Semnătură coordonator științific INTELIGENȚA EMOȚIONALĂ ÎN RÂNDUL STUDENȚILOR COORDONATOR STIINȚIFIC: Conf. Univ. Dr. POPOVICI NORINA ABSOLVENT:… [616484]

UNIVERSITATEA "OVIDIUS" DIN CONSTANȚA
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

Avizat data
Semnătură coordonator științific

INTELIGENȚA EMOȚIONALĂ ÎN
RÂNDUL STUDENȚILOR

COORDONATOR STIINȚIFIC:
Conf. Univ. Dr. POPOVICI NORINA

ABSOLVENT: [anonimizat]
2017

Inteligența emoțională în rândul studenților

| 1

CUPRINS

Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …
Cap. 1 Noțiuni generale privind inteligența emoțională ………………………….. ……………………..
1.1 Inteligența emoțională: istoric, concept, componente și tipologie ………………………
1.2 Inteligența emoțională versus IQ ………………………….. ………………………….. ……………
1.3 D ezvoltarea intelgenței emoționale ………………………….. ………………………….. …………
Cap. 2 Exemple de bune practici privind abordarea IE în practica curentă …………………..
2.1 IQ-ul și inteligența emoționă: tipuri pure ………………………….. ………………………….. ..
2.2 Dobândirea elementelor emoționale fundamentale ………………………….. ……………….
2.3 Alfabetizarea emoțională din perspectiva lui Daniel Goleman …………………………..
Cap. 3 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….
………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………..
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …
Anexe

Inteligența emoțională în rândul studenților

| 2
CAPITOLUL 1
NOȚIUNI GENERALE PRIVIND INTELIGENȚA EMOȚIONALĂ

1.1 Inteligența emoțională: istoric,concept,componente și tipologie
Termenul de inteligență are o dublă accepțiune: pe de o parte, de proces de asimilare
și prelucrare a informațiilor variabile, în scopul unor adaptări optime, pe de altă parte, de
aptitudine, rezidând în structuri operaționale dotate cu anumite calități (complexitate,
flexibilitate, flșuiditate, productivitate), prin care se asigură eficiența conduitei.
Adaptarea constă din echilibrarea dintre asimilarea informațională la schemele
preexistente și acomodarea sau restructurarea impusă de noile informații ce nu se potrivesc
perfect cu vechile scheme.1
Inteligența emoțională este “ abilitatea de a percepe și exprima , de a simila emoții în
gândire, d e a înțelege prisma emoțiilor, și de a regla emoțiile proprii și ale altora.”2
Inteligența emoțională este abilitatea de a încuraja oamenii, de a îi face să lucreze
împreună, și de ai motiva să dea tot ce au mai bun pentru realizarea unui anumit scop. De
aceea , mai multe studii au clasificat inteligența emoțională ca fiind cea mai importantă
competență de bază care determină succesul unei companii.
Socrate și Platon considerau că inteligența îi permite omului să înțeleagă ordinea
lumii și de a se conduce pe sine însuși, iar Boudha , milita pentru eliberarea omului de
inteligență pentru a ajunge la cea mai înaltă formă de fericire.
Inteligența Emoțională constituie autocunoașterea, conștiința de sine, sensibilitatea
socială, și abilitatea de a comuni ca cu s uccess cu semenii nostrii . Ea este acea stare de
sincronizare și de oportunitate socială și se manifestă prin curajul de a ne recunoaște
greșelile, de exprimare a diferențelor și de respectare a acestora.3

1.1.1 Scurt istoric al inteligenței emoționale
Primul autor care a făcut referire la conceptul de inteligență ca și abilitate de a
relaționa a fost, Edward Thorndike în jurul anului 1930, iar în 1940, David Weschsler
sugerează că există componente afective ale inteligenței ce pot fi esențiale în atinge rea
succesului în viață.

1 Tinca Crețu – “ Psihologie ” ( București 1993)
2 Salovey, Mayer, Caruso 2000 Relation of an Ability Measure of Emotional Intelligence to Personality )
3 Paul Everac, Reflecții despre inteligență , București, 1967;

Inteligența emoțională în rândul studenților

| 3
În 1985, Wayne Payne introduce termenul inteligență emoțională în lucrarea de
doctorat, intitulând -o: Studiu asupra emoției : dezvoltarea inteligenței emoționale;
integrarea în societate; relaționarea cu frica, durerea și dorința (teorii, exemple din
realitate, rezolvarea problemelor, contracția/expansiunea; implicarea/ rezultat ele/
renunțarea) și tot în același an, Reuven Bar -On a abordat inteligența din perspectiva a cinci
factori: aspectul intrapersonal, aspectul interpersonal, adaptabilitatea, controlul stresului și
dispoziția 10eflexi. El a abordat 10eflexive10 de coeficient de emoționalitate (QE) și
10eflexiv că o persoană cu scor înalt este o persoană care cunoaște succesul în viață.
Mai târziu, în 1990, a fost publicată luc rarea a doi profesori americani, John Mayer
și Peter Salovey , sub forma a două articole într -o publicație academică. Aceștia încercau să
dezvolte o metodă științifică de măsurare a diferențelor dintre oameni în ceea ce privește
abilitățile în domeniul emoț iilor. Ei au descoperit că unii oameni sunt mai pricepuți în
identificarea propriilor sentimente, a sentimentelor celor din jur și în rezolvarea
problemelor cu conotații emoționale.45
În schimb, persoana al cărui nume este cel mai des asociat cu termenul de
"inteligență emoțională" este scriitorul, Daniel Goleman . Înainte de a deveni faimos,
Goleman a scris mai multe articole în revista Popular Psychology și apoi, pentru ziarul
New York Times. La sfârșitul anului 1994, începutul anului 1995 era evident că avea de
gând să scrie o carte despre conceptul “literatura emoțională ”. Pentru a se documenta,
acesta a făcut mai multe vizite în școli pentru a vedea ce programe derulează pentru
dezvoltarea literaturii emoționale. A studiat mult, în special materiale în ceea ce privește
emoțiile, în general. Citind, acesta a ajuns la lucrările lui Mayer și Salovey. Se pare că la
un moment dat, acesta sau editorul său au hotarât să sch imbe numele viitoarei căr ți în
“Inteligența Emoțională” , cel mai probabil pentru a se putea vinde mai bine.
Astfel, în 1995, a apărut cartea . Cartea a reușit să ajungă pe coperta revistei Time,
cel puțin în ceea ce privește piața “Inteligența Emoțională” . În urma unui efort promo țional
susținut, Goleman a început să apară la show -uri televizate, cum ar fi cele ale lui Oprah
Winfrey sau Phil Donahue . A început, de asemenea, un obositor turneu de conferințe pentru
promovarea cărții. Drept rezultat, cartea a devenit un best seller in ternațional.
Începând cu anul 1995, de la prima publicare a cărții lui Daniel Goleman pe această
temă, inteligența emoțională a devenit unul dintre conceptele cele mai dezbătute în Statele

4 Goleman, “Emotional Intelligence: why it can matter more than IQ?”, 1996, Edit. Bantam Books
5 https://andreeauta.files.wordpress.com/2012/06/inteligenta -emotionala -recrutori.pdf

