METODOLOGIA INVESTIGĂRII INFRACȚIUNIL OR LA R EGIMUL ARMELOR ȘI [616441]
METODOLOGIA INVESTIGĂRII INFRACȚIUNIL OR LA R EGIMUL ARMELOR ȘI
AL MUNIȚIILOR
– notă de curs –
Conf. univ. dr. Nicolae Grofu
I. PROBLEME DE CLARIFICAT CU PRILEJUL INVESTIGĂRII PENALE
1. ACTIVITATEA INFRACȚIONALĂ DESFĂȘURATĂ
Investigarea criminalistică trebuie să lămurească în care dintre modalitățile concrete a fost săvârșită
infracțiunea, respectiv dacă aceasta s -a materializat în una sau mai multe acțiuni prohibite.
În cazul tuturor infracțiunilor de nerespectare a regimului armelor și al munițiilor, realizarea „fără
drept” a oricăreia dintre modalitățile normative prevăzute de către legiuitor constituie cerința esențială pentru
întregirea laturii obiective. Aceste acțiuni sunt efectu ate „fără drept” atunci când nu sunt respectate condițiile
prevăzute în Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și al munițiilor. Prin urmare, această lege –
prevăzând cazurile în care acțiunile care formează eleementul matereial al infracțiunii sunt pe rmise – indică,
per a contrario , în mod implicit, când cerința esențială trebuie considerată ca fiind îndeplinită.
Dreptul la care se referă textul în expresia „fără drept” reprezintă îndrituirea subiectului de a efectua
acțiunile respective. Nu este deci vorba de orice încălcare a unor prevederi ale dreptului obiectiv, ci de
încălcarea acelor dispoziții care marchează însăși existența îndrituirii și limitele acesteia. Se impune a fi
făcută distincția între acele prevederi care se referă la îndrituirea subi ectului de a face anumite operații, a
căror încălcare atrage caracterizarea „fără drept”, și acele dispoziții care fixează cerințe și condiții care
trebuie respectate chiar de către cel îndrituit și a căror nerespectare nu mai poate atrage carcterizarea „f ără
drept”, ci apare ca o încălcare a unor norme ce pot atrage aplicarea de sancțiuni contravenționale.
A. „Nerespectarea regimului armelor și al munițiilor”
– ca forme tipice:
deținerea, portul, confecționarea, precum și orice operațiune privind circulați a armelor letale, a
munițiilor, mecanismelor sau dispozitivelor acestora sau funcționarea atelierelor de reparare a armelor letale,
fără drept1;
deținerea sau portul fără drept de arme neletale din categoria celor supuse autorizării2;
– ca variantă asimila tă formei tip: nedepunerea armei și a muniției la un armurier autorizat în termen de
10 zile de la expirarea perioadei de valabilitate a permisului de armă3;
– ca variante agravate ale formei tip, următoarele acțiuni:
sustragerea armelor sau munițiilor pre văzute în alin. (1) și alin. (2)4.
portul armelor prevăzute în alin. (1) și alin. (2), fără drept, în sediul autorităților publice,
instituțiilor publice sau al altor persoane juridice de interes public ori în spațiile rezervate desfășurării
procesului ele ctoral5;
– ca variantă și mai gravă6:
faptele prevăzute în alin. (1) și alin. (3) care au ca obiect arme interzise sau muniții, mecanisme ori
dispozitive ale acestora ;
fabricarea sau asamblarea de arme letale, de piese sau de muniție pentru acestea: a) din orice
componente esențiale traficate ilicit; b) fără o autorizație eliberată de către o autoritate competentă a statului
membru în care are loc fabricarea sau asamblarea; c) fără marcarea armelor letale asamblate la data
producerii lor, în conformitate cu prevederile legale7.
1 Art. 342 alin. (1) C. pen.
2 Ibidem, a rt. 342 alin. (2) C. pen.
3 Art. 342 alin. (6) C. pen .
4 Ibidem, a rt. 342 alin. (3).
5 Ibidem, art. 342 alin. (4).
6 Ibidem, art. 342 alin. (5).
7 Ibidem, art. 342 alin. (7).
B. „Uzul de armă fără drept”
– uzul de armă letală sau interzisă, fără drept8;
– uzul de armă neletală din categoria celor supuse autorizării, fără drept9.
C. „Falsificarea sau modificarea. Ștergerea sau modificarea marcajelor de pe a rme letale”
– falsificarea sau ștergerea, înlăturarea ori modificarea, fără drept, a marcajelor de pe arme letale 10.
2. ARMELE ȘI MUNIȚIILE CARE CONSTITUIE OBIECTUL ACTIVITĂȚII ILICITE.
PROVENIENȚA ARMELOR ȘI MUNIȚIILOR
2.1. Armele și munițiile care consti tuie obiectul activității ilicite
Oricare dintre categoriile de arme prezentate în anexa la Legea privind regimul armelor și al
munițiilor11 poate constitui obiectul material al infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și
almunițiilor, esențială fii nd realizarea cerinței „fără drept”. Enumerăm exemplificativ: armele cu aer
comprimat, pistoalele de împlântat bolțuri, pistoalele de start, arme sau muniții de construcție artizanală, cele
folosite în abatoare pentru sacrificarea animalelor.
În investigar ea unei infracțiuni la regimul armelor și al munițiilor trebuie clarificată, pe lângă problema
categoriei de arme și muniții căreia obiectul material al infracțiunii îi aparține, și problema stării de
funcționare a armei sau muniției (dacă îndeplinește car acteristicile de fabricație și funcționare specifice unei
arme de foc), a cantității și calității armei de foc și a muniției.
Este foarte dificil de făcut o enumerare exhaustivă a tuturor categoriilor de arme și muniții care pot fi
obiect material al infra cțiunii, cu atât mai mult cu cât se produc modificări și perfecționări continue în acest
domeniu. Spre exemplificare, Corner Shot este arma cu care se poate efectua tragere rămânând la adapost de
focul inamicului, putând fi adaptată la diverse tipuri de arme ușoare12. Țeava se pliază, la dreapta sau la
stânga, cu până la 63 de grade, permițând vizualizarea pâ nă la 400 de metri, trăgătorul rămânând ascuns în
spatele unei cladiri. Un ecran cu cristale lichide afișează și mărește imaginile potențialelor ținte filmate cu o
cameră video integrată la extremitatea armei.
Totodată are loc o diversificare a materialelo r din care sunt confecționate armele și a caracteristicilor
constructive, cu consecințe deosebite în plan criminalistic. Este cazul, spre exemplu, al pistolului Glock ,
numeroase componente ale sale fiind realizate dintr -un material sintetic pe bază de poli meri, foarte rezistent
la impact.
Arma nu are sisteme de siguranță exterioare pentru acționare manuală și nu are cocoș. Cele trei sisteme
de siguranță13 integrate acționează automat, având la bază apăsarea asupra trăgaciului. Plecând de la cele
expuse pot f i ridicate următoarele probleme de criminalistică:
– siguranța la tragere impune examinarea cu maximă acuratețe a situațiilor în care se invocă
tragerea accidentală. Trebuie avut în vedere faptul că pistolul s -a dovedit funcțional în cele mai grele teste,
dar tragerea se efectuează numai prin acționarea trăgaciului;
– dacă pistolul este prevăzut cu sistem de închidere trebuie stabilit și faptul că acesta a fost acționat
cu cheia originală, cu o cheie contrafăcută sau dacă a fost forțat;
– după gloanțele trase, es te aproape imposibil de identificat arma14, însă se poate stabili că au fost
trase cu un pistol Glock după aspectul urmelor lăsate de țeavă. Pentru calibrele cu pasul ghintului diferit se
poate identifica modelul de pistol. Totuși sistemul IBIS, pus la punc t de Forensic Technology Canada , poate
constitui o soluție pentru identificarea armei dacă este aplicat la toată producția de pistoale Glock;
– pentru tuburi identificarea este posibilă cu certitudine;
– există posibilitatea, oferită de producător, de identif icare a seriei atunci cînd aceasta a fost
înlăturată de pe armă ;
– posibilitatea realizării unei arme funcționale din părțile componente aparținând mai multor arme
de același fel, ca urmare a interschimbabilității acestor elemente, va crea dificultăți exper tului în procesul de
identificare.
8 Ibidem, art. 343 alin. (1).
9 Ibidem, art. 343 alin. (2).
10 Ibidem, art. 344 .
11 Arme interzise, arme supuse autori zării sau arme supuse declarației .
12 De pildă, pe un M -16 sau pe un lansator de grenade lacrimogene.
13 Siguranța trăgaciului, siguranța percutorului, siguranță la cădere .
14 Datorită construcției poligonale țevii și a materialului din care este realizată ac easta, pe glonț nu mai rămân urmele clasice, ca și
în cazul ghinturilor.
Pentru a nu constitui obiect al infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și al munițiilor, armele
de tir15 trebuie să fie în numărul și cantitățile strict necesare efectuării antrenamentelor și participării la
conc ursurile sportive de tir specificate în autorizație. De asemenea, trebuie cercetat dacă asociațiile sau
cluburile sportive autorizate respectă prevederile legale privind greutatea maximă, rezistența trăgaciului,
forma patului. Orice abatere de la aceste ca racteristici atrage încadrarea armei într -o altă categorie și deci
încălcarea legii .
Armele de panoplie se împart în două categorii: în stare de funcționare și inofensive. În situația în care
sunt în stare de funcționare, este necesar să se stabilească da că există acte eliberate de organele competente
care să ateste fie valoarea lor deosebită, fie faptul că reprezintă rarități, fiind exceptate din rândul armelor ce
sunt făcute inofensive. Dacă sunt făcute inofensive16, trebuie clarificat dacă persoanele car e le dețin sunt
autorizate să le păstreze în calitate de colecționari.
Constituite obiect material al infracțiunii anumite părți esențiale din arm a letală , separate, și arma în
integralitatea ei. De asemenea nu poate fi obiect material al infracțiunii decâ t arma în stare de funcționare, nu
și arma căreia îi lipsesc anumite părți esențiale (de exemplu închizătorul).
Pentru a face obiectul infracțiunilor la regimul armelor și munițiilor, munițiile trebuie să se
conformeze sensului dat de lege (tuburi, bure, r ondele, alice constituite în cartușe, proiectile sau încărcături
care, împreună cu capsele și pulberea formează muniția17). Deținerea de pulbere pentru confecționarea
cartușelor de vânătoare fără autorizație sau în cantități mai mari decât cele aprobate int ră sub incidența
aceleiași legi.
Capsele reprezintă, însă, obiect material pentru infracțiunea de nerespectare a regimului materiilor
explozive.
2.2. Proveniența armelor și munițiilor
Având în vedere regimul strict instituit pentru arme și muniții, stabili rea provenienței acestora prezintă
o importanță deosebită din următoarele puncte de vedere:
pentru a realiza o corectă încadrare juridică;
posibilitatea extinderii cercetărilor cu privire la alte infracțiuni săvârșite cu ocazia procurării armelor
și muniț iilor;
pentru stabilirea exactă a cauzelor care au generat și favorizat săvârșirea unor astfel de fapte;
soluționarea completă a cauzei .
În urma analizei evoluției și tendințelor infracționalității la regimul armelor și munițiilor, se constată
existența u nor posibilități multiple de procurare a armelor și munițiilor:
– sustragerea de arme și muniții din poligoanele aparținând unor asociații sau cluburi sportive de tir.
Dacă armele sunt sustrase din magazine amenajate necorespunzător, munițiile sunt însușit e fraudulos, fie
prin nefolosirea întregii cantități distribuite pentru antrenamente, fie prin semnarea de către antrenori în fals
a unor sportivi care, în realitate, au lipsit de la antrenamente; cantitatea ridicată în contul acestora se
valorifică ulteri or pentru persoanele interesate;
– sustragerea din magaziile cluburilor sau asociaților sportive cu secții de tir a unor piese rămase de la
armele predate la casare, urmate de vânzarea lor unor persoane care le pot folosi pentru confecționarea unor
arme de tip artizanal;
– sustragerea de arme, piese componente sau muniție din cadrul unităților producătoare de către sau în
complicitate cu lucrătorii;
– sustragerea de arme și muniții de la persoanele fizice, care le dețin legal, prin furt sau tâlhărie;
– sustragerea armelor de la personalul de pază de la locurile de încarcerare;
– însușirea fără drept a armelor și munițiilor abandonate, pierdute sau uitate de către deținătorii legali,
în special cu ocazia desfășurării de vânători organizate;
– nefolosirea și î nstrăinarea muniției primite de la filialele Asociației Generale a Vânătorilor și
Pescarilor Sportivi din România sau de la magazinele de specialitate, în vederea practicării vânătorii la
răpitoare. Având în vedere că dovada împușcării se face prin prezent area pielii în cazul răpitoarelor cu păr
sau a picioarelor în cazul răpitoarelor cu pene, cartușele de vânătoare se sustrag de către unii membri ai
comisiei de distrugere a picioarelor de răpitoare, care menționează în procesul -verbal că s -a ars o cantitat e
mai mare decât cea reală. În continuare, infractorii trec în tabelul de distribuție a cartușelor persoane fictive.
15 Cum ar fi arma sport, arma de calibru redus pentru ținta mișcătoare, arma standard, arma de talere, pistol sportiv, pistol li ber-
precizie, pi stol viteză, pistol calibru mare.
16 Prin perforarea camerei cartușului se creează un orificiu de 5 mm.
17 Fiecare în parte nu pot fi considerate muniții .
În alte situații, după ce persoana autorizată (vânător sau paznic) a ridicat o cantitate de muniție, se modifică
datele înscrise inițial în tabel și se însușește diferența de cartușe18;
– sustrageri de arme și muniții din locurile de depozitare amenajate defectuos, realizate atât de civili,
cât și de militari;
– substituirea de arme din magazinele de comercializare a acestora prin introducerea altora provenite
din furt;
– sustragerea de la inventariere, cu prilejul modificării unor prețuri, a cartușelor de vânătoare și
valorificarea acestora la noile prețuri, diferența de bani fiind însușită de gestionar;
– împrumutul de arme și muniții, caz în care, pe parcursul anchetei, trebuie lămurit dacă atât cel care a
împrumutat , cât și persoana căreia i -a fost încredințată arma și muniția aferentă sunt în drept să le dețină ,
respectiv dacă există autorizarea organelor competente;
– introducerea în țar ă de arme și muniții, în alte condiții decât cele prevăzute de lege, pentru uzul
propriu;
– introducerea clandestină în țară de arme și muniții în scopul dotării bandelor criminale, aflate în plină
organizare, îndeosebi din rândul etniei rrome, care le fol osesc pentru șantajarea unor patroni în vederea
obținerii taxelor de protecție, lichidarea unor persoane incomode ori pentru săvârșirea unor fapte cu violență;
– nepredarea armelor și munițiilor de către persoanele care le -au deținut legal, dar li s -a resp ins cererea
de prelungire a valabilității permisului, urmată de înstrăinarea acestora în alte condiții decât cele stabilite de
lege;
– nepredarea armelor și munițiilor găsite cu ocazia demolărilor de case vechi, în clădiri abandonate,
locuri părăsite ;
– confecționarea de arme artizanale atât pentru uzul propriu (braconaj), cât și pentru valorificarea către
cei interesați .
3. LOCULUI ȘI TIMPUL SĂVÂRȘIRII INFRACȚIUNII
Relevanța locului și timpului pentru cercetarea infracțiunilor la regimul armelor și al munițiilor trebuie
abordată dintr -o dublă perspectivă: elemente de ordin general și elemente specifice care po t fi clarificate pe
parcursul anchetei.
