Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei [616279]
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
1
LISTA DE ABREVIERI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 5
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 6
CAPITOLUL I APARIȚIA ȘI EVOLUȚIA PROGRAMELOR DE PROTE CȚIE A
MARTORILOR ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 13
I.1. ISTORICUL PROGRAMELOR DE PROTECȚIE A MARTO RILOR ………………………….. ……………….. 13
I.2. PRINCIPALELE ELEMENTE ALE UNOR JURISDICȚII CARE ȘI -AU INSTITUIT PROGRAM E DE
PROTECȚIE A MARTORIL OR ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 23
I.2.1. Australia ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 23
I.2.2. China ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 25
I.2.3. Columbia ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 26
I.2.4. Germania ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 27
I.2.5. Italia ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 30
I.2.6. Irlanda de Nord ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 32
I.2.7. Statele Unite ale Americii ………………………….. ………………………….. ……………………….. 37
I.3. NECESITATEA PROTECȚIE I ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 40
I.4. DEFINIREA TERMENILOR ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 58
I.5. CATEGORII DE MARTORI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 67
CAPITOLUL II FORME D E PROTECȚIE A MARTOR ILOR ………………………….. …… 70
II.1. ASPECTE GENERALE PRIV IND PROTECȚIA MARTOR ILOR ………………………….. …………………. 70
II.2. PROTECȚIA GENERALĂ OF ERITĂ DE POLIȚIE ………………………….. ………………………….. …….. 72
II.3. MĂSURI PROCEDURALE DE PROTECȚIE ………………………….. ………………………….. ……………. 75
II.3.1. Aspecte generale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 75
II.3.2. Declarațiile martorilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. 78
II.3.3. Personalul specializat de suport pentru martori ………………………….. ……………………. 79
II.3.4. Protejarea martorilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 80
II.4. PROGRAMUL DE PROTECȚI E A MARTORILOR ………………………….. ………………………….. …….. 85
II.5. MĂSURI ALTERNATIVE DE PROTECȚIE ………………………….. ………………………….. …………….. 87
II.5.1. Asistența martorilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 87
II.5.2. Autoprotecția ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 89
CAPITO LUL III STANDARDE EU ROPENE ȘI INTERNAȚIO NALE ÎN DOMENIUL
PROTECȚIEI MARTORILO R ………………………….. ………………………….. ……………………… 90
III.1. INSTRUMENTE LEGALE LA NIVEL EUROPEAN ………………………….. ………………………….. …… 90
III.1.1 Convenții Europene ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 90
III.1.2. Recomandări ale Consiliului Europei ………………………….. ………………………….. …… 93
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
2
III.1.3. Uniunea Europeană ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 98
III.2. RECOMANDĂRI INTERNAȚI ONALE ………………………….. ………………………….. ……………….. 103
III.2.1. Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate și
Protocoale conexe ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 103
III.2.2. Tribunalele și Curțile Penale Internaționale ………………………….. ……………………… 107
III.2.3. Alte convenții și tratate în materie ………………………….. ………………………….. ……….. 113
CAPITOLUL IV PREZENT AREA SISTEMULUI DE P ROTECȚIE A MARTORILO R ÎN
ROMÂNIA ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 122
IV.1. LEGISLAȚIA NAȚIO NALĂ PRIVIND PROTECȚ IA MARTORILOR ………………………….. ………… 122
IV.2. MĂSURI PROCEDURALE DE PROTECȚIE A MARTORIL OR ………………………….. ………………. 131
IV.3. PROGRAMUL DE PROTECȚI E A MARTORILOR ………………………….. ………………………….. …. 133
IV.3.1. Legislație ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 133
IV.3.2. Oficiul Național pentru Protecția Martorilor ………………………….. …………………….. 137
IV.3.3. Procedura de includere și încetare a programului de protecție a martorilor ……… 138
IV.3.4. Măsuri de protecție și asistență ………………………….. ………………………….. …………… 141
IV.3.5. Alte prevederi ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 152
CAPITOLUL V DREPT CO MPARAT PRIVIND LEGIS LAȚIA ÎN MATERIA
PROTECȚIEI MART ORILOR ÎN STATELE DI N SE EUROPEI …………………………. 156
V.1. REPUBLICA BULGARIA ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 156
V.1.1. Legislația națională privind protecția martorilor ………………………….. ………………… 156
V.1.2. Măsuri procedurale de protecție a martorilor ………………………….. …………………….. 159
V.2. REPUBLICA SERBIA ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 164
V.2.1. Legislația națională privind protecția martorilor ………………………….. ………………… 164
V.2.2. Măsuri procedurale de protecție a martorilor ………………………….. …………………….. 167
V.3. REPUBLICA CROAȚIA ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 170
V.3.1. Legislația națională privind protecția martorilor ………………………….. ………………… 170
V.3.2. Măsuri procedurale de protecție a martorilor ………………………….. …………………….. 174
V.4. REPUBLICA MUNTENEGRU ………………………….. ………………………….. …………………………. 178
V.4.1. Legislația națională privind protecția martorilor ………………………….. ………………… 178
V.4.2. Măsuri procedurale de protecție ………………………….. ………………………….. …………… 180
V.5. REPUBLICA ALBANIA ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 182
V.5.1. Legislația națională privind protecția martorilor ………………………….. ………………… 182
V.5.2. Măsuri procedurale de protecție ………………………….. ………………………….. …………… 185
V.6. REPUBLICA MACEDONIA ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 187
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
3
V.6.1. Legislația națională privind protecția martorilor ………………………….. ………………… 187
V.6.2. Măsuri procedurale de protecție a martorilor ………………………….. …………………….. 191
V.7. REPUBLICA BOSNIA ȘI HERȚEGOVINA ………………………….. ………………………….. …………… 195
V.7.1. Legislația națională privind protecția martorilor ………………………….. ………………… 195
V.7.2. Măsuri procedurale de protecție a martorilor ………………………….. …………………….. 201
CAPITOLUL VI PARTICU LARITĂȚI ALE PROGRAM ULUI DE PROTECȚIE A
MARTORILOR ÎN STATEL E DIN SE EUROPEI ………………………….. ……………………. 204
VI.1. REPUBLICA BULGARIA ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 204
VI.1.1. Legislație ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 204
VI.1.2. Biroul pentru protecția persoanelor aflate sub amenințare ………………………….. …. 205
VI.1.3. Consiliul pentru protecția persoanelor aflate sub amenințare ………………………….. 205
VI.1.4. Procedura de includere și încetare a programului de protecție a martorilor ……… 206
VI.1.5. Măsuri de protecție ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 208
VI.2. REPUBLICA SERBIA ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 210
VI.2.1. Legislație ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 210
VI.2.2. Unitatea de Protecție ………………………….. ………………………….. …………………………. 212
VI.2.3. Comisia pentru implementarea Programului de Protecție ………………………….. …… 213
VI.2.4. Procedura de includere, prelungire, suspendare și încetare a programului de protecție
………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 214
VI.2.5. Măsuri de protecție ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 218
VI.3. REPUBLICA CROAȚIA ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 220
VI.3.1. Legislație ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 220
VI.3.2. Unitatea pentru Protecția Martorilor ………………………….. ………………………….. …… 221
VI.3.3. Comisia ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 222
VI.3.4. Procedura de includere, întrerupere și încetare a programului de protecție a
martorilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 223
VI.3.5. Măsuri de protecție și asisten ță ………………………….. ………………………….. …………… 226
VI.4. REPUBLICA MUNTENEGRU ………………………….. ………………………….. ………………………… 227
VI.4.1. Legislație ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 227
VI.4.2. Unitatea pentru Protecția Martorilor ………………………….. ………………………….. …… 229
VI.4.3. Comisia pentru aplicarea Programului de Protecție a Martorilor ……………………. 230
VI.4.4. Procedura de includere și încetare a programului de protecție a martorilor ……… 231
VI.4.5. Măsuri de protecție și asistență ………………………….. ………………………….. …………… 234
VI.5. REPUBLICA ALBANIA ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 236
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
4
VI.5.1. Legislație ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 236
VI.5.2. Unitatea pentru Protecția Martorilor ………………………….. ………………………….. …… 237
VI.5.3. Comisia pentru Analizarea Programului de Protecție a Martorilor și a
Colaborator ilor Justiției ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 240
VI.5.4. Procedura de includere, întrerupere și încetare a programului de protecție ……… 241
VI.5.5. Măsuri de protecție și asistență ………………………….. ………………………….. …………… 245
VI.6. REPUBLICA MACEDONIA ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 246
VI.6.1. Legislație ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 246
VI.6.2. Departamentul pentru Protecția Martorilor ………………………….. ………………………. 249
VI.6.3. Consiliul pentru Protecția Martorilor ………………………….. ………………………….. ….. 249
VI.6.4. Procedura de includere, prelungire și încetare a programului de protecție a martorilor
………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 251
VI.6.5. Măsuri de protecție ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 255
VI.7. REPUBLICA BOSNIA ȘI HERȚEGOVINA ………………………….. ………………………….. …………. 257
VI.7.1 Legislație ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 257
VI.7.2. Departamentul pentru Protecția Martorilor ………………………….. ………………………. 259
VI.7.3. Comisia pentru Implementarea Programului de Protecție a Martorilor ……………. 260
VI.7.4. Procedura de includere, întrerupere, prelungire și încetare a programului de protecție
………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 261
VI.7.5. Măsuri de protecție și asistență ………………………….. ………………………….. …………… 266
CAPITOLUL VII CONCLU ZII ȘI RECOMANDĂRI ………………………….. ……………….. 269
VII.1. CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 269
VII.2. PROPUNERE PRIVIND ÎMB UNĂTĂȚIREA COOPERĂRI I INTERNAȚIONALE ÎN SE EUROPEI PRIN
ÎNFIINȚAREA UNUI CENTRU REGIONAL DE COOPERARE ȘI COORDONARE ÎN DOMENIU L PR OTECȚIEI
MARTORILOR ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 281
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 287
ANEXE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 306
ANEXA I SINTEZA MĂSURILOR PRO CEDURALE DE PROTECȚI E APLICATE ÎN ȚĂRILE SUPUSE
STUDIULUI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 307
ANEXA II SINTEZA PRINCIPALELOR ELEMENTE ALE PROGRAMELOR DE PROTEC ȚIE A
MARTORILOR DIN ȚĂRIL E SUPUSE STUDIULUI ………………………….. ………………………….. ……….. 313
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
5
LISTA DE ABREVIERI
ASN Agenția pentru Securitatea Națională din Muntenegru
ASIP Agenția de Stat pentru Investigații și Protecție din Bosnia și
Herțegovina
BiH Bosnia și Herțegovina
BPCCO Biroul pentru Prevenirea Corupției și a Criminalității Organizate
din Croația
C.pen. Codul Penal
C.proc.pen. Codul de Procedură Penală
C.civ. Codul Civil
C.proc.civ. Codul de Procedură Civilă
CIC Comisia Independentă împotriva Corupției din China
CEDO Curtea Europeană a Drepturilor Omului
CSJ Curtea Supremă de Justiție
Europol Oficiul European de Poliție
IGPR Inspectoratul General al Poliției Române
IGPF Inspectoratul General al Poliției de Frontieră
M. Of. Monitorul Oficial
MAI Ministerul Afacerilor Interne
O.N.P.M. Oficiul Național pentru Protecția Martorilor
ONU Organizația Națiunilor Unite
op. cit. Opera citată
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
6
INTRODUCERE
„Matorii sunt „ochii și urechile justiției”. Această afirmație a juristului,
filosofului și reformatorului englez Jeremy Bentham subliniază cel mai bine
importanța martorilor în cadrul oricărui sistemului judiciar.
Protecția martorilor și a colaboratorilor justiției reprezintă o cerință
fundamentală ce trebuie garantată și transpusă în practică, fructificând drepturile și
obligațiile pe care martorii le au pe de -o parte și statul ca beneficiar al aportului
martorilor la punerea în practică a politicilor sale penale, pe de altă parte.
Apariția de puțin timp a acestei instituții a creat pentru martori, colaboratorii
justiției, membrii lor de familie sau persoanele de care aceștia se găsesc legați
afectiv, un nou drept și anume dreptul la protecț ie din partea statului .
Datoria de a depune mărturie implică acum responsabilitatea statelor de a
garanta martorilor posibilitatea de a depune mărturie fără a fi supuși vreunui risc.
Formele agresive ale crimei organizate ca traficul de droguri, traficul d e
persoane, traficul de arme și mașini, spălarea banilor, falsificare de documente și
monedă, corupție, omor la comandă, au determinat guvernele statelor să ia măsuri
concrete de luptă împotriva acestor structuri, printre aceste măsuri numarându -se și
cele legate de asigurarea protecției martorilor.
Protecția martorilor constituie o preocupare a organismelor europene și a
statelor Europei, fundamentată pe rolul pe care martorii îl au în desfășurarea
procedurilor judiciare, riscul supunerii la intimidari pe care martorii îl au, mai ales
în zone cu criminalitate ridicată, când apar în proceduri judiciare și nu în ultimul
rând, necesitatea tragerii la răspundere a inculpaților.
Combaterea criminalității organizate a preocupat și preocupă comunitatea
internațion ală pe măsură ce fenomenul a fost perceput în formele sale de
manifestare. Sesizând pericolul social ce -l reprezintă , statele lumii, la nivel global,
continental și regional, au căutat diverse forme de combatere. Dacă inițial sfera
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
7
acestor acțiuni s -a regă sit, în principal, în mijloacele naționale de combatere,
extinderea fenomenului a făcut ca organismele guvernamentale și
neguvernamentale să -și dea mâna până la cel mai înalt nivel pentru cunoașterea în
primul rând a fenomenului și apoi pentru găsirea căil or și mijloacelor polițienești și
legislative de contracarare.
Globalizarea a creat un teren nou și vast pentru criminalitatea organizată care
se extide peste granițele naționale și peste jurisdicțiile legale. Acest lucru crează
probleme fără precedent pen tru comunitatea celor care luptă împotriva criminalității
transfrontaliere. Grupurile de crimă organizată își lărgesc scopurile și își măresc
profunzimea acțiunilor în mod exponențial în timp ce autoritățile încearcă să
navigheze printre protocoale și legi naționale pentru a -și conduce investigațiile.
Statele recunosc necesitatea de a colabora unele cu altele pentru combaterea
pericolelor comune puse de marea criminalitate.
Plecând de la internaționalizarea activităților grupurilor de crimă organizată
și a rețelelor s -a impus adoptarea unor măsuri regionale și internaționale a forțelor
implicate în combaterea acestui flagel. În această direcție protecția martorilor
constituie o preocupare a organismelor internaționale, fundamentată pe rolul pe care
martorii îl au în desfășurarea procedurilor judiciare, riscul supunerii la intimidări pe
care martorii îl au, mai ales în zone cu criminalitate ridicată, când apar în proceduri
judiciare și nu în ultimul rând necesitatea tragerii la răspundere a inculpaților.
Utilizarea forței de către grupările criminale este esențială pentru atingerea
propriilor obiective și se manifestă prin intimidare, șantaj, corupție și violență, atât
pentru a menține disciplina în interiorul propriei structuri, cât și pentru a pedepsi
acele p ersoane care nu se supun cerințe lor și intereselor organizației sau acționează
împotriva lor.
Statele trebuie să examineze, dacă este cazul, posibilitatea de a adopta
reglementări legislative care să califice ca infracțiune participarea la o organizație
criminală sau o asociație de răufăcători și instaurând o responsabilitate penală a
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
8
persoanelor fizice, pentru a întări capacitatea de luptă contra criminalității organizate
în interiorul frontierelor lor și pentru a îmbunătăți cooperarea internațională.
Astfel, statele trebuie să asigure condițiile necesare pentru ca justiția penală
să dispună de structuri și mijloace suficiente pentru a face față activităților complexe
ale criminalității organizate, în primul rând garanții contra corupției, intimidării și
violenței .
Protecția martorilor îmbunătățește modalitatea de răspuns a sistemului
judiciar față de acțiunile de stopare a participării martorilor, în cazul infracțiunilor
grave, la actul de justiție, reduce gradul de vulnerabilitate al acestora față de
intimidările și violențele infractorilor sau celor interesați ca ei să nu depună mărturie
și determină participarea într -un număr mai mare a martorilor la înfăptuirea politicii
penale.
Nu există un acord multilateral privind normele aplicabile în materia
transferului martorilor într -o altă locație și cooperarea internațională în domeniul
protecției martorilor, în general. Statele semnează acorduri bilaterale de la caz la caz,
precum și/sau cu instanțele judiciare internaționale, în vederea facilitării cooperăr ii.
În vederea stabilirii unui sistem funcțional de transfer în cadrul U.E., anumite
dispoziții legislative și administrative obligatorii ar trebui puse în aplicare de statele
membre. Cetățenii europeni ar beneficia, de asemenea, de certitudinea că li se v or
acorda măsuri de securitate necesare, dacă este necesar chiar în străinătate, devenind
astfel mai motivați să depună mărturie.
Stabilindu -se că nu de puține ori martorii sunt supuși unor forme de
amenințare sau intimidare pentru a nu participa la activitățile procedurale care sunt
necesare condamnării inculpaților, în mod special în cazuri privind săvârșirea unor
crime majore și a vând la bază obligativitatea statului de a asigura drepturile
martorului inclusiv cele referitoare la protecție, a apărut necesitatea înființării unor
structuri specializate care să aplice măsurile de protecție a martorilor, structuri care
pentru buna tran spunere în practică a sarcinilor ce le revin sunt nevoite să coopereze
cu structuri similare din alte state.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
9
Capacitatea autorităților implicate în lupta împotriva criminalității de a
acționa eficient depinde în mod esențial de de calitatea informației dis ponibile și de
capacitatea structurilor abilitate de a aduna, sintetiza și analiza în mod sistematic
această informație. Martorii și colaboratorii justiției sunt adevărate izvoare de
informații cu privire la structura organizațiilor criminale, a membrilor componenți,
a modurilor de acțiune și un asemenea potențial unic trebuie atras la colaborare cu
asigurarea unui cadru adecvat de protecție și securitate din partea statelor.
De asemenea, există mecanisme practice de cooperare în domeniul prot ecției
martorilor în Europa. O r ețea europeană de legătură , coordonată de Europol – care
nu dispune însă de un mandat formal în materie – și care reunește, cu titlu voluntar,
șefii unităților specializate în protecția martorilor, a fost creată în 2000. Pe parcurs ul
anilor, rețeaua s -a dezvoltat într -o structură profesională de dimensiune mondială,
activă pe toate cele 5 continente. Reuniunile rețelei au rol de platformă pentru
schimburile de informații, dezvoltarea de instrumente și definirea de orientări însă
nu permit activități operaționale. Pe baza dezbaterilor organizate în cadrul rețelei
Europol, au fost redactate și difuzate două documente în scopul de a fi ut ilizate ca
„orientări ale U.E.”, respectiv:
„Principiile de bază ale U.E. care guvernează cooperarea polițienească în
domeniul protecției martorilor” vizând, în special, transferul internațional al
martorilor și
„Criteriile comune de acceptare a unui martor într -un program de protecție”
care abordează condițiile care trebuie luate în considerare pentru c a un martor
să beneficieze de un program de protecție.
Uniunea Europeană s -a arătat de la început interesată de stabilirea unor măsuri
de protecție vis -a-vis de martori i și colaboratorii justiției, de victimele -martor și de
martorii minori, apreciind că nu mai adoptând măsuri care să încurajeze martorii să
participe la procese pot fi atinse țintele propuse în lupta împotriva crimei organizate.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
10
Protecția martorilor s -ar doved t dificilă pe o scară pur națională, date fiind
condițiile din țara unde aceștia s e află. Cooperarea internațională în conformitate cu
standardele care au fost deja impuse în domeniu, este așadar necesară.
Majoritatea țărilor au înregistrat, în cursul ultimilor 5 -10 ani, o creștere a
necesităților în materie de protecție a martorilor, a tât în ceea ce privește numărul
cererilor de protecție cât și al numărului martorilor care beneficiază de programe de
protecție.
Protecția martorilor ar trebui să existe în toate statele membre, aceasta
reprezentând un instrument foarte puternic de combatere a crimei organizate și
terorismului, luând în considerare natura închisă a acestor grupuri și dificultatea de
a utiliza metodele de investigație tradiționale.
Lucrările pregătitoare care vizează dezvoltarea unei legislații europene
obligatorii în domeniul protecției martorilor au debutat în 2004. Obiectivul a fost
strângerea de informații cu privire la legislația statelor membre, structurile
administrative și experiența practică în vederea identificării vidului legislativ și
deficiențelor de funcț ionare cu impact la nivel euro pean, precum și propunerea de
soluții care să aibă valoare adăugată europeană.
Marile diferențe existente între legile penale ale statelor membre scad eficiența
cooperării acestora în lupta împotriva organizațiilor criminale, adesea foarte
complexe. Cooperarea transfrontalieră în domeniul protecției martorilor este dificilă,
în special, cu țările care nu dispun de instrumente legislative și/sau structuri
administrative și programe privind protecția martorilor, chiar dacă în int eriorul
frontierelor acestea exercită asemenea activități pentru proprii cetățeni.
Din ce în ce mai mult, țările care se confruntă cu dificultăți practice din cauza
propriilor caracteristici geografice (suprafață restrânsă) sau demografice (densitate
mare a populației) precum și țările afectate în mod special de organizațiile criminale,
trebuie să reloce persoanele protejate în alte țări.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
11
Admiterea unei obligaț ii de cooperare a statelor tind să înalțe legalitatea
internațională pe o treaptă nouă, superioară , unde statele, popoarele, guvernele se
privesc ca asociați la înfăptuirea de acțiuni comune, în interes comun.
În țara noastră, ca de altfel în marea majoritate a statelor, Ministerul Justiției
este autoritatea centrală ce are atribuții în următoarele dom enii ale cooperării
judiciare internaționale: extrădarea, transferarea persoanelor condamnate, transferul
de proceduri, recunoașterea hotărârilor și asistența judiciară în faza de judecată.
Pentru cererile de asistență judiciară în materie penală din faza de cercetare și
urmărire penală, autoritatea centrală este Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție, dar există și tratate, cum este cel cu S.U.A., care impun și în
această fază transmiterea cererilor prin Ministerul Justiției.
Fiecare sta t parte ia, în limita mijloacelor sale, măsuri le corespunzătoare
pentru a asigura o protecție eficace împotriva eventualelor acte de represalii sau de
intimidare a martorilor care, în cadrul procedurii penale, depun mărturie privind
infra cțiunile prevăzute de prezenta C onvenție și, în caz de nevoie, a părinților lor și
a altor persoane apropiate. Statele părți au în vedere să încheie aranjamente cu alte
state în vederea stabilirii unui nou domiciliu persoanelor arătate mai sus. De
asemenea, d ispozițiile se aplică victimelor, când acestea sunt martori.
Din analiza acestor tendințe rezultă că un rol important în buna desfășurare a
procedurilor întreprinse pentru tragerea la răspundere a infractorilor este și audierea
martorilor. De multe ori însă se întâmplă c a aceștia să se afle pe teritoriul altui stat
și pentru a putea beneficia de aportul lor la înfăptuirea justiției este necesară
cooperarea internațională.
În România, această cooperare este reglementată de Legea nr. 302/ 2004
privind cooperarea judiciară in ternațională în materie penală, modificată și
completată de Legea nr. 224/2006. Așa cum se poate observa, cadrul cooperării
judiciare internaționale statuează posibilități concrete de audiere și protecție în
același timp al martorilor aflați pe teritoriul altui stat, oferind oportunitatea
participării acestora la procedurile necesare tragerii la răspundere a infractorilor.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
12
Țările europene beneficiază de o situație privilegiată care le permite să aibă
în vedere, mai bine poate decât în alte continente, modal itățile unei cooperări
zilnice, directe și constante . Țările Europei, sunt țări de întindere medie în care se
ajunge ușor la frontieră. Circulația infractorilor în Europa, a fost deci, întotdeauna,
datorită acestui fapt, relativ intensă. De altfel, este vo rba de țări în care serviciile de
poliție sunt în general bine organizate și dotate, ceea ce le permite să desfășoare
acțiuni și transmisiuni rapide.
Prezența într-un spațiu relativ restrâns a unor sisteme juridice foarte
diferențiate (sistemu l anglo -saxon , sistemul francez ) a dus la apariția unor obstacole
în urmărirea infractorilor și a făcut să se resimtă acut necesitatea unei cooperări
polițienești.
Recrudescența criminalității pe continentul european a determinat în această
parte a globului una din cele mai complexe și dese rețele de cooperare polițienească
cuprinzând toate sferele unei colaborări eficiente.
Recunoașterea necesității crescânde de cooperare în combaterea
criminalității organizate transfrontaliere prin intermediul martorilor care să
beneficieze de protecție și eforturile de punere în aplicare depuse în vederea
dezvoltării unor sisteme de protecți e a martorilor solicitate de C onvențiile Națiunilor
Unite ar putea conduce la schimbări de atitudine la nivel politic și operațional.
Deoarece nu doar criminalii, ci și cetățenii de rând beneficiază de libertatea
de mișcare în cadrul Uniunii Europene, este probabil să crească numărul cetățenilor
europeni care sunt solicitați să depună mărturie în calitate de martori în cazurile
penale foarte impo rtante.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
13
CAPITOLUL I APARIȚIA ȘI EVOLUȚIA PROGRAMELOR
DE PROTECȚIE A MARTORILOR
I.1. ISTORICUL PROGRAMELOR DE PROTECȚIE A MARTO RILOR
În scopul înțelegerii complete a obiectivelor celor mai multe programe de
protecție a martorilor este necesar să înțelegem evoluția lor istorică. Programele de
protecție a martorilor s -au dezvoltat din nevoia de a combate în mod eficient
infracțiunile grav e, crima organizată și terorismul.
Obiectivul principal al oricărui program de protecție a martorilor este de a
proteja martorii în caz de amenințare gravă (care nu poate să fie realizată prin alte
măsuri de protecție) în cazurile de o importanță crescută , în care probele care
urmează să fie furnizate de către martori (inclusiv de victime) nu pot fi obținute prin
alte mijloace.
Investigarea activităților grupurilor de crimă organizată și celulelor de
terorism poate să fie dificilă pentru autoritățile de ap licare a legii datorită
caracterului lor secret. Adesea, singura cale de a obține informații despre activitățile
și actorii implicații este prin unul din membrii rețelei care decide să coopereze cu
autoritățile, pentru infracțiunile pe care ei le -au comis, în general în speranța
obținerii clemenței din partea instanței. Astfel de persoane sunt cunoscute sub
denumirea de „colaboratori ai justiției”.
Un lucru pe care toate astfel de grupuri îl au în comun este că, indiferent că
vorbim de mafia italiană, gr upurile de trafic de droguri, celulele teroriste, bandele
din oraș sau „echipajele”, bandele de motocicliști sau din închisoare este un cod al
tăcerii pe care ei îl impun membrilor lor. Dacă codul tăcerii este spart, pedeapsa este
în general, moartea. Când un colaborator al justiției decide „să spargă” codul tăcerii
și să colaboreze cu autoritățile de aplicare a legii, depunând mărturie pentru
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
14
începerea urmăririi penale a membrilor organizației criminale, organizația va
recurge la asasinarea lui. Este neces ar pentru organizațiile criminale să impună
aceste reguli membrilor lor, garantând prin aceasta că nu există niciun „paradis
sigur” pentru trădarea lor.1
Mai mult, programele de protecție a martorilor s -au dezvoltat cu scopul de a
furniza un „paradis sigur ” de la astfel de represalii pentru colaboratorii justiției. Este
pentru același motiv pentru care reputația succesului programului de protecție a
martorilor ca un „paradis sigur” este atributul cel mai important.2 Dacă un program
de protecție a martorilor este deconspirat și martorii protejați sunt uciși, alții nu îl
vor vedea ca pe o alternativă chiar dacă acest lucru înseamnă o pedeapsă mai mare
sau chiar o pedeapsă pe viață în închisoare.3
Este important să subliniem faptul că, deși programele de protecție a
martorilor sunt cel mai frecvent menționate în legătură cu criminalitatea organizată
și într -o măsură mai mică, cu terorismul și cazurile de corupție, se poate și este
disponibil și pentru alte cazuri mai grave, cum ar fi încălcarea drepturilor omului.
Protecția martorilor este de asemenea o problemă pentru statele care au suferit
conflicte civile, unde actorii guvernamentali au comis crime împotriva cetățenilor,
cum este cazul Argentinei sau Braziliei. Aceleași principii și criterii care sunt
aplicate pentru protecția martorilor cercetați penal sau crimei organizate și altor
cazuri grave, pot fi aplicate și pentru urmărirea penală a încălcării drepturilor omului.
Principala diferență este că martorii protejați pentru încălcarea drepturilor omul ui
sunt mai degrabă victime ale acestor crime, decât asociați la infracțiuni/colaboratori
ai justiției. Pentru aceste persoane, măsurile de relocare și schimbare a identității nu
pot fi considerate acceptabile, deoarece ei pot implica o victimizare ulterio ară.
Brazilia, de exemplu, a stabilit un program de protecție a martorilor care să se
ocupe de cazurile de încălcare a drepturilor omului sub Autoritatea Prezidențială
1 Informațiile au fost furnizate de Dl. Victor Stone, Biroul de Operațiuni Speciale din cadrul Departamentului de
Justiție al SUA („The Office of Enforcement Operations”).
2 Programul de protecție a martorilor din SUA a avut succes pentru că niciun martor nu a fost ucis în timp ce a respectat
regulile programului.
3 Idem 1.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
15
pentru Drepturile Omului. În timp ce cele mai multe servicii sunt furnizate pentru
protecția unității, serviciile de suport și chiar asistența privind relocarea sunt
furnizate de o rețea de organizații neguvernamentale acreditate. Acest sistem este
creat de câțiva ani și conform relatărilor funcționează foarte bine. Datorită istoricului
abuz urilor drepturilor omului și a corupției din guvern, acest sistem a fost dezvoltat
ca o modalitate de a câștiga încrederea societății civile. Un alt avantaj al acestui
sistem este faptul că ONG -urile au adesea resurse mai bune decât instituțiile
guvernamen tale locale, precum și informații privind condițiile locale și culturale.
În „2006 când primul proces din Argentina de terorism asupra statului
ajunsese la final, Julio Lopez, un martor care a identificat în cadrul procesului
făptașul, a dispărut …. (și nu a mai fost găsit niciodată). În lunile următoare, țara a
fost lovită de un val de amenințări și în câteva cazuri au fost înregistrate atacuri
asupra martorilor, avocaților, apărătorilor drepturilor omului, procurorilor și
judecătorilor implicați în cazu rile împotriva membrilor fostului regim militar.”4
Drept urmare, guvernul a început să caute răspunsuri legate de problematica
funcționării protecției martorilor în aceste cazuri. Situația din Argentina atrage
atenția nu numai asupra eșecurilor posibilităț ilor existente de protecție a martorilor,
dar și de asemenea asupra altor aspecte legate de funcționarea sistemului de justiție.
Ceea ce ar trebui să avem mereu în vedere este că protecția martorilor este doar unul
din instrumentele sistemului de justiție penală care se bazează pe răspunsurile
adecvate și eficiente din alte domenii.
În ultimii ani, s -a înregistrat o creștere rapidă a numărului de state în care s –
au înființat sau sunt în curs de înființare programe de protecție a martorilor, în primul
rând d atorită impactului crescut al grupurilor de crimă organizată și terorism. Un
motiv suplimentar pentru crearea unor astfel de programe este și nevoia cooperării
regionale și internaționale în ceea ce privește protecția martorilor. Într -o țară mică
unde fiec are îl cunoaște pe celălalt, unde diferențele culturale sau lingvistice pot fi
ușor identificate din afară, este probabil mult mai imperativ necesar să ai capacitatea
4 Borello Federico, The protection of witnesses of serious human rights violations: Cases in Argentina , 2010.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
16
de a coopera cu alte țări pentru a asigura protecția și relocarea martorilor. Cu toate
acestea, pentru a face acest lucru, este necesară instituționalizarea unui program care
va avea cunoștințele și expertiza de specialitate (protecția funcționarilor, a
lucrătorilor psiho -sociali, a doctorilor, etc.), servicii și alte resurse pentru a controla
toate elementele solicitate la relocarea martorilor și a membrilor familiei și să aibă
contacte personale care sunt foarte importante în mecanismul de cooperare cu alte
programe și alte țări.5
Așa cum am precizat, programele de protecție a martorilor s -au dezvoltat în
mod obișnuit datorită nevoii. Ca urmare, câteva țări și -au dezvoltat în mod progresiv
capacitățile și programele de protecție a martorilor, fără a avea o bază legislativă
specifică, cum ar fi, Olanda, Norvegia și Noua Zeelandă. În aceste țări , poliția,
alături de acordurile semnate cu martorii admiși în program, furnizează un cadru
suficient și adecvat pentru operațiunile programului.6 De asemenea, este interesant
de observat că în rândul țărilor fără bază legală specifică se regăsesc atât țăr ile care
5 Câteva argumente în sprijinul nevoii de a avea programe „dedicate” cu expertiză de specialitate, cu capacitatea de a
furniza o gamă variată de servicii sociale, educaționale și de suport, în mod normal furnizate de programele de
protecție, pot fi date având în vedere experiența țărilor cu multiple autorități locale de poliție care furnizează servicii
de protecție a martorilor. Forțele de poliție pot folosi diferite standarde și criterii. Pentru acei martori relocați, inclus iv
în străinătate aceste aspecte împreună cu coordonarea cu diferite autorități locale poate deveni problematică. Mai mult,
probabil, nu este ușor sau nu sunt suficiente resurse pentru toate forțele din orașele mai mari pentru a avea și a menține
experiența, expertiza și/sau famil iaritatea cu problemele legate de relocarea internă și internațională. Ca urmare, există
o tendință spre asigurarea unei politici centralizate și unui organism de coordonare pentru programele de protecție a
martorilor care operează la nivel local. Totuși, această problemă necesită unele analize suplimentare.
6 Witness Protection Good Practices Manual in Criminal Proceedings Involving Organized Crime , New Y ork, United
Nations, 2008, p. 44. C itat de Kramer Karen, Witness Protection as a Key Tool in Addressing Serious and Organized
Crime , 2011, p. 12, disponibil online la:
http://www.unafei.or.jp/english/pdf/PDF_GG4_Seminar/Fourth_GGSeminar_P3 -19.pdf
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
17
fac parte din sistemul juridic englez („common law”)7, cât și țările care fac parte din
sistemul de drept civil („civil law”)8, care în mod normal necesită o bază legală.
Cu toate acestea, se recomandă ca programele de protecție sub acoperire să
fie întemeiate pe politici și să aibă un cadru legal, mai ales datorită impactului lor
asupra drepturilor acuzatului, duratei de viață a persoanelor protejate și resurselor
financiare necesare pentru finanțarea unor astfel de programe. Mai mult, alte
reglem entări legale, cum ar fi, codurile de procedură penală și normele instanței de
judecată, vor trebui probabil revizuite și actualizate pentru ca acestea să poată oferi
protecții procedurale (în cazul în care nu contravine altor legi).
Minimum, legislația ar trebui să specifice:9
a) măsurile de protecție care pot fi folosite;
b) criteriile și procedurile de aplicare și admitere;
c) autoritatea responsabilă pentru implementarea programului;
d) criteriile pe baza cărora un martor poate fi scos din program;
e) drepturile și obligațiile părților;
7 „Common law” este sistemul juridic dezvoltat pe baza jurisprudenței instanțelor de judecată. În sistemele de „drept
comun” dreptul este elaborat și/sau modificat de către judecători: decizia din cadrul unui proces, aflat pe rolul unei
instanțe, este luată având în ved ere deciziile luate în procese din trecut și aceasta, la rândul ei, afectează dreptul care
va fi aplicat în cazurile viitoare. În cazul în care nu există o prevedere care să fie aplicată pentru cazul supus judecății,
judecătorii de „drept comun” au autorit atea și responsabilitatea să „creeze drept” prin crearea precedentului (William
Marbury v. James Madison, 5U.S.137 (1803), disponibil online la: http://laws.lp.findlaw.com/getcase/us/5/137.ht ml).
„Common law”, spre deosebire de „civil law”, se referă la sistemul juridic dezvoltat prin intermediul deciziilor
judecătorești și mai puțin prin acte ale puterii legislative. Precedentul judiciar obligă instanțele să urmeze, în cazuri
identice ori sim ilare, același raționament utilizat în deciziile anterioare (principiul „stare decisis ”). Atunci când curtea
consideră că speța este fundamental diferită de toate spețele de până atunci, ea va decide „as a matter of first
impression” (ca la o prima analiză ) și, astfel, noua hotărâre va constitui un precedent. Cu toate acestea, numai unele
decizii leagă instanțele, și anume cele ale curților superioare. Celelalte dețin autoritate, dar nu sunt imperative.
Sistemul de „common law” s -a dezvoltat în Anglia și Ța ra Galilor în mod gradual, prin uniformizarea obiceiurilor din
diverse zone ce a urmat Cuceririi Normande (1066), când William I a învins în bătălia de la Hastings și s -a declarat,
în conformitate cu ideile medievale, „proprietarul fiecărui inch din solul britanic” (disponibil online la:
http://studia.law.ubbcluj.ro/articol.php?articolId=287 ).
8 Dreptul civil („Civil law”) este sistemul juridic dezvoltat, cu precădere, de către Alin. lament și de către Executiv.
Dreptul civil poate fi definit ca acel sistem juridic care își are originea în dreptul roman codificat în Corpus Juris
Civilis of Justinian și dezvoltat ulterior î n Europa Continentală și întreaga lume. Dreptul civil este împărțit în două:
legea Romană codificată (așa cum este prevăzută în Codul Civil Francez de la 1804); și legea Romană necodificată
(precum în Scoția și Africa de Suda). Dreptul civil este foarte si stematizat și structurat și se bazează pe principii
generale, adesea ignorând detaliile (William, Tetley, O. C., Mixed jurisdictions: common law vs civil law (codified
and uncodified), 2000, p.6, disponibil online la:
http://www.mcgill.ca/maritimelaw/sites/mcgill.ca.maritimelaw/files/mixedjur.pdf ).
9 Kramer Karen, Witness Protection as a Key Tool in Addressing Serious and Organized Crime , 2011, p. 12. disponibil
online la: http://www.unafei.or.jp/english/pdf/PDF_GG4_Seminar/Fourth_GGSeminar_P3 -19.pdf
Material a fost prezentat în cadrul seminarului: The Fourth Regional Seminar on Good Governance for Southeast
Asian countries .
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
18
f) care operațiuni din cadrul programului sunt confidențiale;
g) să prevadă sancțiuni pentru divulgarea de informații cu privire la acordurile
de protecție sau despre identitatea sau locația martorilor protejați.
Autoritățile de protecție a martorilor care doresc să coopereze în scopul
relocării martorilor au nevoie de o anumită formă de acord informal încheiată direct
între autoritățile responsabile, care poate fi modificată de la caz la caz.
Unele autorități de protecție sunt capabile să lucreze
simplu cu o autoritate de protecție sau alta. Cu toate acestea, probabil multe țări au
nevoie de anumite nivele suplimentare de acord care pot fi la nivel instituțional (între
agenția de poliție și minister). Un acord poate fi la fel de simplu ca, ministerul X al
statului A și ministerul X al statului B sunt de acord să coopereze pentru relocarea
în siguranță a martorilor protejați.
Statele pot ratifica tratatele bilaterale sau multilaterale. Un exemplu de țări
care au urmat această cale sunt Statel e Baltice (Estonia, Letonia și Lituania). Cu
toate acestea, datorită perioadei mari de timp în care tratatele pot fi negociate și
ratificate, aceasta este ultima soluție practică. De asemenea, statele se pot alătura
acordurilor cadru încheiate, ca parte a organizațiilor regionale.
În final, statele pot folosi Convențiile Internaționale ca bază pentru cooperare.
Atunci când Slovenia și -a elaborat legea privind protecția martorilor nu a inclus o
prevedere care era menționată în cooperarea internațională pentr u relocarea
martorilor. Cu toate acestea, Slovenia ca parte a Convenției Națiunilor Unite
împotriva criminalității transnaționale organizate s-a folosit de această Convenție ca
bază pentru cooperarea cu o altă țară, până în momentul în care a putut să -și modifice
legislația privind protecția martorilor.
Indiferent dacă există sau nu un cadru legal, ceea ce se poate spune despre
majoritatea programelor de protecție a martorilor este că ele tind să funcționeze pe
baza unor principii similare și se bazează pe aceleași elemente cheie, incluzând
următoarele :10
10 Idem 9 , p. 13.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
19
a) participarea trebuie să fie voluntară;
b) participarea este pentru viață, dacă este cazul. Cu toate acestea sprijinul
financiar oferit va fi pentru o perioadă limitată de timp;
c) participarea nu ar trebui să fie văzută ca o recompensă pentru mărturie;
d) participarea nu ar trebui să facă martorii mai buni decât el/ea a fost înainte să
fie inclus/ă în program;
e) toate obligațiile legale existente trebuie să fie păstrate;
f) datorită dificultăților emoționale atât pentru ma rtori, cât și pentru familiile lor
și datorită resurselor semnificative solicitate statului, relocarea și schimbarea
identității sunt instrumente folosite în ultimă instanță.
Programele de protecție a martorilor pot fi instituționalizate sub diferite
forme . Pentru anumite țări, programul de protecție a martorilor se regăsește în cadrul
poliției, deoarece protecția care se acordă martorilor în afara sălii de judecată este
văzută ca o atribuție principală a poliției. Pentru altele, separarea protecției
martor ilor de partea de investigare prezintă o mai mare importanță în vederea
asigurării obiectivității și minimizării riscului ca admiterea în program să nu devină
un stimulent pentru martori de a depune mărturie falsă, pe care ei cred că poliția sau
procurorul o dorește sau de care are nevoie.11
Acolo unde programul e ste inclus în cadrul poliției, izolarea și autonomia
(organizațională, administrativă și operațională) a unității sub acoperire,
responsabile pentru implementarea programului de restul poliției este foarte
importantă.12
În ceea de -a doua categorie, programele sunt separate organizațional de poliție
și sunt în subordinea Ministerului Justiției, Ministerului de Interne sau Procurorului
General.13
În cea de -a treia categorie, programele sunt implementate de un organism
multidisciplinar format din reprezentanți la nivel înalt din cadrul organismelor de
11 Idem 6, p. 45, citat de Kramer Karen, p. 13. Țările incluse în această categorie sunt: Australia, Austria, Canada,
Hong Kong, China, Noua Zeelandă, Norvegia, Slovacia și Marea Br itanie.
12 Idem 6, p. 46, citat de Kramer Karen, p. 14 .
13 Columbia, Olanda, Filipine, Africa de Sud și SUA.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
20
aplicare a legii, autorităților judiciare și guvernamentale și uneori din reprezentați ai
societății civile. Organismul ia deciziile privind admiterea și sco aterea din program.
De asemenea, poate exercita o supraveghere asupra implementării programului și să
facă s olicitări financiare la Guvern.14
Există câteva modele diferite, cum ar fi Brazilia unde protecția martorilor cade
în sarcina unei comisii pentru dre pturile omului și Kenya, care în 2010 a creat o
agenție independentă pentru protecția martorilor care, de asemenea, are un organism
de supraveghere. În cadrul acestor categorii, programele de protecție a martorilor își
pot organiza singure o subunitate pen tru protecția victimelor și alta pentru protecția
colaboratorilor justiției (foștii infractori).
În ceea ce privește locația programului, cheia pentru a avea un program de
succes pare să fie:15
(a) separarea protecției martorilor de partea de investigare;
(b) confidențialitatea procedurilor și operațiunilor;
(c) autonomia organizațională față de celelalte unități de poliție.
Programele de protecție a martorilor sunt unități sub acoperire, înțelegând prin
aceasta că toate informațiile privind martorii și operațiunile de sfășurate în cadrul
programului trebuie să fie confidențiale și să aibă propria lor bază de date pentru
stocarea informațiilor. Din moment ce cel mai mare risc al compromiterii
programului este omul, toți angajații, inclusiv personalul administrativ trebui e să fie
verificat pentru a asigura cel mai înalt nivel de securitate. Doar prin stabilirea celui
mai înalt standard profesional cei responsabili pentru program (și pentru viețile
martorilor protejați) pot îndeplini cerințele atât de solicitante.16
Transpa rența este un principiu de bază al bunei funcționări și programele de
protecție a martorilor ar trebui în mod similar să fie trase la ră spundere pentru banii
cheltuiți . Însă facturile de la hotel sau biletele de avion pot dezvălui identitatea reală
14 Idem 6, p. 46, citat de Kramer Karen , p. 14. Italia și Serbia au acest model.
15 Ibidem
16 Idem 6, p. 53, citat de Kramer Karen, p. 14 .
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
21
a marto rului sau locația sa. De aceea pentru a menține confidențialitatea , programele
de protecție a martorilor fac obiectul unor reguli sp eciale de auditare și raportare .17
Includerea într -un program de protecție nu ar trebui să fie văzută de către
persoana prote jată (sau public) ca o recompensă pentru cooperarea lor. Pentru a
proteja neutralitatea lor, programele de protecție a martorilor se străduiesc să
recunoască martorii în conformitate cu un set de criterii prestabilite, printre care,
nivelul amenințării ca factor determinat cheie; să mențină o separare de agențiile de
investigare (așa cum am menționat mai sus); și să ia decizii obiective, independente
de urmărirea penală după obținerea și evaluarea punctelor de vedere ale organelor
de urmărire penală despre importanța cazului și probelor depuse de către martor.18
Din experiența altora se pot desprinde câteva recomandări pentru acele state
care doresc să ofere măsuri de protecție și chiar să stabilească programe de protecție
a martorilor. În primul rând, țările pot începe prin a câștiga experiență prin folosirea
poliției și a măsurilor procedurale de protecție. Aceste măsuri, atunci când sunt puse
în practică în mod corespunzător de către personal calificat, pot oferi protecția
necesară pentru majoritatea martor ilor, ținând cont de faptul că măsurile de protecție
reprezintă una din măsurile importante care trebuie aplicate în mod colectiv și
eficient. Dacă cadrul legislativ nu este actualizat sau nu permite măsurile necesare
se poate stabili o unitate specială ca re se poate autoeduca cu privire la ce nu
funcționează corect și ce poate să fie îmbunătățit. Asemenea unități în mod ideal ar
trebui să fie formate din reprezentanți ai principalelor autorități de aplicare a legii
(poliție, procurori, judecători), incluzâ nd administrația penitenciarelor, alte agenții
guvernamentale, persoane responsabile pentru crearea legislației, ONG -uri, instituții
academice sau instituții ale societății civile pentru ca acestea să înțeleagă și să
sprijine orice schimbări necesare.
Pentru cei care doresc să creeze programe de protecție sub acoperire se
recomandă ca aceștia să ia în considerare nevoia de a prioritiza tipul cazurilor pentru
care va fi folosit programul, precum și folosirea adecvată și eficientă a analizelor de
17 Idem 6, p. 57, citat de Kramer Karen, p. 14 .
18 Idem 6, p. 56, citat de Kramer Karen, p. 15 .
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
22
risc. Toți c ei implicați în acest proces trebuie să înțeleagă în mod clar care este rolul
unui program de protecție, ce urmează să ofere și de ce.
Una dintre greșelile comune a țărilor este de a dori și încerca să protejeze prea
mulți martori la început. În schimb pro gramele ar trebui să înceapă doar prin
acceptarea unui număr scăzut de martori pentru a se câștiga experiență și încredere.
Trebuie reamintit faptul că integritatea oricărui program – păstrarea martorilor în
siguranță și păstrarea confidențialității operaț iunilor desfășurate – este crucială
pentru funcționarea acestuia pe termen lung.
Cu privire la finanțare este dificil la început să se estimeze costurile, deoarece
există iun efect cumulativ pentru fiecare martor; mai mult familiile extinse vor
consuma res ursele foarte repede. O regulă sigură de urmat este de a te pregăti pentru
neprevăzut prin păstrarea unor fonduri de rezervă în cazuri de urgență. În același
timp, programele de protecție trebuie să fie construite progresiv în cooperare cu alte
state. Acea sta necesită de asemenea timp, deoarece cooperarea în acest domeniu
necesită încredere între potențialii parteneri pentru relocarea martorilor.
În ultimul rând datorită specificului său comunitatea autorităților de protecție
a martorilor este un grup închi s și majoritatea doresc să împărtășească din experiența
lor altora care doresc să dezvolte asemenea programe. Astăzi protecția martorilor
este văzută ca un instrument fundamental în combaterea criminalității organizate și
un mare număr de țări și -au creat astfel de programe specializate sau au prevăzut în
legislație crearea lor.
Câteva exemple din diferite jurisdicții care și -au instituit programe de
protecție a martorilor și elementele lor principale , le voi prezenta în continuare .
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
23
I.2. PRINCIPALELE ELEMENTE ALE UNOR JU RISDICȚII CARE ȘI -AU INSTITUIT
PROGRAME DE PROTECȚI E A MARTORILOR
I.2.1. Australia
În 1983, o comisie regală a subliniat necesitatea creării unui astfel de program
în Australia, în vederea folosirii eficiente a informatorilor în lupta împotriva crimei
organizate și în consecință acordarea unui stimulent jucătorilor de nivel inferior în
vederea informării organizatorilor. La aceea dată, acordurile pentru protecția
martorilor au fost o problemă pentru poliție și au cunoscut diferite abor dări, unele s –
au bazat și au promovat protecția martorilor pe parcursul a 24 de ore, în timp ce
altele au preferat relocarea martorilor sub o nouă identitate. În 1988 o comisie
parlamentară a realizat o anchetă cuprinzătoare privind problematica protecției
martorilor și raportul19 rezultat în urma acestui studiu a condus direct la introducerea
la nivelul Commonwealth a Legii protecției martorilor din 1994 și adoptarea aceeași
legislații în mai multe state și în Australian Capital Territory20. Actul:
(a) Stabileș te Programul Național pentru Protecția Martorilor și criteriile de prin
care o persoană este considerată martor și este eligibilă pentru includerea în
program. Un martor devine „un participant” od ată ce este acceptat în program.
(b) Poliția Federală din Austra lia este autoritatea responsabilă pentru includerea
și scoaterea martorilor din program de protecție, inclusiv pentru semnarea de
acorduri de cooperare, crearea de noi identități și restabilirea identității
anterioare .
(c) Autorizează stabilirea unui registru al participanților activi și anteriori din
cadrul programului pentru protecția martorilor care trebuie să conțină
19 Comisia Parlamentară Comună cu privire la Autoritatea Națională împotriva Criminalității, Protecția Marto rilor:
Raportul Comisiei Parlamentare C omune pentru Autoritatea Nați onală împotriva Criminalității, Nr.193/88 (Canberra,
Australian Government Publishing Service, 1988).
20 Australian Capital Territory – prescurtat ACT și denumit anterior „The Territory for the Seat of Government” și
mai târziu „The Federal Capital Territor y” este un teritoriu în sus -estul Australiei inclus în New South Wales.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
24
informații cum ar fi, numele persoanei, noua identitate și detaliile infracțiunii
pentru care participantul a fost condamnat.
(d) Garantează integ ritatea documentelor de identitate la nivelul Commonwealth
(numărul fișelor fiscale, pașapoartele) prin oferirea documentelor de identitate
pentru participanți prin intermediul programelor regionale pentru protecția
martorilor care nu pot fi eliberate dec ât dacă legislația complementară și
acordurile ministeriale sunt în vigoare în statul sau pe teritoriul apare
problema legată de eliber area documentelor de identitate.
(e) Oferă mecanisme pe baza cărora participanții nu se pot folosi de noua lor
identitate pe ntru a se sustrage obligațiilor civile sau penale și prevede faptul
că martorii nu pot fi incluși în program ca un mijloc de încurajare sau ca un
bonus în schimbul oferirii de dovezi sau în schi mbul unei declarații (mărturii).
(f) Prevede pedepsele referitoare la divulgarea neautorizată de informații legate
de participanții la program și prevede pedepsele pentru participanții care
dezvăluie informații referitoare la program.
În 1997 legea a fost modificată pentru a permite participanților să facă
dezvăluiri în cadrul programului în scopul de a depune o plângere sau în scopul de
a furniza informații pentru instituția Avocatul Poporului (The Commonwealth
Ombudsman). În 2002 leg ea a suferit noi modificări în sensul permiterii includerii
în programul de protecție a persoanelor la solicitarea Curții Penale Internaționale.
Procesul de includere în program a persoanelor la solicitarea Curții Penale
Internaționale este similar cu cel pentru includerea cetățenilor străini sau
rezidenților.
Așa cum am arătat, următoarele state și teritorii din Australia și -au dezvoltat
programe regionale pentru protecția martorilor, programe care sunt complementare
cu Programul Național pentru Protecția Martorilor:
– Australian Capital Territory: Legea protecției martorilor din 1996 .
– New South Wales: Legea protecției martorilor din 1995 .
– Northern Territory: Legea protecției martorilor din 2002 (Northern Territory) .
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
25
– Queensland: Legea protecției martorilor di n 2000 .
– South Australia: Legea protecției martorilor din 1996 .
– Tasmania: Legea protecției martorilor din 2000 .
– Victoria: Legea protecției martorilor .
– Western Australia: Legea protecției martorilor din 1996 (Western Australia) .
I.2.2. China
Ca răspuns la apelul de reformă al poliției din 1994, poliția din Hong Kong a
creat ad -hoc un program de protecție a martorilor. Un program similar a fost stabilit
în 1998 în cadrul Comisiei Independente împotriva Corupției ( CIC). În 2000 a fost
adoptată Ordonanța pr ivind Protecția Martorilor, ordonanță care furnizează baza
protecției și alte tipuri de asistență acordate martorilor și persoanelor asociate
noțiunii de martor. Această parte a legislației furnizează criterii uniforme în ceea ce
privește operațiunile prog ramelor de protecție a martorilor stabilite de poliția din
Hong Kong și Comisia Independentă împotriva Corupției. Ordonanța:
(a) stabilește programul de protecție a martorilor în vederea furnizării protecției
și altor tipuri de asistență persoanelor a căror siguranță ori bunăstare pot fi
supuse unui risc ca urmare a faptului că ele sunt martori. Programul este
implementat de poliție prin intermediul Unității de Protecție a Martorilor și de
către Comisia Independentă împotriva Corupției prin intermediul
Depart amentului pentru Protecția Martorilor și secțiunea Arme de foc. A treia
unitate este stabilită în prezent în cadrul Departamentului Vamal și de Accize;
(b) stipulează faptul că persoana autorizată să ia decizii la nivel de management
al programului și decizii referitoare la includerea sau scoaterea martorilor din
program va fi desemnată în scris de către Comisarul de Poliție și Comisarul
CIC. Așa cum am arătat, această autoritate revine Directorul Departamentului
de Securitate și Criminalitate de la nivelul pol iției și Directorul
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
26
Departamentului de Investigații din cadrul CIC (la nivel de sector
guvernamental);
(c) definește criteriile pentru admiterea în program și motivele pentru o scoatere
timpurie din program, obligațiile martorilor;
(d) autorizează ofițerul de caz să ia măsurile necesare și corecte pentru a proteja
siguranța și bunăstarea martorilor care au fost evaluați sau care sunt în curs de
evaluare în vederea includerii în program, inclusiv schimbarea datelor de
identitate;
(e) stabilește o procedură de recurs împotriva deciziilor care prevăd interzicerea
includerii unui martor în programul de protecție sau împotriva deciziilor
privind încetarea protecției sau care consideră că schimbarea identității nu este
o măsură aplicabilă. Recursul este examinat de o comis ie specială care are
puterea de decizie în ceea ce privește confirmarea sau anularea deciziei
inițiale. Legislația nu împiedică cu nimic un martor să conteste în continuare
decizia primei autorității sau decizia comisiei speciale pe baza controlului
jurisd icțional;
(f) sancționează divulgarea de informații cu privire la identitatea și locația unui
martor care este sau a fost un participant la program sau divulgarea
informațiilor care ar putea compromite securitatea unui martor.
I.2.3. Columbia
Programul de pr otecție a martorilor din Columbia își are originile în
Constituția din 1991 în cadrul căreia sunt enumerate printre principalele atribuții ale
Oficiului Procurorului General și obligația de a oferi protecție martorilor, victimelor
și altor părți din cadrul procedurilor penale. Prin intermediul legii nr. 418/1997 s –
au stabilit 3 programe distincte de protecție a martorilor accesibile pe baza unei
solicitări primite de la Oficiul Procurorului General.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
27
Cel de -al treilea program este coordonat de o direcție s pecială cu sediul în
Bogota și de oficiile regionale din Barranquilla, Cali, Cúcuta și Medellίn. Există
două departamente: unul pentru operațiunile în sine și altul pentru probleme
administrative. O echipă specială de investigatori are responsabilitate pen tru
evaluarea investigațiilor infracționale, analizarea participarea martorilor în cadrul
acțiunii și nu în ultimul rând evaluează nivelul de risc și amenințare care poate apărea
ca o consecință a unei astfel de participări. În completare, există un grup d e suport
(format din medici și psihologi), o rețea de sprijin care este responsabilă pentru
partea administrativă pentru persoanele deja incluse în program și un grup care este
responsabil cu asigurarea securității implementării măsurilor de protecție dis puse de
direcția responsabilă în urma analizei de risc.
Cel de -al treilea program este deschis doar pentru martorii care sunt implicați
în cazurile de răpire, terorism și trafic de droguri și militează pentru relocarea
permanentă pe teritoriul Columbiei și schimbarea identității pentru martorii cu risc
crescut. Martorii primesc asistență financiară pentru a începe o nouă viață, însoțită
de suport psihologic, îngrijiri medicale, consiliere și asistență la reinstalare și
emiterea unor noi documente de identit ate.
În temeiul legii, participanții pot fi scoși din programul de protecție pentru
unul din următoarele motive:
a) refuzul nejustificat de a se supune procedurii judiciare;
b) refuzul de a accepta planurile sau programele pentru reinstalarea lor;
c) comiterea unor acte grave care afectează grav măsurile de protecție;
d) retragerea voluntară.
I.2.4. Germania
Programele de protecție a martorilor au fost create în Germania încă de la
jumătatea anilor 1980. Primul din ele a fost folosit în Hamburg în legătură cu
infracțiunile legate de bandele de motocicliști. În următorii ani, astfel de programe
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
28
au fost sistematic implementate și de alte orașe din Germania și chiar de Biroul
Federal de Poliție Criminală („The Federal Criminal Police Office”).
