INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 1… [616394]

Cuprins
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 1
CAPITOLUL 1. DELIMITĂRI CONCEPTUALE PRIVIND ETICHETAREA
PRODUSELOR ALIMENTARE ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 2
1.1. Importanța și evoluția etichetării produselor alimentare ………………………….. ……………… 2
1.2. Eticheta produselor – principala sursă de informare a consumatorilor ………………………. 7
1.3. Exigențe actuale ale consumatorilor privind etichetarea ………………………….. ……………. 13
CAPITOLUL 2. CADRUL LEGISLATIV – NORMATIV AL ETICHETĂRII
PRODUSELOR ALIMENTARE ………………………….. ………………………….. …………………………. 16
2.1. Etichetarea produselor alimentare în Uniunea Europeană ………………………….. …………….. 16
2.2. Etichetarea produselor alimentare în România ………………………….. ………………………….. … 20
2.3. Cerințe actuale ale etichetării produselor alimentare ………………………….. ……………………. 23
CAPITOLUL 3. ASPECTE SPECIFICE PRIVI ND DECLARAREA SUBSTANȚELOR
CU POTENȚIAL ALERGEN PE ETICHETA PRODUSELOR ALIMENTARE ………….. 27
3.1. Clasificarea produselor cu potențial alergen ………………………….. ………………………….. …… 27
3.2. Necesități de informare ale persoanelor care suferă de alergii alimentare ……………………. 31
3.3. Etichetarea produselor alimentare care conțin substanțe cu potențial alergen ………………. 35
CAPITOLUL 4. STUDIU DE CAZ: CERCETARE PRIVIND PERCEPȚIA
CONSUM ATORILOR ASUPRA ETICHETĂRII PRODUSELOR ALIMENTARE CARE
CONȚIN SUBSTANȚE CU POTENȚIAL ALERGEN ………………………….. …………………….. 39
4.1. Elemente definitorii ale cercetării ………………………….. ………………………….. ………………….. 39
4.2.Analiza și interprezatea rezultatelor ………………………….. ………………………….. ………………. 44
4.3. Propuneri privind îmbunătățirea etichetării produselor alimentare ………………………….. …. 55
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 59
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 62
ANEXE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 67
Anexa nr.1. Norme legislative Europene…………………… …………………………… …………………. ……..67
Anexa nr.2. Actualizările H .G. 106 din 2002…………………………………………. …………………. ………68
Anexa nr.3 .Chestionar privind percepția consumatorilor asupra produselor alimentare care conțin
substanțe cu potențial alergen………………………………… ………………………………………………….. ……69
Anexa nr. 4.Centralizarea rezultat elor cercetării și corelarea întrebărilor din
chestionar…… ……………………………………………………………………………………………………………….. .74

1
INTRODUCERE
Lucrarea își propune o analiză a exigențelor cu privire la etichetarea produselor
alimentare . Dezbătută din mai multe perspective, această lucrare are o importanță majoră atât din
punct de vedere al etichetării, cât și datorită faptului că accentul este pus pe etichetarea
produselor alimentare și vine în ajutorul consumatorilor, deoarece eticheta repre zintă și o sursă
de informare. Motivul alegerii acestei teme este dat de faptul că aceasta are o imp ortanță
deosebit de mare, întrucât fiecare dintre noi suntem consumatori și trebuie să fim întotdeauna
informați așa cum trebuie. Etichetarea mărfurilor alimentare reprezintă un factor important în
informarea consumatorilor și în definirea nivelului calita tiv al alimentelor.
Lucrarea este structurată în patru capitole, primul capitol conține aspecte teoretice
referitoare la etichetarea produselor alimentare , al doilea prezintă o analiză a cadrului legislativ
privind etichetarea, în cel de -al treilea capito l se va face o scurtă prezentare a aspectelor
particulare ale substanțelor cu potențial alergen . În ultimul capitol este prezentat un studiu de
caz, o cercetare privind percepția consumatorilor asupra produselor alimentare care conțin
substanțe cu potenția l alergen . Astfel, î n prima parte a lucrării sunt prezentate concepte
teoretice cu privire la importanța și evoluția etichetării, rolul etichetării produselor alimentare,
exigențe actuale ale consumatorilor, cadrul legislativ – normativ cu privire la etic hetare. Apoi se
realizează descriere, o clasificare a produselor cu potențial alergen, necesitățile de informare ale
persoanelor care suferă de alergii alimentare dar și etichetarea produselor alimentare care conțin
substanțe cu potențial alergen.
Pentru studiul de caz din capitolul al patrulea, cercetare privind percepția
consumatorilor asupra produselor alimentare care conțin substanțe cu potențial alergen, s -a
realiza t un chestionar cu 29 de întrebă ri ce a fost efectuat de către 113 respondenți. Scopul
cercetării este cel de a afla percepția consumatorilor asupra produselor alimentare care conțin
substanțe cu potențial alergen. I ar obiectivele au fost: identificarea măsurii în care consumatorii
de produse alimentare citesc informațiile de pe etichete, i dentificarea noilor cerințe ale
consumatorilor cu privire la etichetarea produselor alimentare ce conțin substanțe cu potențial
alergen, înțelegerea importanței informațiilor de pe eticheta alimentară pentru persoanele care
suferă de alergii alimentare, gr adul de cunoaștere al legislației, conștientizarea impactului sau
importanței etichetei.
Pentru realizarea lucrării s -au folosit atât cărți de specialitate străine dar și autohtone, cât
și articole științifice. Totodată, pe această cale mulțumesc doamnei coordonatoare prof.univ.dr .
Magdalena Bobe.

2
CAPITOLUL 1. DELIMITĂRI CONCEPTUALE PRIVIND
ETICHETAREA PRODUSELOR ALIMENTARE

Încă din cele mai vechi timpuri , oamenii au avut nevo ie de hrană și a fost interesați de
procurarea unor alimente care să le satisfacă nevoile. Prin urmare, dezvoltarea firească a
umanității, a civilizației a fost etichetarea produselor. Așadar, eticheta a apărut ca mijloc de
informare pentru consumatori, fiind reprezentată de către un însemn scris sau ilustrat pe
ambalajul produs elor prin care se oferă informații necesare pentru c onsumator.
Eticheta repre zintă un mijloc extrem de important în comunicarea dintre producător și
consumator, întrucât producătorul nu se află lângă produs pentru a îi oferi clientului informațiile
necesar e. Astfel că, se poate spune că eticheta reprezintă o componentă a comerțului civilizat. În
cele ce urmează se vor prezenta informații privind importanța și evoluția etichetării produselor
alimentare, eticheta ca sursă de informare pentru consumatori dar ș i exigențe actuale ale
consumatorilor cu privire la etichetare.
1.1. Importanța și evoluția etichetării produselor alimentare

Odată cu trecerea timpului termenul de etichetă sau etichetare în ceea ce privește
produsele alimentare a avut o importanță deosebită în ceea ce privește informarea
consumatorilor. Iar pentru această noțiune s -au elaborat o serie de definiții, de cele mai multe ori
asemănătoare dar care au evoluat odată cu modernizarea și progresul etichetei alimentelor, însă
toate definițiile transmit aceeași idee de bază.
În primul rând, p entru activitatea de comerț, eticheta este un instrument esențial. Studiul
evoluției și apariției etichetei dar și etichetării produselor se pare că a pornit din antichitate.
Așadar se poate spune că eticheta ca inst rument rapid și simplu de informare al produselor își are
originea în industria farmaceutică, iar mai târziu, alchimiștii au avut nevoie să diferențieze
varietatea lor de produse chimice (Bobe, 2005) .
Noțiunea de etichetare reprezintă operațiunea prin care se aplică eticheta sau se înscrie
elementele de identificare pe produs, pe dispozitivul de închidere ce însoțesc produsul sau pe
ambalajul produsului și se referă la acesta (Pascu, 2014) .
Eticheta este definită ca fiind orice material imprimat, scris, litografiat sau ilustrat care
conține informații referitoare la produs și care însoțește produsul la vânzare. Ea are o importanță
deosebit de mare, aceea de a informa consumatorii în mod corect, c omplet și precis. Etichetarea

3
produselor alimentare a înregistrat o evoluție deosebită în ultimele decenii, din punct d e vedere a
calității grafice a etichetei, a metodelor de reali zare, dar și o permanentă îmbogățire a
conținutului său informațional (Vasile, 2008) . Totodată, eticheta produselor alimentare deține un
rol extrem de important în ceea ce privește informarea consumatorilor asupra riscurilor la care
aceștia ar putea fi expuși (Pascu, 2009) .
Încă din cele mai vechi timpuri, chiar din antichitate, așa cu m afirmă Marieta Olaru et al,
eticheta era un semn distictiv al producătorului și îmbrăca diverse forme, specifice fiind
ideologramele, pictogramele și manogramele. Ele făceau corp comun cu o biectul pe care erau
aplicate. Perioada renascentistă a favorizat dezvoltarea schimburilor comerciale și astfel, eticheta
a început să îndividualizeze produse similare dar realizate de către producători diferiți. Mai
târziu, în perioada capitalismului timp uriu, eticheta a fost purtătoarea anumitor informații legate
de desfășurarea practicilor comerciale, precum: denumirea produsului, locul de origine, numele
producătorului, apoi și marca acestuia, iar ulterior, când mărfurile au fost ambalate, eticheta
cuprindea și cantitatea de produs conținută în ambalaj (Olaru, et al., 2001) .
O altă definiție în ceea ce privește eticheta este aceea prin care se spune că aceasta
reprezintă ansamblul informațiilor care însoțesc respectivul produs alimentar și care sunt de cele
mai multe ori înscrise pe ambalaj, ce au rolul de a informa, de a le preciza consumatorilor detalii
referitoare la caracteristicile produsului precum: data de expirare, lista ingredientelor, adresa și
numele producător ului ș.a. (Pascu, 2009) .
Pe scurt, se poate spune că eticheta reprezintă un instrument, un element esențial în actul
de vânzare – cumpărare ce este utilizat ca purtător de informații referitoare la mărfuri
(Paraschivescu, 2006) .
Conform Regulamentului (UE ) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului
din 25 octombrie 2011, noțiunea de etichetă se referă la orice marcă, marcaj, imagine, semn ori
altă descriere scrisă ce este imprimată, ștanțată, gravată, marcată sau tipărită pe un produs
alimentar, dar poate fi și atașată unui recipient sau ambalaj al unui astfel de produs (Regulament
nr. 1169/ 2011) .
În ultimele decenii, etichetarea produselor alimentare a înregistrat o deosebită evol uție
din punct de vedere al îmbogățirii permanente în ceea ce privește conținutul informațional de pe
etichetă, dar totodată și din punct de vedere al modului de realizare și calitatea grafică a etichetei
(Bobe, 2005) .
În zilele noastre, pe fiecare ambalaj trebuie să existe o etichetă individuală, poziționată,
amplasată într-un loc cât mai vizibil pentru consumator. De asemenea, este obligatoriu ca pe

4
etichetă să fie menționate informații referitoare la trasabilitatea produ sului, de exemplu: originea,
termen de valabiltate etc (Rodino & Marin, 2017) .
Urmarea firească a dezvoltării civilizației umane este etichetarea produselor. Totodată,
etichetarea produselor reprezintă o creștere a nevoii pentru informare cât mai exactă, precisă dar
și mai specială pentru anumite produse, cum ar fi: alimentele, încălțămintea, textilele, produsele
de curățat, detergenții, precum și aparatele electrocasnice (Negrea, 2007) . De asemenea,
etichetarea produselor este esențial să permită cunoașterea mărcii, a informațiilor referitoare la
produs, originea produsului, a datei limită de consum, a caracteristicilor produsului, a
instrucțiunilor de folosire (Pascu, 2014) .
Etichetarea produselor alimentare este o abordare bazată pe populație în domeniul
educației nutriționale, care permite consumatorilor să facă alegeri potrivite datorită furnizării de
informații primite la momentul cumpărării. Informațiile referitoare la nutriție, furnizate ca o
etichetă nutrițională, reprezintă o componentă importantă a etichetării produselor alimentare,
care oferă cunoștințe despre princip iile nutriționale fundamentale și generea ză interes pentru
consumatori. De asemenea, încurajeaz ă încrederea că mediul de selecție a alimentelor conduce
la o alegere sănătoasă . Etichetarea produselor alimentare este obligatorie în majoritatea țărilor, în
funcție de două justificări principale și anume: permite consumatorilor să facă alegeri sănătoase
și protejează consumatorii și drepturile acestora (Besler, et al., 2012) .
Pe lângă rolul de informare a consumatorilor, etichetarea produselor împreună cu
marcarea au posibilitatea de a spori volumul vânzărilor prin datele pe care le oferă
consumatorilor. Astfel că, eticheta reprezintă un mijloc eficient și simplu pentru comunicare și
informare între comerț -industrie -consumatori , ce face referire la originea, condițiil e de
păstrare,utilizare, calitatea produsului, garanție. Întrucât eticheta îndeplinește o serie de funcții,
acestea pot fi etichet a de prezentare, de promovare, de identificare . Făcând o sinteză a
informațiilor prezente, se poate afirma că etichetele au ur mătoarele funcții ce permit să se
realizeze și o scurtă clasificare a acestora, precum: descrierea produsului, identificarea mărcilor,
clasificarea produselor, promovarea produsului. (Pascu, 2014) .
Există două funcții princip ale pe care eticheta le îndeplinește, iar acestea sunt
(Paraschivescu, 2006) :
 de reclamă și promovare a vânzării și poartă numele de etichetă persuasivă
 de informare și protecție a consumatorilor, numită și eticheta informațională
Eticheta persuasivă este accea care pune accentul pe determinarea consumatorului prin
accentuarea temei promoționale sau a logo -ului, iar informarea trece pe locul al doilea. Sintagme
standard precum îmbunătățit, nou, super au o influență redusă asupra consumatorilor care

5
apreciază mărfurile. Consumatorii fiind de cele mai multe ori supraîncărcați de aceste noutăți
(Bobe & Popescu, 2015) .
Pe de altă parte, eticheta informațională are rolul de a aj uta consumatorul să aleagă corect
marfa astfel încât să corespundă cu necesitățile lui, și să elimine discrepanțel e ce pot sa apară
după momentul cumpărării produsului, din lipsa de cunoaștere sau a informațiilor insuficiente
(Bobe & Popescu, 2015) .
Totodată, c onform lui Magdalena Bobe (2005 ) eticheta îndeplinește o succesiune de
funcții, iar amplificare a lor în timp a dus la o clasificare a acestora în: etichete de identificare,
etichete de prezentare, ce descriu produsul, etichete de clasificare și e tichete de promovare.
Perfecționarea și evoluția etichetării produsel or alimentare au fost rezultatul mai multor
factori determinanți, precum: dezvoltarea gradului de prelucrare a mărfurilor, gama variantă a
sortimentului de pro duse, evoluția metodelor de ambalare dar și a materialelor de ambalaj,
dezvoltarea nivelului de informare și educare a consumatorilor, producerea unor noi modalități
de comercializare, producerea unor acțiuni de marketing și amploarea activităților publici tare dar
și apariția unor reglementări în domeniul etichetării atât la nivel național cât și internațional dar
și perfecționarea legislației pri vind protecția consumatorului (Bobe, 2005) .
De asemenea, printre acești factori ce au fost menționați m ai sus, s -au mai precizat și
alții, cum ar fi: dezvoltarea unor modalități de comercializare, dezvoltarea unor mi jloace noi de
imprimare grafică. Mai jos se va realiza o figură sugestivă prin care să se înțeleagă mai ușor care
sunt fac torii ce au influențat o evoluție a etichetei alimentare (Bobe, 2005) .

Figura 1.1. Factori determinanți ai evoluției etichetei alimentare
Sursa: Adaptat după Magdalena Bobe, Produsul alimentar. Abordare strategică, 2005, Editura ASE,
București Eticheta rea
alimentară
Dezvoltarea gradului de
prelucrare a mărfurilor Gama variantă a
sortimentului de
produse
Evoluția metodelor de
ambalare dar și a
materialelor de
ambalaj
Dezvoltarea nivelului
de informare și
educare a
consumatorilor
Producerea unor
acțiuni de marketing
și amploareea
activităților
publicitare
Apariția unor reglementări în
domeniul etichetării atât la nivel
național cât și internațional dar
și perfecționarea legislației
privind protecția consumatorului
Dezvoltarea
unor noi
modalități de
comercializare
Dezvoltarea uno
mijloace noi de
imprimare
grafică

6

O serie de schimbări industriale sau de marketing au sporit importanța etichetării
produselor alimentare. Acestea includ creșterea vânzărilor de produse preambalate,
predominanța autoservirii în magazinele de alimente, multitudinea de produse noi și
multinaționale, concurența comercială, organizarea de grupuri mari de comerț cu amănuntul,
noile metode de preperare (încălzirea cu microunde, cerințele de dezghețare, alimentele
convenționale, cerințele minime de procesare și de răcire), succesul porțiunilor individuale, dar și
numărul tot mai mare de consumatori în vârstă (Cheftel, 2005) .
De asemenea, categoriile principale de informații oferite cu ajutorul etichetei sunt: în
principal informații cu privire la siguranța consumatorului (ingrediente, termen de valabilitate,
atenționări privind eventualele riscuri, condiții de păstrare, instrucți uni de folosire), infor mații
referitoare la identitatea produsului și a producătorului cât și informații cu privire la protecția
intereselo r economice ale consumatorului: calitate, preț , termen de garanție, cantitate
(Paraschivescu , 2006) .
În ultimele decenii, eticheta nu a mai fost doar un mijloc de identificare al produselor și
de facilitare al operașiunilor comerciale, ea a raspuns și nevoii de promovare a mărfurilor, a
produselor pe piață. Totodată, un alt impuls în ceea c e privește perfecționarea etich etei
alimentare a fost dat de modernele materiale de ambalaj care au apărut, dar și a noilor mijloace
de imprimare grafică (Bobe, 2005) .
Așadar din cele menționate anterior s -a constatat că eticheta a avut o evoluție extrem de
importantă. Aceasta a fost cunoscută încă din antichitate cand era utilizată pentru produsele
farmaciurice. Însă, în zilele noastre este folosită pe o scară mult mai mare, pentru aproximativ
toate produsele. Totodată, e ticheta este un material inscripționat pe ambalajul produselor
alimentare pe care sunt prezentate informații referitoare la produsul respectiv. Astfel că, e ticheta
alimentară este un element esențial prin care se realizează comunicarea dintre producător și
consumator. De asemenea, datorită funcțiilor pe care aceasta le are este importantă pentru
consumator pentru a reuși să facă o alegere în cunoștință de cauză, un element prin care poate
afla dacă produsul respectiv îi corespunde nevoii, dar totodată prin intermediul etichetei acesta,
adică consumatorul poate să aleagă produsul cu cel mai mic risc pentru el. Mai multe informații
referitoare la faptul că eticheta este sursă de informare pentru consumator vor fi prezentate în
subcapitolul următor.

7

1.2. Eticheta produselor – principala sursă de informare a consumatorilor

Practicarea activităților comerciale a impus folosirea unui instrument ce este considerat a
fi esențial pentru a asigura o comunicare rapidă și precisă a informațiilor referitoare la mărfuri.
Acest instrument poartă denumirea de “etichetă” și este folosită ca purtător de informații despre
mărfuri, între distribuitori, producători și consumatori (Olaru, et al., 2001) . De asemenea, se
poate spune că în cazul produselor alimentare, eticheta este sursa de comunicare centrală între
consumator și sistemul alimentar.
Rolul principal al etichetării produselor alimentare este de a informa consumatorii și de a
ajuta la vânzarea produselor. Informațiile transmise de etichete au evoluat de -a lungul timpului,
obiectivele devenind mai numeroase și mai complexe sub influența diferitelor grupuri de
presiune, cum ar fi campaniile alimentare, grupurile de comerț cu amănuntul, autoritățile publice
și organizațiile de consumatori. Eticheta prezenta informații cu privire la natura și compoziția
produse lor pentru a evita confuzia și pentru a îi proteja pe consumatori împotriva abuzurilor,
riscurilor. Pe lângă acestea eticheta furnizează informații de marketing cum ar fi: marca, prețul
de vânzare în raport cu greutatea și calitatea, ofertele comerciale, î mpreună cu prevederile pentru
depozitarea, manipularea, indicații de gătit în siguranță (Cheftel, 2005) .
Informarea completă și corectă , așa cum precizează Celilia Pop, reprezintă cea mai
eficientă modalitate de protecție a consumatorilor contra unor practici abuzive. Astfel că, nivelul
informațional – estetic în ceea ce privește produsele alimentare, unde eticheta deține un rol
primordial, are scopul de a reduce incertitudinea și mai ales de a câștiga încrederea
consumatoril or în firmele producătoare dar și în produsele acestora (Pop, 2004) .
Totodată, în ceea ce privește calitatea oamenilor de consumatori, conform OG
nr.21/1992, aceștia au următoarele drepturi (Vasile, 200 1):
 de a fi protejați contra unui risc , de a cumpăra un produs sau un serviciu ce ar
putea să fie dăunător vieții, securității, sănătății sau să afecteze interesele și
drepturile legitime;
 de a fi informați corect, complet și precis în ceea ce priveșt e caracteristicile
esențale ale produselor ori serviciilor, întrucât decizia de cumpărare să corespundă
nevoilor;
 de a avea acces la piețe, mai exact să aibă acces la o gamă cât mai variată de
produse dar și servicii de calitate;

8
 de a fi despăgubiți atunci când este cazul, pentru prejudiciile ce au fost provocate
de calitatea produselor sau serviciilor necorspunzătoare.
 de a se organiza în asociații privind protecția consumatorilor cu scopul de a își
apăra interesele.
Așadar, conform celo r menționate anteri or se poate spune că consumatorii au un drept
fundamental, și anume de a fi informați. În cazul produselor alimentare informarea
consumatorilor se poate realiza prin intermediul etichetei alimentelor. Astfel că etichetarea
reprezintă modalitatea sau mai bi ne spus, canalul de comunicare dintre producător și
consumator.
Astfel, consumatorii au dreptul să fie cât mai bine informați în ceea ce privește bunurile
pe care le achiziționează, despre securitatea și calitatea produselor alimentare. În concluzie,
etichetarea dă consumatorilor posibilitatea să facă alegeri în cunoștință de cauză, să fie informați
atunci când cumpără un produs, să poată identifica producătorul . Totodată, prin intermediul
etichetării i se asigură consumatorului in strucțiuni pentru sig uranța și modul de utilizare al
produsului, oferindu -i chiar și informații despre conținutul și valoarea nutritivă a produsului
(Bobe, 2005) .
Totodată, e tichetarea corectă dar și corespunzătoare a produselor reprezintă un ins trument
util atât pentru consumator, cât și pentru producător. Eticheta fiind astfel un mijloc, o sursă de
comunicare între comerț, industrie și consum (Negrea, 2007) .
De asemenea, întrucât „dreptul de a fi informat înainte de a cumpăra” (O.G.21/1992) este
unul din drepturile fundamentale ale consumatorului în care se precizează dreptul de a fi
informați corect, complet și precis asupra trăsăturilor esențiale ale produselor dar și serviciilor, î n
așa fel încât decizia pe care consumatorul o ia cu privire la produs sau serviciu să corespundă
într-o măsură cât mai mare cu nevoia acestuia. Totodată, este extrem de important ca
consumatorul să primească, să aibă acces la aceste informații, pentru că numai după o cunoaștere
a caracteristicilor produsului respectiv, sau a alimentului respectiv, consumatorul să poată lua o
decizie, mai precis, să achiziționeze sau nu alimentul dar și să aleagă produsul ce îi corespunde
cu cerințele, exigențele sau dorinț ele lui de moment (Pascu, 2009) .
Astfel că, apariția conceptului de „dreptul consumatorului la informație”, care să permită
o alegere în deplină cunoștință de cauză, a luat ulterior mai multe forme precum: informații reale
sau corecte privind siguranța ingredientelor și a aditivilor, preocupări filos ofice sau etice (modul
de producț ie, absența sau prezența anumitor ingrediente, inclusiv alimente modificate genetic ),
informații nutriționale și declararea potențialilor alergen i. Sunt disponibile informații