1) Elementele de ordin general care pot fi valorificate pornind de la cunoașterea locului și timpului
săvârșirii infracțiunii:
– constituie un indiciu valoros pentru formarea corectă a cercului de suspecți;
– reprezintă pun ctul de plecare în identificarea martorilor;
– prin activitățile ulterioare, organele de urmărire penală au posibilitatea să verifice declarațiile
martorilor;
– este o premisă pentru luarea operativă a măsurilor de identificare, urmărire și prindere a
făptuito rului;
– oferă posibilitatea să se stabilească activitățile desfășurate de făptuitor în perioada critică și să se
administreze mijloacele de probă necesare în vederea înlăturării alibiurilor invocate de către acesta;
– prin evidențierea cauzelor și împrejurări lor care au determinat sau favorizat săvârșirea faptelor, se
pot lua măsuri de prevenire corespunzătoare.
2) Elemente specifice care pot fi determinate prin abordarea spațio temporală:
– la locul faptei pot fi identificate, relevate, fixate, ridicate și in terpretate urme și mijloace materiale
de probă. Valorificarea descoperirii armei, a muniției, a părților componente ale acestora, a urmelor
principale și secundare ale împușcăturii19, precum și a altor categorii de urme create sau lăsate de făptuitor20.
– este posibilă darea în urmărire operativă a armelor și munițiilor care fac obiectul infracțiunii;
– stabilirea elementelor de loc și de timp asigură corecta încadrare juridică a faptelor săvârșite.
Constituie infracțiune21 nedepunerea armei și a muniției în terme nul fixat de lege la organul
competent, în termen de 10 zile de la expirarea perioadei de valabilitate a permisului de armă de către cel
căruia i s -a respins cererea pentru prelungirea valabilității permisului. Nedepunerea armei sau muniției în
termenul le gal constituie în același timp și o deținere fără drept a respectivei arme sau muniții, care are loc
după expirarea termenului. De aceea, legiuitorul a incriminat această modalitate de săvârșire a infracțiunii ca
o variantă asimilată a infracțiunii prevăzu te în art. 342 alin. (1) Cod penal. Pentru ca omisiunea de depunere
18 Se va avea în vedere de către orga nele de anchetă extinderea cercetărilor cu privire la săvârșirea infracțiunii de fals în în scrisuri
sub semnătură privată.
19 În cazul infracțiunii de uz de armă fără drept.
20 Cum ar fi fragmente de îmbrăcăminte, urme de încălțăminte, de natură biologică .
21 Art. 342 alin. (6) C. p en.
a armei sau muniției să constituie latura obiectivă a infracțiunii prevăzute în art. 342 alin. (6) trebuie
îndeplinite cumulativ două cerințe esențiale:
Să aibă loc expirarea perioadei de valabilitate a permisului de armă;
Trebuie să existe ca situație premisă un permis de armă, ceea ce înseamnă că această modalitate
normativă se realizează numai în ceea ce privește armele letale, nu și armele neletale pentru care se
eliberează certificat d e deținător.
În cazul în care – independent de existența unei cereri de prelungire a valabilității permisului de armă –
survine vreuna din situațiile ce determină retragerea acestuia, titularul sau moștenitorii acestuia, care nu
depun la un armurier autori zat armele înscrise în permisul de armă în termen de 10 zile de la comunicarea
măsurii retragerii permisului, săvârșesc infracțiunea de nerespectare a regimului armelor și al munițiilor, dar
nu în modalitatea normativă a nedepunerii acestora, ci a dețineri i lor fără drept.
Să fi expirat termenul de 10 zile pentru depunerea armelor și munițiilor la organul competent.
În aceste cazuri, termenul de predare a armelor și munițiilor la un armurier autorizat în vederea
înstrăinării sau depozitării este de 10 zile de la data luării la cunoștință despre situația expirării perioadei de
valabilitate a permisului de armă. Pentru rigurozitate, dar și pentru a elimina controversele pe marginea
întinderii termenului avut la dispoziție pentru depunerea armelor la organul de poliție competent, măsura de
a se retrage permisul de armă sau de a se revoca sau anula dreptul de port și folosire a armelor letale se
comunică în scris titularului sau, după caz, moștenitorilor acestuia.
Calculul termenului de depunere a armei sau muniț iei a declanșat în literatura de specialitate
controverse. S -a ajuns la concluzia calculării termenului conform legislației procesual penale în vigoare,
neluându -se în calcul nici ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlin ește.
Pentru elucidarea circumstanțelor cauzei, organele de cercetare penală trebuie să stabilească în mod
cert faptul expirării perioadei de valabilitate a permisului de armă, precum și data luării la cunoștință despre
survenirea acestei stări de fapt.
Armele sau munițiile care nu au fost vândute, donate, depuse la organele de poliție sau spre vânzare la
unitățile specializate sau, după caz, nu au fost restituite organului de la care au fost primite în dotare, în
interiorul termenelor legale22, se consideră că au fost deținute fără drept.
În cazul nerespectării termenelor pentru prezentarea la organul de poliție23 – în termen de 3 zile de la
data procurării armei letale , respectiv în termen de maximum 15 zile lucrătoare de la data achiziției, dovedită
prin ac tul de proveniență, atunci când arma a fost procurată din afara teritoriului României – în vederea
solicitării acordării permisului de armă24 ori a certificatului de deținător25 sau pentru înscrierea armei în
aceste documente, nu se consideră că armele sunt deținute fără drept și pe cale de consecință nu se săvârșește
o infracțiune, ci o contravenție26.
Locul și timpul prezintă importanță pentru reținerea variantei mai grave a infracțiunii de nerespectare a
regimului armelor și al munițiilor și anume portul de arme, fără drept, în sediul autorităților publice,
instituțiilor publice sau al altor persoane juridice de interes public ori în spațiile rezervate desfășurării
procesului electoral .
În literatura de specialitate , s-a stabilit semnificația termenilor pre zenți în textul de lege. Prin „sediul”
autorităților publice, instituțiilor publice sau al altor persoane juridice de interes public se înțelege imobilul
sau parte din imobilul în care își desfășoară activitatea asemenea organizații, nu și locurile deschis e, cum ar
fi o curte, o grădină, un teren de sport. Prin „ spațiile rezervate desfășurării procesului electoral ” se înțeleg
spațiile din clădirile în care se efectuează alegeri în cazurile stabilite de legea electorală și care sunt
determinate de organele c are pregătesc operațiile electorale.
Portul de arme și muniții în sediul autorităților publice, instituțiilor publice sau al altor persoane
juridice de interes public este permis doar persoanelor cu atribuții de menținere a ordinii și liniștii publice, a
celor dotate cu arme pentru a executa paza în aceste localuri, a însoțitorilor care gardează persoanele oficiale
și care asigură protecția unor personalități militare române sau străine, precum și a altor cadre militare aflate
în aceste locuri pentru îndepl inirea misiunilor ordonate , cu aprobarea forurilor competente.
În spațiile rezervate desfășurării procesului electoral și în perioada declarată ca atare prin legea
electorală ca fiind destinată alegerilor și amenajate în acest sens de organele desemnate s ă pregătescă
operațiile de votare, nu îi este nimănui îngăduit să poarte arme, indiferent de calitatea persoanei sau de
22 Factorul timp reprezintă elementul decisiv,în raport cu care subzistă sau nu infracțiunea.
23 În a cărui rază de competență domiciliază sau își are reședința cel care a fost autorizat să își procure arme.
24 Art. 22 alin. (1) și (2) din Legea nr. 295/2 004.
25 Ibidem, art. 5 8 alin. (1).
26 Ibidem, art. 129 pct. 9.
atribuțiile care îi revin pe linia organizării sau desfășurării alegerilor, inclusiv organele de pază trebuind să
rămână în afara spațiu lui rezervat desfășurării procesului electoral .
În vederea tragerii la răspundere penală a făptuitorului, investigarea criminalistică trebuie să probeze
că acesta a purtat, fără drept, arma într -un astfel de sediu sau într -un spațiu rezervat desfășurării procesului
electoral .
În localurile publice, de desfacere a mărfii, săli de așteptare, mijloace de transport în comun, gări,
aerogări, târguri, piețe, drumuri publice și alte drumuri aglomerate, armele de vânătoare și tir se poartă
numai introduse în toc ș i neîncărcate cu muniție.
Deși locul și timpul săvârșirii infracțiunii nu condiționează celelalte acțiuni prin care se încalcă
regimul stabilit pentru arme și muniții, sub aspectul investigării, organele de urmărire penală trebuie să țină
cont și de aceste elemente pentru a stabili împrejurările în care s -au comis faptele, contribuția fiecărui
participant, locurile de ascundere, persoanele care cunosc despre fapta săvârșită .
4. FĂPTUITORII, CALITATEA ȘI CONTRIBUȚIA LOR LA SĂVÂRȘIREA INFRACȚI UNII.
FORMA DE VINOVĂȚIE
Infracțiunea de nerespectare a regimului armelor și munițiilor poate fi săvârșită de orice persoană care
îndeplinește condițiile pentru a răspunde penal. Excepție de la această regulă generală face varianta și mai
gravă a infracțiunii27, când su biectul activ poate fi și calificat, fiind necesară calitatea de armurier, care
deține un atelier special amenajat .
Din analiza jurisprudenței, s -a constatat că făptuitorii, cel mai adesea, se încadrează în următoarele
categorii:
– persoane despre care ex istă semnalări că se ocupă cu braconajul contrabanda sau traficul de droguri;
– foști armurieri sau persoane repară arme în mod ilegal;
– persoane cărora li s -au anulat permisele de armă și li s -au retras armele, despre care există date că
încearcă să proc ure arme și muniții ilegal;
– foști deținători de arme și muniții care au sesizat furtul sau pierderea lor;
– dezertori sau evadați care poartă asupra lor arme și muniții;
– cetățenii străini, aflați fără forme legale pe teritoriul României;
– persoane car e se pregătesc să treacă ilegal frontiera de stat a României;
– persoane care confecționează arme artizanal;
– foști condamnați pentru infracțiuni contra persoanei prin folosirea armelor de foc sau pentru
săvârșirea unor infracțiuni la regimul armelor și a l munițiilor;
– persoane care se ocupă de gestionarea sau administrarea de arme și muniții;
– antrenori sau instructori sportivi .
În situația în care făptuitorul are o calitate oficială (antrenor de tir sportiv, personal specializat din
magazinele care co mercializează arme, persoană care își desfășoară activitatea la un atelier de reparat arme,
pădurar sau paznic de vânătoare) care îi permite accesul la arme, această calitate nu influențează în nici un
fel încadrarea juridică sub aspectul infracțiunii de n erespectare a regimului armelor și munițiilor. Se impune,
însă, analiza acestei calități în vederea stabilirii tuturor infracțiunilor concurente: delapidare, abuz sau
neglijență în serviciu, fals și uz de fals.
În ceea ce privește contribuția făptuitorilor la săvârșirea infracțiunii trebuie precizat faptul că
participația penală este posibilă în toate cazurile, sub forma instigării și a complicității (în special în forma
complicității morale). Coautoratul nu este posibil, de regulă, dacă fapta constă în deț inere, port, înstrăinarea
armelor și munițiilor, fiind vorba despre acțiuni care se comit în persoană proprie. Totuși există situații de
excepție cum ar fi cea reprezentată de soțul și soția care dețin împreună o armă ascunsă în locuință sau cea a
mai mult or persoane, hotărâte să săvârșească o infracțiune prin asociere, care au un sediu clandestin unde
dețin arme fără drept. Având în vedere cele menționate, organele de urmărire penală au obligația de a stabili,
pe parcursul derulării investigării, care a f ost activitatea concret realizată de către fiecare participant și în ce
s-a transpus contribuția la pregătirea, desfășurarea și consumarea infracțiunii.
Infracțiunea de nerespectare a regimului armelor și al munițiilor se săvârșește întotdeauna numai cu
intenție directă sau indirectă.
5. EXISTENȚA CONCURSULUI DE INFRACȚIUNI ȘI EXTINDEREA CERCETĂRILOR
27 Art. 342 alin. (7) C. pen.: fabricarea sau asamblarea de arme letale, de piese sau de muniție pentru acestea: a) din orice
componente esențiale traficate ilicit; b) fără o autorizație eliberată de către o autoritate competentă a statului membru în care are
loc fabricarea sau asamblarea; c) fără marcarea armelor letale asamblate la data producerii lor, în conformitate cu prevederile
legale.
Stabilirea tuturor infracțiunilor concurente prezintă importanță deosebită atât pentru caracterizarea
pericolului social, cât și pentru asigurarea unei încadră ri juridice corespunzătoare. Pe de altă parte, lămurirea
acestei probleme presupune, implicit, alegerea celei mai adecvate metodologii de cercetare pentru fiecare
infracțiune în parte și, bineînțeles, efectuarea activităților specifice pentru administrarea probatoriilor.
Așa cum rezultă din practica judiciară, cele mai multe infracțiuni la regimul armelor și al munițiilor se
comit în scopul săvârșirii ulterioare a actelor de braconaj. Dacă făptuitorul, după ce a comis cel puțin una din
acțiunile ce formează elementul material al infracțiunii – deținere, port, confecționare, transport -, săvârșește
faptele menționate mai sus, în sarcina acestuia urmează a se reține, în concurs, după caz, și infracțiuni la
regimul vânatului și fondului cinegetic28.
În cazul în care armele și munițile au fost trecute ilegal peste frontiera de stat29, în sarcina făptuitorului
urmează a se reține atât infracțiunea de nerespectare a regimului armelor și al munițiilor, cât și aceea de
contrabandă calificată30. Considerăm că în astfel d e cazuri se săvârșesc două infracțiuni, în concurs real,
deoarece la momentul ajungerii la frontiera de stat, în scopul scoaterii din țară a armelor și munițiilor,
infracțiunea de nerespectare a regimului instituit este deja consumată.
În vederea protejăr ii ordinii de drept, trecerea peste frontiera de stat de către persoane fizice a armelor
de vânătoare, de tir și munițiilor aferente acestora, a armelor cu aer comprimat, precum și a armelor de
panoplie este permisă numai dacă acestea sunt înscrise în docu mentele de trecere a frontierei, de către
autoritățile care au eliberat aceste documente sau au acordat viza română. Poliția de frontieră, în cooperare
cu autoritatea vamală, este îndrituită să realizeze controale pentru depistarea celor care încalcă regim ul
armelor și al munițiilor.
Persoanele care la intrarea în România au asupra lor arme și muniții, altele decât cele prezentate mai
sus, au obligația să le depună la poliția de frontieră, urmând să le fie restituite la ieșirea din țară.. Armele de
vânătoar e, de tir, cu aer comprimat, munițiile pentru acestea, precum și armele de panoplie aflate asupra
călătorilor în tranzit, pe care aceștia le -au declarat, se sigilează la intrarea în țară de către personalul poliției
de frontieră. Pe timpul tranzitării teri toriului României călătorilor le este interzis să înstrăineze armele și
munițiile sau să rupă sigiliile aplicate. La ieșirea din țară se verifică integritatea și autenticitatea sigiliilor și
dacă datele de identificare a armelor și munițiilor corespund cu cele înscrise în documentul de trecere a
frontierei de stat. Dacă sigiliile nu sunt intacte ori datele nu corespund cu cele înscrise în documentele de
trecere a frontierei de stat sau armele și munițiile au fost înstrăinate integral ori în parte, călătoril or în cauză
li se întrerupe călătoria până la clarificarea situației de către autoritățile competente.