Inteligența emoțională în rândul studenților

| 4
Unite ale Americii. În cartea sa, Goleman prezintă o multitudine d e informații interesante
legate de creier, emoții și comportament. Totusi, Goleman descria foarte puține idei
originale, deși cartea cuprindea și câteva din propriile paradigme și credințe. În principal,
ceea ce a făcut el a fost să colecteze munca mai mul tor oameni, sa o organizeze și să îi dea
o formă comercială. Din 1995, Goleman s -a concentrat mai mult asupra cercetării
științifice despre inteligența emoțională.
Un alt nume în domeniul inteligenței emoționale este David Carusso . Acesta a
continuat mun ca de cercetare începută de Mayer și Salovey. Mergând pe aceeași idee,
Carusso sugerează că IE este adevărata formă de inteligență, care, însă, nu a fost măsurată
în mod științific până când nu s -a început munca de cercetare.
Toți cei care și -au adus con tribuți a la acest domeniu nu au făcut “gaură în cer” , dar
au pus l aolaltă și au dat un alt nume, “ inteligența emoțională ”, unor calități umane
apreciate de când lumea: bunul simț, întelepciunea, empatia, caracterul, tactul etc.6

1.1.2 Conceptul de Inteligență Emoțională
Inteligența emoțională este un altfel de istețime. Este puterea de a acționa sub
presiune, încrederea de a construi relații fructuase, curajul de a lua decizii și viziunea de a
crea viitorul. Inteligența emoțională este în legătură cu leadership și creativitate, și este o
abilitate care poate fi învățată. Constă în puterea de a conștientiza sentimentele și de a
identifica sursa lor.
Competența emoțională este demonstrarea autoeficienței în tranzacții sociale ce
solicit afectivit ate. Autoeficiența aici este folosită cu sensul că persoana crede că el sau ea
are capacitatea și aptitudinile necesare pentru a -și atinge un anumit scop.7
Când noțiunea de autoeficiență este apoi aplicată tranzacțiilor sociale care solicit
afectivitatea, descriem modul în care oamenii răspund emotional, dar aplică simultan și
strategic cunoștințele lor despre emoții, și despre expresivitatea lor emoțională în relațiile
cu alții, astfel să poată negocia ceea ce doresc prin schimburi interpersonale, și să-și
regleze experiența emoțională în scopul atingerii obiectivilor sau scopurilor dorite.
Celor cinci dimensiuni ale inteligenței emoționale (auto -cunoașterea, auto –
motivarea, auto -reglarea, conștiința socială și abilitățile sociale), le corespund 25 de
competențe emoționale, dar nimeni nu le are pe toate. Însă pentru a atinge performanțe

6 http://www.referatele.com/referate/economie/online13/Lucrare -de-licenta –Consideratii -cu-privire -la-rolul –
conceptului -de-inteligenta -emotionala -referate.php
7 Reuven Bar -On – “Manual de inteligență Emoțională ” (Ed.Curtea Veche, 2011)

Inteligența emoțională în rândul studenților

| 5
remarcabile e nevoie să fim tari doar în câteva din aceste competențe – în jur de șase – și ca
acestea să fie “îm prăștiate ” în toate cele cinci domenii ale inteligențe i emoționale.
Inteligența emoțională ține de conștientizarea propriilor emoții, stăpânirea acestor
emoții (prin controlarea cauzelor generatoare), motivația interioară de a evolua, dublată de
inițiativă, optimism și dăruire, empatie (capacitatea de a înțelege emoțiile și sentimentele
altora) și, nu în ultimul rând, de aptitudinile sociale, adică de capacitatea de a stabili relații
pozitive, de a coopera și colabora cu ceilalți, de a rezolva conflicte, de a capta atenția. În
momentul în care devenim co nștienți că nu doar rațiunea ne conduce în viața, că
sentimentele și compatibilitatea personală îi ghidează pe ceilalți întocmai cum ne ghidează
și pe noi, apare întelegerea superioară a poziției în grupurile în care suntem parte și poate fi
mai bine gesti onată imaginea pe care o proiectam în afară.
Inteligența emoțională va face diferența între o persoană eficientă pur și simplu și o
persoană remarcabil de eficientă. 8
Putem spune că inteligența aduce precizie și obiectivitate, dar persoanele
caracteriza te de aceste atribute sunt văzute și descrise de ceilalți ca inexpresive și reci,
detașate, neprietenoase. În schimb, o persoană cu inteligență emoțională crescută este
percepută ca fiind simpatică, comunicativă, sociabilă, glumeață, naturală și dezinvoltă ,
plăcută și de treabă.
Cel mai important este că, întocmai precum inteligența academică, și inteligența
emoțională poate fi educată și dezvoltată. Primul pas este recunoașterea faptului că suntem
oameni conduși și de sentimente, că și ceilalți ca și noi au voie să greșească ori să fie
subiectivi . Un alt pas este cel al adaptării comu nicării la cei cu care comunică m.

1.1.3 Componentele in teligentei emotionale
În continuare o sa prezint două puncte de vedere, cu privire la componența
inteligenței emoțio nale, care vin de la 2 specialiști î n domeniu: Daniel Goleman și Reuven
Bar-On.
Reuven Bar -On a î ncepu t sa studieze acest domeniu la î nceputul anilor 80’ ș i este
autorul primului test de inteligență emoțională – Bar-On Emotional Quotient Inventory –
adresat personalelor peste 16 ani.
Reuven Bar –On – ne prezintă urmatoarele componente ale inteligenței emoț ionale:
Tabel 1.1

8 Nicholas Bate – Să fii cel mai bun, Ed. Meteor Press, 2003

Inteligența emoțională în rândul studenților

| 6
Aspectul intrapersonal
-conștientizarea propriilor emoții care pr esupune să
trăiești experienț a prezentă și nu cea ce ai simțit î n
trecut;
– optimism, asertivitate;
– respect, considerație pentru propria persoană ;
– autorealizare;
– independență .
Aspectul interpersonal
– empatia;
– relații interpersonale;
– responsabilitate socială .
Adaptabilitate
– rezolvarea problemelor;
– flexibilitate.
Controlul stresului
– toleranț a la stres;
– controlul impulsurilor.
Dispoziț ia generală
– fericire;
– optimism.

Din punctul de vedere a lui Daniel Goleman , inteligența emoțională are
urmă toarele componente:
Tabel 1.2
Autocunoaș terea
– autocunoașterea emoțională ;
– autocunoașterea realistă și corectă ;
– încrederea în sine.
Autocontrol
– autocontrol emoțional ;
– transparența și menținerea integrității ;
– adaptabilitate la schimbare ;
– orientarea spre rezultate;
– inițiativă ;
– optimism și perseverență .
Social
“Awareness” (conș tiința
socială , de grup)
– empatie (sim țirea sentimentelor și perspectivei
celorlalț i, un interes real față de grijile celorlalți) ;
– orientarea spre serviciu.

Inteligența emoțională în rândul studenților

| 7
Managementul
relaț iilor
interpersonale
– dezvoltarea altora, a abilităț ilor acestora, coaching;
– leadership inspiraț ional;
– catalist al schimbării (inițierea și managementul
schimbă rii);
– influența (un rol important îl joacă persuasiunea –
Psihologia persuasiunii de Rober Cialdini);
– managementul con flictelor (legat de negocierea și
rezolvarea disputelor);
– lucrul în echipă ș i colaborare a (crearea de sinergie
de grup în urmă rirea scopurilor grupului).