În 1998, a fost prom ulgată l egea privind protecția martorilor. Legea includea
prevederi privind procedurile penale, cu accent pe:
(a) folosirea tehnologiei video pentru intervievarea martorilor cu risc crescut (în
special copii care depun mărturie ca victime);
(b) îmbunătățirea posib ilităților de asigurare a confidențialității informațiilor
personale ale martorilor la toate nivelele procedurale penale;
(c) furnizarea de asistență juridică pentru victime și martori.
De asemenea, în 1998, Trupele speciale ale Poliției Criminale au dezvoltat un
concept de protecție a martorilor care prezintă pentru prima dată obiectivele și
măsurile care urmează să fie implementate de agențiile implicate în protecția
martorilor. Aceasta a condus la emiterea unor linii directoare pentru protecția
martorilor cu risc crescut, de către instituțiile federale, Ministerul de Interne și
Justiție i. Până la adoptarea în 2001 a l hoegii privind armonizarea protecției
martorilor cu risc crescut, aceste linii directoare au servit drept bază pentru toate
programele de protec ție din Germania. În mai 2003, aceste linii directoare au fost
aliniate cu dispozițiile legale, iar acum servesc drept prevederi pe baza cărora legea
se pune în aplicare în toate birourile de protecție a martorilor din Germania.
În 2001 legea a fost modifi cată în vederea armonizării ei cu prevederile legale
și cu criteriile privind protecția martorilor de la nivel regional și federal. Prevederile
principale acoperă următoarele:
(a) Categoriile de martori care pot fi luate în considerare pentru includerea în
programul de protecție și respectiv, criteriile de admitere și scoatere din
program. În temeiul Legii, includerea poate garanta persoanelor care sunt în
pericol deoarece prin consimțământul lor de a depune mărturie în cazurile
implicând infracțiunile grave și criminalitatea organizată. Participanții trebuie
să fie atât potriviți, cât și dispuși să intre în program.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
29
(b) Autoritatea de implementare și autoritatea la nivelul căreia se ia decizia. În
timp ce Legea prevede că unitatea de protecție și procurorul ar treb ui să ia
împreună decizia de includere în program, de asemenea, stipulează faptul că
unitățile de protecție a martorilor ar trebui să fie autoritățile de luare a deciziei
cu privire la măsurile care urmează să fie aplicate independent, utilizând în
acest s cop criterii, cum ar fi, gravitatea infracțiunii, gradul de risc, drepturile
acuzatului ș i impactul aplicării măsurilor.
(c) Confidențialitatea informațiilor legată de datele personale ale martorilor
protejați în cadrul unității de protecție a martorilor și al tor agenții
guvernamentale și neguvernamentale. Dosarele martorilor protejați sunt
păstrate de unitățile de protecție și nu sunt incluse în dosarele de investigare,
dar ele pot fi puse la dispoziția procu rorului în baza unei solicitări.
(d) Condițiile care st au la baza emiterii unei identități sub acoperire și
documentele justificative și documentele ce urmează să fie oferite pe durata
protecției.
Programul german de protecție a martorilor este compus din birourile stabilite
la nivel federal și în fiecare regi une. Biroul Federal de Poliție Criminală este
responsabil pentru protecția martorilor în cazurile de la nivel federal și pentru
coordonarea atribuțiilor la nivel național și internațional, incluzând:
(a) pregătirea unui raport anual privind programul de protecție a martorilor;
(b) organizarea și desfășurarea de cursuri de formare continuă;
(c) organizarea de conferințe periodice care implică directorii de la nivel federal
și de la nivelul birourilor regionale de protecție a martorilor;
(d) cooperarea între regiuni, a genții federale și birourile din străinătate;
(e) cooperarea internațională.
În completare, Grupul Federal de Proiecte privind Asigurarea Calității în
domeniul protecției martorilor – alcătuit din directorii celor 7 birouri regionale de
protecție a martorilor și condus de directorul Biroului Federal de Poliție Criminală
– asigură cooperarea eficientă prin dezvoltarea la nivel național a unei proceduri
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
30
uniforme pentru admiterea în program, crearea unui catalog standardizat cuprinzând
criteriile de selecție a per sonalului care lucrează în cadrul unității de protecție a
martorilor și conceptele comune privind pregătirea continuă.
I.2.5. Italia
Încă din 1930, Codul Penal Italian prevedea imunitatea totală sau parțială în
cazul în care infractorul a acoperit pagubele produse prin comiterea infracțiunii sau
a cooperat cu autoritățile în cazurile de corupție sau criminalitate organizată.
În anii 19 70, violența în creștere a Brigăzilor Roșii (Red Brigades), un grup
terorist marxist -leninist a condus la adoptarea unor legi care să încurajeze disocierea
de la grupurile teroriste și colaborarea cu autoritățile. Deși aceste măsuri au fost
considerate ca fiind cele care au stat la baza dizolvării Brigăzilor Roșii, niciuna din
aceste legi nu prevedea posibilitatea acordării protecției pentru colaboratorii justiției.
Până în anul 1984, când mafiotul sicilian Tommaso Buscetta s -a întors
împotriva mafiei și ș i-a început cariera ca și colaborator al justiției, protecția
martorilor era doar o formalitate. Buscetta a fost martorul cel mai important în așa
numitul proces Maxi, în urma căruia 350 de membrii ai mafiei au fost trimiși în
închisoare. În schimbul coope rării lui, el a fost relocat sub o nouă identitate. Aceste
evenimente au determinat mai mulți membri ai mafiei să coopereze, astfel până la
sfârșitul anilor 1990 autoritățile italiene au beneficiat de pe urma serviciilor a mai
mult de 1000 de colaboratori ai justiției.
În același timp, procesele italiene au început să fie aspru criticate în ceea ce
privește credibilitatea martorilor și motivația lor și au existat acuzații de
dezorganizare și management defectuos în ceea ce privește programul de protecție.
Ca răspuns, a fost efectuată o revizuire completă a Legii nr. 82 din 15 martie 1991,
care a intrat în vigoare în ianuarie 2001. Una din componentele principale ale
revizuirii legislației a fost legată de crearea în cadrul programului de protecție a
martori lor a unei structuri separate pentru colaboratorii justiției.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
31
Principalele prevederi ale Legii nr. 82, modificată în 2001, sunt următoarele:
(a) Persoanele eligibile pentru a beneficia de protecție :
a. martorii și informatorii din cazurile legate de traficul de droguri, mafia și
cazurile de crimă;
b. martorii pentru orice infracțiune pasibilă de o pedeapsă între 5 și 20 de ani;
c. persoanele apropiate colaboratorilor justiției care se află în pericol;
(b) Tipuri de protecție :
a. un „plan temporar” implicând relocarea și supra viețuirea pentru 180 de
zile;
b. „măsurile speciale” implicând protecția și planurile de reintegrare socială
pentru persoanele relocate;
c. un „program special de protecție” care prevede relocarea, documentele
provizorii de identitate, asistența financiară și ca o ultimă măsură crearea
unei noi identități;
(c) Colaboratorii justiției care sunt condamnați la pedeapsa cu închisoarea
trebuie să execute cel puțin un sfert din pedeapsă sau în cazul în care au fost
condamnați la pedeapsa cu închisoarea pe viață, trebuie să execute 10 ani din
pedeapsă înainte ca ei să fie a dmiși în programul de protecție.
(d) Decizia privind admite rea în program este luată de o C omisie alcătuită din:
a. subsecretarul de stat din cadrul Ministerului de Interne;
b. doi judecători sau procurori;
c. 5 experți care lucrează în cadrul depa rtamentelor de crimă organizată;
(e) Schimbarea identității trebuie să fie autorizată de Serviciul Central de
Protecție , care este autoritatea responsabilă pentru implementarea măsurilor
de protecție.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
32
I.2.6. Irlanda de No rd
Înainte de 1992, Irlanda de Nord a fost parte integrantă a Regatului Unit
alături de Anglia, Scoția și Țara Galilor. Tot înainte de anii 1992, naționaliștii
irlandezi au fost implicați într -o campanie violentă împotriva „forței de ocupație”
în vederea obținerii autonomiei pentru națiunea irlandeză ( „home rule” – lupta
pentru autonomia Irlandei). Deși această campanie nu s -a bucurat de un sprijin
substanțial în rândul oamenilor obișnuiți, activiștii politici susținuți de armată și de
armata Republicană I rlandeză au intimidat și amenințat populația în vederea
dobândirii suportului în lupta lor împotriva britanicilor.
A existat un obstacol major față de această insurecție și acest obstacol a fost
reprezentat de protestanții din cele șase regiuni britanice a le Irlandei de Nord
(Ulster)21 ai căror locuitori nu au vrut să aibă de -a face cu ceea ce ei vedeau ca o
societate catolică condusă de preoți și guvernată de către biserica catolică. Astfel , au
existat temeri că, oamenii proven ind din Ulst er și-ar forma pro pria miliție ( „Forța
Voluntară Ulster ”) pentru a se opune , chiar prin forță armată dacă se impunea ,
irlandezilor naționaliști pentru a rămâne parte a Marii Britanii.
Reforma poliției a reprezentat una dintre cele mai delicate probleme care
trebuiau rezolva te în cadrul procesului de pace, deoarece vechea poliție ( „Royal
Ulster Constabulary ”) a fost percepută de catolici ca o instituție care nu a rămas
neutră în conflict, ci i -a favorizat pe unioniști. La momentul semnării Acordului de
la Belfast22, doar 8% di n personalul poliției provenea din cadrul comunității de
catolici.23
21 Ulster este o provincie istorică irlandeză din care făceau parte nouă comitate. Cele trei comitate Donegal , Cavan și
Monaghan fac parte din Republica Irlanda . Celelalte șase, Antrim , Comitatul Armagh , Comitatul
Derry /Londonderry , Down , Fermanagh și Tyrone fac parte din Irlanda de Nord și aparțin astfel de Regatul Unit al
Marii Britanii și Irlandei de Nord .
22 Acordul din Vinerea Mare (Acordul de la Belfast) a însemnat reluarea procesului de devoluție (Devoluția reprezintă
o modalitate de autoguvernare pentru anumite unități teritoriale subnaționale ale unui stat. Fiind vorba de transferul
unor competențe de la guvernul central la instituții politice subnaționale), fiind un acord complex care, pe lângă
reînființarea instituțiilor politice ale Irlandei de Nord, a prevăzut dezarmarea organi zațiilor paramilitare, amnistie
pentru membrii acestora aflați în detenție (condiționată de dezarmare) și reforma poliției și a sistemului penal pe baza
unor recomandări formulate de o comisie independentă de specialiști.
23 The Independent Commission, A Ne w Beginning: Policing in Northern Ireland , September 1999, p.81, disponibil
online: http://cain.ulst.ac.uk/issues/police/patten/patten99.pdf
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
33
Părțile semnatare ale Acordului nu au reușit să ajungă la o soluție în privința
poliției, drept pentru care au mandatat o comisie independentă – Comisia Patten –
formată din experți inter naționali – care au avut drept obiectiv elaborarea unui pachet
de propuneri pentru reforma poliției.24
În septembrie 1912, aproximativ 450,000 de unioniști din Ulster au semnat
„Solemn League and Covenant” , prin care respingeau autonomia. Proiectul de lege
privind autonomia a fost dezbătut în ianuarie 1913, dar acorda puține drepturi
viitorului Parlament din Dublin. Proiectul i-a nemulțumit atât pe unioniștii
protestanți , care considerau că Londra i -a trădat, cât și pe r adicalii irlandezi , care
considerau această a utonomie lipsită de consistență. Tot în în anul 1913 este
înființată, „Forța Voluntară Ulster” o grupare paramilitară ce urmărea să protejeze
interesele protestanților. Ca răspuns la „Forța Voluntară Ulster” , în noiembrie 1913
catolicii creează „Forța Voluntară Irlandeză ” o organizație paramilitară catolică
similară celei protestante. În data de 25 mai 1914, un al t reilea proiect de lege privind
autonomia Irlandei a fost le giferat de Parlamentul Britanic, dar a proape toate părțile
în cauză erau nem ulțumite.
Între timp în Irlanda, forțele unite ale irlandezilor au privit implicarea Marii
Britanii în război ca o oportunitate de a câștiga un avantaj în încercările lor de a rupe
legătura cu Marea Britanie și de a obține independența. Ca urmare, un grup mic din
Sinn Féin a lansat în Dublin în 1916 revolta care a intrat în istorie ca „Revolta de
Paști” („Easter Rising”) ce a început la poșta centrală din Dublin prin ridicarea
steagului tricolor și declararea independenței.
Sinn Féin a refuzat să recunoas că legitimitatea poliției înainte ca noua lege a
poliției să fie implementată în totalitate. În final, a fost nevoită să facă acest lucru în
2006, prin semnarea Acordului de la St. Andrews.
Cu toate acestea britanicii nu doreau să fie de acord cu ceea ce e ra văzut ca un
act de trădare și au răspuns cu o ofensivă militară împotriva rebelilor , având drept
24 McGarry John, O'Leary Brendan, Consociat ional Theory, Northern Ireland’s Conflict, and its Agreement , Editura
Blackwell Publishing, 2006. (Part 1: What Consociationalists Can Learn from Northern Ireland), disponibil online:
http://www.polisci.upenn.edu/ppec/PPEC%20People/Brendan%20O'Leary/Brendan%20O'Leary%20Publications/Jo
urnal%20Articles/Consociational_Theory_NIre land_conflict_part_1.pdf
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
34
rezultat înăbușirea rapidă a revoltei. Se poate discuta asupra faptului că răspunsul
britanicilor a mers mult prea departe , executând liderii rebelilor, fap t ce a dus la
crearea unui suport pentru insurgenți și o „ură” generală față de britanici. Marea
Britanie nu avea nevoie de un asemenea eveniment atât de aproape de Londra, astfel
încât , Guvernul de atunci a acceptat solicitarea Irlandei de a avea propria guvernare.
Cu toate acestea, nu au realizat că britanicii din Ulster nu vor fi de acord
niciodată să facă parte din Irlanda și astfel au împărțit insula Irlandei în două entități
distincte geografic și politic – Republica Irlan da sau statul liber și Irlanda de Nord
(Ulster). Cele două țări au luat ființă în 1922, Irlanda de Nord ca parte a Marii
Britanii, având propriul Guvern și Republica Irlanda, cunoscută ca și EIRE, condusă
de la Du blin de către propriul Parlament ales.
Acesta ar fi trebuit să fie sfârșitul violențelor, dar, din păcate au existat foarte
mulți extremiști care nu au acceptat această împărțire a insulei și ca at are această
împărțire a condus la declanșarea unui război c ivil. O importantă campanie teroristă
condusă de Armata Republicană Irlandeză a început lupta împotriva britanicilor care
doreau să facă parte din Marea Britanie.
Între timp, în Irlanda de Nord a fost înființată la 1 iunie 1922, Poliția Națională
sub denumirea de „The Royal Ulster Constabulary” , care între anii 1922 -2001 a fost
poliția oficială din Irlanda de Nord și a fost sprijinită de către ofițeri i voluntari
(„Special Constabulary” ) care și -au oferit serviciile , deoarece noul stat format era
supus unor atacuri armate atât din partea extremiștilor din interiorul țării cât și din
partea celor din afară.
O mare parte a pululației se afla sub controlul organizațiilor teroriste și deși
ar fi dorit să ajute poliția nu puteau datorită amenințărilor venite din partea
organizațiilor teroriste. Ca urmare, poliției îi era foarte dificil să lupte cu succes
împotriva teroriștilor datorită reținerii persoanelor și refuzului mar torilor de a
depune mărturie împotri va acestora. Era clar că ceva trebuia făcut pentru a oferi
protecție martorilor și pentru a-i încuraja să participe în cadrul procedurilor
judiciare. Astfel, unei unități din cadrul poliției naționale ( „The Royal Ulster
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
35
Constabulary” ) i-a fost desemnată ca sarcină protecția martorilor , dar doar atunci
când se impunea. Aceasta a fost o abordare naivă a ceea ce înseamnă și presupune
protecția martorilor, respectiv, a ceea ce astăzi este recunoscută drept o disciplină
comple xă. Normal că rezultatul nu a fost un succes. Lucrurile s -au schimbat la
începutul anilor 1980 când ca urmare a unor metode mult mai eficiente de
identificare și strângere de informații un număr semnificativ de persoane care
fuseseră implicate în terorism au decis să colaboreze cu poliția, oferind probe
împotriva foștilor colegi. Oferind poliției informațiile necesare pentru a -i acuza cu
succes pe teroriștii care comiseseră unele dintre cele mai grave infracțiuni din Irlanda
de Nord a apărut din nou problem a protejării acestora.
Având experiența din trecut, un program de protecție a martorilor a fost creat.
Era clar că, martorii nu puteau rămâne în Irlanda de Nord. Organizațiile împotriva
cărora martorii depuseseră mărturie nu numai că dețineau mijloacele, d ar, aveau și
abilitatea și legăturile de a se răzbuna pe aceste persoane sau pe famili ile lor. Ca
urmare, toți martorii protejați au fost relocați în Marea Britanie și protejați de către
ofițer i din cadrul poliției criminale, ofițeri care fuseseră implicaț i în investigarea
infracțiunilor față de care martorii au depus mărturie .
Această formă de protecție a funcționat foarte bine, având drept rezultat o
scădere masivă a activității teroriste în Irlanda de Nord. Organizațiile teroriste numai
aveau u n răspuns și astfel trebuia să -și revizuiască metodele de operare pentru a
reduce posibilitatea unor viitoare eșecuri. Acest lucru a oferit poliției timpul necesar
pentru a -și consolida poziția și a exploata acest nou mijloc de luptă împotriva
teroriștilor.
Program ul de protecția a martorilor nu a fost unul eficient la început mai ales
datorită faptului că un număr foarte mare al persoanelor care fuseseră condamnate
pe baza mărturiilor martorilor protejați au contestat pedepsele la Înalta Curte , având
ca justificar e faptul că, declarațiile foștilor asociați nu erau adevărate, nu puteau fi
considerate de încredere și că fuseseră obținute de către poliție în condiții suspecte.
Aceștia au făcut referire la faptul că, investigatorii ar fi pregătit declarațiile
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
36
martorilo r în timpul protejării acestora pentru a se asigura că obțin toate dovezile
necesare. Deși acest lucru a fost respins de către poliție, teroriștii au avut succes și
instanța a dispus eliberarea acestora. Urmare a acestui fapt, cei mai importanți
teroriști din Irlanda de Nord erau liberi să -și continue activitățile și se estima la aceea
dată că, omoruri și atentate teroriste urmau să aibă loc din nou în Irlanda de Nord,
dar de data aceasta într-un număr mult mai mare.
Din nou, protecția martorilor a trebuit să fie reanalizată și motivele pentru care
teroriștii fuseseră eliberați trebuiau înlăturate. Principala observație a fost aceea că,
investigatorii, conform Instanței Supreme puteau să influențeze declarațiile
martorilor, având un inte res direct în cauză. Odată cu id entificarea acestei probleme
un nou program de protecție a martorilor a fost stabilit, de această dată fiind selectați
polițiști de ordine publică care nu aveau nicio implicare în investigare. Această
unitate era condusă de către „detectiv serg eant” care nu era implicat în niciun fel de
investigații. O mare importanță a fost acordată recrutării ofițerilor potriviți pentru a
fi siguri că numai aceea ce dețineau calitățile necesare: maturitate, onestitate,
încredere și abilitatea de a lucra cu oam enii, vor fi responsabili de protecție.
Programul de protecție a martorilor („Royal Ulster Constabulary Witness
Protection Programme”) a fost invitat să participe la înființarea Programului
Național Britanic de Protecție a Martorilor („The British Nationa l Witness
Protection Template”) sub autoritatea Ministerului de Interne din Londra. Împreună
cu un număr mic de alte servicii, „Royal Ulster Constabulary ” a avut un rol
important în dezvoltarea viitorului program de protecție a martorilor în contextul
Mari i Britanii.
Sedii corespunzătoare au fost stabilite în Marea Britanie și toate operațiunile
de protecție se desfășurau acolo , dar sub controlul unității din Irlanda de Nord.
Totodată au fost concepute proceduri clare descriind sarcinile ofițerilor și rolul
acestora în protejarea martorilor. În același timp, un proces de stabilire de acorduri
la nivel de servicii de poliție au fost stabilite împreună cu un set de reguli clare
descriind rolul și responsabilitățile tuturor unităților implicate în procesul de
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
37
protecție. Aceste schimbări s -au dovedit de succes și au avut ca rezultat restabilirea
încrederii oamenilor și instanțelor în programul de protecție a martorilor.
Între anii 1980 -1997 mai mult de 150 de programe de protecție au fost
implementate de către un itatea de protecție din cadrul „Royal Ulster Constabulary ”.
Niciun martor nu a fost pierdut în această perioadă, astfel că acesta oferă sprijin și
în prezent în cazul investigațiilor ce privesc infracțiuni grave și de terorism.
I.2.7. Statele Unite ale Am ericii
Prima dată, protecția martorilor a început să fie importantă și să fie evidențiată
în SUA în anii 1970, ca o procedură reglementată juridic pentru a fi utilizată în
combinație cu un program de dezmembrare a organizațiilor criminale de tip mafiot.25
Până la aceea dată, așa numitul „cod al tăcerii” printre membrii mafiei – cunoscut
sub denumirea de „omertà”26 avea un rol crucial, amenințând cu moartea pe oricine
încălca regulile și coopera cu poliția. Martorii importanți nu au putut să fie convinși
să depună mărturie, iar martorii cheie au fost pierduți datorită eforturilor liderilor
grupărilor criminale care erau urmăriți pentru a fi judecați. Această experiență
25 Iosif Valachi a fost primul membru al Mafiei italiano -americană care a rupt codul tăcerii – omerta. În 1963, el a
depus mărturie în fața unei comisii a Congresului Statele Unite ale Americii cu privire la structura internă a Maf iei și
a crimei organizate. Cooperarea sa a fost determinată de teama că va fi ucis de către Genovese Vito, un puternic „cap”
al mafiei. Atunci când Valachi a apărut în fața Comisiei, el a fost păzit de 200 mareșali. Au fost zvonuri că Mafia a
plasat pe „c apul” lui un preț de 100.000 dolari. El a fost prima persoană din Statele Unite căreia i -a fost oferită protecție
pentru mărturia depusă, înainte de instituirea unui program formal de protecție a martorilor. Valachi a intrat sub
protecție și a rămas în înc hisoare până la sfârșitul vieții sale. El a fost ținut izolat de ceilalți deținuți și contactele sale
au fost limitate la agenții Biroului Federal de Investigații și personalului Biroului Federal al Penitenciarelor. Valachi
a fost atât de speriat de răzbun area Mafiei, încât a insistat să -și pregătească singur masa în închisoare, de teamă că
aceștia ar încerca să -l otrăvească. El a murit de atac de cord în 1971, trăind mai mult cu doi ani decât Genovese Vito.
26 Omerta implică „interdicția categorică de coope rare cu autoritățile statului sau recurgerea la serviciile sale, chiar
și atunci când cineva a fost victima unei infracțiuni” (Paoli, Letizia, Mafia Brotherhoods: Organized Crime, Italian
Style , New York: Oxford University Press, 2003, p.109).
În cultura Mafiei, încălcarea codului tăcerii (omertei) este pedepsită cu moartea, pentru că nu există decât două reguli
principale ale omertei, respectiv:
1. Există doar o singură cale să pleci din organizație – moartea și
2. Legea o face doar organizația.
În Dicționarul Explicativ al Limbii Române, omerta este definită ca: „Lege a tăcerii impusă în organizațiile de tip
mafiot”.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
38
timpurie a convins Departamentul de Justiție al SUA că este necesar să se dezvolte
un prog ram de protecție a martorilor.27
În 1970, Actul de Control al Crimei Organizate autorizează Instituția
Procurorului General al SUA să asigure securitatea martorilor care au fost de acord
să depună mărturie în cazurile implicând criminalitatea organizată și alte forme de
infracțiuni grave. Sub autoritatea Procurorului General, Programul Federal de
Securitate a Martorilor (WITSEC) asigură securitatea fizică a martorilor cu risc
crescut prin reinstalarea lor într -o nouă locație, care nu trebuie divulgată, sub un alt
nume și cu noi date de identitate.
În 1984, după mai mult de un deceniu de operațiuni, Programul WITSEC a
înregistrat o serie de deficiențe care au fost abordate în cadrul Actului de Reformă a
Securității Martorilor. Problemele abordate în cadrul A ctului de Reformă din 1984
sunt considerate în continuare ca fiind baza tuturor programelor de protecție a
martorilor și acestea includ:
(a) criterii stricte de admitere în program, inclusiv o evaluare a stării de pericol
pe care foștii infractori ar putea s -o aibă asupra publicului;
(b) crearea unui fond pentru a compensa victimele infracțiunilor comise de către
participanți după admiterea lor în program;
(c) semnarea unui memorandum de înțelegere în care sunt incluse obligațiile pe
care martorul le are ca urmare a includerii în program;
(d) dezvoltarea procedurilor ce trebuie urmate în cazul în care memorandumul
este încălcat de participant;
(e) stabilirea procedurilor de divulgare a informațiilor privind participanții la
program și sancțiunile ce se impun în cazul divulgăr ii neautorizate a acestor
informații;
(f) protecția drepturilor terțelor părți, în special în ceea ce privește onorarea
datoriilor martorului și oricare părinte care nu și -a schimbat custodia sau
drepturile de vizitare.
27 Montanino Fred, Unintended victims of organized crime witness protection , Criminal Justice Policy Review, vol.
2, Nr. 4 (1987), p. 392 –408.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
39
Pentru ca un martor să fie eligibil pen tru includerea în Programul WITSEC,
cazul trebuie să fie foarte important, mărturia martorului trebuie să fie crucială
pentru succesul acuzării și nu trebuie să existe nicio modalitate alternativă de a
asigura securitatea fizică a martorului. De asemenea, există alte condiții, cum ar fi,
profilul psihologic și abilitatea de a respecta regulile și restricțiile impuse de
program. De -a lungul anilor, eligibilitatea în ceea ce privește includerea în cadrul
Programului WITSEC a fost extinsă de la martorii de tip Mafia – infracțiuni de tip
mafiot la includerea martorilor care au legătură cu alte tipuri de infracțiuni de crimă
organizată, cum ar fi cele comise de cartelurile de droguri, bandele de motocicliști,
bandele din închisori și grupurile stradale violente.
În cadrul U.S. Marshals funcționează Programul de Protecție a Martorilor,
cunoscut și sub denumirea de „Programul de Securitate a Martorilor” sau WITSEC.
Câteva state, cum ar fi, California, Illinois, New York și Texas și -au dezvoltat
propriile programe de protecție a martorilor pentru infracțiunile care nu sunt
acoperite de programul federal.
U.S. Marshals a oferit protecție, a relocat și a oferit o nouă identitate pentru
mai mult de 8500 de martori și 9900 de membrii de familie începând cu anul 1971.28
Organizațiile care au rol în administrarea Programului de Protecție a
Martorilor sunt:
U.S. Marshals.
Departamentul de Justiție al SUA pri n Biroul de Operațiuni Speciale.
Biroul Federal al Penitenciarelor.
Biroul Procurorului General.
Un martor este considera t eligibil pentru includerea în Programul de
Securitate a Martorilor dacă este un martor cheie pentru una din următoarele
infracțiuni:
28 Departamentul de Justiție al SUA, Serviciul Mareșalilor SUA – Biroul Afaceri Publice („U.S. Department of
Justice, U.S. Marshals Service – Office of Public Affairs”), revizuit la data de 10 martie 2014, disponibil online la:
http://www.usmarshals.gov/duties/factsheets/facts -2014.pdf
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
40
infracțiunile menționate la capitolul 18, secțiunea 1961(1) din C.PEN. al
SUA (crima organizată);
orice infracțiune legată de traficul de droguri, așa cum este ea menționată la
capitolul 21 din C.PEN. al SUA;
orice altă infracțiune federală gravă pentru care un martor poate să depună
mărturie sau datorită căreia un martor poate să fie suspus la repre salii prin
violență sau amenințări;
orice altă infracțiune de la nivel statal care este similară celor menționate mai
sus;
anumite proceduri civile și administrative, prin care mărturia dată de martor
îl poate pune în pericol.
I.3. NECESITATEA PROTECȚIE I
De multă vreme, martorilor li s -a garantat o poziție în cadrul procedurilor
penale care să îi protejeze de violenț a tribunalului însuși (de ex emplu : interdicția
declaraților coercitive și aplicarea de intervenții medicale care să le afecteze
conștiința și voința atunci când oferă mărturii). În opoziție cu aceasta au apărut
măsuri speciale de protecție a martorilor (de la intimidare și violență de către
inculpații sau alte persoane din afara procedurilor), ca răspuns la nevoia de protecție
împotriva forme lor contemporane de criminalitate, marcată de o creștere a
numărului de acte de crimă organizată, de nevoia de a adecva restructurarea
dreptului penal și a dreptului procedural. Mijloacele clasice de a lupta împotriva
criminalității sunt nepotrivite ca răs puns la noile sale forme. Crima organizată se
caracterizează prin folosirea sau prin disponibilitatea de a folosi violenț a și
intimidarea împotriva martorilor; dar în ciuda evoluțiilor tehnico – științifice ,
mărturia martorilor este încă de neînlocuit ca m ijloc probatoriu.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
41
Ținând seama de aceste fapte, nevoia pentru o mai bună protecție a martorilor
a rezultat din necesitatea de a descoperi, a acuza și a judeca infracțiunile cu un nivel
ridicat de eficienț ă. În afară de conștientizarea nevoii unor metode ma i eficiente
pentru a lupta împotriva formelor c lasice de infracțiuni , a mai existat un factor care
a contribuit la dezvoltarea protecției martorilor – o grijă crescândă pentru victime,
în special, pentru victimele vulnerabile. Așadar , din punct de vedere pragmatic,
protecția martorilor a venit ca o manifestare a nevoii statului de a suprima noile
forme ale criminalității într-un mod cât mai eficient. Este o consecință a
responsabilității Statului de a proteja societatea de infracțiun i. De asemenea, e xistă
și un motiv formal legal care a contribuit la introducerea protecției martorilor în
dreptul contemporan și anume nevoia de a armoniza legislația națională cu
standardele legale internaționale .
Mai întâi trebuie men ționată Convenția Națiunilor Unite împotriva
criminalității transnaționale organizate și Protocoale conexe care prin art. 24, alin.
1 angajează Statele participante să ia, „ în limita mijloacelor sale, măsuri
corespunzătoare pentru a asigura o protecție eficace împotriva ev entualelor acte de
represalii sau de intimidare a martorilor care, în cadrul procedurii penale, depun
mărturie privind infracțiunile prevăzute de prezenta Convenție și, în caz de nevoie,
a părinților lor și a altor persoane apropiate .”
În afara acestui st andard legal, există un număr de recomandări ale
Consiliului Europei care îndeamnă Statele să ia măsuri necesare pentru a asigura
protecția martorilor și victimelor, în general sau în ceea ce privește anumite categorii
de persoane sau infracțiuni , în terme ni mai mult sau mai puțin concreți .29
Condiția drepturilor și libertăților umane este de obicei dezvăluită în
procedurile penale prin poziția inculpatului. Această abordare este folosită pentru a
analiza martorii care au de asemenea dreptul la o protecție adecvată din acest punct
de vedere.30 Mai precis, rolul lor în asemenea proceduri poate contribui la apariția
29 Brkić Snežana, Zaštita svedoka u krivičnom postupku [Protecția martorilor în Procedurile Penale], Novi Sad, 2005,
p.21.
30 Aceasză zonă a fost neglijată, după cum se poate observa și din faptul că la cel de -al 12 -lea Congres Internațional
de Drept Penal (Hamburg, 1979), a cărui Secțiune a III -a s-a referit la „Protecția Drepturilor Umane în Procedurile
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
42
de pericole cu privire la drepturile lor umane fundamentale proclamate în
documentele internaționale și constituționale majore. Un aspect de inter es aici este
că protecția martorilor nu este de obicei tratată ca un drept al martorilor, ci numai ca
o nevoie sau ca o datorie a Statutului. Este greu să găsim prevederi în legislațiile
naționale care să prevadă măsuri de protecție a martorilor care procl amă dreptul unui
martor la protecție . Ar fi totuși normal ca depunerea unei mărturii ca o obligație
civilă generală să aibă drept corespondent un drept special al martorului la protecția
împotriva intimidării și violenței . Este o mare nedreptate ca cetățen ii să fie obligați
să coopereze cu autoritățile în combaterea infracțiunilor , fără să li se ofere protecție
împotriva unor posibile acte de amenințare sau violență. Aceasta înseamnă că Statul,
într-un fel, încalcă principiul egalității cetățenilor , deoarec e îi protejează numai pe
unii dintre ei de infracțiuni , în timp ce îi expune pe alții la acestea. Nu se poate afirma
că cetățenii în calitate de martori trebuie să se expună la pericol, ca în alte cazuri
pedepsite de lege, care rezultă din angajarea, contr actarea sau realizarea datoriilor
profesio nale în cazul unor persoane (Exemplu: membrii forțelor armate, poliției ,
doctori, etc.). Inculpatul nu este obligat să coopereze cu Statul când se stabilește
infracțiunea și responsabilitatea sa; acesta se bucură de privilegiul de a refuza să
depună mărturie pentru a nu -și compromite cazul. În afară de asta, institutele de
incapacitate relativă a martorilor, care scutesc un martor de obligația de a depune
mărturie și care scu tesc un martor de obligația de a răspunde unor întrebări arată că
depunerea mărturiei nu este considerată ca o obligație absolută.
Dacă ar fi să furnizăm o bază teoretică pentru dreptul la protecția martorilor,
ne-am baza pe obligația Statului de a prote ja drepturile umane fundamentale31 de
amenințări și violări, chiar dacă acestea sunt afișate în poziția unui martor. Oricărui
martor trebuie să îi fie garantat dreptul la protecție ca un drept public subiectiv care
este o formă sintetică ce protejează o ser ie de drepturi umane fundamentale – la
Penale“, nu a făcut nicio mențiune r eferitoare la dreptul martorilor la protecție (vezi: Revue International de Droit
Penal 3/1978).
31 Lenkin Louis, The Age of Rights, New York, Columbia University Press, 1990, p. 38.
„Drepturile omului sunt acele libertăți, imunități și beneficii stabilite în conformitate cu valorile contemporane pe
care orice ființă umană este îndreptățită să le pretindă de la societatea în care trăiește” .
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
43
siguranța persoanei și a proprietății ,32 a integrității fizice și mentale, la intimitate și
demnitate. Aceasta dezvăluie dreptul martorilor la protecție ca o formă de protecție
a drepturilor umane fundamentale. La prim a vedere, forțat să derivăm din drepturile
umane enumerate, obligația statului de a oferi protecție martorilor amenințați .
Mai exact, aceste drepturi aparțin categoriei de drepturi civile care sunt de
obicei asociate cu două premise :
1. aceste drepturi se re feră numai la relația dintre individ și stat, care poate fi
încălcată numai de o persoană autorizată de statul respectiv să exercite
autoritatea în numele său;
2. contrar drepturilor economice și sociale, aceste drepturi presupun ca statul să
nu încalce libertățile și drepturile cetățenilor săi, care au scopul de a împiedica
statul să facă abuz de autoritatea sa, în loc să solicite acțiunea sa activă pentru
asigurarea justiției sociale.
Cu toate acestea, există autori care vorbesc despre „non -violatori ai Statului”
în ceea ce privește drepturile omului.33 Aceasta rezultă din art. 2, paragraful 3, item
a) al Pactului Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice34, care
garanteaz ă că „orice persoană ale cărei drepturi sau libertăți recunoscute în
prezentul Pact au fost violate va dispune de o cale de recurs efectivă, chiar atunci
când încălcarea a fost comisă de persoane acționând în exercițiul funcțiunilor lor
oficiale” . Același Articol menționează obligația Statului „de a respecta și de a
asigura drepturile ”, precum și de a lua măsurile necesare pentru adoptarea acestor
legi sau alte măsuri necesare pentru a aplica drepturile recunoscute în Convenție .
32 Ca sinteză a dreptului la viață, dreptul la inviolabilitatea integrității corporale, dreptul la sănătate, dreptul la libertate,
dreptul la proprietate.
33 Obradović Konstantin, Početnica za ljudska prava [ABC -ul Drepturilor Omului], Belgrad, 1998, p.41 -42.
34 Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice , adoptat și deschis spre semnare de Adunarea
Gener ală a Națiunilor Unite la 16 decembrie 1966 a fost ratificat de România la 31 octombrie 1974 prin Decretul nr.
212, publicat în „Buletinul Oficial al României“, Partea I, nr. 146/20 noiembrie 1974. Pactul a intrat în vigoare la 23
martie 1976, conform art . 49, pentru toate dispozițiile cu excepția celor de la art. 41. Pentru dispozițiile de la art. 41 a
intrat în vigoare la 28 martie 1976.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
44
Art. 1 din Convenția Europea nă a Drepturilor Omului35 stipulează că Statele
trebuie să garanteze aceste drepturi. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a luat
atitudine în mod repetat că Statele au obligația explicită de a lua măsuri pentru a
asigura drepturile recunoscute de Convenția Europeană, nu numai să nu le încalce.
Aceasta implică faptul că legislația Statului trebuie să asigure o protecție adecvată a
acestor drepturi atât din partea agențiilor care aplică legea cât și din partea
persoanele fizice.
Mai mult decât aceast a apare un sens mai larg al dreptului la viață care merge
dincolo de conceptul său tradițional care îl înțelege ca o interzicere a depravării
arbitrare de viață de către autoritățile Statului. Dacă luăm ca punct de plecare
motivația că Statul este obligat să incrimineze actele împotriva vieții și că aceasta
este expresia protecției penale -legale a dreptului la viață , atunci de ce același Stat în
cadrul aceluiași drept, nu are obligația de a lua alte măsuri cu caracter preventiv
pentru protecția dreptului amenințat la viață .36 Această poziție referitoare la obligația
Statului de a proteja dreptul la viață de violări nu este singura. Se afirmă că este
greșit să ne concentrăm numai pe cazurile când se pierde viața din cauza acțiunii
imediate a agenției de aplicare a legii. Cazuri de neglijență în ceea ce privește
protecția cetățenilor prin neasigurarea unor standarde adecvate de igienă, protecție a
mediului și a unui minim de siguranță publică constituie de asemenea o incapacitate
a Statului de a -și îndeplini obligația .37 Aceasta este și practica Curții Europene,
potrivit căreia un Stat poate fi tras la răspundere pentru neacordarea protecției vieții
umane împotriva atacurilor altora. A fost adoptată poziția conform căreia Convenția
Europeană a Drepturilo r Omului, art. 2 Par. 1 în prima sa propoziție să nu se adreseze
numai legiuitorului, ci să se referea la o obligație generală a autorității de a lua
35 Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale , cunoscută și sub denumirea de
Convenția Europeană a Drepturilor Omului , este un catalog al drepturilor fundamentale elaborat de Consiliul Europei ,
semnat pe 4 noiembrie 1950 la Roma și intrat în vigoare pe 3 septembrie 1953 .
36 Legislațiile penale contemporane adesea incriminează incapacitatea unei persoane de a acorda ajutor unei persoane
a cărei viață este amenințată, dacă este posibil fără riscuri pentru aceasta sau pentru alții. (Vezi: art.127 Codul Penal
al Serbiei). Ar fi absurd să se stabilească o obligație a unui individ de a îndepărta o amenințare asupra vieții altcuiva,
fără a inst itui aceeași obligație din partea Statului.
37 Dimitrijević Vojin, et al., Ljudska prava – udžbenik [Drepturile Omului – Manual] , Belgrad, 2004, sub II 5.1.6.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
45
măsurile adecvate pentru a proteja viața ,38 în ce mod nu poate reprezenta o obligație
a autorității de a as igura un paznic pentru fiecare cetățean .39 În favoarea acestei
interpretări sunt formulările acestui drept așa cum sunt folosite în documentele
internaționale și constituționale : „Dreptul la viață al oricărei persoane este protejat
prin lege….” (Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 2, paragraful 1);
„Nimeni nu poate fi privat de viața sa în mod arbitrar.” (Pactul Internațional cu
privire la Drepturile Civile și Politice, art. 6, paragraful 1); „Viața umană este
inviolabilă” (Constituția Republici i Serbia, a rt. 24). In acest context nu sunt de acord
cu negarea caracterului accesoriu al dreptului penal în ceea ce privește protecția
vieții .40 Viața este valoarea legală supremă al cărei conținut poate fi acoperit și de
alte ramuri ale dreptului.
Conte xtul general de aplicare a drepturilor umane menționate este principiul
egalității , adică interzicerea discriminării. Dacă este acceptată inegalitatea umană,
întregul concept al drepturilor omului ca drepturi inerente oamenilor, deoarece
aceștia sunt ființe umane, se prăbușește . Acest principiu este recunoscut în
Declarația Universală a Drepturilor Omului art. 2 care prevede: „Fiecare om se
poate prevala de toate drepturile și libertățile proclamate în prezenta Declarație
fără nici un fel de deosebire ca, de pildă, deosebirea de rasă, culoare, sex, limbă,
religie, opinie politică sau orice altă opinie, de origine națională sau socială, avere,
naștere sau orice alte împrejurări. În afară de aceasta, nu se va face nici o deo sebire
după statutul politic, juridic sau internațional al tarii sau al teritoriului de care tine
o persoană, fie că această tara sau teritoriu sunt independente, sub tutelă,
neautonome sau supuse vreunei alte limitări a suveranitate.” Articolul 7 din
Decl arație prevede: „ Toți oamenii sunt egali în fata legii și au, fără nici o deosebire,
dreptul la o egală protecție a legii. Toți oamenii au dreptul la o protecție egală
împotriva oricărei discriminări care ar viola prezenta Declarație și împotriva
38 Vezi Aplicația 7154/75, Asociația X v. Regatul Unit, D&R 14 (1979), p. 31, citat de Paunović Mil an,
Jurisprudencija Evropskog suda za ljudska prava [Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului] , Belgrad,
1993, p. 50.
39 Vezi Aplicația 9348/81, W. v. Regatul Unit, D&R 32 (1983), p. 190.
40 Stojanović Zoran, Pravo na život kao prirodno pravo čovek a [Dreptul la viață ca un drept natural al omului] ,
Pravni život 9/1997, p. 11 -12.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
46
oricărei provocări la o asemenea discriminare .” În final, art. 8 prevede: „Orice
persoana are dreptul la satisfacția efectivă din partea instanțelor juridice naționale
competente împotriva actelor care violează drepturile fundamentale ce -i sunt
recunoscute prin con stituție sau lege.” Similar, a rt. 14 din Convenția Europeană a
Drepturilor Omului prevede că „Exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute
de prezenta Convenție trebuie să fie asigurată fără nicio deosebire bazată, în
special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii,
origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională , avere, naștere
sau orice altă situație .”
Actele menționate nu oferă totuși o listă explicită. Așadar , este important să
stabilim ce au ele în comun. În primul rând, acestea sunt caracteristici ale ființei
umane pe care le obține fără voința sa și prin care aparține unui grup mai larg. Pe de
altă parte, discriminarea nu este permisă pe baza unor distincții dobândite (cum ar fi
opiniile politice sau de altă natură, proprietatea), deoarece acestea sunt un rezultat al
exercitării dreptului uman la libertatea de a alege. Formulările altor „stări simil are”,
„alt statut” sau „ distincție personală” includ „toate celelalte clasificări iraționale ,
care nu au nicio bază funcțională în raționalitatea teleologică.”41 Aspectul unei
persoane în calitate de martor la proces poate intra într -o astfel de clasificare , din
moment ce o persoană devine martor prin decizia unei autorități legale fără voia sa;
mai mult, această capacitate impusă unei persoane poate fi o sursă de amenințare
pentru martorul care își îndeplinește obligația legală de a depune o mărturie
adevăr ată și completă.
Fără a porni o discuție referitoare la numeroasele interpretări ale conceptului
de drept subiectiv,42 în scopul acestui text, vom porni de la definiția sa clasică de
drept la o acțiune (a sa) sau la o solicitare de acțiune (de la altcineva). Elementul de
bază din structura unui drept subiectiv este dreptul legal. Acesta se poate manifesta
fie ca un drept la libertate, fie ca un drept la apel, în timp ce ambele sunt de forma
41 Zupančič Boštjan, Pravo na ne -samooptuživanje kao ljudsko pravo [Dreptul împotriva auto -incriminării ca drept
uman], În: Primena medjunarodnih krivičnih standarda u nacion alnim zakonodavstvima , Tara, 2004, p. 41.
42 Vezi Živanović Toma, Sistem sintetičke pravne filozofije [Sistemul filozofiei sintetice a dreptului] , Belgrad, 1959,
p. 168; Popović Milijan, Elementi teorije prava [Elemente de teorie a dreptului] , Belgrad, 1980, p. 64.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
47
acțiunii și non-acțiunii . Un drept subiectiv43 poate include unul sau mai multe
drepturi.
Dreptul unui martor la protecție este un drept public subiectiv individual, așa
cum este exercitat de un individ în relația sa cu Statul. Este unul dintre drepturile de
bază, deoarece conținutul său îl face „esențial pentru o existență fericită a
individului în stat și în umanitate, pentru o existență a omului ca o ființă înzestrată
cu rațiune .”44 Acesta aparține grupului de drepturi pozitive, care sunt caracterizate
de o obligație legală pozitivă din partea Statului ca entitate pasivă, o obligație de a
realiza o acțiune . Din moment ce acest drept este exercitat ca un drept de solicitare
de la o persoană legală, în acest caz Statul, dreptul martorilor la protecție se
manifestă direc t ca un drept relativ; indirect, totuși , acesta are caracter de drept
absolut, deoarece toate celelalte se angajează din punct de vedere legal să îl
recunoască.
Următoarele drepturi rezultă din dreptul fundamental al martorului la
protecție :
a) dreptul de a fi informat referitor la protecție ;
b) dreptul de a solicita sau renunța la dreptul la protecție ;
c) dreptul de a reține detaliile personale, mărturia în totalitate sau răspunsurile
la întrebările particulare până când se ia o decizie cu privire la ce rerea de protecție ;
d) dreptul la o decizie din partea a două instanțe la cererea cuiva;
e) dreptul de a avea reprezentant;
f) dreptul de a se bucura de protecție .
Dreptul subiectiv al unui martor la protecție necesită o obligație legală
fundamentală a biroului de proceduri penale autorizate de a oferi o asemenea
protecție dacă sunt îndeplinite condițiile legale. Drepturile particulare incluse în
dreptul subiectiv necesită obligații speciale din partea oficialilor de procedură
penală: de a informa martorii referitor la dreptul lor la protecție , de a decide referitor
43 Dreptul subiectiv este prerogativa recunoscută subiectului unui raport juridic de a avea o anumită conduită sau de a
pretinde unui alt subiect de drept să dea, să facă sau să nu facă ceva, în temeiul normelor juridice. Dreptul subiectiv
pe care o persoană (fizică sau juridică) îl folosește și îl exercită în mod nemijlocit, în calitate de titular.
44 Živanović Toma, op. cit ., p. 451.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
48
la protecția martorilor ex officio sau la cerere, de a amâna procedura de motivare în
cazul în care un martor își retrage mărturia în timp ce așteaptă o decizie referitor la
moțiunea pentru protecție , de a permite o decizie din partea a două instanțe referitor
la protecția martorilor, de a permite martorilor să aibă un reprezentant sau să
numească unul ex officio și de a a sigura protecție .
Printre drepturile secundare care rezultă din dreptul unui martor la protecție
se află dreptul de a fi informat referitor la posibilitatea de protecție . Cu toate acestea,
majoritatea legilor privind protecția martorilor nu proclamă acest drept.45 Sistemul
de protecție a martorilor va fi mai eficient dacă un potențial martor este conștient de
opțiunile legale ale protecției sale. Aceasta are o importantă deosebită în acele tari
în care martorii au dreptul să ceară protecție . Apare întrebare a cine, când și cum va
informa martorul. Este în mod sigur recomandabil să se facă acest lucru cât mai
devreme în timpul procesului, deoarece numai o protecție oportună poate fi
semnificativă. Ar fi cel mai bine dacă potențialii martori ar fi informați cu privire la
acest drept înainte de începutul procedurilor penale. În unele țâri aceasta se
realizează afișând în locuri vizibile în secțiile de politie o notificare cuprinzând
prevederile legale referitoare la protecția martorilor. Conform politicii de încurajare
a cetățenilor să raporteze infracțiunile și să depună mărturie, trebuie stabilită o
obligație din partea poliției și a procurorului de a informa cetățenii referitor la dreptul
la protecție specială când adună informațiile . Independent de o asemenea notificare
în procedura penală, autoritățile de procedură penală ar trebui de asemenea să aibă
obligația de a informa martorul referitor la măsurile de protecție . Aceasta ar include
în primul rând tribunalul, dar și procurorul dacă biroul său se ocupă de o parte a
acestui proces.46 În cele din urmă, unii iau în considerare faptul că, obligația de a
45 O excepție este prevăzută prin Declarația Drepturilor Victimelor și Martorilor Statutului Utah, 77 -37-3 Decla rația
Drepturilor, alin. (1) care proclamă explicit acest lucru, disponibilă la: http://law.lclark.edu/live/files/4994 -utah ).
46 De exemplu Art. 5, alin.1 din Legea referitoare la Protecția Martorilor sub amenințare și a martorilor vulnerabili din
Bosnia și Herțegovina (Monitorul Oficial nr.3/03) prevede: „Curtea, procurorul și alte părți care alin. ticipă la
procedurile judiciare ar trebui, din oficiu, să informeze martorului aflat sub amenințare sau martorul vulnerabil, cu
privire la măsurile de protecție disponibile în condițiile prezentei legi” ; disponibilă la:
http://www.sudbih.gov.ba/files/docs/zakoni/en/Zakon_o_zastiti_svjedoka_3_03_ -_eng.pdf
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
49
informa martorii revine organelor de aplicare a legii, procurorului sau ofițerilor din
penitenciare47.
O altă dilemă este da că un martor va fi instruit referitor la citație , în scris sau
oral la audiere. Prima soluție ar fi evident mai bună, deoarece implică, ca martorii
să își asume un risc mai mic. Unele legislații optează pentru aceasta,48 în timp ce
altele se mulțumesc să pr oclame obligația curții de a informa martorul referitor la
acest drept, fără a specifica când și cum se va face acest lucru.49
Din moment ce depinde de posesorul dreptului subiectiv dacă va fi exercitat
sau nu, dreptul unui martor la protecție ar trebui să includă dreptul acestuia de a
solicita protecție precum și dreptul de a renunța la ea.50
Așadar , logica dictează ca protecția să fie stabilită la acțiunea martorului în
acest sens sau ex officio cu aprobarea sa sau la acțiunea unei pârți din proces. Deși
aceste drepturi subiective care sunt în același timp obligatorii din punct de vedere
legal pentru posesorii lor nu sunt necunoscute în drept, acesta nu este cazul dreptului
la protecția martorilor. Cerința ca protecția să fie aprobată de marto r în cazurile în
care nu el este acela care o solicită este necesară, deoarece acesta ar putea, cel puțin
teoretic, să aibă un motiv pentru care să nu dorească să fie protejat. Aceasta rezultă
din principiul că un institut stabilit în beneficiul persoanei nu ar trebui să se
transforme în daune aduse acelei persoane. Cu toate acestea, legislațiile care prevăd
această posibilitate sunt rare.51
Pe de altă parte, din perspectiva intereselor martorilor și din punctul de vedere
al interesului general, este mai bi ne dacă protecția nu depinde numai de cererea
47 Declarația Drepturilor Victimelor și Martorilor Statutului Utah, 77 -37-3, alin. (1), litera (a).
48 A se vedea: Codul de Procedură Penală al Germaniei, art. 48 Citarea martorilor, alin. (1) „Martorii sunt obligați să
se prezinte în fața judecătorului la data prevăzută pentru audierea lor. Ei vor avea obligația de a depune mărturie dacă
nu se aplică o ex cepție admisibilă referitoare la statutul lor”. (Section 48 Summons of Witnesses – The German Code
of Criminal Procedure), disponibil online la: http://www.gesetz e-im-
internet.de/englisch_stpo/englisch_stpo.html#p0174
49 Art. 120, alin. 4 din Codul de Procedură Penală al Muntenegrului.
50 Prevăzută în Art. 226a din Codul de Procedură Penală al Olandei, Art. 240a, alin. 2 din Codul de Procedură Penală
al Sloveniei; Ar t. 122, alin. 1 din Codul de Procedură Penală al Muntenegrului; Art. 97a, alin. 1 din Codul de Procedură
Penală al Bulgariei; Art. 109b, alin.1 din Codul de Procedură Penală al Serbiei.
51 Conform Art. 299, alin. 1 din Codul de Procedură Penală al Croației, un martor protejat are dreptul să declare că nu
mai vrea protecție în timpul procedurilor. Declarația sa va fi reținută și decizia inițială de metodă specială de audiere
va fi revocată. Declarația anterioară a martorului va rămâne la dosar și va fi disponibilă pentru a fi folosită ca probă.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
50
martorilor. Inițierea protecției poate atrage o procedură formală de care un
nespecialist ar putea fi confuz. Este de dorit să se permită introducerea protecției la
tribunale la cererea ex officio .52
Faptul că tribunalul poate stabili protecția martorilor ex officio nu neagă
existenta dreptului subiectiv al martorului la protecție . Ca parte a dreptului subiectiv
unii savanți disting dreptul la proces.53 Cu toate acestea, nu este crucial pentru
existenta dreptului subiectiv dacă dreptul la proces este disponibil posesorului de
drept subiectiv sau autorității de stat. Ceea ce este important este ca posesorul
dreptului subiectiv să aibă un drept legal, ceea ce implică o opțiune a protecției sale
prin actul autorității sau actele altora. Aceasta deoarece chiar dacă dreptul la proces
este în mâinile autorității statului, acesta poate fi exercitat numai pentru protecția
dreptului și intereselor unui posesor de drept subiectiv.
În final, în afara martorului în sine, pârțile la procedură trebuie să cunoască
întotdeauna opțiunea de a folosi această metodă de dovedire. Deși este normal ca un
martor protejat să apară de obicei de partea acuzării, nu se poate exclude ca un martor
al apărării să apară în același rol. Așadar , inițierea măsurilor de protecție nu ar trebui
să se limiteze la acuzarea publică, așa cum este cazul unor anumite legislații .54 Sunt
mult mai multe legislații care autorizează ambele pârți să caute aceste mijloace.55
Unii afirmă că protecția martoril or poate fi solicitată de partea vătămată,56 de
apărare,57 de partea civilă.
Executarea eficientă a dreptului la acuzare implică dreptul unui martor, fără
impunitate, să rețină informații personale, declarații complete sau răspunsuri la
anumite întrebări până când Curtea ajunge la o decizie referitoare la acțiune . Aceasta
este un fel de auto-asistență permisă în dreptul de procedură penală. Totuși ,
52 Art. 226a din Codul de Procedură Penală al Olandei; Art. 240a, alin. 2 din Codul de Procedură Penală al Sloveniei;
Art. 160, alin.1 din Codul de Pro cedură Penală al Elveției.
53 Pentru mai multe informații vezi: Popović Milijan, Elementi teorije prava [Elemente de teorie a dreptului] , Belgrad,
1980, p. 146 -152.
54 Art. 295, alin. 1 din Codul de Procedură Penală al Croației.
55 Art. 226a din Codul de Proc edură Penală al Olandei; Art. 240a, alin. 2 din Codul de Procedură Penală al Sloveniei;
Art. 4, alin. 1 din Actul nr. 93/99 al Portugaliei.
56 Art. 240a, alin. 2 din Codul de Procedură Penală al Sloveniei; Art. 4, alin.1 din Actul nr. 93/99 al Portugaliei.
57 Art. 226a din Codul de Procedură Penală al Olandei.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
51
principiul de libertate de la obligația de a răspunde unor întrebări nu permite aceste
cazuri. Mai exact, un martor poate exercita libertatea de a reține răspunsuri la
întrebări dacă răspunsul la acele întrebări ar putea cauza dezonoare severă, daune
materiale semnificative sau acuzare împotriva sa sau a membrilor familiei sale. De
fapt, aceste motive pot fi folo site pentru a scuti un martor să răspundă numai dacă
proprietatea sa este amenințată de daune grave sau distrugere, în timp ce foarte multe
cazuri în care siguranța personală este amenințată de atacuri la viața , sănătatea,
persoană, libertatea sa, etc nu s unt rezolvate. Așadar , instituția existentă a libertății
de la obligația de a răspunde la anumite întrebări trebuie lărgită pentru a include
cazurile în care un martor a pus în pericol siguranța sa personală sau siguranța
persoanelor apropiate lui. Aceasta i-ar permite martorului să se protejeze pe el și pe
persoanele apropiate lui mai eficient de amenințări , dar un asemenea drept radical
acordat unui martor ar putea, evident, să pună în pericol interesele procedurilor
penale în multe cazuri. Corpurile de apărare penale ar putea fi lăsate fără probe
cruciale.
Din acest motiv, ar fi de preferat o soluție diferită – o proclamație exprimată
a dreptului amintit al unui martor, limitat la un asemenea moment în care tribunalul
a ajuns la o decizie referitor la protecția martorilor. Cu toate acestea, sunt rare
legislațiile care prevăd un drept așa limitat.58 Poate că aceasta este inspirată de faptul
că protecția martorilor ar trebui asigurată înainte ca un martor să depună mărturie.
Cu toate acestea, este nevoie de flexibilitate pentru o situație potențială când un
martor dovedește că deține informații vitale în timpul procesului și arată indicii că
se află sub amenințare din această cauză. Legile care recunosc acest drept prevăd de
obicei că este posibil ca un marto r să rețină informațiile până când este asigurată
protecția martorilor.59 Această formulare pare inadecvată, deoarece generează
dreptul unui martor de a continua să își rețină declarația cu impunitate până în
58 Art. 294, alin.1 din Codul de Procedură Penală al Croației; Art. 120, alin. 1 din Codul de Procedură Penală al
Muntenegrului.