9
suplimentare, cum ar fi afirmațiile privind nutriția și sănătatea, ce au o relevanță deosebită pentru
persoanele cu obezitate sau un risc al diferitelor boli (Cheftel, 2005) .
Pe lângă acestea, in formațiile menționate pe etichete trebuie să fie tipărite în limba
română, chiar dacă produsul este de orgine din altă țară, trebuie să fie corecte și complete,
explicite și precise și să cuprindă denumirea produsului, cantitatea, marca producătorului, pre țul,
principalele car actaristici calitative, termenul de valabilitate, compoziția, aditivii alimentari ori
ingredi enți folosiți dar și valoarea nutritivă (Pop, 2004) .
Eticheta are scopul de a da consumatorilor cât mai multe in formații pentru ca acestea să
fie suficiente, să poată fi ușor de comparat, să fie verificabile, astfel încât să îi permită
consumatorului să ia cea mai potrivită alegere a produsului. Și anum e, să aleagă acel produs care
îi satisface cel mai bine exigențele atât din punct de vedere al nevoii cât și al posibilității
financiare, dar și cunoașterea eventualelor riscuri la care ar putea fi supus consumatorul
(Nastase, 2002) .
Totodată, eticheta produsel or alimentare deține un rol extrem de important în ceea ce
privește informarea consumatorilor asupra riscurilor la care aceștia ar putea fi expuși (Pascu,
2009) .
Un set de informații semnificativ și cuprinzător în concordanță c u produsele aflate pe
piață va duce la înțelegerea corectă și deplină a valorii de folosință, de întrebuințare a acestora,
dar implicit și la formarea unei competențe a consumatorului în alegerea soluției care să
corespundă cât mai bine cu scopurile sale (Pop, 2004) .
Problematica informațională referitoare la produse este tot mai dificilă, iar reînnoirea și
extinderea continuă a gamei de produse pun consumatorul într -o situație destul de delicată,
întrucât comparația și selecția necesiță cât mai multe informații, dar și timp pentru obținerea lor.
Consumatorul depinde din ce în c e mai mult de informațiile ce îi sunt puse la dispoziție, de
corectitudinea acestora, de accesul la ele și de fiabilitatea lor. Așadar, consumator ul caută repere
și informații succinte, corecte și clare, care îi sunt oferite prin etichetare (Vasile, 2008) .
Competența consumatorilor de a alege cele mai bune produse derivă din cele trei
elemente ale triadei, anume: atit udinile și deprinderile care sunt consecința unei cunoașteri.
Astfel că pentru a deține competența , consumatorul are nevoie de informații (Pop, 2004) .
Încă din anul 1996 s -au realizat reglementări cu pr ivire la etichetarea alimentelor c onform
HG 784 din 1996 modificată prin H.G. 953 din 1999, în articolul 3 al normelor metodologice în
ceea ce privește etichetarea produselor alimentare, este precizat scopul etichetării alimentelor ca
fiind acela de a oferi consumatorilor info rmații necesare, ușor de comparat, verificabile, întrucât
aceștia să poată realiza în cunoștință de cauză o selecție corectă, alegând produsul care

10
corespunde cu nevoia lor, cu posibilitatea lor financiară, cu exigențele lor sau cu interesul lor de
moment (Pascu, 2009) . Ulterior în anul 2002, această hotărâre 784 din 1996, modificată în prin
H.G. 953 din 1999, a fost ab rogată prin H:G: 106 din 2002 privind etichetarea alimentelor.
Așa cum este bine cunoscut, alimentele dețin un rol fundamental, esențial în menținerea
și asigurarea sănătății oamenilor datorită funcțiilor lor de autorefacere și autoreg lare a
organismului. Pentru majoritatea populației, actul de nutriție, se bazează , însă, pe deprinderi de
alimentație empirice, el fiind însă un automatism senzorial și o obișnuintă. Datorită acestui fapt
se impune necesitatea de a proteja și educa nutrițional consumatorii moderni, prin cele mai
variate mijloace, dar mai ales prin etichetarea produselor alimentare, ce este primul m esaj
informațional oferit (Negrea, 2007) .
Eticheta produselor alimentare trebuie să cuprindă în mod obligatoriu, conform
H.G.106/2002 privind etichetarea produselor alimentare, următoarele elemente:
a) denumirea sub care se vinde alimentul;
b) o listă ce cuprinde ingredientele;
c) cantitatea netă pentru alimentele preambalate;
d) cantitatea conținută din anumite ingrediente sau categorii de ingrediente;
e) condiții de depozitare sau de folosire, în special atunci când acestea necesită
indicaț ii speciale;
f) data durabilității minimale, sau data limită de consum în cazul produselor
alimentare care din punct de vedere microbiologic prezintă un grad de
perisabilitate înalt;
g) numele sau denumirea comercială dar și sediul producătorului ori ale
ambalatorului/ distribuitorului ce este înregistrat în Uniunea Europeană. De
asemenea, pentru produsele provenite din afara Uniunii Europene se înscrie
denumirea și sediul distribuitorului sau ale importatorului înregistrat în România;
h) proveniența sau locu l de origine al alimentului ;
i) instrucțiuni de utilizare, dacă este cazul ;
j) concentrația alcoolică pentru băuturi ce depăș esc 1.2% în volum;
k) mențiune ce permite identificarea lotului;
l) diferite mențiuni suplimentare de etichetarea pentru anumite grupe de produse
(GuvernulRomâniei, 2009) .
Pe scurt, a șa cum spune, Marieta Olaru et al, (2001, p. 232) , eticheta, oferă o mulțime de
informații ce sunt ușor de recepționat de către consumator, precum:
 “denumirea produsului și numele producătorului

11
 grupa din care face parte produsul, dar și clasa de calitate
 principalele caracteristici de calitate și masa pe unitatea de ambalaj
 indicații cu privire la anumite restricții în consum, domeniul de utilizare
 condiții de păstrare
 termen de valabilitate sau de garanție”
De asemenea, conform legis lației în vigoare, nu trebuie să apară pe etichetă referiri cu
privire la proprietățile medicale, cum ar fi: „ajută la întărirea sănătății”, „ajută la reducerea
riscului de…”, „este un aliment sănătos” sau „ajută la întărirea sitemului circulator”. Mențiunile
acestea pot fi realizate doar pentru produsele destinate cu precăde re, în special bolnavilor cu
anumite afecțiuni, sau alimentelor care au fost testate și avizate în prealabil, ca având proprietăți
medicale speciale (Pascu, 2009) .
Informațiile ce sunt înscrise pe etichetă sunt utile atât pentru consumatori, cât și pentru
agenții economici, astfel (Olaru, et al., 2001) :
a) pentru consumatori, eticheta informează consumatorii, aceasta fiind principala
utilitate a acesteia , repectându -le astfel dreptul de alegere pent ru un produs sau altul;
b) pentru agenții econo mici, prin etichetă se realizează posibilitatea de a cunoaște reacția
pieței față de produsele oferite și totodată, agenții economici iși modelează strategiile
manageriale în conformitate cu noile exigențe ce fac referire la etichetarea bunurilor
și la pro tecția consumatorilor.
Cu alte cuvinte, eticheta ce se află pe ambalajul unui produs reprezintă o su rsă de
informare pentru consumatori cu scopul de a face o alegere in conformitate cu cerințele sale, dar
totodată, poate fi și un element de securitate. A stfel că atunci când pe piață un produs este insoțit
de o etichetă incorectă sau incompletă, poate să fie un risc destul de mare ca produsul să fie
necorespunzător ori periculos. Așadar, eticheta nu trebuie să expună produsul într -un mod
înșelător, fals, m incinos ori susceptibil care să creeze o senzație eronată în privința identității,
calității, naturii, originii sau provenienței produselor. Totodată, eticheta nici nu trebuie să confere
însușiri sau proprietăți pe care produsul nu le deține sau care nu îl fac deosebit în raport cu alte
articole similare (Vasile, 2011) .
Conform unui studiu efectuat de către Joost Wegman, Ilke van Loon, Paul A.M. Smeets,
Roshan Cools și Esther Aarts în anul 2018, aceștia au ajuns la concluzia c ă etichetele cu privire
la pachetele de alimente ne informează convingerile, formând așteptările noastre privind
proprietățile alimentare, cum ar fi gustul și sănătatea așteptate. Aceste credințe pot influența
procesarea recompenselor calorice dincolo de prop rietățile senzoriale obiective și au potențialul
de a influența luarea deciziilor (Wegman, et al., 2018) .

12
Etichetarea este, în fapt, temeiul comunicării dintre producători și consumatori. Însă se
întâmplă ca consumatorii să fie cei care preiau inițiativa în a comunica cu producătorii de
produse alimentare cerând informații acestora, ca urmare a informației pe care ei o primesc pe
etichetele produselor. Apropierea aceasta dintre cei doi este extrem de întâlnită în țările
dezvolta te, iar această comunicare prezintă anumite avantaje, precum (Bobe, 2005) :
 consumatorii pot obține informațiile dorite cu privire la produse, își pot spune
punctele de vedere, părerile pro și contra produselor;
 producătorii nu doar furnizează informații despre produselor lor ci pot primi și un
feedback cu privire la gradul de satisfacție al consumatorilor, sau pot primi idei
noi care să vină în ajutorul lor pentru a crea produse care să corespundă cu
așteptările și dorințele ace stora.
Consumatorul și producătorul de produse alimentare devin parteneri care au
responsabilitatea de a asigura o alimentație sigură. Prin educarea și conștientizarea sănătății din
partea consumatorului și disponibilitatea adecvată, accesibilitatea și respectarea reglementărilor
din partea producătorului, aprovizionarea optimă și siguranța în industria alimentară sunt
realizate în mod realist, în beneficiul tututor părților interesate (Marone, 2017) .
În concluzie, eticheta a junge să fie, în aceste condiții, „o garanție în asigurarea unei
informări corespunzătoare a consumatorilor, contribuind totodată, la creșterea competitivității
produselor” (Bobe, 2005, p. 278) .
Așadar, eticheta reprezintă o sursă de informare a consumatorilor cu privire la produsul
achiziționat sau pe care dorește să îl cumpere. De asemenea, eticheta este primul contact prin
care se realizează comunicarea dintre producător și consumator. Astfel, putem spune că d acă
consumatorul ține cont de cele menționate anterior, acesta trebuie să achiziționeze numai acele
produse alimentare ce corespund cu interesele, exigențele dar și nevoile sale, dar mai ales acele
produse care îi prezintă, îi oferă toate i nformațiile necesare despre produs. Doar dacă acesta
deține toată informația va putea face o alegere, o selecție corectă care să nu îi afecteze sănătatea
sau siguranța sa.

13
1.3. Exigențe actuale ale consumatorilor privind etichetarea

Necesitățile pieței ce fac referire la asigurarea unei variabilități a produselor dar și
sporirea noilor produse cât mai mari, odată cu o firească creștere a nevoii de informare, impune
componentelor informaționale ale produselor o acomodare rapidă la noul context. Iar toate
acestea se spune că au dus la o tendință de specializare a etichetei, fiind astfel un aspect care se
arată a fi din ce în ce mai important în cazul produselor alimentare (Pop, 2004) .
Modernizarea producției dar și a comerțui cu bunuri de consum face să apară una din
caracteristicile esențiale ce constă în reconsiderarea mărfii ca sistem bicomponent. Convingerea
sistematică asupra mărfii, în ceea ce privește cele două componente ale sistemului, ambalaj și
produs, care formează o relație de supunere reciprocă. Este bine cunoscut faptul că ambalajul
deține mai multe funcții pe care le are asupra produsului dar și pentru consumator. Ambalajul
este în strânsă legătură cu eticheta deoarece unul fără altul nu ar pute a exista Așadar, ambalajul
are trei funcții binecunoscute, precum: funcția de conservare și protecție, funția ce este legată de
manipulare prin care facilitează această activitate , transportul și depozitarea produselor și nu în
ultimul rând funcția ce face referire și la etichetarea produselor, mai exact, funcția de informare
și promovare ce se realizează prin intermediul etichetării (Dima, et al., 2001) .
De asemenea, se poate spune că în societatea modernă, principalele funcții ale ambalării
produselor alimentare sunt protejarea hranei împotriva daunelor și a contaminării externe asupra
conținutului produsului, permiterea transportului măr furilor mai ușor și nu în ultimul rând
furnizarea de informații consumatorilor despre conți nutul ambalajului. Ambalajul reprezintă fața
produsului, comunicând informații despre alimente, dar și ajutând consumatorii să ia decizii î n
cunoștință de cauză și să compare concurența și opțiunile de pe piață. Astfel că, ambalajul
reprezintă punctul de c omunicare între consumator și produs , mai exact eticheta ce se află
poziționată pe ambalajul produsului alimentar . Elementele prin care ambalajul atrage atenția
potențialului consumator asupra produsului pot fi: estetica ambalajului, modul de realizare al
acestuia, dar mai ales eticheta și detaliile menționate pe aceasta (Trinetta, 2016) .
Într-un studiu realizat de către Emma Tonkin et al. efectuat în anul 2016 s -a constatat că
eticheta produselor alimentare este un instrument foarte important pentru consumatori, de aceea
aceasta trebuie să conțină mențiuni ușor de înteles și ușor vizibile, lizibile și să nu poată fi șterse.
Întrucât, în prezent foarte mulți consumatori au devenit foarte prudenți și atenți când vine vorba
de alimentație, etichetarea produselor alimentare joacă un rol primordial și are sarcina de a
reduce incertitudinea consu matorilor în ceea ce privește riscurile alimentare la care pot fi supuși
dar și de a câștiga încrederea în anumite firme producătoare, mai exact în produsele pe care

14
acestea le comercializează. Etichetarea produselor alimentare este atât un simb ol al siste mului
alimentar cât ș i un instrument pentru consumator pentru a gestiona riscurile moderne și
tradiționale. Prin urmare, este necesar să se asigure autenticitatea și veridicitatea tuturor
aspectelor legate de etichetarea produselor alimentare, nu numai cel e legate de siguranța
produselor alimentare (Tonkin, et al., 2016) .
De asemenea, eticheta modernă pentru produsele alimentare reprezintă un mod tot mai
bogat și din ce în ce mai variat de informații utile pentru comerț dar și p entru consumator, dar
totodată, eticheta este prima care oferă informațiile utile de ordin nutrițional pentru consumatori .
De asemenea, etichetarea modernă a produselor alimentare se referă la un mod tot mai bogat și
mai complex, variat de informații ce sunt utile comerțului și consumatorilor, iar pe primul loc
tinzând să fie informațiile de ordin nutrițional. Totodată, etichetarea și eticheta formează obiect
de preocupări perseverente. De reglementări și recomandări speciale, apropiate ca exigență de
produsele farmaceutice, din cauza câteorva aspecte precum: modul de păstrare și de utilizare,
amploarea și necesitatea informațiilor în ceea ce privește specificul valorii lor de întrebuințare
(Dima, et al., 2001) .
Astfel că i mportanța declarării valorii nutritive a devenit cunoscută în prezent datorită
influenței pe care aceasta o deține dincolo de științele legate de nutriția consumatorului,
incluzând chiar și științele implicate în comercializarea, producția produselor alime ntare.
Deoarece etichetele produselor alimentare au o dimensiune limitată și, de asemenea,
pentru că datele furnizate, prezentate pe etichetele produselor alimentare nu sunt întotdeauna pe
deplin citite sau înțelese de către consumator, au apărut alte for me de informații despre alimente
sau nutriție ce au devenit disponibile liniile telefonice, site -urile web ce vin în ajutorul
consumatorilor. Acestea din urmă au început să aibă o importanță crescândă (Cheftel, 2005) .
Astfel că , așa cum se menționează în cadrul Regulamentului (UE) nr. 1169/ 2011 privind
informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare, „cererea de informații obligatorii
ce fac referire la produsele alimentare ar trebui să permită consumatorilor, înai nte de orice, să
identifice și utilizeze corespunzător produsul alimentar și să facă o alegere adecvată nevoilor de
alimentație individuale. În acest scop, operatorii din sectorul alimentar ar trebui să faciliteze
persoanelor cu deficiențe de vedere accesi bilitatea la informațiile oferite de ei” (Regulamentul
CE nr. 1169/2011)
Desigur, așa cum sunt de părere Christina Hartmann el all (2017) , etichetele și
simbolurile pentru nutriție reprezintă o încercare de a ghida comportamentul alimentar al
oamenilor. Ele ar trebui să ofere informații despre anumite proprietăți ale produselor dintr -o
privire. Spre deosebire de tabelele de nutriție, care p ot fi dificil de înțeles pentru unii

15
consumatori, simbolul „alegere sănătoasă” sau semafoarele ar putea fi mai ușor de înțeles.
Aceste simboluri se bazează adesea pe imagini simplificate și sunt plasate în mod proeminent pe
eticheta alimentară pentru a evi denția aspecte sau caracteristici nutriționale esențiale alimentelor.
Astfel că, spre deosebire de tabele le de nutriție, consumatorii nu trebuie să investească mult timp
și efort pentru a procesa informațiile furnizate de simboluri (Hartmann, et al., 2017) .
Totodată, așa cum observă, Palma Ann Marone, un pas înainte este făcut de firmele care,
pe lângă mențiunile ce arată valoarea energetică și principalii nutrienți, indică și cantitățile
recomandate de proteine, vitamine le și substanțe le minerale, pe zi sau pentru un meniu. Un alt
progres în domeniul etichetării a fost realizat de firmele care realizează produse destinate unor
anumite segmente de consumatori. Pe măsură ce populația mondială crește și devine din ce mai
educa tă cu privire la legătura dintre alimentație și sănătate, cercetarea nutrițională se deplasează
de la atenuarea deficiențelor nutrienților la prevenirea bolilor cronice, modificând accentul de la
disponibilitatea alimentelor la alegerile sănătoase pentru c reșterea longevității și a calității vieții.
Atât în țările dezvoltate cât și în țările în curs de dezvoltare, deoarece această conștientizare
devine din ce în ce mai actuală, la fel și influența directă asupra producerii de către consumator a
consumatoril or. Influențe cum ar fi demografia, cultura, colegii, mediile și atitudinile alimentare,
precum și politicile economice și guvernam entale se numără printre numero șii factori care
trebuie luați în considerare în procesul de promovare a sănătății prin alimen tație sănătoasă
(Marone, 2017) .
De asemenea, pentru consumatorii de astăzi alimentele sănătoase reprezintă în prezent o
condiție fundamentală a pieței, iar tendințele și factorii specifici sunt factorii care determină
inovația și diferențierea produselor. Parametrii cheie pentru industrie sunt știința si înțele gerea
preocupărilor și credințelor consumatorilor. Tendințele care ghidează inovatorii produselor de
astăzi sunt: produse pentru seniori, produse specializate pentru sănătatea inimii, ingrediente
naturale convenabile, mic dejun in deplasare, produse pentru copii, produse destinate persoanelor
suferinde de alergii alimentare. Se spune că există câteva criterii fundamentale pen tru industrie
în lansarea de noi produse sunt următoarele: etichetarea, fundamentarea etică, justifica rea
științifică și conveniența (Nielsen, 2016) .
În final, putem afirma că eticheta prezintă o evoluție destul de mare în ultima perioadă
deoarece cerințele și nevoile consumatorilor sunt într -o continuă schimbare. De asemenea,
evoluția tehnologiei și a materialelor de confecționare a etichetei conduc la evoluția acestia.
Exigențele consumatorilor în ceea ce privește etichetarea produselor alimentare au legătură
foarte mare cu nevoile și cerințele acestora, cu dorința crescândă de informare în ceea ce privește
bunul pe care dorește să îl achiziționeze.

16
CAPITOLUL 2. CADRU L LEGISLATIV – NORMATIV AL ETICHETĂRII
PRODUSELOR ALIMENTARE

Pentru ca luc rurile să fie realizate conform unor reguli în ceea ce privește etichetarea, dar
și pentru a veni în ajutorul consumatorului, s -au realizat reglementări cu privire la etichetarea
produselor alimentare, atât la nivel internațional, european, dar și la nivelul țării noastre. De
asemenea, aceste reglementări au un rol extrem de im portant în reducerea cazurilor de
comercializare a produse lor necorespunzătoare. Astfel, mai pe scurt spus, reglementările din
acest domeniu au condus la o reducere a produselor neconforme, fiind o barieră pentru comerțul
cu mărfuri falsificate.
2.1. Etichetarea produselor alimentare în Uniunea Europeană

Actualele coordonate pe care sunt înscrise etichetele produselor alimentare au determinat
și reglementarea acestui domeniu, întrucât este vizată protecția consumatorului din mai multe
puncte de vedere, precum: biologic, economic și social. Totodată, datori tă etichetării produselor
dar mai ales prin reglementarea acestui domeniu se constituie o adevărată barieră în calea
comerțului cu produsele necorespunzătoare calitativ, cu produse falsificate, sau produse -pirat
(Olaru, et al., 2001) . Totodată, apariția mai multor crize alimentare au condus, au subliniat
siguranța alimentară și protecția sănătății consumatorilor ca obiective principale pentru legislația
alimentară (Cheftel, 2005) .
De asemenea, variet atea gamei de materii prime agroalimentare folosite în industria
alimentară, multitudinea aditivilor alimentari utilizați, creșterea complexității rețelelor de
fabricație, modernizarea și perfecționarea proceselor tehnologice, precum și exigențele mereu
crescânde în ceea ce privește ambalarea produselor, depozitarea dar și păstrarea produselor
alimentare, au dus la apariția unor recomandări și reglementări ce fac referire la etichetarea
produselor (Negrea, 2007) .
Necesitatea etichetării rezultă din asimetria de bază a informațiilor privind calitatea
produselor între consumatori și producători. Proiectarea politicilor de etichetare echilibrează
aspectele legale de protecția consumatorilor, profitabilitatea industriei, capacitat ea
consumatorilor de a absorbi informațiile și capacitatea de monitorizare și de punere în aplicare.
Pe măsură ce tehnologiile alimentare și alegerile de produs evoluează, mecanismele de etichetare
și punerea în aplicare au evoluat, de asemenea (Zilberman, et al., 2018) .

17
La nivel internațional, cele mai multe reglementări privind etichetarea produselor
alimentare sunt elaborate de către Comitetul pentru elaborarea bunurilor alimentare ce face parte
din Comia Codex Alimentarius. Comia Codex Alimentarius este un organism ce își desfășoară
activitatea sub egida FAO/OMS. Dintre documentele ce fac referire la etichetarea produselor
amintim, ALIROM 78/22 – Codul de etichetare al bunurilor alimentare și CCA/RS – 1 din 1969,
adică norme le generale internaționale recomandate pentru etichetarea bunurilor alimentare
preambalate, ce au fost revizuite ulterior de CODEX STAN – 1 din 1985 (Negrea, 2007) . Când
facem referire la FAO, vorbim despre Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și
Agricultură.
Pe plan internațional, etichetarea bunurilor alimentare se realizează pe baza unor
reglementări ce sunt elaborate de către Comitetul pentru eticheta rea produselor alimentare ce se
află în structura Comisiei Codex Alimentarius din cadrul FAO/OMS (Pascu, 2014) .
De asemenea, în timp ce mai multe țări au dezvoltat un corp coerent de legislație privind
produsele alimentare, a u încercat, de asemenea, să convină asupra unor reguli comune la nivel
internațional. Negocierile se desfășoară în cadrul reuniunilor periodice ale comitetelor
specializate Codex stabilite de FAO și OMS, de exemplu Comitetul Codex pentru etichetarea
produs elor alimentare preambalate. Normele stabilite în mod obișnu it pot fi apoi implementate în
țările participante, pe bază voluntară. Principala misiune Codex Alimentarius este de a proteja
sănătatea consumatorilor și de a asigura practici corecte în comerțul internațional cu alimente.
Astfel, a fost dezvoltat un corp amplu de standarde alimentare, orientări, recomandări și coduri
de practică (Cheftel, 2005) .
Legislația alimentară stabilește drepturile consumatorilor de alimente sigure și de a ofe ri
informații exacte și oneste. În Uniunea Europeană, regulile de etichetare permit cetățenilor să
obțină informații complete despre conținutul și compoziția produselor alimentare. Etichetarea îi
ajută pe consumatori să facă o alegere în cunoștință de cauză în timp ce își cumpără produse le
alimentare (Comisia Europeană, 2018)
Legislația europeană este alcătuită în principal, din regulamente (care sunt direct
aplicabile tuturor statelor membre) și directive (care necesită transpunerea și p unerea în aplicare
a legislațiilor naționale, impunând astfel întârzieri și posibile inconsecvențe î n interpretarea,
aplicarea și / sau executarea). Regulamentele și directivele sunt propuse de Comisia Europeană și
sunt în mod frecvent prezentate spre adop tare Parlamentului European și Consiliului de Miniștri .
De asemenea, Comisia poate emite decizii, decizii ce se iau asupra unor teme de importanță mai
mică (Cheftel, 2005) .