După cum se vede, primele două componente, din clasificarea oferita de Daniel
Goleman, sunt privite ca si componente personale ale inteligenței emoționale, în timp ce
ultimele două sunt privite ca ș i componente sociale ale inteligenței emoț ionale.
Dacă urmărim si ana lizăm cele două clasifică ri ale componentelor inteligenței
emoț ionale putem ajunge la concluzia că aceasta este formată din patru elemente:
1. Identificarea și înțelegerea mai bună a propriilor emoț ii.
2. Gestionarea eficientă a propriilor emoții și creștere semnificativă a calităț ii vieții.
3. Înțelegerea mai bună a celor din jur și o convieț uire cu un grad de confort ridicat .
4. Crearea de relaț ii mai bune la toate nivelele cu cei din jur și creș terea productivității
și a imaginii personale .9

1.1.4 Tipologii ale Inteligenței Emoționale
Până de curând, emoțiile erau considerate ceva de care trebuie să scapi dacă nu vrei
să ai neplăceri. Azi se știe că emoțiile pot fi educate și că beneficiile obținute în urma
acestui proces sunt enorme.
Inteligența emoțional ă redefinește imaginea despre lume și om. Azi știm că
emoțiile sunt cele mai importante resurse ale omului.
Conform lui Howard Gardner , reputatul specialist în psi hologie educațională de la
Harvard, există nu unul ci șapte tipuri de inteligență emoțională:

9 http://a -man -apart.com/wp -content/uploads/2016/06/Inteligenta -emotionala -ebook2 -10.pdf

Inteligența emoțională în rândul studenților

| 8

Inteligență spațială

(Sursa: Gardner, Howard 1993 – Frames of Mind: The Theory of Multiple Intelligences)

 Inteligență spațială – capacitatea de a vedea structuri și forme cu precizie. Cei
care posedă acest tip de inteligență se exprimă foarte ușor prin desene, fotografii sau
sculpturi.
 Inteligență kinestezică – capacitatea de a utiliza corpul cu precizie, coordonând
mișcările foarte bine și în același timp putând să înțeleagă rapid toate nuanțele unei
mișcări.
 Inteligență muzicală – capacitatea de a identifica stilul unui compositor și de a
recunoaște diverse partituri muzicale.
 Inteligență lingvistică – capacitatea de a învăța foarte ușor o limbă străină sau de
a dezvolta un vocabular foarte bogat.
 Inteligență logico – matematică – capacitatea de a rezolva cu ușurință probleme și
de a te simți foarte confortabil atunci când se lucrează cu numere. Aceasta este cea care
determină obținerea unor scoruri foarte mari la testele care măsoară coeficientul de
inteligență traditional.
 Intel igență interpersonală și cea intrapersonală – capacitățile, care te ajută să
înțelegi sentimen tele celor din jur și respectiv să îți înțelegi propriile sentimente. Acestea
sunt responsabile în bună măsură de cele 80 % ale succesului organizaț ional.
Autoru l spune că deși aceste inteligențe nu sunt neapărat dependente una de alta,
rareori ele sunt folosite independent. Orice persoană normală are u n anumit coeficient din

Inteligența emoțională în rândul studenților

| 9
fiecare dintre aceste inteligențe, în schimb modalitățile în care acestea variază sau se
combină sunt la fel de diferite precum chipurile sau personalitățile indivizilor.10

1.2 Inteligența emoțională versus IQ
Subtitlul cărții lui Daniel Goleman din 1995 Inteligența Emoțională (Emotional
Intelligence) este „De ce EQ -ul poate conta mai mult decât IQ -ul”, ne redă faptu l că
abilitățile emoționale și sociale conferă oamenilor avantaje în acele domenii în care astfel
de competențe pot face diferența, domenii cum ar fi dragostea și relațiile. IE este mai
important decât IQ -ul în acele domenii în c are intelectul are relativ puțină importanță
pentru succes. O altă arie în care IE poate fi considerată mai vitală decât IQ -ul este
performanța la muncă, atunci când comparăm indivizi cu pregătire academică
asemănătoare.
Autorul, era de părere că dacă s -ar face un studiu longitudinal, IQ -ul ar fi un factor
determinant mult mai potent decât IE pentru stabilirea posturilor pe care un individ ar
putea să le ocupe. Deoarece IQ -ul este un indicator al complexității proceselor cognitive pe
care cineva le poate op era, el poate fi folosit pentru identificarea acelor competențe tehnice
ce pot fi stăpânite cu succes. Acestea la rândul lor reprezintă calificările pe care cineva
trebuie să le dețină pentru a obține și păstra un post. Cu toate acestea, dacă o persoană
posedă un nivel suficient de inteligență cognitivă necesar pentru a păstra un post, nu
înseamnă că ea va fi capabilă să devină un angajat de top sau un lider în acel domeniu.
IQ-ul își pierde din eficacitate când se pune problema de a identifica cine dintr -un
grup de candidați talentați pentru o poziție cu cerințe intelectuale ridicate poate deveni cel
mai bun lider. Acest lucru se datorează parțial „efectului de nivel”: toți cei ce operează la
cele mai înalte niveluri dintr -o anumită organizație au urmat un proces de selecție în
prealabil axat pe intelect și experiență. La aceste niveluri înalte, un IQ ridicat devine o
necesitate, o abilitate ce este necesară pentru a intra și a rămâne în „joc”.
Domeniul în care, Daniel Goleman se aștepta să vadă o mai mare c orelare între
abilitățile emoționale și sociale și rezultatele școlare sunt studiile pe copiii care au trecut
printr -un program de educație social -emoțională (SEL). Aceste cursuri îi inițiază pe
studenți în acele aptitudini de auto -management care să îi aj ute să învețe mai bine, ținând
cont că IQ -ul este diferit de procesul de învățare propriu -zis.

10 Idem 7

Inteligența emoțională în rândul studenților

| 10
Un studiu de la Universitatea din Illinois a indicat o creștere de aproximativ 10% în
rezultatele academice ale acelor studenți ce au urmat un program SEL. Putem presupune că
programele SEL ar fi putut însemna scoruri mai mari și pentru evaluarea coeficientului de
IE folosit în studiul australian, iar o corelație pozitivă între cele două elemente ar fi putut fi
identificată dacă astfel de studenți ar fi fost testa ți.
Educația, deci, pare a fi un alt domeniu în care IE contează – dacă mai mult sau mai
puțin decât IQ -ul, însă, rămâne o întrebare empirică.1112