Tranzitarea prin România a armelor de vânătoare sau de tir și a munițiilor corespunzătoare, aparținând
unor persoane juridice străine, se face cu aproba rea prealabilă a șefului direcției teritoriale a poliției de
frontieră competente. Aceste categorii de arme și munițiile, care nu au fost declarate, precum și alte arme și
muniții descoperite cu ocazia controlului pentru trecerea frontierei de stat se reți n în vederea confiscării și se
predau pe bază de proces -verbal autorităților competente. Persoanele în cauză se rețin și se predau
autorităților competente în vederea clarificării situației lor.
Totodată, dacă și trecerea persoanei în cauză s -a realizat î n alte condiții decât cele stabilite de lege31, se
va reține și infracțiunea de trecere frauduloasă a frontierei de stat32.
Fapta inculpatului, de a fi deținut fără drept o armă de vînătoare și o cantitate de cartușe de vînătoare,
pulbere, capse și alice, în trunește elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectare a regimului armelor
și al munițiilor, precum și ale celei de nerespectare a regimului materiilor explozive33, aflate în concurs real.
Armele și munițiile pot fi utilizate la săvârșirea unor i nfracțiuni grave privind viața, integritatea
corporală a persoanelor sau viața sexuală a acestora, putând fi reținut concursul real între nerespectarea
regimului armelor și al munițiilor și infracțiuni de omor, ucidere din culpă, vătămăre corporală sau văt ămare
corporală gravă, viol, după caz. O situație deosebit de gravă cu care se confruntă oraganele de poliție este
aceea că infractorii se dotează cu arme de foc pentru a riposta în cazul în care ar fi surprinși în timpul
săvârșirii unor fapte penale, fie de către cetățeni, fie de către poliție .
Săvârșirea furtului de către o persoană având asupra sa o armă de foc este reținută ca o agravantă, o
cerință ce conferă caracter calificat furtului34, deoarece făptuitorul săvârșește fapta cu mai multă sigurannță
știind că are la dispoziție mijlocul cu care să anuleze o eventuală rezistență din partea victimei sau a unei
28 Art. 42 -44 din Legea nr. 407/2006 a vânătorii și a protecției fondului cinegetic.
29 Introduse în țară ori s-a înce rcat scoaterea acestora.
30 Art. 271 Codul vamal – Legea nr. 86/2006, cu modificările și completările ulterioare.
31 Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2001 privind frontie ra de stat a României, cu modificările și completările ulterioare .
32 Art. 262 C. pen.
33 Ibidem, art. 346.
34 Art. 229 alin. (2) lit. c) C. pen.
terțe persoane. Se cere ca făptuitorul să aibă asupra sa o armă în momentul sustragerii, neavând relevanță
scopul în care el a deținut arma. În caz ul în care infractorul folosește arma aflată asupra sa în timpul
comiterii furtului, avem de -a face cu schimbarea încadrării juridice a faptei, aceasta devenind tâlhărie35. Iar
dacă arma era deținută în mod ilegal, furtul calificat sau, după caz, tâlhăria i ntră în concurs real cu
infracțiunea de nerespectare a regimului armelor și al munițiilor.
În cazul violării de domiciliu, fapta este mai gravă dacă se săvârșește de o persoană înarmată36. Într -o
opinie exprimată în literatura de specialitate s -a susținut c ă autorul trebuie să poarte arma în mod vizibil
pentru victimă, deci să aibă un efect direct intimidant, paralizant pentru aceasta,pentru a fi justificată
reținerea agravantei. Într -o altă opinie, la care ne raliem, s -a argumentat că agravanta este indepen dentă de
percepția și reacțiile victimei; ceea ce mărește pericolul social al faptei este împrejurarea că făptuitorul este
mai agresiv în comportament, mai îndrăzneț, mai ferm, știind că poate oricând folosi arma aflată asupra sa
împotriva victimei. Dacă p ersoana înarmată săvârșește și acte de amenințare sau de violență, va exista un
concurs cu aceste infracțiuni.
Evadarea37 impune încă de la început ca subiectul activ să fie calificat, adică să fie o persoană aflată în
stare legală de reținere sau de deține re. Agravanta acționează în acest caz dacă autorul se folosește de arme
pentru a evada, fapt ce mărește gradul de pericol social al infracțiunii cu specificația că armele trebuie
folosite efectiv ori să fi avut atitudinea obiectivă de a facilita evadarea.
Starea de înarmare a făptuitorului presupune realizarea a cel puțin uneia dintre modalitățile normative
ale infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și al munițiilor, până la derularea activității infracționale
care se circumscrie violării de domic iliu sau evadării.
Dacă prin folosirea armelor și munițiilor s -a produs distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de
neîntrebuințare a unui bun, va exista concurs cu infracțiunea de distrugere – atât în forma simplă, cât și în
formele agravante – ori cu infracțiunea de distrugere calificată38.
În raport cu împrejurările concrete în care s -a săvârșit fapta, infracțiunile la regimul armelor și
munițiilor pot fi săvârșite în concurs cu infracțiunile de fals material în înscrisuri oficiale, fals intelectual și
fals în înscrisuri sub semnătură privată39, în condițiile în care permisul de armă sau certificatul de deținător
au fost obținute prin prezentarea unei documentații false sau incomplete.
Infracțiunile de nerespectare a regimului armelor și al munițiilor – atunci când sunt săvârșite în scopul
tulburării grave a ordinii publice, prin intimidare, prin teroare sau prin crearea unei stări de panică –
constituie acte de terorism40. În acest caz, se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea
săvârșită, ale cărei limite speciale se majorează cu o treime, și cu interzicerea unor drepturi .
6. CAUZELE, CONDIȚIILE ȘI ÎMPREJURĂRILE CARE AU GENERAT, ÎNLESNIT SAU
FAVORIZAT SĂVÂRȘIREA INFRACȚIUNII
Împrejurări favorizatoare:
– deschiderea granițelor ime diat după căderea regimului comunist, fapt care a permis mișcarea facilă
dintr -o țară într -alta a persoanelor;
– apariția de conflicte armate în apropierea teritoriului României (fosta Iugoslavie, Transnistria), care
au încurajat și permis traficul de arme și muniții;
– nerecuperarea tuturor armelor militare de diferite tipuri și calibre împreună cu muniția aferentă,
rămase la populația civilă în urma evenimentelor din decembrie 1989, precum și a celor din iunie 1990;
– acțiunea timidă a forțelor de ordine, după Revoluția din decembrie 1989, în vederea descoperirii și
combaterii fenomenului infracțional care s -a diversificat;
– existența unei legislații permisive în domeniul armelor și munițiilor până la apariția Legii nr.
17/1996, iar ulterior adoptării ace steia necorelarea cu dispozițiile convențiilor internaționale la care România
era parte, dar nu se regăseau în legislația națională;
– internaționalizarea fenomenului infracțional și extinderea grupărilor de crimă organizată care au
înlesnit stabilirea de conexiuni între elementele infractoare locale și cele din străinătate;
– creșterea numărului deținătorilor legali de arme și muniții care au încălcat dispozițiile legale în
materie în nenumărate rânduri;
– inexistența unor evidențe computerizate privind ca racteristicile armelor și munițiilor aferente.
Cauze și condiții care gener erează sau înlesnesc :
35 Ibidem, art. 234 alin. (1) lit. a).
36 Ibidem, art. 224 alin. (2) prima teză.
37 Art. 285 alin. (2) C. pen.
38 Art. 253 și art. 254 C. pen.
39 Ibidem, art. 320 -322.
40 Art. 32 alin. (1) lit. o) din L egea nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului .
– neținerea evidenței la zi, într -un registru tip avizat de organele de poliție, a armelor aduse la reparat în
atelierele specializate;
– neluarea măsurilor de asigurare a armelor și munițiilor prin depozitarea acestora în spații inadecvate,
fără grile metalice la uși și ferestre, fără sisteme de încuietori corespunzătoare și fără sisteme de alarmare;
– lipsa de control la asociațiile și cluburile sportive, fili alele de vânătoare, magazinele de
comercializare și ocoalele silvice privind modul de distribuire a muniției, înlocuirea actelor justificative,
modul de returnare a muniției nefolosite;
– neglijența sau complicitatea unor cadre medicale care eliberează cer tificate prin care se atestă că
solicitanții de permise de armă sunt apți și nu suferă de o boală care le -ar pune în pericol propria viață sau a
altora, în lipsa îndeplinirii acestor cerințe, dublate de superficialitatea sau cointeresarea organelor de poli ție
competente să verifice întreaga documentație cerută de lege pentru eliberarea permisului și să realizeze
vizarea periodică a acestuia .
Odată sesizate, toate aceste deficiențe vor fi comunicate factorilor abilitați, care împreună cu organele
de poliție , vor acționa pe linia prevenirii săvârșirii de noi fapte penale la regimul armelor și munițiilor.
În activitatea de prevenire, se folosesc următoarele metode specifice:
– verificarea persoanelor care solicită obținerea permisului de armă, a celor care ges tionează,
manipulează, comercializează ori transportă arme și muniții, a lucrătorilor din atelierele de reparat arme;
– verificarea și vizarea periodică a permiselor de armă ținând cont și de modificările ivite în viața și
comportarea persoanelor;
– anular ea permiselor deținute de persoane care nu mai îndeplinesc condițiile legale;
– efectuarea de controale privind modul în care deținătorii legali asigură, în condiții de securitate,
starea tehnică a armelor;
– culegerea de date și informații pentru depistar ea deținătorilor ilegali de arme și muniții;
– asigurarea protecției armelor și munițiilor în procesul tehnologic de fabricație, în locurile de
depozitare și pe timpul transportului;
– organizarea și executarea unor activități comune cu asociațiiile vânăto rilor și pescarilor sportivi
pentru depistarea deținătorilor de armament folosit în scop de braconaj;
– supravegherea persoanelor despre care se dețin date că se ocupă cu confecționarea de arme artizanale.
II. ACTIVITĂȚI DE ÎNTREPRINS ÎN VEDEREA ADMINISTR ĂRII PROBELOR
1. CONSTATAREA INFRACȚIUNII FLAGRANTE
Indiferent de modalitățile normative și faptice de comitere, infracțiunile la regimul armelor și
munițiilor sunt susceptibile de a fi constatate în flagrant.
Organele judiciare ori funcționarii altor inst ituții cu atribuții de control în sfera armelor și munițiilor
pot constata desfășurarea unor activități ilicite, ce pot întruni elementele constitutive ale infracțiunilor de
nerespectare a regimului armelor și al munițiilor, atât în urma unei atente și nec esare pregătiri, cât și ca
urmare a desfășurării unor activități de rutină41. În ultima situație, când nu se poate pune problema
realizării unor activități pregătitoare, premisele unei activități de constatare calificate și eficiente rezidă în
existența uno r compartimente de intervenție bine organizate și într -o instruire temeinică a tuturor celor
care își desfășoară activitatea în teren42; având în vedere obiectul material al infracțiunilor la regimul
armelor și munițiilor43 – în urma unei analize rapide a op ortunității constatării infracțiunii flagrante, a
riscurilor la care sunt expuși atât polițiștii implicați în acțiune, cât și celelalte persoane care domiciliază,
au locul de muncă sau tranzitează zona vizată – se impune fie intervenția rapidă și fermă, fi e luarea
41 Spre exemplu, controale – mai degrabă cu scop de prevenție generală, decât având ca obiectiv constata rea săvârșirii de
infracțiuni .
42 Se pot recomanda: echilibru desăvârșit în orice gest sau acțiune, raționament ascuțit, prezență de spirit, îndemânare în
aplicarea procedeelor de imobilizare și în folosirea propriului armament di n dotare, observarea acelor indicii de suspiciune, de
natură a pune la îndoială buna -credință a persoa nelor cu care intră în contact. O stare de nervozitate nejustificată, un
comportament arogant, sfidător, nerespectarea indicațiilor date de către organul de urmărire penală în vederea efectuării
controlului corporal sau al mijloacelor de transport, mimică ori gesturi de natură a pregăti folosirea armelor de foc sau,
dimpotrivă, o atitudine prea prietenoasă, incoerența gesturilor și exprimării, lipsa de reac ție sunt împrejurări care pot fi
catalogate drept indicii de suspiciune la constatarea cărora organul de urmărire penală trebuie să -și adapteze comportamentul
situației, care devine de pericol, cu posibi litatea scăpării de sub control .
43 Făptuito rii pot ri posta fără rețineri, făcând uz de arme și de muniția aferentă, ceea ce ar conduce la urmări deosebit de grave
(rănire, luare de ostatici sau ucidere), pentru a -și asigura scăparea .
măsurilor de supraveghere și urmărire operativă a făptuitorilor44, corelată cu anunțarea situației în vederea
organizării prinderii acestora de către o echipă specializată.
Numai în cazul infracțiunilor care țin de microcriminalitate se recomandă c onstatarea unor
infracțiuni flagrante spontane; pentru cele care fac parte din macrocriminalitate, activitățile pregătitoare
sunt obligatorii.
Cu prilejul constatării unei infracțiuni flagrante, organele de urmărire penală trebuie să manifeste
maximum de d iscernământ juridic, să respecte dispozițiile procesuale penale și să recurgă la această
activitate procesuală penală și de tactică criminalistică numai când nu există o altă soluție pentru
întreruperea activității infracționale . Surprinderea făptuitorului în momentul săvârșirii uneia dintre
acțiunile prohibite trebuie să fie unica modalitate de dovedire a existenței faptei și a vinovăției. Problema
care se pune constă în distincția între provocare și constatarea infracțiunii flagrante , pentru a se putea
realiza o conciliere între o anumită etică și necesitățile sociale . Trebuie avut în vedere că, în art. 102 alin.
(2) C. pr. pen. se statuează că „ probele obținute în mod nelegal nu pot fi folosite în procesul penal”. Mai
mult, potrivit art. 101 alin. (3) C . pr. pen., „ este interzis organelor judiciare penale sau altor persoane care
acționează pentru acestea să provoace o persoană să săvârșească ori să continue săvârșirea unei fapte
penale, în scopul obținerii unei probe ”.
În literatura de specialitate, se d istinge între provocarea – act de comisiune și provocarea – act de
dezvăluire, de revelare. Există provocare din partea polițiștilor, care antrenează nulitatea probei, când
comiterea infracțiunii a fost rezultatul unei solicitări din partea unei persoane î nsărcinate să dea naștere
revelației criminale sau atunci când se realizează o invitație, se face un îndemn direct la comiterea
infracțiunii. Nu va exista provocare, proba rămânând validă, atunci când intervenția poliției a avut ca
singur efect să permită descoperirea infracțiunii care se săvârșea. În consecință, provocarea este ilegală
doar atunci când se află la originea infracțiunii și precede comiterea acesteia. Momentul intervenției
poliției trebuie să fie acela în care făptuitorul și -a format rezoluți a infracțională și a început să
îndeplinească acte materiale. Din interpretarea dispozițiilor art. 102 alin. (2) C. pr. pen., rezultă că
obținerea ilegală a mijloacelor de probă, și implicit provocarea polițienească, nu este prezumată, ci trebuie
dovedită de cel care o invocă.
Organizarea acestei activități presupune o pregătire temeinică, mergând până la detaliu, orice omisiune
putând duce la incidente dintre cele mai grave.
Ca activități preliminare constatării infracțiunii flagrante, în cazul infracțiuni lor la regimul armelor și
al munițiilor, sunt necesare:
a) aprecierea oportunității și necesității constatării infracțiunii flagrante;
Această primă etapă rezidă în analiza datelor care motivează constatarea infracțiunii flagrante și în
evaluarea riscuril or. Sursele de informații pot consta în bazele de date gestionate de diversele autorități
publice, cele puse la dispoziție de serviciile și structurile specializate în culegerea și prelucrarea
informațiilor45 sau chiar din studierea premergătoare a zonei în care se află locul constatării faptei46.
