Tendințe în comunicarea audiovizual ă contemporan ă [616367]

715

Tendințe în comunicarea audiovizual ă contemporan ă

Violeta TIPA

Televiziunea prezint ă cea mai complex ă comunicare audiovizual ă, care
influențează concomitent prin imagine și prin sunet, inoculând f ără mari dificult ăți
clișee emblematice ce nu pot fi atât de u șor înlocuite cu altele. For ță majoră, cum ar
fi operativitatea și omniprezen ța, credibilitatea, argumentat ă prin imagini
concludente, pozi ția personal ă a autorului fac acest gen de mass-media s ă domine
audiența. Iar dezvoltarea tehnologiilor de comunicare și informare, confer ă
accesibilitatea lor universal ă, fără orice bariere fie geografice sau politice,
modificând total peisajul audiovizual. Inclusiv și programul Televiziunea F ără
Frontiere este un demers spre unificarea mesajului, spre globalizare, spre
transformarea lumii prin intermediul spa țiului audiovizual într-un adev ărat sat
universal prevăzut de McLuhan.
La începutul secolului al XXI-lea, comunicarea audiovizual ă a pus monopol
total pe via ța individului, în particular, și a societ ății, în general. Toate celelalte
forme de comunicare au fost eclipsate și chiar într-o m ăsură oarecare modificate.
Oamenii de cultur ă, îngrijora ți de metamorfozele ce au loc în psihicul uman sub
influența mediului audiovizual și a efectelor sale, declan șează discuții pe marginea
problemelor actuale ale culturii media, despre care ne vorbesc concludent lucr ările
Colocviului Interna țional cu genericul Televiziunea – Art ă sau politic ă? organizat de
Institutul European de Cultur ă și Educație prin imagine și Societatea Academic ă
Hiperion în 2005 și revista Secolul 21 numărul 1-6 din 2006, dedicat integral
Culturii și mass-media .
Noile condi ții social-politice, stabilite în rezultatul c ăderii regimului comunist
și a schimb ărilor de guverne, au dus la o dezvoltare vertiginoas ă mijloacele de
informare în mase, în special, a celor audiovizuale. R ăsturnările de situa ție din acest
domeniu au condi ționat modific ări radicale în forma și conținutul programelor
televizate, iar sl ăbirea cenzurii ideologice în plan european a deschis c ăile spre o
dezvoltare independent ă. Cel mai important pas a fost ob ținerea libert ății de
exprimare. Comunicarea audiovizual ă a devenit un spa țiu liber pentru diverse
mesaje culturale, accesibil tuturor categoriilor de p ături sociale, indiferent de
convingeri politice, religioase, ras ă etc. Însăși tratarea realit ății s-a extins în aria
pluridimensional ă, evenimentele fiind analizate și comentate din diferite unghiuri de
vedere. La televizor sunt accepta te opinii contradictorii, iar discu țiile și dezbaterile
pe marginea unei sau altei probleme intr ă în albia sa normal ă. Un alt moment
semnificativ a fost apari ția a mai multor posturi de radio și tv (naționale și private),
inclusiv preluarea celor str ăine.
Dar, odată cu eliberarea sa de sub cenzura ideologic ă, mass-media a c ăzut într-
o altă extremă, în așa-zisa curs ă economic ă. Concomitent cu întreaga societate, care

