensul de datorii) și pentru capitaluri proprii.
Elementele de pasiv se structurează astfe l:
I. datorii
II. provizioane
III. venituri în avans
IV. capital și rezerve
I. Datoriile (obligațiile) se concretizează în resurse străine atrase temporar în circuitul
economico -financiar al agentului economic. Ele reprezintă mijloace bănești sau mijloace
materiale primite de la terți față de care avem datoria de a le rambursa la un anumit termen numit
scadență.
Potrivit destinației lor, datoriile cuprind:
1. datorii financiare
2. datorii comerciale
3. datorii fiscale
4. datorii salariale
5. datorii sociale
6. datorii față de acționari sau as ociați
7. creditori diverși
II. Provizioanele constituie rezerve (provizii) create în scopul acoperirii unor pierderi
cauzate de riscuri și incertitudine în activitatea întreprinderii precum și în deprecieri ale activelor.
În raport cu natura lor , contabilitatea înregistrază două feluri de provizioane:
 Provizioane pentru riscuri și cheltuieli
 Provizioane pentru deprecieri
III. Veniturile în avans sunt veniturile care se încasează în exercițiul financiar curent, dar
se referă la un exercițiu financiar ulterior (perioada următoare).
IV. Capital și rezerve
Capitalul reprezintă expresia bănească a valorilor economice investite pentru producerea
de noi valori economice, cu scopul de a obține profit.
Capitalul are un caracter stabil, în sensul că asigură finanțarea activității ag entului economic
pe o perioadă mai mare de un an. Capitalul se formează la începutul activității agenților
economici, se modifică prin creșterea sau diminuarea lui pe parcursul desfășurării activității și se
lichidează la încetarea existenței unității.
Din punct de vedere al sursei de finanțare, capitalul îmbracă două forme distincte:
 capitalul propriu;
 capitalul străin.
Capitalul propriu reprezintă dreptul acționarilor asupra activelor unei întreprinderi, după
deducerea tuturor datoriilor.

26
Capitalul propr iu se structurează astfel:
1. capital social
2. prime de capital
3. rezerve din reevaluare
4. rezerve
5. rezultatul exercițiului
6. rezultatul reportat
Capitalul social are un caracter avansabil și exprimă finanțarea unității din aporturile în
bani și natură ale propriet arilor. El se constituie la înființarea societății, fiind o condiție a
existenței și funcționării acesteia.
Capitalul social se diferențiază în:
 capital subscris, adică angajat pentru constituirea societății;
 capital subscris vărsat, care a fost aportat, p us la dispoziția unității;
 capital subscris nevărsat, nedepus conform angajamentului asumat la înființarea
societății și calculat ca diferență între capitalul subscris și capitalul subscris vărsat.
Rezervele se constituie în scopul conservării capitalului când activitatea întreprinderii se
încheie cu pierderi, precum și în scopul majorării capitalului social. Rezervele se clasifică în:
rezerve legale, rezerve pentru acțiuni proprii, rezerve statutare sau contractuale și alte rezerve.
Transpunerea elementelo r patrimoniale în bilanț se face prin preluarea datelor din conturi și
balanța de verificare sub forma soldurilor conturilor sintetice la sfârșitul exercițiului.
Înregistrările în conturi sunt generate de operații economico -financiare. Fluxul de prelucrare a
datelor contabile parcurge următorul traseu:
operații economice conturi balanță bilanț