18
Legislația Uniunii Europene privind alimentele armonizează etichetarea produselor
alimentare introduse pe piața UE, e tichetarea alimentară și informații privind alimentele,
sănătate a și identificarea mărcilor, normele aplicabile sunt cuprinse în special în urmă toarele acte
legislati ve ale Uniunii Europene fiind prezentate în Anexa nr. 1.
Mențiunile obligatorii de etichetare , conform Regulamentului UE nr. 1169 din 2011, sunt
următoarele: denumirea produsului alimentar, cantitatea de anumite ingrediente sau categorii de
ingrediente, orice ingredient ori adjuvent tehnologic ce este menționat în anexa II a
Regulamentului ce poate provoca o alergie sau intoleranță și a fost utilizat sau este prezent încă
în produs. De asemenea, trebuie să se menționeze cantitatea netă de produs, termenul de
valabilitate, adică data durabilității minimale ori data limită de consum. Pe lângă acestea, se
menționează numele sau denumirea comercială, adresa operatorului, instrucțiuni de utilizare,
concentrația de acool, unde este cazul și țara de origine sau l ocul de proveniență. Însă nu trebuie
să uităm de mențiunile referitoare la declarația nutrițională care acum trebuie să existe
obligatoriu pe eticheta produselor alimentare (Regulamentul UE nr. 1169/2011).
Însă d ocumentul de bază ce fă cea referire la etic hetarea alimentelor , la nivel european a
fost Directiva 2000/13/CE „pentru armonizarea reglementărilor statelor membre cu privire la
etichetarea, prezentarea și publi citatea produselor alimentare”. Această directivă a fost „publicată
în Jurnalul Oficial al Comunității Europene nr. L109/ 6 mai 2000, modificată și completată prin
Directiva 2001/101/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Comunității Europene nr. L310/28
noiembrie 2001, Directiva 2002 /86/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Comunității Europene n r.
L305/ 7 noiembrie 2002 și Directiva 2003/89/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Comunității
Europene nr. L308/25 noiembrie 2003” (Bobe & Popescu, 2015, p. 91) . Ulterior această
directivă a fost înlocuită cu Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al
Consiliului din 25 octombrie 2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele
alimentare.
Pe baza unor reglementări naționale din mai multe țări, Centrul Internațional Comercial
CNUCED/GATT, recomandă să figureze pe etichetele alimentare următoarele mențiuni
constitutive (Dima, et al., 2001) :
 descrierea produsului ce poate fi însoțită chiar și de o ilustarare;
 numele și adresa fabricantului;
 lista ing redientelor ce intră în componența produsului;
 clasa de calitate;
 țara de origine;
 data de fabricație;

19
 instrucțiuni de manipulare, păstrare și utilizare.
Odată cu retragerea Regatului Unit au apărut câteva însemne referitoare la ceea ce se va
întâmpla în legătură cu etichetare a alimentelor. Regulile UE de etichetare a alimentelor se aplică
tuturor produselor alimentare introduse pe piața UE, independent de locul de producție al
produselor alimentare . În unele cazuri, legislația Uniunii Europene privind ali mentele poate
necesita unele modificări ale etichetării produselor alimentare introduse pe piața UE datorită
faptului că Regatul Unit va fi o țară terță de la data retragerii. Exemplele includ următoarele:
prezentarea obligatorie a originii unui produs ali mentar, în cazul în care prezentarea se referă la
UE sau în afara UE și etichetarea obligatorie a denumirii sau a denumirii comerciale și a adresei
importatorului de alimente din Regatul Unit al UE, mărci obligatorii de sănătate sau de
identificare în conf ormitate cu articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 853/2004. Începând cu data
retragerii, marca de sănătate s au marca de identificare nu mai includ abrevierea "CE", care este
rezervată unităților situate în UE, dar include doar numele țării (în întregime sa u cu certificatul
ISO de două ori, codul literei) unde se află sediul . Operatorii din sectorul alimentar sunt sfătuiți
să evalueze necesitat ea posib ilelor modificări aduse etichet ării produselor alimentare introduse
pe piața UE de la data retragerii Regatu lui Unit (Comisia Europeană, 2018)
În timp ce fiecare țară și -a elaborat propria legislație privind produsele alimentare și în
scopul etichetării produselor alimentare, consolidarea și extinderea Uniunii Europene au creat
diferite cerințe și constrângeri. A devenit necesară armonizarea legislațiilor naționale pentru a
permite comerțul liber, mai exact, libera circulație a produselor și condiții egale de concurență pe
piața internă a Comunității (Cheftel, 2005) .
Astfel că, etiche tarea produselor alimentare la nivel European a fost o cerință obligatorie
în primul rând pentru a facilita comerțul liber. Prin intermediul reglementărilor europene s -a
creat o uniformizare în ceea ce privește etichetarea produselor alimentare pentru toat e statele
membre UE, prin Regulamentul (CE) nr. 1169/2011privind informarea consumatorilor cu privire
la produsele alimentare. De asemenea, cu ajutorul acestor reglementări s -a diminuat riscul de
comercializare a produselor neconforme.

20
2.2. Etichetarea produselor alimentare în România

În ceea ce privește protejarea consumatorilor, în țara noastră se impun reglementări cu
privire la etichetarea produselor ce au scopul de a elimina sau a semnala produsele
necorespunzătoare dar și a produselor contrafăcute (Pascu, 2014) .
România este membră a Organizației Internaționale de Standardizare, Comisiei
Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite și a Comitetului European de
Standardizare, dar și a Comisiei Codex Alimentarius. Astfel, în România, există standarde
elaborate în cadrul unor programe de standardizare de către comite tele tehnice de specialitate.
Așadar, România deține standarde pentru majoritatea produselor alimentare, standarde privind
metodele de prelevare a probelor dar și metode de analiză și încercări, și standarde cu privire la
condițiile de depozitare, ambalare, manipulare, transport (Bobe & Popescu, 2015) .
În România există trei tipuri de categorii de standarde care se elaborează. Acestea sunt:
standarde românești ce se aplică la nivel de țară, standarde profesionale și standarde de firmă.
Standardele profesionale sunt aplicabile pentru anumite domenii de a ctivitate, pentru
organizațiile profesionale legal const ituite ce le-au elaborat. Standardele de firmă, sunt aplicabile
în cadrul societăților comeciale, regiilor autonome și a altor persoane juridice care le -au realizat .
De asemenea, există standarde cu caracter obligatoriu și standarde ce nu au caracter oblig atoriu.
Pentru standardele românești caracterul de obligativatiate este stabilit odată cu aprobarea lor de
Asociația de Standardizare din România. Au caracter obligatoriu toate standardele cu privire „la
protecția vieții, protecția sănătății, securității m uncii și protecția mediului înconjurător”. (Bobe &
Popescu, 2015, p. 89) .
Din punct de vedere legal, țara noastră a manifestat o serie de preocupări în ceea ce
privește crearea unor condiții ce necesită să se alinieze cu normele europene cu privire la
etichetarea produselor alimentare. Printre documentele care astestă această orientare cele mai
importante sunt următoarele: Hotărârea Guvernului nr. 106/2002 privind etichetarea ali mentelor
ce a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 147 din 27 februarie 2002) ce a
fost completată și modificată prin H.G. 17/19/2004 (publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 1014 din 03//11/2004) și Ordonanța Gu vernului nr. 21/1992 cu privire la protecția
consumatorilor (completată și republicată) (Anon., 2017) .
În prezent în țara noastră se aplică Hotărârea de Guvern 106/2002 ce a fost actualizată în
anul 2009 privind etichetarea alimentelor , iar actualizările legii p ot fi vizualizate în anexa nr.2 .
De asemenea, se aplică și Regulamentul CE 1169 /2011, anume, Ghidul privind informarea
consumatorilor cu privire la produsele alimentare, ce este la nivel european însă se aplică și în

21
România. În H.G. 106/2002 se spune că scopul etichetării este acela de a furniza informațiile
necesare consumatorilor, ce trebuie să fie suficiente, ușor de comparat, verificabile, în așa fel
încât să permită să aleagă acel produs ce îi corespunde exigenț elor atât din punct de vedere al
nevoilor cât și posibilităților financiare, dar și pentru a cunoaște riscurile la care poate fi supus
(Năstase, 2009) .
La nivel național, Autoritatea pentru Protecția Consumatorilor (ANPC), este un organism
de specialitate, subordonat de către Guvern. Acesta coordonează și realizează politica
Guvernului în ceea ce privește protecția consumatorilor. Autoritatea are în subordine o serie de
instituții executive pentru verificarea conformității mărfuril or, produselor cu standardele,
precum: Oficiile Județene pentru Protecția Consumatorilor, Centrul Național pentru Încercarea și
Expertizarea Produselor, mai exact LAREX, ce sunt dotate cu rețele proprii de laboratoare (Bobe
& Popesc u, 2015) .
Mențiunile obligatorii ce trebuie menționate pe etichetele produselor alimentare sunt
următoarele (H.G: 106 / 2002) :
 lista ingredientelor;
 denumirea sub care este vândut alimentul;
 cantitatea din anumite ingrediente;
 cantitatea netă;
 data durabilității sau data limită de consum;
 condițiile de folosire sau de depozitare;
 deumirea comercială, sediul producătorului sau ambalatorului sau
distribuitoruilui;
 provieniența sau locul de origine al produsului;
 instrucțiuni de utilizare;
 concentrația alcoolică, pentru băuturi;
 indicarea lotului;
 mențiuni suplimentare pentru anumite grupe de produse.
În anul 2018 România a fost inclusă de către Comisia Europeană pentru Sănătate și
Siguranță Alimentară, pe lista țărilor unde se va realiza audit cu privir e la sistemele de control
asupra etichetării produselor alimentare. România se află pe listă alături de alte țări, precum:
Belgia, Franța și Italia. Comisia își dorește ca prin acest audit să soluționeze multiplele probleme
privind etichetarea din România, dar să și găsească o metodă de colaborare instituțională. Apar
probleme în ceea ce privește etichetarea produselor alimentare comercializate atât la nivel de
producător, cât și în rândul comercianților. De asemenea, Autoritatea Națională pentru Protecția

22
Consumatorului, ANPC, a efectuat în perioada 27 noiembrie – 22 decembrie 2017 mai multe
controale la un număr de 1366 de operatori economici. Potrivit acestui control, s -a constatat că
există mari lacune în privința etichetării produselor de larg consum, d eoarece 66% din totul
operatorilor economici verificați au înregistrat nereguli (Popa, 2018) .
Conform unui raport oferit de către ANPC, „Raport sinteză cuprinzând concluziile
reieșite din acțiunile de control privind modul de e tichetare, comercializare și depozitare a
produselor alimentare specifice sărbătorilor de iarnă”, s -au găsit nereguli cu privire la:
 calitatea produselor: comercializarea produselor cu caracteristici organoleptice
necorespunzătoare, produse alimentare în afara datei durabilității minimale, starea
ambalajului necorespunzătoare ;
 produse alimentare comercializate care nu ofereau consumatorilor informații de
ordin obligatoriu care să permită alegerea sortimentului dorit: lipsa elementelor de
identificare a pro dusului, scrierea incompletă a aditivilor, produse comercializate
fără elemente de identificare traduse în limba română, probleme legate de
înscrierea etichetei nutriționale sau lipsa acesteia, absența informațiilor cu privire
la ingredientele cu efect ale rgen, neînscrierea cantității ingredientelor, probleme
privind scrierea cantității nete, indicarea datei durabilității minimale, neînscrierea
lizibilă, vizibilă a informațiilor de ordin obligatoriu;
 nerespectarea condițiilor de depozitare;
 abateri privind afișarea prețului;
 lipsa afiș ării prețului;
 modul de desfășurare al promoțiilor (ANPC, 2018) .
Conform rezultatelor din ultimii doi ani ale controalelor realizate de ANPC s -a constatat
cele mai multe nereguli în ceea ce privește etichetarea produselor comercializate în vrac.
Etichetele produselor comercializate în vrac conțin de cele mai multe ori date și informații ca re
nu sunt complete și din această cauză atrag suspiciuni (Popa, 2018) .
Astfel că, necesitatea reglementării etichetării produselor alimentare poate constitui o
barieră în comercializarea produselor alimentare care nu corespund din punct de vedere calitativ,
a produselor falsificate, a produselor pirat, având efecte benefice nu doar pentru consum, ci și
pentru producție (Bobe & Popescu, 2015) .
Însă se spune că din anul 2018, se vor impune r eguli mai stricte în ceea ce privește
etichetarea produselor alimentare. Spre exemplu, vor fi interzise produsele comercializate fără o
listă completă a ingredientelor, mai ales a celor ce pot provoca alergii, dar și lipsa unei etichete
nutrițională. De as emenea, înscrierea informațiilor de pe etichetă sau ambalaj nu trebuie să fie

23
mai mică de 1,2 milimetri și 0,9 milimetri în cazul recipientelor și totodată, informația trebuie să
fie redactată și în limba română (E-medicina, 2017) .
Totodată, pe eticheta produselor alimentare vor fi trecute mai multe informații care să
vină în ajutorul consumatorilor. Parlamentul a votat „Legea privind informarea consumatorilor
cu privire la produsele alimentare, care prevede că etichetele vor co nține informații despre
identitatea și compoziția, proprietățile sau alte caracteristici ale produsului alimentar” (Ciuvaga,
2017) .
Astfel se poate spune că, în domeniul comercializării dar și producției produselor
alimentare t rebuie să se intensifice preocupările pe plan legislativ. De asemenea, ar trebui să
existe o preocare mai mare în conceperea unui plan de conștientizare al consumatorilor dar și al
agenților economici în ceea ce privesc noile necesități dar și noile direcț ii ce sunt impuse de
contextul social – economic (Pop, 2004) .
Așadar, normele de etichetare a produselor alimentare la nivelul țării noastre sunt extrem
de importante pentru a exista pe piață produse care să fie sigure și care să nu inducă în eroare sau
să îl supună pe consumator la vreun risc. De asemenea, actul nor mativ prin care se realizează
reglementarea cu privire la etichetarea produselor alimentare la nivelul țări noastre este H.G.
106/2002 privind etichetarea produselor alimentare.

2.3. Cerințe actuale ale etichetării produselor alimentare

În ultimele dece nii, etichetarea produselor alimentare a înregistrat o deosebită evoluție
din punct de vedere al îmbogățirii permanente în ceea ce privește conținutul informațional de pe
etichetă, dar totodată și din punct de vedere al modului de realizare și calitatea gr afică a etichetei.
Analiza, cercetarea, standardizarea, perfecționarea și legiferarea etichetării au fost rezultatul
implicării prin eforturi comune a mai multor instituții guvernamentale dar și neguvernamentale, a
asociațiilor pentru protecția consumatori lor, a producătorilor, comercianților dar și a
distribuitorilor (Bobe, 2005) .
Totodată, încă din anul 1992 și până în prezent s -au realizat preocupăr i pentru aplicarea
etichetei ec ologice, pentru grija crescută a Comisiei Europene pentru consumatorii din statele
membre. Această formă de etichetare, de identificare a produselor a fost impusă pentru că
aceasta nu afectează mediul. Eticheta ecologică poartă denumirea de eco -etichetă și reprezintă un
text scurt și/sau un simbol grafic descriptiv ce este aplicat pe ambalaj sau produs, într -o broșură
ori într -un alt document informativ care însoțește produsul și care prezintă informații referitoare
la cel puțin unul și cel mult trei feluri de impact asupra mediului . Eco -eticheta are o serie de

24
avantaje ale u tilizării ei, precum: promovează produsele cu impact minim asupra mediului dar și
asupra sănătății umane pe parcursul ciclu lui lor întreg de viață, țintește către o societate durabilă,
este un sistem voluntar care folosește forțele pieței, stimulează consumatorii dar și producătorii
și nu în ultimul rând, produsele și serviciile sunt etichetate ecologic. (Pascu, 2014) .
De asemenea, managementul etichetării produselor alimentare trebuie să aibă în vedere
atingerea unor obiec tive care să fie clar definite. Aceste obiective ț in de prezentarea calității
produsului, optimizarea alegerii consumatorului, dar și optimizarea calității la producător. Pentr u
o mai bună înțelegere a acestor obiective se va realiza o figură sugestivă ce poate fi găsită mai
jos (Bobe, 2005) .

Figura 2.1. Obiectivele etichetării
Sursa : Magdalena Bobe, Produsul alimentar. Abordare strategică, 2005, Editura ASE, București
O serie de factori au contribuit la afirmarea necesității declarării nutritive pe etichetele
alimentare, ca o cerință socială, obiectivă, economică și educațională. Acești factori determinanți
în apariția etichetei nutriționale sunt (Bobe, 2005) :
 evoluția industriei alimentare, fundamentarea pe baze științifice a producției de alimente ;
 intensificarea eforturilor producătorilor prin intermediul etichetei de a oferi oamenilor
posibilitatea de a se hrăni corect dar și sănăto s;
 necesitatea de protecție a oamenilor, a consumatorilor, mai exact ;
 asigurarea unor produse alimentare salubre și care să corespundă cât mai bine cerințelor
metabolic e ale organismului ;
 creșterea gradului de informare și educare al consumatorilor;
 continua perfecționare a normelor de nutriție a omului pe plan internațional ș i național;
 utilizarea etichetei nutriționale ca instrument de marketing pentru comercianții și
producătorii de alimente.
Conform Regulamentului (CE) nr. 1169/2011, se pune accentul pe faptul că „etichetele
produselor alimentare ar trebui să fie clare și u șor de înțeles pentru a -i ajuta pe consumatorii care
doresc să facă alegeri în mod mai avizat în privința produselor alimentare și a regimului Etichetarea alimentelor Prezentarea
calității
produsului Optimizarea
calității la
producător
Optimizarea
alegerii
consumatorilor DECLARARE
INFORMARE

25
alimentar”. De asemenea, „studiile arată că o bună lizibilitate este un element important în
maximizarea posibili tății ca mențiunile de pe etichetă să influențeze publicul și că informațiile
ilizibile referitoare la produse reprezintă una dintre principalele cauze de nemulțumire a
consumatorilor față de etichetele produselor alimentare.” Astfel că, „ ar trebui să fie elaborată o
abordare cuprinzătoare pentru a se ține seama de toate aspectele privind lizibilitatea, inclusiv
fontul, culoarea și contrastul ” (Regulamentul (CE) nr. 1169/2011). Așadar, informațiile de pe
etichetele produselor alimentare trebuie să fie menționate într -o manieră cât mai simplă, clară,
lizibilă și pe înțelesul tuturor consumatorilor.
Termenul de „lizibilitate” este definit conform Regulamentul (CE) nr. 1169/2011, ca fiind
aspectul fizic al informațiilor prin care acestea sunt ușor vizibile publicului larg. Aspectul fizic al
informațiilor face referire la: distanța dintre litere, dimensiunea fontului, distanța dintre rânduri,
culoare, grosimea liniilor, raportul din tre înălțime și lățimea caracterelor, tipul caracterelor,
contrastul dintre text și fundal dar și suprafața materialului (Regulamentul (CE) nr. 1169/2011).
Informații privind etichetarea se găsesc în mod obișnuit pe spatele ambalajelor pentru
produsele al imentare (de exemplu, liste cu substanțe nutritive), dar pot fi prezentate și pe partea
frontală a ambalajului (de exemplu, simboluri). Etichetele nutriționale pot fi interpretate, adică
unde culorile sau simbolurile sunt folosite pentru a îmbunătății înțe legerea de către consumatori
a informațiilor de pe etichetă sau non -interpretative în cazul în care datele nutritive cantitative
sunt furnizate fără interpretare (Mhurchu & Blakely, 2018) .
În regulamentul (CE) nr. 1169/2011 privind informarea consumatorilor cu privire la
produsele alimentare, „plasarea informațiilor nutriționale parțial în câmpul vizual principal,
cunoscut sub numele de „partea frontală a ambalajului” și parțial pe altă part e a ambalajului, cum
ar fi pe „partea posterioară a ambalajului” ar putea crea confuzii pentru consumatori.” Astfel că,
informațiile cu privire la declararea nutrițională ar fi indicat să se afle în același câmp vizual.
Așadar, informațiile obligatorii în ceea ce privește etichetarea produselor alimentare trebuie să
fie poziționate într -un loc cât mai evident, astfel încât să fie lizibil e dar și vizibil e. De asemenea,
pentru ca informațiile de etichete să aibă un grad de înțelegere cât mai mare pentru consu matori
în Regulamentul (CE) nr. 1169/2011, acesta face referire la trecerea infromației legate de
conținutul de sare pe etichetele alimentare. Astfel că, pentru ca consumatorul să înțeleagă cu
ușurință informația precizată ar trebui să se folosească pe eti chetă noțiunea de „sare” în locul
„sodiului”, termenul corespunzător nutrientului (Regulamentul (CE) nr. 1169/2011).
Totodată, în încercarea de a ghida comportamentul consu matorilor în materie de
alimentație, așa cum este de părere Christina Hartmann et a l, (2017) , etichetele produselor
alimentare au fost dezvoltate pentru a influența procesul decizional în legătură cu achiziționarea

26
alimentelor. Aici facem referire la etichetele „fară X”, adică produsele care nu conțin un anumit
element din componența produsului. Înțelegerea și utilizarea acestor etichete, dar și evaluarea
produselor alimentare corespunzătoare sunt influențate de un număr destul de mare de factori
cognitivi. Astfel că, următorii factori, pot influența e valuările consumatorilor asupra produselor
alimentare etichetate: cunoștințele nutriționale, preferința pentru naturalețea alimentelor,
încrederea în actorii din domeniul produselor alimentare și afectarea acestora. Este rezinabil să
presupunem că acești f actori exercită o influență asupra evaluării produselor etichetate „fara X” .
Etichetele „fară X” sunt mai simple în comparație cu tabelele de nutriție, de exemplu. Dar o
etichetă de acest fel, „fără X”, necesită ca consumatorul să cunoască, sa fie familiar izat cu
ingredientul menționat pe etichetă (Hartmann, et al., 2017) .
Întrucât tehnologia utilizată pentru înghețarea produselor alimentare a avut o evoluție
mare în ultima perioadă și a început să fie utilizată pentru reducerea riscurilor referitoare la
siguranța alimentară, dar și pentru îmbunătățirea bunurilor în ceea ce privește circulația acestora
(Regulamentul (CE) nr. 1169/2011).
Etichetarea a avut urmări firești, asftel că încă din anii 2000, a existat o întreagă
metodolo gie în ceea ce privește proiectarea și executarea etichetelor utilizate pentru produsele
alimentare care, prin folosirea unor tehnici de captare a atenției consumatorilor asupra unor
elemente ale etichetei pe care producătorul dorește să le evidențieze în mod deosebit, face ca
produsul respectiv să fie individualizat, remarcat și dorit de către consumat ori (Dima, et al.,
2001) .
Conform Regulamentului CE 1169/2011 informațiile ce fac r eferire la produs trebuie să
corespundă dimensiunii specifice tipului de ambalaj. Astfel că , „în cazul ambalajelor sau al
recipientelor la car e cea mai mare față prezint ă o suprafață mai mică de 80 cm² , dimensiunea
fontului înălțimii literei mici x menționată la alineatul (2) este mai mare sau egală cu 0,9 mm ”.
Însă, există și dimensiunea fontului pentru care litera x să aibă înălțimea mai mare sau egală cu
1,2 mm (Regulamentul CE 1169/2011).
Așa cum s -a putut vedea în cadrul acestui subcapitol, etichetarea prezintă un rol deosebit
de important în ceea ce privește asigurarea calității produsului deoarece prin declararea
informațiilor producătorul câștigă încrederea consumatorului, iar consumatorul informat va putea
face o alegere potrivită. Etichetarea produselor prezință o serie de cerințe ce sunt menționate în
Regulamentul CE 1169/2011 ce fac referire la mărime ambalajului, cum trebuie să arate,
poziționare dar și elemente obligatorii de inscripționare.