59 Art. 294, alin. 1 din Codul de Procedură Penală al Croației; Art. 120, a lin.1 din Codul de Procedură Penală al
Muntenegrului.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
52
momentul când este asigurată protecția . Așa cum am subliniat anterior,60 soluția
pentru această problemă ar putea fi în autorizarea curții , dacă aceasta nu găsește
motive pentru reținerea declarației , să avertizeze martorul despre pedeapsa
potențială conform legii martorii care nu cooperează.
În legisla ția comparabilă, există cazuri de soluții specifice pentru acest drept
al martorului. Mai exact, există legi care prevăd exact contrariul – că un asemenea
drept de a reține anumite răspunsuri de teama amenințării asupra vieții , persoanei
sau proprietății de o importanță mare poate fi solicitat numai de acei martori care nu
se pot bucura de măsurile de protecție a martorilor.61 Mecanismele de inițiere a
procedurii de protecție a martorilor au fost deja identificate. Acestea ar putea fi
completate cu încă un ul, asociat cu exercitarea dreptului de a reține informații ,
declarația completă sau răspunsurile la anumite întrebări. Mai exact, legea ar putea
porni de la presupunerea că martorul care solicită dreptul a depus o acțiune pentru
protecție . Într -un asemene a caz, curtea va amâna audierea și va instrui martorul sau
partea în interesul căreia va depune mărturie62 să depună o acțiune scrisă în care să
prezinte motivele pentru o asemenea solicitare și toate informațiile necesare pe care
trebuie să le conțină acțiunea într-o anumită perioadă (scurtă) de timp. Dacă
termenul limită nu este respectat și devine evident că nu sunt motive pentru a solicita
acest drept, dreptul va fi refuzat și curtea ar putea dispune o pedeapsă conform
prevederilor legale fără avertizare anterioară. Unele legi nu permit judecătorilor să
ia o decizie negativă în asemenea cazuri dacă termenul limită nu este respectat, dar
afirmă că vor căuta o decizie la Consiliul extra procedural , care trebuie să decidă în
termen de trei zile.63
S-a afirma t că dreptul subiectiv al unui martor la protecție este manifestarea
protecției drepturilor sale umane fundamentale. Convenția pentru apărarea
60 Brkić Snežana, Zaštita svedoka prema procesnom zakonodavstvu Srbije i Crne Gore i opšteprihvaćeni pravni
standardi [Protecția Martorilor în Dreptul Procedural al Serbiei și Muntenegrului și Standardel e Legale General
Acceptate], În: Evropska konvencija za zaštitu ljudskih prava i osnovnih sloboda i krivično zakonodavstvo Srbije i
Crne Gore [Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și Dreptul Penal din Serbia și
Munten egru], Zlatibor, Belgrad, 2004, p. 451.
61 Art. 181, alin. 3 din Codul de Procedură Penală al Elveției.
62 Art. 109b, alin. 4 din Codul de Procedură Penală al Serbiei.
63 Art. 250, alin. 2 și 3 al fostului Cod de Procedură Penală al Croației.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
53
drepturilor omului și a libertăților fundamentale64 prevede în art. 13 că „Orice
persoană, ale cărei drepturi și libertăți recunoscute de prezenta convenție au fost
încălcate, are dreptul să se adreseze efectiv unei instanțe naționale , chiar și atunci
când încălcarea s -ar datora unor persoane care au acționat în exercitarea
atribuțiilor lor oficiale”. Așadar , decizia curții referitor la protecția martorilor poate
deveni definitivă numai când o altă instanță analizează chestiunea.
Aceast a se poate face în trei moduri, respectiv:
1. Primul și cel mai frecvent mod este să se asigure o compensație legală la
decizia Curții . Acest drept, în afara martorului, este acordat și pârților .65
Compensația legală poate fi folosită pentru a anula atât decizia negativă cât și decizia
pozitivă a Curții , în cazul unei posibile insatisfacții pentru măsurile acordate de
protecție a ma rtorilor. Apelul de acest tip nu este frecvent menționat în legislațiile
comparabile. Unii acordă un termen special pentru apel, de exemplu douăsprezece
ore în Croația; trei ore în Polonia; 14 zile în Olanda; jumătate din durata sa obișnuită
64 Este semnată l a Roma la data de 4 noiembrie 1950 și ratificată de România prin Legea nr. 30/13 mai 1994, publicată
în Monitorul Oficial nr. 135/31 mai 1994.
Textul Convenției a fost revizuit în conformitate cu prevederile Protocolului nr. 2 (STE 44) care face parte inte grantă
din Convenție, intrat în vigoare la 21 septembrie 1970, ale Protocolului nr. 3 (STE 45), intrat în vigoare la 21
septembrie 1970, ale Protocolului nr. 5 (STE 55), intrat în vigoare la 20 decembrie 1971, ale Protocolului nr. 8 (STE
nr. 118), intrat î n vigoare la 1 ianuarie 1990. Toate dispozițiile care au fost amendate sau adăugate prin aceste
protocoale sunt înlocuite prin Protocolul nr. 11 (STE 155), intrat în vigoare la 1 noiembrie 1998 – care a abrogat și
Protocolul nr. 9 (STE 140), intrat în vigo are la 1 octombrie 1994 – și Protocolul nr. 14 (STE 194), intrat în vigoare la
1 iunie 2010.
Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (Protocolul
nr. 1 – STE 9), ratificat de România prin Legea nr. 3 0/13 mai 1994, publicată în Monitorul Oficial nr. 135/31
mai 1994;
Protocolul nr. 4 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, recunoscând
anumite drepturi și libertăți, altele decât cele înscrise în Convenție și în pri mul Protocol adițional la Convenție
(STE 46), ratificat de România prin Legea nr. 30/13 mai 1994, publicată în Monitorul Oficial nr. 135/31 mai
1994;
Protocolul nr. 6 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind ab olirea
pedepsei cu moartea (STE 114), ratificat de România prin Legea nr. 30/13 mai 1994, publicată în Monitorul
Oficial nr. 135/31 mai 1994;
Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (STE 117),
ratific at de România prin Legea nr. 30/13 mai 1994, publicată în Monitorul Oficial nr. 135/31 mai 1994;
Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (STE 177),
ratificat prin Legea nr. 103/25 aprilie 2006, publi cată în Monitorul Oficial nr. 27/20 ianuarie 2003;
Protocolul nr. 13 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind
abolirea pedepsei cu moartea în toate circumstanțele (STE 187), ratificat prin Legea nr. 7/9 ianuar ie 2003,
publicată în Monitorul Oficial nr. 375/ 2 mai 2006.
65 Art. 251 alin. 4 din Codul de Procedură Penală al Croației; Art. 109v, alin. 4 din Codul de Procedură Penală al
Serbiei.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
54
în Portugalia.66 Apelul este de obicei decis de Consiliul Extra -procedural al aceleiași
Curți și în unele cazuri la acuzare este aplicat legal de Curțile de Apel.67 Limitele de
timp pentru luarea deciziei variază: 24 ore, trei zile, opt zile, 15 zile.68 Dacă acțiunea
pentr u protecție este decisă de procuror, decizia sa este revizuită de Curte.69 Apelul,
ca regulă, are efect de suspendare, dar unele legi prevăd o excepție dacă interesele
investigației prevăd altfel.70 Dacă decizia Curții prevede măsuri de protecție care au
fost reclamata cu nesuspendare, legea necesită procese -verbale pentru a fi exclusă
din dosarele de caz referitoare la audierea martorilor protejați și distrugerea lor
ulterioară, cu o notă despre acest lucru în document.71 Unele legi permit apelul numai
împotriva unei decizii care refuză să acorde măsuri de protecție , nu împotriva
deciziei pozitive a Curții .72 Unele legi permit un apel independent împotriva deciziei
Curții referitoare la acțiunea pentru protecție numai până la un anumit moment în
dezvoltarea cazului: până la încheierea investigației , formularea acuzațiilor sau data
de intrare în vigoare a acuzației . După un asemenea timp, apelul este posibil numai
ca parte a apelului la verdict. O astfel de soluție are scopul de a preveni abuzurile
procedurale, deoarece posibilitatea unui apel independent ar putea foarte ușor să se
transforme într -un instrument pentru prelungirea procedurii penale în mod
intenționat .
2. Al doilea mod pentru a se asigura decizia dată de două instanțe este să se
accepte modelul clasic în rezolvarea deciziilor conflictuale dintre judecător și
procuror. Unele legi aplică același model și în acest domeniu. Dacă judecătorul nu
este de acord cu Acțiunea pentru măsuri de protecție a martorilor, nu poate lua o
decizie negativă numai în această privință , dar solicită o decizie Consiliului extra
procedural .73 Acest mecanism își are originea în momentele anterioare când nu
66 Art. 184, alin. 5 din Codul de Procedură Penală al Poloniei; Art. 226b, alin. 2 din Codul de Procedură Penală al
Olandei; Art. 3 din cadrul Actului nr. 93/99 al Portugaliei.
67 Art. 109v. alin. 4 din Codul de Procedură Penală al Serbiei.
68 Art. 295, alin. 4 din Codul de Procedură Penală al Croației;
69 Art. 184, alin. 5 din Codul de Procedură Penală al Poloniei.
70 Art. 226a, alin. 3 din Codul de Procedură Penală al Olandei.
71 Art. 226b, alin. 2 din Codul de Procedură Penală al Olandei; Art. 184, alin. 5 din Codul de Procedură Penală al
Poloniei.
72 Art. 295, alin. 4, 5 din Codul de Procedură Penală al Croației.
73 Art.109v, alin. 2 din Codul de Procedură Penală al Serbiei.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
55
exista încredere în judecători. Pare că acest mod de a privi problema este mai
degrabă învechit în zilele noastre.
3. Al treilea mod de a se asigura că există două autorități care decid referitor
la protecția martorilor este regimul de aprobare care este de obicei emis de
Președintele Curții . Acest model a fost adoptat de unele țâri în cazul în care este
necesar anonimatul complet al martorilor. Deoarece apelul împotriva măsurilor de
protecție prescrise este o procedură în cadrul unei alte proceduri, aceasta prelungește
procesul și există riscul ca identitatea martorilor să fie dezvăluită. Așadar , a fost
substituită controlului Președintelui Curții , a cărui decizie este considerată definitivă
și nu poate fi amen dată sau revocată. Dacă o asemenea aprobare nu este dată într -o
perioadă de 30 de zile sau a fost respinsă, probele prezentate nu pot fi folosite în caz:
acestea sunt scoase din dosare și distruse la finalizarea efectivă a procesului.74
În mod tradițional , dreptul de a avea un reprezentant poate fi exercitat de
partea vătămată, partea vătămată în calitate de reclamant și de un reclamant privat.
De curând, acest drept este acordat și martorilor.75 O terminologie diferită este
folosită pentru instituția reprez entării: reprezentant legal, avocat,76 consilier,77
persoană de încredere.78 Legislația germană79 recunoaște instituția dreptului la
asistență juridică („ anwaltlichen Beistand”). Martorii care nu beneficiază de
asistență („Beistand”) pot primi un avocat („Rechtsanwalt”) în timpul audierii cu
aprobarea procurorului dacă este evident că nu își pot exercita propriul drept și alte
drepturi în timpul audierii și că interesele lor nu sunt protejate.80 Dacă se desfășoară
proceduri pentru o crimă („Verbrechen” ) sau infracțiuni precizate explicit – ofensă
(„Vergehen” ) sau alte infracțiuni de importanță majoră, comise de un membru al
unei bande sau organizate în orice alt mod, numirea unui avocat se realizează la
74 Art. 94 din Codul de Procedură Penală al Elveției.
75 A se vedea: Declarația Drepturilo r Victimelor și Martorilor Statutului Utah, 77 -37-3, punctul (1), litera (b) prin care
„victimele și martorii, inclusiv copiii și tutorii lor au dreptul de a fi informați și asistați în rolul pe care ei îl au în
cadrul procesului penal. Toate autoritățile judiciare au datoria de a furniza aceste informații și asistență”, disponibilă
la: http://law.lclark.edu/live/files/4994 -utah
76 Art. 68b din Codul de Procedură Penală al Germaniei.
77 Art. 98, alin. 5 din Codul de Procedură Penală al Bosniei și Herțegovinei.
78 Art. 162, alin. 2 din Codul de Procedură Penală al Austriei.
79 Art. 68b din Codul Procedură Penală al Germaniei.
80 Art. 162, alin. 2 din Codul de Procedură Penală al Austriei.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
56
sugestia martorului sau a procurorului, dacă sunt îndepl inite condițiile anterioare.
Decizia referitoare la numirea unui avocat nu poate fi contestată.81
Potrivit legislației austriece, prezența unei persoane de încredere („ eine
Person einer Vertrauens” ) este permisă la cererea martorului în timpul audierii.
Excluși de la apariția în rolul unei persoane de încredere sunt aceia care sunt suspecți
de crimă sau persoanele care au luat parte la proceduri sau există teama că prezența
lor ar putea influenta martorul să dea o declarație completă și liberă.82 Există ca zuri
care subliniază faptul că martorii sub amenințare sau martorii vulnerabili au dreptul
la ajutor legal conform legii. Posibilitatea de a fi însoțit în timpul procesului de un
consilier juridic („Rechtsbeistand”) este asigurată pentru un martor protejat de legea
elvețiană și în cazuri specifice poate primi unul din oficiu și gratuit.83 Conform
legislației elvețiene, martorii au dreptul de a solicita asistență înainte și după audiere.
Martorul sau oricare altă persoană care are nevoie de protecție poate fi însoțit de un
consilier juridic atunci când participă la audieri.
Dreptul martorilor la protecție poate să fie acordat în două moduri:
1. prin măsuri procedurale;
2. prin măsuri extra -procedurale.
Protecția procedurală a martorilor Protecția extra procedurală a
martorilor
Criteriul de bază al distincției între protecția procedurală și protecția extra
procedurală îl reprezintă, caracterul măsurilor de protecție luate și/sau metoda
de acordare a protecției.
81 Art. 68b, alin.3 din Codul de Procedură Penală al Germaniei.
82 Art. 162, alin. 2 din Codul de Procedură Penală al Austriei.
83 Art. 161, Cap. 3 din Codul de Procedură Penală al Elveției.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
57
Se bazează pe măsurile date de
caracterul procedural, care pot să fie:
– măsuri de păstrare a
confidențialității referitor la
identitatea unui martor față de
public, în special față de
acuzare (detalii personale
și/sau imagine și voce);
– precum și măsuri de prevenire a
contactului fizic între martor și
acuzat. Includ e măsuri le de protecție fizică și
tehnică a martorului, a unui polițist,
respectiv măsurile acordate prin
Programul de protecție a martorilor.
Diferențele menționate mai sus vin ca o consecință logică a obiectivelor lor
diferite, imedia te. Sunt luate în considerare c riterii suplimentare , cum ar fi :
– subiecții activi și pasivi ;
– durata de acordare a protecției;
– durata măsurilor de protecție;
– precum și autoritățile concrete și obligațiile entităților legale.
Subiecții pasivi sunt autoritățil e de
procedură penală, care, de regulă, iau
decizii referitoare la măsurile de
protecție și le execută. Subiecții pasivi sunt autorități
specializate, în special corpuri
decidente (Comitetul pentru Protecție)
și corpuri executive (Membri ai
unităților de protecție).
Scopul protecției se extinde pentru a
include persoanele apropiate
martorilor.
Măsurile de protecție procedurale
sunt luate în timpul unui proces penal. Măsurile extra procedurale sunt luate
când este necesar în timpul
procedurilor penale , precum și înainte
și după acestea.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
58
În timpul unui proces, ambele forme sunt posibile, de exemplu:
– procedural: realizarea audierii prin excluderea publicului din sala de
judecată ;
– extra procedural: escortă armată pentru martori, pe drumul spre
instanță și în timpul șederii lor acolo.
Măsurile de protecție procedurale
sunt în vigoare pe perioada procesului
și/sau cel mai târziu până la finalizare
sa.84 Măsurile extra procedurale sunt
măsuri pe termen lung și pot dura
câțiva ani, de exemplu, până la
independența economică completă a
persoanei relocate.
În final, natura lucrurilor dictează un grup de drepturi concrete și obligații atât
pentru subiecții activi cât și pentru cei pasivi. În cadrul acestui capitol am făcut
referire numai la protecția martorilor procedurali.
I.4. DEFINIREA TERMENILOR
Conform Recomandărilor în vigoare, martorul este definit astfel:
o persoană care posedă informații relevante pentru o procedură penală,
despre care ea a dat și / sau este în stare să dea declarație (indiferent de
statutul ei ori de forma directă sau indirectă, orală sau scrisă a declarației ,
în conformitate cu legea națională ), care nu este inclusă în definiția de
„colaborator al justiției ” – Recomandarea Nr. R(2005)9;
semnifică orice persoană, indi ferent de statutul său social conform legislației
procesuale penale naționale , care posedă informații relevante pentru
procedurile judiciare penale. Această definiție se referă și la experți și
interpreți – Recomandarea Nr. R(97)13;
84 În cazuri speciale, măsurile de protecție procedurală pot fi în vi goare chiar și după finalizarea procesului. Se referă
în special la măsurile referitoare la interzicerea publicării datelor declarate oficial ca fiind secrete.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
59
„Martor” sau „participa nt” este orice persoană, indiferent de statutul său legal
(informator, martor, agent sub acoperire sau oricare alt oficial din sistemul judiciar)
care este eligibilă, în conformitate cu legislația sau politica țării implicate, pentru a
fi luată în consider are în vederea includerii într -un program de protecție.
Astfel, „martorii” se referă la persoanele care oferă „mărturii” („dovezi”) și ei
pot fi experți și/sau victime. Legea protecției martorilor din anumite țări include în
categoria „martorilor” și judec ătorii, procurorii și poliția și chiar și jurnaliștii ca
persoane care pot beneficia de protecția martorilor. În timp ce astfel de persoane pot
fi supuse amenințărilor și riscului de vătămare, nu este necesară includerea lor în
programul de protecție a mar torilor, ci mai degrabă au nevoie de o protecție a
poliției, împreună cu alte măsuri, cum ar fi relocarea temporară.
Conform Glosarului de termeni legali85, termenul „martor” („witness”) se
traduce după cum urmează:
WITNESS1 (v.t.) = 1. a fi martor la, a asista la;
2. (jur.) a subscrie ca martor, a atesta ca martor
1. to interfere with witnesses = a influența /a intimida martorii într -un
proces
2. to witness a bond /a deed = a subscrie un document în calitate de martor
3. to witness smb. = a fi martor ocular privitor la conduita cuiva
WITNESS2 (v.i.) = 1. (against) a depune mărturie împotriva (+ Gen.);
2. (for) a depune mărturie în favoarea (+ Gen.)
WITNESS3 (n.) = 1. martor (mai ales într -un proces);
2. probă, dovadă, mărturie
1. auricular witness (n.) = martor auricular, i.e. martor care depune
mărturie pentru ce a auzit [în opoziție cu: eye witness (n.) = martor
ocular]
2. Crown witness for the prosecution (n.) = (in U.K.) martor al acuzării
85 Augustina, But, Glossary of Legal Terms , București, 2003, p.153.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
60
3. eye witness (n.) = martor ocular [în opoziție cu: auricular witness (n.)
= martor auricular]
4. hostile witness (n.) = martor propus de partea adversa
5. pre-trial exchange of witness stateme nts (n.) = schimb de martori, i.e.
procedura preliminară procesului prin care declarațiile martorilor
fiecăreia din părți sunt puse la dispoziția părții adverse
6. to bear witness of /to = a depune mărturie cu privire la
7. to be a witness against oneself = a s e auto -incrimina, a se demasca, a
se da de gol, a face afirmații care pot fi folosite împotriva propriei
persoane (cu scop incriminatoriu)
8. to call to witness = a chema /a cita ca martor
9. to challenge a witness = a recuza un martor
10. witness against the ac cused (n.) = martor al acuzării
11. witness box (n.) = (in U.K.) banca /boxa martorilor
12. witness for the Crown (n.) = (în U.K.) martor al acuzării
13. witness for the defence (n.) = martor al apărării
14. witness for the prisoner (n.) = martor al apărării
Conceptul de martor trebuie analizat din două puncte de vedere. În primul
rând, martorul este o persoană care participă la procedura judiciară și în al doilea
rând această persoană este o parte în cadrul procedurii judiciare – cu alte cuvinte,
obiectul mărturiei mar torului trebuie să fie clar definit. Legislația privind procedura
judiciară dă dreptul și în același timp obligă organismele relevante să stabilească
faptele cu scopul de a lua măsurile sau deciziile adecvate. Faptele pot fi stabilite prin
mijloace variate și include intervievarea martorilor. Intervievarea martorilor este pe
larg reglementată printr -o serie de prevederi legale, determinând cine poate sau cine
nu poate să aibă calitatea de martor, drepturile și obligațiile martorului, tratamentul
acordat mar torilor de către autoritățile judiciare, modalitatea de intervievare,
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
61
premisele, evaluarea abilității martorului de a depune mărturie, mijloacele de
înregistrare a mărturiei și consecințele încălcării prevederilor mai sus menționate.86
Martorul poate fi def init ca fiind o persoană fizică, alta decât acuzatul, care
are cunoștințe de un fapt (deține informații), ce urmează să fie analizate în cadrul
procesului penal, urmând ca acesta să fie citat de către autoritatea judiciară pentru
a depune mărturie cu priv ire la acest fapt. Martorul este o persoană fizică întotdeauna
alta decât acuzatul care deține informații despre faptele care urmează să fie
determinate și care au legătură cu infracțiunea, cu autorul infracțiunii sau alte
circumstanțe sau fapte pe care au toritățile caută să le stabilească. Sistemele
legislative europene recunosc principiul conform căruia poziția martorului și
acuzatului în cadrul procedurilor judiciare nu poate să coincidă. Mărturia martorului
este o declarație dată de o persoană care nu e ste subiect al procedurii judiciare.
Mărturia este furnizată către autorității judiciare și va fi folosită pentru a evalua
faptele, în baza cărora ar trebui să fie luată o decizie. De exemplu, mărturia poate să
fie folosită de procuror când decide să pună sub acuzare sau de către instanță atunci
când se trece la judecarea cauzei, de către acuzat când face apel împotriva sentinței
de condamnare sau are obiecții cu privire la acuzațiile aduse împotriva lui/ei.87
Persoanele apropiate martorilor sau colaboratori lor justiției includ rudele și
alte persoane aflate în relație apropiată cu martorii și colaboratorii justiției , cum
ar fi partenerul, copiii, nepoții , părinții și frații /surorile – Recomandarea Nr.
R(2005)9.
Uneori, problema apare atunci când informatorilor le pot fi asigurate măsuri
de protecție și legislația în unele țări permite includerea informatorilor ca persoane
eligibile pentru măsurile de protecție.
Trebuie clarificat faptul că în majoritatea jurisdi cțiilor un informator este o
persoană care furnizează informații autorităților, informații care sunt folosite în
86 Training manual for law enf orcement and judiciary, Protecting witnesses of serious crime, Council of Europe
Publishing, Strasbourg, September 2006, p. 203-204.
87 Training manual for law enforcement and judiciary, Protecting witnesses of serious crime, Council of Europe
Publishing, Strasbourg, September 2006, p. 204.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
62
scopul investigării suplimentare și identitatea lor nu este divulgată. Mai mult, ei nu
devin martori.
Este o confuzie frecventă în ceea ce pri vește diferența între a fi informator ,
avertizor de integritate („whistle blower”) sau martor , prin urmare protecția
avertizorilor de integritate este în măsură de a analiza aceste probleme mai în
profunzime.
Un avertizor înseamnă persoana care face o sesi zare cu bună -credință cu
privire la orice faptă care presupune o încălcare a legii, a deontologiei profesionale
sau a principiilor bunei administrări, eficienței, eficacității, economicității și
transparenței și care este încadrată într -o instituție publi că sau care funcționează
din fonduri publice ori administrează bunuri sau resurse publice .88
Un avertizor de integritate poate să fie o persoană care de obicei furnizează
informații sau el/ea poate fi un martor într -o chestiune penală.
În scopul de a înțe lege mai bine diferența între un avertizor de integritate și
un informator, în primul rând este necesar să înțelegem ce înseamnă avertizarea de
integritate. Sunt multe definiții pentru avertizarea de integritate, dar aici este de
preferat s -o vedem ca pe u n mijloc de promovare a responsabilității . Avertizarea de
integritate poate fi cel mai bine înțeleasă prin împărțirea ei în câteva elemente cheie:
a) un act de divulgare;
b) de către o persoană cu acces preferențial la date și informații;
c) de o organizație;
d) fie ea publică sau privată;
e) despre corupție, activități ilegale, frauduloase sau păgubitoare;
f) sub controlul unei organizații;
88 Alistar, Victor ; Stănescu, Iuliana; Moinescu, Gabriel, Ghid privind protecția avertizorilor de integritate, p. 24,
disponibil online la: http://www.transparency.org.ro/publicatii/ghiduri/GProtectieAvertizori.pdf
Ghidul a fost produs de Asociația Română pentru Transparență (Transparency International – Romania) în cadrul
proiectului Centrul de Asistență Anticorupție (Advocacy and Legal Advice Centers), în cadrul programului pentru
protecția avertizorilor de integritatea, finanțat de Ambasada Regatului Țărilor de Jos, prin programul Matra – KAP al
Guvernului Olandei).
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
63
g) divulgarea este făcută către o entitate internă sau externă, cum ar fi
organismele de reglementare, avocatul poporului, entitățile ant icorupție,
agențiile de aplicare a legii sau mass -media;
h) cu scopul evaluării/evaluând riscul, amenințarea, conduita, astfel încât să
poată să fie mutată, oprită sau diminuată.
Ori de câte ori apare un risc legat de activitățile unei organizații care au mer s
prost, de obicei oamenii care lucrează pentru organizație sunt primii care știu despre
el. În timp ce angajații sunt persoanele cele mai bine plasa te pentru a ridica probleme
și astfel, permite riscului să fie înlăturat, oprit sau înlocuit, de asemenea, ei au adesea
cel mai mult de pierdut. Avertizorii de integritate pot să fie la rândul lor victime –
pot fi ostracizați de către colegi și conducere, pot fi hărțuiți, retrogradați sau mutații
în locații mai puțin plăcute, pot să -și piardă locul de muncă, să fie acuzați de
infracțiuni sau de încălcarea acordurilor de muncă privind divulgarea de informații
sau, în unele cazuri, ei pot fi puși chiar fizic în pericol.
Principala diferență între un informator și un avertizor de integritate este
motivația și de asemenea, răspunderea.
Majoritatea informatorilor sunt persoane care într -un fel sau altul au fost
implicate sau au avut legătură cu activități imorale sau ilegale. Ei divulgă informația
pentru avantaje personale, unii pentru bani, d ar de cele mai multe ori ca un mijloc
de a reduce răspunderea pentru comportamentul lor ilegal, fie în mod voluntar sau
ca urmare a unei constrângeri.89 Astfel, putem spune că motivația lor este în general
pentru câștigul propriu.
Din contră, un avertizor de integritate nu face dezvăluiri pentru beneficiul
personal, ci cu scopul de a beneficia comunitatea – fie că este vorba de organizație
sau publicul larg sau ambele. „În cele mai multe cazuri, avertizorii de integritate nu
beneficiază de avantaje pentru dezvăluirile lor, în afara capacității de a -și menține
situația existentă.”90 Cu toate acestea este adevărat că există unele legi anticorupție
89 Whistleblowing, International Standards and Developments, D avid Banisar, May 2006, revised February 2009, p.
4.
90 Ibidem.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
64
care permit acordarea de recompense celor care dezvăluie faptele rele, în principal
pentru fraudă și corupție.
În Asia, un număr de țări oferă recompense celor care au dezvăluit corupția.91
Câteva dintre acestea, cum ar fi Coreea de Sud oferă avertizorilor de integritate până
la câteva procente din banii recuperați.92 Deși poate să fie un beneficiu, nu există
nicio gar anție pentru avertizorul de integritate că dezvăluirea lui/ei va duce la un
câștig financiar. Acest lucru nu este cu siguranță ș i cazul informatorilor plătiți.
Fapte care pot constitui subiectul unei avertizări de integritate93:
a) infracțiuni de corupție, i nfracțiuni asimilate infracțiunilor de corupție,
infracțiuni în legătură directă cu infracțiunile de corupție, infracțiunile de fals
și infracțiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul;
b) infracțiuni împotriva intereselor financiare ale Comunităților E uropene;
c) practici sau tratamente preferențiale ori discriminatorii în exercitarea
atribuțiilor unităților prevăzute la art. 2;
d) încălcarea prevederilor privind incompatibilitățile și conflictele de interese;
e) alte situații clar definite de lege;
f) încălcarea a ltor dispoziții legale, care impun respectarea principiului bunei
administrări și cel al ocrotirii interesului public.
Termenul colaborator al justiției este definit conform Recomandărilor în
vigoare ca fiind:
orice persoană care se confruntă cu acuzații penale sau a fost condamnată
pentru participarea într -o asociație infracțională sau într -o altă organizație
infracțională de orice gen, sau la infracțiuni ținând de criminalitatea
organizată, dar care este de acord să coopereze cu autoritățile justiției
penale, în special prin depunerea de declarații despre o asociație sau o
organizație infracțională, sau despre orice infracțiune legată de
91 Whistleblowing, International Standards and Development, David Banisar, May 2006, revised February 2009, p. 5,
37.
92 Ibidem.
93 Alistar, Victor; Stănescu, Iuliana; Moinescu, Gabriel, Ghid privind protecția avertizorilor de integritate, p.26 -37,
disponibil online la: http://www.transparency .org.ro/publicatii/ghiduri/GProtectieAvertizori.pdf
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
65
criminalitatea organizată sau de alte infracțiuni grave – Recomandarea Nr.
R(2005)9;
orice persoană pasibilă de acuzaț ii penale sau condamnată pentru a fi
participat la o asociere de infractori sau la alte organizații criminale de orice
fel sau la infracțiuni de criminalitate organizată și care a fost de acord să
coopereze cu autoritățile de justiție penală în primul rând prin furnizarea de
informații privind asociația sau organizația criminală sau orice infracțiune
penală legată de criminalitatea organizată – Recomandarea Nr. R(97)13.
Cu toate că noțiunea de „colaborator al justiției” nu este deseori menționată în
coduril e penale naționale, aproape toate țările au prevederi în baza cărora judecătorul
curții să aibă posibilitatea să reducă pedeapsa delincvenților care sprijină
poliția/autoritățile judiciare să clarifice aspecte privind infracțiunile pe care ei înșiși
sau al ții le-au comis. Cu toate acestea, sunt state membre care au ales să nu adopte
legi privind colaboratorii justiției (fie pentru că sunt rareori confruntate cu tipurile
de infracțiuni pentru care această noțiune își poate dovedi utilitatea, fie pentru că au
obiecții de ordin moral față de impunitate/reducerea pedepsei). Dimpotrivă, alte state
membre, utilizează foarte frecvent această noțiune.94
Intimidarea, anonimitatea, măsurile de protecție, măsurile procedurale,
Programul de protecție au, conform Recomand ărilor europene în vigoare, următorul
înțeles:
„Intimidarea”
reprezintă orice amenințare directă, indirectă sau potențială a unui
martor, care poate conduce la imixtiuni în datoria acestuia de a depune
mărturie fără a fi supus nici unui fel de influență. Acest lucru include
intimidarea rezultată fie din simpla existență a unei organizații
criminale cu o puternică reputație în ceea ce privește violența și
represaliile, sau din simplul fapt că martorul aparține unui grup social
închis în care deține o poziț ie slabă – Recomandarea Nr. R(97)13.
94 Document de Lucru al Comisiei privind fezabilitatea legislației UE în domeniul protecției martorilor și
colaboratorilor justiției, Bruxelles, 13.11.2007, COM(2007)693 final, p.4.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
66
înseamnă orice amenințare directă sau indirectă realizată sau posibil
a fi realizată asupra unui martor sau colaborator al justiției, ce ar
putea conduce la intervenții asupra voinței sale de a depune declarație
liber de ingerințe nejustificate, sau care este o consecință a declarației
sale – Recomandarea Nr. R(2005)9.
„Anonimitatea”
înseamnă că semnalmentele de identificare ale martorului rămân
complet necunoscute infractorului – Recomandarea Nr. R(97)13.
înseamnă că datele de identificare ale martorului nu sunt divulgate în
general părții opuse sau , în general, publicului – Recomandarea Nr.
R(2005)9.
„Măsurile de protecție”
sunt toate măsurile individuale procedurale sau ne -procedurale având
ca scop protejarea martor ului sau a colaboratorului justiției de orice
intimidare și/sau de orice consecință periculoasă a deciziei acestuia de
a coopera cu justiția – Recomandarea Nr. R(2005)9.
„Program de protecție”
„un standard sau un set de măsuri individuale de protecție care sunt,
de exemplu, descrise într -un protocol de protecție, semnat de către
autoritățile responsabile și de martorul sau colaboratorul justiției
protejat – Recomandarea Nr. R(2005)9.
Principalul obiectiv al programelor de protecție a martorilor ar trebui
să fie asigurarea vieții și siguranței personale a martorilor, a rudelor
acestora sau a persoanelor apropiate lor. Programele de protecție a
martorilor ar trebui să ofere diverse metode de protec ție între care s –
ar putea număra oferirea posibilității de schimbare a identității, de
mutare într -un alt loc, asistență în obținerea unui serviciu nou, gardă
de corp sau alt tip de protecție fizică – Recomandarea Nr. R(97)13.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
67
În cadrul Manualului de Bune Practici UNODC, Programul de protecție este
definit ca fiind „un program stabilit formal ca fiind sub acoperire, sub rezerva unor
criterii stricte de admitere, care prevede relocarea și schimbarea identității
martorilor, ale căror vieți sunt amenințate de un grup infracțional („criminal”)
datorită cooperării lor cu autoritățile de aplicare a legii.”95
„Măsuri procedurale” reprezintă măsurile care pot fi dispuse de instanță, în
faza de judecată, pentru a se asigura că martorii pot depune mărturie fără a fi
intimidați și fără a se te teme pentru viața lor; astfel de măsuri pot fi, dar nu sunt
limitate la acestea, videoconfer ința, distorsionarea vocii sau a imaginii prin mijloace
tehnice și ascunderea unor detalii privind identitatea martorilor.
„Autoritatea de protecție a martorilor” este o autoritate guvernamentală,
poliția sau autoritatea judiciară desemnată să supravegheze și să coordoneze punerea
în aplicare a programului de protecție a martorilor și să ia deciziile necesare, cum ar
fi, admiterea în program, durata protecției, măsurile care urmează să fie aplicate,
politicile și procedurile operaționale;
„Unitatea de prote cție a martorilor” este o unitate sub acoperire autorizată să
implementeze programul de protecție a martorilor și este responsabilă pentru
securitatea fizică, relocarea sau mutarea martorului într -o nouă locație și schimbarea
identității participanților la program.
I.5. CATEGORII DE MARTORI
Persoanele care sunt citate ca martori sunt acele persoane care pot furniza
informații despre:
1) infracțiunea în cauză;
2) autorul infracțiunii;
95 Witness Protection Good Practices Manual in Criminal Proceedings Involving Organized Crime , New York, United
Nations, 2008, p. 5.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
68
3) alte circumstanțe importante.
În cadrul unui proces o persoană nu poate avea atât rolul de martor, cât și de
acuzat.
Similar, instanța nu poate să aibă procese separate împotriva multiplilor acuzați,
având drept obiectiv intervievarea lor ca martori în procesele împotriva altor acuzați.
Rolul martorului este ireconciliabil cu alte roluri deținute de o altă persoană în
procesul penal și are prioritate în fața oricui, motivul pentru aceasta fiind acela că,
martorii, spre deosebire de alți participanți la procedura judiciară nu pot fi înlocuiți.
Un martor este oricare persoană fizică, capabilă să depună mărturie în mod rațional
și să comunice cu autoritățile judiciare responsabile. Legislația nu impune nicio
limitare cu privire la cine poate să fie martor: doar simplu stipulează că poate să fie
oricare persoană fizică care înțelege dre ptul lui/ei și care este capabilă să depună
mărturie și să comunice cu instanța.
Având în minte legătura dintre martor și făptaș, legătura martorului cu
infracțiunea, modalitatea prin care martorul a dobândit informații cu privire la fapta
în cauză, carac teristicile personale ale martorului și o serie de alte elemente, martorii
pot fi împărțiți în câteva categorii. Această împărțire are în vedere prevederile legale
care stabilesc obligația de a depune mărturie și consecințele care vor fi suportate
dacă anu mite metode de interogare nu sunt îndeplinite sau dacă o persoană a fost
examinată fără să fie citată ca martor.
Cu referire la informațiile personale, martorii pot fi împărțiți în două
categorii:
a) martorii care au luat la cunoștință de fapte importate prin intermediul unuia
sau mai multor simțuri fizice;
b) martorii cărora li s -a comunicat de către alții aceste fapte și informații
importante.
Mărturia martorilor aparținând primului grup (de exemplu: martorii oculari)
este mult mai de încredere, astfel anumite drepturi procedurale în unele cazuri
exclude posibilitatea folosirii martorilor aparținând celui de -al doilea grup care au
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
69
dobândit dovezile importante de la alte persoane (de exemplu: din auzite, zvonuri).
În general, legislația europeană privind procedur a penală ia în considerare și a doua
categorie de martori, deoarece ei ar putea să ne conducă la persoanele care au luat
cunoștință în mod direct, de exemplu: martorii oculari.
Deși este o obligație generală faptul de a depune mărturie, legiuitorul a oferi t
în anumite cazuri acolo unde persoanele nu pot să depună mărturie sau dreptul de a
refuza să depună mărturie fie complet, fie parțial (de exemplu: răspunsul la anumite
întrebări).
Câteva categorii de persoane sunt exceptate de la obligațiile generale de a
depune mărturie. Aceste persoane sunt:
1. Persoanele care nu sunt citate ca martori .
2. Persoanele care nu au obligația de a depune mărturie (martorii privilegiați) .
3. Persoanele care nu sunt obligate să răspundă anumitor întrebări sunt fie
martori, dacă mărturia lor este posibil să -i expună pe ei însuși, fie rudele lor
apropiate sunt în pericol de a le fi prejudiciată imaginea, să suporte pagube
materiale considerabile sau chiar să conducă la acuzare .
4. Prevederi legale care fac diferența între martorii vul nerabili, martorii sub
amenințare și martorii protejați și informatorii .
5. Specialiștii din cadrul procedurilor judiciare sunt martorii experți și
traducătorii .
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
70
CAPITOLUL II FORME DE PROTECȚIE A
MARTORILOR
II.1. A SPECTE GENERALE PRIV IND PROTECȚIA MARTORILOR
Procesul de investigare și urmărire penală a infracțiunilor grave sau altor tipuri
de infracțiuni depinde în mare măsură de informațiile și mărturia martorilor. Din
acest punct de vedere, martorii reprezintă baza succesului sistemelor naționale de
justiție penală. Procurorii depind de martorii care sunt de încredere, a căror mărturie
poate fi acceptată ca veridică, exactă și completă. Chemarea în instanță a martorilor
și capacitatea lor de a relata informațiile relevante poate fi afecta tă de mai mulți
factori, incluzând vârsta (atât pentru copii, cât și pentru martorii mai în vârstă),
afectarea intelectuală sau fizic ă, limba, relația lor cu infractorul sau implicarea în
infracțiunea în cauză sau din cauza unor traume care le -a suferit ca victimă. Mai
mult, nevoile și drepturile, acolo unde este cazul, a victimelor ar trebui să fie
întotdeauna avute în vedere pentru a se asigura că acestea sunt tratate cu grijă și
respect și nu sunt în continuare victime. Prin urmare, este o bună practică pentru
sistemele de justiție penală, furnizarea măsurilor de asistență și suport victimelor și
altor categorii de martori în scopul de a facilita capacitatea lor de a participa la
sistem ul de justiție penală și de a depune o mărturie care este necesară pen tru
menținerea statului de drept.96
În prezent, tipurile de protecție a martorilor pot fi împărțite astfel:
protecția din partea poliției – precum: obținerea de informații și investigarea
infracțiunilor care au în vedere specificul diferitelor persoane, precum și
metode de intimidare folosite împotriva martorilor și victimelor;
96 De asemenea, vezi: UN Guidelines on Justice for Child Victims and Witnesses of Crime .
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
71
măsuri le procedurale generale care pot fi aplicate pentru prote cția
martorului;
măsuri le procedurale specifice pentru protecția martorilor;
măsuri nonprocedurale de protecție prin intermediul Programelor de
Protecție a M artorilor .
Tipurile de protecție prezentate mai sus trebuie să fie văzute ca un proces
complet priv ind protecția martorilor. Între aceste tipuri există diferențe în funcție de
tipul de amenințare, dar scopul este întotdeauna de a implementa măsura de protecție
cea mai potrivită. Protecția martorului ca o noțiune comună pentru toate aceste
măsuri este ap licată în baza principiului proporționalității. În acest domeniu acest
principiu se traduce prin alegerea măsurilor de protecție potrivite care vor face ca
martorul să depună mărturie în mod liber în cadrul procesului penal, înainte de
începerea procesului , în timpul procesului și care îl vor menține în siguranță după
finalizarea procesului . Mai mult, toate măsurile de protecție trebuie să fie luate într –
o succesiune logică la momentul oportun de către autoritatea responsabilă. Aceasta
înseamnă că autoritat ea care identifică faptul că securitatea martorului este pusă în
pericol trebuie să ia măsuri în conformitate cu atribuțiile sale, măsuri care trebuie să
fie analizate la acel moment și văzute ca fiind cele mai adecvate în conformitate cu
principiul propor ționalității. Măsurile luate de alte agenții vor veni în completare în
funcție de responsabilitățile lor legale și pot să fie implementate exclusiv sau în
comun cu alte unități și vor impune o strânsă cooperare și nu în ultimul rând, un
schimb de informați i.
Experiența ne -a arătat că măsurile de protecție și asistență au avut rezultate
pozitive, insuflând martorilor încredere pentru a veni și depune mărturie. În multe
cazuri, îngrijorările privind securitatea unui martor pot fi abordate eficient prin:
(a) asistența acordată înainte și în timpul procesului, asistență care să le permită
martorilor să facă față implicațiilor psihologice și practice care apar ca urmare
a depunerii mărturiei într -o instanță de judecată;
(b) măsurile acordate de poliție cu scopul de a întări protecția fizică a martorilor;
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
72
(c) măsurile procedurale acordate cu scopul de a asigura securitatea martorului în
timpul depunerii mărturiei.
Deoarece i ncludere a într -un program de protecție este privită ca o ultimă
soluție a unui serviciu de protecție , este esențial ca împreună cu dezvoltarea unui
asemenea program să se acorde atenție și dezvoltării unui plan pentru analizarea
riscurilor la c are sunt supuși martorii, în special pentru aceia care nu îndeplinesc
criteriile de admitere în program.
II.2. PROTECȚIA GENERALĂ OF ERITĂ DE POLIȚIE
Măsuri de siguranță trebuie avute în vedere în toate cazurile unde martorii
consideră justificat că există un pericol sau o amenințare iminentă a vieții lor ca
urmare a participării lor în cadrul procesului penal. Î n majoritatea cazurilor, martorii
nu au de a face cu o situație care să le pună în mod direct viața în pericol. În schimb,
ei primesc amenințări verbale, intimidări, hărțuiri, distrugerea proprietății sau le este
pur și simplu frică de urmări le care ar put ea apărea ca rezultat al cooperării cu poliția.
Pentru a oferi suport și securitate acestor martori , poliția poate organiza un program
de protecție . Ținând cont de sistemul legal al țării implicate, programul poate să fie
stabilit fie prin lege, fie prin p roceduri. Ac esta ar oferi o serie de măsuri polițienești
menite să descurajeze criminalii în dorința acestora de a face rău martorului.
Responsabilitățile poliției pentru protecția martorului pot fi împărțite astfel:
a. identificarea problemei ;
b. luarea primelor măsuri pentru investigarea infracțiunii în conformitate cu
problema identificată ;
c. informarea altor autorități cu privire la măsurile luate.
a. Identificarea problemei este de o importanță majoră pentru întreaga
procedură de protecție a martorului și în cele mai multe cazuri se realizează
de către poliție. Polițistul trebuie să identifice dacă siguranța unei persoane
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
73
este pusă în pericol și să stabilească dacă pericolul este real sau potențial.
Gradul de pericol și vulnerabilitatea martorului ar trebui să dicteze forma
de protecție oferită. Dacă persoana se află într -un pericol real, trebuie
implicate în asigurarea protecției și alte unități cu responsabilități în acest
domeniu. Poliția ar trebui să înainteze informații cu privire la măsurile
luate depa rtamentelor sau unităților responsabile cu protecția martorilor,
precum și procurorilor responsabili de caz. O asemenea cooperare va
asigura sprijinul și suportul necesar martorului.
b. Măsurile puse în practică vor fi proporționale cu nivelul amenințării și vor
avea o durată limitată. Acestea pot include:
(a) schimbare a temporară a reședinței – fie la o rudă sau într -un
oraș vecin;
(b) protecția fizică – o patrulă de poliție s -ar afla în vecinătatea
domiciliului martorului, escortă la și de la instanță și oferirea
unor contacte în caz de urgență;
(c) schimbarea numărului de telefon al martorului ;
(d) monitorizarea email -urilor sau telefoanelor martorului ;
(e) instalarea unor sisteme de securitate la domiciliul
martorului , precum (alarme, garduri, etc.);
(f) oferirea unor echipamente electronice sau telefoane mobile
cu numere de urgență ;
(g) minimizarea contactelor publice prin intermediul poliției de
ordine publică ;
(h) utilizarea unor locații discrete de intervievare sau informare
a martorului .
Oferirea unei reședințe temporare într -o locație sigură reprezintă una dintre
cele mai des folosite măsuri. În unele cazuri , reședința este localizată în unități
specifice de cazare unde martorii se pot recupera și unde accesul la ei le este permis
doar grupurilor de suport (gen: organizații neguvernamentale, asistenți sociali și
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
74
personal medi cal). Unele țări și -au construit locații sigure pentru protecția pe termen
scurt a martorilor până în momentul în care martorii depun mărturie sau până sunt
relocați permanent. Astfel de unități destinate protejării martorilor aflați sub
amenințare, pot să fie mai puțin folositoare, deoarece acestea se află în locații
cunoscute de comunitate și pot fi deconspirate cu ușurință. Pentru a asigura protecția ,
o locuință sigură nu trebuie să fie mereu un punct static (cu alte cuvinte, într -o locație
desemnată), dar poate să fie orice locație care nu este cunoscută drept reședința
persoanei află sub prote cție, unde poliția să poată monitoriza și controla accesul și
comunicațiile. Poate să fie un simplu apartament sau o cameră de hotel.
Investigatorii poliției ar trebui să fie instruiți pentru a evalua – în momentul
audierii în faza premergătoare judecății – dacă martorii sunt supuși intimidării,
amenințării și ar trebui să facă recomandări către autoritatea desemnată cu privire la
măsurile ce urmează să fie implementate . În cadrul programelor de protecție astfel
de acțiuni ar necesita un nivel ridicat de confidențialitate și acordul martorului.
Obligațiile părților pot fi prezentate într -un protocol de protecție și orice încălcare
de către martor ar putea să fie motiv pentru încetar ea protecției.
Procedurile judiciare ar putea expune la risc, martorul și programul de
protecție. Nu numai că simpla prezență în cadrul instanței de judecată reprezintă îl
face pe martor să fie vulnerabil la amenințări și intimidări, dar există și posibili tatea
ca informații confidențiale privind programul de protecție să fie deconspirate și
testate de către părți (cum ar fi: identitatea martorului și locația unde i -au fost
asigurate măsurile de securitate) . Este crucial ca astfel de riscuri să fie identifi cate și
abordate în cel mai scurt timp prin consultări adecvate și o strânsă cooperare cu
procurorii . Suplimentar , pot fi solicitate instanței măsuri procedurale de protecție ,
precum , folosirea unui pseudonim în declarațiile martorilor sau protejarea identității
martorului, dacă acest lucru este permis de legea aplicabilă și dacă acest lucru nu
schimbă importanța mărturiei martorului, pierzându -și din importanță . Astfel de
scheme pot fi complementare programelor de protecție și pot fi folosite pentru a
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
75
furniza sprijin inițial persoanelor care ulterior pot fi admise într -un program de
protecție.
Este recomandat să ai două programe separate, administrate de autorități
diferite, pentru a evita confuzia și deoarece finanțarea, personalul (inclusiv cel al
organizațiilor nonguvernamentale), procedurile de lucru și riscurile la care sunt
supuse cele două programe sunt complet diferite.
II.3. MĂSURI PROCEDURALE DE PROTECȚIE
II.3.1. Aspecte generale
Acestea se referă la măsurile luate la cererea procurorilor sau la cererea
instanței pentru a se asigura că martorii pot depune mărturie fără să fie intimidați și
fără să le fie frică. De obicei, nu există restricții legale cu privire la tipurile de
infracțiuni sau martori, pentru care astfel de măsuri să fie permise.97 Aceste măsuri
pot fi aplicate la cazurile sensibile (cum ar fi traficul de persoane, infracțiunile
sexuale sau infracțiunile legate de familie) și unde sunt victime -martori vulnerabili,
în scopul de a preveni revictimizarea prin limi tarea expunerii lor publice, media sau
acuzării în timpul procesului.
Măsurile procedurale de protecție a martorilor aplicate în timpul procesului
pot fi grupate astfel:
a) măsuri generale de protecție a martorului ;
b) măsuri administrative în timpul procesului ;
c) măsuri procedurale speciale pentru protecția martorului.
Măsurile generale de protecție au scopul de a reduce posibilul risc pentru
martor și includ de exemplu, măsuri de precauție și custodie (arest preventiv). Aceste
măsuri au scopul de a preveni ca, acu zatul să fie prezent în timpul fazei de
97 Idem 95, p.3.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
76
investigare; și unul dintre motivele pentru a dispune arestul preventiv este
suspiciunea că acuzatul poate împiedica investigarea prin influențarea martorului.
Măsurile preventive includ și restricții pentru a preîn tâmpina situația ca
acuzatul să se apropie de către orice persoană sau să inițieze orice tip de contact cu
acesta. Regulile procesului penal, precum și procedurile din timpul procesului conțin
numeroase prevederi cu scopul de a crea condiții sigure pentru un proces corect,
unele dintre acestea putând fi aplicate pentru a spori securitatea martorului și de a
asigura un confort psihic în timpul prezenței sale în cadrul sălii de judecată.
Cu privire la aceste măsuri este important de menționat că, un rol chei e îl are
și personalul administrativ, nu numai judecătorul. Acesta este responsabil de
înmânarea citației, administrarea zonelor sigure pentru martori în cadrul instanței,
aducerea martorului în cadrul sălii de judecată, precum și măsuri de siguranță oferi te
martorului după audierea acestuia, în momentul părăsirii sălii de judecată și
instanței. Măsurile procedurale de protecție sunt măsuri speciale, particularizate
pentru protecția martorilor vulnerabili și celor supuși unei amenințări. Pentru
martorii vul nerabili, modalități speciale de audiere sunt menționate de către
prevederi legale, precum, audierea într -un mediu sigur și în prezența unor experți
speciali sau interpreți. Pentru persoanele supuse unei amenințări, măsurile sunt
aplicate în vederea preven irii deconspirării identității lor reale, fiind implementate
de către instanță și procurori prin acordarea statutului de martor supus amenințării
printr -o decizie formală a instanței urmată de posibilitatea aplicării tehnicilor
speciale de audiere și măsur ilor speciale de asistență a martorului supus riscului, în
vederea participării acestuia în siguranță în cadrul procedurilor procesului penal.
Asemenea tip de protecție oferă o probă limitată și nici sentință nu se poate baza în
întregime numai pe mărturia unor asemenea martori.
Elementele care sunt luate în considerare de către instanță atunci când ia
decizia aplicării măsurilor procedurale sunt:
(a) natura infracțiunii (crimă organizată, infracțiunii privitoare la viața sexuală,
infracțiunii contra familiei, etc.);
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
77
(b) tipul victimei (copil, victimă a abuzului sexual, coinculpat, etc.);
(c) relația cu inculpatul (relativă, acuzatul se fală în subordinea unei organizații
criminale, etc.);
(d) nivelul de stres și gradul de frică al martorului ;
(e) importanța mărturiei .
Măsurile procedurale pot fi grupate în 3 categorii generale, în funcție de
scopul lor:
(a) măsuri în vederea reducerii fricii, prin evitarea confruntării față în față cu
acuzatul , incluzând următoarele măsuri:
folosirea unei mărturii date în timpul urmăririi penale (declarația este
fie scrisă, fie prin înregistrare audio sau video) ca o alternativă la
mărturia dată în instanță;
înlăturarea acuzatului din sala de judecată;
mărturia dată prin circuit tv închis sau alte modalități audio -vizuale cum
ar fi, videoconferinț a.
(b) măsuri care să facă dificilă sau imposibilă acțiunea acuzatului sau a unui
grup infracțional organizat de a urmări identitatea martorului , măsuri
incluzând următoarele:
folosirea panourilor de protecție prin intermediul unui ecran, a unei
cortine sau a unor oglinzi speciale;
mărturia anonimă.
(c) măsuri care limitează expunerea martorilor la public sau la stresul
psihologic :
schimbarea datei de venire a martorului sau a datei de audiere;
înlăturarea publicului din sala de judecată;
prezența unui însoțitor pentru a sprijini martorul.
Aceste măsuri pot fi folosite singure sau în combinație pentru a produce
efectul scontat (de exemplu: videoconferința combinată cu panoul de protecție sau
mărturia anonimă combinată cu distorsionarea imaginii).
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
78
Atunci când se ap lică măsurile procedurale trebuie acordată o atenție specială
pentru a echilibra așteptările legitime ale martorului legate de protecția fizică cu
drepturile fundamentale ale acuzatului la un proces echitabil.
În timpul procesului orice restricție a inculp atului legată de dreptul de a se
confrunta cu potențialul acuzat poate să fie considerată o prejudecată. Orice punere
în pericol a inculpatului, poate aduce atingere juriului, subminând astfel prezumpția
de nevinovăție și poate da o valoare disproporționat ă în raport cu mărturia martorului
protejat. Instanțele de judecată trebuie să instruiască membrii juriului în sensul că
utilizarea măsurilor de protecție nu trebuie să contribuie la o decizie părtinitoare cu
privire la vinovăție sau nevinovăție. Mai mult, judecătorii instanței de judecată pot
oferi instrucțiuni generale cu privire la importanța declarației martorului, pentru a
preveni juriul astfel încât să nu se ajungă la acordarea unei importanțe supraevaluate
legate de dovezile pe care martorul le oferă . În ciuda acestor măsuri de precauție,
măsuri procedurale sunt aplicate pentru a diminua frica martorului în ceea ce privește
confruntarea față în față cu acuzatul, aceste măsuri creează astfel o povară
suplimentară asupra acuzatului de a -și dovedi nevino văția sau cel puțin să elimine
amenințarea.98
II.3.2. Declarațiile martorilor
În anumite țări, declarația scrisă sau înregistrată audio sau video dată de către
martor în timpul urmăririi penale, unui investigator, procurorului sau judecătorului,
poate să fie acceptată ca probă în cazuri excepționale, de exemplu, dacă martorul
moare înainte de data procesului. Acceptarea declarației, date în timpul urmăririi
penale, ca probă în instanță se face atunci când martorul este apt să depună mărturie
și poate să f ie folosită ca măsură de protecție, atâta timp cât nu expune martorul la o
potențială intimare din partea acuzatului. În schimb, acest lucru ar putea afecta
98 Nora V. Demleitner, Witness protection in criminal cases: anonymity, disguise or other options? , American Journal
of Comparative Law, vol. 46, 1998, p. 660 –661.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
79
dreptul acuzatului la un proces echitabil, prevenirea lui/ei în ceea ce privește o
confruntare dire ctă cu mărturia martorului și cu înmulțirea elementelor
suplimentare, altele decât cele înregistrate în timpul luării declarației. Prin urmare,
declarația date în timpul urmăririi penale poate să fie acceptă cu condiția ca
inculpatul să aibă șansa de a exa mina și de contesta credibilitatea declarației și de a
solicita să nu fie admisă ca probă în instanță. Aceste standarde sunt ușor de atins
atunci când declarația este luată cu scopul exclusiv de a fi folosită în instanță în locul
mărturiei date de către ma rtor în sala de judecată. În astfel de cazuri, la cererea
procurorului, audierea martorului în timpul urmăririi penale poate să reprezinte o
soluție alternativă la mărturia în instanță.
II.3.3. Perso nalul specializat de suport pentru martori
Instanța poate permite martorului să fie însoțit de o altă persoană în timpul
susținerii mărturiei, dacă martorul resimte o tensiune considerabilă sau anxietate.
Prezența persoanei însoțitoare este comună de obicei martorilor vulnerabili, în
special victime ale inf racțiunilor privitoare la viața sexuală sau martorilor copii. Ca
și în cazul tuturor măsurilor de suport, persoana însoțitoare trebuie să fie cineva care
are doar informații de bază despre probele pe acre martorul le deține și nu trebuie să
fie o parte din proces. De obicei, o persoană însoțitoare este un părinte, un profesor,
un ofițer de poliție sau un terapeut.
Persoana însoțitoare nu trebuie:
(a) deranjeze, să împiedice sau să influențeze în mod necorespunzător
interogatoriul și mărturia;
(b) obiecții cu privir e la anumite întrebări;
(c) ofere sfaturi martorilor.
Persoana însoțitoare poate:
a) să fie în apropierea martorului sau în contact cu el în timpul mărturiei;
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
80
b) să informeze instanța asupra condițiilor solicitate de către martor;
c) recomande o pauză, de exemplu, atun ci când martorul este prea extenuat
pentru a continua.
Prezența persoanelor însoțitoare poate fi uneori contestată de acuzare, pe
motiv că acestea contribuie la consolidarea ideii că inculpatul este un individ
periculos datorită fricii pe care martorul o a re față de el. În astfel de cazuri, instanța
poate dispune persoanelor însoțitoare – mai ales dacă sunt ofițeri de poliție în
uniformă – să stea în public, dar în imediata apropiere a martorului.