În cazul grupurilor criminale care comit acte de trafic de arme în mod organizat, având în vedere
modalitățile specializate de acțiune, pentru contracararea acțiunilor acestora este necesară desfășurarea
activității de strângere a informațiilor și în paralel cu efectuarea constatării infracțiunii flagrante propriu –
zise, astfel încât datele obținute să poată fi verificate și valorificate în mod imediat47.
În urma analizei, efectuate de compartimentul arme și muniții d in structura poliției, se vor stabili
metodele de cercetare, operațiunile urgente, succesiunea activităților, zonele și obiectivele de interes, precum
și suportul logistic, resursele umane care vor fi implicate și variantele de acțiune.
b) obținerea a cât mai multor informații cu privire la făptuitori și la activitatea pe care o desfășoară, la
locul și condițiile în care se va efectua constatarea;
44 Nu poate fi vorba despre o renunțare, despre a tolera desfășurarea și pro liferarea activității ilicite, despre a pactiza cu
infractorii, ci despre o atitudine oportun ă, necesară în condițiile date .
45 Spre exemplu, informațiile obținute de la agenți, de la polițiștii care lucrează sub acoperire sau cele rezultate din sesizăr ile
cetățenilor, cu privire la specificul activității ilicite, frecvența faptelor într -un anumit loc și timp, împrejurările în care se comit,
numărul făptuitorilor și modul lor de operare, activitățile pregătitoare și cele pe care le realizează după săvârșirea infracțiunilor
în vederea ascunderii acestora .
46 Prin fotografierea și filmarea zonei respective se va facilita instruirea personalului cu privire la dispunerea în teren și la
modul de acțiune .
47 De pildă , prin interceptarea în timp real a comunicațiilor și transmiterea datelor obținute către echipa de constatare au fost
dejucate, în mai multe rânduri, planurile persoanelor cercetate de a-i alerta pe ceilalți participanți la săvârșirea faptei sau de a
ascunde armele și munițiile ori obiectele care purtau u rmele infracțiunii .
Referitor la făptuitori, pe lângă datele de identificare48, trebuie să se stabilească numărul persoanelor
implic ate în desfășurarea fiecăreia dintre activitățile incriminate de legiuitor, dacă acestea aparțin unor
grupuri socio -profesionale sau etnii minoritare; pregătirea, abilitățile, deprinderile și modul cum reacționează
fiind implicate în situații de criză; dac ă în rândul persoanelor implicate sunt indivizi care au mai fost
cercetați, judecați sau condamnați pentru săvârșirea unor infracțiuni la regimul armelor și al munițiilor,
pentru infracțiuni săvârșite cu violență sau la regimul fondului cinegetic, protecți ei vânatului și pescuitului
ori contrabandă; cercul social frecventat de aceste persoane, natura relațiilor, dacă este posibil sau nu ca alte
persoane să intervină violent pentru a le asigura scăparea.
Totodată, din verificările efectuate asupra făptuitori lor, trebuie să rezulte tipul de armament deținut și
caracteristicile acestuia, data și împrejurările în care au procurat armele și în ce scop, dacă sunt armate, cum
sunt ambalate, dacă pot fi folosite cu ușurință, dacă au adus modificări armelor49, locul ș i modalitățile în care
și-au procurat muniția, unde și în ce condiții au folosit armamentul și persoanele care i -au văzut, locul unde
sunt ascunse armele și munițiile.
În ceea ce privește locul, trebuie avută în vedere măsura în care activitatea de constat are a infracțiunii
flagrante va include și suprafața locuințelor, curților și dependințelor unor persoane fizice, a sediilor sau a
altor locuri unde își desfășoară activitatea persoane juridice ori autorități publice, deoarece în aceste situații
se impune obținerea autorizației de percheziție de la un judecător.
Se impune și stabilirea exactă a modalităților de acces în locul respectiv, indiferent dacă acesta constă
într-o locuință, instituție sau local public. În situația când accesul imediat nu este posib il, este necesară
asigurarea și supravegherea perimetrului, inclusiv prin instituirea de posturi de supraveghere sau pază ori
prin sigilarea incintelor.
În cazul constatării infracțiunii flagrante în spații deschise50, trebuie să se țină seama de faptul că
făptuitorii au posibilitatea de a observa mai ușor zona, în dezavantajul organelor de poliție. Dacă făptuitorii
se găsesc în autovehicule, se recomandă să se intervină în momentul în care acestea sunt staționate51,
concomitent cu blocarea autovehiculului fa ță-spate -lateral. Dacă acțiunea se finalizează prin urmărirea
autovehiculului, există riscul producerii de evenimente rutiere, soldate cu rănirea polițiștilor sau a altor
participanți la trafic.
c) constituirea echipei care va acționa și precizarea sarcini lor pentru fiecare membru;
În funcție de activitățile concrete care urmează a fi efectuate, se va stabili echipa de constatare a
infracțiunii flagrante, având o componență mixtă, precum și atribuții precis stabilite și delimitate:
grupa de captură (de int ervenție), care va stabili activitatea infracțională desfășurată, va lua
măsuri pentru întreruperea acesteia și acordarea primului ajutor persoanelor care au suferit vătămări;
grupa de investigații, care va identifica făptuitorul și martorii oculari și va proceda la ascultarea
lor, va efectua percheziția corporală și va lua măsuri cu privire la făptuitor, la armele, munițiile și
înscrisurile descoperite asupra acestuia;
specialiștii criminaliști, care vor efectua înregistrări audio -video, fotografii judic iare pe
parcursul constatării infracțiunii flagrante și vor realiza cercetarea locului faptei52.
Experiența a demonstrat că rolul șefului echipei53 trebuie să se rezume la coordonarea și
supravegherea acțiunilor, precum și la fixarea rezultatelor constatării , implicându -se personal doar în
efectuarea actelor celor mai importante și mai delicate. Șeful echipei constituie „capul limpede” al
echipei, persoana care are o viziune de ansamblu asupra întregii acțiuni, reprezintă echipa în raporturile
cu terții și as igură comunicarea cu aceștia, precum și coordonarea cu alte echipe care desfășoară activități
similare în locuri diferite. La dispoziția șefului echipei vor fi unul -doi polițiști, care constituie grupa de
rezervă, pentru rezolvarea unor situații neprevăzut e.
În cazul în care nerespectarea regimului armelor și al munițiilor dobândește un caracter organizat,
se impun acțiuni complexe ale organelor de poliție în mai multe locuri unde se comit asemenea
infracțiuni. Aceste locuri sunt, uneori, dispersate la mari distanțe, iar simultaneitatea acțiunilor este
necesară pentru evitarea dispariției urmelor infracțiunilor și a infractorilor, ca rezultat al comunicării
dintre membrii grupului infracțional.
4 Nume, prenume, profesie, loc de muncă, inclusiv un itățile unde au lucrat anterior, domiciliu.
49 Cum ar fi natura acestora, când și unde s -au făcut modificările respective, persoana care le -a executat.
50 De pildă, locuri publice (parcu ri, străzi) sau locuri izolate (câmp, pădure, terenuri virane, parcări).
51 Oprite la culoarea roșie a semaforului, în t rafic aglomerat sau în parcări .
52 Argumentul prezenței specialiștilor criminaliști în cadrul acestei echipe complexe rezidă în asigurarea acurateții și integrității
mijloacelor materiale de probă .
53 De regulă, ofițerul de la compartimentul arme și muniții .
Acestei tendințe trebuie să i se opună de către organele de cerc etare, constituirea unor echipe de
cercetare pluridisciplinare, având o componență fixă și care, prin experiența comună dobândită, ajung să
aibă un mod de acțiune omogen și extrem de eficient.
d) selecția și disponibilizarea mijloacelor tehnice necesare;
Trebuie avute în vedere mijloacele de transport – pentru deplasarea operativă a membrilor echipei,
mijloacele de comunicare – foarte importante pentru coordonarea în timp real a acțiunilor, dispozitivele
de înregistrare a imaginii și sunetului, aparatul foto.
O semnificație practică deosebită au unele mijloace materiale adiacente, a căror omisiune poate
duce la dificultăți practice greu de înlăturat. Ne referim la sigilii, etichete, ambalaje (saci și pungi din
polietilenă, cutii din carton, plicuri, recipienți PET sau din sticlă), precum și la accesorii cum ar fi sfoara,
ceara, plastilina, substanțele adezive, care nu trebuie să lipsească niciodată din trusa criminalistică.
Cât privește asigurarea tehnică, elementul de bază îl constituie, ca și la alte categori i de infracțiuni,
trusa criminalistică, care dispune de un instrumentar divers, împărțit în compartimente de utilizare
generală și compartimente specializate.
e) stabilirea momentului intervenției.
Alegerea momentului intervenției se constituie în condiția de bază pentru asigurarea reușitei
acțiunii. Consumarea faptei are loc în momentul în care făptuitorul a dus până la capăt acțiunea ce
constituie elementul material al infracțiunii și a creat starea de pericol pentru relațiile sociale ocrotite.
Aceasta fi ind regula generală, organele de urmărire penală trebuie să intervină – ținând cont de datele ce
rezultă din sesizare privind condițiile de loc și timp, activitatea ilicită desfășurată, făptuitorii și numărul
acestora, astfel:
în momentul în care făptuitor ul are arma asupra lui, încărcată sau cu muniția separat – în felul
acesta dovedindu -se atât portul , cât și deținerea fără drept a armei și muniției în cauză;
după confecționarea armei și muniției ori, după caz, în momentul în care s -a realizat asamblarea
armei, din piesele componente procurate sau confecționate;
în momentul în care armele și munițiile sunt deplasate în afara clădirii sau împrejmuirii în care
se aflau, fără ordinul de transport emis de unitatea deținătoare ori în alte condiții decât cele p revăzute de
actele normative în vigoare; surprinzând făptuitorul în momentul transportării armelor și munițiilor,
implicit, se face și dovada deținerii acestora;
după efectuarea operațiunilor de comerț – vânzare -cumpărare – a armelor și munițiilor, ocazie
cu care se face dovada atât a deținerii și portului fără drept, cât și efectuarea de operațiuni cu acestea;
după ce s -au efectuat operațiile vamale și persoanele în cauză – cetățeni români ori străini
domiciliați în România sau veniți temporar în țară – au încercat să scoată ori să introducă alte arme decât
cele de vânătoare sau de tir ori arme de panoplie înscrise în actele de trecere a frontierei; la fel, în situația
în care persoanele menționate au încercat să introducă în țară arme și muniții în alt num ăr și altă cantitate
decât cele pe care aveau dreptul să le dețină;
în momentul în care făptuitorul a intrat, fără drept, în sediul unor autorități sau instituții publice
ori în spațiul rezervat procesului electoral, având asupra sa arme și muniții; și în acest caz se face dovada
atât a portului fără drept al armamentului în locurile menționate, cât și deținerea acestuia.
după comiterea actelor de braconaj, asupra făptuitorului descoperindu -se atât armele și munițiile
deținute ilegal, cât și produsul infrac țiunii concurente.
Înaintea intrării în dispozitiv54, se va realiza instructajul55 participanților prin prezentarea detaliată a
situației de fapt și precizarea activităților ce trebuie desfășurate cronologic de către fiecare dintre aceștia.
Un element al suc cesului îl constituie caracterul inopinat al constatării infracțiunii flagrante , care
exclude posibilitatea ca făptuitorii să scape, să ascundă armele și munițiile, să șteargă urmele infracțiunii
sau să schimbe starea și poziția mijloacelor de probă. Pentr u obținerea elementului surpriză pot fi
efectuate activități adiacente cum ar fi pătrunderea legendată până la locul faptei56, blocarea căilor de
acces și ocuparea de către membrii echipei a pozițiilor cheie din zona de interes.
54 Pentru a se asigura conspirativitatea acțiunii de constata re a infracțiunii flagrante .
55 Instruirea este și un prilej pentru a se veri fica starea psi ho-fizică a membrilor echipei .
56 Plasarea efectivelor în locurile publice se va face în mod acoperit, cu polițiști în ținută civilă, care inițial vor observa
persoanele implicate și la momentul stabilit vor interveni sprijiniți de polițiș ti îmbrăcați cu combinezoane ins cripți onate .
Șeful grupei de intervenție sau un polițist desemnat de acesta își va declina calitatea de polițist și se
va legitima pentru a se preveni confuziile și evenimentele negative57.
Constatarea propriu -zisă a infracțiunii flagrante constituie momentul cel mai important și mai
delicat, impl icând acțiunea rapidă și eficientă a grupei de intervenție pentru întreruperea activității ilicite
și prinderea făptuitorului, urmată de identificarea eventualilor martori aflați în zonă.
De asemenea, se va proceda de îndată la identificarea armelor și mun ițiilor, o atenție deosebită fiind
acordată percheziției corporale, a bagajelor și a mijlocului de transport folosit. Dacă făptuitorul a fost
prins în momentul în care încerca să treacă peste frontieră arme și muniții, percheziția are drept scop și
descope rirea locurilor special amenajate în care au fost ascunse armele și munițiile a căror scoatere sau
introducere în țară s -a încercat. Totodată, trebuie luate toate măsurile pentru conservarea armelor și
munițiilor descoperite.
Pentru garantarea dreptului la apărare , încă din momentele inițiale ale constatării, trebuie să se aducă
la cunoștința persoanelor vizate faptul că au dreptul să fie asistate de avocatul pe care îl vor alege și să le
dea posibilitatea de a apela la serviciile acestuia, prin intermediul mijloacelor de comunicare sau în alt
mod.
De regulă, activitățile propriu -zise de investigare se desfășoară în prezența avocatului, dar există și
unele măsuri cu caracter de urgență care pot fi dispuse anterior sosirii acestuia. Exemplificativ, acestea
pot consta în întreruperea activității infracționale, identificarea și reținerea la locul faptei a participanților
la săvârșirea faptei și a altor persoane care pot furniza date referitoare la comiterea faptei, izolarea locului
faptei și a perimetrului acest uia, instituirea interdicției ca anumite persoane să părăsească locul faptei sau
să comunice între ele, protejarea obiectelor și conservarea urmelor existente la locul faptei.
În activitatea curentă, constatarea infracțiunii flagrante implică și efectuarea altor activități de
procedură penală, cum ar fi cercetarea la fața locului, percheziții corporale, ridicarea de obiecte sau
înscrisuri, ascultarea suspectului, a martorilor, situație în care trebuie respectate și regulile tactice și
procesuale penale spec ifice acestora.
Rezultatele tuturor acestor activități sunt consemnate, detaliat, în cuprinsul procesului -verbal de
constatare a infracțiunii flagrante care, ca mijloc de probă scris, capătă o valoare probatorie deosebită.
Procesul -verbal trebuie întocmit imediat după terminarea activității propriu -zise, de preferință în
același loc. Excepție fac locurile publice sau care prezintă alte particularități care fac imposibilă
întocmirea imediată a procesului -verbal (factori climatici sau de mediu). În asemenea s ituații, actul de
finalizare a cercetării va fi întocmit într -un alt loc corespunzător din vecinătatea locului faptei sau la
sediul organului de poliție, pe baza însemnărilor efectuate în timpul constatării infracțiunii flagrante și cu
respectarea tuturor cerințelor procedurale.
Procesul -verbal trebuie să descrie în mod cronologic, precis și amănunțit, toate activitățile și toate
constatările efectuate, într -un stil obiectiv, concis, sobru și accesibil. Pentru completarea informațiilor de
la locul faptei vo r fi întocmite, de preferință la scară, schițe și desene ale locului faptei sau ale unor
obiecte; schițele vor fi semnate de toate persoanele participante și despre acestea se va face mențiune în
procesul -verbal.