Violeta TIPA
716
devine tot mai privatizat ă și mai comercial ă, și audiovizualul se comercializeaz ă.
Noile rela ții de piață impun și sistemul mass-media atât cel privat, cât și cel public în
situația de a-și rezolva problemele financiare cu puterile proprii. Astfel, informa ția
devine „un produs ca oricare altul, care se vinde și se cump ără, profitabil sau
costisitor, condamnat de îndat ă ce nu mai aduce beneficii” (Halimi 1999: 10).
Respectiv și mesajele televizate s-au transformat volens- nolens într-o marf ă care
trebuie vândut ă unui auditoriu cât mai numeros. Scopul principal al posturilor TV se
reduce la profitul economic și politic. În acest caz nu se mai iau în considera ție nici
nivelul artistic, nici conceptele și ideile majore. Chiar și televiziunea public ă, prinsă
între cota de audien ță, precaritate, concuren ță etc., își pierde autonomia și devine
ostatică circumstan țelor. Or, dubla dependen ță marcată de „respectul fa ță de putere
și prudență față de bani” face s ă-și creeze grila de program dup ă modelul (sau
formatul) comercial, glisând tot mai mult în derizoriu. În acest caz nu mai putem
vorbi despre o informare adecvat ă, despre pluralismul de opinii sau o imagine
veridică a realității. În goan ă după rating, jurnali știi devin impar țiali și prizonieri ai
unor mesaje senza ționale.
Televiziunea, care era mai mult sau mai pu țin delimitat ă în emisiuni politice,
economice, culturale, ast ăzi transform ă realitatea într-un show. Toate sferele vie ții,
începând de la politic ă și până la viața particular ă a omului, devin subiectul unor
emisiuni de divertisment. Locul programelor suprasaturate de doctrinele ideologice
este luat azi de emisiuni – show-uri, care nu numai c ă sustrag în mare m ăsură atenția
populației de la marile probleme ale societ ății, dar și dezorienteaz ă spectatorul cu
idei bizare, promovând non-valorile ca valori autentice, kitschurile ca art ă veritabilă.
Astfel majoritatea emisiunilor tind spre senza ții și show-uri (reality-show-uri), care
(din păcate) aduc cea mai mare audien ță posturilor.
Pentru a satisface diversitatea cultural ă și gusturile diferitelor straturi sociale,
și în cadrul televiziunilor publice apar mai multe posturi de televiziune destinate
unui auditoriu concret. Astfel TVR 1 est e un post pentru toate categoriile de
spectatori, TVR 2 este destinat tineretului, TVR Cultural propune emisiuni pentru un
public mai elitist, preocupat de problemele artei și culturii, TVR Interna țional emite
din 1995 pe cinci continente pentru to ți românii din diaspora și are ca scop
promovarea culturii și artei române ști, incluzând în programele sale groso modo de
producție autohton ă. Alături de filmele române ști, prezint ă interes și rubricile Jurnal
de secol. Românii secolului XX propune zilnic un cr ochiu despre personalit ățile din
cultura, știința și politica României din secolul trecut.
Dar, concomitent cu libertatea de exprimare și valorificarea celor mai dificile
teme, se produce și o unificare a vie ții prin spa țiul audiovizual. Comunicarea
televizată devine din ce în ce tot mai mult o comunicare global ă, caracteristic ă prin
aceleași mesaje informative, preluate de la CNN sau EuroNews. Spectatorii din
diverse țări sunt prin și în mrejele acelora și filme și seriale, care de obicei nu
depășesc categoriile B și C, fiind un product ieftin. Anume partea leului în spa țiul tv
îl ocupă filmele și serialele, produse pe continentul american. Numai serialul Lost,
lansat pe postul ABC în toamna anului 2004, este vândut în 180 de țări, inclusiv și în
România. Filmul cucere ște auditoriul prin mesajul s ău actual – o metafor ă a vieții
noastre, în care insula e conceput ă ca modelul lumii, unde are loc lupta pentru
existență și coexisten ță alături de al ți indivizi. Lost a fost nominalizat ca cea mai