II.3.4. Protejarea martorilor
Folosirea ecranelor, cortinelor sau oglinzilor speciale poate fi comandată de
către instanță pentru a proteja martorii și identitatea lor față de inculpat și față de
public și media ca mijloc pentru a reduce potențiala intimidare. Ecranele nu ar trebui
să împiedice judecătorul , magistrații și cel puțin un reprezentat legal al fiecărei părți
(acuzare și apărare) să vadă martorul și respectiv, martorul să -i vadă pe ei. Folosirea
lor afectează dreptul la o confruntare față în față, fără nici oportunitate pentru
inculpat de a vedea expresia și atitudinea martorului și de a pune la îndoială
credibilitatea acestuia pe baza unor astfel de aparențe. Dreptul apărării de a pune
întrebări martorului nu este afectat.
(a) Înlăturarea acuzatului din sala de judecată și sesiuni de cameră
În cazuri excepționale, instanța poate lua decizia de a îndepărtata inculpatul
din sala de judecată ca o măsură de precauție pentru a preveni intimidarea martorilor
în timpul depunerii mărturiei ori ca o măsură sancționatorie ca urmare a încercărilor
de intimidare făcute de inculpat, cum ar fi, amenințările verbale sau gesturile de
amenințare făcute la adresa martorilor. În compensație, după completarea mărturiei,
inculpatului i poate să îi fie permis să se întoarcă în sala de judecată, să citească
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
81
transcrierea măr turiei și să pună întrebări martorului. Inculpatul ar trebui să fie apoi
înlăturat din sala de judecată pentru a permite martorului să răspundă la întrebări.99
(b) Folosirea tehnologiei moderne de comunicații
În articolul 18, paragraful 18 din Convenția Națiun ilor Unite împotriva
criminalității transnaționale organizate, Statelor părți li s -a solicitat să prevadă în
legislația internă audierea martorului prin videoconferință sau alte mijloace
tehnologice, cum ar fi, dispozitive sau software pentru distorsionare a vocii și a
imaginii, pentru a preveni deconspirarea identității martorului față de acuzat și
public.
a. Tehnici de distorsionare a vocii și a imaginii pot fi folosite pentru a păstra
identitatea martorului în situația în care acuzatul și martorul se cunosc. Când
martorul este prezent în sala de judecată, tehnicile pot presupune folosirea
mijloacelor simple, cum ar fi, o deghizare teatrală pentru a scunde sau
modifica caracteristicile faciale ale martorului (peruci, machiaj, ochelari mari
de soare). Distorsio narea imaginii poate să fie de asemenea combinată cu
mărturia prin intermediul unei transmisii tv cu circuit închis, modificarea sau
estomparea prin mijloace electronice a feței martorului pentru a preveni
recunoașterea. Dacă martorul poate fi recunoscut d oar după vocea lui, atunci
echipamente electronice speciale pot fi folosite pentru a distorsiona vocea
martorului în timp ce depune mărturie în spatele unui ecran de protecție sau
prin videoconferință. În situația în care înregistrarea audio a procedurilor
instanței de judecată este permisă, mărturia prin distorsionarea vocii ar trebui
să fie păstrată în înregistrările oficiale. Deși, în situația în care acuzatul
cunoaște martorul, validitatea unor astfel de măsuri este limitată, pentru că
acuzatul ar putea să identifice martorul prin mărturia în sine și descrie altora
persoana împotriva căreia să se răzbune;
b. Videoconferința se referă la folosirea tehnologiilor interactive de
telecomunicații pentru ca martorul să depună mărturie prin folosirea
99 Stjepan Gluˇsˇ ciˇc and others, Protecting Witnesses of Serious Crime: Training Manual for Law Enforcement and
Judiciary (Strasbourg , Council of Europe Publishing, 2006) p. 331.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
82
simultană a do uă căi de transmitere, video și audio. Această modalitate oferă
martorului posibilitatea de a depune mărturie într -o cameră alăturată sălii de
judecată, prin intermediul televiziunii cu circuit închis sau de la o locație la
distanță, locație care nu trebui e divulgată printr -o legătură audio -video.
Videoconferința are avantajul de a permite martorului să fie absent din sala
de judecată, dar, în același timp martorii pot fi văzuți și auziți de judecător,
magistrați sau juriu și de alte părți. Mărturia este tr ansmisă în sala de judecată,
unde procurorul, acuzatul și publicul sunt prezenți. Ca măsură de protecție, se
reduce amenințarea la adresa securității martorului și pericolul de intimidare
a martorului de către inculpat în sala de judecată. Acolo unde anoni matul este
solicitat, videoconferința poate să fie utilizată împreună cu ecrane de protecție
sau distorsionarea vocii. Întrebările procurorului sau avocatului apărării sunt
transmise martorului prin intermediul unui microfon și răspunsurile
martorului sunt date de obicei prin distorsionarea vocii. Anumite țări au
desemnat săli speciale de judecată în cadrul instanțelor mai ales pentru
cazurile care implică crima organizată și au echipat aceste săli cu cele mai
recente tehnologii de comunicații. Deși utiliza rea tehnologiei moderne de
comunicații, în special a videoconferinței depinde de resursele financiare
disponibile, folosirea ei nu este costisitoare. Există țări unde folosirea
mijloacelor electronice pentru a ascunde fața martorului sau alte caracteristic i
nu este permisă, deoarece se consideră că limitează dreptul la o confruntare
față în față și împiedică juriul sau magistrații de la posibilitatea de a -și face o
impresie despre caracteristicile psihice relevante ale martorului, de exemplu,
în cazurile în care se pretinde că acuzatul a folosit forța pentru a împiedica
martorul să depună mărturie.100
100 Council of Europe, European Committee on Crime Problems, Committee of Experts on Criminal Law and
Criminological Aspects of Organised Crime, Report on Witness Protection (Best Practice Survey), Best Practice
Survey No. 1, document PC -CO (1999) 8 REV (Strasbourg, Council of Europe Publishing, 1999).
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
83
(c) Martorii anonimi
Păstrarea câtorva sau a tuturor detaliilor privind identitatea martorului ascunse
apărării sau publicului poate să fie un mijloc eficient de p rotecție, mai ales în cazurile
rare, în care mărturia în sine nu scoate la iveală apărării, detalii privind identitatea
martorului și mărturia este coroborată și cu alte probe. Măsurile sunt de obicei
aprobate de către instanță la solicitarea martorului și decizia este revocabilă și poate
fi atacată prin apel.
Țările unde mărturia anonimă este acceptată:
(a) păstrează înregistrările privind identitatea martorului separat de procesul –
verbal al procesului și într -o locație sigură;
(b) sancționează sau pedepsește conform legii orice încercare de a descoperi
identitatea unui martor anonim.
1. Anonimatul parțial sau limitat
Acolo unde anonimatul parțial sau limitat se acordă, martorul poate să fie
interogat în cadrul instanței de către apărare, dar nu este obligatoriu s ă
specifici numele lui/ei real sau alte detalii personale, cum ar fi, adresa,
ocupația sau locul de muncă. Această măsură este folositoare mai ales atunci
când audierea mărturiei agenților sub acoperire sau membrilor echipei de
intervenție ar putea să fie în pericol dacă identitatea lor reală devine cunoscută
publicului. Un astfel de martor de obicei depune mărturie în instanță sub un
nume fictiv pe care el/ea în cunoaște și folosește în timpul desfășurării
operațiunilor, dar declară adevărata lui/ei ocupaț ie (ofițer de poliție,
investigator, etc.).
2. Anonimatul total sau complet
Atunci când anonimatul total sau complet este acordat de către instanță, toate
informațiile privind identitatea martorului rămân secrete. Martorul apare în
cadrul instanței, dar mărtu ria este dată în spatele unui panou de protecție,
deghizat sau având vocea distorsionată. În practică, această măsură este
folositoare mai ales în cazurile în care martorii au fost spectatori nevinovați
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
84
la infracțiune și prin urmare, astfel de cazuri rareo ri presupune urmărirea
penală a liderilor grupării criminale, care în mod obișnuit ordonă altora
punerea în aplicare a schemelor lor violente. Dacă cauzatul îl cunoaște pe
martor, păstrarea anonimatului complet nu se justifică, pentru că acuzatul
poate să identifice martorul chiar după modalitatea în care prezintă mărturia
sau din contextul informațiilor furnizate. Anonimatul total este o măsură
excepțională și atrage după sine serioase implicații în ceea ce privește dreptul
acuzatului la un proces corect ș i deschis, la o confruntare față în față și la
dreptul de a supune martorul unui interogatoriu. Se impun limitări cu privire
la dreptul de a contesta autenticitatea, exactitatea și sinceritatea mărturiei.
Apărării, în astfel de cazuri, nu îi este permis să verifice:
a. Dacă orice legătură cu inculpatul pot fi cauza unei atit udini datorate
unor prejudecăți.
b. Originea inform ațiilor.
c. Dacă istoricul personal poate să influențeze credibilitatea martorului
(condițiile mentale, înregistrările infracționale, situația p rezentă).
Având în vedere impactul pe care folosirea mărturiei anonime îl are asupra
drepturilor inculpatului, aplicarea ei ar trebui să fie stabilită prin acordul de
înțelegere, precizându -se clar condițiile care echilibrează necesitatea nevoii de
protecț ie cu dreptul inculpatului la un proces echitabil. În țările în care anonimatul
total este folosit:
(a) O condamnare trebuie să fie coroborată cu alte mijloace de probă și nu se
poate baza în întregime pe o declarație anonimă.
(b) Acuzatului trebuie să i se permi tă să pună întrebări direct martorului în timpul
depunerii mărturiei sau prin intermediul avocaților în formă scrisă sau prin
alte mijloace.
(c) Motivele pentru păstrarea secretului cu privire la identitatea martorului
trebuie să fie reanalizate în timpul dive rselor etape ale procesului penal și
după terminarea acestuia.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
85
(d) Autoritatea de decizie (judecător, instanță sau alta) verifică existența
martorului și trebuie să clarifice circumstanțele care pot afecta calitatea
mărturiei (probleme de natură mentală, psiho logică).
Modalitatea de păstrare de către personalul instanței a documentelor cu privire
la martorul anonim prezintă o importanță deosebită. Procedurile instanței, mijloacele
de probă și informațiile cu privire la caz sunt administrate de un număr restrâns de
persoane. Personalul instanței responsabil pentru păstrarea în siguranță a unor astfel
de informații trebuie să fie selectat cu atenție și trebuie păstrată o evidență strictă a
persoanelor care au avut acces la aceste informații.
II.4. PROGRAMUL DE PROTECȚIE A MARTO RILOR
Programele de protecție a martorilor pot fi definite drept programe
reglementate de către legislație în scopul protecției martorilor și victimelor în cazuri
de amenințare gravă care nu pot fi gestionate prin alte măsuri de prote cție și acolo
unde mărturiile martorilor au o semnificație specială (reprezintă mărturii cruciale
pentru procesul penal). Unități speciale de poliție și noi autorități legale care decid
cu privire la includerea anumitor persoane în cadrul programelor de pr otecție fac
parte integrantă din acest sistem de protecție. Autorități care decid cu privire la cine
poate să fie inclus într -un program de protecție, în funcție de legislația fiecărei țări
sunt reprezentate de către comisii speciale, procurori șefi sau mi niștrii de interne.
Programele de protecție a martorilor sunt definite ca măsuri de protecție fizică
și tehnică a martorului, relocare temporară sau permanentă în cadrul aceleași țări sau
în străinătate, precum și măsuri temporare sau permanente de ascunde re a identității.
Ca o regulă includerea în cadrul unui asemenea program trebuie să fie văzută ca o
ultimă măsură și trebuie să fie definite în mod clar condițiile pe care trebuie să le
îndeplinească o persoană pentru a fi inclusă în program, precum și inf racțiunile
pentru care programul a fost creat. O condiție de bază de includerea într -un asemenea
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
86
program o reprezintă voluntariatul, mai exact martorul trebuie să intre în program
voluntar, în baza acordului acestuia liber exprimat. Din punct de vedere al statului,
condiția de bază este aceea ca mărturia și probele oferite de către martor să fie de o
importanță crucială pentru procesul penal.
„În cele mai multe din cazuri (în cele care nu au legătură cu crima organizată
și alte infracțiuni grave), martorii nu se confruntă cu situația de a -și pune viața în
pericol. În schimb ei sunt supuși amenințărilor verbale, intimidării, hărțuirii,
asaltului, pagubelor materiale sau pur și simplu teama de represalii ca urmare a
cooperării lor cu autoritățile”.101
Mai mult , riscul de vătămare, în majoritatea cazurilor, durează doar până când
hotărârea instanței rămâne definitivă. Aceasta este, deoarece în majoritatea cazurilor
scopul oricăror amenințări sau intimidări este de a preveni martorii să depună
mărturie. Atunci câ nd martorii sunt supuși unui risc, importanța de a ajunge cu
cazurile în instanță sau de a obține rapid hotărârea instanței nu poate fi subliniată.
Mai mult, este important ca poliția și procurorii să identifice încă de la începutul
colaborării, martorii v ulnerabili care necesită o atenție specială în timpul contactului
lor cu procesul de justiție penală.
Protecția martorilor se bazează pe trei paliere care se completează și se susțin
reciproc, cel mai complet sistem, fiind un mixt al celor trei discipline. Astfel,
protecția martorilor înseamnă o gamă de metode și măsuri care pot fi aplicate la toate
nivelele procedurilor penale pentru a garanta siguranța și securitatea martorilor în
scopul obținerii cooperării și mărturiei. Măsurile luate ar trebui să fie p roporționale
cu amenințarea și limitate ca durată.
Subliniem faptul că protecția sub orice formă, nu ar trebui furnizată ca
motivație pentru a depune mărturie, ci pur și simplu pentru a înlătura percepția
acestuia/acesteia că se află în pericol dacă cooper ează.
Măsurile de protecție a martorilor se încadrează în 3 categorii:
a. protecția poliției și bune practici operaționale;
101 Idem 95 , p.29.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
87
b. măsu rile judiciare și procedurale;
c. și programele de protecție a martorilor sub acoperire.
II.5. MĂSURI ALTERNATIVE DE PROTECȚIE
II.5.1 . Asistența martorilor
Participarea într -un proces în calitate de martor poate reprezenta o sursă de
anxietate pentru mulți oameni și poate afecta calitatea mărturiei lor. În anumite țări,
poliția, procurorii sau judecătorii au instituționalizat înt âlniri cu martorii acuzării
pentru a determina starea lor psihologică . Asemenea întâlniri sunt benefice în mod
special în cazurile martorilor – copii sau martori -adolescenți și atunci când martorii
suferă de o problemă mentală, socială sau o dizabilitate fi zică sau un alt tip de
dizabilitate care afectează calitatea mărturiei și a probelor oferite.
Prima măsură o reprezintă identificarea martorilor vulnerabili și a oricăror alți
adulți care au nevoie de o atenție specială în timpul contactelor cu sistemul j udiciar.
De obicei, poliția este cea care vine prima în contact cu aceste persoane. Atenția ar
trebui să se concentreze pe tehnici de intervievare, discuții cu privire la procedurile
din timpul procesului și familiarizarea cu acestea. Dacă cazul urmează s ă ajungă la
instanță, suportul va fi necesar în timpul procesului și în perioada de după acesta.
Într-un proces penal aceste activități se vor întinde probabil pe parcursul a mai
multor luni.
Asistența martorilor trebuie să fie distinctă de protecția mart orilor, deoarece
scopul acesteia nu este de a proteja fizic securitatea persoanelor, ci de a obține o
acuzare eficientă și a evita o revictimizare a martorului în timpul procesului (cu alte
cuvinte, victimizarea care apare nu ca o acțiune directă a infracț iunii, dar prin
răspunsul instituțiilor și persoanelor către victime). Asistența martorului include
măsuri precum: informarea acestuia cu privire la ce să se aștepte și care sunt
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
88
principalele aspecte ale unui proces penal până la suportul psihologic pentru a
minimiza stresul datorat participării în proces și suport financiar pentru transport,
cazare și alte tipuri de asistență.
Asistența se aplică la toate nivelele unui caz, dar nu trebuie să includă discuții
sau repetiții ale mărturiei martorului sau altfe l spus, pregătirea martorului înainte de
proces. Serviciile de asistență ar trebui să fie implementate de către profesioniști care
își desfășoară activitatea independent de poliție sau procurori. C ondițiile și atribuțiile
acestora ar trebui să fie clar def inite și integrate în cadrul rețelelor naționale de suport
social, acordând o atenție specială unor aspecte precum, confidențialitatea
informațiilor deținute și tipul persoanelor implicate în mod direct sau indirect în
administrarea cazului.
Personalul im plicat în oferirea asistenței martorilor ar trebui să fie pregătit și
să dețină aptitudini:
(a) Cunoștințe și aptitudini în lucrul cu martorii care ar putea să fie vulnerabili,
dar fără a discuta cazul sau a -i pregăti în orice fel.
(b) Cunoștințe în domeniul leg islației penale, procedurilor poliției și regulilor
instanței;
(c) Capacitatea de a ține legătura cu membrii de familie și agențiile care lucrează
cu autoritățile judiciare ( de exemplu: Serviciile sociale, ONG -urile și altele).
ONG -urile se pot dovedi a fi pa rteneri de încredere în acest proces, deoarece
aceștia dețin o vastă experiență în lucrul cu categorii vulnerabile ale populației
(precum, victime, tineri și copii). Pentru a asigura calitatea serviciilor oferite în acest
domeniu sensibil este important ca o organizație neguvernamentală ce participă în
cadrul serviciilor de asistență să fie recunoscute, evaluate și probate de către Guvern.
Deși toți martorii ar trebui să primească asistență și suport, programele de
protecție a martorilor sunt destinate ace lor cazuri importante, unde pericolul
împotriva martorului este atât de mare, încât protecția și suportul nu pot fi asigurate
prin alte mijloace. Pentru a acoperi această lacună, câteva țări au dezvoltat programe
distincte de programul de protecție a marto rilor, dar care sunt tot bazate pe principiul
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
89
împiedicării identificării martorilor supuși riscului. Acele programe se aplică
cazurilor care nu necesită o relocare permanentă sau o schimbare a identității
martorilor. Ele pot fi dispuse înaintea sau în timp ul procesului și prevăd fie, măsuri
de protecție fizică implementate de către poliție sau reguli probatorii implementate
de către instanțe. Asemenea programe sunt adesea prezentate precum „măsuri
alternative” programelor de protecție a martorilor.
II.5.2. Autoprotecția
Există situații în care datorită lipsei unui program de protecție sau refuzului
martorului de a accepta protecția, martorilor li se poate oferi suport pentru a se
proteja singuri. În cazul în care pericolul este scăzut, o sumă de bani po ate fi oferită
martorilor pentru a -i ajuta să se mute. Acest lucru va avea loc în interiorul aceleiași
țări și reprezintă o alternativă viabilă includerii într -un program de protecție. O
asemenea măsură este posibilă și adesea folosită în țările cu un numă r mare de
locuitori, unde oamenii se pot muta fără a trezi suspiciuni în noul mediu. Poliția sau
unitatea de protecție a martorilor pot sprijini și ajuta cu mutarea, dar nu își asumă
nici responsabilitate și nu se încheie nici un document formal. Problema unei
asemenea măsuri reprezintă lipsa unui control asupra noii locații și imposibilitatea
de a administra riscul pe care martorul îl poate reprezenta pentru noua comunitate.
Autoritățile de aplicare din unele țări a legii conlucrează cu martorii în analiz area
situațiilor de risc și îi sprijină pe aceștia în dezvoltarea unor măsuri de autoprotecție
pentru ca martorii să aibă un control mai eficient asupra vieții lor și să faciliteze
implementarea altor măsuri de către autoritatea de protecție.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
90
CAPITOLUL III STANDARDE EUROPENE ȘI
INTERNAȚIONALE ÎN DOMENIUL PROTECȚIEI
MARTORILOR
III.1. INSTRUMENTE LEGALE LA NIVEL EUROPEAN
III.1.1 Convenții Europene
Conform Convenției penale privind corupția102 (Art. 22 – Protecția
colaboratorilor justiției și a martorilor ) și raportului explicativ, statele sunt obligate
să ia măsurile necesare pentru a asigura o protecție efectivă și corespunzătoare
colaboratorilor justiției și martorilor, care furnizează informații referitoare la
infracțiunile stabilite în baza art. 2-14 sau colaborează în alt mod cu autoritățile
însărcinate cu investigații sau urmăriri, precum și martorilor care depun mărturie cu
privire la astfel de infracțiuni.
Participanții la cea de -a doua Conferință europeană a serviciilor specializate
în lupta împotriva corupției (Tallin, octombrie 1997) au recunoscut faptul că, pentru
a lupta în mod eficace împotriva corupției „trebuie să se prevadă un sistem
corespunzător de protecție a martorilor și a persoanelor care coop erează cu justiția,
nu numai adoptând norme juridice adecvate, ci și prin alocarea de resurse bugetare
necesare în acest scop” . Mai mult, trebuie să se prevadă acordarea imunități i și sau
reducerea pedepselor pentru persoanele cercetate pentru infracțiuni de corupție, dacă
ele facilitează anchete, dezvăluie fapte sau îm piedică comiterea de infracțiuni .
Articolul 22 – Protecția colaboratorilor justiției și a martorilor
Fiecare Parte adoptă măsurile legislative și alte măsuri care se dovedesc
necesare pentru a asigura o protecție eficientă și convenabilă:
102 A fost adoptată la Strasbourg la data de 27.01.1999 și ratificată de România prin Legea nr. 27/16.01.2002, publicată
în Monitorul Oficial nr. 65/ 30.01.2002 ( Criminal Law Convention on Corruption – CETS No. 173).
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
91
a) persoanelor care furnizează informații referitoare la infracțiunile penale
stabilite în
virtutea articolelor de la 2 la 14 sau care colaborează într -un alt mod cu
autoritățile
responsabile cu cercetarea sau urmărirea;
b) martorilor care fac o depoziție referitoare la astfel de infracțiuni.
Autorii Convenției, inspirați în special de recomandarea Recomandarea nr.
R(97)13 privind intimidarea martorilor și drepturile apărării au considerat că prin
expresia „colaborator al justiției” se înțelege orice persoană care este ea însăși
investigată sau care a fost condamnată pentru că a participat la infracțiunile de
corupție – definite în articolele de la 2 la 14 ale Convenției – dar care acceptă să
coopereze cu se rviciile de urmărire penală, în special prin furnizarea de informații
privind infracțiunile de corupție la care ea a participat .
De altfel, termenul „martor” desemnează orice persoană care posedă
informații referitoare la un caz penal privind infracțiunile de corupție definite în
articolele de la 2 la 14 ale Convenției103 și include informatorii.
Intimidarea martorilor, directă sau indirectă, poate lua diferite forme , dar ea
vizează aproape întotdeauna eliminarea probelor împotriva persoanelor acuzate, în
vederea achitării lor din lipsă de probe și, în mod excepțional, furnizarea de probe
împotriva acestora, în vederea condamnării lor.
Expresia „protecția efectivă și corespunzătoare” utilizată în art . 22 face
referire la necesitatea de a adapta nivelul de prot ecție furnizată la riscurile la care
sunt expuși colaboratorii justiției, martori i și informator ii. În anumite cazuri, este
suficient să se păstreze anonimatul lor în cursul procesului, în alte cazuri ei au
nevoie de gărzi de corp, iar în cazuri excepțion ale pot fi necesare măsuri de protecție ,
103 Art. 2 Corupția activă a agenților publici naționali, art. 3 Corupția pasivă a agenților publici naționali, art. 4 Corupția
membrilor adunărilor publice naționale, art. 5 Corupția agenților publici străini, art. 6 Corupția membrilor adunărilor
publice str ăine, art. 7 Corupția activă în sectorul privat, art. 8 Corupția pasivă în sectorul privat, art. 9 Corupția
funcționarilor internaționali, art. 10 Corupția membrilor adunărilor parlamentare internaționale, art. 11 Corupția
judecătorilor și a agenților curț ilor internaționale, art. 12 Traficul de influență, art. 13 Spălarea produselor obținute
din infracțiunile de corupție, art. 14 Infracțiuni contabile.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
92
de mare anvergură, precum schimbarea identității, a locului de muncă și a
domiciliului.
Cea mai cunoscută Convenție multilaterală și, prin natura lucrurilor, cel mai
frecvent utilizată de România este Convenția europeană de asistență judiciară în
materie penală104. Bătrâna Convenție a Consiliului Europei este aplicată de
România în relația cu celelalte 45 de state membre ale Consiliului Europei, dar și cu
statele nemembre care au ratificat -o. Ea este completată de Protocolul adițional din
17 martie 1978 , ratificat prin Legea nr. 236/1998 și de al doilea Protocol adițional ,
din 8 noiembrie 2001 , ratificat prin Legea nr. 368/2004 . Cel de -al doilea Protocol
adițional , copie aproape fidelă a Convenției UE din 29 mai 2000, a intrat în vigoare
pentru România la 1 martie 2005 și, ca și Primul Protocol adițional , se aplică în
relația cu acele state părți la Convenția mamă care l -au ratificat.
Prin al doilea Protocol adițional la Convenția europeană de asistență
judiciară în materie penală sunt reglementate măsurile procedurale de protecție,
respectiv, audierea prin videoconferință (art. 9) și audierea prin conferință
telefonică (art. 10). Art. 23 oferă o bază pentru cooperarea internațională în domeniul
măsurilor procedurale de protecție și pentru cooperarea între programele de protecție
a martorilor ( Atunci când o parte formulează o cerere de asistență în temeiul
convenției sau al unuia dintre pr otocoalele sale privind un martor care riscă să fie
expus unei intimidări sau care are nevoie de protecție, autoritățile competente ale
părții solicitante și cele ale părții solicitate fac tot posibilul pentru a stabili
împreuna măsurile privind protecția persoanei respective, conform dreptului lor
național – art. 23 ).
104 Convenția europenă de asistență judiciară în materie penală ( European Convention on Mutual Assistance i n
Criminal Matters – CETS No. 30), adoptată la Strasbourg la 20 aprilie 1959 și Protocolul Adițional la Convenția
europeană de asistență judiciară în materie penală, adoptat la Strasbourg la 17 martie 1978 au fost ratificate de
România prin Legea nr. 236/1 998, publicată în Monitorul Oficial nr. 270/11 iunie 1999.
Legea nr. 211/2000, publicată în Monitorul Oficial nr. 618/30.11.2000, aprobă Ordonanța de Urgență a Guvernului
nr. 90/1999 care modifică art. 4 din Legea nr. 236/1998.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
93
III.1.2. Recomandări ale Consiliului Europei
Recomandarea nr. R (85)11 privind poziția victimei în cadrul dreptului
penal și al procedurii penale105 a fost probabil pr imul instrument legal european
care a recunoscut importanța încrederii acordate victimei în cadrul procesului penal
și a încurajat cooper area cu victima , în special în calitatea ei de martor (G. Protecția
specială a victimei 16. Atunci când acest lucru este necesar, și mai ales când este
implicată crima organizată, victimei și familiei acesteia trebuie să i se ofere o
protecție eficientă împotriva amenințărilor și riscului de represalii din partea
infractorului ). Se recomandă inter alia ca în toate fazele procedurii, audierea
victimei să se desfășoare într -o manieră care să țină seama pe deplin de situația sa
personală, de drepturile și demnitatea sa (C. Audierea victimei 8 .).
Din Recomandarea nr. R(85)11 , desprindem următoarele aspecte :
pentru prima dată accentul se mută de pe infractor pe victimă în contextul
procedurii penale. Chiar dacă, în mod tradițional, sistemul de justiție penală
reglementează relația statului cu infractorul, guvernele statelor membre ale
Consiliului Europei sunt încurajate să reorganizeze sistemul de j ustiție penală
în sensul protejării și asistenței victimelor în f uncție de nevoile lor specifice;
protecția victimei reprezintă un obiectiv nu numai din perspectiva traumei
suferite și nevoii de recuperare, dar poate fi un deziderat cu atât mai mult cu
cât calitatea urmăririi penale rezultă de cele mai multe ori din cooperarea cu
victima în calitate de martor. Cu cât victima este mai motivată și mai susținută
să coopereze cu procurorul, cu atât este mai proba bilă obținerea unei
condamnări;
la nivelul poliției, parchetului și instanțelor judecătorești, Recomandarea
sugerează pregătirea personalului în vederea abordării victimei într -o manieră
supo rtivă, constructivă și empatică;
105 A fost adoptată de Comite tul de Miniștri pe 28 iunie 1985, la cea de -a 387 -a întâlnire a delegaților miniștrilor
(Recommendation No. R(85)11 of the Committee of Ministers to member states on the Position of the Victim in the
Framework of Criminal Law and Procedure ).
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
94
victima trebuie să fie informată atât cu privire la drepturile sale, cât ș i cu
privire la derularea procedurii penale. În cazul în care victima nu este de acord
cu soluția procurorului sau judecătorului, statele membre trebuie să cree ze
mecanisme de apel și recurs;
opinia victimei trebuie consemnată și luată în considerare ori d e câte ori este
posibil;
tratamentul victimei trebuie să fie de natură să protejez e demnitatea și dreptul
la viața privată. În cazul în care infractorul nu vrea sau nu poate să asigure
compensarea victimei, statul, în numele solidarității sociale, ar trebu i să preia
această funcție;
dacă victima are motive să se teamă de infractor, victima și familia sa trebuie
să fie incluse în programe speciale de protecție;
Recomandarea nr. R (85)11 menționează în mod explicit medierea și
concilierea ca modalități posibi le de soluționare a litigiilor între victimă și
infractor.
Conform Recomandării nr. R(85)4 privind violența în familie106, violența în
familie reprezintă „ orice act sau omisiune comisă în interiorul familiei de către unul
dintre membrii acesteia și care aduce atingere vieții, integrității corporale sau
psihologice sau libertății altui membru al acelei familii și vatămă de manieră gravă
dezvoltarea personalității sale”.
Această Recomandare prezintă un set cuprinzător de principii generale care ar
trebui ap licate pentru a preveni și raporta actele de violență în familie, precum și
pentru a facilita intervenția statului după o astfel de sesizare . Deși are o vechime de
peste 21 de ani continuă să fie importantă în contextul protecției martorilor, mai ales
prin principiile privind protecția unei categorii specifice de martori vulnerabili –
victimele violenței domestice . Printre măsurile de prevenire , Recomandarea în mod
specific propune stabilirea unor departamente administrative sau mese rotunde
multidisciplina re care să aibă grijă de victimele violenței în familie. De asemenea,
106 A fost adopt ată de Comitetul de Miniștri pe 26 martie 1985, la cea de -a 382 -a întâlnire a delegaților miniștrilor
(Recommendation No. R(85)4 of the Committee of Ministers to member states on violence in the family ).
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
95
subliniază importanța formării profesionale corespunzătoare pentru acele persoanele
care se confruntă cu sistemul de justiție penală și în special cu cazurile de violență
domestică.
În ceea ce privește principiile de intervenție a statului, Recomandarea
subliniază necesitatea unei intervenții rapide în cazurile de violență în familie,
asigurând protecția victimelor și prevenirea actelor de violență. Protecția copiilor ar
trebui să fie considerată în aceste situații ca fiind prioritară. Necesitatea pentru o
serie de contramăsuri, administrative, civile și penale a fost de asemenea, subliniată,
recomandarea fiind totuși rezervată față de cazurile grave.
Recomandarea subliniază faptul că , Statele ar trebui să ia măsurile necesare
pentru a asigura protecția împotriva presiunii externe asupra membrilor familiei care
depun mărturie în cazurile de violență în familie. Mai mult, minorii ar trebui să fie
însoțiți de avocați . Mărturia nu ar treb ui să fie privită ca având o valoare mai mică
pentru simplul motiv că nu este furnizată sub jurământ.
Recomandarea nr. R(87)21 privind asistența victimelor și prevenirea
victimizării107 se adresează victimelor care încă nu au făcut sesizare la poliție
(respectiv, victimelor care pot fi potențiali martori) . Astfel , propune ca Statele să
identifice serviciile publice și private existente pe piață, care po t furniza asistență
victimelor ( inclusiv , serviciile de urgență care se adresează nevoilor imediate ),
protecție împotriva represaliilor făcute de către agresor, continuând cu sprijin
medical, social, psihologic și material , sprijin pentru a preveni viitoarea
revictimizare și asistență în timpul procesului penal.
Recomandarea nr. R(97)13 privind intimidarea martorilor și drepturile
apărării108 este probabil cel mai important și mai cuprinzător instrument legal în
domeniul protecției martorilor și oferă linii directoare clare cu pri vire la protecția
martorilor, în general și cu privire la martori i aflați sub amenințare , în special.
107 A fost adoptată de Comitetul de Miniștri pe 17 sep tembrie 1987, la cea de -a 410 -a întâlnire a delegaților miniștrilor
(Recommendation No. R(87)21 of the Committee of Ministers to member states on assistance to victim and the
prevention of victimisation ).
108 A fost adoptată de către Comitetul de Miniștri p e 10 septembrie 1997 la cea de -a 600 -a întâlnire a delegaților
miniștrilor ( Recommendation No. R(97)13 of the Committee of Ministers to member states concerning intimidation of
witnesses and the rights of defence );
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
96
Recomandarea sugerează Statelor Membre:
să se ghideze după principiile aferente prezentei Recomandări atunci când
își reglementează legislația internă și își revizuiesc politica penală și
practicile în materie;
să se asigure că întreaga promovare necesară acestor principii este
distribuită tuturor organelor interesate cum ar fi barouri, organe
judiciare, organe de impunere a legii și instituții sociale implicate în
asistența familială.
Printre prevederile acestei Reco mandări se regăsesc :
definirea unor termeni ca „mart or”, „intimidare”, „anonimitate ” și
„colaborator al justiției”;
recunoașterea nevoii de protejare a martorilor, înainte, în timpul și după
terminarea proces ului;
are în vedere atât măsurilor procedurale, cât și cele nonprocedurale;
subliniază nevoia de a oferi protecție nu numai martorilor , dar și persoanelor
apropiate acestora ;
subliniază necesitatea existenței altor tipuri de măsuri de asistență pentru
martori (oferirea posibilității de schimbare a ident ității, de mutare într -un alt
loc, asistență în obținerea unui serviciu nou), în plus față de protecția fizică ;
sublinierea importanța cooperării internaționale și sugerează posibile
modalități de cooperare (folosirea mijloacelor moderne de telecomunicații
cum ar fi: conexiunea video pentru facilitarea audierii simultane a martorilor
protejați sau a martorilor a căror prezentare în instanță în statul solicitant este
imposibilă, dificilă sau costisitoare, asigurându -se în același timp respectarea
drepturilor apărării; asistență pentru mutarea în străinătate a martorilor
protejați și asigurarea protecției acestora; schimbul de informații între
autoritățile care răspund de programele de protecție a martorilor).
În Recomandare , problema protecției colaboratorilor justiției și a martorilor a
fost tratată de o manieră globală de către Organizație. Această recomandare enunță
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
97
un ansamblu de principii care ar putea orienta legislația națională referitoare la lupta
împotriva intimidării martorilor, fie că este vorba de codul de procedură penală, fie
că este vorba de dispoziții vizând protecția martorilor în afara tribunalului.
Recomandarea propune statelor membre o lisă de m ăsuri ce pot contribui la
asigurarea eficientă a protec ției intereselor martorilor și a sistemului de justiț ie
penal ă, în același timp garantând ap ărării posibilitatea de a -și exercita drepturile în
cursul derulării procedurii penale.
Putem concluziona faptul că, adoptarea acestei Recomandări a reprezentat un
important pas înainte în ins tituirea unui cadru procedural care să confere martorilor
și colaboratorilor justiției o protecție sporită în fața presiunilor legate de depozițiile
lor, iar organelor judiciare un instrument de lucru eficient în lupta cu marea
criminalitate.
Recomandarea nr. R(2001)11 privind principiile directoare în lupta
împotriva criminalității organizate109 încurajează statele să furnizeze măsuri
nonprocedurale de protecție, martorilor și colaboratorilor justiției, care au oferit sau
au acceptat să ofere informații sau să depună mărturie cu privire la infracțiuni de
crimă organizată. Recomandarea reamintește că, at unci când este necesar protecția
trebuie acordată și rudelor martorilor înainte, în timpul și după proces ul penal . Mai
mult, solicită statelor crearea unor programe de protecție, care să permită și accesul
martorilor străini , prin intermediul cooperării bilaterale sau multilaterale.
Recomandarea nr. R(2005)9 privind protecția martorilor și colaboratorilor
justiției110 este ce l mai recent instrument legal în domeniul protecției martorilor
adoptat de Consiliul Europei și a apărut ca rezultat al propunerii Comitetului de
Experți privind protecția martorilor și a colaboratorilor justiției.
109 A fost adoptată de Comitetul de Miniștr i pe 19 septembrie 2001, la cea de -a 765 -a întâlnire a delegaților miniștrilor
(Recommendation No. R(2001)11 of the Committee of Ministers to member states concerning guiding principles on
the fight against organized crime ).
110 A fost adoptată de către Comi tetul de Miniștri pe 20 aprilie 2005 la cea de -a 924 -a întâlnire a reprezentanților
miniștrilor ( Recommendation No. R (2005)9 of the Committee of Ministers to member states on the protection of
witnesses and collaborators of justice ).
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
98
Recomandă guvernelor statelor membre:
a. să se ghideze, atunci când își formulează legislația internă și își revizuiesc
politica și practica penală, după principiile și măsurile anexate acestei
Recomandări;
b. să asigure ca toate publicațiile necesare pentru aceste principii și măsuri
sunt distribuite tuturor organelor interesate, cum ar fi organe judiciare,
autorități de investigare și urmărire, asociații ale avocaților și instituții
sociale relevante.
Această Recomandare a avut la bază Recomandarea nr. R(97)13 privind
intimidarea martorului și drepturile apărării, în particular cu referire la cazurile de
infracțiuni din cadrul familiei. Prin această Recomandare practic se recunoaște
prioritățile Consili ului Europei față de protecția martorilor și a colaboratorilor
justiției111 în lupta cu criminal itatea organizată și terorismul.
III.1.3. Uniunea Europeană
Prin intermediul Rezoluției Consiliului Uniunii Europene privind protecția
martorilor în cadrul luptei împotriva criminalității organizate internaționale112,
Statele Membre sunt invitate:
A. să garanteze o protecție corespunzătoare a martorilor ținând cont de
următoarele orientări:
2. astfel de martori trebuie să fie protejați împotriva tuturor formelor de
amenințare, presiune sau intimidare, directe sau indirecte;
111 La cea de -a 24-a Co nferință a miniștrilor europeni de justiție, organizată în perioada 4 -5 octombrie 2001, la
Moscova s -a adoptat Rezoluția nr.1 privind lupta contra terorismului internațional, prin care se condamnă atacurile
teroriste asupra S.U.A, se reafirmă necesitatea combaterii oricăror forme de terorism și sunt invitate statele să susțină,
print -un efort constant și colectiv, inițierea demersurilor necesare elaborării setului de norme privind pedepsirea
actelor teroriste și să adopte de urgență toate măsurile juridic e care se impun în acest scop (cum ar fi: protejarea
martorilor și a altor categorii de persoane ce participă la proceduri în care sunt implicate persoane acuzate de acte de
terorism).
112 Rezoluția 95/C 327/04 a fost adoptată de Consiliul Uniunii Europene la data de 23 noiembrie 1995 ( Council
Resolution on the protection of witnesses in the fight against international organized crime ).
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
99
3. statele membre trebuie să asigure protecția corespunzătoare și efectivă a
martorilor înainte, pe parcursul și în urma procesului, în cazul în care autoritățile
competente consideră necesar acest lucru;
4. această protecție trebuie să fie garantată și părinților, copiilor sau altor rude
apropiate ale martorilor, dacă este necesar, în scopul evitării tuturor formelor de
presiune indirectă; …
7. în cazul unei amenințări deosebit de grave, poate fi autorizată schimbarea
identității martorului și, dacă este necesar, a rudelor sale apropiate;
8. una dintre formele de protecție care poate fi luată în considerare este
posibilitatea depunerii mărturiei într -un alt loc decât cel unde se găsește
persoan a aflată sub urmărire prin utilizarea, dacă este necesar, a metodelor
audio -vizuale, cu condiția respectării principiului de opozabilitate, în
interpretarea dată acestuia de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor
Omului ;
B. să faciliteze asistența jud iciară în acest domeniu, chiar și în lipsa oricăror
dispoziții în acest sens în legislația statului căruia i se adresează această cerere,
cu excepția cazului în care acceptarea cererii ar veni în contradicție cu principiile
general e de drept din statul res pectiv .
Pentru a facilita utilizarea mijloacelor audio -vizuale, Statele Membre trebuie
să ia în considerare în special următoarele puncte :
1. În principiu, trebuie să se prevadă ca audierea să aibă loc numai în
conformitate cu condițiile legale și materi ale ale statului care adresează cererea;
2. Dacă legislația unuia dintre state permite audierea martorului în prezența unui
consilier, este necesar ca această asistență să poată fi organizată pe teritoriul
statului în care se găsește martorul;
3. Cheltuielile legate de traducere și de utilizarea mijloacelor audio -vizuale
trebuie acoperite de către statul care adresează cererea, în lipsa unui alt
aranjament cu statu l căruia i se adresează cererea .
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
100
Scopul Rezoluției Consiliului Uniunii Europene privind colaborarea
indivizilor la acțiunea în justiție în cadrul luptei contra criminalității organizate113
este acela de a determina Statele Membre să adopte măsurile necesare pentru a
încuraja persoanele care participă sau au participat la o asociație criminală ori la
delicte relevante criminalității organizate de a colabora la acțiunea în justiție .
Decizia C adru a Consiliului Uniunii Europene privind poziția victimei în
procedura penală114 stipulează în art . 8 dreptul la protecție.
Articolul 8 Dreptul la protecție
(1) Fiecare stat membru garantează un nivel corespunzător de protecție a
victimelor și, după caz, familiilor acestora sau persoanelor asimilate membrilor
familiilor acestora, în special în ceea ce privește siguranța și protecția vieții
private a acestora, în cazul în care autoritățile competente consideră că există un
risc grav de acte de represalii sau indicii de perturbare serioasă și în mod
intenționat a vieții private a acestora.
(2) În acest scop și fără a aduce atingere alineatului (4), fie care stat membru
garantează posibilitatea adoptării, în cazul în care este necesar, în cadrul unei
proceduri judiciare, a măsurilor corespunzătoare pentru protecția vieții private
și a imaginii victimei, a familiei acesteia sau a persoanelor asimilate memb rilor
familiei sale.
(3) Fiecare stat membru asigură, de asemenea, că se va evita ca victimele și
ceilalți infractori să se afle în contact în localurile judiciare, în afară de cazul în
care acest lucru este impus de procedura penală. Fiecare stat membru p revede în
acest scop, după caz, crearea progresivă, în, localurile judiciare, a unor zone de
așteptare separate pentru victime.
(4) În cazul în care este necesar pentru protejarea victimelor, în special a celor
mai vulnerabile, față de consecințele depozi ției făcute în ședință publică, fiecare
stat membru garantează victimelor că vor putea beneficia, prin hotărâre
113 Rezoluția 97/C 10/01 a fost adoptată de Consiliul Uniunii Europene la data 20 decembrie 1996 ( Council Resolution
on indiv iduals who cooperate with the judicial process in the fight against international organized crime ).
114 Decizia Cadru 2001/220/JHA a fost adoptată de Consiliul Uniunii Europene la data 15 martie 2001 ( Council
Framework Decision on the standing of victims in criminal proceedings ).
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
101
judecătorească, de condiții de depunere a mărturiei care permit atingerea acestui
obiectiv, prin orice mijloc adecvat, compatibil cu principiile fundamentale ale
dreptului său intern.
Decizia C adru a Consiliului Uniunii Europene (2001/220/JHA) este cel mai
important document adoptat de Consiliul European cu privire la statutul victimelor
în cadrul procedurilor penale , atât sub aspectul conținutul ui, cât și al forței juridice ,
respectiv:
Accentul documentului cade mai ales asupra tratamentului victimei în
procedura penală și doar tangențial atinge problema asistenței victimei.
Scopul implicit al Deciziei este de a preveni victimizarea secundară a
victimei și de a îmbunătăți calitatea urmăr irii penale. Insistă asupra
medierii în penal (termen prorogat).
Astfel, victima trebuie să fie tratată de poliție sau organele judiciare într -o
manieră care să permită respectarea demnității umane, a dreptului la viață
privată, a dreptului la informare, a dreptului de a înțelege și de a fi înțeles,
precum și a dreptului de a fi protejat pe durata procedurii penale și după
finalizarea acesteia. În cadrul instanțelor, trebuie create zone de așteptate
distincte pentru victime, procedura penală să uzeze cât mai puțin de
practica confruntărilor cu infractorul etc.
Victimele trebuie să beneficieze de asistență și protecție din partea statului;
Nevoile victimelor trebuie să fie acoperite într -o manieră „ …
comprehensivă, coordonată, să evite soluții parțiale s au inconsistente …”
(Preambul, alin. 5)
Informațiile pe care trebuie să le primească victima nu trebuie să se refere
doar la drepturile, serviciile, procedurile, consecițele acestora etc., ci și la
condamnarea sau liberarea agresorului. Această măsură se impună mai cu
seamă în cazul sunt motive să se creadă că victima poate fi în pericol.
Articolul 6 al Deciziei se referă exclusiv la asistența specifică acordată
victimei. Aceasta trebuie să cuprindă accesul gratuit al victimei la sfaturi
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
102
cu privire la ro lul ei în procedura penală și asistența juridică de care poate
beneficia.
În cadrul Convenției de cooperare polițienească pentru Europa de Sud –
Est115 se fac precizări cu privire la protecția martorilor (art.10) . De asemenea, se
menționează faptul că, cererile de asistență și cooperare se pot referi la „măsuri
concrete de protecție a martorilor ” (Art. 4 – Cooperarea la cerere, alin. 5, pct. k).
Articolul 10 – Protecția martorilor
(1) Autoritățile de aplicare a legii ale părților contractante desemnate pentru
protecția martorilor vor coopera în mod direct în ceea ce privește domeniul
programelor de protecție a martorilor.
(2) Cooperarea vizează în special schimbul de informații, su portul logistic și
preluarea persoanelor care trebuie protejate.
(3) Va fi semnat un acord pentru fiecare caz particular referitor la preluarea
persoanelor care vor fi protejate, pentru reglementarea drepturilor și
obligațiilor reciproce.
(4) Persoana ca re trebuie protejată trebuie să fi fost introdusă în programul de
protecție a martorilor al părții contractante solicitante. Persoana care trebuie
protejată nu va fi introdusă în programul de protecție a martorilor al părții
contractante solicitate. În pro cesul de aplicare a măsurilor de sprijin în legătură
cu protejarea acestor persoane, se va aplica în mod corespunzător legislația
națională a părții contractante solicitate.
(5) În principiu, partea contractantă solicitantă suportă costurile de întreținer e
pentru persoanele ce trebuie protejate. Partea contractantă solicitată suportă
costurile de personal și ale resurselor materiale pentru protecția acestor
persoane.
115 A fost încheiată la Viena la data de 5 mai 2006 între Republica Albania, Bosnia și Herțegovina, Republica
Macedonia, Republica Moldova, România, Republica Serbia și Republica Muntenegru ( Police Cooperation
Convention for South -East Europe ).
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
103
(6) Dacă există motive întemeiate și după notificarea prealabilă a părții
contractante so licitante, partea contractantă solicitată poate revoca măsurile de
sprijin. În acest caz, partea contractantă solicitantă va prelua persoana în cauză.
III.2. RECOMANDĂRI INTERNAȚI ONALE
III.2.1. Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității
transnaționale organizate și Protocoale conexe
În temeiul art. 24 din Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității
transnaționale organizate116, fiecare stat parte ia, în limita mijloacelor sale, mă suri
corespunzătoare pentru a asigura o protecție eficace împotriva eventualelor acte de
represalii sau de intimidare a martorilor care, în cadrul procedurii penale, depun
mărturie privind infracțiunile prevăzute de prezenta Convenție și, în caz de nevoie,
a părinților lor și a altor persoane apropiate (art. 4, alin.1). Măsurile avute în vedere
la paragraful 1 al prezentului artic ol pot include, protecția fizică a acestor persoane,
relocarea și nedivulgarea sau limitarea divulgării identității sau locului unde se află
martorul și introducerea unor reguli de probațiune care să permită martorilor să
depună mărturie într -un mod care să le garanteze securitatea, în s pecial să fie
autorizați să depună mărturie recurgând la tehnici de comunicare cum sunt legăturile
video sau alte mijloace adecvate (art. 24, alin. 2, litera a și b). Statele părți au în
vedere să încheie aranjamente cu alte state în vederea stabilirii unu i nou domiciliu
persoanelor menționate la paragraful 1 al prezentului articol (art. 24, alin. 3). De
asemenea d ispozițiile art . 24 se aplică și victimelor, când acestea sunt martori (alin.
4).
116 Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate, Protocolul privind prevenirea,
reprimarea și pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor și copiilor , adițional la Convenția Națiunilor
Unite împotriv a criminalității transnaționale organizate, Protocolul împotriva traficului ilegal de migranți pe calea
terestră, a aerului și pe mare , adoptate la New York la 15 noiembrie 2000 au fost ratificate de România prin Legea
nr. 565/16 octombrie 2002, publicată în Monitorul Oficial nr. 813/8 noiembrie 2002 ( United Nations Convention
against Transnational Organized Crime , adopted by General Assembly resolution No. 55/25)
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
104
Articolul 24 Protecția martorilor
1. Fiecare stat parte ia, în limita mijloacelor sale, măsuri corespunzătoare
pentru a asigura o protecție eficace împotriva eventualelor acte de represalii sau
de intimidare a martorilor care, în cadrul procedurii penale, depun mărturie
privind infracțiunile prevăzute de prezenta conv enție și, în caz de nevoie, a
părinților lor și a altor persoane apropiate.
2. Măsurile avute în vedere la paragraful 1 al prezentului articol pot consta mai
ales, fără prejudicierea drepturilor pârâtului, inclusiv dreptul la o procedură
normală, în:
a) stabilirea, pentru protecția fizică a acestor persoane, a unor proceduri privind
îndeosebi, după nevoie și în măsura posibilităților, de a li se oferi un nou
domiciliu și de a li se permite, în caz de nevoie, ca informațiile privind identitatea
lor și locul unde se află să nu fie dezvăluite sau ca dezvăluirea lor să fie limitată;
b) prevederea unor reguli de probațiune care să permită martorilor să depună
într-un mod care să le garanteze securitatea, în special să fie autorizați să
depună mărturie recurgând l a tehnici de comunicare cum sunt legăturile video
sau alte mijloace adecvate.
3. Statele părți au în vedere să încheie aranjamente cu alte state în vederea
stabilirii unui nou domiciliu persoanelor menționate la paragraful 1 al
prezentului articol.
4. Disp ozițiile prezentului articol se aplică de asemenea victimelor, când acestea
sunt martori.
În temeiul art . 26 din Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității
transnaționale organizat e, fiecare stat parte ia măsurile corespunzătoare în vederea
întări rii cooperării cu serviciile de investigații și de reprimare.
ARTICOLUL 26
Măsuri destinate să întărească cooperarea cu serviciile de investigații și de
reprimare
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
105
1. Fiecare stat parte ia măsuri corespunzătoare pentru a încuraja persoanele
care participă sau au participat la grupuri infracționale organizate:
a) să furnizeze informații utile autorităților competente în scopurile anchetei și
culegerii de probe asupra unor chestiuni cum sunt:
(i) identitatea, natura, alcătuirea, stru ctura sau activitățile grupurilor
infracționale organizate ori locul unde se află ele;
(ii) legăturile, inclusiv la nivel internațional, cu alte grupuri infracționale
organizate;
(iii) infracțiunile pe care grupurile infracționale organizate le -au săvârșit sau ar
putea să le săvârșească;
b) să acorde un ajutor efectiv și concret autorităților competente, care ar putea
contribui la privarea grupurilor infracționale organizate de resursele lor sau de
produsul infracțiunii.
2. Fiecare stat parte are în vedere să prevadă posibilitatea, în cazurile
corespunzătoare, micșorării pedepsei de care este pasibil un învinuit care
cooperează într -un mod substanțial la anchetă sau la urmăririle referitoare la o
infracțiune prevăzută de prezenta convenție.
3. Fiecare stat p arte are în vedere să prevadă posibilitatea, conform principiilor
fundamentale ale dreptului său intern, acordării de imunitate de urmărire unei
persoane care cooperează în mod substanțial la anchetă sau la urmăriri
referitoare la o infracțiune prevăzută d e prezenta convenție.
4. Protecția persoanelor este asigurată conform prevederilor art. 24 al prezentei
convenții.
5. Când o persoană la care se referă paragraful 1 al prezentului articol și care
se află într -un stat parte poate contribui la cooperarea sub stanțială cu
autoritățile competente ale unui alt stat parte, statele părți respective pot avea
în vedere încheierea unor acorduri sau aranjamente, conform dreptului lor
intern, privind o eventuală acordare de către celălalt stat parte a tratamentului
prevăzut la paragrafele 2 și 3 ale prezentului articol.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
106
Protecția victimelor și/sau martorilor este explicit menționată în protocoalele
privind Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale
organizate, în special în cadrul Protocolului privind prevenirea, reprimarea și
pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor și copiilor (Rezoluția
Adunării Generale 55/25, anexa II, art . 6 și 7) și Protocolului împotriva traficului
ilegal de migranți pe calea terestră, a aerului și pe ma re (Rezoluția Adunării
Generale 55/25, anexa III, art . 5 și 16). De asemenea, Convenția Consiliului Europei
privind lupta împotriva traficului de ființe umane are prevederi clare privind
protecția victimelor, martorilor și persoanelor care colaborează cu autoritățile
judiciare (art. 28).
Conferința Membrilor la Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității
transnaționale organizate , la cea de -a doua sesi une care a avut loc la Viena între
10-21 octombrie 2005, identifica protecția martorilor ca fiind unul din domeniile
care vor fi utilizate pentru revizuirea periodică a stadiului implementării Convenției
și Protocoalelor conexe (CTOC/COP/2005/8, partea I, decizia 2/1, 2/3 și 2/4). O
analiză a răspunsurilor statelor părți ale Convenției sunt incluse în rapoartele
analitice prezentate la Conferința Părților, cea de -a treia sesiune, care a avut loc la
Viena, în perioada 9 -18 octombrie 2006 (CTOC/COP/2006/2, pă rțile 64 -75;
CTOC/COP/2006/6, părțile 12 –38 și CTOC/COP/2006/7, părțile 11 –18).
La cea de -a treia sesiune s -a solicitat secretariatului Conferinței să colecteze
și să pună la dispoziția statelor părți practicile de succes realizare în investigarea
infracți unilor prevăzute de Protocoale și măsurile de protecție și asistență oferite
victimelor traficului de persoane și traficului ilegal de migranți. De asemenea,
protecția martorilor a fost identificată ca o zonă în care asistența tehnică ar putea să
fie furni zată pentru a sprijini punerea în aplicare a celor două Protocoale și ca o
problemă transversală atât pentru Convenția împotriva Criminalității Organizate, cât
și a Protocoalelor (CTOC/COP/2006/14, partea I, decizia 3/3 și 3/4).
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
107
III.2.2. Tribunalele și Curțile Penale I nternaționale
La nivel internațional este evident că martorii nu sunt mai puțin importanți
pentru succesul activității Curții Penale Internaționale și a altor instanțe și tribunale
speciale.117 Statutul Curții Penale Internaționale adoptat la Roma118 conține
prevederi importante pentru protecția victimelor și martorilor. În temeiul a rt. 68,
alin. 1, Curtea ia măsurile corespunzătoare pentru a proteja securitatea, bunăstarea
fizică și psihologică, demnitatea și respectarea vieții private a victim elor și
martorilor . Mai mult, jurisprudența Curții Penale Internaționale a interpretat Statutul
de la Roma, în linii mari cu privire la cine are dreptul la protecție.
Articolul 68 Protecția și participarea la proces a victim elor și martorilor
1. Curtea ia măsurile corespunzătoare pentru a proteja securitatea,
bunăstarea fizică și psihologică, demnitatea și respectarea vieții private a
victimelor și martorilor. Făcând aceasta, ea ține seama de toți factorii
pertinenți, mai ales vârsta, sexul cum este definit la art. 7 paragraful 3,
sau starea sănătății, precum și natura crimei, îndeosebi, dar nu în mod
exclusiv, când aceasta este însoțită de violențe cu caracter sexual, de
violențe cu motivare sexuală sau de violențe împotriva copiilor.
Procurorul ia aceste m ăsuri îndeosebi în stadiul anchetei și urmăririi.
Aceste măsuri nu trebuie să fie nici prejudiciabile, nici contrare
drepturilor apărării și exigențelor unui proces echitabil și imparțial.
2. Prin excepție de la principiul publicității dezbaterilor enunțat la art. 67,
Camerele Curții pot, cu scopul protejării victimelor și martorilor sau a
acuzatului, să ordone ședință închisă pentru o anumită parte a procedurii
sau să permită ca depozițiile să fie luate cu mijloace electronice sau cu
alte mijloace speciale. A ceste măsuri sunt aplicate îndeosebi față de o
117 Camerele Extraordinare ale Curții din Cambodgia („The Extraordinary Chambers in the Courts of Cambodgia”),
Tribunalul Penal Internațional pentru Ruanda („The International Criminal Tribunal for Rwanda”), Tribunalul Penal
Internațional pentru Fosta Iugoslavie (ICTY), Tribunalul Special pentru Sierra Leone („The Special Court for Sierra
Leone”) și Tribunalul Special pentru Liban („The Special Tribunal for Lebanon”).
118 Statutul Curții Penale Internaționale, adoptat la Roma la 17 iulie 1998, ratificat de România prin Legea nr. 111/13
martie 2002, publicată în Monitorul Oficial nr. 211/28 martie 2002.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
108
victimă a violențelor sexuale sau față de un copil care este victimă sau
martor, în afară de cazul în care Curtea decide altfel ținând seama de
toate împrejurările și îndeosebi de opiniile victimei sau ale mar torului.
3. Când este vorba de interesele personale ale victimelor, Curtea permite ca
punctele lor de vedere și preocupările lor să fie expuse și examinate în
stadii ale procedurii pe care le consideră potrivite și într -un mod în care
nu este nici prejudiciabil, nici contrar drepturilor apărării și exigențelor
unui proces echitabil și imparțial. Aceste opinii și preocupări pot fi expuse
de către reprezentanții legali ai victimelor, când Curtea apreciază
adecvat, conform Regulamentului de procedură ș i de probe.