Datele preluate astfel se prezintă sub formă de elemente de activ și elemente de pasiv
(datorii și capital).
Prezentarea și ordonarea elementelor de activ și de pasiv se face după următoarele criterii:
 În activ după natură, destinație și lichiditate;
 În pasiv după natură, proveniență și exigibilitate.
Lichiditatea indică posibilitatea transformării elementelor patrimoniale în bani (în decursul
timpului). Cu cât termenul de transformare în bani este mai mic, cu atât lichiditatea este mai
mare.
După acest criteriu, elementele de activ (utilizările) sunt prezentate în ordine crescătoare a
lichidității lor. Adică de la cele mai puțin lichide la cele cu un grad de lichiditate mai mare.
Astfel, imobilizările se transformă în bani după o perioadă mai îndelungată de timp, deoarece
sunt bunuri durabile în activitatea întreprinderii, iar activele circulante într -o perioadă mai scurtă
în funcție de structura lor. Lichiditatea activelor circulante crește de la stocuri la creanțe, apoi la
titluri de valoare, ajungând la disponibilități bănești care au o lichiditate foarte mare.
Exigibilitatea se referă la termenul (intervalul de timp) la c are o datorie va trebui să fie
achitată sau când elementul de pasiv se lichidează (iese din patrimoniu). Cu cât intervalul de timp
în care o datorie va fi achitată este mai mic, cu atât gradul de exigibilitate crește (datoria este mai
exigibilă).
După crit eriul exigibilității, elementele de pasiv, se ordonează după grad de exigibilitate
descrescător. Noua abordare a pasivului conturează orientarea spre structuri ale datoriilor așezate
după scadența de un an și sunt împărțite în pasive curente (cu termen de exigibilitate un an) și în
pasive necurente (cu termen de exigibilitate peste un an). Capitalul se lichidează mai greu pentru
că este o resursă permanentă .

27
2.4. POSIBILE ALTERNATIVE DE PREZENTARE A BILANȚULUI
CONTABIL

Inspirată din standardele contabile m ondiale și occidentale avansate, legea contabilității din
țara noastră stabilește că bilanțul contabil reprezintă documentul oficial de sinteză al tuturor
unităților patrimoniale.
Având în vedere caracterul obiectiv al celor două laturi ale patrimoniului, metoda
contabilității și -a stabilit un model cu ajutorul căruia să cunoască elementele patrimoniale
alcătuind un tot unitar. Bilanțul este documentul cel mai important din punct de vedere al
studiului performanțelor întreprinderii.
Totalitatea informațiilo r, obținute prin sintetizarea și generalizarea operațiunilor
patrimoniale, a rezultatului acestora, sunt cuprinse în bilanțul contabil.
Cuvântul bilanț este de origine latină, având semnificația unei balanțe cu două talere aflate
în permanent echilibru („b i” înseamnă două, iar „lanx” înseamnă talere).
Bilanțul este un instrument specific contabilității, cu ajutorul căruia se prezintă existența
elementelor patrimoniale ale agentului economic la un moment dat.
Elementele patrimoniale prezentate sunt constitui te din elemente de activ și de pasiv sau
utilizări și resurse.
Bilanțul poate fi privit prin două ipostaze:
 ca procedeu al metodei contabilității, care să fie folosit pentru explicarea dublei
reprezentări a patrimoniului în bilanț și ca o consecință, aplic area principiului
dublei înregistrări, care stă la baza înregistrării operaților în conturi;
 ca document de sinteză și raportare contabilă (anuală sau periodică).
Potrivit Legii contabilității, bilanțul contabil este documentul oficial al unității
patrim oniale, care trebuie să dea o imagine fidelă, clară și completă a patrimoniului, a situației
financiare și a rezultatelor obținute.
Principiul dublei reprezentări stă la baza elaborării bilanțului și presupune reflectarea
elementelor patrimoniale sub doua aspecte:
1. Sub aspectul componenței și al destinației (alocării, utilizării) bunurilor economice,
adică a substanței materiale a patrimoniului;
2. Sub aspectul modului de dobândire al bunurilor economice (resurse, finanțări).
Ca procedeu specific, al metodei co ntabilității, bila nțul prezintă în formă sintetică și în
expresie valorică, bunurile economice existente la o anume dată în patrimoniu, sursele de
finanțare ale acestora, cât și rezultatul activității perioadei respective pentru care s -a întocmit
bilanțul .
Elementele de activ și de pasiv (utilizări și resurse) ale patrimoniului, existente la un
moment dat, sunt reflectate cu ajutorul unui tabel cu două părți de mărimi egale, numit bilanț.
Partea stângă se numește ACTIV și prezintă bunurile economice după c omponență și destinație,
iar partea dreaptă se numește PASIV și prezintă sursele de finanțare a bunurilor economice.
Alături de acestea, în bilanț este consemnat și rezultatul exercițiului sub formă de pierdere
(în activ) sau profit (în pasiv).
Între cel e două părți, activ și pasiv, trebuie să existe întotdeauna egalitate în virtutea
principiului echilibrului bilanțier.