De asemenea, în cuprinsul procesului -verbal trebuie consemnate declarațiile persoanelor cercetate,
inclusiv ale martorilor, insistându -se asupra relatărilor și explicațiilor care, și prin prisma rezultatelor
cercetării locului faptei, au relevanță directă privind elementele constitutive ale infracț iunilor la regimul
armelor și al munițiilor.
Se recomandă ca întregul proces de constatare a infracțiunii flagrante să fie filmat cu ajutorul
camerei video , atât pentru că ulterior înregistrarea poate furniza elemente probatorii suplimentare, cât și
pentru că poate constitui în sine un mijloc material de probă sau chiar o dovadă procedurală, care atestă
respectarea cerințelor procesuale penale. În fapt, pe măsura derulării cercetării, obiectele și urmele găsite,
precum și aspectele constatate sunt descrise detaliat prin voce în timp ce sunt filmate, astfel încât
înregistrarea constituie o extensie și o redare în imagini a conținutului procesului -verbal.
Pentru a documenta și a completa, în mod adecvat, constatarea în flagrant sunt necesare:
înregistrări de i magine care să orienteze geografic și criminalistic locul desfășurării activității
ilicite și al efectuării constării în flagrant;
înregistrări de sunet și imagine care să ilustreze modul de desfășurare a activității ilicite –
interesează atât acțiunile ca racteristice cât și urmările acestora;
57 În practică, au existat situații în care făptuitorii, pentru a -și asigura scăparea și a distruge mijloacele materiale de probă, fie au
apelat la cetățeni, indicând organele de poliție în civil ca fiind infractori care îi agresează, fie au ripostat cu motivarea că nu au
cunoscut că imo bilizatorii lor erau polițiști .
înregistrări de sunet și imagine care să prezinte modul de acțiune a echipei destinate pentru
constatarea în flagrant, în condițiile desfășurării complexului de acțiuni necesar pentru încetarea acțiunii
ilicite și mod ul cum au reacționat celelalte persoane prezente la fața locului – făptuitorii și posibilii
martori oculari;
înregistrări de sunet și imagine focalizate pe rezultatul intervenției echipei – pagube materiale,
persoanele rănite ori ucise, cum s -a acordat și cine a acordat primul ajutor medical;
înregistrări de sunet și imagine care să fixeze modul cum s -au desfășurat cercetarea la fața
locului, identificarea, percheziția corporală și ascultarea persoanelor implicate;
înregistrări de imagine care să aibă ca ob iect armele și munițiile asupra cărora a purtat activitatea
ilicită – modul cum erau purtate, ținute, depozitate, transportate, elementele de identificare, eventualele
urme ce au fost descoperite pe acestea, pe ambalaje ori mijloace de transport;
înregist rări de imagine cu locul în care a avut loc constatarea în flagrant după terminarea
activității, dacă s -a restabilit situația anterioară, așa -numita normalitate specifică.
Aspectele surprinse cu ajutorul aparatului foto vor face obiectul unei planșe fotogr afice care,
împreună cu casetele video sau suporții electronici conținând imagini, se atașează la procesul -verbal.
Este necesară poziționarea foarte exactă în timp atât a momentului începerii și terminării constatării,
cât și al desfășurării principalelor etape ale activităților, precum și precizarea numărului total de pagini al
procesului -verbal
Persoanele participante vor fi întrebate dacă au obiecții sau observații privind desfășurarea cercetării
sau cele consemnate în procesul -verbal, iar în caz afirmat iv, aceste observații vor fi menționate,
încercându -se pe loc eliminarea sau îndreptarea aspectelor corespunzătoare care au fost sesizate.
Finalitatea constatării infracțiunii flagrante este dată de procesul -verbal de cons tatare a infracțiunii
flagrante.
2. CERCETAREA LA FAȚA LOCULUI
Cercetarea la fața locului este o activitate de tactică criminalistică și de procedură penală, care are
drept obiect perceperea nemijlocită de către organele judiciare a locului săvârșirii activității infracționale;
descoperire a, relevarea, fixarea, ridicarea și examinarea urmelor și mijloacelor materiale de probă;
precizarea poziției și stării mijloacelor materiale de probă, în vederea stabilirii naturii și împrejurărilor
comiterii infracțiunii, precum și a datelor necesare ide ntificării făptuitorului.
Semnificația dată de legea procesual penală și literatura de specialitate noțiunii de loc al faptei este
aceea de loc unde s -a desfășurat activitatea infracțională în tot sau în parte, loc unde s -au produse
consecințele faptei com ise, loc care conservă, într -un fel sau altul, date, informații, urme în legătură cu fapta
săvârșită.
În cazul infracțiunilor la regimul armelor de foc și al munițiilor, pornind de la această definiție
identificăm ca posibile locuri ale faptei:
– locurile unde au fost ascunse armele și munițiile și împrejurimile acestora;
– atelierele de reparat arme ce funcționează în afara prevederilor legale;
– mijloacele folosite în vederea transportării armelor și munițiilor;
– locurile unde s -au săvârșit fapte de natu ră penală sau contravențională prin folosirea armelor și în
împrejurimi;
– locurile unde s -au efectuat trageri cu armele și munițiile ce fac obiectul activității ilicite;
– locurile unde au fost confecționate armele și munițiile.
Numai după corecta delimit are a locului faptei, se va trece la realizarea cercetării la fața locului
propriu -zise, cu respectarea regulilor de tactică criminalistică, așa cum au fost consacrate de experiența
pozitivă a organelor judiciare.
Trebuie să se facă o distincție între inv estigarea locului faptei realizată în cauze care reprezintă
infracțiuni la regimul armelor și al munițiilor, pe de o parte, și investigarea locului faptei în cauzele penale
care constituie infracțiuni săvârșite cu ajutorul armelor de foc, pe de altă parte. Obiectul cercetării noastre
este reprezentat de prima categorie de cercetare a locului faptei, cea de -a doua prezentând interes numai
pentru reținerea infracțiunilor care intră în concurs cu infracțiunile la regimul armelor și al munițiilor.
O caracterist ică a cercetărilor la fața locului se referă la necesitatea desfășurării întregii activități în
echipă, din care, în mod obligatoriu, trebuie să facă parte experți în probleme de balistică, deoarece nici un
organ de urmărire penală, indiferent de gradul de pregătire profesională și de experiența practică acumulată,
nu poate efectua singur cercetări în astfel de cauze.
Faza statică a cercetării la fața locului debutează cu o examinare atentă a locului faptei, atât în
ansamblul său, cât și pe zonele mai importante, fără a aduce nici o modificare acestuia. O altă activitate
specifică acestei faze este reprezentată de orientarea locului faptei, care presupune atât orientarea
topografică, dar și cea criminalistică în cadrul perimetrului de cercetat. Se va acționa în sensul stabilirii stării
și poziției obiectelor materiale de probă (arme și muniții, părți componente ale acestora, eventual
confecționate artizanal), a urmelor vizibil e; măsurării distanței dintre obiectele principale în scopul
clarificării unor împrejurări ale cauzei; determinării eventualelor modificări survenite anterior sosirii echipei
de cercetare.
În cazul uzului de armă, trebuie să se stabilească mirosului specif ic tragerii recente, procedându -se la
recoltarea de probe din aer, cu ajutorul buretelui absorbant umezit, compreselor sterile, aspiratorului de praf
tip auto sau al unei seringi. Experimentele realizate la Centrul Chinologic Sibiu au demonstrat că mostrel e de
miros, luate pentru conservare în ambalaje de sticlă, trebuie depozitate în locuri speciale, pentru a nu se
degrada (încăperea specială de expertizare odorologică), ferindu -se de căldură mare sau temperaturi scăzute.
În condiții corespunzătoare, adică o temperatură de 10 -150 C, urmele de miros pot fi păstrate până la 20 de
ani. Atunci când condițiile permit, folosirea câinelui de urmărire pentru prelucrarea urmelor de miros poate
duce la rezultate deosebit de utile cauzei.
Cele constatate în faza stati că se fixează prin executarea de fotografii judiciare (de orientare, schiță și
ale obiectelor principale), precum și prin videofilmare.
În faza dinamică a cercetării la fața locului sunt supuse unei examinări minuțioase toate obiectele și
mijloacele materi ale de probă, precum și urmele aflate în anumite raporturi cu infracțiunea săvârșită, care
vor fi fixate prin fotografii de detaliu. Obiectele despre care se presupune că se află în raporturi cu
infracțiunea comisă sunt deplasate din poziția inițială pentr u a se asigura condiții optime în vederea
descoperirii, fixării și ridicării urmelor. Se acordă cea mai mare atenție poziției în care au fost găsite armele
și munițiile, stării acestora, precum și urmelor ce se găsesc pe armament sau muniție58.
O sarcină de osebit de importantă în cazul cercetării locului infracțiunii la comiterea căreia a fost
folosită o armă de foc este descoperirea tuturor categoriilor de urme: atât cele principale, cât și urmele
suplimentare ale împușcării.
Înainte de a se trece la examin area armei, se va stabili dacă aceasta este încărcată. În cazul descoperirii
unor arme ruginite sau blocate, dacă există posibilitatea, se va solicita efectuarea unei gammagrafii pentru
stabilirea existenței cartușelor în detonator. Atenție deosebită se ac ordă și seriei armei. În situația în care
seria armei și numărul armei au fost înlăturate prin pilire, se procedează la refacerea acestora în vederea
stabilirii locului de proveniență a armei, a modelului, anului de fabricație. Cele mai uzitate metode de
refacere sunt metoda chimică, bazată pe reacția diferită a părților metalice sub acțiunea unui reactiv; metoda
feromagnetică, care constă în aderarea selectivă a particulelor metalice la suprafața armei, magnetizată în
prealabil; metoda electrochimică.
Atun ci când locul unde se găsesc armele sau munițiile nu este vizibil, acestea se caută cu mijloace
tehnice adecvate, aflate în dotarea laboratoarelor criminalistice moderne: detectorul de metale pentru armele
îngropate; electromagneți puternici pentru armele aruncate în apele curgătoare; instalații de gammagrafiere
sau aparatură röentgen portabilă pentru armele ascunse în locuri compacte cu o anumită densitate (ziduri de
cărămidă, beton) .
Pe armamentul și cartușele descărcate pot fi identificate diferite urme de flacără, pulbere arsă, fum,
vaselină și ulei de armă, sânge, urme textile, vopsea, urme de noroi și sol.
Ridicarea și ambalarea urmelor trebuie făcută cu cea mai mare precauție, având în vedere pe de o parte
necesitatea păstrării lor intacte pentru a f i valorificate din punct de vedere științific, iar pe de altă parte
pentru a preîntâmpina producerea unor evenimente nedorite, cu consecințe privind viața , integritatea
corporală sau sănătatea atât a membrilor echipei cât și a altor persoane ori asupra pr oprietății publice sau
private. La transportul armei se folosește un creion sau o bucată de lemn prin spațiul dintre trăgaci și garda
armei; nu se ating suprafețele lucioase ale armei. La armele cu țeava lungă se folosește o sfoară – chingă și
se leagă gar da trăgaciului și partea superioară a țevii în apropierea țelului.
Totodată, se interzice percutarea armei, chiar dacă este descărcată (prin percutare se poate rupe cuiul
percutor sau poate plesni arcul, iar vibrațiile generate de percutor pot duce la dis trugerea microurmelor, fie
de pe țeavă, fie de pe alte părți ale armei), precum și scoaterea cartușelor aflate în armă. De asemenea,
cartușele găsite la fața locului nu se introduc în armă .
Nu se suflă pe țeavă sau pe alte părți ale armei pentru înlătura rea unor impurități59.
58 Spre exemplu, urme papilare situate pe patul sau mânerul armei, pe trăgaci și garda acestuia, pe încărcător, pe cartușe, pe țeavă
sau p e manșonul în chizătorului .
59 Aburirea țevii prin suflare modifică sau distruge atât urmele de miro s, cât și microurmele .
Ambalarea armelor se face în cutii potrivite care să le protejeze de eventualele șocuri pe timpul
transportului. Încărcătorul și cartușele scoase din țeavă se ambalează separat. Eventualele urme biologice
descoperite pe armă, dacă nu pot fi recoltate, se transportă împreună cu arma în condiții de conservare și
ambalare corespunzătoare.
În cazul descoperirii de piese cu dimensiuni mici (fragmente de arcuri, șuruburi), acestea vor fi
ambalate tot separat, pe cât posibil în cutii căptușit e cu vată, evitându -se astfel distrugerea eventualelor
microurme.
Atunci când cercetarea la fața locului se efectuează pe timp de iarnă, armele și munițiile descoperite la
fața locului se examinează doar după ce au fost depuse într -o cameră cu temperatură constantă, ridicarea,
ambalarea și transportarea acestora făcându -se cu respectarea regulilor precizate .
Proiectilele se extrag cu precauție din suportul în care au pătruns pentru evitarea creării de urme
suplimentare și a pierderii de microparticule. În cazul cartușului tras care nu poartă mențiuni, tubul se
măsoară, iar cartușele extrase se cântăresc , ca și arma de altfel.
Fixarea rezultatelor cercetării la fața locului se face prin procesul -verbal, schița locului faptei,
fotografii judiciare sau filmar e.
3. VERIFICAREA ȘI RIDICAREA DE ÎNSCRISURI. EFECTUAREA PERCHEZIȚIEI
Percheziția și ridicarea de obiecte și înscrisuri sunt procedee auxiliare de căutare, descoperire și luare a
mijloacelor de probă60 recunoscute de legea procesual penală, precum și de ide ntificare a altor elemente de
fapt care ar fi utile la realizarea actului de justiție .
Verificarea și ridicarea de înscrisuri este o măsură complementară percheziției și are ca obiect acele
înscrisuri despre care organul de urmărire penală deține informaț ii61. Se instituie o dublă obligativitate:
organele judiciare trebuie să depună toate diligențele pentru identificarea armelor, munițiilor și înscrisurilor
și să ia toate măsurile posibile pentru ridicarea lor din locurile sau de la persoanelor unde se află , pe de o
parte, iar deținători acestora trebuie să le prezinte și să le predea organelor judiciare.
Înscrisurile care pot fi verificate și ridicate de organele de poliție sunt:
– registrul tip de evidență a persoanelor fizice care dețin arme, seria permisul ui și data eliberării,
domiciliul, locul de muncă, marca, seria și calibrul armelor, data când s -a efectuat viza permisului. La
rubrica observații se menționează numerele de înregistrare ale lucrărilor prin care titularul a solicitat să se
facă mențiune în evidența privind cumpărarea și vânzarea armelor , a numărului facturilor în baza cărora s –
au efectuat operațiuni.
– evidența permiselor de armă introdusă la formațiunea de specialitate, ținută într -un registru
separat, cuprinde seria permisului, numele și p renumele persoanei căreia i s -a eliberat permisul, numărul de
înregistrare al cererii prin care s -a solicitat eliberarea permisului și data depunerii acesteia. Permisele retrase
ca urmare a deteriorării, anulării se păstrează circa un an la formațiunea de profil, fiind apoi distruse prin
ardere sau tocare, întocmindu -se despre acestea un proces -verbal.
– permisul de armă în care se înscriu, de către organul emitent, armele și munițiile pe care titularul a
fost autorizat să le dețină, precum și scopul în care le poate folosi. Trebuie stabilit dacă posesorul armei a
vizat permisul o dată la 5 ani la organul competent, lipsa vizei conducând la anularea autorizării.