4. Diviziunea de ajutor a victimelor și martorilor poate acorda asistență
procurorului și Curții în privința măsurilor de protecție, dispozițiilor de
securitate și potrivit activităților de avizare și de ajutor prevăzute la art.
43 paragraful 6.
5. Când divulgarea de elemente de probă și de informații în baza prezentului
statut riscă să pună grav în pericol un martor sau pe membrii familiei sale,
procurorul poate, în oricare procedură care are loc înaintea deschiderii
procesului, să se abțină de a div ulga aceste elemente de probă sau
informații și să prezinte un rezumat. Asemenea măsuri trebuie să fie
aplicate într -un mod care nu este nici prejudiciabil, nici contrar
drepturilor la apărare și exigențelor unui proces echitabil și imparțial.
6. Un stat poat e cere să fie luate măsurile necesare pentru a asigura
protecția față de funcționarii sau agenții săi și protecția informațiilor
confidențiale sau sensibile.
Activitatea Curții Penale Internaționale și a altor tribunale internaționale, în
ceea ce priveșt e protecția victimelor și martorilor este îngreunată de câțiva factori.
Spre deosebire de curțile interne, acestea nu au forțe proprii de poliție care să
protejeze martorii și nici nu au competența teritorială de a păstra martorii sau de a -i
reloca. Mai mu lt, multe victime și martori ale acestor curți și tribunale provin din
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
109
zone de război, conflict sau post conflict unde statul de drept lipsește. Este dificil să
se mențină siguranța lor, când, tocmai acele instituții care sunt în mod normal
însărcinate cu protejarea persoanelor, cum ar fi poliția și armata, sunt potențialii
agresori sau sunt incapabile sau indiferente. Pentru astfel de martori, relocarea în
străinătate poate să fie singura soluție viabilă. Cu toate acestea, acest lucru poate
însemna nu doar ruperea legăturilor cu familia și prietenii rămași acasă, dar, de
asemenea, poate să pună martorul în ipostaza de a se adapta la o viață într -o cultură
și un mediu complet diferit de cel în care s -a născut și a trăit.
De cele mai multe ori este dificil p entru Curțile Penale Internaționale să
găsească țări dispuse să accepte relocarea victimelor și martorilor, mai ales datorită
diferențelor legale și culturale (de exemplu: adepții poligamiei pot crea serioase
probleme pentru multe țări). În final, foarte i mportant este și factorul material,
respectiv – costul sprijinirii martorilor care sunt susceptibili de a nu avea vreodată
mijloacele necesare pentru a se întreține într -un mediu străin. Astfel, doar un mic
număr de țări au încheiat acorduri de cooperare c u Curțile Penale Internaționale în
ceea ce privește relocarea martorilor. Altă problemă care nu a fost foarte bine
definită este cine este responsabil pentru protecția martorilor atunci când procesul
se încheie. Acest lucru a determinat Tribunalul Penal Internațional pentru
Ruanda119 și Tribunalul Special pentru Sierra Leone120 să furnizeze training și
suport autorităților naționale. Acestea sunt doar câteva probleme și provocări legate
de protecția victimelor și martorilor în cadrul Curții Penale Internaționale și altor
curți internaționale.121
119 Rezoluția Consiliului de Securitate al ONU nr. 955/08.11.1994.
120 Tribunalul este un organ judiciar independent, înființat prin acordul intervenit la 16 ianuarie 2002 între Sierra
Leone și ONU ca urmare a rezoluției nr. 1315/14.08.2000 a Consiliului de S ecuritate, pentru judecarea persoanelor
presupus vinovate de fapte de încălcare a dreptului internațional umanitar și al dreptului statului Sierra Leone, comise
după 30 noiembrie 1996. Sediul a fost stabilit la Freetown, Sierra Leone, însă procesul lui Cha rles Taylor, fostul
președinte liberian judecat pentru crime de război a fost transferat în spațiul TSL. Tribunalul este compus din două
camere de primă instanță și o cameră de apel, biroul procurorului (Brenda Hollis – SUA). Judecătorul George Gelaga
King (Sierra Leone) este președintele Tribunalului.
121 Pentru mai multe informații privind activitatea legată de protecția victimelor și martorilor din cadrul Curții Penale
Internaționale și Tribunalelor Internaționale, vezi: Mahony, Chris, The Justice Sector A fterthought: Witness Protection
in Africa , Pretoria: Institute for Security Studies, 2010, disponibilă la:
http://www.issafrica.org/uploads/Book2010WitnessProt.pdf
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
110
Stabilirea în 1990 de către Consili ul de Securitate al ONU a Tribunalului
Penal Internațional pentru urmărirea penală a persoanelor responsabile de acte
de genocid și alte încălcări grave ale dreptului internațional umanitar comise pe
teritoriul Ruandei și a cetățenilor ruandezi responsabil i de genocid și alte
asemenea încălcări comise pe teritoriul statelor vecine între 1 ianuarie 1994 și 31
decembrie 1994 și a Tribunalului Penal Internațional pentru pedepsirea
persoanelor responsabile de violări grave ale dreptului umanitar internațional
comise pe teritoriul fostei Iugoslavii începând cu 1991122, au fost unii din pașii
foarte importanți făcuți pentru a se asigura că încălcarea dreptului umanitar
internațional, cum ar fi genocidul, crimele de război, crimele împotriva umanității
nu vor rămâne nepedepsite.
În cadrul Tribunalului Penal Internațional pentru R uanda , procedura este
orală, fiecare parte are dreptul să interogheze martorii propuși de cealaltă parte.
Procedurile nu se pot desfășura în absența acuzatului (ex parte). Tribunalul a stabili t
în Regulamente un mecanism eficace de protecție a victimelor și a martorilor, cărora
li se asigură anonimatul față de public, iar în circumstanțe excepționale, chiar și față
de acuzat și mandatarii săi. Chiar dacă pedeapsa cu moartea exista în sistemele de
drept intern din care proveneau acuzații, Statutul nu prevede decât pedepse cu
închisoarea.
În temeiul Recomandării Parlamentului European din 12 martie 2009 adresată
Consiliului (2010/C 87 E/30) referitoare la mandatul Tribunalului Internațional
pentru fosta Iugoslavie (2008/2290(INI), Consiliul de Securitate al ONU este
îndemnat să continue fără întârziere, în cadrul structurilor corespunzătoare ale
ONU, procedurile preconizate pentru instituirea unui mecanism destinat asigurării
îndeplinirii funcțiilor reziduale imediate și pe termen lung, cum ar fi protecția
martorilor, protecția î mpotriva intimidării martorilor, chestiunile de ultraj la
adresa instanței, reexaminarea cauzelor în cazul producerii unor probe de
disculpare, urmărirea desfășurăr ii proceselor din cauzele transferate instanțelor
122 Rezoluția Consili ului de Securitate al ONU nr. 808/22.02.1993 și nr. 827/25.05.1993.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
111
din regiune condițiile de detenție și chestiunile referitoare la grațiere și comutarea
pedepselor etc. (litera l).
Organizarea, experiența și jurisprudența acestor tribunale în ceea ce privește
protecția vic timelor și martorilor pentru astfel de crime au avut un rol revoluționar
și sunt în mare măsură reflectate prin prevederile legate de protecția martorilor
stipulate în cadrul Statutului de la Roma al Curții Penale Internaționale.123 De
asemenea, ele au influ ențat tribunalele similare stabilite în acord cu Națiunile Unite,
cum ar fi, Tribunalul Special pentru Sierra Leone și Camerele Extraordinare pentru
judecarea crimelor comise în perioada Kampuchiei Democratice (Tribunalul Special
pentru Cambodgia).
Sprijin acordat Tribunalului S pecial pentru Sierra Leone
(P6_TA(2009)0310) Rezoluția Parlamentului European din 24 aprilie 2009
referitoare la sprijinul pentru Tribunalul Special pentru Sierra Leone (2010/C 184
E/12) .
Principalele elemente ale programelor de protecție din cadrul Curții Penale
Internaționale, Tribunalului Internațional pentru fosta Iugoslavie și Tribunalului
Internaționa l pentru Ruan da, sunt similare și pot fi rezumate după cum urmează:
(a) Sunt stabilite unități speciale sub autoritatea grefierului curții în vederea
furnizării sprijinului și protecției martorilor. Unitățile nu sunt responsabile
doar pentru protecția fizică și acordurile privind securitatea, dar sunt obligate
să ofere consili ere, îngrijiri medicale și psihosociale și alte forme de asistență
victimelor și martorilor care depun mărturie în instanță și pentru acele
persoane care sunt puse în pericol din cauza mărturiei date de astfel de
martori. La Curtea Penală Internațională, U nitatea pentru Protecția Victimelor
și Martorilor este autorizată să furnizeze anumite servicii victimelor care nu
au statut de martor, dar care prezintă Curții punctele lor de vedere și
123 Treaty Series – Treaties and international agreements registered or filed and recorded with the Secretariat of the
United Nations, vol. 2187, Nr. 38544, New York, 2004, disponibil online la:
http://treaties.un.org/doc/publication/UNTS/Volume%202187/v2187.pdf
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
112
observațiile și au dreptul, acolo unde este cazul, la o anumită formă de
protecție.
(b) Unitățile sunt responsabile pentru implementarea eficientă a măsurilor de
protecție a martorilor sub autoritatea grefierului Curții (măsurile non
procedurale) sau Camerelor (măsurile procedurale). În cadrul Tribunalului
Internațional pentru fosta Iugoslavie și Tribunalului Internațional pentru
Ruanda, unitățile sunt neutre, sunt organisme independente care decid în mod
autonom cu privire la nevoile martorilor și măsurile care urmează să fie
aplicate, în timp ce în cadrul Curții Penale Interna ționale, unitățile furnizează
servicii în co laborare cu Biroul Procurorului.
(c) Datorită caracterului unic al infracțiunilor acoperite prin statutul Curții,
măsurile de protecție sunt în egală măsură puse la dispoziția acuzării, cât și
apărării. Pentru a asig ura imparțialitatea, unitatea din cadrul Tribunalul ui
Internațional pentru Ru anda este împărțită în două echipe distincte: una pentru
martorii acuzării ș i alta pentru martorii apărării.
(d) Pe parcursul desfășurării procedurilor judiciare, un judecător sau o C ameră
poate acorda măsuri procedurale speciale, înainte, în timpul sau după
finalizarea procesului, cum ar fi, restricții temporare privind divulgarea de
informații, redactarea informațiilor privind identitatea prin intermediul
materialelor comunicate părț ilor adverse, pseudonime, distorsionarea vocii și
a imaginii, o mărturie cu ușile închise sau o mărturie prin intermediul legăturii
video, în vederea protejării martorilor care sunt supuși riscului datorită
mărturiei lor. Măsurile speciale dispuse de Curte implică, de obicei,
ascunderea identității martorul ui față de public și mass media.
(e) Întrucât tribunalele nu au competență teritorială sau nu au propria lor
capacitate de aplicare a legii, unitățile se bazează pe cooperarea dintre state,
inclusiv pe cooper area țărilor gazdă, pentru a asigura măsuri de protecție în
situații extraprocedurale. Dacă grefierul decide că îngrijorările privind
securitatea unui martor după ce a depus mărturie sunt întemeiate, unitatea face
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
113
toate demersurile necesare pentru mutarea martorului în altă locație, dar în
cadrul țării unde își are rezidența sau relocarea lui într -o țară terță. Tribunalele
încearcă să creeze o rețea de țări care sunt de acord să accepte relocarea
martorilor pe teritoriul lor, pe baza unor acorduri cadru. Acordurile stabilesc
procedura care trebuie urmată atunci când este solicitată relocarea și stabilesc
beneficiile pe care statul pe teritoriul căruia este relocat martorul le va oferi
martorului. Ca și în cazul cooperării între state, decizia finală privin d
acceptarea sau nu a mărturiei revine statului care urmează să primească
martorul.
III.2.3. Alte convenții și tratate în materie
Și Convenția Națiunilor Unite împotriva corupție i124, art. 32, face referire la
protecția martorilor, experților și a victimelor. Astfel, în temeiul art. 32, alin. 1 din
Convenție, fiecare stat parte ia, conform sistemului său juridic intern și în limita
mijloacelor sale, măsuri corespunzătoare pentru a asigura o protecție eficace
împotriva eventualelor acte de represalii sau de intimidare a martorilor și experților
care depun mărturie referitor la infracțiunile prevăzute în prezenta convenție și,
dacă este cazul, a rudelor și a altor persoane apropiate .
Art. 32. Protecția martorilor, experților și a victimelor
1. Fie care stat parte ia, conform sistemului său juridic intern și în limita
mijloacelor sale, măsuri corespunzătoare pentru a asigura o protecție eficace
împotriva eventualelor acte de represalii sau de intimidare a martorilor și
experților care depun mărturie referitor la infracțiunile prevăzute în prezenta
convenție și, dacă este cazul, a rudelor și a altor persoane apropiate.
124 Numită și Convenția de la Merida a fost adoptată la New York la 31 octombrie 2003 și ratificată de România prin
Legea nr. 365/15 septembrie 2004, publicată în Monit orul Oficial nr. 903/05 octombrie 2004 ( United Nations
Convention against Corruption – adopted by the General Assembly by Resolution No. 58/4). A intrat în vigoare în
14 decembrie 2005. Până în prezent a fost semnată de peste 140 state.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
114
2. Măsurile avute în vedere la paragraful 1 al prezentului articol pot consta
mai ales, fără prejudicierea drepturilor pârâtului, inclusiv a dreptului la o
procedură normală, în:
a) stabilirea pentru protecția fizică a acestor persoane a unor proceduri privind
îndeosebi, după nevoie și în măsura posibilului, de a li se oferi un nou domiciliu
și de a li se permite, dacă este cazul , ca informațiile privind identitatea lor și locul
unde se află să nu fie dezvăluite sau ca dezvăluirea lor să fie limitată;
b) prevederea unor reguli de probațiune care să permită martorilor și experților
să depună într -un mod care să le garanteze sec uritatea, în special să fie autorizat
să depună mărturie recurgând la tehnici de comunicare cum sunt legăturile video
sau la alte mijloace adecvate.
3. Statele părți au în vedere să încheie acorduri sau aranjamente cu alte state
în vederea stabilirii u nui nou domiciliu persoanelor menționate la paragraful 1
al prezentului articol.
4. Dispozițiile prezentului articol se aplică, de asemenea, victimelor când
acestea sunt martori.
5. Fiecare stat parte, sub rezerva dreptului său intern, face în așa fel încât
părerile și preocupările victimelor să fie prezentate și luate în seamă în fazele
corespunzătoare ale procedurii penale angajate împotriva autorilor
infracțiunilor într -un mod care nu prejudiciază dreptul la apărare.
Art. 33. Protecția persoanelo r care comunică informații
Fiecare stat parte are în vedere încorporarea în sistemul său juridic intern a
măsurilor corespunzătoare pentru a asigura protecția împotriva oricărui
tratament nejustificat al oricărei persoane care semnalează autorităților
comp etente, de bună -credință și în baza unor presupuneri rezonabile, orice fapt
privind infracțiunile prevăzute de prezenta convenție.
Atât Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale
organizate, cât și Convenția Națiunilor Unite împotr iva corupției conțin prevederi în
legătură cu necesitatea protecției martorilor și a altor persoane în fața potențialelor
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
115
represalii sau intimidări cu privire la acordarea mărturiei. În ambele Convenții
măsurile de protecție ar putea include protecția fizi că, relocarea, nedivulgarea sau
limitări privind divulgarea identității sau localizarea și permit utilizarea mărturiilor
prin intermediul tehnologiei de comunicare, cum ar fi, legătura video.
În completare, Declarația de la Bangkok125 care a avut ca temă principală:
„Sinergii și răspunsuri: alianțele strategice în domeniul prevenirii infracțio nalității
și justiției penale” a fost adoptată în cadrul celui de -al unsprezecelea congres al
Națiunilor Unite de Prevenire a Infracționalității și Justiție Penală, S tatele Membre
au recunoscut importanța acordării unei atenții speciale nevoii de protecție a
martorilor și victimelor criminalității și terorismului și s-au angajat la consolidarea,
în situația în care este necesar, a cadrului juridic și financiar în ved erea susținerii
victimelor, luând în considerare, printre altele și Declarația asupra Principiilor de
Bază ale Justiției privind Victimele Infracțiunilor și ale Abuzului de Putere126.
Comisia pentru Prevenirea Cri minalității și Justiției Penale din cadrul
Consiliul ui Economic și Social, prin Rezoluția 2005/16127 încurajează statele
membre să facă schimb de experiență și informații cu privire la măsurile luate pentru
a asigura o protecție eficientă a martorilor în cadrul procesului penal, care implică
criminalitatea organizată națională și transnațională , precum și pentru rudele și alte
persoane apropiate martorilor .
Există multe alte Convenții, cum ar fi cele referitoare la drepturile omului care
au prevederi privind necesitatea de a proteja victimele și martorii. Din punct de
vedere al drepturilor omului, protecția martorilor ar trebui tratată ca un drept
subiectiv al martorilor.
Protecția marto rilor nu este de obicei tratată ca un drept al martorilor, ci numai
ca o nevoie sau ca o datorie a Statutului. Este greu să găsim prevederi în legislațiile
naționale care să prevadă măsuri de protecție a martorilor care proclamă dreptul unui
125 Adoptată de Adun area Generală a ONU prin Resoluția nr. 60/177 din 16 decembrie 2005, Anexa.
126 Adoptată de Adunarea Generală a ONU prin Rezoluția nr . 40/34 din 29 noiembrie 1985, A nexa.
Declarația recomandă măsurile care să fie luate la nivel național și internațional pe ntru a li se facilita victimelor accesul
la justiție și la tratament echitabil, și pentru a obține restituiri și reparații, despăgubiri și asistență.
127 Referitoare la acțiunile care pot fi întreprinse împotriva criminalității organizate transnaționale: p rotecția martorilor
(Action against transnational organized crime: protection of witnesses).
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
116
martor la prot ecție. Ar fi totuși normal ca depunerea unei mărturii ca o obligație
civilă generală să aibă drept corespondent un drept special al martorului la protecția
împotriva intimidării și violenței. Este
o mare nedreptate ca cetățenii să fie obligați să coopereze cu autoritățile în
combaterea infracțiunilor, fără să li se ofere protecție împotriva devenirii de victime
la acte viitoare de infracțiune. Aceasta înseamnă că Statul, într -un fel, încalcă
principiul egalității cetățenilor, deoarece îi protejează numai pe unii dintre ei de
infracțiuni, în timp ce îi expune pe alții la acestea. Nu se poate afirma că cetățenii în
calitate de martori trebuie să se expună la pericol, ca în alte cazuri pedepsite de lege,
care rezultă din angajarea, contractarea sau realizarea d atoriilor profesionale în cazul
unor persoane (ex. membrii forțelor armate, poliției, doctori, etc.). Inculpatul nu este
obligat să coopereze cu Statul când se stabilește infracțiunea și responsabilitatea sa;
acesta se bucură de privilegiul de a refuza să depună mărturie pentru a nu -și
compromite cazul. În afară de asta, institutele de incapacitate relativă a martorilor,
care scutesc un martor de obligația de a depune mărturie și care scutesc un martor
de obligația de a răspunde unor întrebări arată că depu nerea mărturiei nu este
considerată ca o obligație absolută.128
Din punct de vedere al drepturilor omului, unui martor trebuie să îi fie garantat
dreptul la protecție ca un drept public subiectiv care este o formă sintetică ce
protejează o serie de drepturi umane fundamentale – la siguranța persoanei și a
proprietății, la inviolabilitatea integrității mentale, la intimitate și demnitate. Aceasta
dezvăluie dreptul martorilor la protecție ca o formă de protecție a drepturilor umane
fundamentale. Conform art. 2, Partea a doua, Item a) al Pactului Internaț ional cu
privire la Drep turile Civile și Politice care prevede o despăgubire eficientă pentru
un drept „chiar dacă violarea a fost comisă de persoane care acționează în mod
oficial”. Același a rticol menționează obligația Statului „de a respecta și de a asigura
drepturile”, precum și de a lua măsurile necesare pentru adoptarea acestor legi sau
alte măsuri necesare pentru a aplica drepturile recunoscute în Pact. Art. 1 din Pact
128 Snežana, BRKIĆ, Protecția martorilor ca drept subiectiv și elementele sale, Analele Universității „Constantin
Brâncuși” din Târgu Jiu, Seria Științe Juridice, Nr . 1/2010, p.119 -120.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
117
stipulează că Statele trebuie să garanteze aceste drepturi. Curtea Europeană a
Drepturilor Omului a luat atitudine în mod repetat că Statele au obligația explicită
de a lua măsuri pentru a asigura drepturile recunoscute de Pactul Internațional cu
privire la Drepturile Civile și Politice, nu numai să nu le încalce. Aceasta implică
faptul că legislația Statului trebuie să asigure o protecție adecvată a acestor drepturi
atât din partea agențiilor care aplică legea cât și din partea persoanele fizice.129
ARTICOLUL 1
1. Toate popoarele au dreptul de a dispune de ele însele. În virtutea acestui drept,
ele își determină liber statutul politic și își asigură liber dezvoltarea economică,
socială și culturală.
2. Pentru a -și înfăptui scopurile, toate popoarele pot dispune liber de bogățiile
și de resursele lor naturale, fără a aduce atingere obligațiilor care decurg din
cooperarea economică internațională, întemeiată pe principiul interesului
reciproc, și din dreptul internațional. În nici un caz un popor nu va putea fi lipsit
de propriile mi jloace de trai.
3. Statele părți la prezentul Pact, inclusiv cele care au răspunderea administrării
de teritorii neautonome și de teritorii sub tutelă, trebuie să înlesnească
realizarea dreptului popoarelor de a dispune de ele însele și să respecte acest
drept, în conformitate cu dispozițiile Cartei Națiunilor Unite.
PARTEA A DOUA
ARTICOLUL 2
1. Statele părți la prezentul Pact se angajează să respecte și să garanteze tuturor
indivizilor care se găsesc pe teritoriul lor și țin de competența lor drepturile
recunoscute în prezentul Pact, fără nici o deosebire, în special de rasă, culoare,
sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, origine națională sau
socială, avere, naștere sau întemeiată pe orice altă împrejurare.
2. Statele părți la preze ntul pact se angajează să garanteze că drepturile
enunțate în el vor fi exercitate fără nici o discriminare întemeiată pe rasă,
129 Idem 71, p. 120 -121.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
118
culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, origine
națională sau socială, avere, naștere sau orice alt ă împrejurare.
3. Statele părți la prezentul Pact se angajează:
a) să garanteze că orice persoană ale cărei drepturi sau libertăți recunoscute în
prezentul Pact au fost violate va dispune de o cale de recurs efectivă, chiar atunci
când încălcarea a fost co misă de persoane acționând în exercițiul funcțiunilor
lor oficiale;
b) să garanteze că autoritatea competentă, judiciară, administrativă ori
legislativă sau orice altă autoritate competentă potrivit legislației statului, va
hotărî asupra drepturilor persoa nei care folosește calea de recurs și să dezvolte
posibilitățile de recurs jurisdicțional;
c) să garanteze că autoritățile competente vor da urmare oricărui recurs care a
fost recunoscut ca justificat.
Dreptul unui martor la protecție este un drept publi c subiectiv individual, așa
cum este
exercitat de un individ în relația sa cu Statul. Este unul dintre drepturile de bază,
deoarece conținutul său îl face „esențial pentru o existență fericită a individului în
stat și în umanitate, pentru o existență a omu lui ca o ființă înzestrată cu rațiune130.
Acesta aparține grupului de drepturi pozitive, care sunt caracterizate de o obligație
legală pozitivă din partea Statului ca entitate pasivă, o obligație de a realiza o acțiune.
Din moment ce acest drept este exercit at ca un drept de solicitare de la o persoană
legală, în acest caz Statul, dreptul martorilor la protecție se manifestă direct ca un
drept relativ; indirect, totuși, acesta are caracter de drept absolut, deoarece toate
celelalte se angajează din punct de v edere legal să îl recunoască. Următoarele
drepturi rezultă din dreptul fundamental al martorului la protecție:
a) dreptul de a fi informat referitor la protecție;
b) dreptul de a solicita sau renunța la dreptul la protecție;
130 Živanović, Toma, Sistem sintetičke pravne filozofije [The System of Synthetic Philosophy of Law] , Belgrade,
1959, p.451 citat de Snežana, BRKIĆ, Protecția martorilor ca drept subiectiv și elementele sale, Analele Universității
„Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu, Seria Științe Juridice , Nr. 1/2010, p.126.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
119
c) dreptul de a reține detaliile personale, mărturia în totalitate sau răspunsurile
la întrebările particulare până când se ia o decizie cu privire la cererea de
protecție;
d) dreptul la o decizie din partea a două instanțe la cererea cuiva;
e) dreptul de a avea reprezentant;
f) dreptul de a se bucura de protecție.
Dreptul subiectiv al unui martor la protecție necesită o obligație legală
fundamentală a biroului de proceduri penale autorizate de a oferi o asemenea
protecție dacă sunt îndeplinite condițiile legale. Dr epturile particulare incluse în
dreptul subiectiv necesită obligații speciale din partea oficialilor de procedură
penală: de a informa martorii referitor la dreptul lor la protecție, de a decide referitor
la protecția martorilor ex officio sau la cerere, de a amâna procedura de motivare în
cazul în care un martor își retrage mărturia în timp ce așteaptă o decizie referitor la
moțiunea pentru protecție, de a permite o decizie din partea a două instanțe referitor
la protecția martorilor, de a permite martorilor să aibă un reprezentant sau să
numească unul ex officio și de a asigura protecție.131
Acordul privind cooperarea în domeniul protecției martorilor și s prijinul
acordat martorilor și altor participanți la procedurile penale , cunoscut și sub
denumirea de Acordul de la Washington s-a încheiat între Unitățile pentru Protecția
Martorilor din Serbia, Bosnia și Herțegovina și Munte negru la data de 20 iulie 2006 .
Acord ul reglementează cooperarea părților semnatare în ceea ce privește protecția și
sprijinul acordat martorilor și altor participanți la procedurile penale, membrilor de
familie și altor persoane apropiate acestora, a căror viață, sănătate, libertate,
integritate fizică, proprietate și valori sunt suspuse amenințării.
În art. 2 sunt definiți următorii termeni:
1) Martor , adică participant la procedurile penale este o persoană care, conform
legislației naționale a părților semnatare ale Acordului, deține informații
despre infracțiunea de natură penală care a fost săvârșită, despre autorul ei,
131 Idem 71, p. 125 -126.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
120
precum și alte circumstanțe esențiale pentru acuzare/apărare și care este
inclus ă în programul pentru protecția martorilor sau căreia i se aplică alte
măsuri de protecție.
2) Membrul de familie și altă persoană apropiată martorului , adică participant
la procedurile penale este o persoană, conform legislației naționale a părților
semnatare ale Acordului, a cărei viață, sănătate, libertate, integritate fizică,
proprietate și valori sunt puse în pericol datorită intenției martorului de a
depune mărturie sau intenției altor participanți la procedurile penale de a
furniza informații cruciale pentru procedurile penale în legătură cu care
martorii , participanții la procedurile penale, au solicitat inclu derea în
programul de protecție.
3) Amenințarea asupra vieții, s ănătății, libertății, integrității fizice, proprietății
și valorilor presupune existența unui pericol real și serios, adică aceea
suspiciune fondată pe un pericol real.
Acordul reglementează următoarele aspecte:
condițiile și modalitatea prin care va fi furnizată protecția și sprijinul
martorilor, altor participanți la procedurile penale, membrilor de familie și
altor persoane apropiate acestora;
punerea în aplicare a măsurilor de protecție și sprijin;
oferirea co ndițiilor necesare pentru relocarea martorilor, altor participanți la
procedurile penale, membrilor de familie și altor persoane apropiate acestora,
în conformitate cu acordurile încheiate pentru fiecare caz în parte ;
schimbul de informații și experiență;
realizarea de sesiuni de instruire, seminarii și vizite de studiu;
coordonarea activităților comune și aplicarea măsurilor comune de protecție
și sprijin pe teritoriul părților semnatare, împreună cu numirea ofițerilor de
legătură;
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
121
stabilirea procedurilor speciale , transfrontaliere și de control pentru martori,
alți participanți la procedurile penale, membrii de familie și alte persoane
apropiate acestora, atunci când traversează frontiera ;
cooperarea logistică și tehnică.
Acest Acord a fost semnat ulterior și de către Macedonia și Albania, România
devenind și ea parte î n septembrie 2014.
În cadrul Forumului de la Salzburg din 24 mai 2012, Austria, Bulgaria,
Croația, Cehia, Ungaria, Polonia, România, Slovacia și Slovenia au încheiat un
Acord privind cooperarea în domeniul protecției martorilo r.
Acest Acord reprezintă unul dintre cele mai importante documente
internaționale în domeniu, al cărui scop este de a dezvolta și întări cooperarea în
domeniul protecției martorilor. Aco rdul obligă statele semnatare să desemneze câte
un punct de contact la nivel național responsabil să coopereze în mod direct în
domeniul protecției martorilor și mai exact, în vederea relocării și protecției
martorilor, schimbului de informații, suport adm inistrativ, tehnic și logistic, precum
și de pregătire.
De asemenea, Acordul precizează în cadrul art. 2, alin. 3 faptul că pot fi
relocați numai martorii care au fost deja incluși într -un Program de protecție, iar în
cazul măsurilor urgente se presupune faptul că, persoana va fi inclusă în Programul
de protecție al țării care solicită relocarea. Pers oana protejată va rămâne în cadrul
Programului de protecție din cadrul țării care solicită relocarea pe teritoriul altei țări.
Art. 5 introduce noi prevederi la nivel internațional, acestea permițând
ofițerilor responsabili cu protecția martorilor să poart e arme de foc, muniție și alt
echipament specific pe teritoriul altei țări, dar numai în scop de autoapărare sau de
apărare a altor persoane. De asemenea, ofițerii își pot ascunde identitatea reală,
precum și a autovehiculelor folosite.
Depozitarul acestui Acord este Republica Slovenia, fiind deschis tuturor
statelor membre UE, dar și altor state din spațiul Schengen.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
122
CAPITOLUL IV PREZENTAREA SISTEMULUI DE PROTECȚIE A
MARTORILOR ÎN ROMÂNIA
IV.1. LEGISLAȚIA NAȚIONALĂ PRIVIND PROTECȚIA MA RTORILOR
Constituț ia României132 garantează accesul liber la justiție al tuturor
cetățenilor, precum și dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea
cauzelor într -un termen rezonabil (art. 21). De asemenea, menționează în Capitolul
II drepturile și libertățile fundamentale ale omului (art. 22 -53), respectiv:
– dreptul la viață și la integritate fizică și psihică ;
– libertatea individuală ;
– dreptul la apărare ;
– libera circulație ;
– viața intimă, familială și privată ;
– inviolabilitatea domiciliului ;
– secretul corespondenței ;
– libertatea conștiinței ;
– libertatea de exprimare ;
– dreptul la informație ;
– dreptul la învățătură ;
– accesul la cultură ;
– dreptul la ocrotirea sănătății ;
– dreptul la mediu sănătos ;
– dreptul de vot ;
– dreptul de a fi ales ;
– dreptul de a fi ales în Parlamentul European ;
– libertatea întrunirilor ;
132 Constituția României actualizată și republicată în Monitorul oficial nr. 767/31 octombrie 2003.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
123
– dreptul de asociere ;
– munca și protecția socială a muncii ;
– interzicerea muncii forțate ;
– dreptul la grevă ;
– dreptul de proprietate privată ;
– libertatea economică ;
– dreptul la moștenire ;
– nivelul de trai ;
– familia ;
– protecția copiilor și a tinerilor ;
– protecția persoanelor cu handicap ;
– dreptul de petiționare ;
– dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică ;
– restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți .
Prevederile din legea fundamentală au fost preluate și implementate pe larg în
C.pen. și C.proc.pen. . Astfel, Noul C.proc.pen. are drept scop esențial crearea unui
cadru legislativ modern în materie procesual penală, care să răspundă pe deplin
imperativelor funcționării unei justiții moderne, adaptate așteptărilor sociale,
precum și necesității creșterii calității acestui serviciu public.
Premisa majoră avută în vedere la construcția noului C od a fost aceea ca un
proces penal echitabil, desfășurat într -un termen rezonabil, nu poate fi asigurat fără
așezarea acestuia pe pilonii unor noi principii care, alături de cele clasice, să oblige
organele judiciare la înfăptuirea unei justiții penale indep endente și imparțiale, în
măsură să instaureze în opinia publică respectul și încrederea în actul de j ustiție.
Conform Noului C.proc.pen. 133 părțile sunt subiecți procesuali (art. 33, art.
34) care exercită sau împotriva cărora se exercită o acțiune judiciară:
subiecții procesuali principali :
suspectul;
133 Legea nr. 135/2010 privind Noul Cod de Procedură Penală, publicată în Monitorul Oficial nr. 486/15 iulie 2010.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
124
persoana vătămată.
alți subiecți procesuali :
martorul ;
expertul ;
interpretul ;
agentul procedural ;
organele speciale de constatare ;
precum și orice alte persoane sau organe prevăzute de lege având
anumite drepturi, obligații sau atribuții în procedurile judiciare penale.
În cursul procesului penal, pot fi audiate următoarele persoane (art. 104):
suspectul ;
inculpatul ;
persoana vătămată ;
partea civilă ;
partea responsabilă civilmente ;
martorii ;
experții .
Unul dintre rolurile importante ale C.proc.pen. este de a asigura mijloacele
necesare protecției tuturor părților procesului penal în vederea asigurării înfăptuirii
justiției. Astfel, p rotecția persoanei vătămate și a părții civile este reglementează prin
art. 113 din C.proc.pen.
Art. 113 Protecția persoanei vătămate și a părții civile
Atunci când sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege referitoare la statutul
de martor amenințat sau vulnerabil ori pentru protecția vieții private sau a
demnității, organul de urmărire penală poate dispune față de persoana vătămată
ori față de partea civilă măsurile de protecție prevăzute la art. 125 –130, care se
aplică în mod corespunzător.
Victima infracțiunii nu mai poate dobândi calitatea de parte procesuală, fiind
numai subiect procesual principal. În ipoteza în care victima infracțiunii nu dorește
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
125
să participe în procesul penal în calitate de persoană vătămată va fi audiată după
procedura ascultării martorului.
În C.proc.pen. se menționează două categorii de martori:
martorii amenințati (art. 125) ;
Organul judiciar competent acordă statutul de martor amenințat în cazul în
care există o suspiciune rezonabilă că viața, integritatea corporală, libertatea,
bunurile sau activitatea profesională a martorului ori a unui membru de
familie al acestuia ar pute a fi puse în pericol ca urmare a datelor pe care le
furnizează organelor judiciare sau a declarațiilor sale.
martorii vulnerabili (art. 130) .
Procurorul sau, după caz, instanța poate decide acordarea statutului de martor
vulnerabil următoarelor categorii de persoane:
a) martorului care a suferit o traumă ca urmare a săvârșirii infracțiunii ori ca
urmare a comportamentului ulterior al suspectului sau inculpatului;
b) martorului minor.
Următoarele persoane pot fi audiate în calitate de martor (art. 114):
orice persoană care are cunoștință despre fapte sau împrejurări de fapt care
constituie probă în cauza penală;
persoanele care au întocmit procese -verbale în calitate de organe de constatare
sau de comandanți de nave sau aeronave.
Calitatea de martor are î ntâietate față de calitatea de expert sau de avocat, de
mediator ori de reprezentant al uneia dintre părți sau al unui subiect procesual
principal, cu privire la faptele și împrejurările de fapt pe care persoana le -a cunoscut
înainte de a dobândi această c alitate.
Orice persoană citată în calitate de martor are următoarele obligații:
a) de a se prezenta în fața organului judiciar care a citat -o la locul, ziua și ora
arătate în citație;
b) de a depune jurământ sau declarație solemnă în fața instanței;
c) de a spune a devărul.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
126
În Noul C.proc.pen. pentru martor nu se mai prevede și obligația de a spune
tot ceea ce știe, ci doar pe aceea de a spune adevărul, deși textul
jurământului, respectiv al declarației solemne, prevăzute la art. 121, alin.3
și 5 Noul C.proc.pen. , a rămas nemodificat, menținându -se prevederea
privind asumarea obligației de a nu ascunde nimic din ceea ce știe (în
realitate tot o formă de mistificare a adevărului: prin omisiune).
Tot astfel, potrivit art. 273 alin. 1 N oul C.pen. constituie infracțiunea de
mărturie mincinoasă fapta martorului care, într -o cauză penală, civilă sau în
orice altă procedură în care se ascultă martori, face afirmații mincinoase,
ori nu spune tot ce știe în legătură cu faptele sau împrejurările esențial e cu
privire la care este întrebat.
Art. 115 reglementează capacitatea de a fi martor :
Orice persoană poate fi citată și audiată în calitate de martor, cu excepția
părților și a su biecților procesuali principali.
Persoanele care se află într -o situație ce pune la îndoială, în mod rezonabil,
capacitatea de a fi martor pot fi audiate doar atunci când organul judiciar
constată că persoana este
capabilă să relateze în mod conștient fapte și împrejurări de fapt conforme cu
realitatea.
Pentru a decide cu privire la capacitatea unei persoane de a fi martor, organul
judiciar dispune, la cerere sau din oficiu, orice examinare necesară, prin mijloacele
prevăzute de lege. C.proc.pen. menționează faptul că, acele fapte sau împrejurări al
căror secret ori confidențialit ate poate fi opusă prin lege organelor judiciare, nu pot
face o biectul declarației martorului. Au dreptul de a refuza să fie audiate în calitate
de martor următoarele persoane (art. 117) :
a) soțul, ascendenții și descendenții în linie directă, precum și frați i și surorile
suspectului sau inculpatului;
b) persoanele care au avut calitatea de soț al suspectului sau al inculpatului.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
127
Noul C.proc.pen. menționează o categorie nouă de persoane care pot refuza
audierea în calitate de martori, respectiv cele care au avut calitatea de soț al
suspectului sau inculpatului (art. 117, alin. 1, litera b) . Reglementarea se
justifică prin argumente ce țin de relațiile personale stabilite între soți în timpul
căsătoriei, relații care pot constitui un impediment moral pentru fostul soț de a
fi audiat ca martor.
Totodată, în noua reglementare legiuitorul prevede în mod expres ipoteza în
care persoanelor care pot refuza audierea în calitate de martor și renunță la
acest beneficiu, le vor fi aplicabile dispozițiile privitoare la acești a (drepturile
și obligațiile martorilor, inclusiv săvârșirea infracțiunii de mărturie
mincinoasă în cazul unor declarații neconforme cu realitatea).
Alin. 4 al art. 117 prevede încă o excepție de la obligația de a depune mărturie:
pentru persoana care se află într -o calitate specială în raport de unul dintre
suspecți sau inculpați, dar datorită împrejurărilor cauzei declarația sa nu
poate fi limitată doar la ceilalți , ipoteză în care este exonerată de obligația de
a depune mărturie împotriva acestora.
În procesul penal, proba se obține inclusiv prin declarațiile martorului .
Articolul 97 Proba și mijloacele de probă
Proba se obține în procesul penal prin următoarele mijloace:
a) declarațiile suspectului sau ale inculpatului;
b) declarațiile persoanei vătămate;
c) declarațiile părții civile sau ale părții responsabile civilmente;
d) declarațiile martorilor;
e) înscrisuri, rapoarte de expertiză sau constatare, procese -verbale,
fotografii, mijloace materiale de probă;
f) orice alt mijloc de probă care nu este interzis prin l ege.
Alin. 3 al art. 103 C.proc.pen. prevede imposibilitatea întemeierii în măsură
determinantă a unei soluții de condamnare, renunțare la aplicarea pedepsei sau
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
128
amânare a aplicării pedepsei pe depozițiile investigatorului, colaboratorului sau
martorului protejat.
Dispoziția de mai sus este aplicarea în plan legislativ a jurisprudenței
constante a Curții Europene a Drepturilor Omului din care rezultă că, pentru
a fi respectate exigențele art. 6 parag.1 și parag. 3 lit. d) din Convenție este
necesar ca autoritățile să justifice, pe bază de pro be, date sau informații,
necesitatea asigurării anonimatului unui martor anonim (persoană audiată cu
protejarea identității sau prin includerea în programe speciale de protecție și
care a dat declarații într -o cauză penală, iar identitatea ei nu este cunos cută
apărării), cu atât mai mult dacă acesta este agent infiltrat (martorul anonim
care face parte din organele poliției și care are o îndatorire generală de
subordonare față de autoritățile statale), acuzatul să poată interoga martorul
fie personal, fie p rin apărătorul său, iar instanțele să nu își întemeieze
hotărârea de condamnare în mod exclusiv sau într -o măsură determinantă pe
declarații anonime. Aceste mijloace de probă au așadar un caracter subsidiar
și nedeterminant.
Codul Penal134 prevede pedepsele aplicabile și măsurile educative ce se pot
lua față de persoanele care au săvârșit infracțiuni, precum și măsurile de siguranță
ce se pot lua față de persoanele care au comis fapte prevăzute de legea penală.
Fapta martorului care, într -o cauză penală, civ ilă sau în orice altă procedură
în care se ascultă martori, face afirmații mincinoase ori nu spune tot ce știe în
legătură cu faptele sau împrejurările esențiale cu privire la care este întrebat se
pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amen dă (art. 273, alin. 1).
Astfel, mărturia mincinoasă săvârșită de un martor cu identitate protejată ori
aflat în Programul de protecție a martorilor, de un investigator sub acoperire, de o
persoană care întocmește un raport de expertiză ori de un interpret, în legătură cu o
134 Legea nr. 286/2009 privind Noul Cod Penal, publicată în Monitorul Oficial nr. 510/ 2009, în vigoare de la 1
februarie 2014;
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
129
faptă pentru care legea prevede p edeapsa detențiunii pe viață ori închisoarea de 10
ani sau mai mare se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani (art. 273, alin. 2) .
Încercarea de a determina sau determinarea unei persoane, indiferent de
calitatea acesteia, prin corupere, prin constrâ ngere ori prin altă faptă cu efect vădit
intimidant, săvârșită asupra sa ori asupra unui membru de familie al acesteia, să nu
sesizeze organele de urmărire penală, să nu dea declarații, să își retragă declarațiile,
să dea declarații mincinoase ori să nu pr ezinte probe, într -o cauză penală, civilă sau
în orice altă procedură judiciară, se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.
Dacă actul de intimidare sau corupere constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică
regulile privind concursul de infracț iuni (art. 272, alin. 2).
De asemenea, încercarea de a determina o persoană, prin constrângere sau
corupere, să comită o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe
viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani se pedepsește cu închis oare de la
unu la 5 ani sau cu amendă (art. 370).
Dezvăluirea, fără drept, de informații dintr -o cauză penală , de către un
martor, expert sau interpret, atunci când această interdicție este impusă de legea de
procedură penală, se pedepsește cu închisoare d e la o lună la un an sau cu amendă
(art. 277, alin. 3).
Dacă, urmare a faptei prevăzute în art. 304, alin. (1) și alin. (2), s -a săvârșit o
infracțiune împotriva investigatorului sub acoperire, a martorului protejat sau a
persoanei incluse în Programul de protecție a martorilor, pedeapsa este închisoarea
de la 2 la 7 ani, iar dacă s -a comis cu intenție o infracțiune contra vieții, pedeapsa
este închisoarea de la 5 la 12 ani (art. 304, alin. 3).
Articolul 304 din C.pen.
(1) – Divulgarea, fără drept, a unor informații secrete de serviciu sau care nu
sunt destinate publicității, de către cel care le cunoaște datorită atribuțiilor de
serviciu, dacă prin aceasta sunt afectate interesele sau activitatea unei
persoane, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
130
(2) – Divulgarea, fără drept, a unor informații secrete de serviciu sau care nu
sunt destinate publicității, de către cel care ia cunoștință de acestea, se
pedepsește cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.
Conform Legii privind organizarea și funcționarea Poliției Române135,
Poliția Română face parte din Ministerul de Interne și este instituția specializată a
statului, care exercită atribuții privind fundamentale ale persoanei, a proprietății
private și publice, prevenirea și descoperirea infracțiunilor, respectarea ordinii și
liniștii publice, în condi țiile legii. Printre atribuțiile Poliției Române, putem
menționa și asigurarea protecției martorului, informatorului și a victimei (art. 26,
alin. 1, pct. 11). După cum rezult ă, poliției îi revine sarcina de a pune în practică
măsurile de protecție ce trebuie aplicate în cauzele în care sunt victime, martori sau
se lucrează cu informatori.
Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative
de libertate di spuse de organele judiciare în cursul procesului penal136, prevede la
art. 28, alin. 1, obligația Administrației Naționale a Penitenciarelor și administrației
penitenciarului de a asigura, protecția și asistența martorului amenințat sau
vulnerabil, care execută o pedeapsă sau o măsură privativă de libertate. De
asemenea, legea prevede posibilitatea audierii unui deținut prin videoconferință.
Articolul 29 Audierile prin videoconferință
(1) În cazul în care un deținut urmează să fie audiat în cadrul unei pr oceduri
prevăzute de prezenta lege de către personalul sau judecătorul de supraveghere
a privării de libertate din alt penitenciar decât cel în care se află deținutul,
audierea poate avea loc prin videoconferință. În cazul în care un deținut
urmează să fie audiat în cadrul oricărei proceduri judiciare sau al unei
proceduri prevăzute de prezenta lege, audierea poate avea loc prin
videoconferință.
135 Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcți onarea Poliției Române, publicată în Monitorul Oficial nr. 305/09
mai 2002.
136 Legea nr. 254/19 iulie 2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele
judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial nr. 514/14 august 2013.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
131
(2) Directorul penitenciarului în care se află deținutul primește cererea de
audiere și este competent să dispună asupra datei de realizare a acesteia.
(3) Audierea prin videoconferință se desfășoară potrivit regulamentului de
aplicare a prezentei legi.
(4) Dacă deținutul este asistat de un apărător, ales sau numit din oficiu,
administrația penitenciarului va permite accesul acestuia în camera de
videoconferință, alături de persoana pe care o reprezintă.
(5) Dispozițiile alin. (4) se aplică în mod corespunzător și traducătorului sau
interpretului.
(6) Dispozițiile prezentului articol se aplică în mod corespunzător și în cazul
deținuților aflați în secțiile exterioare ale unui penitenciar, centre de reținere și
arestare preventivă, centre educative sau centre de detenție, precum și în cazul
altor proceduri judiciare din alte materii, în măsura în care audierea prin
videoconferință este posibilă din punct de vedere tehnic.
IV.2. MĂSURI PROCEDURALE DE PROTECȚIE A MARTORIL OR
Atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, odată cu acordarea
statutului de martor amenințat sau martor vulnerabil , procurorul și respectiv, insta nța
pot dispune una sau mai multe dintre măsurile de protecție prevăzute la art. 126, art.
127 și art.128 .
Următoarele măsuri de protecție pot fi aplicate martorului amenințat sau
martorului vulnerabil , atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății:
supravegherea și paza locuinței martorului sau asigurarea unei locuințe
temporare;
însoțirea și asigurarea protecției martorului sau a membrilor de familie ai
acestuia în cursul deplasărilor;
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
132
protecția datelor de identitate, pri n acordarea unui pseudonim cu care martorul
va semna declarația sa și respectiv, sub care acesta va depune mărturie;
audierea și respectiv, ascultarea martorului fără ca acesta să fie prezent în sala
de judecată, prin intermediul mijloacelor audiovideo de transmitere, cu vocea
și imaginea distorsionate, atunci când celelalte măsuri nu sunt suficiente.
Măsura cu privire la nepublicitatea ședinței de judecată pe durata ascultării
martorului poate fi dispusă doar în cursul judecății.
În funcție de etapă (în cu rsul urmăririi penale sau în cursul judecății),
procurorul și respectiv, instanța dispune aplicarea unei măsuri de protecție , din
oficiu, la cererea procurorului (în cursul judecății), a martorului, a părților sau a
persoanei vătămate.
Propunerea formulat ă de procuror cuprinde (art. 128, alin. 2) :
a) numele martorului care urmează a fi ascultat în faza de judecată și față de care
se dorește dispunerea măsurii de protecție;
b) motivarea concretă a gravității pericolului și a necesității măsurii.
Atunci când cerer ea este formulată din oficiu, de către martor, una dintre părți
sau persoana vătămată, instanța poate dispune ca procurorul să efectueze de urgență
verificări cu privire la temeinicia cererii de protecție. Cererea se soluționează în
camera de consiliu, făr ă participarea persoanei care a formulat cererea, dar cu
participarea obligatorie a procurorului.
Măsurile de protecție care pot fi aplicate investigatorilor sub acoperire și
colaboratorilor (art. 149) sunt:
identitatea reală a investigatorilor sub acoperire și a colaboratorilor cu o altă
identitate decât cea reală nu poate fi dezvăluit ă;
procurorul, judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră
preliminară sau instanța de judecată are dreptul de a cunoaște adevărata
identitate a invest igatorului sub acoperire și a colaboratorului, cu res pectarea
secretului profesional;
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
133
investigatorul sub acoperire, colaboratorul, informatorul, precum și membrii
de familie ai acestora sau alte persoane supuse amenințărilor, intimidărilor sau
actelor de v iolență, în legătură cu activitatea desfășurată de investigatorul sub
acoperire, informator sau colaborator, pot beneficia de măsuri specifice de
protecț ie a martorilor, potrivit legii.
IV.3. PROG RAMUL DE PROTECȚIE A MARTORILOR
IV.3.1. Legislație
Legea privind protecția martorilor137 reglementează asigurarea protecției și
asistenței martorilor a căror viață, integritate corporală sau libertate este amenintață
ca urmare a deținerii de către aceștia a unor informații ori date cu privire la săvârșirea
unor i nfracțiuni grave, pe care le -au furnizat sau au fost de acord să le furnizeze
organelor judiciare și care au un rol determinant în descoperirea infractorilor și în
soluționarea unor cauze.
Conform art. 2 al Legii privind protecția martorilor , martorul este persoana
care se află în una dintre următoarele situații:
1. are calitatea de martor, potrivit Codului de procedură penală , și prin
declarațiile sale furnizează informații și date cu caracter determinant în aflarea
adevărului cu privire la infracțiuni grave sau care contribuie la prevenirea
producerii ori la recuperarea unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate
prin săvârșirea unor astfel de infracțiuni;
2. fără a avea o calitate procesuală în cauză , prin informații și date cu caracter
determinant contri buie la aflarea adevărului în cauze privind infracțiuni grave
sau la prevenirea producerii unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate
prin săvârșirea unor astfel de infracțiuni ori la recuperarea acestora; în această
137 Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, publicată în Monitorul Oficial nr. 964/28 decembrie 2002. Prin
Hotărârea nr. 760/2004 se aprobă Regulamentului de aplicare a Legii nr. 682/2002 privind protecția martorilor.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
134
categorie este inclusă și persoan a care are calitatea de inculpat într -o altă
cauză ;
Articolul 19
Persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 și 2, și care
a comis o infracțiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al
judecății denunță sau facilitează identificarea și tragerea la răspundere
penală a altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni beneficiază de
reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.
3. se află în cursul executării unei pedepse privative de libertat e și, prin
informațiile și datele cu caracter determinant pe care le furnizează, contribuie
la aflarea adevărului în cauze privind infracțiuni grave sau la prevenirea
producerii ori la recuperarea unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate
prin săvâr șirea unor astfel de infracțiuni.
De asemenea, Legea definește starea de pericol, martorul protejat, membrii
familiei sale și persoanele apropiate, Programul de Protecție, măsurile urgente,
Protocolul de Protecție, infracțiunea gravă, schema de sprijin, gr upul sau organizația
criminală, astfel:
starea de pericol este situația în care se află martorul, în sensul prevăzut la lit.
a), membrii familiei sale ori persoanele apropiate acestuia, a căror viață,
integritate corporală sau libertate este amenințată, ca urmare a informațiilor și
datelor furnizate ori pe care a fost de acord să le furnizeze organelor judiciare
sau a declarațiilor sale;
martorul protejat este:
martorul;
membrii familiei sale și
persoanele apropiate acestuia incluse în Prog ramul de protecț ie a
martorilor.
membrii de familie ai martorului protejat sunt:
soțul sau soția;
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
135
părinți i și copiii acestuia.
persoana apropiată martorului protejat este persoana de care respectivul
martor este legat prin puternice legături afective;
Programul de protecție a martorilor reprezintă activitățile specifice
desfășurate de O .N.P.M. , cu sprijinul autorităților administrației publice
centrale și locale, în scopul apărării vieții, integrității corporale și sănătății
persoanelor care au dobândit calitatea de martori protejați;
măsurile urgente sunt activitățile specifice temporare care pot fi desfășurate
de unitatea de poliție care cercetează cauza sau, după caz, de organul care
administrează locul de deținere, de îndată ce constată starea de peri col la care
este expus martorul;
Articolul 15
(1) Față de martorul aflat în stare de pericol, care necesită măsuri imediate
de protecție, se pot lua măsuri urgente de către unitatea de poliție sau, după
caz, de organul care administrează locul de deținere, care trebui e
comunicate în termen de 24 de ore procurorului.
(2) Măsurile urgente se pot aplica pe o perioadă determinată, până la
încetarea pericolului iminent ori până la includerea în Program.
infracțiunea gravă este infracțiunea care face parte din una dintre u rmătoarele
categorii:
infracț iunile contra păcii și omenirii;
infracțiunile contra siguranței statului sau contra siguranței naționale;
terorismul;
omorul;
omorul calificat;
omorul deosebit de grav;
infracțiunile privind traficul de droguri ;
infracțiunile privind traficul de persoane;
spălarea banilor;
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
136
falsificar ea de monede sau de alte valori;
infracțiunile privitoare la nerespectarea r egimului armelor și munițiilor,
infracțiunile privitoare la regimul materialelor nucleare sa u al altor
mate rii radioactive,
infracțiunile de corupție,
infracțiunile contra patrimoniului care au produ s consecin țe deosebit de
grave,
precum și orice altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa
închisorii al cărei minim special este d e cel puțin 10 ani sau mai mare.
Protocolul de protecție reprezintă înțelegerea confidențială între Oficiul
Național pentru Protecția Martorilor și martorul protejat privind protecția și
asistența care trebuie acordate martorului protejat, obligațiile acestora,
precum și situați ile în care protecția și asistența încetează;
schema de sprijin cuprinde ansamblul măsurilor de protecție și asistență luate
cu privire la fiecare martor protejat;
prejudiciul deosebit este orice prejudiciu cauzat prin infracțiune, care
depășește echivalen tul în lei a 50.000 euro;
grupul sau organizația criminală reprezintă grupul structurat, alcătuit din trei
sau mai multe persoane, care există de o anumită perioadă și acționează în
înțelegere, în scopul săvârșirii uneia sau mai multor infracțiuni grave, p entru
a obține, direct sau indirect, un avantaj financiar sau de altă natură.
În cazul în care se constată faptul că un martor se află în stare de pericol și
este necesară dispunerea măsurilor urgente de protecție (art. 6, alin. 1, pct. 1 din
Hotărârea nr. 760/2004), unitatea de poliție ia, cu acordul martorului, una sau mai
multe dintre următoarele măsuri:
a) instalarea unui sistem de alarmă la domiciliul sau la reședința martorului;
b) schimbarea numărului de tel efon al martorului;
c) interceptarea convorbirilor martorului, în condițiile legii;
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
137
d) supravegherea martorului prin intermediul mijloacelor audio -video, în
condițiile legii;
e) asigurarea pazei domiciliului sau a reședinței martorului;
f) plasarea martoru lui într -o reședință temporară;
g) protejarea deplasărilor martorului la și de la organele judiciare;
h) limitarea temporară a deplasărilor martorului la cele strict necesare;
i) orice alte măsuri specifice pe care le consideră necesare.
Organul care administrează locul de deținere ia una sau mai multe dintre
următoarele măsuri (art. 6, alin. 1, pct. 2 din Hotărârea nr. 760/2004):
a) cazarea martorului într -o cameră specială, amenajată în acest scop;
b) protejarea deplasărilor martorului la și de la or ganele judiciare;
c) transferarea martorului într -un alt loc de deținere;
d) asigurarea unor măsuri de protecție specială în cadrul locului de deținere;
e) orice alte măsuri specifice pe care le consideră necesare.
Măsurile urgente pot fi luate și în colab orare cu O.N.P.M.
IV.3.2. Oficiul Național pentru Protecția Martorilor
Oficiul Național pentru Protecția Martorilor (O.N.P.M) este o structură, la
nivel de direcție, în cadrul Ministerului de Interne și în subordinea Inspectoratului
General al Poliției Române (art. 3, alin. 1).
O.N.P.M. are următoarele atribuții:
primește propunerile de includere în Program și ordonanța, respectiv
încheierea, prevăzute la art. 8, după caz;
ia toate măsurile necesare în vederea includerii Programului și urmărește
realizarea acestuia în cele mai bune condiții;
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
138
desemnează o persoană de legătură între martorul protejat și O.N.P.M.,
precum și o altă persoană nominalizată în Protocolul de protecție, care să
asigure această legătură în situații critice;
încheie Protocolu l de protecție cu fiecare martor protejat și întocmește și
include schema de sprijin a acestuia (cuprinde măsurile de protecție și
asistență, precum și obligația de a le implementa);
organizează o bază de date proprie, în care include, stochează și prelucrează
propunerile de includere în Program;
asigură confidențialitatea deplină a informațiilor și datelor gestionate;
gestionează, cu aprobarea ministrului de interne, fondurile bănești necesare
includerii Programului, primite de la bugetul de stat, p recum și din programele
de finanțare externă.
fondurile bănești necesare pentru includerea Programului vor fi incluse într –
un capitol distinct al bugetului Ministerului de Interne, cu denumirea Fonduri
pentru Programul de protecție a martorilor.
IV.3.3. Procedura de includere și încetare a programul ui de protecție a
martorilor
Organul de cercetare penală (în faza urmăririi penale) și procurorul (în faza
judecății) pot solicita procurorului, respectiv instanței, includerea în Program a unui
martor, a unui membru de familie al acestuia sau a unei persoane apropiate, după
caz, formulând propuneri motivate în acest sens.