28
Deoarece dubla reprezentare realizează o reflectare sub dublu aspect al aceluiași
patrimoniu, se poate deduce relația:

Această relație reprezintă ecuația economică a bilanțului, numită și egalitate bilanțieră.

Fig. 2.2. Model de bilanț vertical „tip lis tă”

În cazul bilanțului vertical (sub formă de listă) definiția bilanțului devine: „ bilanțul este
documentul contabil de sinteză prin care se prezintă elementele de activ, datorii și capital
propriu ale persoanei juridice la î ncheierea exercițiului financiar, precum și în celelalte situații
prevăzute de lege ”.
ACTIV (UTILIZĂR I) = PASIV (RESURSE)

Grupa
STRUCTURI Sold la:
începutul
anului sfârșitul
anului
A

B

C
D

E

F

G

H
I
J ACTIVE IMOBILIZATE
I. Imobilizări necorporale
II. Imobilizări corporale
III. Imobilizări financiare
ACTIVE CIRCULANTE
I. Stocuri
II. Creanțe
III. Investiții pe termen scurt
IV. Casa și conturi la bănci
CHELTUIELI ÎN AVANS
DATOR II CE TREBUIE PLĂTITE
ÎNTR -O PERIOADĂ DE UN AN
ACTIVE CIRCULANTE NETE,
RESPECTIV DATORII CURENTE
NETE
TOTAL ACTIVE MINUS DATORII
CURENTE
DATORII CE TREBUIE PLĂTITE
ÎNTR -O PERIOADĂ MAI MARE DE UN
AN
PROVIZIOANE
VENITURI ÎN AVANS
CAPITALURI PROPRII
I. Capital subscris
II. Prime de capital
III. Rezerve din reevaluare
IV. Rezerve
V. Profitul sau pierderea reportat(ă)
VI. Profitul sau pierderea exercițiului
financiar

29
Tipuri de modificări bilanțiere
Elementele patrimoniale sunt supuse modificărilor generate de operațiunile economico –
financiare, provenite atât din activitatea internă a unității, cât și din relațiile cu terții externi.
Astfel, fiecare operațiune economică are ca efect creșterea, scăderea elementelor de patrimoniu
prin transformarea acestora în alte elemente patrimoniale. De aici rezultă că, fiecare operațiune
economică p roduce cel puțin două modificări ale patrimoniului, respectiv ale posturilor bilanțiere.
În esență, operațiunile economice produc asupra bilanțului două mari categorii de modificări și
anume:
a) Modificări de structură, care se produc în structura e lementelor de activ și
elementelor de pasiv, creând posibilitatea apariției unor structuri noi sau dispariția
unor structuri existente.
b) Modificări de volum, care se referă la creșterea sau scăderea mărimii valorice a
structurilor de activ sau de pasiv.
Fiecare categorie de modificare, la rândul ei are loc prin creștere sau prin scădere a
elementelor patrimoniale.
Cele două mari categorii de modificări, de structură și de volum ale bilanțului, se dezvoltă
pe tipuri de modificări bilanțiere, fiecare categorie în două tipuri de modificări, în total fiind patru
tipuri de modificări bilanțiere.
Reprezentate la ecuația fundamentală a bilanțului (activ = pasiv), aceste modificări,
matematic, îmbracă următoarele forme:
I. Modificări în structura elementelor de activ