– registrul tip pentru evidența persoanelor juridice din care rezultă printre altele: numărul autoriz ației
sau dovezii de deținere și data eliberării, denumirea unității autorizate și sediul, numele și prenumele
gestionarului, marca, seria și calibrul armelor, data când s -a făcut viza autorizației sau dovezii. În acest
registru se vor menționa numerele de înregistrare ale lucrărilor prin care s -a solicitat, fie înregistrarea, fie
radierea armelor;
– registrul tip în care sunt evidențiate armele și munițiile ridicate în vederea confiscării sau casării sau
de la persoane aflate în curs de cercetare; din acest registru se pot extrage date privind felul, marca și calibrul
armei, cui a aparținut, motivul ridicării (deținere ilegală, casare, abandonare), unde a fost trimisă arma sau
muniția, și numărul lucrării;
– registrele pe care persoanele juridice autorizate, în condițiile legii, să producă arme de foc, sunt
obligate să le țină numerotate și înregistrate la organele de poliție competente; acestea trebuie să cuprindă
evidența materialelor din care se confecționează piesele metalice ale armelor, a pieselor finite ș i a pieselor
rebutate, menționând numărul acestora;
– registrele în care persoanele juridice, care se ocupă cu repararea armelor, țin evidența armelor
primite în acest scop.
60 Obiecte și înscrisuri care conțin sau poartă urme ale unei infracțiuni și care pot servi la aflarea adevărului.
61 Despre existența lor, despre persoanele care le dețin și, mai mult, locurile unde se află .
Atunci când făptuitorul a avut autorizație să dețină arme militare, pistol sau revol ver, însă între timp a
pierdut calitatea care -i dădea dreptul să obțină autorizația (persoanele care îndeplinesc o funcție ce implică
exercitarea autorității publice), se va verifica și ridica autorizația de deținere a armei și muniției, precum și
actul di n care să rezulte pierderea acestei calități.
De la asociațiile sau cluburile sportive cu secție de tir se vor ridica situațiile în care sunt evidențiate
armele pentru antrenamentele sportivilor, graficele antrenamentelor și prezența sportivilor, cantitate a de
muniție consumată și cea rămasă și returnată.
La filialele de vânătoare și magazinele de comercializare a armelor și munițiilor aparținând asociațiilor
pescarilor și vânătorilor sportivi, trebuie verificate și ridicate: situațiile privind repartizarea armelor
paznicilor de vânătoare, numărul de cartușe alocate, evidențele62 privind actele de comerț și de consignație,
precum și comunicările eliberate de organele de poliție.
De la ocoalele silvice se impun a fi verificate și ridicate înscrisurile care ate stă repartizarea armelor și
munițiilor pădurarilor și personalului operativ pentru paza și valorificarea vânatului, modul de distribuire,
folosire și justificare a muniției.
Când obiectul activității ilicite îl constituie deținerea fără drept de arme de pa noplie, trebuie ridicate
atât actele de proveniență (facturi, act de vânzare -cumpărare, act de donație, certificat de moștenitor), cât și
cele din care rezultă valoarea documentară, istorică, științifică sau artistică deosebită .
În cazul în care făptuitor ul nu a predat arma și muniția în termenul prevăzut de lege sau când a survenit
decesul titularului sau a fost declarat dispărut prin hotărâre judecătorească, este necesar să se ridice, după
caz, comunicarea de retragere a permisului, copie după certificat ul de deces sau hotărârea judecătorească
rămasă definitivă.
În cazul străinilor veniți în România pentru a participa la concursuri oficiale de tir sau pentru a practica
vânătoarea, în condiții legale, se vor verifica pașapoartele sau actele valabile cu car e au intrat în România
pentru a se stabili dacă armele de tir sau armele de vânătoare, după caz, și muniția corespunzătoare au fost
înscrise de organele de control pentru trecerea frontierei de stat romane, ori dacă au procurat legal armele sau
munițiile d e la cluburile, asociațiile sau celelalte persoane juridice autorizate să desfășoare asemenea
activități.
Rezultatele activității de ridicare de obiecte și înscrisuri vor fi consemnate, după caz, într -o dovadă de
predare -primire, atunci când armele, muniți ile sau înscrisurile sunt predate de bună -voie, respectiv prin
proces -verbal, dacă se procedează la ridicarea silită.
Percheziția se efectuează în conformitate cu regulile de procedură penală și de tactică criminalistică
cunoscute: obținerea formelor legal e necesare percheziției, legitimarea șefului echipei care realizează această
activitate, prezentarea autorizației, realizarea obligatorie a percheziției corporale a persoanelor găsite în locul
percheziției, îndepărtarea acestora din locul care urmează a fi percheziționat și supravegherea lor permanentă
de către un membru al echipei, realizarea activităților de scotocire, de ridicare a obiectelor, și fixarea
rezultatelor percheziției.
Percheziția corporală a persoanelor suspecte se impune, atât pentru a se a sigura protecția organelor
judiciare, dar și pentru descoperirea armelor și munițiilor asupra persoanei, cu atât mai mult cu cât legea
penală incriminează deținerea și portul acestora. Rezultatul acesteia se consemnează într -un proces -verbal.
Prin modul de plasare, felul în care se face examinarea și prin modul de supraveghere, organele de
urmărire penală trebuie să prevină orice fel de incident63.
În cazul infracțiunilor la regimul armelor și al munițiilor, percheziția , fie domiciliară, fie la sediul
unită ților publice sau al unei persoane juridice, unde persoana cercetată își desfășoară activitatea, are ca
obiective:
– descoperirea armelor și munițiilor deținute fără drept;
– descoperirea armelor și munițiilor confecționate artizanal sau a anumitor piese ce ur mau a fi
asamblate într -o armă;
– descoperirea armelor de recuzită în alte locuri decât cele unde se organizează activități cultural –
artistice;
– identificarea atelierelor de reparat arme care funcționează ilegal;
– descoperirea diferitelor instrumente, utilaj e, aparate ce au servit sau erau destinate să servească
confecționării armelor;
– descoperirea produsului infracțiunii săvârșite prin folosirea armelor de foc64;
62 Se țin în registre separate, numerotate și înregistrate la organele de poliție competente.
63 De pildă, f uga sau atacul percheziționatului, aruncarea bunurilor sau înscrisurilor căutate .
64 De pildă, vânat sau pește obținut prin activități de braconaj.
– descoperirea unor înscrisuri ce dovedesc proveniența armelor și munițiilor;
– descoperirea unor îns crisuri care conduc la anularea autorizării și retragerea permisului de armă65.
Reușita percheziției impune cunoașterea prealabilă a locurilor sau a posibilelor locuri de ascundere a
armelor și munițiilor, ținând cont de toate particularitățile cauzei și ca racteristicile imobilului
percheziționat66.
Se va acorda o deosebită atenție unor locuri, cum ar fi pereții, tocurile ușilor, dușumeaua, obiecte de
mobilier, scările și balustradele acestora, grupurile sanitare, instalația electrică, precum și anexele imobi lului
(pod, grajd, șură, hambare) și terenul înconjurător.
În timpul efectuării percheziției, organul de urmărire penală trebuie să prezinte obiectele și înscrisurile
descoperite percheziționatului. Apoi i se cere percheziționatului să le recunoască și să le semneze spre
neschimbare.
Totodată, trebuie urmărit și modul în care au fost ambalate67 și conservate armele și munițiile
descoperite. De exemplu , dacă acestea au fost ambalate în ziare, se va menționa publicația și data apariției ,
ele constituind un i ndiciu cu privire la data când făptuitorul a intrat în posesia lor, le -a ambalat, a umblat cu
ele; ziarele, hârtiile și celelalte ambalaje trebuie conservate cu grijă, pe acestea putând fi relevate urme
papilare aparținând persoanelor la care au fost desco perite; în felul acesta înlătură eventualele susțineri ale
făptuitorului cu privire la faptul că nu avea cunoștință despre existența celor descoperite la percheziție.
Regulile privitoare la descrierea, manipularea și transportul armelor și munițiilor trebu ie respectate cu
strictețe, atât pentru înlăturarea posibilității distrugerii unor urme și microurme, cât și pentru prevenirea
accidentelor.
Principal mijloc de fixare a rezultatelor percheziției, procesul -verbal trebuie încheiat la locul efectuării
activi tății, imediat după terminarea sa . Locurile în care au fost ascunse bunurile, valorile, înscrisurile, atunci
când ele au fost amenajate special pentru aceasta , se fixează prin fotografiere.
4. IDENTIFICAREA ȘI AUDIEREA MARTORILOR
În accepțiunea legii proce suale penale68, martorul este persoana care, având cunoștință despre fapte ori
împrejurări de fapt, care constituie probă în cauza penală, de natură să servească la aflarea adevărului în
procesul penal, este audiată de organele judiciare în această calitate69.
Martor este nu doar persoana care a perceput fapta în mod nemijlocit, prin propriile sale simțuri, ci și
persoana care a intrat în posesia diverselor informații în mod indirect.
Declarațiile martorilor sunt acele relatări făcute în fața organelor judici are de către persoanele care au
cunoștințe de natură să servească la aflarea adevărului într -un proces penal.
Martorul în sine nu este un mijloc de probă, ci numai declarațiile acestuia pot fi considerate probe, dar
numai în măsura în care concură la rezol varea cauzei.
Înainte de a trece la audierea martorului, tocmai pentru a evita obținerea unor declarații de slabă
calitate, repetarea audierii, cheltuieli inutile de timp și forțe și, în ultimă analiză, tergiversarea cercetărilor, cu
urmări deosebite asupr a finalității judiciare, organul de urmărire penală trebuie să realizeze o serie de
activități pregătitoare:
studierea dosarului cauzei;
cunoașterea persoanelor care urmează a fi ascultare;
întocmirea planului de audiere;
asigurarea prezenței martorilor la data și ora fixate pentru audiere;
asigurarea condițiilor materiale în care se va desfășura audierea.
Audierea martorilor, ca și celelalte activități procedurale și de tactică criminalistică, trebuie să se
conformeze legii procesuale penale și regulilor d e tactică criminalistică. În cazul audierii martorilor,
parcurgerea celor trei etape (identificarea și verificarea martorilor, relatarea liberă și etapa formulării de
întrebări și de audiere a răspunsurilor) este obligatorie.
65 Spre exemplu: hotărâre judecătorească definitivă pentru săvârșirea cu inten ție a unei infracțiuni prin care s -a aplicat pedeapsa
închisoriie pentru care legea prevede anularea autorizării și retragerea permisului de armă; hotărâre judecătorească definiti vă
pentru infracțiuni la săvârșirea cărora s -a folosit de armă ori pentru săv ârșirea oricăreia dintre infracțiunile la regimul armelor și al
munițiilor; procese -verbale de contravenții pentru care legea prevede anularea autorizării și retragerea permisului de armă.
66 De pildă, adresa unde este situat imobilul , caracteristicile de construcție, modul de dispunere a încăperilor și dependințelor,
numărul și destinația acestora, căi de acces, date de identificare a persoanelor ce domiciliază sau se află ocazional în acel loc,
persoanele care frecventează acele locuri, posibilități de co municare cu exteriorul.
67 Etichetate și sigilate.
68 Sediul materiei se regăsește în art. 114 – 130 C. pr. pen.
69 Art. 114 alin. (1) C. pr. pen.
Înainte de detalierea etapelor audierii, trebuie clarificate categoriile de persoane care pot fi ascultate ca
martori:
– persoanele din cadrul filialelor de vânătoare;
– salariați ai magazinelor de comercializare a armelor și munițiilor;
– personal aparținând asociațiilor vânătorilor și pesc arilor sportivi;
– pădurari și personalul activ angajat pentru paza și valorificarea vânatului;
– salariații atelierelor de reparat arme;
– sportivi, antrenori, conducători de cluburi și asociații sportive cu secții de tir;
– persoane care au participat la transpo rtarea armelor;
– persoane care i -au văzut pe făptuitori purtând armele și munițiile în sediile autorităților sau
instituțiilor publice sau în spațiile rezervate procesului electoral;
– persoanele care au cunoscut despre împrejurările confecționării artizanale a diferitelor
subansamble, care ulterior au fost reunite pentru a forma o armă.
a. Identificarea și verificarea martorilor sau discuțiile prealabile
Constă în întrebarea adresată acestora referitor la nume, prenume, vârstă, domiciliu și ocupație. Dacă
există dubii legate de identificarea martorului, aceasta poate fi stabilită prin orice mijloace de probă.
Obligatoriu martorul depune jurământul după care este atenționat că are obligația de a relata adevărul, în caz
contrar săvârșește infracțiunea de mărturi e mincinoasă.
b. Relatarea liberă
În această etapă, martorului i se aduce la cunoștință obiectul cauzei și i se arată care sunt faptele sau
împrejurările pentru dovedirea cărora a fost propus ca martor, cerându -i-se să declare tot ce știe cu privire la
acestea.
Relatarea liberă se caracterizează prin aceea că faptele sunt prezentate așa cum au fost percepute și
memorate de martor. Această expunere prezintă un avantaj față de detaliile obținute pe cale interogativă,
datorită spontaneității sale.
Este interzi să intervenția organului de cercetare penală în relatarea martorului, cu excepția situației în
care acesta, datorită nivelului intelectual sau cultural nu se poate exprima coerent sau se îndepărtează foarte
mult de firul povestirii.
Declarațiile făcute de o persoană în afara ședinței judiciare, de exemplu autorităților poliției, trebuie
considerate drept declarații aparținând martorilor atâta timp cât instanțele judiciare naționale le vor lua în
considerație.
c. Formularea întrebărilor și așteptarea răspuns urilor
Ea intervine pentru lămurirea unor aspecte prezentate cu ocazia relatării libere, dar care au fost
denaturate prin adăugare, omisiune, substituire sau transfer.
Din punctul de vedere al tacticii criminalistice, întrebările adresate martorului în ace astă etapă se
împart în întrebări de completare (când relatarea liberă nu acoperă integral aspectele percepute de martor), de
precizare (ajută martorul să rememoreze împrejurările temporar uitate) și de control (de verificare a
afirmațiilor martorilor).
Întrebările trebuie să fie clar formulate, să se refere strict la faptele percepute de martor, să nu conțină
elemente de intimidare a martorului. Sunt interzise întrebările și atitudinile sugestive care influențează într -o
măsură mai mare sau mai mică mărtur ia.
Activitatea de audiere a martorilor are drept scop obținerea anumitor informații necesare documentării
cauzei, cum ar fi:
– tipul, marca și caracteristicile armamentului văzut asupra făptuitorului;
– sursa de aprovizionare a infractorilor cu arme și muniți i;
– data, locul și condițiile în care au fost folosite armele și munițiile;
– locul unde sunt ascunse acestea;
– locul și timpul când infractorul a folosit arma de foc pentru a comite acte de braconaj;
– când l -a văzut ultima oară pe făptuitor cu armamentul și mu niția asupra lui;
– persoanele care au confecționat diferite piese componente ale armei, locul unde au fost executate
și unde a fost asamblată arma; persoanele care au cumpărat astfel de arme;
– data și persoanele care au dus arma la reparat, tipul, felul, mar ca acesteia, motivul pentru care
responsabilul atelierului nu a înregistrat în registrul tip;
– numărul de cartușe distribuite pentru antrenamente, zilele în care anumiți sportivi au lipsit de la
pregătire, dacă s -a ridicat muniție și pentru cei absenți și c are a fost destinația ultimă a acesteia;
– modul de depozitare, a armelor și munițiilor, paza și conservarea acesteia, modul de ținere și
corectitudinea evidențelor;
– norma de cartușe alocate făptuitorului pentru distrugerea răpitoarelor, cantitatea de piei ș i
picioare prezentate pentru a justifica muniția, modul în care procesul -verbal întocmit de comisia de
distrugere a picioarelor de răpitoare reflectă realitatea;
– persoanele care au cunoștință despre activitatea infracțională și despre făptuitor.