1.3 Dezvoltarea intelgenței emoționale
Într-o epoca în care timpul nu mai lasă loc construirii unor relații personale
durabile, gestionarea vieții emoționale devine o problemă pentru persoanele cu o agendă
extrem de încărcată. Cunoașterea propriei persoane și modul în care aceste cunoștințe pot fi
utilizate pentru a face ca sentimentele și emoțiile să lucreze pe ntru noi și nu împotriva
noastră este foarte importantă. Inteligența Emoțională ne ajută să înțelegem emoțiile și
comportamentul altor oameni pentru a putea construi și menține relații de calitate cu
aceștia.
Este interesant de remarcat că, dacă studiem c u atenție literatura de specialitate pe
tema inteligenței emoționale, vom observa că ea subliniază în primul rând importanța
trandescentă pe care EQ o are în eficientizarea pe termen lung a activităților umane iar în al
doilea rând faptul că EQ poate fi de zvoltată.
Cele cinci elemente componente ale inteligenței emoționale larg acceptate ca fiind
primordiale sunt în primul rând, conștiința de sine , respectiv abilitatea de a medita la
propria noastră viață, de a ne îmbogăți cunoștințele despre noi înșine și de a utiliza aceste
cunoștințe fie pentru a ne perfecționa, fie pentru a ne compensa slăbiciunile noastre. În al
doilea rând, motivația personală , care se referă la ceea ce într -adevăr îndeamnă oamenii
să acționeze – viziune, valori, țeluri, dorințe și pa siuni care sunt considerate prioritare. În al
treilea rând, autoechilibrarea , adică abilitatea de a ne conduce singuri spre împlinirea
viziunii și valorii noastre. În al patrulea rând, empatia , respectiv abilitatea de a sesiza
sentimentele și opiniile celor de lângă noi referitoare la lumea înconjurătoare. În al cincilea
rând, abilitățile sociale și comunicaționale , care se referă la modul în care oamenii

11 http://www.curteaveche.ro/blog/2013/06/18/cand -inteligenta -emotionala -nu-este -mai-importanta –
decat -iq-ul/

12 Daniel Goleman – Inteligența emoțională, Ed.Curtea Veche, 2007

Inteligența emoțională în rândul studenților

| 11
încearcă să rezolve diferendele, să soluționeze problemele, să găsească soluții creative, și
să int eracționeze optim pentru îndeplinirea în comun a obiectivelor urmărite.
Stephen Covey , are toată convingerea că cel mai bun și sistematic mod de
dezvoltare a acestor cinci dimensiuni ale EQ îl reprezintă Cele 7 Deprinderi ale Oamenilor
Extrem de Eficienți . În continuare voi prezenta un tabel care ilustrează principiul
fundamental sau esența fiecăruia dintre cele 7 deprinderi.13
Tabel 1 .3
Principiile care stau la baza celor 7 deprinderi.
DEBRINDERE PRINCIPIU
1. Fii pro -activ Responsabilitate / Inițiativă
2. Începe prin a te gândi la sfârșit Viziune / Valori
3. Respectă -ți prioritățile Integritate / Îndeplinirea
obiectivelor
4. Adoptă o mentalitate de tip “ Câștig – Câștig” Respect / Câștig reciproc
5. Mai întâi încearcă să înțelegi și abia apoi să
fii înțeles Înțelegere Reciprocă
6. Sinergie Colaborare c reativă
7. Ascute -ți ferestrăul Reînnoire
Sursa: Stephen Covey, Cele 7 Deprinderi ale Oamenilor Extrem de Eficienți

Să examinăm relația dintre cele cinci elemente ale inteligenței emoționale și cele 7
deprinderi14
1)Conștiința de sine 1. Fii proactiv
2) Motivația personală 2. Începe prin a te gândi la sfârșit
3) Autoechilibrare 3. Respectă -ți prioritățile
7. Ascute -ți ferestrăul
4) Empatia 5. Mai întâi încearcă să înțelegi și abia apoi să fii
înțeles
5) Abilitățile sociale 4. Adoptă o mentalitate de tip “ Câștig – Câștig”
5. Mai întâi încearcă să înțelegi și abia apoi să
fii înțeles
6. Sinergie

13 Stephen Covey, Cele 7 Deprinderi ale Oamenilor Extrem de Eficienți Ed. All, 2011
14 Stephen R. Covey – A 8-a treaptă a înțelepciunii, Ed. Allfa, 2006

Inteligența emoțională în rândul studenților

| 12
O conștiință de sine , a libertății și a puterii noastre de a alege, reprezintă
chintestența Deprinderii 1 – Fii proactiv. Cu alte cuvinte, sunteți conștient de spațiul dintre
stimul și răspuns, sunteți conștient de moștenirea dvs. genetică, biologică, de educația pe
care a -ți primit -o și de forțele lumii înconjurătoare care acționează asupra destinului uman.
Simțiți că sunteți sau puteți deveni forța creatoare a propriei dvs. vieți. Aceasta este decizia
dvs. fundamentală.
Motivația Personală constituie baza alegerilor pe care le facem în viață – decidem
care sunt cele mai importante priorități, țeluri și valori. Deprinderea 2 se referă exact la
acest lucru – Începe prin a te gândi la sfârșit. Decizia aceasta de a vă alege singur drumul
în viață este decizia dvs. primordială.
Autoechilibrarea este un termen care reunește Deprinderea 3 – Respectă -ți
prioritățile și Deprinderea 7 – Ascute -ți ferestrăul. Cu alte cuvinte, odată ce a -ți hotărât
care sunt prioritățile dvs., vă veți dedica întreaga energie îndeplinirii lor. Aceasta e ste
deprinderea integrității. Deprinderea de a fi stăpânul propriei persoane, de a face ceea ce v –
ați propus.. Apoi vă veți reînnoi constant. Strategiile privind îndeplinirea obiectivelor și
deciziilor tactice reprezintă deciziile dvs. secundare.
Empatia este echivalența primei jumătăți a Deprinderii 5 – Mai întâi încearcă să
înțelegi și abia apoi să te faci înțeles. Ea înseamnă a învăța să trancedeți propria dvs.
biografie și să “intrați ” în inima și în mintea celor din jur. A fi empatic înseamnă a deveni
foarte sensibil și conștient, din punct de vedere social, de situația în care vă aflați, înainte
de a încerca să vă faceți înțeles, să îi influențați pe cei din jur, să luați decizii sau să emiteți
judecăți.
Abilitățile comunicaționale sociale reprezintă a combinație a Deprinderilor 4,5 și 6.
Criteriile după care vă orintați sunt câștigul de ambele părți și respectul reciproc
(Deprindrea 4 – Adoptă o gândire de tip Câștig – Câștig ). Vă străduiți să vă înțelegeți
interlocutorul (Deprinderea 5 – Mai întâi încearcă să înțelegi și abia apoi să fii înțeles.),
pentru a reuși să ajungeți la o colaborare creativă ( Deprinderea 6 – Sinergie).
Dezvoltarea inteligenței emoționale ne permite să ne punem în valoare aptitudinile
intelectuale, creativitatea. Ne asigură reușita, atât în pla n personal, cât și în cel
profe sional.15

15 Дэниэл Гоулман – ”Pуководство, которое получает результаты ”, Harvard Business Review, 2000

Inteligența emoțională în rândul studenților

| 13
CAPITOLUL 2
EXEMPLE DE B UNE PRACTICI PRIVIND ABORDAREA IE ÎN
PRACTICA CURENTĂ
2.1 IQ-ul și inteligența emoționă: tipuri pure