II. Modificări în structura elementelor de pasiv

III. Modificări în volumul elementelor de activ și elementelor de pasiv în sensul creșterii
lor

IV. Modificări în volumul elementelor de activ și elementelor de pasiv în sensul
micșorării lor

Caracterul continuu al activității economice determină o permanentă mișcare și
transformare în structura și volumul elementelor patrimoniale. Aceste modificări sunt descrise de
către contabilitate prin prisma ope rațiilor eonomico -financiare, numite și tranzacții.
Operațiile economice exprimă raporturi patrimoniale privind producția sau schimbul de
valori.
Operațiile financiare exprimă mișcările de valori fără echivalent sau transferuri de valori.
I. Operațiile econom ico-financiare care generează modificări în structura elementelor
de activ (A + X – X = P) duc la creșterea unui element patrimonial de activ, concomitent cu o
micșorare a unui alt element patrimonial de activ cu aceeași sumă. Totalul patrimoniului rămâne
nemodificat.
Operațiunile patrimoniale care generează astfel de modificare bilanțieră sunt: ridicarea
sumelor de bani din cont și depunerea la casieria unității și invers depunerea sumelor de bani din
casă la bancă, deschiderea de acreditiv, înregistrarea consumului de materii, materiale,
descărcarea gestiunii pentru mărfurile vândute etc. A + X – X = P
A = P + X – X
A + X = P + X
A – X = P – X

30

II. Operațiile economico -financiare care generează modificări în structura elementelor
de pasiv (A = P + X – X) duc la o creștere a unui element patrimonial de pasiv cu o sumă,
concomitent cu o micșorare a unui alt element patrimonial de pasiv cu această sumă. Totalul
patrimoniului rămâne nemodificat.
Operațiunile economice care produc acest tip de modificare bilanțieră sunt: achitarea unui
furnizor dintr -un credit bancar, capitalizarea (includerea în capitalul social) a rezervelor, primelor
de capital, dividendelor etc.
III. Operațiile economico -financiare care generează modificări în volumul elementelor
de activ și elementelor de pasiv în sensul creșterii (A + X = P + X), duc la o creștere a unui
element patrimonial de activ cu o sumă, concomitent cu o creștere a unui element patrimonial de
pasiv cu aceeași sumă. Totalul patrimoniului crește cu aceeași sumă.
Operațiunile economice care generează acest tip de modificare bilanție ră sunt: obținerea
unui credit de la bancă prin contul curent, înregistrarea cheltuielilor cu consumul de energie
electrică, termică de la furnizori, înregistrarea pe cheltuieli a facturii telefonice etc.
IV. Operațiile economico -financiare care generează mod ificări în volumul elementelor
de activ și elementelor de pasiv în sensul micșorării (A –X = P – X), duc la o micșorare a unui
element patrimonial de activ, concomitent cu o micșorare a unui alt element de pasiv, cu aceeași
sumă. Se produc modificări în am bele părți ale bilanțului, activ și pasiv. Totalul patrimoniului se
micșorează cu aceeași sumă.
Operațiunile economice care produc acest tip de modificare bilanțieră sunt: achitarea unui
credit bancar din contul curent, achitarea datoriilor la furnizori, l a stat din contul bancar,
reducerea capitalului social etc.
Cele patru tipuri de modificări de bilanț sunt în termeni generali, rezultatul unei operațiuni
economice, dar o operațiune economică poate genera una sau mai multe tipuri de modificări
bilanțiere în același timp. Fiecare tip de modificare afectează patrimoniul conform regulii
enunțate și în final egalitatea bilanțieră se menține, fie că rămâne același nivel al acesteia, fie că
nivelul egalității de bilanț va crește, fie că va scădea.
Bilanțul conta bil constituie principala sursă informațională pe baza căreia se face analiza
financiară. Din componentele bilanțului contabil, fiecare are un anumit rol în analiza financiară.
„ Analiza financiară este activitate de diagnosticare a stării de performanță f inanciară a
întreprinderii la încheierea exercițiului. Ea își propune să stabilească punctele tari și punctele
slabe ale gestiunii financiare, în vederea fundamentării unei noi strategii de menținere și de
dezvoltare într -un mediu concurențial ”9.
Bilanțul contabil, după ce a fost întocmit și semnat de persoanele împuternicite în acest
sens, este supus operațiilor de verificare, certificare și aprobare în vederea prezentării lui la
Direcția Județeană a Finanțelor Publice și controlului financiar de stat și l a Oficiul registrului
Comerțului.
În ceea ce privește prezentarea bilanțului contabil trebuie menționat că după operațiile de
certificare și aprobare, acesta trebuie depus la compartimentul de profil din cadrul Direcției
Generale a Finanțelor Publice și c ontrolului financiar de stat.
În același timp cu prezentarea bilanțului contabil se mai depun următoarele documente: o
copie după codul fiscal, raportul de gestiune, procesul verbal al adunării generale a acționarilor
sau asociaților, o copie după balanța de verificare, raportul pe scurt al cenzorilor sau al experților
contabili.