27
CAPITOLUL 3. A SPECTE SPECIFICE PRIVIND DECLARAREA
SUBSTANȚELOR CU POTENȚIAL ALERGEN PE ETICHETA
PRODUSELOR ALIMENTARE
Se consideră că o cauză a apariției alergiilor alimentare se datorează și alimentației
neechilibrate a consumatorilor datorită acestei perioade în care totul decurge cu viteză. Astfel,
numărul persoanelor cu alergii sau intoleranțe la diverse alimente se pare că este într -o creștere
continuă. D e aceea este necesar să existe diverse opțiuni de a lua masa în condiții de maximă
siguranță pentru a reduce risc ul reacțiilor alergice și al deceselor induse de alimente. Totodată,
este important să se cunoască care sunt produsele ce dețin un conținut alergen, care sunt
necesitățile de informare ale persoanelor care suferă de alergii alimentare dar și cum sunt
etich etate produsele alimentare care au în componență alergeni alimentari.

3.1. Clasificarea produselor cu potențial alergen

Omul a fost preocupat dintotdeauna, încă din cele mai vechi timpuri, să își asigure hrana,
alimentația zilnică care să îi permită să supraviețuiască . Alimentația este reprezentată de acel
proces prin care se introduce în organism substanțe necesare pentru dezvoltarea, creșterea,
desfășurarea mecanismelor vitale și furnizarea de energie. Întrucât în viața omului modern au
început să își facă apariția elemente, factori precum: stresul, lipsa efortului fizic, munca
intelectuală are o pondere din ce în ce mai mare, în perioada aceasta a modernismului, omul
consumă din ce în ce mai neechilibrat, achiziționând alimente gata preparate ce au un conținut
mare de aditivi chimici și produse stimulente (Pascu, 2009) .
Alimentele alergice descriu efectele negative asupra sănătății în care sunt implicate
mecanismele imunologice, mai exact, reacții alergice, care pot fi ind use la consumatorii
sensibilizați după expunerea la alimente relevante în cazul alimentelor. Alergia alimentară este o
problemă importanță de sănătate, iar estimările prevalenței acesteia în Europa sunt de obicei în
regiunea de 0,1 -3,2% pentru adulți și 0, 1-5,7% pentru copii. Majoritatea cazurilor de alergie
alimentară sunt asociate cu o gamă limitată de produse. Anterior, cele mai frecvent utilizate
alimente alergice au fost consid erate a fi: laptele de vacă, oul a de găină, arahidele, nuci de copac,
soia, grâul, crustaceele și peștii. Mai recent, în Europa, această listă s -a extins la 14 alimente:
cereale care conțin gluten, crustacee, moluște, muștar, soia, ouă, pește, nuci, lapte, țelină, susan,
arahide, lupin și dioxid de sulf. Este totuși evident că măs ura în care alergia este asociață cu
anumite alimente variază în funcție de timp și de geografie, cu obiceiurile și preferințele

28
alimentare în continuă schimbare, introducerea de alimente noi, modul în care sunt preparate
produsele a limentare și vârsta la care sunt introduse pentru prima dată în alimentație (Verhoechx,
et al., 2015) .
Se spune că prevalența alergiilor datorate alimentelor la nivel mondial a avut o creștere
considerabilă, deoarece tot mai mulți copii decât înainte au fost diagnosticați cu alergii
alimentare (Jennie Verstappen, et al., 2017) . Totodată, domeniul alergiilor alimentare devine o
piatră de hotar în domeniul sănătății publice. Alimentele alergenice pot provoca reacții
amenință toare de viață și pot influența profund calitatea vieții (D'Auria, et al., 2018) .
Cele mai cunoscute alimente cu potențial alergen ridicat sunt, un număr de opt, iar
acestea sunt următoarele: cerealele ce conțin gluten, ouăle, laptele, soia, arahidele, nucile de
copac, peștele și crustaceele. Aceste opt alimente contribuie la 90% din reacțiile alergice
alimentare (Soon, 2018) .
Conform ghidului privind informarea consumatorilor referitor la produsele alimentare,
mai exact, Regulamentul CE numărul 1169 din anul 2011, există un capitol unde se face referire
la etichetarea alergenilor și anume capitolul patru. În cadrul acestui capitol, de asemenea, sunt
prezentate substanțele sau produsele care produc a lergii sau intoleranțe. Aceste produse sau
substranțe sunt următoarele (Regulament1169, 2011) :
1. Crustacee și produse derivate ;
2. Arahide și produse derivate ;
3. Cereale care conțin gluten: secară, grâu, orz, grâu spelt, ovâz, grâu dur sau hibrizii
acestora și produse derivate, cu excepția:
 Maltodextrine obținute din grâu;
 Cerealele care se folosesc pentru fabricarea alcoolului etilic sau distilatelor de
origine agricolă;
 Siropurile de glucoză fabricate din orz;
 Siropurile de glucoză obț inute din grâu.
4. Ouă și produse derivate ;
5. Soia și produse derivate, cu excepția următoarelor:
 Amestecuri naturale de tocoferil;
 Fitosterolii și esterii de fitosteroli derivați din uleiuri vegetale, fabricați din
soia;
 Grăsimea și uleiul de soia rafinate complet;
 Esterul de stanol vegetal.
6. Pește și produse derivate, cu excepția următoarelor:

29
 Gelatina de pește utilizată ca substanță suport pentru produsele de
carotenoide sau vitamine;
 Gelatina de pește utilizată la limpezirea vinului sau a berii.
7. Țelina și produse derivate;
8. Semințe de susan și produse derivate;
9. Lupin și produse derivate;
10. Fructe cu coajă lemnoasă și anume: nuci, migdale, alune, fistic dar și produse
derivate din acestea;
11. Muștar și produse derivate;
12. Dioxidul de sulf dar și sulfiți în concent rații mai mari de 10 mg/kg ;
13. Moluște și produse derivate;
14. Lapte și produse din lapte (Regulament1169, 2011) .
Această listă de alergeni a fost elaborată inițial pe baza unei combinații de informații
despre prevalență și gravitate, dar datele privind includerea în document au fost limitate. Însă de
atunci, num ărul de alimente alergene pentru care reacțiile adverse au fost bine documentate au
crescut considerabil. După cum s -a demonstrat într -un studiu realizat de către Bjorksten R.B și
Crevel, R. au fost raportate peste 160 de alimente care provoacă reacții alergice, iar în unele
cazuri extrem de rare (R. & Crevel, 2008) .
Alergia la laptele de vacă este una din cele mai frecvente alergii alimentare, ce este
întâlnită mai ales în copilărie. Alergia la laptele de vacă este o reacție adversă mediată
imunologic la una sau mai multe proteine din laptele de vacă, care sunt, în mod normal,
inofensive pentru un individ non -alergic . Laptele de vacă conține aproape 200 de proteine
diferite, dar numai unele dintre ele sunt cunoscute a fi alergene. Principalii alergeni ai laptelui de
vacă sunt cazeinele, lactoglobulina și lactalbulimina. Majoritatea proteinelor din lapte, inclusiv
alergenii, sunt glicoproteine. (D'Auria, et al., 2018) .
Alergen ii alimentari pe bază de plante , prezintă o heterogenitate ridicată în distribuția și
cuantificarea alergenilor din plante între diferite soiuri a fost raportată în multe semințe, fructe și
legume (Ahsan, et al., 2016) .
Fructe le cu potențial alergen, d e exemplu, piersica, despre care se spune că este
responsabilă pentru un număr impor tant de alergii alimentare, mai ales în Europa. Totodată,
piersica este fructul cel mai frecvent implicat în reacții alergice întâlnite la consumatorii din zona
mediteraneeană. În această regiune, sensibilitatea la principalul alergen, Pru p3 ce a fost
identificat la 60 -90% dintre pacien ții alergici la piersici, este o proteină non -specifică de transfer
a lipidelor (LTP) și, ca și mulți alți alergeni alimentari, a fost caracterizat ca fiind foarte rezistent

30
la diverse tratamente. Această rezistență ridicată la Pru 2 este probabil cauza severității acestei
alergii la fructe. Pe lângă acestea, au fost identificate ca alergeni, proteine non -specifice de
transfer al lipidelor, și în cazul altor fructe Rosaceae, precum mărul, caisa , prunele și cireșele
(Lavilla, et al., 2016) .
Produse care conțin gluten pot provoca alergii în rândul consumatorilor. Astfel că,
glutenul reprezint ă o proteină ce se găsește în mai multe tipuri de grâu și are proprietăți
viscoelastice și face aluatul elastic. Acesta este prezent, de exemplu, în pâine, paste dar și alte
produse pe bază de cereale. Însă unii oameni sunt sensibili, alergici la gluten și trebuie să
respecte cu strictețe o dietă fară gluten. Astfel că pentru acești oameni este esențial să se
cunoască dacă un p rodus conține sau nu gluten. Potrivit unor cercetări de piață se poate spune că
există o varietate de produse fară gluten disponibile pe piață și vânzările acestora au crescut în
ultimii ani. Însă această creștere a vanzărilor nu se datorează neapărat unui unmăr mare de
persoane ce au o intoleranță la gluten, ci și faptului că unii consumatori consideră mai sănătoase
produsele ce nu conțin gluten deoarece aceste alimente au un conținut mai scăzut de proteine
(Hartmann, et al., 2017) .
Alergia la muștar este probabil cea mai frecventă dintre alergiile la condimente. Deși
prelevanța globală este relativ scăzută, s -au constatat în mai multe studii că simptomele ar putea
fi severe, de exemplu reacții anafilactice (Verhoechx, et al., 2015) .
Cea mai mare parte a cărnii proaspete, a peștelui și a produselor lactate și / sau a
produselor biologice trebuie prelucrate la un moment dat pentru o perioadă de depozitare pe
termen scurt și / sau pe termen lung, fie în casă, fie în timpul producției. În timpul procesării
alimentelor, proteinele pot fi denaturate și / sau hidrolizate, ceea ce ar putea produce produse
hipoalergenice. Tratamentul termic este cea mai comună metodă utilizată pentru pro cesarea
alimentelor care ar putea afecta potențial alergenicitatea (Ahsan, et al., 2016) .
Referitor la soia, se cunoaște faptul că semințele de soia conțin aproximativ 37%
proteine, dintre care opt proteine sunt alergene. Proteinele de depozitare majore ß -conglicinină și
glicenină reprezintă 70% din întreaga proteină din soia și au fost legate de reacții adverse
alergice severe la consumatorii alergici din Europa (Verhoechx, et al., 2015) .
Pentru consumatorii sensibili la unele substanțe sau produse care conțin unele din
substanțele menționate anterior este extrem de important să se cunoască această clasificare
pentru a putea evita consumul produselor care pot provoca alergii alimentare.

31
3.2. Necesități de informare a persoanelor care suferă de alergii alimentare

Alergia alimentară reprezintă o reacție adversă care apare la expunerea la alimente
specifice, iar reacțiile pot varia de la o ușoară erupție cutanată, o senzație de mâncărime, până la
o erupție severă. Conform unui studiu realizat de către Jan Mei Soon anul acesta, 2018, alergia
alimentară afectează până la 6% dintre copii și 4% dintre adulți din populația globală (Soon,
2018) . Chiar și Organizația Mondia lă a Sănătății și alte autorități din domeniul siguranței
alimentare recunosc alergia alimentară ca fiind o preocupare importantă pentru sănătatea publică
datorită prevalenței ridicate și potențialului gravității afecțiunii și impactului acesteia asupra
calității vieții și economiei (R.B & Crevel, 2008) .
Pentru a proteja consumatorii care prezintă alergii alimentare, etichetarea eficace a
ingredientelor în produsele alimentare este esențială, deoarece eticheta este destinată a fi sursa
principală de informare a consumatorilor. Numărul persoanelor suferinde de alergii alimentare
este într -o continuă creștere. Iar în ceea ce privește reacțiile alergice la alimente, nu numai că pot
provoca reacții cutanate inconfortabile, cum ar fi mâncărimile sau erupțiile cutanate, dar poate
produce și reacții severe, și într -adevăr, letale, cum ar fi șocul anafilactic. Astfel, atât
consumatorii individuali, cât și industria alimentară ar putea beneficia de o etichetare
îmbunătățită a alergenilor alimentari (Cornelisse -Vermaat, et al., 2008) . Persoanele cu alergii
alimentare trebuie să știe ce este în alimentele pe care le cumpără pentru a nu se expune vreunui
risc.
Toleranța consumatorilor la riscuri este influențată în mod semnificativ de gradul de
conștientizare a riscului. De exemplu, persoanele cu alergii au o conștientizare ridicată și sunt
mai susceptibile de a accepta un anumit risc. Pe de altă parte, caracterul sporadic al otrăvirii
alimentare și faptul că acea sta este o consecintă obișnuită a unei conștientizări scăzute a
riscurilor microbiene, în timp ce majoritatea oamenilor nu știu dacă riscurile chimice sunt
importante sau nu (Barlow, et al., 2015) .
Pentru a fi complet informați consumatorii au nevoie să cunoască cât mai bine compoziția
generală a alimentelor. Alimentele sunt alcătuite din substanțe a căror natură, proporție și număr
diferă chiar și de la un produs la altul, nu doar de la o grupa la alta (Bobe & Popescu, 2015) .
Astfel că este necesar pentru consumatori să cunoască tot ceea ce are legătură cu
produsul. Substanțele ce se găsesc în produsele alimentare grupate după modul cum ajung în
produs. Aceste substanțe sunt: native, încorporate și ac cidentale. Astfel, s ubstanțele native care
se află în mod natural în materiile prime . Substanțele încorporate sau adăugate sunt cele care așa
cum se și înțelege sunt adăugate de către om din diverse considerente legate de rețetă, de

32
procesul tehnologic, d e modelarea unor proprietăți sau de a asigura o anumită stabilitate a
produsului final . Iar în final, substanțele accidentale, sunt cele care ajung în produs în mod
întâmplător (Bobe & Popescu, 2015) .
De asemenea, în unele produse alimentare există menționate pe etichete anumiți aditivi
alimentari care pot provoca alergii alimentare, dar și alte potențiale riscuri pentru consumatori.
Totodată, aceste riscuri ar trebui să fie menționate pe etichete, să f ie semnalate într -un anume fel
deoarece nu sunt cunoscute de toată lumea. Pentru aditivii alimentari există chiar și o Directivă a
Parlamentului și Consiliului European 95/ 2 / EC din 20 februarie 1995. Iar începând cu anul
1970, Uniunea Europeană a decis să fie trecut pe eticheta produselor fiecare a ditiv autorizat
printr -un cod specific, litera E și încă trei cifre (Bobe & Popescu, 2015) .
Se vor expune în tabelul următor câteva exemple de E -uri care pot fi un real risc pentru
consumatori, iar aceștia ar trebui să le cunoască.
Tabel. Nr. 3.1. E-uri cu risc potențial pentru consumatori
COD DENUMIRE RISC PRODUSE ÎN CARE SE GĂSEȘTE
E110 Colorant galben cangerigen Prăjituri, dulciuri, budinci, sucuri
E123 Colorant roșu,
aromant Cancerigen și este
interzis în Rusia și
SUA Jeleuri, brânză topită
E124 Colorant roșu Este toxic și este
interzis în SUA Mezeluri
E127 Colorant roșu,
eritrozina Provoacă cancer al
tiroidei la animale,
dar probabil și la
om Alcool, prăjituri, înghețată, sucuri
răcoritoare
E128 Colorant roșu Este interzis în
SUA și Australia.
Mutagen și toxic Carne de hamburgeri

E211 Acidul benzonic și
derivații săi Posibil cancerigen.
În timp ce în SUA
este interzis, la noi
este permis Băuturi răcoritoare
E120
E127
E141
E160
E220
E228 Coloranți

Sulfiți, conservanți Provoacă alergii Carne de hamburgeri, cartofi dezhidratați,
fructe confiate, prăjituri, bere, vin, oțet de
vin
E230 Benifil, conservant Toxic. Interzis în
Australia citrice
E231 Ortofenilfenol,
conservant Toxic, probabil
cancerigen. Este
interzis în Australia
și SUA Citrice
E233 Tiabendazol,
conservanți Toxic. Interzis în
Australia Citrice

33
E249
E252 Conservanți, nitrați
și nitriți Posibil cancerigen Mezeluri și alimente conservate prin sărare,
brânză
E320 Butil -hidroxi -anisol
BHA, conservant Posibil cancerigen Conservant, cartofi dezhidratați, uleiuri
vegetale, supe concentrate, sosuri, guma de
mestecat
E425 Glucomanan, agent
de textură Toxic respirator Jeleuri
E621 Glutamat
monosodic MSG Provoacă efecte
neurotoxice Condimente, supe concentrate
E95 Acetsulfam K,
îndulcitor Posibil cancerigen.
Interzis în SUA Guma de mestecat, produse zaharoase,
băuturi răcoritoare
E954 Zaharina, îndulcitori Posibil cancerigen Guma de mestecat, produse dul ci, băuturi
răcoritoare
Sursa: Emilia Pascu, Mărfuri alimentare și siguranța consumatorului, 2009, Editura Universitară, București, pag.
58-59.

Așadar, așa cum se poate vedea în tabelul de mai sus, există o serie de aditivi alimentari,
anume E -uri care sunt extrem de nocivi pupentru organismul uman, iar o parte din ei provoacă
alergii alimentare, ceea ce înseamnă că persoanele alergice trebuie să fie precaute în ceea ce
privește consumul acestora.
Furnizarea de informații pentru consumatorii alergici alimentari ar putea fi îmbunătățită
dacă s -ar utiliza noile tehnologii de informare și comunicare pentru a optimiza trasabilitatea
ingredientelor cu potențial alergen. Pentru persoanele care suferă de alergii alimentare,
expunerea neintenționată la alergeni atunci când mănâncă în afara restaurantelor și altor puncte
de catering din afara casei este deosebit de importantă dar și de problematică, deoare ce pot
apărea expuneri neintenționate la alergeni (Cornelisse -Vermaat, et al., 2008) .
Statistic vorbind numărul persoanelor ce suferă de alergii alimentare este într -o continuă
creștere, iar faptul că tehnologia evoluează, poate aduce o inovație care să vină în ajutorul
persoanelor ce suferă de alergii alimentare. Astfel că prelevanța crescândă a cazurilor d e alergie
alimentară este o problemă de preocupare globală. Datorită acestui lucru au avut loc inovații
științifice pen tru a induce modificări chimice pentru a obține atenuarea răspunsurilor alergice la
persoanele sensibile sau pentru a produce alimente hipoalergenice folosind tehnologii de
procesare a alimentelor. Așadar, tehnicile de procesare convențională ce implică tr atament termic
sunt de obicei exploatate, dar pot fi însoțite de schimbări dramatice în calitățile alimentelor
datorită temperaturii înalte (Ekerie, et al., 2018) .
Conform unui studiu, s -a constatat că disponibilitatea produse lor alimentare vândute în
vrac, de obicei neetichetate, reprezintă un risc considerabil pentru persoanele care suferă de
alergii alimentare. Astfel că, percepțiile consumatorilor cu privire la etichetarea inadecvată sunt
întărite de percepția consumatorilo r că există o lipsă generală de informații despre potențialii
alergeni alimentari incluși în produsele alimentare. Însă, în ciuda acestui fapt, consumatorii

34
alergici la alimente se simt copleșiți de cantitatea totală de informații disponibile în prezent, d e
exemplu, informații referitoare la nutriție, alte ingrediente și diferite metode de producție,
precum și informații despre alergii. Din aceste motive, etichetele ar trebui să fie complete și să
furnizeze informații specifice care să răspundă în mod direc t nevoilor consumatorilor care suferă
de alergii alimentare. Totodată, există dovezi circumstanțiale care susțin ideea că o etichetare
îmbunătățită a alergenilor ar aduce beneficii consumatorilor alergici la alimente. Se spune că,
persoanele alergice și ca re au intoleranțe la anumite alimente, petrec mai mult timp în
supermarket pentru a găsi produse pe care le pot mânca în siguranță, cea ce are un potențial
impact negativ asupra calității vieții și a funcționării economice (Cornelisse -Vermaat, et al.,
2008) .
Procedeele noi de fabricație ce sunt utilizate de către producătorii de alimente au condus
la apariția unor „mesaje atenționări” noi pe etichetele produselor alimentare. Producătorii pot
înscrie informații pe etiche te care să vizeze siguranța pe care o doresc și o urmăresc consumatorii
la un produs alimentar. De exemplu, se poate informa consumatorul că produsul a fost tratat la
rece cu radiații prin care se reduce considerabil posibilitatea de inoculare a agentilor patologici.
Astfel că, unii consumatori ce sunt preocupați de bolile care pot să apară în urma consumului de
alimente ce au fost greșit conservate pot fi atrași de produsele așa zis tratate la rece, iar alții le
vor evita fiind suspicioși în privința noii tehnologi (Bobe, 2005) .
De asemenea, o metodă de informare a consumatori constă în cea dată de eticheta
standardizată. Și totodată, o concluzie importantă a fost că informațiile disponibile pentru
utilizarea de către consumator ii care suferă de alegii alimentare ar putea fi îmbunătățite dacă
noile tehnologii de informare și comunicare (TIC) s -au dezvoltat în mod specific în scopul
îmbunătățirii furnizării de informații. De exemplu, furnizarea de informații despre alergenii
speci fici și produsele alimentare în care au fost conținute. Dar astfel de metode de comunicare nu
exclude etichetarea produselor. Utilizarea abordărilor TIC ar putea oferi un „flux suplimentar” de
informații care să transmită informații suplimentare care să vi zeze facilitatea alegerii în condiții
de siguranță a alimentelor de către consumatorii care suferă de alergii alimentare, presupunând
că aceștia se simt confortabil în exploatarea unor astfel de instrumente TIC noi (Voordouw &
Anton ides, 2011) .
O altă modalitate prin care ar putea fi informate persoanele care suferă de alergii
alimentare ar putea fi reprezentată de o broșură informativă cu informații alergene despre
produse specifice, care ar putea fi puse la dispoziție în mediul cu amănuntul. Totodată, s-ar putea
realiza un scaner electronic, în acest caz un mic terminal de informații cu scaner de coduri de
bare – care ar putea fi utilizat pentru identificarea potențialilor alergeni prin scanarea

35
informațiilor de trasabilitate a ingredientelor furnizate de codul de bare (Voordouw & Antonides,
2011) .
Alimentele alergene pot declanșa reacții adverse la expuneri relativ scăzute la persoanele
sensibile. Întrucât pragurile de declanșare a reacțiilor alergice pot fi extrem de scăz ute și este
dificil să se stabilească pragurile pentru fiecare alergen care ar putea fi importante, se ia de
obicei o abordare bazată pe pericole, de exemplu în comunicarea posibilei prezențe alergene
neintenționate. În această abordare, prezența posibilă a unui alergen este indicată prin etichetare,
astfel încât cei care știu că sunt sensibili pot evita acel produs alimentar. Cu toate acestea,
etichetarea preventivă cu poate conține poate restricționa în mod u til alegerea alimentelor pentru
persoanele ale rgice. Prin urmare, a fost elaborată o abordare bazată pe riscuri, pe baza stabilirii
dozelor de referință elaborate dintr -un obiectiv de siguranță sau un risc acceptat, nivel convenit
de părțile interesate. O altă inițiativă privind evaluarea riscului la alergenii alimentari a fost
realizată de ILSI Europa (Barlow, et al., 2015) .
Pentru persoanele care suferă de alergii alimentare, informarea cu privire la conținutul
produselor alimentare este esențială pentru a putea evita un posibil risc de apariție a unei alergii
alimentare sau intoleranțe. Astfel că, pentru a îi proteja pe acești consumatori, etichetarea eficace
a ingredientelor prezente în produsele alimentare este esențială, întrucât eticheta reprezintă
principala sursă de informare a consumatorilor.