Inteligența academică are foarte puțin de -a face cu viața emoțională. Cei mai deștepți
dintre noi pot cădea pradă unor patimi cumplite și unor impulsuri necontrolate. Persoanele
care au un IQ ridicat pot deveni piloți extrem de proști atunci când se află în cârma propriei
lor vieți.
O problemă existențială în psihologie este relativa incapacitate a notelor, de a
prevedea fără greș cine va avea un succes garantat pe plan profesional. Privind în
ansamblu, această problemă, cu siguranță ne dăm seama că există o legătură între IQ și
performanțele în viață. Mul te persoane care au un IQ scăzut sfârșesc prin a ocupa slujbe
modeste , iar cei care au un IQ mare au ca doleanță un job bine plătit – lucru care nu este
valabil în toate situațiile.
Daniel Goleman afirmă faptul că, IQ -ul, în cel mai fericit caz, contribuie cu 20% la
factorii care determină reușita în viață. Restul de 80% rămân pradă altor forțe. Cea mai
mare parte a locurilor pe care și le găsește cineva în societate este determinată de factori
care nu au legătură cu IQ -ul, pornind de la clasele s ociale și ajungând până la noroc.
Richard Herrnstein și Charles Murray subliniază această idee printr -un exemplu
simplu ,,Pe un elev în anul întâi de liceu care are peste 500 de puncte la testul SAT de
matematică poate să nu -l împingă inima să devină mate matician, dar dacă vrea să se ocupe
de o afacere, să devină senator american sau să câștige un milion de dolari poate n -ar trebui
să-și lase la o parte visurile. Legătura dintre punctajele la teste și aceste reușite este
diminuată de totalitatea altor cara cteristici pe care el le aduce la viață”.
Capacitatea de a fi în stare să te motivezi și să perseverezi în fața frustrărilor, de a -ți
stăpâni impulsurile și de a amâna satisfacțiiile, de a -ți regla stările de spirit și de a
împiedica necazurile să -ți întu nece gândirea, de a fi stăruitor și de a spera…intră în
categoria ,,alți factori”, respectiv, sunt trăsături ale inteligenței emoționale. Spre deosebire
de IQ, care are o istorie de aproape 100 de ani de cercetări aplicate pe un număr foarte
mare de oame ni, inteligența emoțională este un concept nou. Nimeni nu poate estima în ce

Inteligența emoțională în rândul studenților

| 14
măsură variază de la o persoană la alta de -a lungul unei vieți. Din date existente, reiese că
poate fi la fel de puternică și uneori chiar mai puternică decât IQ -ul.
IQ-ul explic ă într -o mică măsură destinele diferite ale celor care urmează aceleași
studii și au cam aceleași șanse. Când 95% dintre foștii studenți la Harvard ai promoțiilor
aniilor 1940 –perioadă în care cei care aveau un IQ ridicat mergeau la școliile Ivy League,
au fost analizați la vârsta matură, s -a constat că aceia care avusese cele mai bune rezultate
la testele de la facultate nu au reușit cel mai bine și în viață, comparativ cu colegii lor cu
rezultate scăzute, mai ales când a fost vorba de salariu, de producti vitate sau de statutul lor
în domeniul respectiv. Pe lângă aspectul acesta, nu au avut nici cele mai mari satisfacții în
viață și nici cele mai fericite relații cu prietenii, cu familia sau în dragoste.16
Un alt studiu , efectuat asupra a 81 de absolvenți ai promoției 1981 ai liceelor din
Illinois, ne redă situația lor școlară, foarte bună. În vreme ce au continuat să se descurce
bine și la facultate, luând note excelente, cam până la treizeci de ani nu au ajuns să atingă
decât un nivel mediu de reușită. L a zece ani după absolvirea liceului, doar unul din patru se
află la cel mai înalt nivel în profesia pe care și -o alesese și mulți nu se descurcaseră prea
grozav.
Karen Arnold, profesor de pedagogie la Universitatea din Boston, unul dintre
cercetătorii car e au urmărit destinul absolvențiilor, dădea următoarea explicație: „Cred că
am descoperit persoane « ascultătoare » care știu să reușească în acest sistem. Absolvenții
se zbat la fel ca noi toți. Atunci când știm despre o persoană că a absolvit o facultate, știm
doar că a reușit cu bine acolo unde tot ce a făcut s -a măsurat în note. În scimb, nu știm
nimic despre felul în care reacționează la vicisitudinile vieții”.
Aceasta este și problema: inteligența și învățătura nu te pregătește pentru ocaziile
cu care te întâlnești la nivelul vicisitudinile vieții. Un IQ ridicat nu este o garanție de
prosperitate, prestigiu sau fericire în viață, pentru că școlile noastre și cultura noastră se
concentrează asupra capacităților de învățătură, ignorând inteligența emoțională, un set de
trăsături –unii l -ar putea numii caracter –care contează imens în destinul nostru personal.
Viața e moțională este o dominantă care poate fi , precum matematica sau cititul, gestionată
cu mai mult sau ma puțin talent și care presupune un set unic de competențe. Măsura în
care cineva abordează aceaste competențe este de o importanță majoră pentru înțe legerea
faptului că o persoană poate reuși în viață, în vreme ce o altă persoană, cu o inteligență

16 GEORGE Vaillant, Adaption to Life (Adaptarea la viață) , Little,Brown,Boston, 1977

Inteligența emoțională în rândul studenților

| 15
egală, sfârșește într -o fundătură: aptitudinile emoționale sunt meta -abilități, ce determină
cât de bine putem folosi talentele pe care le avem, inclusiv in teligența pură.
Dovezile arată că persoanele care se descurcă din punct de vedere emoțional –care
îsi cunosc și își stăpânesc bine sentimentele și care deslușesc și abordează eficient
sentimentele celorlalți –sunt în avantaj în orice domeniu al vieții. Cei care au capacități
emoționale bine dezvoltate au și mai multe șanse să fie mulțumiți în viață și eficienți, să -și
stăpânească obiceiurile mintale care stau la baza propriei lor productivități. În schimb, cei
care nu -și pot controla viața emoțională și duc bătălii interne ajung să -și saboteze
capacitatea de a se concentra asupra muncii și asupra unei gândiri clare.17

2.2 Dobândirea elementelor emoționale fundamentale
Temperamentul poate fi definit în funcție de stări care ne înregimentează într -o
anumită ca tegorie de viață emoțională. Într -o oarecare măsură, fiecare avem o anumită
gamă emoțională favorită; cu temperamentul ne naștem în parte datorită loteriei genetice,
care are o forță extraordinară de -a lungul vieții. Fiecare părinte a obsevat asta: încă de la
naștere, copilul va fi calm și liniștit sau capricios și dificil. Întrebarea este dacă acest set
emoțional determinat biologic poate fi scimbat prin experiență. Oare biologia noastră ne
fixează destinul emoțional sau chiar și un copil născut timid poat e deveni un adult
încrezător?
Cel mai clar răspuns la această întrebare provine din studiul facăt de Jerome Kagan,
psiholog al dezvoltării de la Universitatea Harvard18. Kagan susține că există cel puțin
patru tipuri temperametale -timid, îndrazneț, vesel ș i melancolic – și că fiecare se datorează
unui tipar diferit al activității creierului. Se pare că există nenumărate diferențe de
temperament, fiecare bazându -se pe diferențe înnăscute la nivelul circuitului emoțional;
pentru fiecare emoție în parte, oameni i se pot diferenția în funcție de cât de ușor se
declanșează sau cât durează, oricât de intensă este. Studiul lui Kagan se concentrează pe
unul dintre aceste tipare: dimensiunea temperamentului care merge de la îndrăzneală la
timiditate.
Zeci de ani, mame le și-au adus sugarii și copii mici la laboratorul lui Kagan pentru
Dezvoltarea Copilului, pentru a lua parte la studiile referitoare la dezvoltarea copilului.
Acolo, Kagan și colegii săi au observat semne timpurii de timiditate în cazul unui grup de