Propunerea de includere în Program (art. 6, alin. 1) trebuie să cuprindă:
a) informațiile referitoare la cauza penală respectivă;
b) datele personale ale martorului;
c) datele și informațiile furnizate de martor, precum și caracterul determinant al
acestora în aflarea adevărului;
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
139
d) circumstanțele în care martorul a intrat în posesia datelor și a informațiilor
furnizate sau pe care le va furniza;
e) orice elemente care pot evidenția starea de pericol în care se află martorul;
f) estimarea posibilităților de recuperare a prejudiciului cauzat prin infracțiune;
g) persoanele care au cunoștință despre datele și informațiile deținute de martor
și despre faptul că acesta le -a furnizat organelor judiciare sau că are intenția
de a le furniza;
h) o evaluare a profilului psihologic al martorului și al celorlalte persoane
propuse a fi incluse în Program;
i) riscul pe care martorul și celelalte persoane pentru care se solicită includerea
în Program îl prezintă pentru comunitatea în care urmează să fie relocați;
j) date referitoare la situația financiară a martorului;
k) orice alte date care prezintă relevanță pentru evaluarea situației martorului și
pentru includerea acestuia în Progr am.
De asemenea, propunerea de includere în Program trebuie să fie însoțită de
acordul scris al persoanei pentru care se cere includerea în Program, precum și de o
evaluare realizată de O.N.P.M. cu privire la posibilitatea includerii în Program a
persoanei în cauză.
Includerea unei persoane în Program se poate realiza numai dacă sunt
îndeplinite cumulativ următoarele condiții (art. 4, alin. 1):
persoana are calitatea prevăzută la art. 2 lit. a), d) sau e);
persoana se află în stare de pericol, în sensul art . 2 lit. b);
există o propunere motivată din partea organelor abilitate.
Poate fi inclusă în Program o persoană (art. 4, alin. 2) care are, într -o altă cauză,
calitatea de:
organizator ori conducător de grup sau organizație criminală;
instigator ori autor al infracțiunii de omor, omor calificat sau omor deosebit
de grav.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
140
Procurorul sau instanța, după caz, se va pronunța în cel mai scurt timp, dar nu
mai târziu de 5 zile de la primirea propunerii, prin ordonanță, respectiv încheiere,
asupra propunerii de inc ludere în Program.
În cazul în care este de acord cu propunerea, procurorul sau instanța va
comunica O.N.P.M. ordonanța, respectiv încheierea de includere a persoanei
respective în Program, iar O.N.P.M. va lua toate măsurile necesare în vederea
elaborării și implementării schemei de sprijin.
În termen de 7 zile de la data emiterii ordonanței sau a încheierii de includere
în Program O.N.P.M. încheie în scris un protocol de protecție cu fiecare martor,
membru de familie sau persoană apropiată martorului pen tru care s -a dispus
includerea în Program.
În termen de 3 zile de la data încheierii Protocolului de protecție O.N.P.M. va
comunica procurorului sau, după caz, instanței faptul că a început includerea
Programului.
Martorul, membru de familie sau persoană a propiată lui dobândesc calitatea
de martor protejat în momentul semnării Protocolului de protecție.
Conform art. 10, Protocolul de protecție cuprinde:
a) obligațiile martorului protejat;
b) obligațiile O.N.P.M.;
c) persoanele de legătură desemnate și condițiile în care acestea își desfășoară
activitatea;
d) situațiile în care protecția și asistența încetează.
Programul încetează în una dintre următoarele situații (art. 17, alin. 1):
la cererea martorului protejat, exprimată în formă scrisă și transmisă către
O.N.P.M.;
dacă în cursul procesului penal martorul protejat depune mărturie mincinoasă;
dacă martorul protejat comite cu intenție o infracțiune;
dacă sunt probe sau indicii temeinice că, ulterior includerii în Program,
martorul protejat a aderat la un grup sau organ izație criminală;
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
141
dacă martorul protejat nu respectă obligațiile asumate prin semnarea
Protocolului de protecție sau dacă a comunicat date false cu privire la orice
aspect al situației sale;
dacă viața, integritatea corporală sau libertatea martorului prot ejat nu mai este
amenințată;
dacă martorul protejat decedează.
Încetarea Programului se dispune de procuror prin ordonanță sau de către
instanță prin încheiere.
IV.3.4. Măsuri de prot ecție și asistență
Consiliul Europei, recomandă, când este cazul, ca măsurile de protecție să fie
adoptate în regim de urgență și provizoriu , înainte ca program ul de protecție să fie
adoptat forma l.138
În cadrul schemei de sprijin pot fi prevăzute, singure sau cumulat, următoarele
măsuri de protecție139:
a) protecția datelor de identitate a martorului protejat ;
b) protecția declarației acestuia ;
c) ascultarea martorului protejat de către organele judiciare, sub o altă
identitate decât cea reală sau prin modalități speciale de distorsionare a
imaginii și vocii se face în cond ițiile C.proc.pen. ;
d) protecția martorului aflat în stare de reținere, arestare preventivă sau în
executarea unei pedepse privative de libertate , în colaborare cu organele care
administrează locurile de deținere;
138 Consiliul Europei – Recomandarea Rec ( 2005)9 a Comitetului de Miniștrii din Statele Membre privind protecția
martorilor și a colaboratorilor justiției, adoptată de Comitetul de Miniștrii în 20 aprilie.2005, cu prilejul celei de a 924 –
a întruniri a repr ezentanților miniștrilor, capitolul II Principii generale, art. 25.
139 Măsurile de protecție (art. 12, alin. 2 din Legea nr. 682/2002) prevăzute în schema de sprijin sunt detaliate pentru
fiecare caz în Regulamentul de aplicare a Legii nr. 682/2002 (art. 20 – 26 din Hotărârea nr. 760/2004).
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
142
e) măsuri sporite de siguranță la domiciliu (supravegherea sau paza domiciliului
ori a reședinței martorului protejat se dispun, la propunerea motivată a
O.N.P.M., de conducerea IGPR) , precum și de protejare a deplasării
martorului la și de la organele judiciare (se realizează de O.N.P.M. prin
personalu l propriu sau în situația în care O.N.P.M. nu dispune de mijloace
suficiente, protejarea deplasărilor martorilor se realizează în colaborare cu
structurile specializate centrale sau locale ale Poliției Române) ;
f) schimbarea domiciliului (O.N.P.M., cu sprijin ul autorităților publice centrale
și locale, desfășoară activități de identificare a unor spații de locuit
corespunzătoare) ;
g) schimbarea identității (Procedurile de schimbare a domiciliului și a identității,
precum și procedurile de emitere a noilor documente de identitate, respectiv
a altor documente ale persoanei care a devenit martor protejat, se stabilesc
prin ordin al ministrului administrației și internelor sau, după caz, prin ordin
comun al miniștrilor de resort);
h) schimbarea înfățișării .
Protecția martorului aflat în stare de reținere, arestare preventivă sau în
executarea unei pedepse privative de libertate este o măsură de protecție
extraproce durală, care nu trebuie confundată cu protecția martorului realizată prin
măsuri procesuale: reținerea, obligarea de a nu părăsi localitatea sau arestarea
preventivă. Această măsură de protecție se referă și la persoana care are calitatea de
inculpat într -o altă cauză și se află în arest preventiv ca urmare a măsurii reținerii
sau a măsurii arestării preventive.
H.G. nr. 760/ 2004 prezintă în cadrul Capitolui 5 , modalitata de protecție
martorilor aflați în stare de detenție, incluși în program.
Astfel, Mini sterul Justiției, prin Direcția Generală a Penitenciarelor, ia măsuri
pentru organizarea și amenajarea unor camere speciale în cadrul unităților de
penitenciare, pentru a se asigura protecția persoanelor arestate s au deținute, incluse
în Program (art. 32) . Regimul de detenție al acestor persoane se stabilește printr -un
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
143
regulament special, elaborat de Direcția Generală a Penitenciarelor cu consultarea
O.N.P.M., aprobat prin ordin al ministrului justiției, urmărindu -se cu prioritate
separarea martorilor prot ejați de ceilalți deținuți (art 33) .
Trebuie menționat faptul că Schema de sprijin și Protocolul de protecție
pentru martorii protejați care execută o pedeapsă privativă de libertate se întocmesc
de O.N.P.M. în colaborare cu Direcția Generală a Penitenciar elor, deci organul de
administrare al locului de deținere dobândește un rol activ în implementarea
Programului de protecție.
Comandantul locului de deținere are obligația de a aduce de îndată la
cunoștință O.N.P.M. datele și informațiile pe care le dețin e cu privire la eventualii
factori de risc pentru martorii protejați, incidentele survenite, situațiile personale
deosebite sau orice alte date importante.
În conformitate cu prevederile art. 36 comandantul locului de deținere asigură
realizarea unei evide nțe separate a cheltuielilor ocazionate de protecția în locul de
deținere a martorilor incluși în Program. Situațiile deosebite se evidențiază
individual din punctul de vedere al cheltuielilor.
Până la aprobarea includerii în Program, la solicitarea O.N.P. M., comandantul
locului de deținere ia măsuri urgente de protecție a martorului aflat în stare de
pericol, care execută o pedeapsă privativă de libertate. În situația în care nu se poate
asigura protecția efectivă în penitenciar a unei asemenea persoane, a ceasta poate fi
transferată într -un loc de reținere administrat de Inspectoratul General al Poliției
Române.
Prin toate prevederile menționate mai sus se poate concluziona faptul că, în
cazul martorilor aflați în stare de detenție, incluși în program, prot ecția acestora se
realizează prin implicarea activă atât a O.N.P.M. cât și a Direcției Generală a
Penitenciarelor, ambele fiind obligate să coopereze pentru implementarea cu succes
a măsurilor de protecție și asistență.
Măsurile sporite de siguranță la dom iciliu și de protejare a deplasării
martorului la și de la organele judiciare se înscriu în activitățile tipice ce revin
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
144
organelor de poliție. Aceste măsuri pot fi întreprinse încă din perioada de investigații
a cauzei de către unitatea de poliție competentă atunci când martorul sau familia
acestuia sunt amenințati sau există vreo temere în acest sens și se pot întinde pe
întreaga durată a derulării activitătilor impuse de soluționarea cauzei sau atâta timp
cât starea care a impus o asemenea măsură persistă.
Măsurile de protecție care presupun supravegherea sau paza domiciliului ori
a reședinței martorului protejat se realizează cu consimțământul martorului, fie la
cererea sa, fie la recomandarea organelor implicate în protecție, care informează
martorul cu privire la starea de pericol care a impus această măsură și cum se va
derula ea pe viitor, deoarece colaborarea dintre martor și unitatea care asigură
protecția este foarte importantă.
În ceea ce privește măsura protejării deplasării martorului la și de la organele
judiciare , este evident că legiuitorul a avut în vedere situația în care martorul își
îndeplinește obligația de a compare în fața autorităților judiciare, fie la urmărire
penală, fie la judecată, pentru a depune mărturie. Mai mult, după m odelul altor
sisteme, s -a luat în considerare și ipoteza în care martorul își declină identitatea, ceea
ce reprezintă, de fapt, obligația sa principală, când statul îi datorează doar o protecție
fizică, generată de riscurile de replicare violentă în anumit e cauze.140
Aceste măsuri de protejare a deplasării martorului se aplică cu ocazia
necesității prezenței lui la audieri, dar și în cazul schimbării locației, întâlniri cu
familia, măsuri urgente sau evacuări din anumite locuri și se impune ca măsură
obligato rie atunci când martorul trebuie să apară într -un mediu public (sediul
parchetului sau judecătorii) pentru anumite activități care sunt cunoscute dinainte
sau pot fi intuite.
Măsura schimbării domiciliului (relocarea martorului) presupune asigurarea
unui nou domiciliu persoanei care a fost audiată sau urmează să fie audiată în calitate
de martor în proces. Atunci când starea de pericol în care se află martorul protejat
atinge un nivel ridicat, când amenințările privind viața sau integritatea sa sunt pe
140 Mateuț, Gheorghiță, Protecția martorilor -Utilizarea martorilor anonimi în fața organelor procesului penal ,
Editura Lumina Lex, București, 2003, p. 244.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
145
cale să fie transpuse în realitate sau se obțin informații că martorul este vizat de
acțiuni violente concrete din partea anumitor persoane, O.N.P.M. efectuează o
analiză a nivelului de pericol în care se găsește persoana aflată în Programul de
protecție pe b aza datelor și informațiilor deținute și poate decide aplicarea măsurii
schimbării domiciliului din punct de vedere al locației. În limbajul de specialitate
această măsură poartă denumirea de relocare .
Martorul protejat trebuie să -și dea acordul scris pentru aplicarea acestei
măsuri. Măsura schimbării domiciliului se comunică procurorului sau instanței care
dispune aplicarea ei prin ordonanță sau încheiere. În ceea ce privește locuința aceasta
va fi stabilită de către O.N.P.M. , în funcție de starea operativă din zonă și costurile
ce trebuie suportate din bugetul Oficiului. Locuința poate fi cumpărată sau închiriată
de către Oficiu. De regulă, se optează pentru închirierea locuinței deoarece locația
se poate schimba mai des fără pierderi financiare ma ri, aceaste locații fiind folosite
doar o singură dată pentru un singur martor. O locație permanentă a Oficiului
prezintă dezavantajul că ea nu poate fi folosită de mai multe ori pentru mai mulți
martori, existând pericolul deconspirării.
Măsura relocării poate fi aplicată din faza de cercetare, a derulării procesului,
sau chiar după terminarea acestuia, durata ei fiind determinată de starea de pericol
la care este supus martorul.
Consiliul Europei recomandă ca, programele de protecție implicând schimbări
dramatice ale vieții/ intimității persoanelor protejate (cum ar fi relocarea și
schimbarea identitații) să fie aplicate martorilor și colaboratorilor justiției după
încheierea proceselor în care depun mărturie. Astfel de programe, care pot dura o
perioadă l imitată de timp sau întreaga viață, trebuie adoptate doar dacă niciun fel de
alte măsuri nu sunt considerate suficiente pentru a proteja martorii și colaboratorii
justiției și persoanele apropiate acestora.141
141 Consiliul Europei – Recomandarea Rec ( 2005)9 a Comitetului de Mi niștrii din Statele Membre privind protecția
martorilor și a colaboratorilor justiției, adoptată de Comitetul de Miniștrii în 20 aprilie.2005, cu prilejul celei de a 924 –
a întruniri a reprezentanților miniștrilor, capitolul II Principii generale, art. 23.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
146
Schimbarea identității martorului , este o măsură extraprocedurală, martorul
obținând noi date de identitate și documente pe baza acestor noi date, folosindu -se
de noua identitate în probleme extraprocedurale, iar prin protecția datelor de
identitate, martorul este audiat sub alte date de identitate de c ătre procuror sau
judecător, fiind o măsură procedurală, martorului nefiindu -i eliberate documente de
identitate, folosirea altor date de identitate privind strict procesul în care este audiat
ca martor. Așa cum se poate observa, prima măsură de protecție este folosită pentru
protecția martorului în afara procesului penal, iar cea de -a doua este folosită doar în
cursul procedurii judiciar penale ( faza de urmărire sau faza de judecată). Măsura
schimbării identității se aplică și membrilor familiei martorului aflat în programul
de protecție.
Datele de identitate menționate în art. 12 alin. 2, litera a din Legea nr.
682/2002 sunt cele prevăzute în C.proc.pen. (art. 126, alin. 1, litera c și art. 127,
litera e ), ceea ce ar echivala cu ,,identitatea juridică” ca una din formele de bază ale
identității persoanei, iar ,,identitate” supusă schimbării, ca măsură de protecție
distinctivă prevăzută de art. 12, alin. 2, litera g s-ar putea decoda prin expresia ,,date
cu caracter personal”142 definită de Legea nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor,
cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor
date.143
Față de martorul aflat în Programul de protecție se poate dispune aplicarea
măsurii schimbării înfățișării. Schimbarea fizionomiei m artorului protejat se poate
aplica în vederea împiedicării recunoașterii acestuia de către persoanele care au
intenția de a amenința sau intimida martorul. Această măsură se poate pune în
aplicare, prin „deghizare”, care are un efect temporar sau prin „ope rații chirurgicale
142 Prin date cu caracter personal se înțelege orice informații referitoare la o persoană fizică identificată sau
identificabilă;
O persoană identificabilă este acea persoană care poate fi identificată, direct sau indirect, în mod particular prin
referire l a un număr de identificare ori la unul sau la mai mulți factori specifici identității sale fizice, fiziologice,
psihice, economice, culturale sau sociale (art. 3, litera a din Legea nr. 677/2001).
143 Mateuț, Gheorghiță, Protecția martorilor – Utilizarea mar torilor anonimi în fața organelor procesului penal ,
Editura Lumina Lex, București, 2003, p. 249.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
147
plastice”, ce produc schimbări pe o durată mai îndelungată până la câțiva ani, sau
chiar cu caracter definitiv.
O altă măsură de protecție este și dotarea martorilor protejați cu arme letale
de pază și apărare . Cadrul legal care reglementează această măsură de protecție este
Legea nr. 295/2004144.
Conform art. 13, alin. 2 din prezenta Lege , printre categoriile de persoane care
pot să -și procure arme de apărare și de pază sunt și persoanele incluse în programul
de protecție a martorilor, pe perioada în care au această calitate.
În urma analizei efectuate de Oficiul Național pentru Protecția Martorilor,
plecând de la starea de pericol în care se găsește martorul aflat în Program, împreună
cu procurorul sau judecăto rul care a dispus preluarea în program se decide asupra
oportunități autorizării, deținerii și portului armei de către martor. Procurorul sau
judecătorul se va pronunța în acest sens prin ordonață sau respectiv încheiere asupra
acestei măsuri.
Persoanele incluse într -un program de protecție a martorilor pot păstra, purta
și folosi armele înscrise în permisul de armă numai în condițiile stabilite în
Protocolul de Protecție. În Protocolul de protecție, după ce a fost obținută autorizația
de procurare a armei sau permisul de armă, sunt stipulate condițiile în care persoana
poate purta, păstra sau folosi arma de apărare.
De asemenea, art. 20, alin. 2 menționează faptul că, persoanele incluse într -un
program de protecție a martorilor pot procura arme de apărare și pază numai prin
intermediul Oficiului Național pentru Protecția Martorilor, în condițiile stabilite prin
ordin al ministrului administrației și internelor, cu aplicarea corespunzătoare a
prevederilor art. 14 alin. (1).
Odată cu emiterea ordonanței emis e de procuror sau încheierea emisă de
judecător prin care s -a dispus măsura dotării cu armă de apărare a martorului aflat în
Programul de protecție, Oficiul Național pentru Protecția Martorilor, după ce au fost
144 Legea nr. 295/28 iunie 2004 privind regimul armelor și al munițiilor, republicată în Monitorul Oficial nr. 814/17
noiembrie 2011.
Hotărârea nr. 130/24 febru arie 2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 295/2004 privind
regimul armelor și al munițiilor, publicată în Monitorul Oficial nr. 241/23 martie 2005.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
148
întreprinse toate verificările impuse de Lege a nr. 295/2004, înmânează martorului
protejat arma de apărare cu muniția aferentă și permisul port armă.
Cu ocazia predării armei de pază și apărare și ulterior periodic, martorul este
instruit cu privire la portul, păstrarea, asigurarea și folosirea acest eia în condițiile
legale. Periodic, cel puțin odată la trei luni, va executa ședinte de tragere cu martorul
protejat în poligonul Inspectoratului General al Poliției Române.
Permisul de armă va fi vizat odată la 5 ani de către unitate specializată,
respect iv Serviciul Independent de Arme, Explozivi și Substanțe Toxice din
Inspectoratul General al Poliției Române, prin grija Oficiului. Inspecția tehnică a
armei va fi efectuată deasemenea prin grija Oficiului.
Permisele de armă pentru martorii aflați în Progr amul de protecție sunt puse
la dispoziția Oficiului de către structura specializată a Inspectoratului General al
Poliției Române, în condiții de strictă confidențialitate și care ține și evidența seriilor
permiselor și armelor repartizate Oficiului, fără d econspirarea acestor date. În acest
sens, Oficiul Național pentru Protecția Martorilor va fi anunțat imediat despre
solicitările de verificare în evidența persoanelor fizice autorizate, a armelor și
munițiilor deținute de acestea, când este implicat un mar tor protejat.
Martorii protejați, cetățeni străini, pot deține ca arme letale doar arme de
vânătoare, de tir sau de colecție, în conformitate cu prevederile prezentei legii (art.
52, alin. 1).
Măsurile de asistență145 sunt:
a) reinserția în alt mediu social (locul și mediul în care se poate efectua reinserția
socială, precum și măsurile concrete ce urmează să fie luate) ;
b) recalificarea profesională (domeniul recalificării profesionale, locul, forma,
cursurile sau programele la care martorul protejat urmează a participa,
cuantumul costurilor acestora și valoarea ce poate fi asigurată prin Program) ;
c) schimbarea sau asigurarea locului de muncă (măsurile ce urmează a fi
întreprinse de O.N.P.M. pentru identificarea și obținerea de către martorul
145 Măsurile de asistență (art. 12, alin. 3 din Legea nr. 682/2002) prevăzute î n schema de sprijin sunt detaliate pentru
fiecare caz în Regulamentul de aplicare a Legii nr. 682/2002 (art. 27 din Hotărârea nr. 760/2004).
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
149
protejat a unui loc de muncă, domeniile în care poate fi identificat noul loc de
muncă, pe cât posibil similare celui sau celor în care martorul protejat și -a
desfășurat activitatea, precum și condițiile în care martorul poate refuza locul
de muncă identificat de O.N.P.M);
d) asigurarea unui venit până la găsirea unui loc de muncă (suma care se poate
asigura martorului protejat de către O.N.P.M. ca venit lunar până la găsirea
unui loc de muncă și modalitățile de transmitere a acestei sume).
Protecția și asistența acordate marto rului aflat în stare de pericol și martorului
protejat sunt asigurate de unitățile de poliție, respectiv de O.N.P.M., iar dacă aceștia
execută o pedeapsă privativă de libertate, sunt asigurate, de organele care
administrează locurile de deținere sau, după caz, de O.N.P.M.
Reinserția în alt mediu social reprezintă refacerea funcționalității sociale a
individului, iar mediul social este spațiul în care individul, ca actor social,
interacționează cu alte sisteme sociale și se mani festă ca personalitate. Deci,
reinserția martorului în alt mediu social nu poate fi redusă sub nici o formă la măsura
mutării lui într -un spațiu fizic, ci înseamnă suma tuturor măsurilor de asistență
necesare intrării lui într -un nou sistem de interacțiuni sociale (alte raporturi socia le,
generate de noua calificare sau de noul loc de muncă, alt statut social, alte roluri
sociale,etc.) .146
Plecând de la conceptul de „integrare socială”147 folosit de sociologul
francez, Émile Durkheim148, am putea extrapola că, reinserția martorului în alt mediu
146 Mateuț, Gheorghiță, Protecția martorilor – Utilizarea martorilor anonimi în fața organelor procesului penal ,
Editura Lumina Lex, București, 2003, p. 273.
147 Mezei Smaranda arată că „integrarea socială” poate fi privită ca:
un proces social prin care se realizează o permanentă reînnoire a unei unități sociale, în condițiile postulării
echilibrului relativ, structural ș i funcțional al acestei unități, implicând, în mod necesar, întărirea elementelor
ei;
o stare de echilibru social , definită prin absența marginalității și prin convergența a doi termeni aflați, inițial,
într-o relație de tensiune, convertită ulterior, într -o relație de armonie și acțiune cooperantă;
apartenența și participarea neimpusă a individului la un set de norme, valori și atitudini, comune ale
grupului , care odată internalizate și externalizate de individ în comportamente explicite, facilitează întăr irea
solidarității funcționale a grupului;
rezultatul unei serii de adaptări și ajustări normative a individului la un câmp definit de relații de grup ,
rezultat care are drept consecință dorită eliminarea conflictelor și stabilirea unor raporturi coezive ș i
participative (Mezei, Smaranda, Dicționar de sociologie , Editura Babel, 1993, p. 304).
148 În studiul său asupra sinuciderii, Émile Durkheim reia tema integrării sociale, el fiind interesat de modalitațile în
care socialul acționează asupra grupului și nu asupra indivizilor luați separat, izolat. Concepția sa vizează o anume
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
150
social își găsește utilitatea, dacă este o premisă consistentă a scoaterii persoanei de
sub incidența riscului la care își expune viața, integritatea corporală sau libertatea.
În absența acestui conținut, măsura reinserției martorului în alt mediu so cial nu va fi
decăt o modalitate prin care un gen de risc, respectiv, riscul de a -i fi amenințate viața,
integritatea corporală sau libertatea, va fi înlocuit cu un alt gen de risc, riscul
inadaptării în noul mediu social și acela al autovulnerabilității g enerat de efectul
noului mediu social asupra integrității sale psiho -sociale în justiție.149
Landecker Werner S. identifică patru tipuri de „integrare socială”:
a) integrare culturală , definită de obicei ca un proces de realizare a unei
concordanțe sau compatibilități între normele uneia și aceleiași culturi,
integrarea culturală constituie o variabilă structurală care masoară gradul
și limitele pâna la care o cultură (un sistem cultural) poate fi calificată ca
integrată. Ea sintetizează procesul prin ca re membrii unei societăți
acceptă, resping sau modifică itemuri car e s-au difuzat din alte culturi.
b) integrarea normativă , ca proces în esența sa relaț ional, poate fi
identificat ă cu „integrarea între norme și persoane” ș i variaz ă în funcție de
concordanț a între conduite și norme. Respectarea normelor grupului ș i
orientarea spre valori morale și reglementă ri juridice comune î ntăreș te
coeziunea între membri și favorizează un grad ridicat de integrare socială
a grupului respectiv;
c) integrare comunicațională , definită și ca integrare „consensuală”, acest tip
de integrare caracterizează un anumit sistem de relaț ii, definit orii pentru
concordanța dintre conduite și norme ;
d) integrarea funcțională semnifică în plan general unitatea sau armonia din
cadrul unui sistem social datorită interdependenț ei membrilor părț ilor sale
specializate, iar în plan particular se referă la diviziunea ș i sincronizarea
capacitate a sistem ului social: aceea de a integra grupurile sociale. Sinuciderea, spune Émile Durkheim, variază invers
proporțional cu gradul de integrare a grupurilor din care individul face parte (Durkheim, Émile, Despre sinucidere ,
Institutul European, Iași, 1993, p. 164 ).
149 Mateuț, Gheorghiță, Protecția martorilor – Utilizarea martorilor anonimi în fața organelor procesului penal ,
Editura Lumina Lex, București, 2003, p. 271.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
151
sarcinilor într -un grup, în masura în care diversele activităț i specializate
sunt dependente una de alta.
Inserția într-un nou mediu social nu reprezintă o simplă schimbare de mediu
fizic (domiciliu, locuință, peisaj), ci o schimbare complexă de mediu social (sistem
relațional creat de individ și a cărui creație este individul), iar reinserția martorului
în alt mediu social nu se limitează la o solidaritate mecanică a martorului cu mediul
în care a fost relocat (fixarea).
Recalificarea profesională este o măsura suplimentară în raport cu măsurile
de protecție, dar cu același scop, noua profesie trebuie să fie, pe căt posibil , la același
nivel cu profesia anterioară, deoarece face parte „din același mediu social” în care
are loc „reinserția”, ceea ce presupune un mediu similar cu cel inițial din care are
loc transferul, relocarea sau reinserția. Pentru a identifica capacitățil e martorului de
a urma un curs de recalificare, la nivelul Oficiului se va realiza un proces de evaluare
care va ține cont de vârstă, pregătire școlară, calificări profesionale, cursuri
absolvite, alte meserii practicate ocazional, anumite deprinderi sau a bilități,
eventuale profesii în care martorul crede că se poate descurca, profesii compatibile
cu cea în care a lucrat martorul.
Înaintea punerii în aplicare a măsurii privind schimbarea sau asigurarea
locului de muncă , persoana de legătură din cadrul Oficiului desemnată cu
implementarea măsurilor din schema de sprijin, realizează un interviu cu martorul
pe tema pregătirii sale profesionale și stabilesc domeniile în care acesta ar putea fi
încadrat, raportate la pregăti rea profesională și studiile absolvite.
După ce au fost identificate domeniile în care martorul ar putea desfășura o
activitate, Oficiul, în baza protocolului de colaborare cu Ministerul Muncii, Familiei
și Protecției Sociale se adresează acestuia pentru acordarea de sprijin în vederea
identificării posibilităților concrete de a identifica un loc de muncă compatibil cu
pregătirea martorului în zona în care se află.
Odată identificat un loc de muncă compatibil cu pregătirea martorului, Oficiul
este anunțat , iar martorului protejat i se acordă asistență în privința interviului pentru
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
152
angajare sau a concursului la care acesta urmează să se prezinte în vederea încadrării
în muncă, prin furnizarea documentelor necesare (H.G. nr. 760/2004, art. 30).
Sunt situați i când martorul protejat, fie datorită unor fenomene economico –
sociale specifice economiei de piață (șomaj, concediere, restructurarea unei
societăți, falimentul unității), fie datorită unor măsuri de protecție cum ar fi relocarea
acestuia într -o altă loca litate, întâmpină probleme de natură financiară pentru o
anumită perioadă de timp.150
În acest context, legiuitorul a prevăzut în cuprinsul legii, asigurarea unui venit
până la găsirea unui loc de muncă , iar Regulamentul de aplicare a Legii nr.
682/2001 menț ionează la art. 31 că, venitul lunar care se asigură prin Program
trebuie să satisfacă nevoile de existență ale martorului protejat și ale membrilor săi
de familie. Cuantumul venitului lunar care urmează a fi asigurat prin Program și
perioada în care marto rul protejat beneficiază de această măsură de asistență se
stabilesc, pentru fiecare caz în Protocolul de protecție, cu încadrarea în bugetul
aprobat Oficiului Național pentru Protecția Martorului.
IV.3.5. Alte prevederi
În cazul străinilor incluși în Programul de protecție H.G. nr. 760 din 2004
menționează faptul că aceștia pot beneficia de oricare dintre măsurile de protecție și
de asistență prevăzute de Legea nr. 682/2002, cu excepția măsurii de schimbare a
identității, pentru aplicarea căreia se colaborează, în condițiile legii, cu autoritățile
competente ale statului ai cărui cetățeni sunt.
Totodată, î n vederea asigurării șederii străinilor incluși în Program pe teritoriul
României, O.N.P.M., cu sprijinul Inspectoratul ui General al Poliției de Frontieră, al
Autorității pentru străini și, după caz, al Oficiului Național pentru Refugiați, asigură
îndeplinirea de către aceștia a condițiilor prevăzute de lege în acest sens.
150 Mateuț, Gheorghiță, Protecția martorilor – Utilizarea martorilor anonimi în fața organelor proc esului penal ,
Editura Lumina Lex, București, 2003, p. 283.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
153
Pentru aprobarea șederii pe teritoriul României, î n conformitate cu prevederile
art. 40, a străinilor incluși în Program, în condiții de deplină confidențialitate,
Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, Autoritatea pentru străini și Oficiul
Național pentru Refugiați desemnează câte un reprezentan t care menține permanent
legătura cu O.N.P.M. , denumită persoană de legătură cu O.N.P.M.
Prin intermediul acestor prevederi legale, legiuitorul a dorit să clarifice
modalitatea de implementare a Programului de protecție în cazul persoanelor de o
altă cetățenie sau naționalitate cărora le poate fi acordată protecție pe teritoriul
României.
În vederea desfășurării în bune condiții a activităților de protecție și asistență
a martorilor, O.N.P.M. poate propune Inspectoratului General al Poliției Române
inițierea, în condițiile legii, a unor protocoale de cooperare cu structuri ale
Ministerului Ju stiției și Ministerului Public, ale altor instituții care au competențe în
domeniul siguranței naționale, precum și cu orice autorități ale administrației
publice. În același scop O.N.P.M. poate propune Inspectoratului General al Poliției
Române inițierea procedurii pentru încheierea unor instrumente juridice
internaționale de cooperare în domeniul protecției și asistenței martorilor cu structuri
similare din alte state, în condițiile le gii, urmărindu -se în principal:
a) derularea în comun a unor programe de protecție a martorilor;
b) formarea și perfecționarea personalului de specialitate;
c) obținerea de resurse suplimentare pentru protecția martorilor;
d) îmbunătățirea dotărilor proprii;
e) dezvoltarea schimbului de informații și experiență în domeniu.
Cooperarea internațională în domeniul protecției martorilor reprezintă o
necesitatea pentru implimentarea cu succes a Programului de protecție atât în cazul
cetățenilor străini dar și a celor români. Astfel, O.N.P.M are un rol activ în inițierea,
derularea și implementarea acordurilor internaționale care au drept obiectiv specific
protecția martorilor.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
154
Legea nr. 682 din 2002 conține și unele prevederi speficice care nu se regăsesc
în alte legi asemănătoare le nivel european. Astfel, legea menționează în cad rul art.
20 că, f apta de a divulga cu intenție identitatea reală, domiciliul ori reședința
martorului protejat, precum și alte informații care pot duce la identificarea acestuia,
dacă sunt de natură să pună în pericol viața, integritatea corporală sau sănă tatea
martorului protejat, se pedepsește cu inchisoare de la 1 la 5 ani.
În cadrul alin . 2 se arată că pedeapsa este închisoarea de la 5 ani la 10 ani
dacă:
a) fapta a fost săvârșită de către o persoană care a luat cunoștință de aceste date în
exercitare a atribuțiilor sale de serviciu; b) s -a cauzat martorului protejat o vătămare
gravă a integrității corporale sau sănătății. Dacă fapta a avut ca urmare moartea sau
sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani. Dacă fapta
prevazută la alin. (2) lit. a) este săvârșită din culpă, pedeapsa este închisoarea de la
2 la 5 ani.
Totodată, conform art. 21 f apta martorului protejat, prevazut la art. 2 lit. a),
de a induce in eroare organul de urmarire penala sau instanta de judecata prin datele
si informatiile prezentate se pedepseste cu inchisoare de la 5 la 10 ani.
După cum am menționat anterior aceste prevederi legale pot fi considerate
unice, nicio altă lege asemănătoare neconținând as tfel de prevederi. Toate aceste nu
fac altceva dec ât să responsabilizeze mult mai mult asupra sensibilității și
specificității activităților derulate de către toate instituțiile și agențiile cu atribuții în
cadrul Programului de protecție a martorilor.
Atât Legea nr. 682 din 2002 cât și H.G. nr. 760 din 2 004 conțin prevederi
specifice referitoare la modalitatea de finanțare a Programului de protecție. Astfel,
în cadrul art. 23 al legii se arată faptul că fondurile necesare pentru includerea
Programului și a măsurilor urgente se vor asigura anual din sumele alocate cu această
destinație de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului de Interne, respectiv din
programele de finan țare extern ă. În cadrul Capitolui 9 al H.G nr. 760 din 2004,
intitulat Finanțare, gestiune și control se menționează că finanțarea Programului se
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
155
asigură de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Administrației și Internelor,
precum și din programe de finanțare externă. În vederea finanțării Programului de
protecție, Ministerul Administrației și Internelor va elabora un program distinct
intitulat "Programul de protecție a martorilor", pe care îl va anexa la bugetul său în
vederea finanțării acestuia, iar e laborarea și urmărirea în execuție a acestui program
prevăzut se realizează de O.N.P.M.
Activitatea de control cu privire la gestionarea fondurilor Programului se
desfășoară în condițiile legii, luându -se în considerare și principiile de organizare a
acestei gestiuni, caracterul specific al activităților, necesitatea unei cât mai riguroase
confidențialități, cât și normele spec ifice cu privire la justificarea cheltuielilor și
descărcarea de gestiune.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
156
CAPITOLUL V DREPT COMPARAT PRIVIND
LEGISLAȚIA ÎN MATERIA PROTECȚIEI MARTORILOR ÎN
STATELE DIN SE EUROPEI
V.1. REPUBLICA BULGARIA
V.1.1. Legislația națională privind protecția martorilor
Sistemul privind protecția martorilor și a persoanelor aflate sub amenințare
din Republica Bulgaria garantează protecția lor prin: protecția de bază, protecția
procedurală și protecția nonprocedurală, care sunt puse în aplicare prin Programul
pentru protecția persoanelor aflate sub amenințare. Instrumentele legale în domeniul
protecției martorilor sunt:
– Constituția
– Codul Penal
– Codul de Procedură Penală
– Legea privind organizarea și funcționarea Ministerului de Interne
– Legea privind protecția persoanelor aflate sub amenințare
– Alte legi și acte normative în vigoare.
Constituția Republicii Bulgaria151 garantează dreptul persoanei la viață,
proprietate, intimitate și stabilește principiile de bază ale procedu rilor judiciare.
Aceasta prevede și principiile de bază care garantează protecția drepturilor și
libertăților omului. Câteva din aceste principii de bază sunt:
– art. 4, alin. 2 Republica Bulgaria va garanta dreptul la viață, demnitate și
drepturile individului și va crea co ndițiile necesare pentru libera dezvoltare a
individului și societății;
151 Constituția Republicii Bulgaria, publicată în Monitorul Oficial nr. 56/1991, nr. 85/2003, nr. 18/2005, nr. 27/2006,
nr. 78/2006, nr. 12/2007.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
157
– art. 6, alin. 1 Toate persoanele sunt născute libere și egale în drepturi;
– art. 6, alin. 2 Toți cetățenii sunt egali în fața legii;
– art. 17 Dreptul la proprietate și moștenire va fi ga rantat și protejat de lege;
– art. 28 Orice persoană are dreptul la viață. Orice amenințare asupra vieții unei
persoane va fi considerată drept o infracțiune deosebit de gravă;
– art. 29 Nimeni nu poate să facă obiectul torturii, pedepselor sau tratamentelor
crude, inumane sau degradante;
– art. 30, alin. 2 Nimeni nu poate fi privat de libertate, cu excepția cazurilor și
în conformitate cu procedurile prevăzute de lege.
Drepturile și libertățile fundamentale, sunt indivizibile, inalienabile și
inviolabile și st au la baza întregului proces judiciar. Limitările drepturilor și
libertăților prevăzute în Constituție pot fi prevăzute numai de către lege, în interes
public sau pentru protecția drepturilor altora. Constituția prevede, de asemenea, și
unele obligații. Un a dintre acestea este obligația legală a martorului de a depune
mărturia în fața instanței. Această obligație trebuie avută în vedere față de dreptul
persoanei de a nu îi fi pusă viața în pericol în timpul îndeplinirii acestei obligații.
Codul Penal al R epublicii Bulgaria152 precizează încă d e la art. 1 faptul că
obiectul său este reprezentat de protecția personalității și drepturilor cetățenilor și a
ordini i legale față de orice activități de natură criminală. Art . 287 precizează faptul
că orice organ sau autoritate care prin mijloace ilegale, amenințări forțează un martor
să depună mărturie sau să ofere orice alt tip de informații, va fi pedepsit cu
închisoarea între 3 și 10 ani. Se poate concluziona că nicio perso ană nu poate să fie
forțată prin mijloace ilegale, de către nicio autoritate sau organ public să depună
mărturie împ otriva voinței sale. Totodată, orice persoană care apare în fața unei
instanțe sau oricărei alte autorități în calitate de martor , atât verbal, cât și în scris, în
mod intenționat, ascunde adevărul sau confirmă aspecte neadevărate va fi pedepsită
cu închisoare până la 5 ani.
152 Codul Penal al Republicii Bulgaria, publicat în Mo nitorul Oficial nr. 26/1968, nr. 32/2010, nr. 33/2011.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
158
Codul de Procedură Penală al Republicii Bulgaria153 reprezintă legea
fundamentală care reglementează procedura penală în B ulgaria și conține măsuri le
procedurale și non -procedurale privind protecția martorilor și a investigatorilor sub
acoperire. Aceste măsuri sunt descrise în cadrul articolelor 123 și 123a .
Legea privind organizarea și funcționarea Ministerului de Interne ,154 în
capitolul 3 , art. 6 arată că Ministerul de Interne este responsabil pentru prevenirea
activităților de natură criminală și pentru menținerea ordinii publice, precum și
pentru protecția drepturilor și libertăților cetățenilor, a vieții, sănătății și prop rietății
acestora.
În cadrul capitolului 7, art. 52 alin . 1, pct. 3 se arată că Poliția Națională are
obligația de a proteja drepturile și libertățile cetățenilor, de a sprijini exercitarea
acestor drepturi și libertăți și de protejează proprietatea acestora.
Capitolul 9 arată la art. 111 , alin. 1, pct. 3 că Direcția de Informații Operative
și Tehnice, pentru protecția vieții, sănătății și securității cetățenilor poate desfășura
activități operative și tehnice de verificare a email -urilor sau corespo ndenței.
Legea privind combaterea traficului de persoane155 conține prevederi
specifice privind protecția și sprijinul acordat victimelor traficului de persoane, care
pot să aibă și calitatea de martori. Astfel, acestor persoane li se pot acorda măsuri
speci ale de protecție, precum acordarea unor locuințe pe termen scurt, permiterea
șederii pe teritoriul Bulgariei în cazul victimelor de altă cetățenie. Această din urmă
măsură se poate aplica numai în conformitate cu Legea privind străinii, persoanele
în cauză fiind obligate să dețină documente de identitate sau trebuie să coopereze cu
autoritățile în vederea stabilirii identității lor reale.
153 Codul de Procedură Penală al Republicii Bulgaria, publicat în Monitorul Oficial nr. 86/2005, nr. 46/2007, nr.
109/2007, nr. 69/2008, nr. 109/2008, nr. 12/2009, nr. 27/2009, nr. 32/2009, nr. 33/2009, nr. 15/2010, nr. 32/2010, nr.
10/2010, nr. 13/2011.
154 Legea privind organizarea și funcționarea Ministerului de Interne, publicată în Monitorul Oficial nr. 17/2006, nr.
30/2006.
155 Legea privind combaterea traficului de persoane, publicată în Monitorul Ofic ial nr. 46/2003, nr. 86/2005, nr.
33/2008.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
159
De asemenea, victimele au obligația de a coopera cu organele de aplicare a
legii pe toată durata procesului penal, iar m ăsurile de protecție vor fi aplicate până
la terminarea procesului.
V.1.2. Măsuri procedurale de protecție a martorilor
Statutul de martor protejat combină regulile generale care definesc statutul de
martor în general cu regulile speciale care se aplică numai în cazul martorilor
protejați. Regulile generale definesc persoanele care nu pot avea calitatea de martor
sau care p ot refuza să depună mărturie, drepturile și obligațiile martorilor și
circumstanțele în care aceștia pot refuza depunerea mărturiei. Având în vedere cele
menționate mai sus, se pot trage câteva concluzii în legătură cu aplicabilitatea
acestor reguli gener ale:
În primul rând, persoanele care nu pot avea calitatea de martori, nu pot deveni
martori protejați, sau:
persoanele care au participat în cadrul aceluiași proces penal având o altă
calitate procesuală cu excepția inculpatului față de care s -a încheiat procesul
penal sau față de care a fost emisă o hotărâre definitivă;
persoanele care, datorită deficiențelor fizice sau mentale, sunt incapabile să
perceapă în mod corect fapte privitoare la caz sau să depună mărturie cu
privire la acestea.
În al doilea rân d, posibilitatea de a refuza să depună mărturie se aplică și unui
martor protejat, dacă el sau ea este soț/soție, descendent sau ascendent sau membru
de familie sau locuiește în fapt cu persoana acuzată. În același timp, se poate
presupune în mod logic că refuzul de a depune mărturie exclude posibilitatea
acordării protecției. Scopul aplicării posibilității de a refuza depunerea mărturiei se
poate modifica în funcție de tipul de protecție oferită. Măsurile de protecție se aplică
numai după ce persoana în ca uză a acceptat calitatea de martor. Acest lucru înseamnă
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
160
că ori nu mai există motive pentru a refuza depunearea mărturiei sau persoana în
cauză a decis să renunțe la motivele în cauză.
În al treilea rând, martorul protejat se bucură de toate drepturile ge nerale
acordate martorilor: dreptul de a refuza să răspundă la orice întrebare care l -ar putea
incrimina pe el însuși sau familia sa; dreptul de a nu putea fi întrebat cu privire la
datele și informații le pe care le -a obținut în calitatea sa de apărător al es sau din
oficiu; dreptul de a consulta înscrisuri cu privire la date, cifre c are au relevanță
pentru mărturia depusă; dreptul de a -i fi rambursate cheltuielile necesare pentru a fi
prezent la proces, precum ș i de compensare pentru timpul pierdut de la lo cul de
muncă ca urmare a prezenței în cadrul procesului penal; dreptul la asistență juridică ,
etc.
În al patrulea rând, obligațiile martorului în conformitate cu prevederile art .
120 din C.proc.pen. de a fi prezent la citare în fața organului respectiv, se aplică și
martorului protejat. Cu toate acestea, în anumite cazuri, martorului i se pot acorda
măsuri speciale de protecție precum: protecție fizică, ascunderea identității. O
procedură specială se aplică în cazul martorilor audiați sub un alt nume sau
pseudonim.
Măsurile procedurale de protecție din cadrul procesului penal pot fi puse în
aplicare numai dacă existe motive întemeiate. Art . 123, alin. 1 din C.proc.pen. arată
faptul că procurorul sau judecătorul, la solicitarea martorului sau cu acordul acest uia,
dacă constată că viața, sănătatea sau proprietatea martorului, a familiei acestuia sau
a pers oanelor apropiate sunt sau pot fi puse în pericol ca urmare a mă rturiei depuse
de către acesta, vor lua măsuri de protecție. Pentru acordarea protecție trebui e stabilit
faptul că riscul este real sau că există posibilitatea imediată ca să apară și că este
legat de participarea martorului în cadrul procesului penal. Oferirea protecției
martorului în cadrul procesului penal are drept scop ca acesta să poată depun ă
mărturie în mod liber, fără a se simți amenințat sau forțat în niciun fel, astfel încât
mărturia sa să nu fie influențată. O mărturie onestă și de încredere contribuie la
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
161
realizarea unui proces penal corect și eficient și este de cele mai multe ori decis ivă
în vederea probării activităților criminale și condamnării cu succes a infractorilor.
Sunt d ouă tipuri de măsuri de protecție prevăzute de C.proc.pen. :
1. măsuri de protecție fizică puse în aplicare de organele Ministerului de Interne ;
2. măsuri ce privesc ascunderea sau nedeclararea datelor de identitate reale ale
martorului.
Aceste măsuri pot fi implementate individual sau împreună. Măsura de
protejare a identității se poate aplica numai martorului, în timp ce protecția fizică se
poate a plica, în conformitate cu prevederile art. 123 , alin. 3 din C.proc.pen. și
membrilor familiei sau persoanelor apropiate, numai cu acordul lor sau a
reprezentanților legali.
Legea prevede de asemenea și măsuri suplimentare de protecție. Cu acordul
martorulu i protejat, măsuri speciale de obținere de informații pot fi folosite pentru
protejarea vieții sau sănătății martorului sau familiei sale. Martorul sau membrii
familiei sale sau persoanele apropiate pot fi incluse în programul de protecție în
conformitate cu reglementările Legii privind persoanele amenințate. În termen de 30
de zile de la dispunerea măsurilor procedurale de protecție, procurorul sau
judecătoru l care instrumentează cauza, poate dispune includerea martorului, a
membrilor de familie sau a pers oanelor apropiate în programul de protecție (art. 123 ,
alin. 8).
Accesul la martor este reglementat în funcție de măsurile de protecție dispuse
pentru acesta. C.proc.pen. restricționează accesul direct la martorul protejat. Acest
drept este limitat la auto ritățile care instrumentează cazul înainte și în timpul
procesului. Apărarea are acces la martor numai dacă a solicitat expres acest lucru și
numai în condiții de securitate pentru martor.
Dreptul de a avea acces la martorul protejat nu este legiferat cu exactitate.
Conținutul noțiunii de acces direct nu este descris și scopul aplicării acestei prevederi
legale nu este definită, astfel încât poate conduce la interpretări și aplicări greșite. În
același timp, în cazul martorilor cărora le -a fost acordată mă sura de protecție fizică,
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
162
nu li se aplică în mod automat și prevede rea privind accesul limitat al apărării, acest
fapt fiind posibil numai atunci câ nd autoritățile au solicitat și obținut expres această
măsură.
Procedura de adoptare și implementare a măsur ilor de protecție
Măsurile de protecție a martorilor pot fi luate în orice fază a procesului penal,
acolo unde există un posibil risc pentru martor. Aceste măsuri s unt luate de către
procur orul sau judecător ul din oficiu sau la solicitarea martorului. Acordul
martorului cu privire la măsurile de protecție reprezintă o condiție necesară pentru
aplicarea acestora. De asemenea, autoritățile judiciare, înainte de momentul
acordării măsurilor de protecție, trebuie s ă analizeze și dacă aspectele pot fi
clarificate și fără mărturia persoanei în cauză, cu alte cuvinte tre buie să analizeze
necesitatea mă rturiei – dacă probele necesare soluționării cauzei pot fi obținute din
altă parte.
Actul cu privire la aplicarea măsu rilor de protecție trebuie să cuprindă:
numele autorității emitente;
data, ora și locul emiterii;
tipul măsurii dispuse;
iar în cazul măsurii de protejare a identității, trebuie să conțină datele de
identificare alte martorului precum și numărul de identi ficare acordat ;
semnătura persoanei și a autorității emitente.
În toate cazurile legea prevedere ca aceste măsuri să fie luate imediat c e se
constată o stare de pericol.
C.proc.pen . prevede măsuri speciale în cazul investigatorilor sub acoperire
(art. 123a), astfel:
niciun investigator sub acoperire nu va putea fi audiat ca martor atunci când
viața sau sănătatea sa, a familiei sale sau a unei persoane apropiate ar putea f i
puse în pericol ca urmare a mărturiei depuse sau dacă această postură îi poate
afecta desfășurarea normală a activității sale. Evaluarea stării de risc va fi
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
163
făcută de către șeful structurii care conduce investigația, urmând a notifica
instanța sau judecătorul de cameră cu privire la această situație;
datele de identitate ale investigato rului sub acoperire pot fi oferite numai pe
bază de solicit are scrisă și numai procurorului de ședință sau instanței de
judecată. Date le reale de identitate ale investigatorului sub acoperire pot f i
dezvăluite numai în lipsa riscului sau pericol ului pentru acesta.
Reguli speciale de audiere și asigurare a prezenței martorului protejat
C.proc.pen . conține reglementări speciale cu privire la audierea martorilor a
căror identitate este protejată și a investigatorilor sub acoperire. Aceste reglementări
nu se aplică martorilor cărora le -a fost acordată numai măsura de protecție fizică,
aceștia făcând obiectul reglementărilor generale privind audierea martorilor.
Sunt însă și prevederi generale care li se aplică martorilor protejați , astfel:
datoria auto rității care auditează de a informa martorul cu privire la obligația
de a spune numai adevărul, de a declara tot ce știe referitor la dosarul în cauză;
obligația martorului de a răspunde la întrebări menite sa clarifice anumite
aspecte, să elimi ne neclarit ăți sau contradicții;
obligația ca întrebările să fie clare și la obiect și să nu implice un anumit
răspuns din partea martorului.
Deoarece aceste două categorii de martori au în comun ascunderea identității
lor, au fost denumiți generic, martori anonimi î n literatura și practica de specialitate.
Deși procedura este asemănătoare, legea definește în mod separat audierea
martorilor cu identitate ascunsă și a investigatorilor sub acoperire.
Astfel în conformitate cu art. 141 C.proc.pen. , organele de urmă rire penală
vor audia martorul cu identitate protejată în mod secret și vor lua toate măsurile
necesare pentru a păstra secretul cu privire atât la identitatea sa, cât și la locul sau
modali tatea de audiere. Copii după mă rturia acestuia vor fi puse la dispoziț ia
apărării imediat, fără semnătura martorului. Părțile au dreptul să adreseze în scris
întrebări martorului.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
164
Audierea martorului anonim se va face în cadrul ședinței de judecată prin
folosirea mijloacelor de distorsionare a imaginii și vocii, numai după c e judecătorul
a verificat dacă martorul este aceeași persoană cu cea căreia i -a fost acordat statutul
de martor protejat.
Art. 141a arată faptul că audierea unui investigator sub acoperire în calitate
de martor se face numai cu distorsionarea vocii și imaginii, chiar dacă este realizată
prin intermediul mijloacelor audio-video. Înainte de începerea audierii, șeful
structurii care a dispus folosirea investigatorului sub acoperire sau o altă persoană
desemnată de către acesta va confirma faptul c ă persoana care urmează să depună
mărturie este cea căreia i -a fost acordată calitatea de investigator sub acoperire. În
ambele cazuri martorilor anonimi li se vor acorda câte un număr cu ajutorul cărora
pot fi identificați în cadrul procesului penal.
V.2. REPUBLICA SERBIA
V.2.1. Legislația națională privind protecția martorilor
În Republica Serbia, protecția martorilor este furnizată atât prin intermediul
măsurilor procedurale, cât și nonprocedurale. Măsurile procedurale se regăsesc în
C.proc.pen. , iar cele nonprocedurale sunt reglementate prin Legea privind programul
de protecție al participanților în cadrul procedurilor penale. Protecția generală se
regăsește în Legea privind organizarea și jurisdicția autorităților guvernamentale în
cadrul proceduril or penale cu privire la crimele de război, Legea Poliției și alte legi.
Conform C.proc.pen. al Republicii Serbia156, măsurile procedurale de
protecție sunt:
măsuri de prevenire și detenție;
măsuri referitoare la gestionarea procedurilor penale;
156 Codul de Procedură Penală al Republicii Serbia, publicat în Monitorul Oficial nr. 46/2006, nr. 72/2011.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
165
măsuri proced urale pentru protecția martorilor;
audierea specială a diferitelor categorii de martori.
Martorul este definit drept persoana care oferă date și informații despre
infracțiunea comisă, infractori sau alte fapte care au relevanță în procedurile penale
(art. 91). Astfel, C.proc.pen. distinge între două categorii de martori:
1) martorii vulnerabili (art. 103);
2) martorii protejați (art. 105).
Prin martor vulnerabil se înțelege acel martor care, având în vedere vârsta,
experiența, stilul de viață, sexul, starea de sănătate, natura, modalitatea sau
consecințele infracțiunii comise sau alte circumstanțe poate fi considerat vulnerabil.
Dacă există circumstanțe care indi că faptul că prin oferirea mărturiei sau prin
răspunsul la anumite întrebări, un martor s -ar expune pe el sau alte persoane
apropiate lui la o amenințare asupra vieții, sănătății, libertății sau proprietății,
instanța poate autoriza aplicarea uneia sau a m ai multor măsuri de protecție specială
prin emiterea unei hotărâri care stabilește statutul de martor protejat .
Un martor expert este aceea persoană care posedă cunoștințele profesionale
necesare pentru stabilirea sau evaluarea unui fapt din cadrul procedu rilor penale. Ca
regulă, va fi desemnat un singur expert martor pentru a face expertiza și doar în cazul
în care examinarea este una complexă, se vor desemna doi sau mai mulți experți
martori.
Un consultant este aceea persoană care posedă cunoștințe profes ionale în
domeniul în care s -a solicitat o examinare a unui martor expert. Oricare din părțile
implicate în procesul penal poate desemna un consultant profesional și emite în acest
sens, o procură, atunci când autoritatea responsabilă cu desfășurarea proce durilor
dispune examinarea prin folosirea unui martor expert.
Codul Penal al Republicii Serbia157 incriminează infracțiunile care au
legătură cu martorii vulnerabili sau părțile vătămate, cum ar fi: instigarea la mărturie
mincinoasă (art. 336) și încălcarea confidențialității procedurilor (art. 337).
157 Codul Penal al Republicii Serbia, publicat în Monitorul Oficial nr. 85/2005, nr. 88/2005, nr. 107/2005.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
166
Oricare persoană care oferă sau promite un cadou sau alte beneficii unui
martor sau unui expert martor sau altui participant la procedură în fața unei instanțe
sau alte autorități publice sau prin folosirea forț ei sau amenințării instigă persoanele
menționate mai sus să dea o mărturie mincinoasă și astfel să afecteze rezultatul
procedurii, va fi pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.
Divulgarea, fără drept, de informații confidențiale, informații care au fost
dobândite în instanță, legate de infracțiunea, de procedurile administrative sau alte
proceduri stabilite prin lege, atunci când această interdicție este impusă de legea
penală sau aceste informații sunt considerate oficiale printr -o decizie a instan ței sau
altui organism abilitat, se pedepsește cu închisoare până la un an sau cu amendă.
Un martor, un expert martor, un traducător sau un interpret care dă o mărturie
mincinoasă în cadrul unei instanțe de judecată va fi pedepsit cu închisoarea până la
maxim 3 ani (art. 335).
Legea privind organizarea și atribuțiile autorităților guvernamentale
referitoare la investigarea crimelor de război158 conține prevederi care
reglementează audierea martorilor prin intermediul video -conferinței. Atunci când
Unitatea d e protecție din cadrul Tribunalului Penal Internațional pentru fosta
Yugoslavie relocă un caz în Serbia, măsurile de protecție stabilite de către Tribunal
și acordate martorului sau victimei rămân în vigoare. Martorii care cooperează pot
fi incluși în prog ramul de protecție a martorilor, dar nu este obligatoriu acest lucru.159
Legea mai sus menționată face referire și la protecția datelor cu caracter personal,
dar fără a specifica clar cercul persoanelor interesate care pot depune o solicitare de
protecție.
Legea poliției menționează care sunt funcțiile specifice poliției, inclusiv cele
pe baza cărora poliția poate să ofere protecție, în vederea protejării vieții, drepturilor,
158 Legea privind organizarea și atribuțiile autorităților guvernamentale referitoare la investigarea crimelor de război,
publicată în Monitorul Oficial nr. 97/2003, nr. 67/2005.
159 Legea mai sus menționată prevedea ca pentru procesele privind crimele de războ i să se aplice dispozițiile
menționate în capitolul 29, art. 504 și C.proc.pen. din 2002, care a creat statutul de martor cooperant. Acest statut
poate să îi fie acordat unui inculpat împotriva căruia au fost aduse acuzații de natură penală, dar mărturia sa este mult
mai importantă decât consecințele acțiunilor sale și astfel este scutit de pedeapsă sau i se aplică o pedeapsă mai ușoară.