3.3. Etichetarea produselor alimentare care conțin substanțe cu potențial alergen

Eticheta produselor alimentare este necesar să furnizeze cât mai multe informații cu
privire la tot ceea ce înseamnă produsul, astfel încât să îi ofere consumatorului chiar și detalii
asupra riscurilor la care se poate expune dacă utilizează produsul achizionat (Pascu, 2009) .
În ceea ce privește etichetarea produselor alimentare care conțin substanțe cu po tențial
alergen sunt realizate câteva precizări cu privire la declararea substanțelor sau produselor care
provoacă alergii sau intoleranțe în Regulamentul CE 1169/2011. Astfel că, conform
Regulamentului CE, denumirea produsului sau sub stanței care poate pr ovoca alergii sau
intoleranțe trebuie pusă în evidență printr -un set de caracteristici grafice care o deosebește de
restul ingredientelor. Această diferențiere se poate face prin stilul caracterelor, prin font sau
culoarea de fond. De asemenea, atunci când nu există o listă de ingrediente , etichetarea pentru
substanțele cu potențial alergen care pot fi incluse în produs se trece cuvântul „conține” urmat de
denumirea substanței sau produsului cu potențial alergen sau intoleranță. Totodată, substanțele

36
cu pot ențial alergen trebuie să fie incluse în lista ingredientelor de pe eticheta produselor în a
căror compoziție se află (Regulamentul CE 1169/2011).
În urma unui studiu realizat de către Jan Mei Soon în Malaysia s -a constat că e tichetarea
alergenilor alimen tari este obligatorie și reglementată, în timp ce etichet area a lergenică
preventivă a rămas voluntară în majoritatea țărilor. Soia reprezintă cel mai mare grup de alergeni
alimentari declarați în etichete, fiind urmată de grâu și de produsele lactate. În zilele noastre
găsim pe etichetele produselor care conțin substanțe cu potențial alergen sint agme precum: „pot
conține urme de (un anumit alergen) ”. O îmbunătățire a limitărilor și a practicilor actuale privind
etichetarea alergenilor ar aduce un mare bene ficiu consumatorilor pentru a preveni riscul
hipersensibilității alimentare (Soon, 2018) .
Conform ghidului privind informarea consumatorilor referitor la produsele alimentare,
mai exact, Regulamentul CE numărul 1169 din anul 2011, există un capitol unde se face referire
la etichetarea alergenilor și anume capitolul patru. Acest capitol cuprinde informații referitoare la
etichetarea substanțelor sau produselor care cauzează alergii sau intoleranțe, informații cu privire
la etichetarea de tipul „poate conține”, detalii despre etichetarea alergenilor dar pentru produsele
alimentare preambalate și n u în ultimul rând o listă cu privire la substanțele sau produsele ce
produc alergii alimentare sau diverse intoleranțe.
De cele mai multe ori, singura modalitate de a gestiona alergia alimentară este evitarea
completă a alergenilor care pot fi prezenți în anumite produse alimentare. Pentru a proteja
consumatorii care prezintă alergii alimentare, etichetarea eficace a ingredientelor în produsele
alimentare este esențială, deoarece eticheta este destinată a fi sursa principală de informare a
consumatorilor. Numărul persoanelor suferinde de alergii alimentare este într -o continuă
creștere. Iar în ceea ce privește reacțiile alergice la alimente, nu numai că pot provoca reacții
cutanate inconfortabile, cum ar fi mâncărimile sau erupțiile cutanate, dar poate prod uce și reacții
severe, și într -adevăr, letale, cum ar fi șocul anafilactic. Astfel, atât consumatorii individuali, cât
și industria alimentară ar putea beneficia de o etichetare îmbunătățită a alergenilor alimentari
(Cornelisse -Vermaat, et al., 2008) .
Pe de altă parte , în Regulamentul (CE) nr. 1169/2011 este menționat faptul că „atunci
când sunt utilizate pentru producerea produselor alimentare și rămân prezente în acestea, anumite
ingrediente, alte substanțe sa u produse (precum adjunvanții tehnologici) pot provoca alergii sau
intolerențe prezintă un pericol pentru sănătatea celor în cauză”. De asemenea, „este important să
se furnizeze informații cu privire la prezența aditivilor alimentari, a adjunvanților tehno logici și a
altor substanțe sau produse cu un efect alergenic sau de intolerență demonstrat din punct de
vedere științific pentru a permite consumatorilor, în special acelo ra dintre ei care suferă de alergii

37
sau intoleranțe alimentare, să poată alege în cu noștință de cauză produse ssigure pentru ei”
(Regulamentul (CE) nr. 1169/2011 ).
Alergenii alimentari au primit o atenție sporită din partea consumatorilor și a autorităților
de reglementare din întreaga lume. Numeroase țări au introdus cerințe de etichetare pentru
alergenii alimentari , pentru a permite consumatorilor să aleagă în cunonoștință de cauză. Cu
toate acestea, reglementările diferitelor țări adesea nu sunt armonizate și au lacune semnificative.
Exemple sunt în Europa, unde este necesară e tichetarea a 14 grupe de substanțe care cauzează
alergii alimentare și intoleranțe și Japonia cu cei șapte alergeni care necesită etichetare
obligatorie și încă 20 care sunt recomandate a fi etichetate. Ambele se abat de la lista celor „mari
opt” alergeni alimentari, așa cum sunt definiți în Codex Alimentarius STAN 1 -1985 (Diaz –
Amigo & Popping, 2018) .
Etichetarea alerginilor alimentari este un instrument important în minimizarea riscului
expunerii la alergenii alimentari și a e fectelor adverse rezultate pentru persoanele cu alergii
alimentare. Produsele alimentare care conțin substanțe cu potențial alergen pot fi etichetate
printr -o etichetă ce poartă denumirea de etichetă preventivă. A existat o proliferare dramatică a
etichetării de precauție de către producători pentru a atenua riscul perceput de la contaminarea la
nivel scăzut a alergenilor din alimente. Acest lucru a dus la o reducere semnificativă a alegerii
alimentelor potențial sigure pentru consumatorii alergici (Katrina J. Allen, 2014) .
În Regulamentul (CE) nr. 1169/2011 sunt menționate într -un capitol informații obligatorii
referitoare la produsele alimentare ce trebuie să apară pe eticheta produselor alimentare. În
această enumerare se află și „orice ingredient sau adjuvant tehnologic menționat în anexa II a
Regulamentului sau prove nit dintr -o substanță sau dintr -un produs menționat în anexa II a
Regulamentului, care provoacă alergii sau intolerență, utilizat în fabricarea sau preparare a unui
produs alimentar și încă prezent în produsul finit, chiar și într -o formă modificată”
(Regulamentul (CE) nr. 1169/2011). Anexa II se regăsește în lucrare în capitolul 3.1 unde s -au
clasificat produsele cu potențial alergen.
Eticheta ca simbol este foarte importantă deoarece con sumatorii au spus că se pretează
riscurilor tradiționale, iar de cele mai multe ori eticheta înseamnă un plus de încredere. Eticheta
ca instrument se încadrează riscurilor moderne, ajută la un control personal prin alegeri de
alimente active, iar percepția î n ceea ce privește riscul și încrederea este ridicată. Această cale a
fost discutată în mod frecvent cu privire la riscurile moderne percepute, asociate cu produsele
alimentare importate. Etichetarea ar putea fi folosită pen tru a gestiona incertitudinea în cazul în
care informațiile pe care le prezintă au fost de încredere. O parte dintre consumatorii ce au
participat la studiu cu privire la riscurile ce pot să apară din lipsa de informații, au spus că pentru

38
a scăpa de unele riscuri preferă să -și comercializele singuri unele produse, astfel încat să fie
siguri că nu au pesticide și nu există pericole chimice. În ceea ce privește riscurile moderne unii
participanți sunt de parere că eticheta a mărit percepția asupra riscului î n rândul unor
consumatori, întrucât acesția au devenit mai îngrijorați de modificările la care sunt supuse unele
produse (Tonkin, et al., 2016) .
Așa cum s -a menționat anterior, există și o serie de coloranți, de aditivi aliment ari care
pot provoca alergii alimentare persoanelor mai sensibile. Etichetarea acestor aditivi alimentari
este reglementată prin Regulamentul UE 1333/2008. În acest regulament se specifică câteva
cerințe privind etichetarea. Pe eticheta produselor alimenta re care conțin aditivi alimentari
trebuie să apară mențiunea „pentru uz alimentar restricționat” (Maire & Pottering, 2008) .
Conform unui studiu, s -a constatat că disponibilitatea produselor alimentare vândute în
vrac, de obicei neetichetate, reprezintă un risc considerabil pentru persoanele care suferă de
alergii alimentare. (Cornelisse -Vermaat, et al., 2008) . Astfel că, (Regulamentul (CE) nr.
1169/2011, precizează faptul că în aceste cazuri, „ solicitarea de către consumatori a unor
informații suplimentare este limitată, informațiile referitoare la alergenii potențiali sunt
considerate extrem de importante. Dovezile arată că majoritatea cazurilor de alergii își găsesc
originea în produse aliment are care nu au fost preambalate. În consecință, informațiile referitoare
la alergenii potențiali ar trebui să fie întotdeauna furnizate consumatorilor ” (Regulamentul (CE)
nr. 1169/2011).
Etichetarea produselor alimentare care conțin substanțe cu potențial alergen este extrem
de importantă pentru persoanele ce suferă de alergii alimentare pentru a cumpăra produse sigure
care să nu îi expună vreunui risc alimentar. Astfel că, în cadrul ultimelor modificări ale
Regulamentul CE 1169/2011 s -a impus scrierea obligatorie a informațiilor ce fac referire la
existența alergenilor în compoziția produselor alimentare. Așadar, eticheta este principala sursă
de informare a consumatorilor care suferă de alergii alimentare.

39
CAPITOLUL 4. STUDIU DE CAZ: CERCETARE PRIVIND PERCEPȚIA
CONSUMATORILOR ASUPRA ETICHETĂRII PRODUSELOR
ALIMENTARE CARE CONȚIN SUBSTANȚE CU POTENȚIAL
ALERGEN
În cadrul capitolului al patrulea , ce face referire la cercetarea privind percepția
consumatorilor as upra produselor alimentare care conțin substranțe cu potențial alergen, vor fi
descrise elemente definitorii cu privire la cercetare, o a naliză a rezultatelor, dar și câ teva
propuneri de îmbunătățire.
4.1. Elemente definitorii ale cercetării
Pentru a scoate în evidență toate aspectele ce au fost detaliate, studiate în capitolele și
subcapitolele anterioare s -a realizat un studiu de caz privind percepția consumatorilor asupra
etichetării produselor alimentare care conțin s ubstanțe cu potențial alerge n. Înainte de a porni
cercetarea este important să se definească clar și foarte analitic, încă de la bun început, scopul și
obiectivele cercetării. Astfel, în urma stabilirii scopului și a obiectivelor se va putea obține o
imagine de ansamblu a caracterist icilor ce se vor studia și a tabelelor, graficelor prin intermediul
cărora se va concretiza informația (Balaure, et al., 2003) .
Scopul cercetării îl reprezintă identificarea gradului de percepție al consumatorilor
asupra produs elor alimentare care conțin substanțe cu potențial alergen. Totodată, cu ajutorul
cercetării se dorește să se identifice dacă consumatorul este influențat de eticheta produselor
alimentare atunci câ nd achiziționează un produs alimentar.
Obiectivele cercetării sunt următoarele:
 Identificarea măsurii în care consumatorii de produse alimentare citesc informațiile de pe
etichete;
 Identificarea noilor cerințe ale consumatorilor cu privire la etichetarea produselor
alimentare ce conțin substanțe cu potenți al alergen;
 Înțelegerea importanței informațiilor de pe eticheta alimentară pentru persoanele care
suferă de alergii alimentare;
 Identificarea gradului de cunoaștere al legislației cu privire la etichetarea produselor
alimentare, dar mai ales a celor care conțin substanțe cu potențial alergen;
 Conștientizarea impactului sau importanței pe care îl poate avea eticheta pentru
consumatorii de produse alimentare.

40
Odată ce s -au fixat obiectivele, în continuare, este necesar să se formuleze ipotezele care
urmează să fie testate (Balaure, et al., 2003) . Astfel că, ipotezele acestei cercetări cu privire la
percepția consumatorilor asupra etichetării produselor alimentare care conțin substanțe cu
potențial alergen sunt următoarele:
 Peste jumătate dintre persoanele care alcătuiesc eșantionul cercetării citesc eticheta
produselor alimentare;
 Eticheta corespunde cu cerințele consumatorilor cu privire la declararea substanțelor
alergene ;
 Principalul factor care determină alegerea unui produs alimentar este eticheta alimentară
urmată de informațiile inscripționate pe aceasta;
 Peste jumătate dintre persoanele care alcătuiesc eșantionul cercetării cunosc legislația cu
privire la etichetarea produselor alimentare, dar și a substanțelor cu potenția l alergen;
 Persoanele care suferă de alergii alimentare sau intoleranțe alimentare consideră eticheta
un mijloc de informare foarte important pentru sănătatea lor.
Metoda de cercetare aleasă pentru identificarea gradului de percepție al consumatorilor
asupra produselor alimentare care conțin substanțe cu potențial alergen, este cea cantitativă, ce
vizează obținerea și măsurarea unor date statistice, procentuale sau numerice . De asemenea,
pentru realizarea cerce tării s-a utilizat metoda anchetei pe bază de sondaj . Sondajul reprezintă o
medalitate de cul egere a datelor primare, prin intermediul unui chestionar ce se administrează
unui eșantion reprezentativ (Gherghina, 2014) . Astfel, i nstrument ul de cercetare , de culeg ere a
datelor utilizat este chestionarul. S -a ales această metodă de cercetare pentru că aceasta s-a
considerat a fi cea care răspunde cel mai bine pentru atingerea obiectivelor propuse.
Pentru efectuarea sondajulu i, s-a realizat un chestionar. Chestionatul este instrumentul de
culegere a datelor, fiind unul din elementele importante ale unei cercetări reușite (Balaure, et al.,
2003) . Totodată, crearea unui chestionar reprezintă o activitate complexă care, în esență,
urmărește dobândirea unor informații primare ce sunt necesare cercetării. De asemenea,
chestionarul adecvat scopului cercetării trebuie să țină cont de două condiții: să dispună de
acuratețe și să fie relevant (Gherghina, 2014) .
Chestionarul ales pentru efectuarea cercetării cuprinde un număr de 29 de întrebări și a
fost aplicate prin inte rmediul mijloacelor electronice. Prin intermediu l chestionatului s -au aflat
răspunsuri cu privire la măsura în care consumatorii citesc eticheta, de ce anume țin cont când
citesc eticheta, care sunt noile ce rințe ale consumatorilor cu privire la etichetarea produselor
alimentare ce conțin substanțe cu potențial alergen, cât de importante sunt informațiile conținute
pe etichetă pentru perso anele care suferă de alergii alimentare dar și întrebări legate de legislația

41
cu privire la etichetare. Totodată, ch estionarul cuprinde un număr de patru întrebări de
identificare a respondenților prin intermediul cărora se vor expune caracteristicile popu lației
investigate. Chestionarul este structurat în întrebări închise, deschise și mixte. De asemenea, în
cadrul chestionarului s -au ales întrebări cu variante simple de răspuns, întrebări matrice cu
răspuns unic și o întrebare deschisă. Prin intermediul a cestor întrebări se dorește să se răspundă
cât mai bine obiectivelor cercetării cu privire la percepția consumatorilor asupra etichetării
produselor alimentare care conțin substanțe cu potențial alergen.
De asemenea, pentru atingerea obiectivelor s -au fix at întrebări care să ajute la acest lucru.
Astfel că, pentru primul obiectiv legat de citirea informațiilor de pe etichetele produselor
alimentare s -au ales următoarele întrebări:
 Citiți eticheta produselor alimentare înainte de achiziționarea produsului
alimentar?
 Vă simțiți suficient de informat după citirea etichetei?
 Cât de importanți sunt următorii factori atunci când analizați eticheta unui produs?
 Pentru care dintre produsele alimentare citiți cel mai des eticheta?
 Influențează citirea etichetei decizia dumneavoastră de cumpărare a unui produs
alimentar?
 Dacă un produs alimentar nu deține o etichetă completă, veți mai cumpăra
produsul?
Totodată, pentru cel de al doilea obiectiv ce face referire la noile cerințe ale
consumatorilor s -au adresat urmă toarele întrebări:
 Știți că există produse ce conțin substanțe cu potențial alergen?
 Aveți cunoștințe despre faptul că produsele care conțin substanțe cu potențial
alergen trebuie etichetate special?
 Aveți informații cu privire la aditivii alimentari? Ști ți că unii dintre aceștia pot fi
nocivi organismului uman și pot provoca alergii alimentare?
 Cunoașteți ce informații trebuie să conțină eticheta produselor alimentare care pot
conține substanțe cu potențial alergen?
 Informațiile de pe etichetă corespund c u cerințele dumneavoastră?
 Care este gradul dumneavoastră de satisfacție cu privire la oferta de produse
alimentare recomandate persoanelor care suferă de alergii alimentare?
 Ce informații de pe eticheta alimentară credeți că ar fi de ajutor pentru
consuma torii care se confruntă cu această problemă legată de alergii alimentare
sau intolerențe?

42
Pentru cel de al treilea obiectiv referitor la importanța informațiilor inscripționate pe
etichetele alimentare pentru consumatorii care se confruntă cu problema aler giilor alimentare s –
au evidențiat întrebările următoare:
 Aveți informații cu privire la aditivii alimentari? Știți că unii dintre aceștia pot fi
nocivi organismului uman și pot provoca alergii alimentare?
 Credeți că substanțele cu potențial alergen sunt su ficient de bine evidențiate pe
etichetele produselor alimentare?
 Cunoașteți faptul că substanțele cu potențial alergen care se pot afla în
componența produselor alimentare se menționează obligatoriu pe etichetă?
 Care este gradul dumneavoastră de satisfacți e cu privire la oferta de produse
alimentare recomandate persoanelor care suferă de alergii alimentare?
 Sunteți una dintre persoanele care suferă de alergii alimentare sau intoleranțe
alimentare?
 Ce informații de pe eticheta alimentară credeți că ar fi de ajutor pentru
consumatorii care se confruntă cu această problemă legată de alergii alimentare
sau intolerențe?
Pentru cel de al patrulea obiectiv legat de cunoașterea legislației privitoare la etichetarea
produselor alimentare, dar mai ales pentru cele car e conțin substanțe cu potențial alergen s -au
ales întrebări precum:
 Credeți că substanțele cu potențial alergen sunt suficient de bine evidențiate pe
etichetele produselor alimentare?
 Cunoașteți faptul că substanțele cu potențial alergen care se pot afla în
componența produselor alimentare se menționează obligatoriu pe etichetă?
 Aveți informații despre cum trebuie menționate pe etichetă aceste substanțe cu
potențial alergen?
 Sunteți mulțumiți de modalitatea de declarare a substanțelor cu potențial alergen
de pe etichetele alimentare?
 Considerați că declararea substanțelor care provoacă alergii alimentare printr -o
diferențiere a caracterelor prin: stil, font, culoare, este suficientă și eficientă?
 De unde vă informați cu privire la problematica etichetării p roduselor cu potențial
alergen?
Pentru ultimul obiectiv al cercetării, conștientizarea impactului sau importanței pe care îl
poate avea eticheta pentru consumatorii de produse alimentare s -au adresat întrebările următoare:

43
 Considerați eticheta un mijloc de informare în cazul evitării unor riscuri
alimentare, precum alergii sau intoleranțe?
 Dacă pe eticheta produsului alimentar întâlniți mențiunea "produsul poate
conține…" evitați să achiziționați / consumați produsul?
De asemenea, întregul chestionar se poate vizualiza în anexa nr.3 . unde se pot vedea toate
cele 29 de întrebări adresate celor 113 respondenți.
Acest tip de anchetă prin internet pe bază de chestionar online prezintă toate avantajele
unei anchete prin poștă și prin telefon. Aceste avantaje sunt: costul redus, timp suficient de
gândire pentru formularea răspunsurilor de către respondent, lipsa stresului în formularea
răspunsurilor, au un ritm de extindere spectaculor. Avantajele acestei tehnici de aplicare sunt
evidențiate în primul rând printr -un cost redus și prin viteza de completare a chestionarului. În
ceea ce privește dezavantajele acestei cercetări sunt legate de faptul că nu se poate sesiza
reacțiile interlocutorului ce țin de gesturi, mimică, chestionarul trebuie să fie foarte bine
structurat (Gherasim, 2005) . Pentru crearea și aplicare chestionarului am apelat la metoda online,
întrucât am realizat un chestionar online pe care l -am distribuit cunoscuților, prietenilor prin
mijloacele de socializare online dar și prin e -mail. Un alt avantaj al chestionarului este dat de
faptul că prin intermediul acestuia se poate afla opinia mai multor persoane într -un timp relativ
scurt, astfel că acesta are o viteză mare de colectare a datelor. De asemenea, în ziua de astăzi
majoritatea oamenilor sunt familiarizați cu ceea ce înseamnă, ce presupune un chestionar. În altă
ordine de idei, chestionarele presupun un mod simplu de completare care nu solicită prea mult
efort din partea respondentului. Totodată, chestionarele presupun un mod relativ ușor de analiză
a rezultatelor.
În ceea ce privește completarea chestionarului s -a identificat un mic dezavantaj, acela că
prin distribuirea chestionarului pe diversele site -uri de socializare, nu are o rată mare de
completare însă a putut fi mărită prin mesaje ulterioare. De asemenea, un alt dezavantaj al
chestionarului este acela că se poate ca acesta să devină plictisitor pen tru respondent și să nu mai
acorde o reală atenție asupra întrebărilor. Totodată, prin intermediul chestionarului nu se permite
ca respondentul să se exprime liber cu privire la tema de cercetare, asftel că acesta nu îi oferă
flexibilitate persoanei care răspunde la întrebări.
În ceea ce pr ivește selectarea persoanelor s -au ales respondenți care consumă produse
alimenta re și care au cunoștințe cu privire la alergiile alimentare care pot să apară în urma
consumului unor anumite substanțe. De asemenea, s -au selectat persoane care dețin informații cu
privire la intoleranțele alim entare. Studiul a fo st efectuat pe un eșantion de 113 de persoane.

44
Desfășurarea efectivă a cercetării s -a realizat online, pe o perioadă de două săptămâni ,
timp în care a fost nevoie să se insiste completarea chestionarului pentru a avea un număr cât mai
mare de respond enți pentru ca analiza să fie câ t mai cuprinză toare.