17 KAREN Arnold, The Chicago Tribune , 29 mai 1992
18 Jerome Kagan, Initial Reactions to Unfamiliarity , Current Directions in Psychological Science, decembrie
1992

Inteligența emoțională în rândul studenților

| 16
copii de un an și nouă luni aduși pentru observații experimentale. Aflați la joacă, o parte
dintre ei s -au dovedit vioi și spontani, jucându -se cu ceilalți copii practic fără nici o
ezitare. Alții totuși erau nesiguri și ezitanți, nu îndrăzneau și se agățau de fusta mamei,
urmărindu -i în tăcere pe ceilalți cum se joacă. După aproape patru ani, când aceiași copii
au ajuns la grădiniță, echipa de cercetători a lui Kagan i -a studiat din nou. De -a lungul
anilor care se scurseseră, nici unul dintre copiii îndrăzneț i nu deveniseră timid, în vreme
ce două treimi dintre cei timizi rămăseseră reticenți.
Kagan consideră că de fapt copii care sunt prea sensibili și temători se transformă
în adulți timizi și timorați; de la naștere, cam 15 până la 20% dintre copii sunt “i nhibați
comportamenal”, după cum îi numește el. Ca sugari, acești copii sunt timizi în privința a
tot ceea ce nu le este familiar. Asta îi face să ezite să mănânce lucruri noi, să se apropie de
animale necunoscute sau de locuri neștiute și să fie foarte sf ioși în prezența străinilor. De
asemenea, ei devin sensibili și în alte sensuri – de exemplu, sunt înclinați să se
autovinovățească și să -și facă reproșuri. Există și copii care de -a dreptul paralizați de teamă
atunci când se află în societate: la școală sa u pe terenul de joacă, atunci când cunosc
oameni noi sau atunci când reflectorul societății se îndreaptă spre ei. Ca adulți, sunt sortiți
să ajungă însingurați, trăind într -o frică groaznică atunci când trebuie să țină un discurs sau
să execute ceva în pub lic.
Tom, unul dintre băiețeii din studiul lui Kagan, este tipic pentru această categorie
de timiditate. La toate măsurătorile făcute în timpul copilăriei -la doi, cinci și șapte ani -,
Tom se număra printre cei mai timizi copii. Atunci când a fost chestion at la treisprezece
ani, Tom devenise tensionat și rigid, mușcându -și buzele, frângându -și mâinile, cu un chip
împietrit, care abia zâmbea timid și forțat doar când era vorba de pietena lui; răspunsurile
sale erau scurte și părea abătut.19 În anii de mijloc ai copilăriei, care până pe la unsprezece
ani, Tom își amintește că era cumplit de timid, asudând tot de fiecare dată când trebuia să
se apropie de un coleg de joacă. De asemenea, era tulburat de temeri intense: se temea că -i
ia foc casa, ca nu cumva să s e înece în piscină sau să rămână singur pe întuneric. În desele
coșmaruri, era atacat de monștri. Chiar dacă se simțea mai puțin timid în ultimii doi ani și
ceva, avea încă o oarecare stare de anxietate în preajma copiilor și problemele sale se
concentru a cum asupra rezultatelor de la școală, deși era în primii 5% cei mai buni din
clasă. Tom era băiatul unui om de știință, drept pentru care și -a făcut o carieră în acest

19JEROME Kagan, Galen ’s Prophecy

Inteligența emoțională în rândul studenților

| 17
domeniu, tocmai pentru că l -a tentat ideea că asta ar presupune o oarecare singurătate,
potrivită înclinațiilor sale introvertite.
În schimb, Ralph era unul dintre cei mai îndrăzneți și mai deschiși copii, indiferent
de vârsta la care a fost supus evaluării. Întotdeauna relaxat și vorbăreț, la treisprezece ani
știa să se așeze confortabil pe un scaun, nu avea ticuri verbale și vorbea foarte încrezător,
pe un ton prietenos, ca și cum s -ar fi adresat cuiva de vâsta sa – deși dierența de vârstă era
de douăzeci și cinci de ani. În timpul copilăriei, a avut doar vreo două temeri trecătoare –
cea de câini, după ce un dulău a sărit pe el când a vea trei ani, și o alta de zburat, pentru că
la șapte ani auzise de un avion care se prăbușise. Ralph era sociabil și îndrăgit și niciodată
nu s-a socotit timid.
Copii timizi se pare că vin în viață cu un circuit neural care îi face să reacționeze
mai put ernic chiar la stresurile mărunte – încă de la naștere, inima lor bate mai repede decât
a altor sugari ca reacție la situațiile necunoscute sau noi. La un an și nouă luni, când copilul
reticent refuză să se joace, inima lui, arată monitoarele, începe să bat ă ca în timpul unei
crize de anxietate. Această anxietate pare să fie la baza timidității de o viață: orice persoană
nouă sau situație nouă este socotită o potențială amenințare. Ca urmare, o femeie de vârstă
mijlocie care își amintește că a fost extrem d e timidă în copilărie, în comparație cu alții
mai îndrăzneți, are tenința de a trece prin viață cu mai multe temeri, griji și sentimente de
vinovăție și să sufere de probleme cauzate de stres, cum ar fi migrenele, iritările ale vezicii
biliare și alte indi spoziții stomacale.20
Impactul părinților asupra pregătirii emoționale apare încă din leagăn. Dr. T. Berry
Brazelton, eminentul pediatru de la Harvard, are un test simplu de diagnosticare a
profilului pe care îl va avea în viață copilul încă sugar. El îi dă unui copil de opt luni două
cuburi și apoi îi arată cum ar vrea să le arânjeze. Un copil cu speranțe de la viață și care are
încredere în cap acitățile sale, spune Brazelton :
va lua cubul, îl va duce la gură, și -l va freca de cap, îl va arunca într -o parte a
mesei, urmărind să vadă dacă i -l vei recupera. Abia după aceea execută ce i s -a cerut –
adică pune cuburile unul peste celălalt. După care te privește încântat, parcă spunându -ți:
“Nu-i așa că -s grozav?”
Acești copii au căpătat o mare doză de încuvi ințare și încurajare din partea adulțiilor;
ei vor reuși să depășească miciile provocări ale existenței. În schimb, copii care provin din
case sumbre, haotice, sau neglijente trec prin aceste îndatoriri mărunte înt -un fel ce

20 Iris Bell, Icreased Prevalance id Stress -related Symptoms in Middle -aged Women Who Report Childhood
Shyness, Annals of Behavior Medicine 16, 1994