Tendințe în comunicarea audiovizual ă contemporan ă
717
bună dramă televizat ă din ultimii ani. Astfel, printre sutele de filme și seriale de
mâna a doua produse în America, nemai vorbind de „manelele audiovizuale” de
origine brazilian ă ce au inundat ecranele europene, înnebunind spectatorul de rând
cu lumi virtuale, pline de vise și idealuri inexistente, pe ecranele TV din spa țiul
românesc î și fac cu greu loc și filme din clasica cinematografiei mondiale și
naționale (TVR 1 – Cinemateca), serialele documentare BBC și alte produc ții
acceptabile ca valoare.
Pe de o parte, audiovizualul ne apropie de toat ă lumea prin prezentarea nu
numai a evenimentelor live ce se întâmpl ă pe glob, dar si a aceluia și univers
artistico-cultural (a a șa numitei culturi a pop-cornului), care pe de alt ă parte ne
îndepărtează de lumea și de spa țiul spiritual în care tr ăim. E un fenomen
contradictoriu, care influen țează în mod direct via ța cotidian ă, concepțiile etice și
estetice, impunând norme noi de comportament și chiar afectând identitatea
națională.
Analizând grila de program a diverselor posturi TV din România, atât publice,
cât și private, atest ăm prevalarea produc ției americane. În grila de program a
postului PRO-TV (din 5 septembrie 2008) di n 5 filme, puse pe post, 4 sunt produse
în SUA și unul în Fran ța. Din 4 seriale incluse în programul aceleia și zile, 2 seriale
sunt produse în SUA, unul în Canada și altul în Australia. Pe Antena 1 (2 Plus),
toate cele 4 filme incluse în grila de program sunt produc ție american ă. Concomitent
predomin ă și formatele de emisiuni americane în care sunt promovate ideologia și
modul de via ță, comportamentul de peste ocean. Astfel, personalit ăți media din
lumea american ă, și nu numai, al ături de „vedetele na ționale” create peste noapte de
tv „dovedesc c ă identitatea este un construct, c ă poate fi în permanent ă schimbare,
rafinată și acordat ă, că identitatea este o chestiune ce ține de imagine, stil și
înfățișare” (Kellner 2001: 305) și poate fi în orice moment modificat ă, reieșind din
opțiunea individual ă și fiecare individ poate produce propria identitate.
Cultura media ofer ă resurse de identitate și noi moduri de creare a identit ății în
care stilul, aspectul fizic și imaginea înlocuiesc elemente precum ac țiunea și
implicarea, ca elemente constitutive ale identit ății, a cea ce este un individ (Kellner
2001: 306).
În acest context, poate fi adus drept exemplu serialul documentar american
Schimbare extrem ă (2005) În cadrul c ăreia persoanele î și schimb ă radical
înfățișarea, care ar fi cheia succesului, aducând și schimbări radicale în via ță. Ceva
similar se întâmpl ă în show-urile ce schimb ă designul apartamentului. Istoria
Cenușăresei, ani la rândul propagat ă în filmele americane, azi devine realitate prin
serialele documentare, în care camera de luat vederi urm ărește pas cu pas
metamorfozele posibile ale corpului uman. Astfel, paralel cu schimbarea exterioar ă a
individului, se impune o schimbare comportamental ă, uniformizat ă, condiționată și
ea de principiile globaliz ării.
Nici emisiunile televizate n- au fost ferite de influen ța străină, împrumutând
stilul emisiunilor și cumpărând formate de la marile companii de televiziune
americană. Televiziunile europene, în special cele ale fostului lag ăr socialist, au fost
inundate de jocuri de noroc, talk-show-uri, reality-show etc. cu aceea și dramaturgie
și structură, în acelea și decoruri, fiind diferi ți doar prezentatorii, invita ții și publicul

Violeta TIPA
718
prezent în studio. Prezen ța publicului în studio la diverse emisiuni, un factor
fundamental în sus ținerea popularit ății, este, la fel, preluat ă din experien ța
televiziunilor americane din anii '60. De un succes deosebit se bucur ă pe ecranele
TV europene show-urile americane Survivor , Private life , nemaivorbind de reality-
show-ul Big Brother , care a suscitat discu ții controversate nu numai în mediul
criticilor, dar și al publicului spectator. Posturile de TV române au preluat de la
americani nu numai formatul emisiunilor, dar și denumirile în limba englez ă:
Teleshopping, Happy hour, Divertis Mall etc. Treptat, posturile na ționale de
televiziune î și pierd imaginea caracteristic ă, construindu- și conceptul dup ă
canoanele str ăine existente. Sub presiunea inevitabil ă a globariz ării, televiziunea s-a
transformat dintr-un fenomen na țional în unul interna țional, devenind o verig ă în
puternicul lan ț al show-bussenes-ului în spa țiul comun european.
Ca reacție la interven ția culturii americane/ globalizare, Uniunea European ă
face eforturi puternice pentru p ăstrarea și întărirea diversit ății culturale ca principiu
internațional și în recunoa șterea fiecărui stat de a sus ține așa cum cred ele de cuviin ță
diversitatea cultural ă, punând accentul „tocmai pe dez voltarea industriilor culturale și
pe creșterea poten țialului lor de competitivitate în raport cu industriile culturale
similare din America de Nord, Statele Unite în principal, dar și din America de Sud și
din alte pie țe adiacente precum India, China.” (Mucic ă 2006: 104).
Convenția European ă asupra televiziunilor transfrontaliere (CETT) care
reangajeaz ă statele membre s ă respecte articolul 10, se fundamenteaz ă pe
recunoașterea și susținerea rolului special al televiziunii ca mediu de exprimare a
identității culturale și a diversit ății precum și ca instrument esen țial pentru procesul
democratic de guvernare, pentru asigurarea pluralismului de opinii, de exprimare.
Concomitent se impun și anumite reglement ări asupra emisiunilor. Statele-p ărți
trebuie să interzică posturilor de a transmite material pornografic sau incit ări la ura
rasială, să permită un drept la replic ă, și să rezerve cel pu țin 50% din timpul de
emisie (neincluzând știri, transmisiuni sportive și spoturi publicitare) pentru
programe produse în Europa. În aceast ă ordine de idei trebuie nominalizat ă rețeaua
de televiziune Eurovision , elaborat ă în 1954 în cadrul Uniunii Europene pentru a
transmite o serie de manifest ări, cum ar fi concursul de interpre ți, diverse s ărbători
internaționale, concursuri de frumuse țe, festivaluri.
Restricțiile impuse de Uniunea European ă sunt pe de o parte și o formă de
purificare a spa țiului audiovizual de produc ția american ă, care dup ă cel de-al doilea
război mondial a pus st ăpânire pe eter, impunând simultan produc ția și modul de
viață american, cultura coca-cola și cea a pop-cornului. Pe posturile private continu ă
să domine produc ția de peste ocean – filme, seriale, telenovele, clipuri muzicale etc.
Astăzi trăim în epoca imaginii, iar cultura noastr ă este o cultur ă a imaginii .
Iar calitatea imaginilor audiovizuale, ce ne propune azi TV, adic ă nivelul
emisiunilor, las ă mult de dorit atât ca mesaj ideatic, cât și estetico-artistic.
Televiziunile, în special cele private, propag ă nu numai pseudovalori culturale.
Datorită noilor tehnologii imaginea poate fi modificat ă, reconstruit ă și chiar
distorsionat ă, astfel modelând o realitate, supus ă diverselor metamorfoze. Telea știi
se includ într-un joc periculos cu documentu l, cu materialul factologic. În locul
reconstituirii istoriei cu ajutorul dramei documentare se purcede la re-construirea/
re-montarea realit ății. Nu rareori, în spatele informa țiilor se ascund alte motiva ții,