Problemati ca menționată este cu titlu orientativ, putând fi diversificată în funcție de modalitățile
normative și cele faptice de săvârșire.
Toate aceste informații obținute în urma audierii martorului sunt consemnate de către organul de
urmărire penală într -o decla rație tipizată de martor, înseriată și numerotată .
Declarațiile martorilor trebuie să reflecte personalitatea acestora, expresiile specifice, termenii uzuali
folosiți. Organul de urmărire penală nu trebuie să prelucreze declarațiile, în sensul de a reda de pozițiile
acestora la nivelul său de pregătire.
Cu toate că declarațiile martorilor sunt unele dintre cele mai uzitate mijloace de probațiune, valoarea
probantă a acestora este relativă datorită, în primul rând, subiectivismului martorilor oculari ai
eveni mentelor. Proba testimonială are valoare doar în contextul coroborării cu o altă probă administrată în
cauză.
5. DISPUNEREA CONSTATĂRILOR SAU EXPERTIZELOR
În soluționarea unei cauze privind regimul armelor și munițiilor, constatarea sau expertiza diferă de la
cauză la cauză, în funcție de particularitățile cauzelor, urmelor și mijloacelor materiale de probă descoperite
cu prilejul efectuării diferitelor activități de urmărire penală – cercetarea la fața locului, constatarea
infracțiunii flagrante, percheziț ia, ridicarea de înscrisuri. Astfel, pot fi dispuse constatări sau expertize
dactiloscopice, grafice, expertiza tehnică a documentelor, traseologice, fizico -chimice, însă specifice sunt
constatările sau expertizele balistice.
Până la efectuarea propriu – zisă a expertizei balistice judiciare, de un real ajutor ar fi utilizarea unor
sisteme automate în vederea identificării criminalistice. Se impune, încă de la început, mențiunea că aceste
sisteme informatice nu substituie activitatea de expertiză realizată de expertul criminalist specializat în
domeniul balisticii judiciare, ci o sprijină prin restrângerea ariei căutărilor și comparărilor în evidențele
manuale. Totodată, constituie cea mai însemnată inovație în domeniul criminalisticii, privind identificare a
armelor, de la descoperirea microscopului de comparare balistic acum aproape 80 de ani.
Când se încarcă o armă de foc sau când se trage cu o armă de foc, mecanismele și părțile armei lasă
urme pe tuburile trase sau pe glonț, atunci când intră în contact, urme care sunt caracteristice armei de foc
utilizate. Urmele de pe glonț sunt lăsate de neregularitățile camerei cartușului și, mult mai distinctive, de
plinurile țevii. Tubul tras expulzat va avea de asemenea urme care sunt lăsate de cuiul percutor, de s uprafața
peretelui închizătorului în momentul în care tubul cartuș este împins înapoi pe presiunea gazelor de pe țeavă.
Mecanismele armei de introducere a cartușului în camera cartușului (alimentare), de extragere și expulzare a
acestuia lasă de asemenea u rme caracteristice.
În laboratoarele criminalistice aceste urme de pe cartușe și gloanțe sunt comparate cu cele model de
comparație. De cele mai multe ori tubul este cel mai important indiciu criminalistic de identificare a armei
din moment ce gloa nțele su nt deformate de impact.
Pe piață există mai multe tipuri de sisteme automate, însă sistemele Drugfire și IBIS și-au dovedit
fiabilitatea de -a lungul timpului, fiind folosite de agențiile federal e, statale și locale din S.U.A. Ambele oferă
posibilitatea pre luării de date de la gloanțe și tuburi trase, a înregistrării de informații într -o bază de date și a
executării de corelări între un specimen dat și un segment indicat de utilizator din baza de date disponibilă.
Aceste sisteme au de asemenea în comun faptu l că datele captate sunt o reprezentare bidimensională a
suprafeței specimenului bazată pe variații ale intensității luminii așa cum este reflectată de subiect. Mai
simplu, datele captate sunt o fotografie a specimenului.
Expertiza balistică judiciară
Expe rtiza balistică judiciară, fiind o expertiză criminalistică, se efectuează de experți criminaliști
autorizați care își desfășoară activitatea în cadrul institutelor publice sau în cadrul laboratoarelor publice ori
private de specialitate, constituite confo rm dispozițiilor legale70. Solicitarea pentru efectuarea expertizei se
adresează instituției în care funcționează laboratorul, iar nu unei perso ane anume. Stabilirea expert ului care
va efectua expertiza este atributul conducătorului instituției în raport de natura lucrării, specialitatea care
reclamă executarea acesteia, gradul de complexitate și încărcătura pe fiecare specialist criminalist din
subordine.
70 Art. 1 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 75/ 2000 privind organizarea activității de expertiză criminalisti că.
Întrebările la care trebuie să răspundă expertul trebuie să vizeze doar aspectele de specialitate; aria
acestora nu se poate lărgi la aspecte care nu intră în competența sa. În cazul infracțiunilor la regimul armelor
și al munițiilor, prin expertiza balistică judiciară pot fi lămurite, în principal, următoarele probleme:
1) Cu privire la armă:
– dacă dispoz itivul supus examinării reprezintă armă, în sensul legii;
– categoria în care se încadrează arma;
– care este tipul, modelul și calibrul armei;
– care este seria și numărul armei;
În cazul în care inscripțiile ștanțate pe armă au fost înlăturate, trebuie a vută în vedere relevarea
acestora prin metodele chimică, feromagnetică sau electrochimică.
– starea de funcționare a armei;
Numai armele care sunt în stare de funcționare constituie obiectul material al infracțiunii de
nerespectare a regimului armelor și a l munițiilor.
În literatura de specialitate, pentru existența obiectului material al infracțiunii se adaugă condiția că e
necesar ca arma să fie completă. Nu suntem de acord cu opinia formulată, deoarece în practică s -a constatat
că o armă poate funcționa și, mai mult, are efect omorâtor, în lipsa unor elemente componente71.
2) Cu privire la utilizarea armei:
– posibilitățile de tragere cu o armă defectă;
– posibilitățile de declanșare a focului fără a se acționa asupra trăgaciului;
– starea de funcționare, calibrul și eficacitatea unei arme artizanale;
– datele care atestă că au fost efectuate trageri recente;
– existența pe țeava armei a urmelor factorilor suplimentari ai tragerii;
– distanța și direcția din care s -a tras, eventual poziția victimei și a tr ăgătorului;
– dacă anumite deteriorări de pe un obiect au fost ori nu create de un proiectil tras cu o armă de foc ;
– dacă un orificiu de împușcătură este de intrare sau ieșire ,
– dacă victima a fost lovită printr -un foc direct sau prin ricoșeu;
– tipul, modelul și marca armei cu care s -a tras, după urmele de pe tuburile sau gloanțele supuse
examinării;
– dacă tuburile sau gloanțele ridicate de la fața locului au fost trase sau nu cu arma în litigiu pusă la
dispoziție;
– dacă arma în litigiu pusă la disp oziție a mai fost folosită și în cazul altor agresiuni.
3) Cu privire la muniție:
– seria, calibrul, modelul , felul glonțului și al tubului;
– starea calitativă a cartușului72;
– dacă acestea au fost confecționate industrial sau artizanal;
– dacă alicele s au munițiile folosite pentru încărcarea acesteia prezintă asemănări cu modelul de
comparație .
4) Cu privire la dispozitivul de amortizare:
– dacă a fost montat la armă un dispozitiv de amortizare;
– caracteristicile tehnice ale amortizorului;
– dacă este de fab ricație industrială sau este realizat artizanal.
Expertiza balistică poate rezolva și alte probleme: examinările acustice (examinarea urmelor sonore ale
împușcăturii, armării și percuției, controversată în practică, de altfel), examinarea armelor de foc a tipice și a
celor de fabricație artizanală (stabilirea caracteristicilor de fabricație, a particularităților balistice generale,
precum și a eventualelor elemente particulare pe baza cărora se face identificarea ), examinarea urmelor
lăsate de pistoalele d e împlantat bolțuri și a armelor de alarmă și apărare .
În actuala reglementare, pentru organele de urmărire penală, se stabilesc următoarele obligații în
legătură cu dispunerea expertizelor balistice judiciare:
a) să dispună o expertiză balistică judiciar ă printr -o ordonanță motivată, care trebuie să cuprindă:
– organul judiciar care dispune;
– cauza în care este necesară;
– felul expertizei;
– instituția sau expertul și termenul stabilit pentru realizarea lucrării;
– materialele puse la dispoziție și sta rea acestora73;
71 Spre exemplu, g heara extractoare .
72 Pentru a se vedea dacă muniția poate fi utilizată, se vor efectua trageri experimentale, în poligo ane special amenajate .
– întrebările la care trebuie să răspundă expertul.
– termenul de predare a raportului de expertiză;
– numărul de exemplare;
– semnătura.
b) să cheme părțile și expertul desemnat de conducerea instituției de specialitate la sediul organului de
urmărire penală;
c) la termenul fixat, să aducă la cunoștință că:
– urmează să fie efectuată o expertiză balistică judiciară. Cu acest prilej, se prezintă ordonanța
motivată spre a face cunoscute obiectul expertizei și întrebările la care expertul trebuie să răspundă;
– părțile și expertul au dreptul să facă observații cu privire la aceste întrebări și pot cere modificarea
sau completarea lor;
– părțile au dreptul să ceară numirea și a câte unui expert recomandat de fiecare dintre ele, care să
participe la efe ctuarea expertizei alături de expertul anterior desemnat.
d) să întocmească un proces – verbal, în care se va consemna faptul că părților li s -au adus la
cunoștință drepturile procesuale mai sus menționate. Acest proces -verbal va fi semnat de părți și de e xpert.
Totodată, se fixează un termen rezonabil la care părțile și expertul vor prezenta observațiile, modificările sau
completările cu privire la întrebările formulate, iar părțile vor comunica dacă recomandă un expert, care să
lucreze alături de expertul desemnat inițial, pe cheltuiala lor.
e) să întocmească o ordonanță motivată prin care observațiile, modificările sau completările pertinente
vor fi admise, iar cele care nu au legătură cu cauza vor fi respinse. Acest act procedural nu se întocmește în
condițiile în care părțile nu au făcut observații privind întrebările formulate și nici nu au cerut numirea unui
expert – parte.
f) să întocmească o nouă ordonanță motivată74 de dispunere a expertizei balistice, care, pe lângă
elementele deja menționate, va c uprinde și completările sau modificările admise, numirea expertului – parte,
precizarea dacă la efectuarea expertizei urmează să participe și părțile, precum și modalitatea în care experții
pot lua contact cu părțile pentru a primi explicațiile necesare75.
La termenul stabilit prin ordonanța motivată, expertul va depune raportul de expertiză la organul de
urmărire penală. Dacă la efectuarea expertizei participă mai mulți experți, se va întocmi un singur raport de
expertiză; opiniile separate cu privire la a numite obiective vor fi motivate și consemnate în cadrul aceluiași
raport sau într -o anexă.
La primirea acestui raport, organul de urmărire penală care a dispus efectuarea expertizei are
următoarele obligații:
– să cheme părțile și să le aducă la cunoștință conținutul raportului de expertiză;
– să încunoștințeze părțile că au dreptul, în cazul în care consideră că expertiza conține neclarități,
este incompletă sau concluziile sunt necorespunzătoare, să solicite, în ordine, explicații verbale sau lămuriri
scrise din partea expertului76, realizarea unui supliment de expertiză77 sau efectuarea unei noi expertize78. În
situația în care constată că părțile sunt îndreptățite, organul de urmărire penală va dispune, din oficiu sau la
cererea acestora, efectuarea acestor ac tivități în mod corespunzător. În caz contrar, va respinge cererile
părților prin rezoluție motivată.
Nerespectarea de către organele de urmărire penală a oricăreia dintre obligațiile menționate poate
conduce la nulitatea activității de expertiză, deoarece fiecare dintre aceste obligații reprezintă ilustrări
corelative ale dreptului la apărare pentru părțile interesate.
73 Deși regula generală este aceea că organul de cercetare penală are obligația de a obține și modelele de comparat necesare, în
cazul expertizei balistice judiciare acest lucru este cu desăvârșire interzis . Armele bănuite că au fost folosite la tragerile
incriminate trebuie să fie prezentate pentru examinare fără nici o intervenție asupra lor tocmai datorită multitudinii problemelor ce
se vor a fi rezolvate înainte de realizarea tragerilor experimentale pentru obținerea modelelor de comparație. Activitatea în urma
căreia rezultă aceste modele se realizează de către expert și datorită elementelor de specificitate pe care le presupune.
74 Dacă părțile nu au făcut observații privind întrebările formulate și nici nu au cerut numirea unui expert – parte , va rămâne
valabilă ordonanța motivată inițială prin care s -a dispus efectuarea expertizei balistice.
75 Spre a se evita influențarea expertului de către părți, explicațiile de dau de către părți numai cu încuviințarea și în condi țiile
stabilit e de organul de urmărire penală .
76 În fața organului de urmărire penală, experții sunt obligați să facă declarații reale, sub sancțiunea săvârșirii infracțiunii de
mărturie mincinoasă.
77 Suplimentul se realizează de către același expert, iar dacă nu este posibilă dese mnarea aceluiași expert, se dispune efectuarea
unei alte expertize de către un alt expert.
78 De către alți experți, numiți în aceleași condiții ca și pentru efectuarea primei expertize .
Raportul de expertiză comunică organelor de urmărire penală activitățile întreprinse de experți și
concluziile la care au ajuns în urma exa minării materialelor de comparație puse la dispoziție, marcând
momentul final al expertizei.
Este important ca în raportul de constatare sau de expertiză, să se facă mențiunea dacă arma, în starea
în care se află, putea fi folosită ca armă de foc, ori să se menționeze în ce condiții ar fi putut fi făcută să
funcționeze79. Când arma ar necesita unele reparații, în raport se arată dacă reparația s -ar fi putut face fără o
calificare specială sau numai de către personal calificat.
Expertiza fizico -chimică
Cu aj utorul expertizei fizico -chimice se poate realiza identificarea microurmelor prin spectrometrie de
fluorescență de raze X80. Analizele chimice efectuate astfel sunt nedistructive iar categoriile de probe
expertizate sunt extrem de diverse: factorii secundar i ai împușcăturii, m icroparticule metalice ridicate.
Vizualizarea probelor care din punct de vedere cantitativ sunt la nivel de microurme se poate face cu
ajutorul a două video microscoape cu diferite magnitudini, pentru poziționarea probei.
Rezultatele an alizelor fizico -chimice obținute cu spectrometru de fluorescență de raze X sunt
prezentate sub formă de spectre la care pe abscisă sunt reprezentate valorile energiilor la care au loc
tranzițiile electronilor elementelor chimice din compoziția probei anali zate, materializate sub forma de
picuri, iar pe ordonată, intensitatea acestora.
Într-o cauză, pe cămașa de noapte a victimei, în zona orificiului de intrare a glonțului s -au pus în
evidență factori secundari ai împușcăturii (microparticule metalice de plu mb, stibiu,cupru, bariu și fier).