Inteligența emoțională în rândul studenților

| 18
marchează faptul că se așteaptă deja să dea greș. Nu este vorba că acești copii nu ar fii în
stare să pună cuburile unul peste celălalt; ei înțeleg și sunt suficient de ordonați în mișcări
pentru a face ce li se spune. Dar chiar și atunci când o fac, povestește Brazelton,
comportamentul lor este de “câine bătut”, o privire ce ar spune: “Nu sunt bun de nimic.
Vezi, n -am fost în stare.” Acești copii trec prin viață având o perspectivă defetistă și nu se
așteaptă să primească încurajări sau să trezească interesul profesorilor, drept pentr u care
consideră școala un loc în care nu au nici un fel de bucurii, așa că în final chiar o
abandonează.
Diferența dintre cele două perspective – a copiilor care sunt încrezători și optimiști
și a celor care se așteaptă să aibă un eșec – începe să prindă formă în primii ani de viață.
Părinții, spune Brazelton, “trebuie să înțeleagă cum pot, prin acțiunile lor, să ajute la
generarea încrederii, a curiozității, a plăcerii de a învăța și de a înțelege limitele” ceea ce e
de mare folos reușitei în viață a cop ilului. Sfatul lui este bazat pe tot mai multe dovezi care
arată că succesele școlare depind surprinzător de mult de trăsăturile emoționale formate în
primii ani când copii sunt încă preșcolari.
Prima ocazie de a forma elementele de inteligență emoțională apare în primii ani ai
vieții copilului, deși această capacitate continuă să se formeze de -a lungul anilor de școală.
Abilitățile emoționale pe care copii le dobândesc ulterior în viață se bazează pe cele
formate în primii ani. Și aceste capacități sunt ba za fundamentală a învățării. Un raport al
Centrului Național de Programe pentru Copii Mici subliniază faptul că reușita la școală nu
poate fi previzibilă în funcție de anumite fapte ale copilului sau de capacitatea precoce de a
citi, ci de înclinațiile em oționale și sociale: siguranța de sine și interesul; să știe ce tip de
comportament se așteaptă din partea lui și cum să -și stăpânească impulsul greșit; să fie
capabil să aștepte, să urmeze indicații și să apeleze la ajutorul profesorului; să -și exprime
nevoile atunci când se află în compania altor copii.
Aproape toți elevii cu rezultate slabe la școală, scrie în raport, duc lipsă de unul sau
de mai mute dintre aceste elemente de inteligență emoțională (indiferent dacă au sau nu
dificultăți cognitive, cum ar fi disfuncțiile de învățare). Problema nu e una minoră; în unele
state, unu din cinci copii trebuie să repete clasa întâi, iar pe măsură ce anii trec rămân în
urmă față de colegi, devenind tot mai descurajați, resentimentari și violenți.21

21 T. Berry Brazelton, The Emotional Foundations of Shool Readiness, Centrul Național de Programe pentru
Sugari(Prefață), Arlington, VA, 1992

Inteligența emoțională în rândul studenților

| 19
2.3 Alfabetizarea emoțională din perspectiva lui Daniel Goleman
Programele de alfabetizare au îmbunătățit simțitor rezultatele la învățătură ale
copiilor. Aceasta nu este o descoperire izolată. Ea provine din foarte multe studii. În aceste
vremuri în care mul t prea mulți copii nu reușesc să -și stăpânească supărarea, să asculte sau
să se concentreze, să -și domolească impulsurile, să -și asume răspunderea pentru ceea ce
fac sau să -și manifeste sentimentele față de ceea ce află sau învață, tot ceea ce ar putea s ă
aprofundeze aceste abilități va fi de ajutor la nivel educațional. În acest sens, alfabetizarea
emoțională sporește capacitatea dascălilor de a -și învăța copiii. Chiar și într -o perioadă în
care se ajunge la strictul necesar și bugetele sunt tot mai redu se, există argumente pentru
care se consideră că aceste programe ar putea stopa declinul educațional și ar putea întări
poziția școlilor, îndeplinindu -și pincipala misiune și meritând investiția.
Dincolo de avantajele educaționale, cursurile par să -i aju te pe copii să -și
îmbunătățească mai bine rolul în viață, să fie prieteni mai buni, elevi mai buni ori soții mai
bune, lucrători și șefi, părinți și cetățeni mai buni. Sigur că ei nu vor dobândi fiecare în
mod egal aceste aptitudini, dar măcar trebuie să î ncercăm să facem tot posibilul. Sau cum
spunea Tim Shriver: „Fluxul reușește să ridice la apă toate ambarcațiunile.” „Nu e vorba
doar de copiii cu probleme, ci de toți copiii care au de câștigat de pe urma acestor
aptitudini dobândite; ele sunt un fel de v accin pe viață.”
Cu o programă ce a fost aglomerată de noi materii și subiecte la ordinea zilei, e de
înțeles că unii profesori se simt mult prea încărcați pentru a mai face ore suplimentare
pentru încă un curs. Astfel, strategia care iese la iveală în pr ivința educației emoționale nu
ar fi cea a creării de noi cursuri, ci de a amesteca lecțiile de sănătate sau de știință, în
studiile sociale sau în alte cursuri standard. În vreme ce la școlile din New Haven materia
Lecții pentru Viață este separată, la un ele clase pograma materiei Dezvoltare Socială se
îmbină cu cea a altor cursuri, cum ar fi citirea sau sănătatea. O parte dintre lecții se țin în
cadrul orelor de matematcă – și anume se învață calitățile principale, cum ar fi puterea de
concentrare, motivar ea la învățătură, stăpânirea impulsurilor pentru a putea învăța bine.
Unele proiecte de dezvoltare a capacităților emoționale și sociale nu au progamă sau
oră de curs ca materie separată, dar sunt structurate în structura vieții școlare. Un model al
aceste i abordări – un curs de competență emoțională și socială esențialmente invizibil – este
Proiectul de Dezvoltare a Copilului, creat de o echipă condusă de un psihologul Eric
Schaps. Proiectul s -a aplicat inițial în Oakland, California, în prezent este experim entat în

Inteligența emoțională în rândul studenților

| 20
mai multe școli din întreaga țară, în general în cartiere cu aceleași pobleme ca acelea ale
New Havenului.
Proiectul oferă un set de materiale care se pot adapta în funcție de cursurile deja
existente. Astfel, cei din clasa întâi ascultă la ora d e citire povestea “Broscuța și Ursuleșul
se împrietenesc”. Aici, Broscuța, nerăbdătoare să se joace cu prietenul ei care hibernează,
Ursulețul, îi joacă o festă, ca să -l trezeacă mai repede. Istorioara este folosită pentru a
provoca o discuție despre priet enie și despre ceea ce simt oamenii atunci când li se face o
glumă. O serie de aventuri duc la deschiderea unor subiecte cum ar fi cele despre
timiditate, recunoașterea nevoilor prietenilor, cum te simți când ești tachinat și împărtășirea
sentimentelor. Un plan de programă oferă povestiri tot mai sofisticate de -a lungul anilor
de școală primară și gimnazială, dându -le indicii profesorilor pentru a deschide subiecte
cum ar fi empatia, stabilirea unei perspective și afecțiunea.
O altă modalitate de împleti re a lecțiilor emoționale cu structura vieții școlare este
aceea de a -i ajuta pe profesori să regândească măsurile disciplnare pentru elevii care nu
sunt cuminți. Se pornește de la ideea că în programul de Dezvoltare a Copilului apar
asemenea momente tocm ai potrivite pentru a -i învăța pe elevi diverse aptitudini care le
lipsesc – controlarea impulsurilor, explicarea sentimentelor, rezolvarea conflictelor – și că
există căi mai bune de disciplinare decât cele coercitive. Un profesor care vede trei elevi
de clasa a treia împingându -se ca să ajungă mai repede la coadă în sala de mese îi pune să
ghicească o cifră, iar cel care o nimerește intră primul. Ideea imediată este că există și căi
imparțiale, cinstite de rezolvare a acestor dispute mărunte, în vreme ce subiectele mai
profunde pot fi negociate. Și cum aceasta este o posibilă abordare, copii o folosesc la
rândul lor pentru a tranșa alte neînțelegeri (“Eu întâi”, la urma urmei, este o expresie
molipsitoare în primele clase – dacă nu cumva ea persistă și în restul vieții sub o formă sau
alta). Există deci un mesaj pozitiv, altu decât autoritarul și mereu prezentul “Încetează!”.22
Pentru că viața de familie nu mai oferă un prijin sigur pentru tot mai mulți copii,
școala rămâne singurul loc în care comunitatea poate rezolva deficiențele competențelor
emoționale și sociale ale copiilor.
Practic fiecare copil merge la școală (cel puțin la început), aceasta devine un loc în
care copiii să fie crescuți învățând lecțiile de bază pentru viață, pe care altfel nu ar a vea de
unde să le primească.