Tendințe în comunicarea audiovizual ă contemporan ă
719
care urmăresc interese mai mult sau mai pu țin vizibile, de ordin economic, financiar
și politic.
Realitatea televizat ă rămâne un subiect de baz ă pentru exege ții televiziunii,
care surprind și analizeaz ă situația actuală.
În celebrul eseu întitulat Procesiunea simulacrelor , Jean Baudrillard sus ținea că
realitatea a fost succesiv neutralizat ă de către mass-media, care mai întâi a reflectat-o,
în al doilea stadiu a mascat-o și a pervertit-o, fiind necesar ca apoi s ă-i mascheze
absența pentru a ajunge, în fine, s ă producă în schimb simulacrul realit ății –
distrugerea semnifica ției și a oricărei relații cu realitatea (Zeca- Buzura 2006: 113).
Astfel, în comunicarea audiovizual ă din ultimul timp se înregistreaz ă câteva
tendințe: în primul rând, predomin ă tendința de a transforma TV într-un instrument
de distrac ție prin show-utizarea tuturor emisiunilor. O alt ă extremă tinde spre
propagarea unei imagini a realit ății cotidiene în care pe prim-plan se profileaz ă
mesaje senza ționale, zugr ăvind societatea contemporan ă în cele mai sumbre culori
ca un univers apocaliptic, încât spectatorul in fa ța televizorului tr ăiește într-o
permanent ă tensiune. Astfel, speciali știi în domeniu au ajuns la unele concluzii
surprinzătoare, reie șind din faptul c ă lumea ecranului este una violent ă și care
produce și efectele:
(1) Oamenii ajung s ă supraestimeze prezen ța violenței în lumea real ă. Sporește
sentimentul fricii, al insecurit ății în fața pericolului v ăzut ca iminent.
(2) Trăind permanent sentimentul unei agresiuni poten țiale, oamenii nu numai c ă
devin mai stresa ți, mai irascibili, dar și se preg ătesc să răspundă cu violen ță, în
legitimă apărare, la un eventual atac. Prin aceasta, comportamentul violent se
insinueaz ă în imagina ția individului care se îndrept ățește să-l foloseasc ă pentru a
preîntâmpina riscul (Gheorghe 2005: 321).
În acest context al efectelor televiziunii asupra spectatorilor poate fi și recentul
experiment istoric Large Hadron Collider , care s-a lansat la 10 septembrie a.c. la
hotarele dintre Elve ția și Franța și la care particip ă 20 de state, pe care posturile de
televiziune încercau s ă le prezinte într-un mod cât mai senza țional, căutând și
propagând opinii cât mai contradictorii de la descoperiri epocale, re-crearea
fenomenului Big-Bang, pân ă la „sfârșitul lumii” prin declan șarea găurii negre care
va înghiți lumea. Influen ța mesajelor audiovizuale e cu mult mai puternic ă decât cel
scriptic, respectiv și efectele lui asupra psihicului uman sunt mai decisive. Astfel,
panica, psihoza iscat ă în urma lans ării acestor mesaje, a îngrozit întreaga lume și a
produs efecte nea șteptate. Stresat ă de „inevitabilul sfâr șit al lumii” o fat ă din India s-
a sinucis. Spre regret, stresul continu ă. Experimentul a fost stopat din cauza
scurgerii de freon, dar emisiunile controver sate au luat amploare la toate posturile
TV. Goana dup ă senzații continu ă să streseze lumea.
Televiziunea contemporan ă a devenit un izvor de extindere a unei st ări
depresive, de criz ă, educând tot odat ă indiferen ța și chiar violen ța.
Criza este inevitabil ă și dimensiunile ei direct propor ționale cu timpul alocat
vizionării, deoarece modelul de via ță impus de televiziune nu este unul viabil, el nu
provine din experien țe de viață a oamenilor obi șnuiți, ci este doar un construct cu scop
seducător, comercial… (Gheorghe 2005: 295).