Metoda de analiză prin spectrofluorimetrie de raze X prezintă în acest caz, spre deosebire de metodele
clasice de determinare a factorilor secundari ai împușcăturii, avantajul că elementele evidențiate (stibiu,
bariu și pl umb) sunt factori care nu se regăsesc simultan în matricea mediului ambiant, eventualitatea
contaminării probelor cu astfel de urme fiind exclusă. Într -un alt dosar penal privind moartea suspectă a
agentului șef adjunct de poliție C. D., prin spectrofluori metrie de raze X s -au pus în evidență pe brațul drept
(falange, zona radio -carpiană și antebraț posterior) microurme metalice conținând stibiu, bariu și plumb, ca
factori secundari ai împușcăturii.
6. AUDIEREA SUSPECTULUI SAU INCULPATULUI
Înainte de a înce pe audierea suspectului sau inculpatului, organul de urmărire penală trebuie să
pregătească această activitate în sensul că va studia materialele existente în dosarul cauzei, va realiza o
cunoaștere a suspectului sau inculpatului, va întocmi planul de audi ere și va asigura condițiile materiale în
care urmează să se desfășoare audierea. Pentru ca suspectul sau inculpatul să fie prezent în vederea realizării
activității, organul de urmărire penală trebuie să realizeze citarea acestuia, iar în caz de neprezent are va
dispune aducerea sa în baza mandatului de aducere.
Pentru alegerea celei mai bune tactici de audiere, se impune, pe lângă cunoașterea concretă a faptelor
săvârșite de suspect sau inculpat, și cunoa șterea personalității acestuia. Organele de urmărire penală au
posibilități multiple pentru cunoașterea personalității suspectului sau inculpatului, atât pe cale indirectă81, cât
și pe cale directă82. Față de aceste activități considerate clasice, s -a avansat ideea unei simbioze între
caracteristicile armei ș i personalitatea suspectului sau inculpatului. S -a încercat să se realizeze o activitate de
profiler psihologic, tocmai pentru a se face o predicție privind personalitatea autorului unei infracțiuni care
implică o armă de foc.
Audierea suspectului sau incu lpatului se desfășoară cu respectarea etapelor audierii (verificarea
identității suspectului sau inculpatului sau discuții prealabile; audierea liberă; audierea dirijată) și urmează
regulile de procedură penală și de tactică criminalistică stabilite în lit eratura de specialitate.
Obligatorie, în cazul audiererii suspectului sau inculpatului, este aducerea la cunoștință a faptei comise
și a faptului că poate fi asistat de un apărător. Aceste mențiuni se fac înainte de relatarea liberă a suspectului
sau incul patului și se consemnează într -un proces verbal .
În faza relatării libere i se va cere suspectului sau inculpatului să își prezinte poziția cu privire la
acuzația care i se aduce, fără a fi întrerupt până la terminarea relatării, chiar dacă se constată că este nesincer.
Numai în măsura în care se abate intenționat de la subiect, i se pune în vedere să revină la fondul problemei.
Cu ocazia audiererii dirijate, problemele care trebuie lămurite sunt, în principal, următoarele:
79 De pildă, curățire, ungere, confecționarea unor piese, înlocuirea al tora.
80 Spectrometrul de fluorescență de raze X, EAGLE III XPL este un echipament analitic modern de mare finețe, destinat analizei
probelor de natură anorganică ridicate de la fața locului care, din punct de vedere cantitativ, nu pot fi examinate prin mij loace
clasice de analiză, acestea fiind la nivel de microurme (cca. 10-8 grame) .
81 Spre exemplu, investigații efectuate cu privire la persoana sa, acte premergătoare, cercetare la fața locului, verificări la cazierul
judiciar și evidența operativă, studier ea unor înscrisuri emanate de la învinuit sau inculpat.
82 Sunt avute în vedere efectuarea percheziției, aplicarea sechestrului, reținerea sau arestarea.
de când deține arma și muniția, g ăsite asupra sa;
felul, tipul, marca, modelul, seria și calibrul armei deținute;
proveniența armei și muniției;
împrejurările în care au împrumutat arma și munițiile;
scopul pentru care au procurat arme și muniții;
persoanele care au confecționat piesele c omponente și locul unde a fost asamblată arma;
persoanele care le -au executat și dacă aveau cunoștință despre faptul că piesa în cauză este
destinată confecționării unei arme, locul asamblării și cine a executat;
motivul pentru care au încercat să introduc ă sau să scoată din țară alte arme decât cele prevăzute în
pașaport sau în alte acte valabile de trecere a frontierei de stat românești sau în cantități mai mari;
în ce împrejurări au primit armele spre reparare și de ce nu le -au înregistrat în registrele tip;
modul cum au transportat armele și munițiile, scopul acestei activități și considerentele pentru care
nu s-au conformat regulilor în vigoare;
ce alte persoane mai cunosc despre activitatea infracțională desfășurată și în ce împrejurări a luat la
cunoș tință despre aceasta;
ce persoane mai dețin ilegal arme și muniții, proveniența acestora, data și locul folosirii;
motivele pentru care nu au solicitat autorizație.
Specifică acestei etape este folosirea unor procedee tactice de audiere, a căror alegere po ate fi
covârșitoare în reușita audierii . Folosirea unui procedeu sau a altuia nu constituie regulă obligatoriu de
urmat. De multe ori, se impune folosirea combinată a mai multor procedee, chiar în audierea aceluiași
inculpat, în raport de diversele momente ale cercetării, de condițiile create pentru determinarea celui ascultat
să spună adevărul.
Declarația suspectului sau inculpatului, în faza audierii dirijate, se consemnează în scris de organul de
cercetare penală, împreună cu alte date referitoare la sus pect sau inculpat83, pe un formular tipizat, care este
înseriat și numerotat. În declarația suspectului sau inculpatului, având un regim special, motiv pentru care
este necesar un management specific al acestor formulare, se vor consemna întrebările adresat e pe parcursul
ascultării, menționându -se cine le -a formulat, relatările suspectului sau inculpatului, precum și ora începerii
și încheierii audierii.
În cursul urmăririi penale, audierea suspectului sau inculpatului se înregistrează cu mijloace tehnice
audio sau audiovideo. Atunci când înregistrarea nu este posibilă, acest lucru se consemnează în declarația
suspectului sau inculpatului, cu indicarea concretă a motivului pentru care înregistrarea nu a fost posibilă84.
Verificarea declarațiilor suspectului s au inculpatului se poate realiza prin compararea conținutului lor
cu datele și probele certe administrate anterior, dar și prin identificarea indicilor operativi asupra duplicității
persoanelor prin metode de sorginte psihanalitică . Analiza filologică, sem antică și de conținut a mesajului
vorbit și scris prilejuiește o interpretare psihanalitică de o excepțională importanță pentru interogatorii .
În acest tip de abordare, anchetatorii folosesc o tehnică numită analiza declarației85 pentru a discerne
adevărul în declarații. Investigatorii și psihologii criminaliști examinează cuvinte, independent de faptele
cazului pentru a detecta conduitele simptomatice minciunii și vinovățiilor. Ei sunt atenți, de asemenea, la
informațiile omise și încearcă să răspundă la în trebarea de ce suspectul a procedat astfel. Apoi investigatorii
analizează cheile propuse intenționat de un suspect și le folosesc pe timpul interviului ce decurge din
investigații. Tehnica analizei declarației constă în studiul acestor elemente ale discur sului (pronume,
substantive și verbe) informații externe, lipsa convingerii și echilibrul declarației, dar și părțile remanente în
discurs și numeroasele indicații ale lipsei de informație.
Anchetatorii au remarcat că oamenii de bună -credință declară folos ind pronumele „eu”, iar cei care
mint lasă doar să se subînțeleagă că ar fi vorba despre ei sau supralicitează prin persoana întâi pluralul „noi”,
evitându -se implicarea personală. Pronumele „al meu” relevă atașamentul celui care scrie sau vorbește, față
de persoana sau obiectul despre care vorbește. Un suspect va schimba pronumele sau îl va omite când nu
dorește să arate posesia sau admite asociația cu un obiect particular sau personal.
Exemplificativ, pentru o crimă prin împușcare: „ mi-am curățat arma, am lăsat-o jos, arma s-a
descărcat”. Această persoană, dorind să nege proprietatea sa asupra armei care s -a descărcat în accepțiunea
83 Nume, prenume, data și locul nașterii, prenumele părinților, studii, situație militară, ocupația și l ocul de domiciliu , starea civilă,
domiciliul, antecedente penale, semnalmente.
84 Art. 110 C. pr. pen.
85 Analiza declarației urmează două faze tactice. În primul rând , anchetatorii determină ce este tipic la declarațiile adevărate,
pentru ca apoi să identi fice deviațiile de la norma obișnuită. Declarațiile veridice diferă de cele fabricate atât în formă , cât și în
conținut.
sa mincinoasă „accidental”, nu a mai folosit pronumele, „a mea”. Nu a mai fost arma sa, sub control posesiv,
ci a devenit doa r o armă pur și simplu.
Verbele exprimă o acțiune, fie în prezent, fie în trecut sau viitor. Când analizează declarația,
anchetatorii trebuie să fie atenți la timpul verbului folosit. De regulă, o declarație cu conținut veridic
folosește timpul trecut față de evenimente deja întâmplate. Relatarea la prezent devine semnificativă pentru
minciună deoarece evenimentele evocate din memorie ar trebui declarate folosind timpul trecut.
În cazurile grave, se recurge la folosirea tehnicii poligraf pentru detectarea c omportamentului simulat.
Utilizarea poligrafului este apreciată în literatura de specialitate ca reprezentând un mijloc de investigație
operativă extrajudiciară.
7. ALTE ACTIVITĂȚI CARE TREBUIE REALIZATE ÎN RAPORT CU SPECIFICUL CAUZEI
1. Interceptarea comu nicațiilor ori a oricărui tip de comunicare la distanță
Pentru documentarea activităților complexe pe care le presupun infracțiunile privind nerespectarea
regim ului armelor și al munițiilor , se impune interceptarea comunicațiilor ori a oricărui tip de comu nicare la
distanță dintre cei care transportă armele și munițiile.
Interceptările comunicațiilor ori a oricărui tip de comunicare la distanță constituie metode speciale de
supraveghere86 și, fără îndoială, cel mai eficient mijloc tehnic, modern, capabil să furnizeze date și informații
folositoare în dovedirea infracțiunii. Prin interceptarea comunicațiilor ori a oricărui tip de comunicare se
înțelege interceptarea, accesul, monitorizarea, colectarea sau înregistrarea comunicărilor efectuate prin
telefon, sis tem informatic ori prin orice alt mijloc de comunicare87.
Interceptarea comunicațiilor ori a oricărui tip de comunicare la distanță prezintă următoarele avantaje:
administrarea în timp real;
rapiditatea și fidelitatea redării realității;
utilizarea în major itatea mediilor infracționale, devenind unul dintre pilonii pe care se edifică
munca organelor de anchetă.
Utilizarea metodei speciale de supraveghere sau cercetare a interceptării comunicațiilor ori a oricărui
tip de comunicare la distanță reprezintă supr aveghere tehnică88. Supravegherea tehnică se dispune de către
judecătorul de drepturi și libertăți atunci când sunt îndeplinite cumulativ condiții le art. 138 alin. (1) și alin.
(2) C. pr. pen. Supravegherea tehnică poate fi dispusă în cursul urmăririi penal e, pe o durată de cel mult 30
de zile, la cererea procurorului, de către judecătorul de drepturi și libertăți competen t89. Cererea prin care se
solicită încuviințarea supravegherii tehnice se soluționează în aceeași zi, în camera de consiliu, fără citarea
părților. Participarea procurorului este obligatorie. În cazul în care apreciază că cererea este întemeiată,
judecătorul de drepturi și libertăți dispune, prin încheiere, admiterea cererii procurorului și emite de îndată
mandatul de supraveghere tehnică. În tocmirea minutei este obligatorie90.
2. Identificarea persoanelor și a obiectelor
Pentru identificarea unor persoane ori a unor obiecte (arme sau muniții) care au format obiectul
activității infracționale la regimul armelor și al munițiilor, se poate proced a la prezentarea acestora pentru
identificare celor care le -au văzut anterior și le -au reținut semnalmentele sau trăsăturile caracteristice. Arma
prezentată pentru identificare va fi expusă între mai multe arme având caracteristici asemănătoare, însă nu cu
o asemănare perfectă, specifice armelor produse în serie. Dacă nu pot fi găsite alte arme asemănătoare,
aceasta poate fi prezentată individual. Martorului chemat să facă identificarea trebuie să i se dea posibilitatea
să examineze detaliat armele pentru a putea realiza identificarea.
3. Confruntarea
În raport cu specificul fiecărei cauze în parte, organele de urmărire penală recurg și la confruntare, o
activitate de natură să conducă la eliminarea contrazicerilor esențiale, cu privire la aceeași problemă, dintre
declarațiile a două persoane care, anterior, au fost ascultate separat. Confruntarea se efectuează, de regulă,
între doi suspecți sau inculpați; un suspect sau inculpat și un martor; doi martori; un martor și persoana vătămată,
nefiind recomandabilă confruntarea între un suspect sau inculpat și persoana vătămată. Se recomandă ca
efectuarea confruntării să aibă loc, de regulă, printre ultimele activități de urmărire penală, atunci când s -a ajuns
la concluzia că în alt mod nu pot fi înlăturate contrazi cerile91.
86 Art. 138 alin. (1) lit. a) C. pr. pen.
87 Ibidem, a rt. 138 alin. (2).
88 Art. 138 alin. (13) C. pr. pen.
89 Ibidem, art. 140 alin. (1).
90 Ibidem, art. 140 alin. (3) și (4).
91 De multe ori, contrazicerile dintre declarațiile persoanelor ascultate pot fi înlăturate prin efectuarea de percheziții, veri ficarea și
ridicarea de înscrisuri, efectuarea de constatări sau expertize, ascultarea altor persoane care au cunoștință despre împrejurările în
legătură cu care au apărut acestea.
4. Reconstituirea
Organul de urmărire penală, dacă apreciază că pentru verificarea unor date este necesară reconstituirea,
poate să procedeze la reproducerea artificială a împrejurărilor în care a fost săvârșită infracțiunea la regimul
armelor și al munițiilor sau a oricărui fapt ce prezintă importanță pentru cauză. Prin reconstituire nu trebuie
să se înțeleagă refacerea locului faptei; reamenajarea scenei infracțiunii este numai o activitate pregătitoare a
reconstituirii. În materia infracțiunilor la regimul armelor și munițiilor, se poate recurge la acest procedeu
probatoriu pentru stabilirea posibilității unui martor de a observa, percepe sau reproduce deținerea, portul
sau transportul armei sau muniției, pentru verificarea posibilității de săvâr șire a infracțiunii într -un anume
mod sau dacă suspectul posedă deprinderile necesare pentru săvârșirea infracțiunii .
5. Luarea măsurilor asigurătorii și extinderea cercetărilor
În cazul infracțiunilor de uz de armă letală, fără drept, sau de folosire a a rmelor cu aer comprimat sau
cu gaze comprimate se poate pune problema producerii unor pagube și, pe cale de consecință, trebuie luate
măsurile asigurătorii în vederea reparării prejudiciului cauzat prin infracțiune. Luarea acestor măsuri se face
potrivit r egulilor cunoscute.
Organele de urmărire penală au datoria să extindă cercetările pentru toate faptele stabilite în sarcina
suspectului sau inculpatului ori pentru alte persoane ce au contribuit la săvârșire activității ilicite, în veder ea
lămuririi comple te a cauzei.
BIBLIOGRAFIE:
N. Grofu, Infracțiunile la regimul armelor și al munițiilor. Tehnică, tactică și
metodologie criminalistică , Ed. Didactică și Pedagogică, București, 2019
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: METODOLOGIA INVESTIGĂRII INFRACȚIUNIL OR LA R EGIMUL ARMELOR ȘI [616441] (ID: 616441)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.