În C.proc.pen. al Republicii Serbia, publicat în Monitorul Oficial nr. 85/2005 s -a introdus conceptul de „martor
proteja t”.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
167
libertăților și integrității persoanelor și proprietății, precum și în vederea preve nirii,
depistării și soluționării infracțiunilor și contravențiilor și alte modalități de
combatere a criminalității organizate și organizațiilor de acest tip.
Această lege stipulează faptul că, atâta timp cât există motive justificate,
poliția va lua toat e măsurile necesare pentru a proteja o victimă sau o altă persoană
care a oferit sau care poate să ofere informații importante pentru procedurile penale
sau o altă persoană care se află în relații cu persoanele menționate mai sus, dacă
aceste persoane sunt expuse la amenințări din partea autorului unei infracțiuni sau
din partea altor persoane (art. 73).
Conform art. 74, poliția are obligația de păstra în siguranță orice fel de
informații care prin divulgarea lor ar pune în pericol integritatea fizică a une i
persoane. Un ofițer de poliție atunci când colectează informații și completează un
raport poate să rețină și să nu menționeze date cu privire la identitatea persoanei în
cauză dacă, el apreciază că prin divulgarea acestor informații ar pune în pericol vi ața,
sănătatea, integritatea fizică a persoanei sau proprietății. În acest caz, datele privind
identitatea persoanei vor fi considerate confidențiale.
V.2.2. Măsuri procedurale de protecție a martorilor
Legat de protecția martorilor, C.proc.pen. din 201 1 introduce câteva
modificări în cadrul Capitolului VII Mijloacele de probă și Subcapitolului 2
Modalități de obținere a probelor.
În ceea ce privește protecția generală (art.102), autoritatea responsabilă de
conducerea procedurilor are obligația de a proteja o parte vătămată sau martorul de
insultă, amenințare sau orice alt tip de atac. Procurorul sau instanța pot solicita
poliției luarea de măsuri de protecție a părții vătămate sau martorului dacă există
date și informații cu privire la o posibilă amenințare la adresa acestora. De asemenea,
procurorul va desfășura activități de investigare a acestor amenințări.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
168
Codul de Procedură Penală prevede următoarele modalități de audiere a
martorilor vulnerabili (art. 104):
Martorul vulnerabil poate fi audiat doar prin intermediul autorității
responsabile cu derularea procedurilor, care va trata martorul cu o grijă
specială, străduindu -se să evite posibilele consecințe negative pe care
procedurile penale le -ar exercita asupra personalității, stării fizie și psihice a
martorului. Astfel, audierea se va face în prezența unui psiholog, asistent
social sau alt specialist desemnat de către autoritatea responsabilă cu derularea
proceduri lor;
în cazul în care autoritatea responsabilă cu derularea procedurilor decide să
audieze un martor vulnerabil folosindu -se de dispozitivele tehnice pentru
transmiterea imaginii și sunetului, audierea se va desfășura fără a fi prezenți
în aceeași cameră c u martorul alte părți sau alți participanți din cadrul
procesului penal;
un martor vulnerabil poate să fie audiat în locuința lui sau într -o altă locație
sau instituție care deține personal calificat pentru examinarea persoanelor
vulnerabile;
un martor vulnerabil nu poate fi confruntat cu inculpatul, cu excepția cazului
în care inculpatul solicită acest lucru și autoritatea responsabilă cu derularea
procedurilor acceptă cererea acestuia ținând cont de nivelul de vulnerabilitate
al martorului și de dreptu l acestuia la apărare.
Măsurile de protecție specială pentru martorii protejați (art. 105 -108) sunt:
audierea martorului protejat se va face astfel încât identitatea lui să nu fie
dezvăluită publicului și în mod excepțional, acuzatului și apărării sale (î n
cazul în care după luarea declarației martorului, procurorul consideră că viața,
sănătatea sau libertatea martorului sau persoanei apropiate lui îi este pusă în
pericol datorită acestei măsuri se justifică restrângerea dreptului apărării și
martorul este credibil);
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
169
identitatea martorului protejat va fi dezvăluită de către instanță acuzatului și
apărării sale nu mai târziu de 15 zile înainte de data începerii procesului;
excluderea publicului din sala de judecată;
interzicerea menționării datelor privind i dentitatea martorului;
audierea martorului sub un pseudonim;
ascunderea înfățișării martorului;
depunerea mărturiei poate să se facă dintr -o cameră separată prin folosirea
mijloacelor tehnice de distorsionare a vocii martorului;
audierea martorului care se află într -o altă locație decât sala de judecată sau
într-o altă țară se poate realiza prin folosirea dispozitivelor tehnice pentru
transmiterea imaginii și sunetului, cu posibilitatea distorsionării vocii și a
imaginii.
Conform art. 110 din C.proc.pen. , protejarea datelor cu caracter personal se
realizează având în vedere principiul confidențialității („strict confidențial”).
Martorului îi este furnizat un pseudonim, iar toate informațiile legate de identitatea
sa sunt considerate confidențiale.
Procurorul poate audia un martor și în absența inculpatului sau apărării lui, în
situația în care apreciază că, prezența acestora poate influența martorul.
În ceea ce privește obligația de a depune mărturie, aceasta nu se aplică (art.
93):
1) unei persoane care prin de clarația sa ar încălca obligația păstrării
confidențialității informațiilor privind secretele de stat, militare sau oficiale
până în momentul în care autoritatea competentă sau persoana responsabilă
din cadrul instituției publice, va înlătura această oblig ație;
2) unei persoane care prin declarația sa ar încălca obligația păstrării
confidențialității informațiilor privind secretul profesional (incluzând aici,
preoții, avocații, medicii), cu excepția cazului în care sunt scutiți de la această
obligație printr -o reglementare specială sau o declarația scrisă a persoanei care
beneficiază de pe urma păstrării acestui secret;
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
170
3) avocatului suspectului sau acuzatului în legătură cu informațiile pe care le -a
dobândit în calitatea sa de apărător.
Conform art. 94 C.proc.pe n. următoarele persoane pot fi exceptate de la
obligația de a depune mărturie:
1. persoanele care au calitatea de soț sau concubin al acuzatului;
2. rudele directe ale acuzatului (de gradul I), rudele colaterale până la gradul al
III-lea, precum și rudele dobând ite prin căsătorie până la gradul al II -lea;
3. copilul adoptat sau părintele adoptiv al acuzatului.
V.3. R EPUBLICA CROAȚIA
V.3.1. Legislația națională privind protecția martorilor
Sistemul pentru protecția martorilor din Republica Croația este divizat în:
– protecția de bază;
– protecția procedurală;
– protecția oferită prin intermediul Programului de Protecție a Martorilor.
Instrumentele legale în domeniul protecției martorilor în Republica Croația
sunt:
– Constituția
– Codul Penal
– Codul de Procedură Penală
– Legea privind poliția
– Legea privind protecția martorilor
– Legea privind instanțele pentru minori
– Legea privind protecția persoanelor fără discernământ
– Legea privind organizarea și funcționarea Biroului pentru Prevenirea
Corupției și a Criminalității Organizate (BPCCO)
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
171
– Legea privind organizarea și funcționarea Biroului Procurorului General
– Alte legi și acte normative în vigoare.
Constituția Republicii Croația160 stipulează regulile de bază pentru anumite
acțiuni din cadrul procedurii judiciare. Cele mai relevante prevederi constituționale
referitoare la procedura judiciară sunt prevederile privind protecția drepturilor și
libertăților fundamentale ale omului (pre vederi privind interzicerea abuzurilor,
privind încălcarea libertăților persoanei, privind interzicerea aresturile arbitrare,
privind interzicerea tratamentelor degradante a persoanelor arestate, prevederi
privind dreptul la un proces echitabil, prevederi privind interzicerea utilizării
probelor ilegale, etc.).
În domeniul protecției martorilor, prevederile privind dreptul la un proces
echitabil combină întregul proces privind modalitatea de reglementare, dar sunt, de
asemenea, prevăzute acțiuni concrete/pr ecise cu privire la procedura judiciară.
Articlul 29 din Constituția Republicii Croația prevede următoarele:
Orice persoană care este suspectă sau acuzată de săvârșirea ueni infracțiuni
are dreptul să aibă drepturi și obligații, înainte ca o instanță inde pendentă și
imparțială să decidă, într -un termen rezonabil, altfel. În cazul suspiciunii sau
învinuirii de săvârșire a unei infracțiuni, suspectul, învinuitul sau inculpatul are
dreptul:
– să fie informat în detaliu, în cel mai scurt termen posibil și în lim ba pe care
el/ea o înțelege, asupra naturii și motivelor formulate împotriva lui/ei și asupra
dovezilor incriminatorii;
– să aibă o perioadă adecvată de timp și oportunitatea de a -și pregăti apărarea;
– la apărare și comunicare nerestricționată cu aceasta și d e a fi informat cu
privire la aceasta;
160 Constituția Republicii Croația – variantă consolidată include Constituția Republicii Croația, așa cum a fost
publicată în Monitorul Oficial, Ordonanța Guvernului nr. 56/1990, nr.135/1997, nr. 8/1998 – text consolidat,
nr.113/2000 – text consolidat, n r. 124/2000, nr. 28/2001, nr. 41/2001 – text consolidat, nr. 55/2001 – text corectat,
precum și modificările aduse Constituției prin Ordonanța Guvernului nr. 76/2010.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
172
– de a se apăra singur sau de a fi asistat de un avocat și dacă datorită lipsei
resurselor se află în imposibilitatea de a angaja un avocat, are dreptul la unul
din oficiu în condițiile prevăzute de lege;
– de a fi prezen t la proces în măsura în care el/ea este la dispoziția instanței;
– interoga sau de a asigura interogarea martorilor acuzării și dea solicita
participarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții care se aplică
și martorilor acuzării;
– de a fi asi stat de un interpret din oficiu în măsura în care el/ea nu înțelege
limba folosită în cadrul instanței.
Admiterea vinovăției de către un suspect, învinuit sau inculpat nu poate să fie
făcută sub constrângere. Dovezile obținute ilegal nu pot fi admise în ca drul
procedurilor instanței. Procedurile judiciare pot să fie inițiate doar înainte ca instanța
să solicite punerea sub acuzare pentru o faptă penală.
Codul de Procedură Penală din Republica Croația161 reprezintă legea
fundamentală care reglementează procedu ra penală în Croația și conține măsurile
procedurale privind protecția martorilor.
Legea privind organizarea și funcționarea Biroului pentru Prevenirea
Corupției și a Criminalității Organizate (BPCCO)162 descrie condițiile în baza
cărora orice tip de acuzat poate să fie transformat în martor.
Procurorul General poate solicita instanței în temeiul art. 24, alin.1 al
prezentei legi, să emită o decizie cu privire condițiile pe care o persoană care a
devenit membru al unei organizații criminale trebuie să le înd eplinească pentru a
putea să fie examinată în calitate de martor (art. 29, alin. 1):
1. persoana care a fost denunțată sau împotriva căreia s -a declanșat acțiunea de
urmărire penală conform art. 21 al prezentei legi, pentru o infracțiune comisă
în cadrul unei organizații criminale și dacă circumstanțele atenuante sunt
furnizate pe baza acesteia, în conformitate cu Codul Penal, persoană în cauză,
161 C.proc.pen. din Republica Croația, aprobat prin Ordonanța Guvernului nr. 152/2008 și nr. 76/2009.
162 Legea privind organizarea și funcționarea BPCCO, publicată în Monitorul Oficial nr. 88/2001 incluzând și
modificările aduse legii și publicate în Monitorul Oficial nr. 12/2002, nr. 33/2005 și nr. 48/2005.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
173
membră a organizației criminale poate să fie scutită de pedeapsă sau poate să
i se reducă pedeapsa.
2. în situația în c are declarația acestei persoane este proporțională cu gravitatea
infracțiunii comise și relevanța declarației poate conduce la demascarea
autorilor infracțiunilor comise în cadrul organizației criminale, poate aduce
dovada comiterii acestor infracțiuni sau poate demascarea și prevenirea
infracțiunilor din cadrul organizației criminale.
Conform art. 31, persoana cercetată penal în baza circumstanțelor menționate
la art.29, alin. 1, nu poate să fie examinată în calitate de martor dacă a săvârșit astfel
de inf racțiuni:
1. a comis una sau mai multe infracțiuni menționate la art. 90 din C.pen. ,
infracțiuni grave conform art. 91 din C.pen. , un act de terorism internațional
conform art. 169 din C.pen. , a pus în pericol siguranța persoanelor protejate
la nivel internațional conform art. 170, alin. 2 din C.pen. , a luat ostatici
conform art. 171, alin. 2 din C.pen. , a deturnat un avion ori un vapor conform
art. 179, alin. 2 din C.pen., a piratat spațiul aerian sau maritime conform art.
180, alin. 2 din C.pen. , a un viol conform art. 188, alin. 2, 3 și 4 din C.pen. , a
întreținut un raport sexual cu o persoană neajutorată conform art. 189,
paragraful 2, 3 și 4 din C.pen. și a întreținut un raport sexual cu u n minor
conform art. 192 din C.pen. ;
2. este organizat orul unei organizații criminale;
3. a instigat o persoană la comiterea unei infracțiuni conform art. 21 cu scopul
de a declanșa procedura judiciară împotriva acelei persoane pentru care
infracțiunea a fost comisă.
Legea privind organizarea și funcționarea poliției163 reglementează drept
sarcini ale poliției următoarele: protecția vieții, a drepturilor, a securității și
inviolabilității persoanei, protecția proprietății, prevenirea și descoperirea
infracțiunilor, precum și investigarea și urmărirea infractorilor. Conform art. 69,
163 Legea poliției, publicată în Monitoru l Oficial nr. 129/2000, nr. 41/2008 și nr. 034/2011.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
174
atâta timp cât există motive întemeiate pentru protecția victimelor, poliția trebuie să
stabilească măsuri adecvate pentru a proteja o victimă sau o altă persoană apropiată
acesteia care a furnizat sau care ar putea să furnizeze informații import ante pentru
inițierea unor investigații criminale.
Atunci când poliția trebuie să întocmească un raport scris cu privire la
conținutul informațiilor pe care le -a obținut conform legii, un ofițer de poliție are
dreptul de a refuza să dezvăluie identitatea p ersoanei de la care a obținut informațiile,
pentru că în situația judecării respectivei persoane, dezvăluirea identității ar expune –
o la pericole grave privind viața, sănătatea sau integritatea sau ar pune în pericol
libertatea sau proprietatea ei. Datele cu privire la identitatea persoanei care a furnizat
informațiile sunt considerate secrete oficiale (art. 70).
V.3.2. Măsuri procedurale de protecție a martorilor
Noul Cod de Procedură Penală, intrat în vigoare în 2009 armonizează măsurile
procedurale de protecție a martorilor și victimelor cu recomandările Consiliului
Europei, precum și cu celelalte instrumente internaționale. Acesta face distincție
între diferitele categorii de martori, precum, martorii aflați în stare de pericol,
martorii vulnerabili ș i prezintă măsurile generale de protecție. De asemenea,
diferențiază între măsurile procedurale ce pot fi aplicate în faza preliminară judecății
și măsurile din timpul audierii.
Măsurile procedurale privind protecția martorilor reprezintă totalitatea
măsur ilor generale de protecție și pot fi împărțite în următoarele categorii:
măsuri preventive și de reținere;
măsuri generale (acceptarea persoanelor în cadrul instanței, măsuri cu
privire la audiere, etc.);
măsuri procedurale pentru protecția martorilor ;
examinarea martorilor vulnerabili .
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
175
Măsurile preventive și de reținere sunt măsuri coercitive prin care se asigură
prezența inculpatului în cadrul procesului penal, dar care în același timp limitează
contactele cu alte persoane datorită cursului normal al proc esului penal.
Măsurile preventive (punctul 4, art. 98, alin. 2 din C.proc.pen .) sunt:
1. interzicerea părăsirii locuinței;
2. interzicerea vizitării unui anumit loc sau teritoriu;
3. obligația acuzatului de a suna periodic o anumită persoană sau autoritate;
4. interzicerea abordării unei anumite persoane sau interzicerea stabilirii sau
păstrării contactelor cu anumite persoane;
5. interzicerea implicării într -o anumită activitate economică;
6. reținerea temporară a pașaportului sau altor documente de identitate care a r
putea să -i servească la trecerea frontierei;
7. reținerea temporară a permisului de conducere.
Măsurile generale se pot împărți în două categorii:
1. măsuri și acțiuni ale părților implicate;
2. măsuri descrise de către C.proc.pen. privind procedura din timpul pr ocesului
penal.
Măsurile de protecție pentru martorii aflați în stare de pericol
Art. 294 arată faptul că, în ipoteza în care datorită mărturiei depuse sau prin
oferirea de răspunsuri la anumite întrebări, martorul se poate expune el însuși sau
poate expune oricare altă persoană apropiată unui pericol adresat vieții, sănătății,
integrității fizice, libertății sau proprietății, acesta poate refuza să divulge orice fel
de informații până la momentul în care i se acordă măsuri de protecție.
Măsurile de pr otecție pentru martorii aflați în stare de pericol prevăd
modalități speciale de audiere, precum și măsuri speciale pentru protejarea
persoanelor apropiate care nu au niciun rol în cadrul procesului penal. Această
procedură specială poate fi implementată c hiar înainte de începerea procesului.
Procurorul General poate solicita judecătorului implementarea unor măsuri
speciale privind participarea și examinarea martorului, precum: folosirea unui
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
176
pseudonim sau unui alt nume în timpul procesului, modalități spe ciale de participare
în cadrul procesului (citare, prezentare în fața instanței, etc.), precum și modalități
speciale de depunere a mărturiei. Această procedură oferă posibilitatea anonimității
complete sau parțiale a martorului. Anonimitatea totală sau pa rțială reprezintă o
excepție de la regula prin care fiecare martor are obligația de a prezenta instanței
datele sale de identificare. Audierea se va face folosind un pseudonim în timp ce
datele cu privire la identitatea sa reală sunt cunoscute numai de căt re instanță.
Anonimitatea completă este realizată prin protejarea înfățișării martorului,
examinarea urmând a avea loc prin intermediul mijloacelor tehnice audio -video, de
distorsionare a imaginii și vocii. În acest fel, martorii vor fi în mod fizic separa ți de
către sala de judecată și de către ceilalți participanți în cadrul procesului.
Examinarea martorilor vulnerabili
Art. 292 prevede că examinarea unui minor urmează să fie făcută de către un
judecător având posibilitatea acordări unor măsuri de protec ție. În cazul în care
minorul este și parte vătămată audierea se va face cu ajutorul unui psiholog, educator
sau o altă persoană specializată. Judecătorul poate dispune ca examinarea să fie
înregistrată audio și video, iar minorului îi pot fi adresate într ebări de către părțile
implicate numai prin intermediul judecătorului, psihologului, educatorului sau altei
persoane specializate.
Martorii care nu pot să fie prezenți în instanță datorită vârstei, stării de sănătate
sau altor circumstanțe pot fi audiați p rin intermediul mijloacelor audio -video și pot
fi implicați experți, psihologi sau interpreți.
Așa cum am menționat anterior, măsurile generale de protecție se pot împărți
în două categorii:
1. măsuri și acțiuni ale părților implicate;
2. măsuri descrise de căt re C.proc.pen. privind procedura din timpul procesului
penal.
Măsurile prevăzute de către C.proc.pen. au legătură cu obligația judecătorului
de a menține ordinea în cadrul sălii de judecată, cu respectarea demnității și
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
177
securității persoanelor prezente, pr ecum măsuri de excludere a publicului sau a
persoanelor care nu respectă regulile instanței, temporar sau pe toată durata
procesului penal.
Exemple de măsuri generale:
– o victimă care a suferit leziuni sau consecințe psihologice și fizice grave ca
urmare a unei infracțiuni are dreptul de a solicita audierea în prezența unui
consilier de protecție în conformitate cu legislația în vigoare (art. 16, alin. 3
din C.proc.pen .);
– suport din partea unei organizații sau instituții specializate în ajutorul acordat
victimelor infracțiunilor; suport psihologic sau de orice altă natură;
– un copil sau un minor sub vârsta de 16 ani, care este victima unei infracțiuni
de natură penală are d reptul la (art. 44, alin. 1 din C.proc.pen. ):
un tutore plătit din fondurile publice;
confidențialitatea datelor cu caracter personal;
excluderea publicului din sala de judecată.
Alte măsuri și acțiuni ce privesc părțile procesului sunt prevăzute de către
regulile și procedurile specifice instanței. Aceste măsuri sunt:
– protejarea martorului în cadrul instanței de judecată;
– folosirea sălilor speciale pentru martori;
– măsuri de securitate și verificare la intrarea în instanță, interzicerea utilizării
oricărui m ijloc de comunicație.
– prin art. 388 din C.proc.pen. , jurații pot exclude publicul din sala de judecată,
pe toată durata desfășurării procesului sau doar parțial:
pentru protecția unui copil sau unui minor;
la solicitarea victimei, așa cum este ea prevăzută în art. 45 din
C.pen., în timpul audierii lui ca martor.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
178
V.4. R EPUBLICA MUNTENEGRU
V.4.1. Legislația națională privind protecția martorilor
În Republica Muntenegru, protecția martorilor se realizează prin: protecția de
bază, protecția procedurală și protecția nonprocedurală. Instrumentele legale care
guvernează această problematică sunt:
– Codul Penal
– Codul de Procedură Penală
– Legea privind protecția martorilor
– Legea poliției
– Legea privind organizarea și funcționarea Agenției pentru Securitatea
Național ă.
Protecția de bază ca parte a cadrului legal general privind securitatea
cetățenilor este asigurată de poliție în baza legii privind organizarea și funcționarea
poliției și de asemenea, prin intermediul Agenției pentru Securitatea Națională, al
cărei sco p este protejarea drepturilor și libertăților umane garantate constituțional.
Codul de Procedură Penală164 interzice folosirea forței sau violenței în
vederea obținerii unei mărturisiri sau altor declarații de la un suspect, acuzat sau
oricare altă persoană care participă la procedurile judiciare. Decizia instanței nu se
poate baza pe o mărturisire sau oricare altă declarație obținută prin extorcare, tortură
sau alte tratamente inumane sau degradante (art.11 Interzicerea folosirii forței sau
extorcării unei m ărturii).
De asemenea, aplicarea oricăror intervenții medicale asupra unui suspect,
persoană acuzată sau martor sau oferirea unor medicamente care pot influența
discernământul și voința lor nu vor fi permise de către instanță (Art. 154, alin. 5).
164 Codul de Procedură Penală din Republica Muntenegru, publicat în Monitorul Oficial nr. 57/18.08.2009.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
179
Codul P enal al Republicii Muntenegru165 interzice folosirea forței și a
șantajului în vederea obținerii de informații sau declarații de la oricare persoană care
participă în cadrul procesului penal. Nicio decizie a instanței nu se poate baza pe o
mărturie sau altă declarație obținută prin șantaj, tortură, umilire sau tratamente
degradante.
Conform pct. 7 protecția victimelor, martorilor și a altor categorii de persoane,
din cadrul art. 52 din Legea poliției166, poliția are obligația de a lua măsurile necesare
pentru a proteja persoana vătămată, martorul sau alte persoane care au oferit sau care
pot oferi informații importante pentru procesul penal sau oricare altă persoană care
are vreo legătură cu persoanele menționate mai sus, dacă aceasta este pusă în pericol
de căt re făptaș sau alte persoane.
Conform art. 53, atunci când trimite raportul scris cu privire la conținutul
informațiilor, pentru colectarea cărora poliția este autorizată conform legii, ofițerul
de poliție responsabil de caz poate refuza să ofere informații privind identitatea
persoanei, dacă consideră că prin dezvăluirea identității, persoana respectivă ar fi
expusă un pericol grav cu privire la viața, sănătatea, libertatea și proprietatea sa.
Datele privind identitatea persoanei care furnizează informațiil e sunt considerate
date cu caracter secret.
Agenția pentru Securitatea Națională167 (ASN) pe lângă, protecția ordinii
constituționale, a independenței, suveranității, integrității teritoriale și securității
Republicii Muntenegru, are drept scop și apărarea d repturilor și libertăților omului,
garantate prin Constituție.
165 Codul Penal al Republicii Muntenegru, publicat în Monitorul Oficial nr. 70/2003, nr. 13/2004, nr. 47/2006, nr.
40/2008.
166 Legea poliției nr. 01 -458/2 din 27.04.2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 28/05.05.2005.
167 Legea privind organizarea și funcționarea Agenției pentru Securitatea Națională nr. 01 -457/2 din 27 aprilie 2005,
publicată în Monitorul Oficial nr. 28/05.04.2005, nr. 86/09.12.2009 și nr. 20/11.04.2011.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
180
V.4.2. Măsuri procedurale de protecție
Măsurile procedurale pentru protecția martorilor sunt reglementate prin Codul
de Procedură Penală, punctul 5 Martorii, art. 107 – 132. Astfel, art. 121 prevede
modalități speciale de participare și audiere a martorilor în cadrul unui proces penal,
respectiv:
1. audierea martorilor utilizând un pseudonim;
2. audierea martorilor utilizând asistența oferită de dispozitivele tehnice (pereți
de protecție, distor sionarea vocii, dispozitive pentru transmiterea imaginii și
a sunetului).
Persoanele care pot fi audiate ca martori, conform Codului de Procedură Penală
sunt:
– persoanele care sunt dispuse să ofere informații cu privire la infracțiunea de
natură penală și i nfractori sau pot oferi alte circumstanțe relevante (art. 107,
alin.1);
– partea vătămată, procurorul de caz și reclamantul (art. 107, alin. 2).
Persoanele care nu pot fi audiate ca martori sunt (art. 108):
– persoanele care ar putea să dea o declarație, dar c are prin această declarație
încalcă obligația păstrării confidențialității informațiilor în înțelesul
reglementărilor privind confidențialitatea datelor, până la momentul în care
autoritatea competentă îi eliberează pe ei de această obligație;
– persoanele c are fac parte din apărarea acuzatului nu pot să depună mărturie
cu privire la informațiile pe care acuzatul le -a încredințat lor în calitatea lor
apărători;
– persoanele care ar putea să depună mărturie, dar astfel, ar încălca obligația
păstrării secretului profesional (preoții, avocații, specialiștii din sistemul
medical sau alte persoane angajate în sistemul de sănătate, jurnaliștii, precum
și alte persoane), cu excepția cazului în care sunt scutiți de la această obligație
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
181
printr -un regulament special sau d eclarația unei persoane care beneficiază de
pe urma păstrării secretului;
– copiii, având în vedere vârsta lor și dezvoltarea mentală, nu sunt capabili să
înțeleagă importanța dreptului conform căruia ei nu sunt obligați să depună
mărturie.
Persoanele care s unt exceptate de la obligația de a depune mărturie sunt (art. 109,
alin. 1):
– soțul sau soția acuzatului și concubinul sau concubina acuzatului;
– rudele directe ale acuzatului (de gradul I), rudele colaterale până la gradul al
III-lea, precum și rudele dobân dite prin căsătorie până la gradul al II -lea;
– copiii adoptați sau părinții adoptivi ai acuzatului.
Scutirea de la obligația de a depune mărturie, așa cum este ea prevăzută la
alin. 1 al art. 109, nu se referă la persoanele a căror vârstă le permite să depu nă
mărturie în cadrul procedurii penale pentru infracțiunea de neglijență și abuz asupra
unui minor, violență domestică sau violență în familie și incest, când un minor este
partea vătămată (alin. 2).
Art. 131 face referire la posibilitatea oferirii unor măsuri de protecție pentru
martorii care cooperează cu organele de aplicare a legii astfel, la propunerea
procurorului și cu acordul martorului audierea acestuia se poate face fără a permite
accesul publicului în sala de judecată. Alin. 3 precizează faptul că, procurorul poate
propune și aplicarea măsurilor procedurale de protecție pentru martorul care
cooperează.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
182
V.5. R EPUBLICA ALBANIA
V.5.1. Legislația națională privind protecția martorilor
Sistemul privind protecția martorilor și colaboratorilor justiției din Republica
Albania garantează protecția lor într -o manieră progresivă prin: protecția de bază,
protecția procedurală și protecția nonprocedurală, care sunt puse în aplicare prin
Programul pentru Protecția Martorilor și Colaboratorilor Justiție i. Instrumentele
legale în domeniul protecției martorilor și colaboratorilor justiție sunt:
– Constituția
– Codul Penal
– Codul de Procedură Penală
– Legea privind organizarea și funcționarea poliției naționale
– Legea privind protecția martorilor și a colaboratoril or justiției
– Legea referitoare la organizarea și funcționarea instanțelor privind
infracțiunile grave
– Legea privind organizarea și funcționarea parchetelor
– Legea privind organizarea și funcționarea poliției judiciare
– Legea privind prevenirea și combaterea criminalității organizate
– Alte legi și acte normative în vigoare.
Constituția Republicii Albania168 în partea a II -a intitulată – Drepturi
Fundamentale și Libertăți, garantează dreptul persoanei la viață, proprietate,
intimitate și stabilește principiile de bază ale procedurilor judiciare. Constituția
Republicii Albania prevede și principiile de bază care garantează protecția
drepturilor și libertăților omului. Câteva din aceste principii de bază sunt:
– Art. 25 Nimeni nu poate să facă obiectul torturii, pedepselor sau
tratamentelor crude, inumane sau degradante.
168 Constituția Republicii Albania aprobată prin Legea nr. 8417/21.10.1998 și modificată prin Legea nr.
9904/21.04.2008.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
183
– Art. 27, alin.1 Nimeni nu poate fi privat de libertate, cu excepția cazurilor și
în conformitate cu procedurile prevăzute de lege.
Drepturile și libertățile fundamentale, sunt indivizibile, inalie nabile și
inviolabile și stau la baza întregului proces judiciar. Limitările drepturilor și
libertăților prevăzute în Constituție pot fi prevăzute numai de către lege, în interes
public sau pentru protecția drepturilor altora. Constituția prevede, de aseme nea, și
unele obligații. Una dintre acestea este obligația legală a martorului de a -și oferi
mărturia în fața instanței. Această obligație trebuie avută în vedere față de dreptul
persoanei de a nu îi fi pusă viața în pericol în timpul îndeplinirii acestei obligații.
Garanțiile prevăzute de Constituție cu privire la acest aspect sunt:
– Art. 21 Viața persoanei este protejată prin lege.
– Art. 41 Dreptul la proprietate privată este garantat.
În domeniul protecției martorilor și a colaboratorilor justiției, Const ituția
prevede pe lângă dreptul la un proces echitabil și soluționare într -un termen
rezonabil, unele activități specifice care trebuie întreprinse în cadrul procesului
penal. Astfel, în conformitate cu art. 42, alin.2 din Constituție: „Oricine, în scopul
protejării drepturilor lui constituționale și legale, a libertăților și intereselor sale
sau în cazul în care i se aduc orice învinovățiri are dreptul la un proces echitabil și
public într -o perioadă rezonabilă de timp, de către o instanță independentă și
imparțială prevăzută de către lege”.
De asemenea, Constituția prevede că orice acord internațional ratificat de
către Albania reprezintă parte a sistemului legal intern, după publicarea în Monitorul
Oficial.
Codul de Procedură Penală al Republicii Albania169 reprezintă legea
fundamentală care reglementează procedura penală în Albania și conține măsuri
procedurale privind protecția martorilor și a colaboratorilor justiției. Aceste măsuri
generale de protecție pot fi împărțite în următoarele categorii:
– măsuri p reventive de protecție;
169 Codul de Procedură Penală al Republicii Albania aprobat prin Legea nr.7905/21.03.1995, cu modificările și
completările ulterioare.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
184
– măsuri generale (acceptarea persoanelor în cadrul instanței, măsuri cu privire
la audiere, etc.);
– măsuri procedurale pentru protecția martorilor și a colaboratorilor justiției;
– examinarea martorilor vulnerabili.
Legea referitoare la organizarea și funcționarea instanțelor privind
infracțiunile grave170 are un caracter mixt deoarece conține pe lângă reguli de
organizare și funcționare a unor astfel de instanțe, măsuri procedurale adiționale
privind procedura de judecare, incluzând măsur i procedurale pentru protecția
martorilor și a colaboratorilor justiției. Spre exemplu, judecarea cazurilor de către
Curtea de Apel se face fără a permite accesul publicului în saal de judecată (în
ședință cu ușile închise) când acest lucru este considerat indispensabil pentru
judecarea cazului, precum și în alte cazuri ce privesc siguranța națională, ordinea
publică, justiția și pentru protejarea părților.
Instanțele de judecată pentru infracțiunile grave și Curțile de Apel permit ca
audierea martorilor, precum și confruntările și examinările să fie efectuate
respectând următoarele reguli, fie împreună, fie separate (art. 8):
– în prezența acuzatului și a apărării acestuia, dar fără contact vizual;
– fără a comunica acuzatului sau apărării acestuia identitate a martorului;
– prin alte mijloace prevăzute de legea privind protecția martorilor și a
colaboratorilor justiției.
Principalele atribuții ale poliției menționate în cadrul Legii privind
organizarea poliției naționale171 sunt:
– protejarea ordinii și siguranței p ublice;
– protejarea drepturilor și libertăților omului.
În această lege a fost prevăzută și obligația polițiștilor de a obține, administra
și păstra date și informații pentru protejarea ordinii și siguranței publice și pentru
170 Legea nr.9110/24.07.2003 referitoare la organizarea și funcționarea instanțelor privind infracțiunile grave, cu
modificările și completările ulterioare.
171 Legea nr.8553/25.11.1999 privind or ganizarea poliției naționale, cu modificările și completările ulterioare.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
185
prevenirea și descoperirea activităților criminale, în scopul protejării drepturilor și
garanțiilor constituționale.
V.5.2. Măsuri procedurale de protecție
Conform art.157, alin. 1 din Codul de Procedură Penală – Martorul are
obligația de a apărea în fața instanței, de a respecta dispozițiile acesteia și de a
spune adevărul . Conform alin. 2 al aceluiași articol – Martorul nu poate fi forțat să
depună mărturiile cu privire la aspecte care l -ar putea incrimina. În conformitate
cu art.158, alin.1, următoarele persoane sunt exceptate de la obligația de a depune
mărturie:
a) rudele apropiate ale inculpatului, cu excepția cazului în care acestea au
depus plângere împotriva acestuia sau atunci când sunt parte vătămată a
infracțiunii;
b) soțul sau soția pentru fapte pe care el sau ea le -a aflat de la inculpat în timpul
căsătoriei;
c) soțul sau soția chiar și după divorț;
d) concubinul sau concubina;
e) persoana care este înrudită cu inculpatul prin adopție.
Instanța explică persoanelor mai sus menționate că au dreptul de a nu depune
mărturie și le întrea bă dacă doresc să se folosească de acest drept (art.158, alin.2).
Dacă această regulă este ignorată mărturia obținută este respinsă ca fiind nulă. În
anumite cazuri, unde, datorită mărturiei, viața, integritatea fizică, libertatea sau
proprietatea martorul ui sau ale rudelor sale apropiate sunt puse în pericol, martorul
are dreptul de a refuza să depună mărturie sau de a nu răspunde la anumite întrebări
până în momentul în care beneficiază de protecție.
Protecția martorilor și a colaboratorilor justiției tre buie să fie realizată într -un
mod specific de obținere a mărturiei, prin reguli speciale privind participarea
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
186
acestora în cadrul procesului penal, garantând că măsuri de protecție sunt puse în
aplicare prin intermediul programului de protecția a martorilor și a colaboratorilor
justiției. Această modalitate specială de cooperare dintre agențiile de aplicare a legii,
de obținere a mărturiei și participare a martorului în cadrul procesului este
reglementată prin prevederi speciale ale Codului de Procedură Pena lă care stipulează
anonimitatea parțială sau totală a martorilor.
Colaborarea dintre organele de aplicare a legii
Când persoana care este acuzată de comiterea unei infracțiuni grave decide să
colaboreze cu organele de aplicare a legii ar trebui să ofere o declarație completă,
fără rezerve cu privire la circumstanțele, evenimentele și acțiunile ce servesc ca
probe cruc iale în procesul de descoperire, investigare, acuzare și pedepsire a
infracțiunilor grave, dar și pentru compensarea pagubelor suferite. Pentru pedepsirea
acestor martori se aplică regulile prevăzute în art. 28 ale Codului Penal.172 Condițiile
de colaborare sunt clar specificate într -o înțelegere încheiată, în conformitate cu
prevederile Legii privind protecția martorilor și a colaboratorilor justiției. În cazurile
în care acordul de colaborare este încheiat după începerea procesului, instanța decide
cu privi re la reducerea pedepsei sau chiar renunțarea la aceasta, după examinarea
tuturor circumstanțelor în conformitate cu art. 28 din Codul Penal. Dacă condițiile
prevăzute în Acord nu sunt respectate sau colaboratorul oferă o mărturie mincinoasă,
colaborarea p oate să fie revocată.
Audierea martorilor protejați și a colaboratorilor justiției
Audierea acestor persoane se face sub măsuri speciale de protecție care sunt
dispuse de către instanță, fie din oficiu, fie la solicitarea părților. Art. 361 din
C.proc.pen . prevede posibilitatea audierii la distanță a martorului, prin mijloace
audio -video, atât din interiorul, cât și din afara țării, în conformitate cu prevederile
acordurilor internaționale semnate de către Albania și C.proc.pen. .
172 Codul Penal al Republicii Albania aprobat prin Legea nr.7895/27.01.1995, cu modificările și completările
ulterioare.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
187
V.6. R EPUBLICA MACEDONIA
V.6.1. Legislația națională privind protecția martorilor
Instrumentele legale în domeniul protecției martorilor în Republica
Macedonia sunt:
– Legea privind procedura penală;
– Legea penală;
– Legea privind protecția martorilor;
– Legea privind punerea în aplic are a sancțiunilor;
– Legea privind afacerile interne;
– Legea privind prevenirea corupției.
Acordurile internaționale ratificate în conformitate cu Constituția Republicii
Macedonia173 fac parte din sistemului legal intern și nu pot fi modificate prin lege
(art. 118). Amendamentul XIX este indirect relevant pentru domeniul protecției
martorilor, întrucât reglementează și garantează libertatea, secretul corespondenței
și alte forme de co municare.
Codul Penal al Republicii Macedonia174 incriminează printre altele
infracțiunile penale care au legătură cu obstacolele care pot apărea în timpul derulării
procesului penal.
Conform art. 368 a C.pen., oricine influențează o persoană să apară sau să nu
apară drept martor în fața unei instanțe sau în cadrul unei proceduri administrative
sau care îi solicită unui martor să depună sau să nu depună mărturie prin folosirea
amenințării la adresa vieții, integrității corporale sau proprietății persoanei sau prin
oferirea de mită sau prin orice alte mijloace, va fi condamnat la închisoare între 1 și
3 ani. Aceeași pedeapsă se va aplica și celui care, pe motiv de răzbunare împotriva
173 Constituția Republicii Macedonia, publicată în Monitorul Oficial nr. 2/1991, 1/1992, 31/1998, 91/2001, 84/2003,
107/2005, 3/2009, 49/2011.
174 Codul Penal al Republicii Macedonia, publicat în Monitorul Oficial nr. 37/1996, nr. 80/1999, nr. 4/2002, nr.
43/20 03, nr. 19/2004, nr. 81/2005, nr. 60/2006, nr. 73/2006.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
188
declarației martorului îi va revoca acestuia un drept sau va provoca orice fel de
vătămări martorului sau oricărei alte persoane apropiate lui.
Codul de Procedură Penală al Republicii Macedonia175 prevede la art. 146
tipurile de măsuri preventive, astfel:
1) interdicția de a părăsi temporar sau permanent locul de reședință;
2) obligația acuzatului de a raporta, ocazional, ceea ce face unei persoane
desemnate sau autorității competente;
3) confiscarea temporară a unui pașaport sau altor documente care i -ar permite
trecerea frontierei, de exemplu: interdicția emiterii unor astfel de documente;
4) confiscarea temporară a permisului de conducere sau a interdicția pentru
emiterea unuia;
5) interdicția de a merge într -o anumită locație sau zonă;
6) interdicția de a se apropia, de a stabili sau de a menține contacte sau relații cu
anumite persoane;
7) interdicț ia de a exercita anumite activități dacă acestea au legătură cu
infracțiunea de natură penală.
În ceea ce privește măsurile procedurale pentru protecția martorilor și
victimelor, noul C.proc.pen. este în conformitate cu aproape toate Recomandările
Consiliu lui Europei, precum și a altor instrumente internaționale.
Conform C.proc.pen. , art. 212 pot fi citați în calitate de martori următoarele
categorii de persoane:
persoanele care pot furniza informații cu privire la săvârșirea infracțiunii,
făptuitor sau alt e circumstanțe importante;
partea vătămată și reclamantul.
Oricare persoană care a fost citată ca și martor este obligată să se prezinte și
să depună mărturie, cu excepția cazului în care legea nu prevede altfel.
Următoarele persoane nu pot fi citate în ca litate de martori (art. 213
C.proc.pen. ):
175 Codul de Procedură Penală al Republicii Macedonia, publicat în Monitorul Oficial nr. 150 din 18 noiembrie 2010
a intrat în vigoare la data de 18 noiembrie 2013.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
189
o persoană care prin declarația sa ar încălca obligația păstrării secretelor de
stat sau militare, până în momentul în care autoritatea competentă înlătură
această obligație;
avocatul suspectului sau acuzatului nu poate să depună mărturie cu privire la
informațiile pe care le -a dobândit în calitatea sa, cu excepția cazului în care
inculpatul însăși solicită acest lucru;
o persoană care prin declarația sa ar încălca obligația păstrării secretului
profesional referito r la tot ceea ce a dobândit în timpul practicării profesiei
(incluzând aici, preoții, avocații și medicii), cu excepția cazului în care sunt
scutiți de la această obligație printr -o reglementare separată sau o declarația
scrisă a unei persoane care benefic iază de pe urma păstrării secretului;
un minor, având în vedere vârsta lui și dezvoltarea mentală, nu este capabil să
înțeleagă importanța dreptului conform căruia ei nu sunt obligați să depună
mărturie, cu excepția cazului în care inculpatul însăși solici tă acest lucru;
oricare persoană care, datorită incapacității mentale sau fizice sau vârstei nu
poate să depună mărturie.
Sunt și persoane care pot fi exceptate de la obligația de a depune mărturie (art.
214 C.proc.pen. ), astfel:
persoanele care au calitatea de soț sau concubin al acuzatului;
rudele directe ale acuzatului (de gradul I), rudele colaterale până la gradul al
III-lea, precum și rudele dobândite prin căsătorie până la gradul al II -lea;
copilul adoptat sau părintele adoptiv al acuzatului.
Martorul nu poate să fie obligat să răspundă la anumite întrebări, dacă prin
aceste întrebări s -ar expune pe el sau o rudă apropiată lui la prejudicii morale,
pierderi materiale semnificative sau urmăririi penale. De asemenea, este interzis să
pui întrebăr i părții vătămate și martorului, întrebări care au legătură cu viața intimă
și orientarea sexuală, apartenența politică și ideologică, originea națională sau etnică
sau alte circumstanțe familiale sau personale, cu excepția cazului în care
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
190
răspunsurile la aceste întrebări sunt legate în mod direct și evident de clarificarea
unor aspecte semnificative ale infracțiunii care face obiectul procedurii.
Regulamentul pentru protecția colaboratorilor justiției care execută
pedeapsa cu închisoarea în Republica Maced onia176 se referă la:
acordarea de privilegii în timpul executării pedepsei cu închisoarea;
întreruperea executării pedepsei cu închisoarea în conformitate cu Legea
privind punerea în executare a pedepselor;
eliberarea din închisoare la data determinată de d ecizia privind eliberarea
condiționată;
eliberarea în baza deciziei conducătorului instituției de deținere -reținere în
conformitate Legea privind punerea în executare a pedepselor;
oferirea de condiții speciale pentru colaboratorii justiției timpul execută rii
pedepsei cu închisoarea.
Colaboratorii justiției pot beneficia de următoarele condiții speciale:
– plasarea într -o zonă specială a închisorii, separată de către ceilalți deținuți cu
un grad ridicat de securitate;
– mâncarea să îi fie preparată diferit față de restul deținuților;
– să aibă persoane de legătură special desemnate din cadrul penitenciarului cu
care urmează să păstreze legătura;
– să poată fi transferat dintr -o secție către o altă secție al aceluiași penitenciar;
– să poată să fie transferat către un alt penitenciar;
– să poată beneficia de măsuri în vederea creșterii gardului de securitate oferit
de către penitenciar.
176 Regulamentul privind protecția cola boratorilor justiției care execută pedeapsa cu închisoarea în Republica
Macedonia, publicat în Monitorul Oficial nr. 2/2006, nr. 57/2010.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
191
V.6.2. Măsuri procedurale de protecție a martorilor
Secțiunea D din C.proc.pen. reglementează măsurile procedurale și acțiunile
care pot fi întreprinse pentru a asigura prezența persoanelor și probelor și buna
desfășurare a procesului penal, iar punctul 2 din cadrul secțiunii D face referire la
martori și la măsurile de protecție.
Modalitățile prin care un martor poate să fie audiat (art. 219 C.proc.pen. ):
martorii vor fi audiați separat, iar ca regulă generală, martorul va răspunde
verbal;
martorul va fi informat în prealabil cu privire la obligația de a spune adevărul
și a nu ascund e nimic, precum și avertizat asupra faptului că, oferirea unei
mărturii mincinoase constituie infracțiune;
martorul va fi întrebat care este numele și prenumele lui, numele tatălui,
profesia, domiciliul sau reședința, locul nașterii, vârsta și relația lui cu
inculpatul și partea vătămată. Martorul va fi avertizat asupra faptului că, nu
are obligația de a informa entitatea responsabilă cu desfășurarea procedurilor
penale, despre schimbarea domiciliului sau reședinței;
Atunci când un martor este audiat nu est e permisă folosirea niciunei modalități
de înșelăciune sau punerea de întrebări care sugerează răspunsul așteptat.
Dacă prin acordarea unei declarații sau răspunzând la anumite întrebări,
martorul, colaboratorul justiției sau victima sau o persoană apropi ată lui s -ar expune
viața, sănătatea sau integritatea psihică unei amenințări serioase (martorul aflat în
pericol), C.proc.pen. prevede o metodă specială de examinare și participare la
procedura penală, metodă concepută astfel încât să protejeze martorul.
Articolul 226 Protecția martorilor
(3) Dacă procurorul consideră că amenințarea, așa cum este ea descrisă la alin.
1 al acestui articol este reală, va opri examinarea și va recurge la aplicarea de
acțiuni urgente, în conformitate cu prevederile Legii privi nd protecția
martorilor, colaboratorilor justiției și a victimelor.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
192
(4) Dacă în timpul derulării procedurii, martorul aflat în pericol consideră că
nu are nevoie de o modalitate specială de examinare, va fi examinat în
conformitate cu regulile generale de examinare a martorilor. Declarația dată de
către un martor aflat în pericol, în conformitate cu regulile speciale de
examinare poate să fie folosită în timpul examinării și după aceea ea va fi pusă
separat în dosar și predată judecătorului responsabil pent ru etapa preliminară
pentru a fi păstrată în siguranță într -un plic sigilat.
(5) Dacă procurorul consideră că cererea menționată la alin. 1 al acestui articol
este neîntemeiată, va proceda în conformitate cu art. 219 al C.proc.pen. .
(6) Audierea unui mart or aflat în pericol va fi făcută prin intermediul Unității de
Protecție a Martorului din cadrul Ministerului de Interne.
C.proc.pen. face o distincție clară între măsurile procedurale de protecție care
pot fi aplicate în timpul procedurii preliminare (art. 227) și cele care pot fi aplicate
în timpul audierii principale (art. 228). De asemenea, C.proc.pen. face distincție între
martorii aflați în pericol, martorii vulnerabili și victime și prevede măsuri
procedurale diferite pentru fiecare tip în parte.
Măsurile procedurale de protecție care pot fi aplicate martorului aflat în
pericol în cadrul procedurii preliminare sunt:
folosirea unui pseudonim;
aplicarea unei modalități speciale de examinare (Acuzatul sau apărarea lui și
partea vătămată sau avocatul părții vătămate nu vor fi prezenți în timpul
examinării martorului aflat în pericol);
martorului aflat în pericol nu îi va fi pusă nicio întrebare care direct sau
indirect i -ar putea dezvălui identitatea, reședința, angajatorul sau membrii
familiei;
Oricar e persoană care a dobândit informații de la martorul aflat sub
amenințare, indiferent de circumstanțe este obligat să le păstreze ca și informații
clasificate.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
193
Măsurile procedurale de protecție care pot fi aplicate martorului aflat în
pericol în cadrul au dierii principale sunt:
procurorul emite propunerea privind aplicarea unei modalități speciale de
examinare în scris și o pune într -un plic sigilat pentru a fi înmânată
judecătorului împreună cu prezentarea rechizitorului;
instanța trebuie să se pronunțe a supra propunerii procurorului în termen de
maxim 48 de ore de la primirea propunerii;
în cazul în care instanța aprobă propunerea, procurorul va stabili pseudonimul
martorului aflat în pericol prin emiterea unei decizii, în cazul în care el nu a
fost stabi lit până atunci și de asemenea va stabili modalitatea specială de
examinare;
Printre modalitățile speciale de examinare putem menționa (art. 229, art. 230):
– ascunderea identității martorului, cum ar fi examinarea folosind un
pseudonim;
– folosirea unor dispo zitive tehnice de distorsionare a imaginii și a vocii
martorului sau examinarea lui într -o altă cameră, separată de sala de judecată.
C.proc.pen. prevede pentru martorii vulnerabili și victime atât măsuri
procedurale de protecție în cadrul instanței, cât și măsuri speciale pentru examinarea
lor. Un martor poate fi considerat drept vulnerabil având în vedere următoarele
aspecte:
– vârsta
– sănătatea
– tipul și consecințele infracțiunii penale
– minorii care au fost victime ale traficului de persoane, violenței sau abuzului
sexual
– persoanele a căror examinare ar avea consecințe asupra sănătății lor mentale
și fizice.
Măsurile procedurale de protecție care pot fi aplicate martorului vulnerabil și
victimelor (art. 232) sunt:
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
194
desemnarea unui reprezentat legal;
toate înt rebările vor fi puse doar prin intermediul judecătorului care va trata
cu atenție aceste persoane astfel încât să evite consecințe dăunătoare asupra
sănătății mentale sau fizice a persoanei în cauză;
oferirea de asistență prin intermediul unui psiholog, as istent social sau altă
persoană competentă;
folosirea dispozitivelor tehnice de transfer a imaginii și sunetului, fără a fi
prezente părțile sau alți participanți la procedură în aceeași cameră cu martorul
vulnerabil sau partea vătămată;
excluderea publicu lui;
evitarea confruntării martorului cu acuzatul.
Alte prevederi relevante cu privire la măsurile procedurale de protecție din
cadrul C.proc.pen. sunt:
victimele infracțiunilor comise împotriva libertății și moralității de gen,
umanității și dreptului int ernațional au pe lângă drepturile generale acordate
fiecărei victime și o serie de drepturi speciale (art. 55), cum ar fi:
înaintea interogării victima are posibilitatea să discute gratuit cu un
consilier sau cu o altă persoană;
să fie interogat de o perso ană de același sex din cadrul poliției sau
biroului procurorului;
să refuze să răspundă la întrebări care au legătură cu viața lui personală
dacă aceste întrebări nu sunt strict legate de infracțiunea în cauză;
să fie examinat folosindu -se dispozitivele te hnice audio și video;
să solicite excluderea publicului din sala de judecată.
excluderea publicului din sala de judecată (art. 354) în scopul de a proteja un
secret de stat, militar, oficial sau privat, păstrarea ordinii și siguranței publice,
protejarea vieții private a acuzatului, martorului sau părții vătămate,
protejarea sigura nței martorului vulnerabil sau victimei și protejarea
intereselor unui minor.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
195
V.7. R EPUBLICA BOSNIA ȘI HERȚEGOVINA
V.7.1. Legislația națională privind protecția martorilor
Reglementări privind protecția martorilor se regăsesc în următoarele
documente:
– Constituția BiH
– Codul Penal
– Codul de Procedură Penală
– Legea privind Programul de Protecție a Martorilor în BiH
– Legea pentru protecția martorilor aflați sub amenințare și a martorilor
vulnerabili.
Republica Bosnia și Herțegovina este formată din două entităț i, Federația
Bosniei și Herțegovinei177 și Republica Srpska178. Conform Constituției BiH179, cele
două entitățile garantează drepturile și libertățile fundamentale ale omului așa cum
sunt ele recunoscute la nivel internațional. Din perspectiva procedurilor penale și a
participanților la ele, Constituția BiH garantează următoarele drepturi, drepturi care
sunt în concordanță cu Convenția Europeană a Drepturilor Omului:
dreptul de a nu fi supus la tortură, tratamente inumane, degradante sau
pedepse, în special cele care au legătură cu suspectul/ acuzatul și de asemenea,
martorilor și victimelor ar trebui să li se permită să participe la procedurile
penale în conformitate cu legea și în măsura în care li se asigură protecția
securității, demnității și sănătății l or mentale;
dreptul de a nu fi ținut în sclavie sau servitute sau de a desfășura o muncă
forțată sau obligatorie, ceea ce presupune faptul că, unui deținut/prizonier îi
sunt asigurate condiții corespunzătoare în perioada reținerii sau în închisoare;
177 Constituția Federației BiH, publicată în Monitorul Oficial al Federației nr. 1/1994, nr. 13/1997, nr. 16/2002, nr.
22/2002, nr. 52/2002, nr. 60/2002, nr. 18/2003, nr. 63/2003.
178 Constituția Republicii Srpska, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Srpska nr. 6/1992, nr. 8/1992, nr.
15/1992, nr. 19/1992, nr. 21/1992, nr. 28/1994, nr. 8/1996, nr. 13/1996, nr. 15/1 996, nr. 16/1996, nr. 21/1996, nr.
98/2003.
179 Constituția BiH adoptată la data de 21 noiembrie 1995 a intrat în vigoare la data de 14 decembrie 1995.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
196
Art. 4 Interzicerea sclaviei și a muncii forțate – Convenția Europeană a
Drepturilor Omului
1. Nimeni nu poate fi ținut în sclavie sau în condiții de aservire.
2. Nimeni nu poate fi constrâns să execute o muncă forțată sau
obligatorie.
3. Nu se consideră „muncă forțată sau obligatorie” în sensul
prezentului articol:
a. orice muncă impusă în mod normal unei persoane supuse detenției
în condițiile prevăzute de articolul 5 din prezenta Convenție sau pe
durata libertății condiționate;
b. orice serviciu cu caracter militar sau, în cazul celor care refuză
serviciul militar din motive de conștiință în țările în care acest lucru
este recunoscut ca legitim, un alt serviciu în locul serviciului militar
obligatoriu;
c. orice serviciu impus în situații de criză sau de calamități care
amenință viața sau bunăstarea comunității;
d. orice muncă sau serviciu care fac parte din obligațiile civice
normale.
dreptul la libertate și siguranță;
Art. 5 Dreptul la libertate și la siguranță – Convenția Europeană a
Drepturilor Omului
1. Orice persoană are dreptul la libertate și la siguranță.
2. Orice persoană arestată trebuie să fie informată, în cel mai scurt
timp și într -o limbă pe care o înțelege, asupra motivelor arestării
sale și asupra oricărei acuzații aduse împotriva sa.
3. Orice persoană arestată sau deținut ă în condițiile prevăzute de
paragraful 1 lit. c) din prezentul articol trebuie adusă de îndată
înaintea unui judecător sau a altui magistrat împuternicit prin lege
cu exercitarea atribuțiilor judiciare și are dreptul de a fi judecată
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
197
într-un termen rezona bil sau eliberată în cursul procedurii.
Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanții care să
asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere.
4. Orice persoană lipsită de libertatea sa prin arestare sau detenție
are dreptul să introducă recurs în fața unui tribunal, pentru ca
acesta să statueze într -un termen scurt asupra legalității detenției
sale și să dispună eliberarea sa dacă detenția este ilegală.
5. Orice persoană, victimă a unei arestări sau dețineri în condiții
contrare dispozițiilor acestui articol, are dreptul la compensații.
dreptul la un proces echitabil;
Art. 6 Dreptul la un proces echitabil – Convenția Europeană a
Drepturilor Omului
1. Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod
echitabil, în mod public și în termen rezon abil, de către o instanță
independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie
asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil,
fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală
îndreptate împotriva sa.
2. Orice pe rsoană acuzată de o infracțiune este prezumată
nevinovată până ce vinovăția sa va fi legal stabilită.
3. Orice acuzat are, mai ales, dreptul:
a. să fie informat, în termenul cel mai scurt, într -o limbă pe
care o înțelege și în mod amănunțit, despre natura și cauza
acuzației aduse împotriva sa;
b. să dispună de timpul și de înlesnirile necesare pregătirii
apărării sale;
c. să se apere el însuși sau să fie asistat de un apărător ales de
el și, dacă nu dispune de mijloacele necesare remunerării
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
198
unui apărător, să poată fi asistat gratuit de un avocat din
oficiu, atunci când interesele justiției o cer;
1. să audieze sau să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină
citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și
martorii acuzării;
2. să fie asistat gratuit de un interpret, dacă nu înțelege sau nu
vorbește limba folosită la audiere.
dreptul la respectarea vieții private, de familie, casei și corespondenței;
dreptul la libertatea de gândire, de conștiință și de religie;
dreptul la libertatea de exprim are;
dreptul la libertatea de întrunire și de asociere;
dreptul la căsătorie și la întemeierea unei familii;
dreptul la educație;
dreptul la libera circulație și a -și stabili în mod liber reședința.
Legislația penală din BiH cuprinde legislația penală de l a nivel statal180 și de
la nivelul entităților, respectiv: Codul Penal al Federației BiH181, Codul Penal al
Republicii Srpska182 și Codul Penal al Districtului Brcko183.
Conform art. 236 din Codului Penal al BiH oricine, prin forță, amenințare
sau oricare altă formă de constrângere sau prin promisiuni sau alte beneficii,
influențează un martor sau un expert să depună mărturie mincinoasă va fi pedepsit
cu închisoarea între 6 luni și 5 ani. Prevederi referitoare la influențarea mijloacelor
de probă se regăsesc și în Codurile Penale de la nivelul entităților (de exemplu: art.