4.2.Analiza și interprezatea rezultatelor

În cadrul acestui subcapitol se vor prezenta rezultatele obținute în urma chestionarului, și
de asemenea aceste rezultete se vor analiza și interpreta pe baza noțiunilor teoretice ce s -au expus
în cadrul capitolelor anterioare.
Astfel că, în urma efectuării chestionarului și calcularea rezultatelor s -au obținut
următoarele rezultate, ce pot fi vizua lizate în anexa nr.4 ., cu privire la percepția consumatorilor
asupra etic hetării produselor alimentare care conțin substanțe cu potențial alergen.
Caracteristicile populației investigate: Cei mai mulți respondenți ai chestionarului au
vârsta cuprinsă înt re 14 și 25 ani, urmați de respondenți cu vârsta cuprinsă între 26 și 40 ani. De
asemenea, respondenții sunt atât de gen feminin și masculin, însă majoritatea per soanelor sunt de
sex feminin, 75 % fiind de sex feminin și 24% de sex masculin. Totodată, aceșt ia trăiesc atât în
mediul rural cât și în mediul urban, dar preponderent sunt din mediul urban, de 82%. În ceea ce
privește categoria profesională a populației investigate , marea majoritate, 59% sunt salariați,
urmați de 23 % ce sunt studenți. Legat de stud ii, putem spune că 58% au finalizat e studiile
universitare, 21% au finalizat liceul, 20 % studii postuniversitare și doar 1% studii doctorale. Cu
privire la venitul mediu lunar se poate spune că 33 % au un venit lunar între 1001 și 2000 lei,
fiind apoi urmați de cei cu un venit între 2001 și 3000 lei cu un procent de 28%, apoi 23% au un
venit de peste 3000 de lei și 16 % un venit de aproximativ 1000 de lei. Aceștia cumpără produse
alimentare destul de des, adică 44% cumpără zilnic și 35 % cumpără de 3 ori pe săptămână.
De asemenea, din cei 113 respondenți, 14% au spus că suferă de alergii alimentare sau
intoleranțe alimentare, iar 85 % au răspuns negativ. Conform acestui rezultat se poate spune că
sunt destul de multe persoane care suferă de alergii alimentare. Așa cum s -a menționat în
capitolul 3 al lucrării, conform unui studiu recent, chiar din anul 2018, alergia alimentară
afectează până la 6% dintre copii și 4% dintre adulții din populația globală (Soon, 2018) .
Prima întrebare a chestionarul ui dorește să afle de la respondenți dacă înainte de
achiziționarea produselor alimentare citesc eticheta . Această întrebare răspunde primului
obiectiv al cercetării prin care se dorește să se identifice măsura în care consumatorii citesc
informațiile de pe etichete. Astfel, s-a constatat că 10% dintre aceștia nu citesc deloc eticheta
produselor alimentare. Astfel, acest lucru este destul de grav întrucât eticheta nu mai poate fi u n

45
mijloc de i nformare al consumatorului iar acesta își asumă riscul ca produsul să nu corespundă
cu cerințel e acestuia. Pe de altă parte, 49 % dintre respondenți spun au răspuns afir mativ la
această întrebare și 41 % au spus că doar uneori citesc eticheta al imentară. Rezultatele menționate
anterior se pot observa în figura de mai jos, Fig. 4.1.

Fig. 4.1. Măsura în care consumatorii citesc eticheta alimentară
Sursa: realizată de autor
De asemenea, la nivel general se poate observa că 90% dintre persoanele intervievate au
citit măcar o dată eticheta produselor alimentare. Acest procent indică faptul că eticheta
produselor alimentare reprezintă un mijloc de informare pentru consumatori. T otodată, putem
afirma că procentul mare în cazul răspunsurilor afirmative arată că consumator ii sunt atenți la
alimentele pe care le consumă și probabil citirea etichetei le oferă încredere pentru a achiziționa
produse alimentare sigure. Însă, procentul de 10% pentru consumatorii ce au răspuns negativ,
este posibil să se datoreze lipsei de timp, a secolului supranumit „secolul vitezei”, deoarece
atunci când se achiziționează un produs ar trebui să citească măcar termenul de valabilitate al
produsului.
Ulterior, după această întrebare s -a identificat care este gradul de informare resimțit de
consumatori după ce citesc eticheta produselor alimentare. Această întrebare răspunde tot
primului obiectiv al cercetării. Rezultatele obținute la această întrebare pot fi vizualizate în
imaginea de mai jos, Fig. 4.2.

Fig.4.2. Gradul de informare al consumatorilor cu privire la etichetă
Sursa: realizată de autor
49%
10%41%Citiți eticheta alimentară înainte de
achizionarea produsului alimentar?
DA NU UNEORI
11%
31%
58%0%Vă simțiți suficient de informat după citirea etichetei?
Foarte puțin informat
Puțin informat
Destul de informat
Foarte informat

46

Făcând o legătură cu prima întrebare a chestionarului se poate că procentul de 10% al
consumatorilor care nu citesc eticheta nu o fac deoarece consideră că sunt foarte puțin informați .
Totodată, procentul mare al răspunsurilor prin care se afirmă faptul că consumatorii sunt
informați foarte puțin sau puțin informați, anume de 42% se datorează și persoanelor ce au spus
că citesc eticheta produselor alimentare doar uneori. Din punct de vedere al consumatorilor
gradul de informare după citirea etichetei nu este unul foarte mare, întrucât niciunul nu a
considerat că este foarte informat. Acest lucru este posibil să se datoreze faptului că pe etichetele
alimentare sunt trecuți termeni pe care nu toți consumatorii îi înțeleg sau știu la ce anume se
referă. Corelând informațiile la întrebarea legată de citirea informațiilor și gradul de informare, s –
a obținut un coerfi cient de corelație linară Pearson egal cu -0,24981. Legătura este una inversă
fiind un coeficient mai mic decât zero și reprezintă o legătură slabă.
De asemenea, în cadrul chestionarului s -a dorit să se afle cât de importanți sunt anumiți
factori atunci câ nd analizează eticheta unui produs alimentar. Astfel că, acest lucru se poate
vedea în figura de mai jos, Fig. 4.3.

Fig. 4.3. Apecierea anumitor factori în analiza etichetei alimentare
Sursa: realizată de autor
Conform acestor răspunsuri se poate observa că atunci când este vorba de analiza unei
etichete alimentare, consumatorii pun accentul pe informații complete și mai puțin pe design.
Întrucât rolul principal al etichetării produselor alimentare este de a info rma consumatorii, chiar
și producătorii își doresc să ofere informații cât mai complete care să vină în ajutorul
consumatorilor (Cheftel, 2005) . De asemenea, consumatorii își doresc ca produsele să
corespundă cu ceea ce este me nționat pe eticheta alimentară prin indicarea precisă și clară a
tuturor ingredientelor conținute. Conform calcului coeficientului de corelație liniară Pearson,
legătura dintre claritate și informațiile complete de pe etichetă este elagă cu 0,554298. Acest
lucru înseamnă că există o legătură destul de puternică deoarece tinde către 1 și fiind pozitivă
avem o legătură directă.
0102030405060
Concordanța
informației cu
conținutul
produsuluiClaritate Design Informații
completeDeloc important
Importanță redusă
Neutru
Importanță mare
Foarte important

47
Întrucât această lucrare abordează în special partea de etichetare a produselor alimentare
care conțin substanțe cu potențial alerge n, s-au adresat întrebări legate de tot ce ține de această
temă. Astfel că, atunci când persoanele chestionate au fost întrebate dacă au cunoștințe despre
existența produselor ce conțin substanțe cu potențial alergen, 94% dintre aceștia au răspuns cu
afirm ativ, iar 6% au raspuns negativ. Acest procent de 6% al persoanelor care nu cunosc lucrul
acesta se poate datora faptului că unii dintre ei nu citesc eticheta alimentară sau o citesc destul de
rar. Pe baza răspunsurilor primite se poate observa că consumatorii au cunoștințe cu privire la
existența produselor cu potențial alergen astfel că printr -o cunoaștere și prin intermediul etichetei
alimentare se pot evita numite riscuri care pot să apară datorită consumului produselor ce conțin
substanțe cu po tențial alergen. Informarea consumatorilor este importantă deoarece doar așa se
pot evita anumite alergii alimentare și preveni reacțiile adverse ce pot apărea. Astfel că, unele
alimente se consideră a fi responsabile pentru provocarea majorității alergiil or alimentare (Shafie
& Azman, 2015) .
Totodată, populația chestionată a fost întrebată și dacă are cunoștințe despre faptul că
etichetarea produselor care conțin substanțe cu potențial alergen trebuie realizată special. În urma
acesteia s -a observat că 62% dintre respondenți știu și 38 % dintre aceștia nu au cunoștințe cu
privire la etichetarea acestor produse. Toate aceste informații sunt ev idențiate în figura de mai
jos, Fig . 4.4..

Fig. 4.4. Cunoștințele consumatorilor cu privire la existența și etichetarea
produselor cu potențial alergen
Sursa: realizată de autor
Așa cum s -a menționat în capitolele anterioare, produsele cu potențial alergen trebuie
etichetate special. Pe eticheta produselor alimentare car e conțin substanțe cu potențial alergen
trebuie menționate în mod obligatoriu informații cu privire la lista de alergeni alimentari pe care
îi poate conține produsul. Astfel că, în zilele noastre găsim pe etichetele produselor care conțin
substanțe cu pote nțial alergen sint agme precum: „pot conține urme de (un anumit alergen)”
0100
Etichetarea
produselor
ce conțin
substanțe cu
potențial
alergenExistența
produselor
cu potențial
alergen
NU 38.1 6
Da 61.9 94

48
(Soon, 2018) . Așadar, etichetarea preventivă cu poate conține poate restricționa în mod util
alegerea alimentelor pentru persoanele alergice (Barlow, et al., 2015) . De asemenea, aceste
informații trebuie inscripționate îngroșat pentru a putea fi evidențiate mai bine.

Persoanele chestionate au fost întrebate pentru care dintr e produsele alimentare citesc cel
mai des eticheta produselor alimentare. În cadrul varientelor de răspuns s -au ales în mod special
produsele care pot provoca alergii alimentare. Astfel, în cele ce urmează, prin intermediul unei
figuri, fig. 4.5., se vor e videnția răspunsurile centralizate referitoare la acest lucru. De asemenea,
se poate observa că consumatorii citesc eticheta pentru lapte și produse din lapte, urmată de pește
și produse derivate, apoi ouă și produse de panificație. Pentru răspunsul altele s-au menționat
răspunsuri precum: mezeluri, majoritatea produselor, produse din carne și dulciuri.

Fig. 4.5. Produse alimentare pentru care citesc eticheta alimentară
Sursa: realizată de autor
Se poate observa că produsele care au cel mai mare procentaj sunt exact produsele care
produc cele mai multe alergii alimentare. Laptele și produsele din lapte au avut cel mai mare
procentaj. Astfel că, așa cum s -a menționat în capitolul trei, laptele provoacă cea mai frecventă
alergie aliment ară dar și intoleranță la lactoză. De asemenea, alături de lapte, oul este alimentul
care, cel mai adesea, provoacă alergii în rândul copiiilor și tinerilor. Prevalența sensizilității și a
alergiilor la ou este mai mare la copiii cu alergie la laptele de vacă. Componența proteică din
albușu l de ou este cauza alergiilor copiilor. Majoritatea reacțiilor alergice afectează pielea,
urmată de sistemele gastro -intestinale și respiratorii. Tratamentul alergiei la ouă se bazează pe
evitarea aportului de proteine din ouă (Marto rell, et al., 2013) .
Totodată, s-a considerat a fi relevat să se afle ce informații de pe eticheta produselor
alimentare le consideră consumatorii chestionați a fi cele mai importante. Așadar, conform
răspunsurilor, una din cele mai importante inform ații ale etichetării de care consumatorii țin cont
0510152025

49
atunci când achiziționează un produs este termenul de valabilitate și lista de alergeni. Restul
informațiilor putând fi evidențiate în cadrul figurii de mai jos, fig.4.6.

Fig. 4.6. Gradul de importanță al informațiilor de pe etichetă
Sursa: realizată de autor
După cum se poate vedea, termenul de valabilitate a primit cel mai mare punctaj, fiind
astfel cel mai vizualizat element de pe eticheta produselor alimentare. Astfel că, în ult imele
decenii, siguranța alimentară a devenit un atribut important al calitații produselor alimentare
deoarece nu mai este percepută de către consumatori ca fiind asigurată de la sine dacă produsul
este prezent la raft, ei se asigură în permanență de calit atea produsului (Petrescu, et al., 2018) .
Persoanele chestionate au fost întrebate și dacă dețin informații cu privire la aditivii
alimentari, ținând cont de faptul că unii aditivi pot provoca alergii alimentare, dar și alte riscuri
alimentare. D acă știu ce informații trebuie să conțină eticheta produselor alimentare care pot
conține substanțe cu potențial alergen și dacă cred că substanțele cu potențial alergen sunt
suficient de bine evidențiale pe eticheta p roduselor alimentare dar și dacă știu că aceste substanțe
trebuie declarate obligatoriu pe etichetă.

Fig. 4.7. Cunoștințe ale consumatorilor cu privire la aditivi, d eclararea substanțelor
alergene
Sursa: realizată de autor 020406080100
1
2
3
4
5
020406080100
cunoștințe cu
privire la aditivii
alimentariștiu ce informații
trebuie să conțină
produsele cu
potențial alergensuficient de bine
evidențiateobligativitatea
declarăriiDa
Nu

50
Conform figurii de mai sus, Fig.4.7., se poate observa că consumatorii sunt destul de bine
informați cu privire la aditivii alimentari, la informațiile ce trebuie să fie menționate pe eticheta
produselor alimentare cu po tențial alergen. Astfel că, așa cum s -a precizat într -un capitol
anterior, informațiile cu privire la substanțele care provoacă alergii alimentare sau intolerențe
trebuie evidențiate, făcându -se o diferențiere prin font, stilul caracterelor sau culoare faț ă de
restul ingredientelor. De asemenea, producătorii utilizează eticheta preventivă prin sintagme
precum”conține” sau „poate conține” (Regulamentul UE nr. 1169/2011).
Rezultatele cu privire la gradul de mulțumire al consumatorilor chestionați se poate spune
că cei mai mulți au spus că nu sunt mulțumiți de declararea substanțelor cu potențial alergen de
pe etichetele alimentare, răspunsu l fiind de 76%, iar restul de 26 % au spus că sunt mulțumiți .
Însă, la întrebarea referitoare la eficiența modalității de declarare a substanțelor care provoacă
alergii printr -o diferențiere a caracterelor prin stil, font, culoare, cei mai mulți respondenți au
spus că sunt mulțumiți. Astfel, 64 % au spus că sunt m ulțumiți și 36 % au spus că nu sunt
mulțumiți. Acest lucru se poate datora faptului că consumatorii doresc informații care să fie mai
clare și pe înțelesul acestora. De asemenea, este posibil ca o declarare a substanțelor cu potențial
alergen pe fața ambala jului să le satisfacă mai bine mulțumirea referitoare la declararea
substanțelor cu potențial alergen. Astfel s -ar ușura efortul consumatorului de a citi întreaga
etichetă pentru a ajunge la informațiile dorite.
De asemenea, eticheta, așa cum am menționat în capitolele anterioare reprezintă un
mijloc de informare al consumatorilor, iar aceștia se pare că au fost de acord. Totodată, eticheta
poate fi un element esențial de informare pentru consumatorii care suferă de alergii alimentare
pentru a reuși să evite anumite riscuri. Astfel că, la întrebarea referitoare la faptul că eticheta este
un mijloc de informare în cazul evitării unor riscuri alimentare, precum alergii sau intoleranțe,
89% dintre responden ți au răspuns pozitiv și doar 12 % au răspuns negativ. Toate acestea au fost
evidențiate în figura de mai jos, Fig. 4.8..

Fig.4.8. Eticheta, un mijloc de informare în cazul evitării unor riscuri alimentare
Sursa: realizată de autor
Pentru persoanele cu alergii alimentare sau intoleranțe alimentare, eticheta
reprezintă un mijloc de informare extrem de important deoarece acestea trebuie să cunoască în
89%11%Eticheta -mijloc de informare
Da
Nu

51
permanență ce se află în componența alimentelor pe care le cumpără, pentru a consuma alimente
sigure. Eticheta produselor alimentare are drept scop, așa cum s -a menționat și anterior,
informarea consumatorilor și oferirea de încredere în produsele achiziționate.
Dacă pe eticheta produsului alimentar consumatorii întâlnesc mențiunea “produs ul poate
conține” cei mai mulți respondenți au spus că vor evita achiziționarea sau consumul produsului
în funcție de substanța pe care produsul o conține, fiind un procentaj de 73%. De asemenea, 12%
au răspuns categoric negative și 15% au spus că vor cump ăra produsul.

Fig. 4.9. Mențiunea “produsul poate conține” influențează decizia de cumpărare a
produsului
Sursa: realizat de autor

Conform rezultatului de la întrebarea legată de faptul că eticheta poate fi un principal
factor care determină alegerea unui produs, se pare că consumatorii sunt influențați de citirea
etichetei atunci când iau decizia să cumpere un produs alimentar. Astfel, așa cum se evidenția ză
și în figura de mai sus , Fig. 4.9., majoritatea respondenților par a fi cât de cât influențați de
citirea etichetei când achizionează un produs. Totodată, consumatorii au spus că în cazul unei
etichete incomplete nu vor cumpăra produsul, întrucât 87% au răspuns negativ și doar 13% au
răspuns pozitiv, adică vor cumpăra produsul chiar dacă nu deține o etichetă completă. Din cele
menționate anterior reiese faptul că eticheta poate fi privită și dintr -o altă perspectivă. Astfel că,
eticheta poate influența creșterea vânzărilor unui produs, iar producătorii ar trebui să pună accent
pe acest lucru prin of erirea de informații cât mai clare și complete.
De asemenea, se pare că consumatorii chestionați nu sunt foarte mulțumiți de informațiile
menționate pe eticheta alimentare deoarece consideră că informațiile nu corespund cu cerințele
acestora. Afirmăm aces t lucru în urma analizei rezultatelor, doar 22% spun că sunt mulțumiți, iar
11% nu sumt mulțumiți și restul de 67% sunt parțial multumiți.

Fig. 4.10. Corespondența informațiilor de pe etichetă cu cerințele consumatorilor
Sursa: realizat de autor 010203040
Deloc Foarte puțin Așa și așa Mult Foarte mult
0 10 20 30 40 50 60 70DaNuParțialInformațiile de pe
etichetă corespund cu
cerințele
dumneavoastră?

52
În ceea ce privește satisfacția consumatorilor chestionați despre oferta de produse
alimentare recomandate persoanelor care suferă de alergii alimentare este în medie
satisfăcătoare. Întrucât, consumatorii au răspuns la toate criteriile evidențiate în ches tionar au
fost evaluate cu satisfăcător, așa cum se evidențiază în figura de mai jos, fig. 4.11..

Fig.4.11. Părerea consumatorilor despre satisfacția acestora cu privie la oferta de produse
alimentare recomandate persoanelor care suferă de alergii alimen tare
Sursa: realizat de autor
Despre problematica etichetării produselor ce conțin substanțe cu potențial alergen,
consumatorii se informează cel mai mult de pe internet, 65%, urmat de mass -media și TV cu
20%, cunoștințe 10% și ziare 2%, dar și 3% au răspu ns prin altele și anume: discuții nonformale,
medic sau nu s -au documentat deloc. De asemenea, lucrurile acestea se pot evidenția în figura de
mai jos, fig.4.12..

Fig.4.12. Modalitatea de informare cu privire la problematica etichetării produselor
ce conțin substanțe cu potențial allergen
Sursa: realizat de autor
În cadrul chestionarului s -a adresat o întrebare deschisă cu privire la ceea ce cred
persoanele chestionate că ar fi de ajutor pentru persoanele care suferă de alergii alimentare sau
intolera nțe să fie menționat pe eticheta alimentară. Astfel că, în urma acesteia s -au identificat o
serie de cerințe ale consumatorului. Cele mai multe recomandări ale consumatorilor fac referire
la scrisul informațiilor, claritatea acestora, evidențierea clară pe fața ambalajului sau prin
evidențierea printr -o culoare cât mai aprinsă.
De asemenea, doresc ca specificațiile și informațiile să fie clase și evidente cu privire la
e-uri, lactoză, și tot ce ține de conținutul real al produselor. Totodată, consideră că anumite
avertismente, designul strident efectele negative ale alergenului cât și cantitatea de alergen 010203040
Gama
sortimentalăVizibilitatea
în cadrul
magazinelorPromovarea
produselorDesign
ambalajInformațiile
de pe
eticheteFoarte slab
Nesatisfăcător
Neutru
Satisfăcător
Raport calitate – preț
Excelent
65%
2%20%10%3%Internet Ziare Mss-media și TV Cunoștințe altele

53
conținută alături de cantitatea mi nimă ce poate declanșa alergia ar veni în ajutorul persoanelor
suferinde de alergii alimentare sau intoleranțe.
În urma întrebării deschise s -a constat faptul că într -adevăr există o lipsă de informații pe
etichete. De asemenea, se evidențiază existența unor noi cerințe noi ale consumatorilor în ceea ce
privește etichetarea produselor alimentare care conțin substanțe c u potențial alergen.
Profilul respondentului : Realizând o analiză a chestionarului se poate spune că cei care
citesc eticheta produselor alimentare dețin un venit mediu lunar între 2001 și 3000 de lei, sunt
din mediul urban, sunt salariați se simt destul d e informați după citirea etichetei alimentare, știu
că există produse ce conțin substanțe cu potențial alergen, pun accentul pe termenul de
valabilitate atunci când citesc eticheta alimentară, își doresc informații clare și complete. De
asemenea, profilul respondentului este caracterizat de persoane care cunosc informații legate de
etichetarea produselor cu potențial alergen, citește mai ales eticheta pro duselor lactate și
produse lor derivate acestora. Totodată, consideră a fi foarte important termenul de v alabilitate și
lista de alergeni pe care produsul le conține. Se pare că respondentul deține informații despre
aditivii alimentari și faptul că unii dintre ei sunt nocivi organismului și chiar pot provoca alergii
alimentare.
De asemenea, consumatorul nu c unoaște ce informații trebuie să conțină, sau cum trebuie
menționați alergenii pe eticheta produselor alimentare care conțin substanțe cu potențial alergen
și co nsideră că substanțele cu potențial alergen nu sunt suficient de bine evidențiate pe etichetele
produselor alimentare, însă sunt familiarizați cu obligativitatea menționării acestora pe etichetă.
Iar în ceea ce privește modalitatea de declarare a substanțelor cu potențial alergen, nu este
mulțumit, dar consideră că totuși declararea substanțelor car e provoacă alergii alimentare printr –
o diferențiere a caracterelor prin stil, fond sau culoare este suficientă și eficientă.
Totodată, consideră eticheta un mijloc de informare în cazul evitării unor riscuri
alimentare, iar în cazul în care întâlnesc pe e tichetă mențiunea „produsul poate conține…” acesta
poate evita achiziționarea sau consumul produsului în funcție de produsul sau substanța pe care o
poate conține. În cazul unei etichete incomplete, consumatorului nu știe dacă va mai cumpăra
produsul. De asemenea, în ceea ce privește informațiile de pe eticheta alimentară îi corespunde
parțial cerințelor sale și îi influențează mult decizia de cumpărare.
În legătură cu gradul de satisfacție referitor la oferta de produse alimentare recomandate
persoanel or care suferă de alergii alimentare, este neutru în legătură cu gama sortimentală,
vizibilitatea în magazine, promovarea și designul ambalajului și informațiile etichetate sunt
satisfăcătoare. Profilul respondentului care a reieșit nu este una dintre pers oanele care suferă de
alergii alimentare sau intoleranțe .