9 Ion Stancu – Finanțe ,
Editura Economică, București, 1997

31
Organele financiare de specialitate care primesc bilanțul contabil, în prezența
conducătorului compartimentului financiar al sociatății, procedează la verificarea acestuia.
Normele metodologice de utilizare a bilanțurilor contabile stabilesc modul de centralizare a
acestora pe ramuri de activitate, în profil teritorial și departamental, precum și pe ansamblul
economiei naționale. Împreună cu dările de seamă statistice, bilanțul con tabil furnizează
informațiile necesare stabilirii patrimoniului național, execuției bugetului public național și a
bilanțului pe ansamblul economiei naționale. În acest fel, informațiile oferite de bilanțul contabil
stau la baza determinării indicatorilor macroeconomici și a conturilor naționale.
„Obiectivul urmărit în prezentarea unor posibile alternative de îmbunătățire a structurii
bilanțului poate fi enunțat astfel: acest document contabil de sinteză să fie construit astfel încât
să satisfacă cât mai co mplet nevoile informaționale a tuturor participanților pe scena
contabilității (investitori, stat, bănci, salariați etc.) ”10.
Având în vedere importanța deosebită a bilanțului contabil, acesta se păstrează în arhiva
unității patrimoniale, timp de 50 de ani.

10 Doinea O. – Situațiile financiare anuale – Teorie și metodologie națională ,
Editura Uni versitaria, Craiova, 2005

32
CONCLUZII

Lucrarea „Reflectarea patrimoniului unei entități economice prin intermediul bilanțului” a
fost elaborată pe baza documentării mele efectuate în cadrul societății S.C. TUR FLAVIOS
S.R.L. și a avut ca principale obiective: evidențierea poziției financiare a acesteia precum și
întocmirea, conținutul și prezentarea bilanțului contabil în cadrul societății analizate.
Având în vedere faptul că situațiile financiare anuale trebuie să ofere o imagine fidelă a
patrimoniu lui societății, precum și a profitului sau pierderilor înregistrate și a fluxurilor de
trezorerie ale acesteia în cadrul unui exercițiu financiar, întocmirea bilanțului contabil și a tuturor
celorlalte documente de sinteză reprezintă scopul final al unui a mplu proces în vederea
desemnării indicatorilor economico – financiari cu caracter rezultativ.
Luând în considerare societatea analizată, pot spune că bilanțul contabil este prezentat sub
formă prescurtată, fiind structurat în așa fel încât să permită dete rminarea unui activ circulant net
necesar în calculul indicatorilor financiari.
Prezenta lucrare are ca scop primordial realizarea unei analize a bilanțului contabil prin
intermediul situației financiare a societății S.C. TUR FLAVIOS S.R.L.
Pe parcursul pr imului capitol al prezentei lucrări au fost calculați principalii indicatori
economico – financiari ai societății S.C. TUR FLAVIOS S.R.L.
Pentru a putea analiza evoluția în timp a societății am folosit datele din bilanțurile firmei
din perioada 2011 – 2014.
Principalii indicatori de performanță economică realizați de societate între anii 2011 – 2014
și analizați în cadrul prezentei lucrări sunt:
 cifra de afaceri netă;
 rezultatul brut (profit/pierdere);
 rezultatul net (profit/pierdere);
 marja profitului net .
Pe baza analizei efectuate am constatat următoarele:
 am observat o evoluție a cifrei de afaceri în anul 2012 față de anul 2011, după care
societatea a înregistrat în perioada 2013 – 2014 o involuție cauzată de reducerea
cererii de produse comercializate;
 profitul net al exercițiului financiar a crescut cu aproximativ 50% în anul 2012 față
de anul 2011, iar în anul 2013 se constată o diminuare de aproximativ 60% față de
anul precedent, respectiv în anul 2014 firma înregistrează o pierdere foarte mare;
 marja profitului net este foarte scăzută în comparație cu industria din care face parte
societatea analizată, ceea ce indică un risc mare având în vedere faptul că firma
poate ajunge într -un colaps.
Analiza economico – financiară efectuată la S.C. TUR FLAVIOS S.R.L. a indicat faptul ca
majoritatea indicatorilor calculați se încadrează în marja comercială a industriei din care face
parte societatea, luând în considerare anii 2011, 2012, 2013, iar în anul 2014 firma a înregistrat o
pierdere colosală, care într -un viitor apropiat poate duce la incapacitatea de plată a societății sau
chiar la insolvabilitatea acesteia.
Chiar dacă există o vizibilă scădere a performanțelor economice în anul 2014 față de anii
precedenți, societatea luptă pentru a se încadra în cele ma i înalte standarde ale industriei din care
face parte.