Violeta TIPA
720
În felul acesta, TV încearc ă prin diverse emisiuni s ă găsească modalități ca să
impună omului comportamente și viziuni preconcepute. Pe de alt ă parte, ea
substituie lumea spiritual ă a omului cu pseudoprobleme și interese minore, ambalate
foarte modern și accesibile pentru toat ă lumea. Oamenii de știință și cultură ar trebui
să găsească modalități pentru a avertiza și a proteja consumatorul de aceste primejdii
spirituale a c ărei consecin ță o au de suportat viitoarele genera ții.
Bibliografie
Bourdieu 1998: Pierre Bourdieu, Despre televiziune urmat de Domina ția jurnalismului ,
traducere și prezentare de Bogdan Ghiu, Bucure ști, Editura Meridiane.
Cuilenburg, Scholten et alii 2004: J. J. Va n Cuilenburg, O. Scholten, G.W. Noomen, Știința
comunicării, versiune româneasc ă și studiu introductiv de Tudor Olteanu, Bucure ști,
Editura Humanitas.
Fiske, Hartley 2002: John Fiske, John Hartley, Semnele televiziunii , traducere de Daniela
Rusu, prefa ță de Călin Anastasiu, Ia și, Institutul European.
Gheorghe 2005: Virgiliu Gheorghe, Efectele televiziunii asupra min ții umane și despre
creșterea copiilor în lumea de azi , prefață Ilie Bădescu, Bucure ști, Editura
Evanghelismos, Funda ția Tradiția Româneasc ă.
Halimi 1999: Serge Halimi, Noii câini de paz ă, traducere din limba francez ă de Felicia
Dumas, Bucure ști, Editura Meridiane.
Kellner 2001: Douglas Kellner, Cultura media , traducere de Teodora Ghiviriz ă și Liliana
Scărlătescu, prefa ță de Adrian Dinu Rachieru, Ia și, Institutul European.
McLuhan 1997: Marshall McLuhan, Mass-Media sau Mediul invizibil , colecție coordonat ă
de Dan Petrescu, culegerea textelor esen țiale și cuvânt înainte de Eric McLuhan și
Frank Zingrone, traducere din limba englez ă de Mihai Moroiu, Bucure ști, Editura
Nemira.
Mucică 2005: Delia Mucic ă, Despre televiziune, diversitate cultural ă și comerțul cu servicii
audiovizuale în Televiziunea – Art ă sau Politic ă? Volum îngrijit de Dana Duma și
Geo Saizescu, Bucure ști, Editura Victor, 2005, p. 110-121.
Mucică 2006: Delia Mucic ă, Creativitate și industrii culturale în Secolul 21. Cultura și
mass-media , București, editată de Uniunea Scriitorilor din România și Fundația
Culturală Secolul XXI, 1/6 2006, p. 98-108.
Silverstone 1999: Roger Silverstone, Televiziunea în via ța cotidian ă, traducere de Claudia
Morar, Ia și, Editura Polirom.
Zeca-Buzura 2006: Daniela Zeca-Buzura, Paleo- și neoteleviziunea. Realitate și ficțiune în
Secolul 21. Cultura și mass-media , București, editată de Uniunea Scriitorilor din
România și Fundația Cultural ă Secolul XXI, 1-6, 2006, p.109-123.
Tendencies in the audio- visuel communication
This article analyzes the tendencies in the audio-visual communication of the lost
decade and its effect. New relations on the ma rket impose private and state televisions to
conform to TV commercial mode l, changing the structure and the subject. Under the pressure
of globalizing the television changes from a national phenomenon into a international one.
The television became a chain into European show-business and into European territory.

Chișinău, Republica Moldova