54
În urma elaborării, realizării cercetării, se poate spune că obiectivele au fost îndeplinite
întrăcât s -au identificat toate cele propuse la începutul elaborării lucrării. De asemenea, în cele ce
urmează se vor analiza pe rând fiecare ipoteză propusă și se va concluziona prin validarea sau
invalidarea acestora. Peste jumătate din populația cercetată citesc eticheta alimantară, mai exact
90% dintre respondenți au răspuns afirmativ. Astfel că, această ipoteză se poate spune că este
una validă. Principalul factor care determină alegerea unui produs alimentar este reprezentat de
eticheta alimentară, mai exact informațiile inscripționate pe aceasta. Putem afirma acest lucru
întrucât consumat orii au spus că în cazul unui produs cu o etichetă alimentare incompletă
consumatorii chestionați au răspuns în număr de 87% că nu vor cumpăra produsul. De asemenea,
eticheta influențează decizia de cumpărare a unui produs alimentar. Conform celor spune
anterior, se poate spune că această ipoteză este validă.
Eticheta corespunde cu cerințele consumatorilor cu privire la declararea substanțelor cu
potențial alergen, întrucât aceștia s -au declarat mulțumiți de modalitatea de declarare a acestora
printr -o dife riențiere a caracterelor prin font, stil sau culoare. Aceștia au considerat a fi eficientă
și suficientă. Însă, referitor la această ipoteză, se poate spune că nu s -a validat complet întrucât
nu cunosc suficien t de bine cum se declară inform ațiile sau ce i nformații trebuie să conțină
eticheta produselor ce conțin substanțe cu potențial alergen. Astfel că per total aceștia nu sunt
mulțumiți de modalitatea de declarare a substanțelor cu potențial alergen. Conform spunelor
anterioare referitoare la această ipo teză, putem concluziona spunând că aceasta nu este validă
100%.
Peste jumătate dintre persoanele care alcătuiesc eșantionul cercetării cunosc legislația cu
privire la etichetarea produselor alimentare, dar și a substanțelor cu potențial alergen . Informarea
consumatorilor cu privire la problematica etichetării produselor alimentare, dar mai ales a celor
care conțin substanțe cu potențial alergen se realizează prin intermediul internetului. De
asemenea, consumatorii știu că este obligatoriu să se menționeze p e etichetă componentele
produsului care conțin substanțe alergene, însă nu dețin informații despre cum trebuie menționate
pe etichetă. Astfel că, această ipoteză este parțial validă.
Persoanele care suferă de alergii alimentare sau intoleranțe alimentare c onsideră eticheta
un mijloc de informare foarte important pentru sănătatea lor. În ceea ce privește această ipoteză
s-a constat că consumatorii consideră într -o proporție de 89% eticheta ca fiind un mijloc de
informare în cazul evitării unor riscuri alimen tare precum alergiile alimentare sau intoleranțele.
De asemenea, un aspect foarte important cu privire la această ipoteză este faptul că un procent de
16% din populația cercetată se confruntă cu alergii alimentare sau intolerențe alimentare. Așadar,
aceast ă ipoteză este validă.

55
4.3. Propuneri p rivind îmbunătățirea etichetării produselor alimentare

Propuner ile cu privire la cele cercetate referitor la percepția consumatorilor asupra
etichetării produselor alimentare care conțin substanțe cu potențial alergen sunt destul de
însemnate. Aceste propuneri reies în cea mai mare parte din exprimarea liberă pe care au avut -o
consumatorii respondenți ai chestionarului.
„Înțelegerea corectă a cunoștințelor și percepțiilor consumatorilor privind etichetarea
produselor alimentare este o condiție prealabilă pentru dezvoltarea și implementarea unor politici
coerente privind siguranța alimentară” (Petrescu, et al., 2018) .
Astfel că s -au identificat o serie de cerințe pe care consumatorii doresc să fie existente pe
etichetele produselor alimentare. Pentru că eticheta reprezintă un mijloc, o cale, o sursă de
informare pentru consumatori, pentru ca informațiile de pe aceasta să fie mai lizibile,
consumatorii s -au gândit că ar fi mai bine să se realizeze un scris mai mare . Uneori, datorită
unui scris prea mic este dificil pentru consumator să găsească rapid informațiile utile. De
asemenea, printr -o scriere în culori vi a informațiilor de interes pentru consumatori, s -ar crea o
evidențiere mai b ună a informațiilor . Întrucât această perioadă a fost denumită ca fiind un secol
al vitezei, mărimea fontului este extrem de importantă deoarece se va putea citi cu mai multă
ușurintă și astfel, prin citirea etichetei se pot evita numite riscuri la care co nsumatorii pot fi
expuși. Această măsură ar putea fi implementată atât la nivelul țării noastre cât și la nivel de
europa. Totodată , acest aspect, legat de mărimea fontului și a culorilor are rezolvare la nivel de
fiecare producător în parte.
De asemenea, se dorește o diferențiere clară a subs tanțelor alerge ne, o poziționare cât
mai vizibilă și la îndemâna consumatorilor ar fi ca aceste informații să fie inscripționate pe fața
ambalajului . Sau acest lucru ar putea ieși în evidență și prin inte rmediul unor avertismente
scrise pe ambalaje precum: „produsele sunt strict interzise persoanelor cu următoa rele alergii
sau intoleranțe”.
Un element de noutate în ceea ce privește etichetarea produselor ce conțin substanțe cu
potențial alergen ar putea fi o siglă sau un simbol care să fie utilizată atât la nivel internațional
cât și național și care sa fie recunoscută cu ușurintă. Această opțiune poate să se implementeze
prin intermediul unei legi la nivelul guvernului.
Despre etichetă se poate afirma și faptul că aceasta poate fi un element vizual de impact
foarte important și puternic asupra consumatorilor și poate să influențeze decizia de cumpărare a
unui produs. Astfel, etichetele produselor alimentare reprezintă unul dintre criteriile cu o pondere
mare în ceea ce privește alegerea unui produs alimentar. Așadar, se recomandă ca acestea să fie

56
complete pentru a oferi consumatorilor toate informațiile de care are nevoie. Pe lângă scrierea
completă a informațiilor, eticheta trebuie să corespundă normel or legale .
În ceea ce privește menționarea termenului de valabilitate, a datei durabilității ar
trebui să fie evidențiată, menționată întotdeauna cât mai mai vizibil pentru consumator
întrucât uneori se găsește cu dificultate.
Totodată, pe etichetă ar trebui să se inscripționeze informații cu privire la alergeni , la
riscurile expunerii la un astfel de consum. Pe lângă aceste riscuri s -ar putea menționa și câteva
aspecte ce țin de precauții și preveniri a alergiei sau intoleranțe i alimentare. Însă, se mai dorește
și o menționare legată de scrierea cantității minime care poate provoca alergii alimentare sau
intoleranțe. Sau mai exact, cât la sută conține compoziția produsului alimentar substanțe cu
potențial alergen și care este do za minimă de administrare care poate provoca alergii alimentare
sau intoleranțe în cazul copiiilor dar și adulților. Iar în cazul alergiilor ar trebui să fie precizate
simpone și indicații în caz de alergie sau intoleranță.
Constatând în urma chestionar ului că sunt destul de multe persoane cu alergii alimentare
și numărul acestora este într -o continuă creștere , eticheta se consideră a fi de un real ajutor o
informare a populației asupra posibilelor al ergii pe care l e provoacă anumite susbstanțe. De
aseme nea, designul etichetei este și el destul de important deoarece atrage atenția
consumatorului.
În continuare se va analiza eticheta a două produse alimentare: Aluat foietaj și Brânză de
vaci pentru prăjituri, clătite și găluști umplute.
Analiza celor dou ă produse se va face conform mențiunilor obligatorii ce trebuie
inscripționate conform H.G. 106 / 2002. S -au ales cele două produse pentru analiză deoarece
într-o combinație a lor au provocat o reacție alergică reprezentată printr -o urticarie destul de
puternică.
Analiza etichetei produsului alimentar Aluat foietaj
 lista ingredientelor – făină albă din grâu , margarină vegetală (uleiuri vegetale rafinate:
floarea -soarelui, rapiță, palmier, grăsime vegetală rafinată; palmier, apă, emulsifianți:
mono – și digliceride ale acizilor grași, esteri poliglicerici ai acizilor grași, lecitină din soia
nemodificată genet ic; sare, acidifiant, acid citric , conservant, sorbat de sodiu, aromă,
colorant: beta caroten ), apă, zahăr, sare iodată, oțet din alcool etilic rafinat;
 denumirea sub care este vândut alimentul – Aluat foietaj ;
 cantitatea din anumite ingrediente – grăsimi – 25,8%, glucide – 32,6%, fibre – 3,3%,
proteine – 5,9% și sare – 1,12% ;
 cantitatea netă – 450g ;

57
 data durabilității sau data limită de consum – 17.04.2019 ;
 condițiile de folosire sau de depozitare – A se păstra la o temperatură de până la
maximum -18șC. A n u se recongela după decongelare. ;
 deumirea comercială, sediul producătorului sau a mbalatorului sau distribuitorul ui –
Toppo, Sat Nedelea, Com. Ariceștii Rahtivani, DN 72, Crângul lui Bot, Km 73+810 ;
 provieniența sau locul de origine al produsului – Jud. Pr ahova, România ;
 instrucțiuni de utilizare – Dezghețați complet produsul la temperatura camerei. Desfaceți
ușor aluatul fără a îl deteriora. Îndepartați folia de plastic. Aluatul nu necesită altă
pregătire. Se poate prepara simplu (fără umplutură – exemplu saleuri) sau se p oate
adăuga diverse umpluturi ;
 indicarea lotului – vezi lateral ;
Mai jos vor fi evidențiate cele menționate anterior prin fotografii realizate de autor. Pe
baza fotografiilor se poate spune că eticheta alimentară analizată respectă normele legale privind
etichetarea produselo r alimentare.

Fig. nr.12. Lista ingredientelor produsului ali mentar Aluat foietaj
Sursa: realizată de autor

Fig. 1 3. Eticheta nutrițională a produsului Aluat foietaj
Sursa: realizată de autor
Analiza etichetei produsului alimentar Brânză de vaci pentru prăjituri, clătite și găluști
umplute
 lista ingredientelor – lapte pasteurizat, culturi lactice selecționate (conțin lactoză).
 denumirea sub care este vândut alimentul – Brânză de vaci pentru prăjituri, clătite și
găluști umplute;
Mențiunile referitoare la produsele
alergenice sunt inscripționate diferit
față de celelalte ingrediente prin
îngroșarea caracterelor, așa cum se
poate observa și în Fig. nr.13.
alăturată.
Așa cum se poate vedea și în Figura
alăturată, produsul alimentar ,Aluat
foietaj , are inscripționat pe ambalaj
și o etichetă nutrițională. De
asemenea, pe partea
inferioară a ambalajului este
menționată și cantitatea netă.

58
 cantitatea din anumite ingrediente –glucide –4, 0g; proteine – 11 g, și sare – 0,10 g
(prezența conținutului de sare se datorează exclusiv prezenței în mod natural a sodiului) ;
 cantitatea netă – 1 kg;
 data durabilității sau data limită de consum – 17.09.2018 ;
 condițiile de folosire sau de depozitare – A se păstra la o te mperatură de până la
maximum +1 șC și +8 șC;
 deumirea comercială, sediul producătorului sau ambalatorului sau distribuitorului – Pilos,
Sredzka Spoldzielnia Mleczarska Polonia;
 provieniența sau locul de origine al produsului – Polonia;
 instrucțiuni de utiliza re – recomandare de rețetă ;
 indicarea lotului –vezi pe partea superioară a ambalajului .
Mai jos vor fi evidențiate cele menționate anterior prin fotografii realizate de autor. Pe
baza fotografiilor se poate spune că eticheta alimentară analizată respectă normele legale privind
etichetarea produselor alimentare.

Fig. 14. Ingr edientele produsului alimentar Brânză de vaci pentru prăjituri, clătite și găluști
umplute
Sursa: realizată de autor

După cele analizate pentru eticheta produsului alimentar Aluat foietaj și pentru produsul
alimentar Brânză de vaci pentru prăjituri, clătite și găluști umplute s-au putut identifica o serie
de propuneri referitoare la etichetarea produselor alimentare ce pot conține substanțe cu potențial
alergen. Aceste propuneri fac referire la evidențiere a substanțelor cu potențial alergen pe fața
ambalajelor . Dacă aceste informații vor fi menționate pe partea din față a ambalajelor, atunci
Mențiunile referitoare la produsele alergenice sunt
inscripționate diferit față de celelalte ingrediente
prin îngroșarea caracterelor, așa cum se poate
observa și în Fig. nr.14. alăturată.
Așa cum se poate vedea și în Figura alăturată,
produsul alimentar, Brânză de vaci pentru
prăjituri, clătite și găluști umplute , are
inscripționat pe ambalaj și o etichetă
nutrițională. De asemenea, pe partea
inferioară a ambalajului este menționată și
cantitatea netă.

59
consumatorul își va ușura munca prin diminuarea timpului petrecut la cumpărături prin evitarea
citirii în întregime a e tichetei întrucât un consumator cu probleme alergene va putea identifica cu
ușurință informațiile necesare.
De asemenea, așa cum se poate observa chiar și în cazul etichetei analizate, sunt folosiți
termeni care nu sunt neapărat la îndemâna oricărui cons umator. Astfel, se evidențiază anumiți
termeni, precum: „ emulsifianți: mono – și digliceride ale acizilor grași, esteri poliglicerici ai
acizilor grași ”, care cu siguranță nu sunt cunoscuți tuturor consumatorilor. Așadar, apare o altă
recomandare cu privire la scrierea informațiilor pe înțelesul consumatorilor prin evitarea unor
formulări științifice ce nu poate fi înțeleasă de oricine.
Interesul consumatorilor cu privire la caracteristicile produselor alimentare pe care le
achiziționează este strâns legat de conștientizarea, citirea și înțelegerea informațiilor de pe
etichetele alimentelor, și toate acestea la un loc creează o importantă problemă ce ține de
siguranța alimentară (Petrescu, et al., 2018) . Propunerile menționate î n cadrul acestui subcapitol
pot fi îndeplinite la nivelul fiecărui producător sau se poate impune chiar prin lege de către
fiecare stat în parte.
Simplificarea procesului de citire și accesibilitatea etichetei alimentare se poate realiza
prin intermediul aplica țiilor disponibile online pentru dispo zitivele mobile, fiind de mare interes
datorită rapidității, volumului de informație dar și multitudinii de produse pe care acestea le au
stocate și sunt puse la îndemâna utilizatorului de cele mai multe ori gra tis. Datorită evoluției
rapide a consumului în societatea actuală, accesibilitatea rapidă asupra informației oferă
siguranță consumatorului în alegerea unor anumite categorii sau tipuri de produse. De asemenea,
pentru înțelegerea informațiilor de pe etiche te se pot crea site -uri web care să vină în ajutorul
consumatorilor.
În final se poate afirma că etichetarea este extrem de importantă în activitatea de comerț,
întrucât crează legătura dintre producător și consumator și trebuie să îi ofere consumatorului
toate informațiile necesare pentru a achiziona produse cât mai sigure c are să nu îi pună în pericol
sănătatea. Toate aceste recomandări cu privire la etichetarea produselor alimentare vin în ajutorul
educației consumatorilor.

60
CONCLUZII

Etichetarea reprezintă un element extrem de important când vine vorba despre produs e
alimentare. Eticheta este instrumentul prin care se realizează legătura dintre consumator și
producător. Prin intermediul acesteia consumatorul primește informații necesare cu privire la
produsul achiziționat sau pe care dorește să îl cumpere.
Lucrarea analizeză concepte teoretice cu privire la etichetarea produselor alimentare în
ceea ce privește importanța, evoluția, rolul și exigențele consumatorilor în legătură cu
etichetarea. De asemenea, s -au tratat aspecte legislative dar și aspecte specifice cu privire la
declararea substanțelor cu potențial alergen pe eticheta produselor alimentare.
Concluzionând, putem afirma că eticheta are un rol esențial întrucât aceasta reprezintă o
sursă de informare a consumatorilor cu privire la produsul achiziționat sa u pe care dorește să îl
cumpere. Totodată, s -a demonstrat că o etichetă corespunzătoare poate reduce riscul apariției
unor alergii alimentare sau intoleranțe în cazul persoanelor, consumatorilor care se confruntă cu
aceste probleme. Astfel, prin cele analizate pe parcursul lucrării se po ate observa că între
producător și cumpărător se realizează o legătură prin intermediul etichetei ce se află pe ambalaj.
Așa cum în general este cunoscut faptul că ambalajul este vânzătorul mut al produsului, putem
afirma acest lucru și cu privire la etich etă, întrucât prin intermediul acesteia, producătorul declară
informațiile necesare consumatorului referitoare la produs.
Pe de altă parte, p rin inscripționarea informațiilor cu privire la produs de către producător
se realizează în esență primul contact al consumatorului cu produsul. Așadar, privită dintr -o altă
perspectivă, mai exact cea de marketing eticheta are un rol extrem de important întru cât are o
influență asupra alegerii și percepției consumatorilor. Așadar, etichetarea împreună cu marcarea
pot influența volumul vânzărilor prin intermediul informațiilor pe care le oferă consumatorilor.
Însă rolul principal al etichetei produselor alimentare este de a informa consumatorii și de a a juta
la vânzarea produselor. Astfel că, eticheta poate influența cr eșterea vânzărilor unui produs iar
producătorii ar trebui să pună accent pe acest lucru prin oferirea de informații cât mai clare și
complete. Eticheta poate fi și o modalitate prin care consumatorii se simt protejați de practicile
abuzive în ceea ce prive ște comercializarea produselor alimentare.
De asemenea, în lucrare s -a evidențiat și o altă abordare a etichetei de produse alimentare
ce face referire la importanța informațiilor de pe eticheta alimentară pentru persoanele care
suferă de alergii alimentar e. Iar în urma cercetării efectuate prin metoda sondajului ce are ca
instrument chestionarul s -a evidențiat cât de importantă este eticheta în ceea ce privește alegerea
unui produs dar și pentruu evitarea unor riscuri. Totodată, așa cum în interiorul lucră rii s-a

61
specificat faptul că s -a constat că destul de multe persoane suferă de alergii alimentare. Acest
lucru a fost evidențiat chiar și prin intermediul chestionarului, întrucât 15% din persoanele
chestionate suferă de alergii alimentare sau intoleranțe.
În urma elaborării lucrării și mai ales a cercetării privind percepția consumatorilor asupra
etichetării produselor alimentare care conțin substanțe cu potențial alergen , se evidențiază
următorul aspect, o etichetă inscripționată corespunzător aspectelor legislative și care să
corespundă și cerințelor consumatorilor poate să vină în ajutorul persoanelor care suferă de
alergii alimentare prin evitarea acelor produse care conțin substanțe nocive pentru organismul
acestora. De asemenea, prin intermediul cercetării realizate în cadrul ultimului capitol s -a
demonstrat că eticheta alimentară reprezintă un element important pentru consumator atunci
când aleg să cumpere sau nu un produs, iar consumatorii pun destul de mult accent pe citirea
etichetei, astfel c ă, informațiile trebuie să fie cât mai clare și mai complete.
De asemenea, obiectivele produse spre analizare în cadrul lucrării a fost îndeplinite prin
intermediul metodei de cercatare alese, anume, sondajul pe bază de chestionar. În urma cercetării
s-a constatat că pentru persoanele care suferă de alergii alimentare, informarea cu privire la
conținutul produselor alimentare este esențială pentru a putea evita expunerea la vreun risc.
Astfel că, pentru a îi proteja pe aceștia, etichetarea eficace și comple tă a ingredientelor prezente
în produsele alimentare este esențială și primordială. Însă s -au constatat și câteva propuneri de
îmbunătățire pentru eticheta produselor alimentare ce fac referire la dimensiunea scrisului,
inscripționarea unui însemn corespun zător pentru produsele cu potențial alergen, avertismete.
Simplificarea procesului de citire și accesibilitatea etichetei alimentare se poate realiza
prin intermediul aplicațiilor disponibile online pentru dispozitivele mobile, fiind de mare interes
dator ită rapidității, volumului de informație dar și multitudinii de produse pe care acestea le au
stocate și sunt puse la îndemâna utilizatorului de cele mai multe ori gratis. Datorită evoluției
rapide a consumului în societatea actuală, accesibilitatea rapidă asupra informației oferă
siguranță consumatorului în alegerea unor anumite categorii sau tipuri de produse. De asemenea,
pentru înțelegerea informațiilor de pe etichete se pot crea site -uri web care să vină în ajutorul
consumatorilor.
Etichetarea produsel or alimentare este ex trem de importantă deoarece eticheta însoțește
produsul și oferă informațiile necesare consumatorului în lipsa unui vânzător sau a
producătorului efectiv. Astfel, eticheta este extrem de importantă în activitatea de comerț,
întrucât cr ează legătura dintre producător și consumator și trebuie să ofere consumatorului toate
informațiile necesare pentru a achiziona produse cât mai sigure care să n u îi pună în pericol
sănătatea.

62
BIBLIOGRAFIE

 Ahsan, N. și alții, 2016. Targeted proteomics: Current status and future perspectives for
quantification of food allergens. Journal of Proteomics. Elsevier, available online at
www.sciencedirect.com.
 Anon., 2017. Etichetarea mărfurilor alimentare. [Interactiv] Availa ble at:
https://conspecte.com/Merceologia -marfurilor -alimentare/etichetarea -marfurilor –
alimentare.html [Accesat 10 ianuarie 2018].
 ANPC, B. d. P., 2018. RAPORT SINTEZA cuprinzând concluziile reieșite din acțiunile de
control privind mod ul de etichetare, comercializare si depozitare a produselor
alimentare specifice SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ. [Interactiv] Available at:
http://www.anpc.gov.ro/articol/1032/ -raport -sinteza –cuprinz -nd-concluziile -reie-ite-din-
ac-iunile -de-control –privind –modu l-de-respectare -a-prevederilor -legale -referitor -la-
calitatea –modul -de-comercializare –i-etichetare -a-produselor -alimentare -specifi [Accesat
24 Martie 2018].
 Balaure, V. și alții, 2003. Marketing. Ediția a II -a revizuită și adăugată. a II-a ed.
București: Editura Uranus.
 Barlow, S. M. și alții, 2015. The role of hazard – and risck -based approaches in ensuring
food safety. Trends in Food Science & Tehnology, 46(2), pp. 176 -188.
 Besler, H. T., Buyuktuncer, Z. & Uyar, M. F., 2012. Consumer Understanding and Us e of
Food and Nutrition Labeling in Turkey. Journal of Nutrition Education and Behavior.
 Bobe, M., 2005. Produsul alimentar. Abordare strategică. București: ASE.
 Bobe, M. & Popescu, D. V., 2015. Mărfuri alimentare. Implicații operaționale în
business. Bucu rești: Editura ASE.
 Cheftel, J. C., 2005. Food and nutrition labelling in the European Union. Food Chemisty,
Volumul 93, pp. 531 -550.Elsevier, available online at www.sciencedirect.com.
 Ciuvaga, D., 2017. Reguli de etichetare a produselor alimentare. Ce informații vom găsi
pe ambalaje. [Interactiv] Available at: https://www.bizlaw.md/2017/12/16/reguli -de-
etichetare -a-produselor -alimentare -ce-informatii -vom-gasi-pe-ambalaje/ [Accesat 29
Martie 2018].
 Commis sion European , 2018. Notice to stakeholders. Withdrawal of the united kingdom
and eu food law . [Interactiv] Available at:

63
https://ec.europa.eu/food/sites/food/files/notice_brexit_eu_food_law.pdf [Accesat 22
Martie 2018].
 Cornelisse -Vermaat, J. R., J., L. & Pfaff, S., 2008. Nevoile de informare și preferințe de
etichetare ale consumatorilor alergici alimentar: punctele de vedere ale părților interesate
în ceea ce privește scenariile de informare. Tendințe în știința și tehnologia alimentară,
19(12), pp. 669 -676. available online at www.sciencedirect.com.
 D'Auria, E. și alții, 2018. Precision medicine in cow's milk allergy: proteomics
perspectives from allergens to patients. Journal of Proteomics.
 Diaz -Amigo, C. & Popping, B., 2018. Food Allergens: A Regulatory/ Labelling
Overview Including the VITAL Approach. Reference Module in Food Science . Elsevier,
available online at www.sciencedirect.com.
 Dima, D., Pamfilie, R. & Procopie, R., 2001. Mărfuri a limentare în comerțul
internațional. București: Editura Economică.
 Ekerie, F. -G. C., Cheng, J. -H. & Sun, D. -W., 2018. Effect s of nonthermal food
processing tehnologies on food allergens: A review of recent research advances. Trends
in Food Science & Techno logy, Aprilie. Elsevier, available online at
www.sciencedirect.com.
 E-medicina, 2017. Reguli mai dure pentru etichetarea produselor alimentare. [Interactiv]
Available at: http://e -medicina.md/reguli -mai-dure-pentru -etichetarea -produselor –
alimentare/ [Acce sat 28 Martie 2018].
 Comisia Europeană, 2017. [Interactiv] Available at:
http://ec.europa.eu/transparency/regdoc/rep/3/2017/RO/C -2017 -4864 -F1-RO-MAIN –
PART 1.PDF [Accesat 27 Martie 2018].
 Comisia Europeană , 2017. comunicarea comisiei din 13.7.2017 privind furnizarea
informațiilor referitoare la substanțe sau produse care cauzează alergii sau
intoleranțe. [Interactiv] Available at:
http://ec.europa.eu/transparency/regdoc/rep/3/2017/RO/C -2017 -4864 -F1-RO-MAIN –
PART -1.PDF [Accesat 27 Martie 2018].
 Comisia Europea nă, 2018. Labelling and nutrition. [Interactiv] Available at:
https://ec.europa.eu/food/safety/labelling_nutrition_en [Accesat 22 Martie 2018].
 Gherasim, A., 2005. Studiul pieței. București: Editura Economică.
 Gherghina, L., 2014. Cercetări de marketing s inteze și studiu de caz. Reșița: Editura
Eftimie Murgu.