33
În concluzie, evoluția cifrei de afaceri a societății S.C. TUR FLAVIOS S.R.L. raportată la
industria din care face parte, are tendințe de scădere, ceea ce ne indică un risc mare având în
vedere că s ocietatea nu reușește să urmeze tendința de dezvoltare a segmentului din care face
parte.
În cadrul celui de -al doilea capitol al lucrării am prezentat date despre întocmirea și
elaborarea propriu – zisă a bilanțului contabil și, de asemenea, date cu privi re la forma și
conținutul acestuia în cadrul societății analizate.
Astfel, bilanțul reprezintă instrumentul de gestiune a patrimoniului ce asigură deschiderea și
închiderea conturilor, dar și prezentarea mijloacelor economice existente în societate la sfâr șitul
perioadei de închidere a exercițiului financiar.
Luând în considerare faptul că bilanțul prezintă mișcarea și starea elementelor patrimoniale,
acesta este instituit ca cel mai sistematic model de control gestionar, care permite analiza tuturor
indica torilor economico – financiari ai unei societăți.
Datorită importanței lui, bilanțul se păstrează timp de 50 de ani în arhiva societății.
În concluzie, bilanțul ca documentfinanciar de sinteză constituie nu numai un instrument
util în conducerea societății comerciale, dar și o modalitate de satisfacere a cerințelor
informaționale ale utilizatorilor externi.

34
BIBLIOGRAFIE

Avram M. – Situații financiare anuale,
și colectiv Editura Ra dical, Drobeta Turnu Severin, 2003

Avram M. – Contabilitatea întreprinderii armonizată cu Directivele Contabile
Europene și Standardele Internaționale,
Editura Universitaria, Craiova, 2005

Philip Kotler – Managementul marketingului,
Editura Teora, București, 2005

Doinea O. – Situațiile financiare anuale – Teorie și metodologie națională ,
Editura Universitaria, Craiova, 2005

Pântea I.P., – Contabilitatea române ască armonizată cu Directivele C ontabile
Bodea Ghe Europene,
Editura Intelcredo, Deva, 2003

Maria Popan – Contabilitat e,
Editura Oscar Print, București, 2004

Ion Stancu – Finanțe ,
Editura Economică, București, 1997

Margareta T. – Bazele contabilității ,
Editura Reprograph, Craiova, 2000

*** – Legea contabilității nr. 82/1991, modificată și republicată în
Monitorul Oficial

*** – OMFP Nr. 1802/2014 – Noile reglemen tări contabile
Editura Best Publishing România, 2015

*** – Dicționarul explicativ al limbii române,
Editura Univers Enciclopedic Gold, București, 2009

35

ANEXE