22 Daniel Solomon, Enhancing Children ’s Prosocial BEhavior in the Classroom , American Educational
Research Journal, 1988

Inteligența emoțională în rândul studenților

| 21
Alfabetizarea emoționlă implică un mandat lărgit pentru școli, care ar trebui să
recupereze ceea ce familiile n -au reușit în privința adaptării la societate a copiilor lor.
Această misiune plină de răspundere presupune două sc himbări majore: profesorii trebuie
să meargă dincolo de îndatoriea lor tadițională, iar membrii comunității să se implice mai
mult în viața școlilor.
Dacă există sau nu în mod implicit ore dedicate alfabetizării emoționale contează
mai puțin decât felul în care sunt predate aceste lecții. Poate că în nici un alt caz nu este
mai importantă calitatea profesorului, având în vedere că felul în care el își conduce clasa
este în sine un model. De câte ori profesorul reacționează față de un elev, alți 20 sau 30
învață o lecție.
În vreme ce mulți profesori sunt șovăitori cu asemenea subiecte ce li se par străine
în raport cu pregătirea și rutina lor, există dovezi că, odată ce sunt dispuși să încerce aceste
programe de alfabetizare emoțională, majoritatea vor fi încântați. De exemplu, la școlile
din New Haven, când profesorii au aflat că vor fi pregătiți să predea aceste cursuri , 31%
dintre ei au spus că nu au chef s -o facă. După un an de predare a cursurilor, peste 90% au
susținut că sunt încântați și că doresc să le predea în continuare.
Multe programe de alfabetizare emoțională include și ore speciale pentru părinți,
astfel încât aceștia să fie învățați cu ce li se predă și copiilor și asta nu doar pentru a li se
împărtăși ceea ce fac copiii la școală, ci ș i pentru a -i ajuta atunci când ar simți nevoia să
abordeze mai eficient viața emoțională a copiilor lor.
Astfel, copiii obțin mesaje consistente în legătură cu competențele emoționale
de la toate nivelurile vieții lor. În școlile din New Haven, spune Tim Shriver, directorul
programului de Competență Socială “dacă unii copii încep să se certe la cantină, ei sunt
trimiși la un mediator de vârsta lor, care stă de vorbă cu ei pentru a rezolva conflictul prin
aceleași tehnici de a lua distanță pe care le -au învățat la ore. Antreprenorii vor folosi aceste
tehnici pentru a depăși conflictele de pe terenul de joacă. Ținem cursuri pentru părinți,
pentru a folosi aceste metode acasă.”
Astfel de căi paralele de întărire a lecțiilor emoționale – nu doar la clasă, ci și pe
terenul de joacă; nu doar la școală, ci și acasă – sunt optime. Asta înseamnă o combinație
mai strânsă între școală, părinți și comunitate, sporindu -se astfel șansele ca lucrurile pe
care le învață copii la alfabetizarea emoțională să nu rămână un deva doar la nivelul școlii,
ci să fie testate, exersate și întărite în povocările propiu -zise ale vieții.
O altă modalitate prin care acest sistem precis remodelează școliile este punerea
bazelor unei culturi de campus, care duce la o “comunitate implicată”, un loc în care elevii

Inteligența emoțională în rândul studenților

| 22
se simt respectați, iubiți într -o strânsă legătură cu colegii, cu profesorii și c u școala în sine.
De exemplu, școlile din zone precum New Haven, unde multe familii sunt dezorganizate,
oferă o largă gamă de programe care recrutează persoanele implicate din comunitate pentu
a le pune în legătură cu elevii a căror viață în familie este c el puțin dezordonată. În școliile
din New Haven, adulții responsabili se oferă să devină mentori, de regulă însoțitori ai
elevilor care au o viață mai puțin stabilă acasă sau sunt înconjurați de adulți care nu le
oferă afecțiunea necesară.
Pe scurt, struc tura optimă a programelor de alfabetizare emoționlă începe devreme
la vârsta cea mai adecvată, străbătând anii de școală, împletind efotul profesorilor cu cel al
părinților și al comunității.
Chiar dacă, în mare parte aceste programe se potrivesc bine în orarul zilnic al
multor școli, ele reprezintă o mare schimbare la nivel de programă. Ar fi o naivitate să
anticipăm programe tot mai numeroase în școli. Mulți părinți consideră că subiectul în sine
este mult prea intim, că lucrurile acestea ar trebui lăsa te în grija părinților (punct de vedere
care câștigă tot mai multă credibilitate, într -o asemenea măsură încât părinții chiar se ocupă
de aceste subiece – dar devine un argument mai puțin coningător când cunosc eșecul).
Profesorii pot avea ezitări în a ce da o parte din orele de curs acestor subiecte, care nu ar
avea o legătură directă cu cele de învățământ; unii profesori chiar s -ar putea simți
stingheriți să predea aceste lucruri și de aceea ar avea nevoie de o pregătire specială. Se
poate ca unii copii să se opună, în special în ideea că aceste ore nu intră în preocupările lor
propriu -zise sau le consideră o invadare a int imități. Și atunci când apare și dilema
menținerii unei calități optime și a asigurării unor puncte de reper educaționale, programele
de competență emoțională, mai ales cele prost făcute, creează adevărate dezastre, fiind
cursuri neconvingătoare.23
Copii nu sunt deloc pregătiți pentru viață este concluzia la care Daniel Goleman a
ajuns. Ei nu știu care sunt elementele esențiale pentru a -și stăpâni mânia sau pentru a -și
rezolva conflictele în mod pozitiv, nu știu ce înseamnă empatia, controlarea impulsurilor
sau oricare dintre celelalte competențe fundamentale la nivel emoțional. Sistemul
educațional ia lăsat pe copii să învețe la întâmpl are aceste lecții emoționale, riscând să
rateze această ocazie care este dată de faptul că maturizarea creierului este un proces de
durată și, prin urmare, copiii ar putea fi ajutați să -și cultive un repertoriu emoțional
sănătos.

23 Hawkins, Communities That Care

Inteligența emoțională în rândul studenților

| 23
În ciuda marelui interes de care dau dovadă unii profesori față de alfabetizarea
emoțională, aceste cursuri sunt încă rare; majoritatea dascălilor, directorilor și părinților
nici măcar nu știu că există. Cele mai bune modele sunt în afara sistemului educațional
principal, totul desfășurându -se în școli particulare și în doar câteva sute de școli publice.