64
 Guvernul României, 2009. Hotărâre nr. 106/2002. [Interactiv] Available at:
http://www.anpc.gov.ro/anpcftp/anpc_junior/hg106_2002_cu_modificari.pdf [Accesat 20
Ianuarie 2018].
 Hartmann, C., Hieke, S., Taper, C. & Siegrist, M., 2017. European consumer healthiness
evaluation of Free -from labelled food products. Food Quality and Preference. Elsevier,
available online at www.sciencedirect.com.
 Iancu, I.A. , Nedelea, A.M., 2018 . Încrederea consumatorilor din zona metropolitană Cluj –
Napoca, în sistemul de etichetare al alimentelor. Siguranța alimentară în contextul
Uniunii Europene . Amfiteatru Economic, 20 (47), pag. 116 -133.
 Jennie Verstappen, M., Miranda Mirosa, P. & Carla Tho mson, M., 2017. Using the
systems -practice framework to understand food allergen management practices at college
catering operations: a qualitative study. Eat Right. Elsevier, available online at
www.sciencedirect.com.
 Katrina J. Allen, M. P. F. B. C. R. B. J. L. B. P. R. W. R. C. D., 2014. Allergen reference
doses for precautionary labeling (VITAL 2.0): Clinical implications. Journal of Allergy
and Clinical Immunology, 133(1), pp. 156 -164. available online at
www.sciencedirect.com.
 Lavilla, M., Orcajoa, J., Díaz -Perales, A. & Gamboa, P., 2016. Examining the effect of
High Pressure Processing on the allergenic potential of the maj or allergen in peach (Pru p
3).Innovative Food Science and Emerging Technologies. available online at
www.sciencedirect.com.
 Maire, B. L. & Pottering, H. G., 2008. Regulamentul (ce) nr. 1333/2008 al parlamentului
european s,i al consiliului. [Interactiv]
Available at: http://www.infocons.ro/vault/upload/afiles/1453121893301 –
aditivialimentari.pdf [Accesat 25 Martie 2018].
 Marone , P. A., 2017. Food safety: marketing trends intended for consumer awareness and
partnership. Developing New Functional Food and Nutraceutical Products. available
online at www.sciencedirect.com.
 Mhurchu, C. N. & Blakely, T., 2018. Do nutrition labels infl uence healthier food
choices? Analysis of label viewing behaviour and subsequent food purchases in a
labelling intervention trial. Appetite. available online at www.sciencedirect.com.
 Mircea, S. M., 2015. Bazele marketingului. Manual didactic pentru studen ți.
[Interactiv]Available. at:http://profudemarketing.weebly.com/uploads/2/6/0/4/26048085/b
azele_marketingului_sabau_marius_suport_curs_2016.pdf [Accesat 12 Mai 2018].

65
 Nastase, A., 2002. Hotărâre nr. 106/2002 din 07/02/2002 Versiune actualizata la data de
02/07/2009 privind etichetarea alimentelor. s.l.:s.n.
 Năstase, A., 2009. Hotărâre nr. 106/2002, actualizată la data de 02.07.2009.
 Negrea, T. M., 2007. Fundamentele științei mărfurilor. București: Editura ASE.
 Nielsen, K. E., 2016. Heath beneficial consumer products – status and trends. Developing
food products for consumers with specific dietary needs, 20 Mai. available online at
www.sciencedirect.com.
 O.G.21/1992, fără an ordonanța cadr u privind protecția consumatorilor completată și
modificată prin O.G. 58/2000. s.l.:s.n.
 Olaru, M. și alții, 2001. Fundamentele științei marfurilor. Bucuresti: Editura Economica.
 Paraschivescu, V., 2006. Asigurarea calității și protecția consumatorului. Bacău: Editura
Moldavia.
 Pascu, E., 2009. Mărfuri alimentare și siguranța consumatorilor. București: Editura
Universitară.
 Pascu, E., 2014. Noțiuni privind calitatea produselor și serviciilor – Instrument în
activitățile economice. Ediția a II -a, revizuită ș i adăugată ed. București: Editura
Universitară.
 Petrescu, D.C., Petrescu -Mag, R.M., Bran, F. and Rădulescu, C.V., 2018. Consumer
Food Security and Labelling Intervention on Food Products through Public Policies in
Romania. Amfiteatru Economic, 20 (47), pag.99 -115.
 Popa, C., 2018. Etichetarea în România, o problemă europeană. [Interactiv] Available
at: https://www.revista -piata.ro/business/special/item/13756 -etichetarea -in-romania -o-
problema -europeana [Accesat 20 Martie 2018].
 Pop, C., 2004. Merceologia produselor alimentare. Iași: Editura TipoMoldova.
 Popovici, C., 2018. LEGE contra samsarilor din piețe. Vânzătorii trebuie să pună
etichete cu detalii. [Interactiv] Available at: https://stirileprotv.ro/stiri/social/lege -contra –
samsarilor -din-piete -vanzat orii-trebuie -sa-puna -etichete -cu-detalii.html [Accesat 30
Aprilie 2018].
 R.B, B. & Crevel, R., 2008. Criteria for identifzing allergenic foods of public health
importance. Regulatorz Toxycology and Pharmacology. available online at
www.sciencedirect.com.
 Regulament1169, 2011. Regulamentul (ue) nr. 1169/2011 al parlamentului european și
al consiliului. [Interactiv] Available at: http://eur -lex.europa.eu/legal –
content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A32011R1169 [Accesat 02 Martie 2018].

66
 Rodino, S. & Marin, A., 2017. Condiționarea și ambalarea fructelor în vederea
comercializării. București: Editura ASE.
 Shafie, A.A. & Azman A.W., 2015. Assessment of knowledge, attitude and practice of
food allergies among food handlers in the state of Penang, Malaysia. Public Health . ,
Elsevier, available online at www.sciencedirect.com.
 Soon, J. M., 2018. Food allergen labelling: "May contain" evidence from Malaysia. Food
research International. . available online at www.sciencedirect.com.
 Tonkin, E. și alții, 2016. Managing uncertainty about food risks – Consumer use of food
labbelling. Appetite, Volumul 107, pp. p.242 – p.252. available online at
www.sciencedirect.com.
 Trinetta, V., 2016. Definition and Function of Food Packaging. Referenc es Module in
Food Science. available online at www.sciencedirect.com.
 Vasile, D., 2001. Protecția drepturilor & intereselor consumatorilor. Buzău: s.n.
 Vasile, D., 2008. Fundamentele științei mărfurilor. București: Editura ASE.
 Vasile, D., 2011. Protecția consumatorilor. București: Editura ASE.
 Verhoechx, K. C. și alții, 2015. Food proccesing and allergenicity. Food and Chemical
Toxicology, pp. 223 -240. available online at www.sciencedirect.com.
 Voordouw, J. & Antonides, G., 2011. Optimizarea furnizării inf ormațiilor privind alergia
la alimente. O evaluare a preferințelor consumatorilor alergici alimentar pentru diferite
formate de livrare a informațiilor. Calitatatea și preferințele alimentare, 23(1), pp. 71 -78.
available online at www.sciencedirect.com.
 Wegman, J. și alții, 2018. Top -down expectation effects of food labels on motivation.
Neurolmage. available online at www.sciencedirect.com.
 Zilberman, D., Gordon, B. & Kaplan, S., 2018. The political economy of labeling. Food
Policy. available online at www.sciencedirect.com.

67
ANEXE
Anexa nr.1 . Norme legislative Europene
Legislația Uniunii Europene privind alimentele armonizează etichetarea produselor
alimentare introduse pe piața UE, etichetarea alimentară și informații privind alimentele,
sănătatea și identificarea mărcilor, n ormele aplicabile sunt cuprinse în special în urmă toarele acte
legislative ale Uniunii Europene:
 Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 25
octombrie 2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare ;
 Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20
decembrie 2006 privind mențiunile nutriționale și de sănătate referitoare la produsele
alimentare;
 Regulamentul (UE) nr. 6 09/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 iunie
2013 privind alimentele destinate sugarilor și copiilor de vârstă mică, produse alimentare
speciale scopuri medicale și înlocuirea totală a dietei pentru controlul greutății;
 Regulamentul (CE ) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22
septembrie 2003 privind produsele alimentare și furajele modificate genetic, precum și
Regulamentul (CE) nr. 1830/2003 al Parlamen tului European și al Consiliului din 22
septembrie 2003 pri vind trasabilitatea și etichetarea produselor genetice organismele
modificate și trasabilitatea produselor alimentare și a furajelor produse din organisme
modificate genetic și de modificare a Directivei 2001/18 / CE11;
 Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 de i nstituire a unei organizări comune a piețele
produselor agricole;
 Legislația UE privind definirea, descrierea, prezentarea și etichetarea spiritului băuturi, și
pe miere ;
 Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului din 28 iunie 2007 privind producția
ecologică și etichetarea produselor ecologice (Commission, 2018) .

68
Anexa nr.2 . Actualizările H:G. 106 din 200
Hotărârea de Guvern numărul 106 din 2002 include modificările următoarelor acte:
 H.G. nr. 568/2002 publicată în MOF nr. 407 din 12/06/2002 privind iodarea universală a
sării destinate consumului uman, hranei animalelor și utilizării în industria alimentară;
 H.G. nr. 1870/2005 publicată în MOF nr. 114 din 07/02/2006 pentru modificarea și
completarea normelor metodologice privind etichetarea alimentelor, prevăzute în anexa
nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 106/2002 privind etichetarea alimentelor;
 H.G. nr. 1719/2004 publicată în MOF nr. 1014 din 03/11/2004;
 H.G. 173/2006 publicată în MOF nr. 206 din 06/03/2006 privind trasabilitatea și
etichetarea organismelor modificate genetic și trasabilitatea alimentelor și hranei pentru
animale, obținute din o rganisme modificate genetic;
 H.G. 1870/2005 publicată în MOF nr. 10 din 05/01/2006 pentru modificarea și
completarea Normelor metodologice privind etichetarea alimentelor, prevăzute în anexa
nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 106/2002 privind etichetarea al imentelor;
 H.G. 1357/2006 publicată în MOF nr. 839 din 11/10/2006
pentru modificarea Normelor metodologice privind etichetarea alimentelor, prevăzute în
anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 106/2002 privind etichetarea alimentelor;
 H.G. 1529/2007 publ icată în MOF nr. 874 din 20/12/2007, pentru modificarea și
completarea Normelor metodologice privind etichetarea alimentelor, prevăzute în anexa
nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 106/2002 privind etichetarea alimentelor;
 H.G. nr. 1822/2005 publicată în MOF nr. 10 din 05/01/2006 pentru abrogarea și
completarea unor acte normative din domeniul protecției consumatorilor;
 H.G. 685/ 2009 publicată în MOF nr. 458 din 02/07/2009, pentru modificarea si
completarea Hotararii Guvernului nr. 106/2002 privind etichetar ea alimentelor;
 H.G. nr. 751/2008 publicată în MOF nr. 589 din 06/08/2008, pentru modificarea
Normelor metodologice privind etichetarea alimentelor, prevăzute în anexa nr. 1 la
Hotararea Guvernului nr. 106/2002 privind etichetarea alimentelor.

69
Anexa nr.3.
Chestionar privind percepția consumatorilor asupra produselor alimentare
care conțin substanțe cu potențial alergen

1. Citiți eticheta produselor alimentare înainte de achiziționarea produsului alimentar?
a. Da
b. Nu
c. Uneori
2. Cât de importanți sunt următorii factori atunci când analizați eticheta unui produs ?
Deloc
important Importanță
redusă Neutru Importanță
mare Foarte
important
Concordanța
informației
cu conținutul
produsului
Claritate
Design
Informații
complete

3. Știți că există produse ce conțin substanțe cu potențial alergen?
a. Da
b. Nu
4. Aveți cunoștințe despre faptul că produsele care conțin substanțe cu potențial alergen
trebuie etichetate special?
a. Da
b. Nu
5. Pentru care dintre produsele alimentare citiți cel mai des eticheta? (mai mult e răspunsuri
posibile)
a. Crustacee și produse derivate
b. Arahide și produse derivate
c. Cereale

70
d. Ouă
e. Soia și produse derivate
f. Pește și produse derivate
g. Fructe și legume
h. Lapte și produse din lapte
i. Produse de panificație
j. Altele:………………………………. ……
6. Pe o scală de la 1 la 5, unde 1 înseamnă că nu este important, iar 5 înseamnă că este
foarte important , în momentul în care achiziționați un produs, ce este mai important
pentru dumneavoastră?
1 2 3 4 5
Termenul de valabilitate
Lista ingredientelor
Cantitatea netă
Mențiunile nutriționale
Instrucțiunile de utilizare
denumirea produsului
lista de alergeni
numele producătorului și adresa
țara de origine sau locul de
proveniență

7. Aveți informații cu privire la aditivii alimentari? Știți că unii dintre aceștia pot fi nocivi
organismului uman și pot provoca alergii alimentare?
a. Da
b. Nu
8. Cunoașteți ce informații trebuie să conțină eticheta produselor alimentare care pot conține
substanțe cu potențial alergen ?
a. Da
b. Nu
9. Credeți că substanțele cu potențial alergen sunt suficient de bine evidențiate pe etichetele
produselor alimentare?
a. Da
b. Nu

71
10. Cunoașteți faptul că substanțele cu potențial alergen care se pot afla în componența
produselor alimentare se menționează obligatoriu pe etichetă?
a. Da
b. Nu
11. Aveți informații despre cum trebuie menționate pe etichetă aceste substanțe cu potențial
alergen?
a. Da
b. Nu
12. Sunteți mulțumiți de modalitatea de declarare a substanțelor cu potențial alergen de pe
etichetele alimentare?
a. Da
b. Nu
13. Considerați că declararea substanțelor care provoacă alergii alimentare printr -o
diferențiere a caracterelor prin: stil, font, culo are, este suficientă și eficientă?
a. Da
b. Nu
14. Considerați eticheta un mijloc de informare în cazul evitării unor riscuri alimentare,
precum alergii sau intoleranțe?
a. Da
b. Nu
15. Dacă pe eticheta produsului alimentar întâlniți mențiunea "produsul poate conține…"
evitați să achiziționați / consumați produsul?
a. Da
b. Nu
c. Nu știu, depinde de substanța / produsul conținut
16. Informațiile de pe etichetă corespund cu cerințele dumneavoastră?
a. Da
b. Nu
c. Parțial
17. Vă simțiți suficient de informat după citirea etichetei?
a. Foarte puțin informat
b. Puțin informat
c. Destul de informat
d. Foarte informat

72
18. De unde vă informați cu privire la problematica etichetării produselor cu potențial
alergen ?
a. Internet
b. Ziare
c. Mass -media și TV
d. Cunoștințe
e. Altele:……….
19. Influențează citirea etichetei decizia dum neavoastră de cumpărare a unui produs
alimentar?
a. Deloc
b. Foarte puțin
c. Așa și așa
d. Mult
e. Foarte mult
20. Dacă un produs alimentar nu deține o etichetă completă, veți mai cumpăra produsul?
a. Da
b. Nu, deoarece nu îl consider produs sigur
c. Nu știu
21. Care este gradul dumneavoastr ă de satisfacție cu privire la oferta de produse alimentare
recomandate persoanelor care suferă de alergii alimentare ?
Foarte slab Nesatisfăcător Neutru Satisfăcător Excelent
Gama
sortimentală
Vizibilitatea
în cadrul
magazinelor
Calitatea
produselor
Promovarea
produselor
Design
ambalaj
Informațiile

73
de pe
etichete
Raportul
calitate – preț

22. Sunteți una dintre persoanele care suferă de alergii alimentare sau intoleranțe alimentare?
a. Da
b. Nu
23. Ce informații de pe eticheta alimentară credeți că v -ar fi de ajutor pentru a nu mai avea
această pro blemă legată de alergii alimentare sau intolerențe? (întrebare deschisă)
24. Sexul dumneavoastră:
a. Feminin
b. Masculin
25. Locuiți în mediul:
a. Urban
b. Rural
26. Categor ia dumneavoastră profesională:
a. Elev
b. Student
c. Salariat
d. Întreprinzător
e. Liber profesionist
f. Șomer
g. Pensionar
27. Dispuneți de un venit mediu lunar de:
a. 1000 Ron
b. 1001 Ron – 2000 Ron
c. 2001 Ron – 3000 Ron
d. Peste 3000 Ron
28. Cât de des cumpărați produse alimentare?
a. Zilnic
b. De 5 ori pe zi
c. De 3 ori pe zi
d. O dată pe săptâmănă

74
e. Mai rar decât o dată pe săptămână
29. Ce studii aveți:
a. Liceu
b. Studii universitare
c. Studii postuniversitare
d. Doctorat

Anexa nr. 4.

Centralizarea rezultatelor cercetării și corelarea întrebărilor din chestionar

1. Citiți eticheta produselor alimentare înainte de achiziționarea produsului alimentar?
DA – 48,7% NU, pentru că am citit o dată și nu am înțeles nimic – 9,7% Uneori – 41,6%

2. Vă simțiți suficient de informat după citirea etichetei?
Foarte puțin informat –
10,6% Puțin informat
– 31,0% Destul de informat
– 58,4% Foarte informat – 0,0 %

3. Știți că există produse ce conțin substanțe cu potențial alergen?
Da – 93, 8% Nu – 6,2%
4. Cât de importanți sunt următorii factori atunci când analizați eticheta unui produs?
Concordanța informației cu
conținutul produsului –
foarte important – 39,8% Claritate – foarte
important -40,7% Design – Neutru –
38,1% Informații complete – foarte
important – 52,2%

5. Aveți cunoștințe despre faptul că produsele care conțin substanțe cu potențial alergen trebuie
etichetate special?
DA –61,9% NU – 38,1%

6. Pentru care dintre produsele alimentare citiți cel mai des e ticheta? (mai multe răspunsuri
posibile)
Crustacee
și produse
derivate
–7% Arahide
și
produse
derivate
– 5,3% Cereale
–
9% Ouă
–
13,8
% Soia și
produse
derivate
– 4,4% Pește și
produse
derivate
– 17,7% Fructe și
legume
– 8,5% Lapte și
produse
din lapte
– 21,3% Produse de
panificație
– 11,9% Altele –
1,2%%

7. Pe o scală de la 1 la 5, unde 1 înseamnă că nu este important, iar 5 înseamnă că este foarte
important, în momentul în care achiziționați un produs, ce este mai important pentru
dumneavoastră?

Termenul
de
valabilitate
– 5 –
90,3% Lista
ingredientelor
– 5 – 37,2% Cantitatea
netă
– 5
–33,6% Mențiunile
nutriționale
– 5 – 33,6% Instrucțiuni
de utilizare
– 5 – 36,3% Denumirea
produsului
– 5 – 31% Lista de
alergeni –
5- 53,1% Numele
produc
ătorului
și
adresa
– 5
-25,7% Țara de
origine
sau locul
de
provenie
nță
-5-
36,3%

75
8. Aveți informații cu privire la aditivii alimentari? Știți că unii dintre aceștia pot fi nocivi
organismului uman și pot provoca alergii alimentare?

Da – 78,8% Nu – 21,2%

9. Cunoașteți ce informații trebuie să conțină eticheta produselor alimentare care pot conține
substanțe cu potențial alergen?

Da – 40,7% Nu – 59,3%

10. Credeți că substanțele cu potențial alergen sunt suficient de bine evidențiate pe etichetele
produselor alimentare?
DA – 17,7% NU – 82,3%

11. Cunoașteți faptul că substanțele cu potențial alergen care se pot afla în componența produselor
alimentare se menționează obligatoriu pe etichetă?
Da – 61,9% Nu – 38,1%

12. Aveți informații despre cum trebuie menționate pe etichetă aceste substanțe cu potențial alergen?
Da – 22,1% Nu – 77,9%

13. Sunteți mulțumiți de modalitatea de declarare a substanțelor cu potențial alergen de pe
etichetele alimentare?

Da– 25,7% Nu – 74,3%

14. Considerați că declararea substanțelor care provoacă alergii alimentare printr -o diferențiere a
caracterelor prin: stil, font, culoare, este suficientă și eficientă?

Da– 63,7 % Nu – 36,3%

15. Considerați eticheta un mijloc de informare în cazul evitării unor riscuri alimentare, precum
alergii sau intoleranțe?

Da– 87,6 % Nu – 12,4%

16. Dacă pe eticheta produsului alimentar întâlniți mențiunea "produsul poate conține…" evitați să
achiziționați / consumați produsul?

Da – 15% Nu – 12,4% Nu știu, depinde de substanța sau produsul
conținut – 72,6%
17. Informațiile de pe etichetă corespund cu cerințele dumneavoastră?
Da – 22,1% Nu – 10,6% Parțial – 67,3%
18. Influențează citirea etichetei decizia dumneavoastră de cumpărare a unui produs alimentar?
Deloc – 0% Foarte puțin –
7,1% Așa și așa – 35,4% Mult – 32,7% Foarte mult – 24,8%

19. Dacă un produs alimentar nu deține o etichetă completă, veți mai cumpăra produsul?
Da – 12,4% Nu, deoarece nu îl consider
produs sigur – 42,5% Nu știu – 45,1%

20. De unde vă informați cu privire la problematica etichetării produselor cu potențial alergen?

76
Internet – 63,7% Ziare – 2,7% Mass media și TV – 20,4% Cunoștințe – 9,7% Altele – 3,5%

21. Care este gradul dumneavoastră de satisfacție cu privire la oferta de produse alimentare recomandate
persoanelor care suferă de alergii alimentare?
Internet – 63,7% Ziare – 2,7% Mass media și TV – 20,4% Cunoștințe – 9,7% Altele – 3,5%

22. Sunteți una dintre persoanele care suferă de alergii alimentare sau intoleranțe alimentare?
Da– 15% Nu – 85%

23. Sexul dumneavoastră este:
Feminin – 75,2% Masculin – 24,8%

24. Vârsta dumneavoastră intră în intervalul:
15-25 ani –69% 26-40 ani – 32% 41-60 ani – 11% Peste 60 ani – 1%

25. Mediul dumneavoastră de proveniență este:
Rural – 17,7% Urban – 82,3%

26. Ultimele studii absolvite de dumneavoastră sunt:
Liceu – 21,2% Studii universitare -58,4% Studii postuniversitare – 19,5% Doctorat – 0,9%

27. Venitul dumneavoastră lunar se încadrează în intervalul:
Sub 1000 RON –15,9% Între 1001 -2000 RON –
32,7% Între 2001 -3000 RON –
28,3% Peste 3000 RON –
23%

28. Cât de des cumpărați prodse alimentare?
Zilnic –
43,4% de 5 ori pe
săptămână – 15% de 3 ori pe
săptămână –
35,4% o dată pe săptămână – 6% mai rar decât o dată pe
săptămână – 0%

29. Categoria dumneavoastră profesională:

Elev –
0% Student – 23% Salariat –
59,3% întreprinzător –
5,3% Liber profesionist –
7,1% Șomer –
1,8% Pensionar –
2,7%