349 din cadrul C.pen. al Federației BiH).
Conform art. 240, furnizarea fără drept unei persoane neautorizate, de
informații cu privire la iden titatea martorului protejat, de către un judecător sau altă
persoană oficială care a participat la audierea acestuia, se pedepsește cu închisoarea
180 Codul Penal al BiH, publicat în Monitorul Oficial nr. 3/2003, nr. 32/2003, nr. 37/2003, nr. 54/2004, nr. 61/2004,
nr. 30/2005, nr. 53/2006, nr. 55/2006, nr. 32/2007, nr. 8/2010.
181 Codul Penal al Federației BiH, publicat în Monitorul Oficial al Federației nr. 36/2003.
182 Codul Penal al Republicii Srpska, publicat în Monitorul Oficial al Republicii Srpska nr. 49/1993, nr. 108/2004.
183 Codul Penal al Districtului Brcko, publicat în Monitorul Oficial al Districtului Brcko nr. 10/2003; nr. 45/2004; nr.
6/2005; nr. 21/2010.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
199
de la 6 luni la 5 ani. Prevederi referitoare la dezvăluirea fără drept a identității unui
martor protejat se regăsesc și în Codurile Penale de la nivelul entităților (de exemplu:
art. 352 din cadrul C.pen. al Federației BiH).
Codul de Procedură Penală al BiH184 reglementează mecanismele
procedurale care permit aplicarea măsurilor de protecție a martorilor. Printre
principalele reglementări, putem menționa art. 10 care prevede obligația folosirii
doar a mijloacelor de probă legale și interzice folosirea mijloacelor de constrângere
în scopul obținerii unei mărturii sau declarații de la suspect, acuzat sau oricare alt
participant la procedură.
Conform art. 85 C.proc.pen. , martorii vor fi audiați separat și în absența altor
martori. În timpul desfășurării procesului, martorii pot fi confruntați cu alți martori
sau cu suspectul sau inculpatul. În cazul în care este neces ar să se verifice dacă
martorul cunoaște persoana sau obiectul în cauză, în primul rând, i se va solicita
martorului să -l descrie pe el/ea sau obiectul, să indice semne distinctive și după care
urmează recunoașterea acestora dintr -un grup asemănător de per soane sau obiecte.
În orice moment, începând cu ședința de deschidere a procesului și până la
finalizarea lui, judecătorul sau completul de judecători poate decide, din oficiu sau
la solicitarea părților, dar întotdeauna după ascultarea atât a apărării, c ât și a acuzării,
excluderea publicului din sala de judecată pe întreaga durată de desfășurare a
procesului sau doar pentru o parte a acestuia, dacă este în interesul securității
naționale sau în cazul în care acest lucru este necesar pentru a păstra secre tul
național, militar, oficial sau privat sau pentru a proteja pacea, ordinea publică,
moralitatea societății democratice, viața personală și intimitatea acuzatului sau
interesele unui minor sau unui martor (art. 235 C.proc.pen. ).
Legea pentru protecția ma rtorilor aflați sub amenințare și a martorilor
vulnerabili185 prevede măsurile pentru protecția martorilor aflați sub amenințare și
184 Codul de Procedură Penală al BiH, publicat în Monitorul Oficial nr. 3/2003, nr. 32/2003, nr. 36/2003, nr. 26/2004,
nr. 63/2004, nr. 13/2005, nr. 48/2005, nr. 46/2006, nr. 76/2006, nr. 29/2007, nr. 32/2007, nr. 53/2007, nr. 76/2007, nr.
15/2008, nr. 58/2008, nr. 12/2009, nr. 16/2009, nr. 93/2009.
185 Legea pentru protecția martorilor aflați sub amenințare și a martorilor vulnerabili, publicată în Monitorul Oficial
al BiH nr. 3/2003, nr. 21/2003, nr. 61/2004, nr. 55/2005.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
200
a martorilor vulnerabili din cadrul procedurilor penale aflate sub jurisdicția Curții
BiH sau Biroul Procurorului General al BiH.
Conform legii mai sus menționate sunt două categorii de martori (art. 3) cărora
le poate fi garantată protecția, respectiv:
1. martorii aflați sub amenințare sunt martorii a căror siguranță personală sau
securitate a familiei este pusă în pericol datorit ă participării lor la procedurile
judiciare, ca rezultat al amenințării, intimidării sau altor acțiuni similare legate
de mărturia lor sau sunt martorii care au un motiv întemeiat să se teamă pentru
că un astfel de pericol apare ca urmare a mărturiei lui;
2. martorii vulnerabili sunt martorii care au fost traumatizați fizic sau psihic ca
urmare a săvârșirii infracțiunii sau suferă de o afecțiune psihică gravă, copii
sau minorii.
De asemenea, Entitățile (Federația BiH186, Republica Srpska187, Districtul
Brcko188) au propria lor Lege privind protecția martorilor aflați sub amenințare și a
martorilor vulnerabili, începând din anul 2003.
Legea privind înființarea și organizarea Agenției de Stat pentru Investigații
și Protecție (ASIP)189. ASIP este o unitate în subordinea Ministerului Securității din
BiH, având autonomie operațională și înființată cu scopul de a îndeplini sarcini
polițienești, condusă de un director și finanțată de la bugetul instituțiilor din BiH și
internaționale. Printre sarcinile ASIP, se regăsesc:
Articolul 3 Competența ASIP
(1) Sarcinile care intră în competența ASIP sunt:
1. prevenirea, depistarea și investigarea infracțiunilor cu caracter penal
care intră în jurisdicția Curții BiH, în special: infracțiunile de crimă
186 Legea pentru protecția martorilor afla ți sub amenințare și a martorilor vulnerabili, publicată în Monitorul Oficial
al Federației BiH nr. 36/2003.
187 Legea pentru protecția martorilor aflați sub amenințare și a martorilor vulnerabili, publicată în Monitorul Oficial
al Republicii Srpska nr. 48/2 003.
188 Legea pentru protecția martorilor aflați sub amenințare și a martorilor vulnerabili, publicată în Monitorul Oficial
al Districtului Brcko nr. 10/2003.
189 Legea privind înființarea și organizarea Agenției de Stat pentru Investigații și Protecție, publ icată în Monitorul
Oficial nr. 27/2004, nr. 63/2004, nr. 35/2005, nr. 49/2009.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
201
organizată, terorism, crime de războ i, trafic de persoane și alte
infracțiuni săvârșite împotriva umanității și valorilor protejate de legile
internaționale, precum și infracțiunile de criminalitate financiară;
2. colectarea de informații privind infracțiunile penale, precum și
observarea și an alizarea datelor privind securitatea și a fenomenelor
propice care conduc la apariția și dezvoltarea infracțiunilor;
3. asistența oferită Curții și Biroului Procurorului General din BiH în
vederea securizării informațiilor și îndeplinirii ordinelor emise de C urte
sau de Procurorul General al BiH;
4. protecția fizică și tehnică a persoanelor, precum și alte tipuri de facilități
sau protejarea proprietății;
5. protecția martorilor;
6. implementarea acordurilor internaționale privind cooperarea
polițienească și a altor instrumente care corespund scopului acestui
organism și competențelor sale;
7. expertiza în materie penală;
8. alte sarcini așa cum sunt ele prevăzute în alte legi sau reglementări.
(2) ASIP prelucrează datele cu caracter personal și păstrează înregistrările în
conformitate cu Legea privind funcționarii din sistemul polițienesc din BiH,
Legea privind protecția datelor cu caracter personal din BiH și alte
reglementări din BiH.
V.7.2. Măsuri procedurale de protecție a martorilor
Sistemul de protecție a martor ilor din BiH este reglementat și divizat între
reglementările de la nivelul Entităților și cele de la nivel statal. În acest context,
măsurile procedurale de protecție a martorilor și victimelor de la nivel statal sunt
reglementate prin următoarele documen te:
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
202
– Codul de Procedură Penală al BiH;
– Legea pentru protecția martorilor aflați sub amenințare și a martorilor
vulnerabili.
Secțiunea 5 din cadrul C.proc.pen. al BiH reglementează audierea martorilor.
Conform art. 82, următoarele persoane nu pot fi audiate în calitate de martori:
a) o persoană care prin declarația sa ar încălca obligația păstrării secretelor de
stat, militare sau oficiale, până în momentul în care autoritatea competentă
înlătură această obligație;
b) avocatul suspectului sau acuzatului nu poate să depună mărturie cu privire la
informațiile pe care le -a dobândit în calitatea sa;
c) o persoană care prin declarația sa ar încălca obligația păstrării secretului
profesional, incluzând aici preoții, jurnaliștii în scopul protejării sursei,
avocații, notari i, medicii și alți specialiști din sistemul medical, precum și alte
persoane, cu excepția cazului în care sunt scutiți de la această obligație printr –
un regulament special sau declarația unei persoane care beneficiază de pe
urma păstrării secretului;
d) un mi nor, având în vedere vârsta lui și dezvoltarea mentală, nu este capabil să
înțeleagă importanța dreptului conform căruia ei nu sunt obligați să depună
mărturie.
Conform art. 83 din C.proc.pen. al BiH, au dreptul de a refuza să fie audiate
în calitate de m artor următoarele persoane:
a) persoanele care au avut calitatea de soț sau concubin al suspectului sau al
acuzatului;
b) rudele directe ale suspectului sau acuzatului(de gradul I), rudele colaterale
până la gradul al III -lea, precum și rudele dobândite prin căs ătorie până la
gradul al II -lea;
c) copilul adoptat sau părintele adoptiv al suspectului sau al acuzatului.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
203
Măsurile de protecție prevăzute de legea pentru protecția martorilor aflați sub
amenințare și a martorilor vulnerabili sunt implementate doar cu acordu l martorului
și sunt următoarele (capitolul II):
acces la asistența socială și psihologică și sprijin specializat;
ordinea prezentării probelor în cadrul procesului;
investigarea martorului;
obținerea mărturiei prin utilizarea mijloacelor tehnice pentru tr ansferul
imaginii și sunetului;
înlăturarea acuzatului din sala de judecată;
excepție de la regula privind prezentarea directă a probelor;
limitarea dreptului acuzatului sau avocatului lui de a examina documentele;
măsuri suplimentare cu privire la nedivul garea identității martorului;
audierea martorului protejat.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
204
CAPITOLUL VI PARTICULARITĂȚI ALE
PROGRAMULUI DE PROTECȚIE A MARTORILOR ÎN
STATELE DIN SE EUROPEI
VI.1. Re PUBLICA BULGARIA
VI.1. 1. Legislație
Legea privind protecția persoanelor aflate sub amenințare în cadrul
procesului penal190 oferă condițiile și descrie procedura privind protejarea, în
numele statului, a persoanelor amenințate în cadrul unui proces penal, precum și
protejarea oricăror altor persoane aflate în legătură directă cu acestea, care nu pot fi
protejate prin mijloacele prevăzute de C.proc.pen. .
Obiectul acestei legi este reprezentat de sprijinul pe care această lege îl aduce
luptei împotriva infracțiunilor grave și a criminalității organizate prin asigurarea
securității persoanelor, a căror probe, explicații sau informații sunt de importanță
esențială pentru procesul penal.
Legea prevede în articolul 3, trei categorii de persoane care pot beneficia de
protecție:
1. Participant în cadrul procesului penal – martorul, procurorul , suspectul,
învinuitul, inculpatul, expertul, martorul investigării;
2. Persoana condamnată (colaboratorul justiției) ;
3. Persoana aflată în legătură directă cu persoanele menționate la punctele
1 și 2 – ascendenții sau descendenții, frații sau surorile, soțul s au soția sau orice
altă persoană aflată în strânsă legătură cu martorul.
190 Legea privind protecția persoanelor aflate sub amenințare în cadrul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial
nr. 103/2004 și nr. 82/2006.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
205
VI.1.2. Biroul pentru protecția persoanelor aflate sub amenințare
În conformitate cu prevederile art. 14, în cadrul Ministerului de Justiție se va
stabili un departament special den umit, Birou l pentru protecția p ersoanelor aflate
sub amenințare. Biroul, în vederea îndeplinirii deciziilor Consiliului va:
informa persoana amenințată cu privire la Programul de protecție;
încheia un acord cu persoană amenințată în vederea inclu derii în P rogramul
de protecție, informând apoi procurorul sau judecătorul care a făcut
propunerea cu privire la semnarea acordului;
numi o persoană de legătură cu persoana protejată;
implementa prin intermediul echipei de protecție special formată pentru un
anumit caz, măsurile de protecție menționate în cadrul acordului;
stabili, administra și securiza o bază de date cu persoanele cărora le -a fost
acordată protecție în conformitate cu prevederile acestei legi.
Biroul nu poate dezvălui informații cu privire la Programul de protecție și are
obligația de a prezenta periodic Consiliului rapoarte cu privire la cheltuielile
efectuate cu Programul de protecție (art. 14, alin 6).
VI.1.3. Consiliul pentru protecția pe rsoanelor aflate sub amenințare
În conformitate cu prevederile art. 13 al prezentei legi, Consiliul pentru
protecția persoanelor aflate sub amenințare reprezintă organismul responsabil pentru
implementarea Programului de protecție, fiind organizat în cadrul Ministerului de
Justiție. Componența Consiliului este următoarea:
– Președinte – Ministrul Justiției;
– Membrii – adjunctul ministrului Justiției;
adjunctul ministrului de Interne;
adjunctului Președintelui Curții de Apel;
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
206
adjunctul Procurorului Genera l;
adjunctul Directorului Serviciului Național de Investigații.
Consiliul se va întruni cel puțin odată la 3 luni sau în termen de 3 zile de la
submiterea propunerii de includere în Program. Membrii au obligația de a păstra
secretul cu privire la toate ac tivitățile Consiliului legate de Progra mul de P rotecție.
VI.1.4. Procedura de includere și încetare a programul ui de protecție a
martorilor
În conformitate cu prevederile art. 15 al legii în cauză, la solicitarea persoanei
amenințate, a organului de urmărire penală, a procurorului sau a șefului unității de
reținere sau detenție, procatorul regional sau judecătorul care instrumentează cauza
vor înainta o propunere de includere în Program către Consiliul de P rotecție.
În termen de 3 zile de la primirea solicitării, procurorul regional sau
judecătorul ca uzei pot înainta o propunere motivată Consiliului pentru includerea în
Program sau pot refuza j ustificat înaintarea acesteia.
Propunerea trebuie să conțină următoarele:
– informații cu privire la dosarul respectiv;
– datele de identificare ale persoanei supuse amenințării;
– date cu privire la faptul că informațiile, declarațiile sau explicațiile oferite de
persoana amenințată constituie mijloace de probă esențiale pentru cazul
respectiv;
– toate datele cu privire la existența unui pericol real la adresa persoanei pentru
care se solicită protecția;
– o listă cu persoanele care au cunoștință de mărturia persoan ei amenințate;
– o evaluare psihologică a persoanei amenințate;
– o evaluare a pericolului pe care persoana amenințată l -ar reprezenta pentru
noul mediu social în care ar urma să fie inclusă;
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
207
– orice alte date importante pentru includerea în Program.
Odată cu pr opunerea va fi înaintată și o declarație scrisă a persoanei în cauză
cu privire la situația sa materială și financiară, precum și la obligațiile pe care aceasta
le are față de terți. În baza tuturor acestor date și informații, Consiliul de protecție
va decide fie includerea în Programul de protecție, fie refuzarea protecției. În caz de
refuz, decizia Consiliului nu poate fi atacată cu apel.
Dacă Consiliul hotărăște includerea persoane i în Pro gramul de protecție,
Biroul, în termen de 7 zile are obligație de a încheia un acord scris cu persoana
amenințată sau cu reprezentatul său legal. Calitatea de martor protejat va fi dobândită
la momentul semnării acordului.
Acordul va conține următ oarele:
– numărul deciziei Consiliul de protecție;
– măsurile de protecție și asistență ce urmează să fie implementate;
– durata;
– numele persoanei de legătură;
– drepturile și obligațiile părților acordului;
– condițiile de încetare a protecției;
– data și locul semnării acordului de către părți.
Obligațiile martorului protejat sunt următoarele (art. 19 alin 2):
să nu contacteze infractori;
să se abțină de la orice activități care l -ar putea pune în pericol sau ar pune în
pericol Programul;
să se conformeze cu măs urile de protecție;
să informeze imediat persoana de legătură în situația în care i -a la cunoștință
de orice date sau informații care au legătură cu procesul penal în care a obținut
calitatea de martor protejat;
să-și îndeplinească obligațiile față de pers oanele fizice sau juridice deținute
înaintea începerii Programului și pe care statul nu le -a putut onora;
să păstreze secretul cu privire la calitatea sa de martor protejat.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
208
Obligațiile Biroului de protecție :
să implementeze măsurile de protecție;
să asigu re prezența martorului protejat în cadrul procedurilor judiciare;
să păstreze secretul cu privire la Programul de protecție.
În conformitate cu prevederile art. 20, Programul de protecție încetează prin
decizia Consil iului, în următoarele situații:
decesul persoanei protejate;
la momentul constatării inexistenței motivului pentru aplicarea Programului;
la expirarea termenului prevăzut în acordul de protecție;
atunci când martorul protejat nu își îndeplinește obligații le stipulate în A cord
fără a avea un mot iv întemeiat.
Propunerea de încetare a Programului poate să fie efectuată de Biroul de
Protecție, procurorul regional, judecătorul care instrumentează cauza sau matorul
protejat prin intermediul persoanei de legătură.
VI.1.5. Măsuri de protecție
Legea prevede cinci tipuri de măsuri de protecție (art. 6, alin.1) :
1. protecția fizică;
2. protecția proprietății;
3. relocarea temporară într -un loc sigur;
4. schimbarea reședinței, a locului de muncă sau școlii sau schimbarea locului
de deținere în cazul persoanelor cond amnate la pedeapsa cu închisoarea;
5. schimbarea identității.
Legea arată faptul că măsura de schimbare a identității este o măsură
excepțională și se poate aplica numai atunci când protecția nu poate fi realizată prin
intermediul celorla lte măsuri de protec ție. Art. 6, alin. 5 menționează că Programul
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
209
de protecție poate să includă și măsuri de asistență socială, medicală, psihologică ,
legală sau financiară.
Protecția fizică a martorului protejat reprezintă activitatea de protecție a
integrității corporale a acestuia pe timpul zilei sau nopții, între anumite ore și pentru
anumite cazuri. În vederea îndeplinirii acestei măsuri, echipa de protecție poate
utiliza mijloace de protecție personală, mijloace auxiliare precum și forța fizică,
necesare pentru aducer ea la îndeplinire a măsurii în conformitate cu art. 73 al Legii
privind organizarea și funcționarea Ministerului de Interne. Echipa de protecție
poate utiliza armele de foc în conformitate cu prevederile art. 74 par. 1 , pct. 1, 3 și 4
și par. 2 din Legea privind organizarea și funcționarea Ministerului de Interne.
Protecția proprietății reprezintă activitatea de protejare a acesteia împotriva
unor acțiuni ilegale.
Relocarea temporară într-un loc sigur reprezintă mutarea imediată a
persoanei protejate pentru o perioadă scurtă de timp la o altă adresă decât cea la care
acesta locuiește în prezent.
Schimbarea domiciliului/reședinței, a locului de muncă sau școlii sau
relocarea într -un al t penitenciar se va face până la momentul dispariției stării de
pericol.
Pe durata aplicării măsurilor descrise mai sus, date le cu privire la martorul
protejat pot fi dezvăluite numai în cadrul și pentru buna desfășurare a procesului
penal și numai cu acor dul administratorului acestor date în conformitate cu
prevederile legii.
Art. 12 al legii face referire la măsura de schimbare a identității și implicațiile
acesteia. Astfel, prin implementarea acestei măsuri, martorul protejat nu poate să fie
exceptat de la îndeplinirea obligațiilor către stat sau terțe persoane. Totodată această
măsură trebuie să fie ireversibilă, în măsura în care noua identitate a produs
schimbări semnificative pentru terțe persoane. În același timp noile date de identitate
nu pot fi id entice cu datele altei persoane și pot fi însoțite de schimbări în fizionomia
martorului protejat.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
210
Capitolul 3 al legii face referire la cooperarea internațională. Astfel, în baza
acordurilor internaționale semnate de către Bulgaria, Biroul pentru protecți a
martorilor aflați sub amenințare poate coopera direct cu alte unități similare din
străinătate p entru :
relocarea temporară și permanentă pe teritoriul altui stat a martorilor care nu
pot fi protejați pe teritoriul Bulgariei;
acceptarea de martori prote jați din altă țară pe teritoriul Bulgariei, precum și
asigurarea protecției fizice pentru martorii străini relocați în Bulgaria.
VI.2. REPUBLICA SERBIA
VI.2.1. Legislație
Legea privind Programul de Protecție pentru participanții la procedurile
penale191 prevede o formă specială de protecție nonprocedurală a participanților la
procedurile penale, respectiv, punerea în aplicare a Programului de Protecție,
reglementează condițiile și procedura pentru prelungirea protecției și asistența
acordată participanți lor la procedurile penale și persoanelor apropiate lor care se
confruntă cu o amenințare asupra vieții, sănătății, integrității fizice, libertății sau
proprietății, ca urmare a depunerii mărturiei sau oferirii de informații importante
pentru a dovedi o inf racțiune.
Informațiile cu privire la Programul de Protecție sunt confidențiale și
constituie secret oficial, mai mult, astfel de informații nu pot să fie divulgate de căte
alte persoane, față de care acestea devin disponibile.
Programul de Protecție poate să fie pus în aplicare dacă viața, sănătatea,
inegritatea fizică, libertatea sau proprietatea participanților la procedurile penale sau
persoanelor apropiate lor sunt puse în pericol ca urmare depunerii mărturiei sau
191 Legea privind Programul de Protecție pentru participanții la procedurile penale, publicată în Monitorul Oficial nr.
85/2005.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
211
oferirii de informații importante, folo site ca probe în procesul penal și fără de care
ar fi mult mai dificil sau imposibil de dovedit una din următoarele infracțiuni (art.
5):
1. infracțiuni săvârșite împotriva ordinii constituționale și securității;
2. infracțiuni săvârșite împotriva umanității și altor valori protejate de
reglementările internaționale;
3. infracțiuni săvârșite împotriva c rimei organizate.
Această soluție legislativă limitează posibilitatea aplicării măsurilor
nonprocedurale de protecție participanților la procedurile penale doar pentr u cele
trei tipuri de infracțiuni menționate mai sus. Astfel, se creează situația în care este
imposibil să se pună în aplicare o măsură de protecție nonprocedurală pentru martorii
altor tipuri de infracțiuni grave, chiar dcaă acestor infracțiuni li se apl ică cea mai
severă pedeapsă și implicit, ar atrage după sine riscuri similare și pericol din partea
presupusului făptuitor. Soluția găsite de țările vecine în acest caz, respectiv, luarea
în considerare a infracțiunilor care presupun pedeapsa cu înschisoar ea de 5 ani sau
mai mult, pare să fie una utilă.
În cadrul legii regăsim trei categorii de martori (art. 3), respectiv:
1. participant la procedurile penale: suspectul, acuzatul, martorul colaborator
(colaborator al justiției) , martorul, partea vătămată (victima) , martorul expert
și persoana în calitate de expert;
2. persoana apropiată este persoana pentru care participantul la procedurile
penale solicită includerea în Program;
3. persoana protejată este persoana inclusă în Program.
O procedură cu privire la m odalitatea de implementare a acestor măsuri de
protecție pentru persoanele care execută pedeapsa cu închisoarea a fost adoptată de
Ministerul Justiției în 2006. Procedura subliniază obligația Ministerului Justiției de
a înființa un departament special pent ru persoanele protejate din cadrul
penitenciarelor având printre atribuții gestionarea separată, a acestor cazuri, de
structurile normale ale sistemului penitenciar. Acest Departament nu a fost în ființat
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
212
până la această dată, datorită lipsei resurselor mat eriale și situației cu care se
confruntă în prezent sistemul penitenciar din Serbia , respectiv, închisori
supraaglomerate în care condițiile sanitare și de ig ienă nu sunt corespunzătoare,
punând în dificultate aplicarea acestor măsuri.
Cooperarea internațională privind implementarea Programului de Protecție
(art. 39) se va realiza în baza acordurilor internaționale sau de reciprocitate. Având
în vedere cele menționate mai sus, Unitatea de Protecție are următoarele atribuții:
să transmită unui Guvern străin, solicitarea de acceptare a unei persoanei
protejate și de aplicare a măsurilor menționate la art. 14, alin. 1 și alin. 2 al
acestei legi;
să pregătească toate documentele necesare acceptării persoane protejate și
aplicării măsurilor de protecție pe teritoriul Republicii Serbia, la solicitarea
unui Guvern străin.
VI.2.2. Unitatea de Protecție
Unitatea de Protecție este o unitate de specialitate din cadrul Ministerului
Afacerilor Interne care implementează Programul de Protecție și înd eplinește alte
atribuții în conformitate cu această lege. Prin implementarea Programului de
Protecție, Unitatea va furniza persoanelor protejate asistența economică,
psihologică, socială și juridică solicitată. Toate organismele, organizațiile și
serviciil e guvernamentale sunt obligate să ofere asistență Unității și la cererea
acesteia sădesfășoare alte activități care intră în sfera lor de competență în vederea
implementării Programului de Protecție.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
213
VI.2.3. Comisia pentru implementarea Programului de Protecție
Decizia privind includerea, prelungirea, suspendarea și încetarea Programului
de Protecție aparține Comisiei pentru implementarea Programului de Protecție (art.
7). Comisia are în componență trei membri:
un judecător din cadrul Curții Supreme de Justiție a Republicii Serbia (numit
de către Președintele Curții Supreme);
adjunctul Procurorului General al Republicii Serbia (numit de Procurorul
General);
șeful Unității de Protecție.
Fiecare membru al Comisiei are și înlocuitor, este numit pe o perioa dă de 5
ani și pot fi numiți din nou, cu excepția șeful Unității de Protecție și adjunctului lui.
Unitatea de Protecție va duce la îndeplinire sarcinile administrative solicitate de
către Comisie.
Conform art. 9, c alitatea de membru al Comisiei sau înlocui tor poate înceta în
următoarele cazuri:
atunci când membrul nu mai ocupă funcția de judecător al Curții Supreme de
Justiție sau de procuror adjunct al Procurorului General;
atunci când șeful Unității de Protecție sau adjunctul lui nu mai deține această
funcție;
la solicitarea unui membru sau înlocuitor , cu excepția șefului Unității de
Protecție și adjunctului lui ;
pentru nerespectarea reglementărilor privind punerea în aplicare a
Programului de Protecție;
la expirarea perioadei pentru care a fost numit.
Activitatea Comisiei este gestionat ă de președint e, iar deciziile sunt luate cu
o majoritate de voturi . Funcția de Președinte al Comisiei este deținută de către
judecătorul Curții Supreme de Justiție sau în absența lui, de către adjunctul lui.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
214
Comisia va a dopta procedura de lucru și va transmite Comitetului din cadrul
Adunării Naționale un raport anul privind activitatea desfășurată.
VI.2.4. Procedura de includere , prelungire, suspendare și încetare a
programul ui de protecție
Procurorul de caz, judecătorul sau președintele completului de judecată poate
din oficiu sau la solicitarea unuia dintre participanții la procedurile penale să
înnainteze Comisiei, o cerere de includere în Programul de Protecție pentru unul din
participanții la procesul pena l sau persoanei apropiate lui. După finalizarea
procesului penal, solicitarea menționată mai sus poate să fie transmisă și Unității de
Protecție.
Solicitarea privind includerea în Programul de Protecție (art. 26) va cuprinde
următoarele:
informații cu priv ire la persoana pentru care este solicitată protecția;
descrierea și menționarea infracțiunii de natură penală datorită căreia protecția
este solicitată;
evaluarea importanței mărturiei sau a informațiilor pentru procesul penal;
circumstanțele care indică riscul la acre se expăune persoana pentru acre se
solicită protecția.
Solicitarea de includere în Program va fi însoțită de un chestionar care va
cuprinde informații cu caracter personal, informații despre situația materială, cercul
persoanelor apropiate ș i alte informații care vor fi completate de persoana pentru
care se solicită protecția. Cu 15 zile înainte de a lua decizia includerii în Program,
Comisia poate solicita Unității, o evaluare privind :
riscul la care se expune persoana pentru care se solicită protecția;
riscul pentru comunitate dacă persoana este inclusă în Program;
starea de sănătate a persoanei pentru care se solicită protecția;
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
215
măsurile de protecție solicitate.
Dacă prin evaluarea făc ută de procurorul de caz, judecătorul sau președintele
completului de judecată se pune în pericol viața, sănătatea, integritatea sau
proprietate p ersoanei participantă la procesul penal sau persoanei apropiate ei,
Unitatea va fi informată cu privire la nec esitatea aplicării măsurilor urgente. Șeful
Unității va dispune aplicarea măsurilor urgente cu acordul prealabil al persoanei
participantă la procesul penal sau persoanei apropiate ei. Pentru un minor sau o
persoană aflată în incapacitatea de a lua decizii , acordul va fi dat de către
reprezentatul legal. Șeful Unității va informa procurorul de caz, judecătorul sau
președintele completului de judecată cu privire la aplicarea măsurilor urgente.
În termen de maxim 3 zile de la data primirea evaluării făcute de către Unitate,
președintele Comisiei va convoca o ședință. Comisia va lua o decizie cu privire la
solicitarea de includere în Program ul de Protecție sau de respingere în maxim 8 zile,
iar decizia luată este irevocabilă.
În situația în care Comisia aprobă cererea de includere în Programul de
Protecție, șeful Unității va fi instruit cu privire la Acordul de punere în aplicare a
Programului pentru persoana pentru care protecția este aprobată. Măsurile urgente
se aplică până în momentul încheierii Acordului, i ar Programul de protecție se aplică
începând cu data încheierii lui.
Acordul privind punerea în aplicare a Programului de Protecție (art. 30) va
conține următoarele:
părțile;
declarația persoanei protejate privind includerea voluntară în cadrul
Programulu i;
declarația persoanei protejate din care să reiasă faptul că, informațiile
prezentate în cadrul chestionarului sunt adevărate și c ă, în cazul în care acestea
sunt false, Acordul poate să fie anulat ;
obligațiile persoanei protejate:
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
216
de a respecta instrucțiunile Unității în timpul implementării
Programului;
de a informa Unitatea despre orice schimbare care ar putea influența
implementarea Programului;
de a prezenta orice informații care au legătură cu conturile sale,
tranzacțiile juridice, financia re și alte obligații;
de a solicita acordul Unității înainte să încheie acte juridice cu caracter
mai larg;
de a lua toate măsurile necesare pentru a -și dobândi independența
financiară până la sfârșitul contractului.
obligațiile Unității:
de a aplica măsur ile de protecție fără a restricționa drepturile și
libertățile fundamentale ale persoanei protejate;
de a stabili perioada de timp și scopul pentru care se acordă asistența
financiară persoanei protejate;
de a furniza persoanei protejate asistența psiholog ică, socială și juridică
necesară.
durata Programului de Protecție;
termenii și condițiile prin care Acordul își încetează valabilitatea;
o clauză conform căruia Acordul este încheiat într -un singur exemplar care va
fi păstrat de către Unitate și va servi doar Comisiei pe perioada aplicării
Programului;
data semnării Acordului și semnăturile părților.
Procurorul de caz, judecătorul sau președintele completului d e judecată poate
din oficiu, la propunerea Unității sau persoanei protejate să solicite Comisiei
prelungirea aplicării Programului de Protecție (art. 31). Solicitarea va fi înnaintată
Comisiei cu 30 de zile înainte de data expirării valabilității Contractului privind
Programul de Protecție.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
217
Solicitarea de prelungire a Programului de Protecție (art.32) conține
următoarele:
menționarea deciziei de includere în Program;
date privind persoana protejată;
descrierea și menționarea infracțiunii pentru care se solicită prelungirea
aplicării Programului;
circumstanțele care indică încă existența pericolului asu pra vieții persoanei
protejate.
Cu 15 zile înainte de a lua decizia prelungirii Programului, Comisia poate
solicita Unității, o evaluare privind:
riscul la care se expune persoana protejată;
riscul pentru comunitate în eventualitatatea prelungirii Programului;
starea de sănătate a persoanei protejate ;
măsurile de protecție solicitate.
Programul de Protecție poate să fie suspendat (art. 33) în următoarele situații:
dacă solicitarea pentru protecție nu mai este valabilă;
dacă în timpul implementării P rogramului este declanșată urmărirea penală
împotriva persoanei protejate pentru o infracțiune care pune sub semnul
întrebării justificabilitatea aplicării Programului;
dacă informațiile menționate în chestionar nu sunt adevărate;
dacă persoana protejată n u-și îndeplinește obligațiile prevăzute prin Acord ,
fără a avea o justificare și astfel, punând în pericol sau împedicând aplicarea
Programului;
la solicitarea Guvernului din țara în care persoana protejată a fost relocată.
Solicitarea de suspendare a Programului de Protecție (art. 35) conține
următoarele:
menționarea deciziei de includere în Program;
informații privind persoana protejată;
descrierea și menționarea infracțiunii datorită căreia protecția a fost aprobată;
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
218
circumstanțele care indică existe nța unuia din motivele menționate la art. 23.
În funcție de motivele menționate în solicitarea de suspendare, se pot anexa în
plus și următoarele documente:
opinia Unității cu privire la existența amenințărilor menționate la art. 33, pct.
1 și pct. 4;
decizia instanței privind declanșarea procedurilor de urmărire penală
împotriva persoanei protejate;
chestionarul cu datele persoanei protejate;
solicitarea Guvernului din străinătate.
Programul de Protecție va înceta (art. 36) în următoarele situații:
odată cu expirarea Acordului;
la decesul persoanei protejate;
prin declarația persoanei protejate, a reprezentantului legal sau tutorelui de a
renunța la protecție;
prin emiterea unei decizii cu privire la încetarea Programului.
Solicitarea de încetare a Program ului (art. 38) include:
menționarea deciziei privind aprobarea Programului;
informațiile privind persoana protejată;
descrierea și menționarea infracțiunii datorită căreia protecția a fost aprobată.
În funcție de motivele menționate în solicitarea de încetare a Programului, se
pot anexa în plus și următoarele documente:
Acordul privind punerea în aplicare a Programului sau prelungirea lui;
certificatul de deces al persoanei protejate sau reprezentantului legal.
VI.2.5. Măsuri de protecție
Prin interm ediul Programului de Protecție pot fi aplicate următoarele măsuri
(art. 14, art. 16 -18, art. 20 ):
protecția fizică a persoanelor și proprietății;
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
219
schimbarea reședinței sau relocarea la altă instituție din sistemul
penitenciar;
ascunderea informațiilor privind identitatea și proprietatea;
schimbarea identității.
Pe parcursul implementării Programului de Protecție pot fi aplicate una sau
mai multe din măsurile menționate mai sus (măsuri care sunt luate de către Unitate) ,
cu excepția măsurii privind schimb area identității (măsură care este luată de către
Comisie) care se aplică doar atunci când scopul Programului nu poate fi îndeplinit
altfel.
Protecția fizică a persoanelor și proprietății presupune utilizarea mijloacelor
tehnice/fizice, cu scopul de a pre veni amenințarea asupra vieții, sănătății, integrității
fizice, libertății și proprietății persoanelor protejate.
Schimbarea reședinței presupune relocarea temporară sau permanentă a
persoanelor protejate către o locație desemnată de către Unitatea de Protecție.
Relocarea la altă instituție din sistemul penitenciar presupune relocarea
persoanei protejate aflată în detenție de la locația curentă la altă instituție din
sistemul penit enciar, locație stabilită de Unitate împreună cu Ministerul de Justiție.
Ascunderea informațiilor privind identitatea și proprietatea presupune
emiterea și utilizarea unor documente de identitate sau de proprietate cu datele
originale modificate temporar . Punerea în aplicare a acestei măsuri nu presupune și
modificarea datelor inițiale din evidențele oficiale.
Schimbarea identității presupune schimbarea completă sau parțială a datelor
cu caracter personal a persoanei protejate, inclusiv, schimbarea caracter isticilor
fizice. Această măsură poate să aibă un impact asupra drepturilor și obligațiilor
persoanei protejate numai în măsura în care are legătură cu implementarea
Programului de Protecție și nu poate avea impact asupra obligațiilor persoanei
protejate f ață de terțe părți. După aplicarea acestei măsuri, Unitatea este cea care
aprobă și supervizează accesul la datele originale ale persoanei protejate și este cea
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
220
care supraveghează statutul și toate celelalte drepturi și obligații legate de identitatea
originală.
VI.3. REPUBLICA CROAȚ IA
VI.3.1. Legislație
Legea privind protecția martorilor192 prezintă măsurile nonprocedurale de
protecția a persoanelor aflate în stare de pericol sau a persoanelor apropiate acestora
a căror viață, sănătate, integritate corporală, libertate sau a căror proprietate se află
în pericol datorită calității de martor p e care aceștia o au în cadrul procesului penal.
Legea privind protecția martorilor definește în art. 2 noțiunea de persoană
aflată în pericol , drept martorul sau or icare altă persoană a cărei includere în
programul de protecție este justificată datorită posibilității existenței unui pericol la
adresa vieții, sănătății, integrității corporale, libertății sau proprietății drept urmare a
informațiilor cruciale oferite în cadrul procesului penal.
Art. 2, alin. 2 definește persoana apropiată drept un membru al familiei
persoanei aflate în pericol, precum și orice alt membru desemnat de către persoana
în cauză pentru a fi inclus în programul de protecție.
Programul de protec ție este definit conform alin. 5 drept măsuri sau
activități organizate și implementate de către unitatea de protecție și unitatea
responsabilă pentru administrarea penitenciarelor.
Cele două organisme responsabile cu luarea deciziilor și implementarea
programului de protecție sunt reprezentate de către:
– Unitatea de Protecție
– Comisia.
Unitatea de Protecție este o unitate separată în cadrul poliției naționale
responsabilă cu implementarea programului de protecție.
192 Legea privind protecția martorilor, publicată în Monitorul Oficial nr. 163/16.10.2003.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
221
Comisia este organul autorizat să ia decizi i cu privire la includerea,
întreruperea și încheierea programului de protecție, precum și cu privire la alte
activități descrise de lege.
Cooperarea internațională în domeniul protecției martorilor se realizează în
baza drepturilor și obligațiilor pe care Croația le are ca urmare a semnării și ratificării
diferitelor Acorduri internaționale sau ca urmare a Acordurilor specifice semnate de
către unitatea de protecție cu alte unități similare din străinătate.
VI.3.2. Unitatea pentru Protecția Martorilor
În conformitate cu art. 9 , Unitatea pentru Protecția Martorilor organizea ză și
implementează programul de protecție, organizează și implementează măsurile
urgente și desfășoară alte activități necesare pentru protecția persoanelor aflate în
pericol. Unitat ea decide în mod independent cu privire la măsurile de protecție ce
urmează să fie implementate, cu excepția măsurii de schimbare a identității. În cazul
în care persoana protejată se află într -un penitenciar sau unitate de reținere, unitatea
de protecție are obligația să coopereze cu unitatea responsabilă pentru administrarea
acelui loc de detenție în vederea implementării măsurilor de protecție.
De asemenea, toate organele și instituțiile publice sunt obligate, la cererea
unității de protecție, să ofere a sistență în vederea implementării activităților care îi
sunt în competență fără a solicita vreo remunerare în schimb . În vederea
implementării sarcinilor specifice, unitatea poate ascunde identitatea reală a
angajaților, precum și a bunurilor sau obiectelo r folosite in implementarea
programului.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
222
VI.3.3. Comisia
În conformitate cu art. 4, Comisia este formată din 5 membrii, astfel:
– un reprezentant al Înaltei Curți de Justiție al Republicii Croația;
– un repre zentant al Procurorului General;
– un reprezentant al Administrației Penitenciarelor;
– un reprezentant al poliției naționale ;
– precum și șeful Unității de Protecție.
Fiecare membru al Comisiei are și un adjunct care să -l înlocuiască atunci când
este necesar. Membrii Comisiei și adjuncții lor sunt numiți de către șeful unității pe
care o reprezintă, cu excepția șefului unității de protecție care este membru al
Comisiei datorită funcției pe care acesta o ocupă. Membrii și adjuncții acestora, cu
excepția șefului unității de protecție sunt numiți pe o perioadă d e 5 ani, cu
posibilitatea prelungirii.
Calitatea de membru poate înceta în următoarele situații:
– prin încetarea activității în cadrul instituției pe care o reprezintă;
– la solicitarea membrului sau adjunctului și în baza unor motive justificate;
– datorită în călcării regulamentelor de funcționare a Comisiei.
Decizia cu privire încetarea calității de membru al Comisiei este luată de către
șeful unității care l -a desemnat. Art. 7 arată faptul că judecătorul nominalizat de către
Curtea Supremă deține funcția de p reședinte al Comisiei. În cazul în care acesta nu
poate să fie prezent la întâlnirile Comisiei adjunctul său îl va înlocui. Toate
activitățile Comisiei și toate deciziile sunt luate cu o majoritate de voturi . În cazul
includerii sau încetării unui program de protecție este necesar acordul a 4 membrii
din cei 5.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
223
VI.3.4. Procedura de includere , întrerupere și încetare a programul ui de
protecție a martorilor
La propunerea persoanei aflate în pericol sau a unui procuror, Procurorul
General poate înainta o solicitare de includere în program Comisiei . Simultan,
Procurorul General va informa Unitatea de protecție în vederea aplicării măsurilor
urgente de protecție dacă situația o impune. Șeful Unității de Protecție va informa
Președintele Comisiei și Procuroru l General cu privire la toate măsurile întreprinse.
Propunerea de includere adresată Procurorului General trebuie să includă
următoarele:
1. informații cu privire la persoana propusă pentru inclu derea în programul de
protecție;
2. o descriere a infracțiunii în cauză și o evaluare a probelor existente;
3. conținutul posibilei declarații a martorului și o evaluare a importanței pentru
procesul penal;
4. descrierea și evaluarea pericolului la care este supusă persoana în cauză.
Trebuie menționate faptul că aceste măs uri nu pot fi implementate fără
acordul scris al persoanei în cauză.
În cazul în care persoana amenințată solicită includerea , direct Procurorului
General înainte ca acesta să ia o decizie va solicita procurorului competent înaintarea
datelor cu privire la persoana propusă pentru includere. În faza de judecată,
judecătorul care instrumentează cauza va solicita Procurorului General includerea
unei persoane în programul de protecție. În conformitate cu art. 15 în maxim 3 zile
de la data primirii solicitării d e includere, Președintele Comisiei va solicita tuturor
membrilor o întâlnire ce urmează să aibă loc în maxim 21 de zile de la data solicitării
de includere.
În situația în care se impune aplicarea măsurilor urgente pentru o perioadă mai
îndelungată de tim p, la propunerea Unității de p rotecție, Comisia poate decide cu
privire la durata acestora. Măsurile urgente pot să fie implementate pe o durată
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
224
maximă de 120 zile de la data primirii solicitării de includere, perioadă în care
Comisia este obligată să ia o decizie. În cursul implementării măsurilor urgente,
Unitatea de protecție va solicita persoanei aflată în stare de pericol să completeze un
chestionar cu privire la informații personale, proprietăți, obligații, persoane
apropiatate, precum și efectuarea u nui examen medical. În baza datelor și
informațiilor obținute, Unitatea va face recomandări Comisiei cu privire la
compatibilitatea persoanei cu programul, ce alte persoane apropiate pot fi incluse în
program, precum și cu privire la măsurile de protecție ce trebuie implementate.
După luarea unei decizii, Comisia va informa Procurorul General și Unitatea
de protecție cu privire la includerea în program, autorizând în acest sens Unitatea de
protecție să intre în contact cu persoana aflată în stare de pericol . În baza autorizării
Comisiei, șeful Unității de protecție va încheia un contract (protocol de protecție) cu
persoana amenințată și persoana sau persoanele apropiate. Programul de protecție
va începe la semnarea acestui contract.
Contractul este realizat într-un singur exemplar ce este păstrat de către
Unitatea de protecție fiind accesibil numai membrilor Comisiei. Contractul trebuie
să conțină următoarele:
1. părțile contractului;
2. o declarație a persoanei amenințate privind acceptul a cesteia de includere în
program, precum și faptul că toate datele și informațiile prezentate în
chestionar sunt adevărate, iar în caz contrar, contractul se anulează din oficiu;
3. obligațiile persoanei aflate în stare de pericol;
4. obligațiile persoanei incluse în program;
5. durata pro gramului și motivele de încetare a contractului;
6. o clauză care prevede că, contractul a fost încheiat într -un singur exemplar
păstrat de către Unitatea de protecție, precum și faptul că obligațiile stipulate
în contract nu pot face obiectul unui proces civ il sau de orice alt tip ;
7. data și semnătura părților implicate.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
225
În cazul minorilor și persoanelor fără discernământ, contractul va fi semnat de
către părinți sau tutore.
În conformitate cu art. 41, Comisia în baza propunerii Procurorului General
sau Unităț ii de protecție poate decide cu privire la întreruperea programului în
următoarele situații:
a) în cazul în care nu se mai impune protecția;
b) în cazul în care persoana inclusă nu își respectă obligațiile contractuale cu
privire la procesul penal sau în cazul în care împotriva acesteia a fost începută
urmărirea penală cu privire a săvârșirea unei infracțiuni;
c) în cazul în care persoana inclusă nu respectă regulile de comportament
menționate în contract sau cele impuse de către Unitate, fără un motiv real,
încălc ând astfel obligația de a informa unitatea și punând în pericol
programul;
d) în cazul în care persoana inclusă refuză fără motiv ocuparea unui loc de muncă
oferit de către Unitate sau refuză să continue orice altă activitate legală pentru
obținerea unui veni t;
e) în cazul în care o altă țară pe teritoriul căreia martorul protejat a fost relocat
solicită încetarea programului de protecție;
f) în cazul în care persoana inclusă oferă informații false.
Programul de protecție va înceta în următoarele cazuri:
la expirare a contractului;
în cazul decesului persoanei incluse;
în cazul renunțării la protecție de către persoana inclusă sau reprezentantul ei
legal;
în cazul în care Comisia ia decizia cu privire la întreruperea programului.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
226
VI.3.5. Măsuri de protecție și asistență
În conformitate cu art.17, măsurile de protecție sunt următoarele:
1. protecția fizică sau prin mijloace tehnice;
2. relocarea;
3. măsuri de acoperire a identității și proprietății;
4. schimbarea identității.
Unitatea de protecție va decide cu privire la implementarea măsurilor , cu
excepția măsurii de schimbare a identității care urmează să fie dispusă de către
Comisie.
Protecția fizică sau prin mijloace tehnice urmează să fie implementată imediat
în vederea protejării vieții, sănătății, integrității corp orale, libertății sau proprietății
persoanei protejate.
Relocarea reprezintă măsura temporară sau permanentă prin care persoana
protejată va fi mutată de la locul de reședință sau domiciliu într -o altă locație
desemnată de către Unitatea de protecție, pe teritoriul Croației sau în străinătate.
Măsura relocării în străinătate nu se aplică și persoanelor aflate în stare de reținere
sau detenție , acestea putând fi relocate numai în cadrul altor unități de reținere sau
detenție de pe teritoriul Croației.
În co nformitate cu art. 20, măsura de deghizare sau acoperire a identității
implică producerea și utilizarea documentelor de identitate cu date schimbate
temporar, precum și producerea și utilizarea altor documente necesare persoanei
protejate. Această măsură n u implică schimbarea permanentă a datelor de identitate
și datelor cu privire la proprietăți în cadrul documentelor și bazelor de date oficiale.
Schimbarea identității reprezintă schimbarea parțială sau totală a datelor de
identitate a persoanei incluse în program. Dobândirea unei noi identități nu va avea
niciun fel de impact cu privire la statutul, drepturile și obligațiile persoanei protejate.
În cazul schimbării identității documentele originale ale persoanei incluse în
program vor fi păstrate de cătr e Unitatea de protecție. La solicitarea Unității de
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
227
protecție, organele administrative și entitățile legale responsabile cu păstrarea
datelor privind statutul civil al persoanei protejate, drepturile și obligațiile
cetățenești , precum și alte date cu privi re la identitatea și domiciliul persoanei în
cauză , vor refuza oferirea acestor date oricărui organ sau oricărei persoane și va
informa Unitatea de protecție cu privire la o asemenea solicitare în cel mai scurt
timp.
Măsurile de asistență sunt prezentate î n art. 34 drept măsuri de natură
psihologică, socială, asistență juridică, precum și de natură economică. Măsurile de
natură economică și socială vor fi implementate de către Unitate până în momentul
în care persoana protejată devine independentă. De aseme nea, măsurile de natură
economică, respectiv suma de bani oferită martorului protejat nu poate să fie mai
mare decât suma necesară pentru a acoperi costurile de trai și de includere în noul
mediu social.
VI.4. REPUBLICA MUNTENEGRU
VI.4.1. Legislație
Legea privind protecția martorilor193 din Republica Muntenegru
reglementează condițiile și procedurile privind protecția și asistența furnizată unui
martor, în afara instanței de judecată, atunci când există o teamă întemeiată a
acestuia de a depune mărturie în scopul de a aduce dovezi despre infracțiunile penale
în legătură cu care protecția poate să fie furnizată prin prezenta lege, pentru că ar
expune martorul unui pericol real și unei amenințări serioase cu privire la viața,
sănătatea, integritatea coropr ală, libertatea și proprietatea sa și pentru că alte măsuri
nu sunt suficiente. Protecția și asistența furnizată unui martor în înțelesul
193 Legea privind protecția martorilor nr. 01 -1372/2 din 21.10.2004, pu blicată în Monitorul Oficial nr. 65/25.10.2004.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
228
paragrafului de mai sus, poate să fie asigurată de asemenea, la solicitarea martorului,
și unei persoane apropiate lui (art.1).
Protecția unui martor sau unei persoane apropiate lui poate să fie asigurată
prin aplicarea Programului de Protecție a Martorilor, denumit în continuare,
Program de Protecție. Programul de Protecție reprezintă un set de măsuri care pot fi
furnizate pe baza acestei legi și care sunt aplicate cu scopul de a proteja viața,
sănătatea, integritatea corporală, libertatea sau proprietatea martorului sau unei
persoane apropiate lui. Programul de Protecție poate să fie aplicat doar cu
consimțământul martoru lui sau persoanei apropiate lui. De asemenea, poate să fie
aplicat și unui minor , doar dacă părintele sau tutorele îți dă consimțământul și unei
persoane lipsite parțial sau total de capacitatea lui/ei de a tranzacționa afaceri, doar
dacă persoana autorizată pentru reprezentarea lui/ei își dă consimțământul (art.2).
Conform legii privind protecția martorilor (art. 4) , termenii: „martor”,
„persoană apropiată” , „persoană protejată” au următorul înțeles:
– martor poate să fie oricare persoană , indiferent de statutul său conform
Codului de Procedură Penală, care deține informații cu privire la o infracțiune
sau un infractor sau a lte circumstanțe importante, date și informații care sunt
considerate esențiale și necesare pentru a dovedi infracțiun ea de natură penală
și când prin divulgarea sau oferirea acestor informații persoana în cauză sau o
persoană apropiată lui/ei ar fi expusă la un pericol real și grav cu privire la
viața, sănătatea, integritatea corporală, libertatea sau proprieta tea sa.
– persoană apropiată înseamnă soțul/soția sau o rudă a martorului, precum și
oricare altă persoană apropiată martorului, pentru care martorul solicită
includerea în Programul de Protecție.
– persoană protejată poate înseamnă persoana cu care a fost în cheiat un acord
privind aplicarea Programului de Protecție.
Programul de Protecție va fi pus în aplicare în cazul în care infracțiunea nu
poate să fie dovedită fără declarația martorului sau în cazul în care probarea acesteia
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
229
prin alte mijloace este mult m ai dificilă și dacă trebuie dovedite următoarele tipuri
de infracțiuni:
1. infracțiunile contra ordinii constituționale și securității Republicii
Muntenegru;
2. infracțiunile împotriva umanității și altor valori protejate de legislația
internațională;
3. infracțiun ile comise de un grup infracțional organizat;
4. infracțiunile pentru care p edeapsa este închisoarea pe o perioadă de 10 ani sau
mai mare.
VI.4.2. Unitatea pentru Protecția Martorilor
Unitatea pentru Protecția Martorilor este o structură specială , organizată în
cadrul Ministerului pentru Afaceri I nterne și este responsabilă pentru punerea în
aplicare a măsurilor urgente, a Programului de Protecție și a altor sarcini în
conformitate cu prezenta lege . Autoritățile statului, organizațiile și alte serv icii au
obligația de a oferi asistență Unității de Protecție și la solicitarea acesteia să execute
orice alte activități care intră în competența lor și care ar putea să fie necesare pentru
punerea în aplicare a măsurilor prevăzute de prezenta lege (art. 1 1).
Pe tot parcursul aplicării programului de protecție, Unitatea de Protecție va
oferi asistența financiară, psihologică, socială și juridică necesară pentru a proteja
persoana în cauză. Unitatea de Protecție va furniza persoanei protejate sprijin
financi ar și social pân ă în momentul în care el/ea va deveni independen t din punct
de vedere financiar. Sprijinul financiar și social oferit persoanei protejate nu poate
să fie mai mare decât suma necesară pentru a acoperi costurile de trai și pentru a face
posibilă independența financiară în noile condiții (art. 12).
Unitatea de Protecție va păstra următoa rele înregistrări referitoare la aplicarea
programului de protecție (art. 46) :
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
230
1. solicitările privind aplicarea programului de protecție;
2. chestionarele completate;
3. măsurile urgente aplicate;
4. deciziile Comisiei cu privire la încetarea, anularea și prelungirea programului
de protecție;
5. datele cu caracter personal ale persoanei protejate privind rezidența
permanentă sau temporară, precum și alte informații care au apărut în cursul
aplicării măsurilor sau activităților prevăzute de prezenta lege;
6. Acordurile înche iate;
7. persoanele protejate în privința cărora programul de protecție este aplicat în
baza cooperării internaționale;
8. persoanele cărora li s -a garantat accesul la informațiile privind punerea în
aplicare a programului de protecție, în conformitate cu art. 4 5, alin. 3 din
prezenta lege.
Cooperarea internațională cu privire la aplicarea programului de protecție se
realizează în baza tratatelor internaționale, acordurilor bilaterale sau în baza
reciprocității. Unitatea de Protecție trebuie să (art. 44) :
1. transmi tă către alt stat o soli citare de protecție și aplicarea măsurilor prevăzute
de prezenta lege;
2. proceseze solicitările venite din partea altui stat de acceptare a unei persoane
protejate și să pună în aplicare măsurile de protecție pe teritoriul Republicii
Muntenegru.
VI.4.3. Comisia pentru aplicarea Programului de Protecție a Martorilor
Decizia aplicării, încetării , întreruperii sau prelungirii Programului de
Protecție revine Comisiei pentru a plicarea Programului de Protecție a Martorilor,
denumită în continuare Comisie.
Comisia are următoarea componență:
– un judecător de la Curtea Supremă;
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
231
– adjunctul Procurorului General;
– șeful Unității de Protecție.
Membrii Comisiei au și adjuncți. Membrii Comisiei și adjuncții acestora, cu
excepția șefului Unității de Protecție sunt numiți pentru un mandat de 5 ani și pot fi
renumiți în funcție după această perioadă.
Calitatea de membru al Comisiei încetează în următoarele situații (art. 8) :
– la expirarea perioadei pentru care membrul a fost numit;
– la solicitarea motivată a unui membru al Comisiei;
– când membrul numai deține o funcție în cadrul instituției care l -a propus ;
– ca urmare a divulgării unui secret legat de activitatea Comisiei;
– în cazul în care membrul nu respectă reglementările referitoare la punerea în
aplicare a Programului de Protecție în îndeplinirea îndatoririlor oficiale.
Activitatea Comisiei va fi condusă de Președintele C omisiei, iar deciziile se
iau cu o majoritate de voturi. Președintele Comisiei trebuie să fie judecător în cadrul
Curții Supreme de Justiție, iar în absența acestuia, adjunctul lui gestionează
activitatea Comisiei. Activitatea și documentele Comisiei sunt considerate secrete
oficiale și vor fi tratate ca atare.
VI.4.4. Procedura de includere și încetare a programul ui de protecție a
martorilor
Comisia va decide aplicarea programului de protecție la solicitarea
Procurorului General. O solicitare pentru includerea în programul de protecție poate
să fie depusă de către următoarele p ersoane (art. 14):
– martorul;
– procurorul responsabil de caz;
– judecătorul responsabil de caz;
– directorul Institutului pentru punerea în aplicare a sancțiunilor penale;
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
232
– șeful departamentului de poliție criminală.
Solicitarea de aplicare a programului de protecție va include următoarele (art.
15):
1. informații cu privire la persoana pentru care se face solicitarea de includere în
programul de protecție;
2. descrierea și denumirea juridică a infracțiunii pentru dovedirea căreia se
solicită protecția;
3. evaluarea dovezilor existente;
4. informațiile privind depunerea mărturiei, precum și informațiile provenind de
la o altă persoană pentru care s -a solicitat aplicarea programului de protecție,
evaluate din punct de vedere al credibilității și al caracterului complet al
mărturiei sau informațiilor furnizate;
5. circumstanțele care indică faptul că un pericol real și grav amenință persoana
pentru care s -a solicitat punerea în aplicare a programului de protecție;
6. măsuri de protecție luate anterior, dacă este cazul;
7. alte infor mații importante pentru punerea în aplicare a programului de
protecție.
Împreună cu informațiile menționate la alin.1, art.15, Procurorul General va
transmite Comisiei solicitarea privind protecția și declarația martorului sau a
persoanei apropiate lui/ei prin care el/ea consimte la includerea în programul de
protecție.
După primirea solicitării transmise de către Procurorul General, de includere
în programul de protecție , președintele Comisiei treb uie să convoace imediat o
ședință a Comisiei, dar nu mai târziu de 7 zile. Comisia poate să solicite Procurorului
General informații suplimentare cu privire la solicitarea depusă, informații care s -ar
putea să fie foarte importante pentru punerea în aplica re a programului de protecție
(art. 16).
Aplicarea programului de protecție încetează în următoarele cazuri (art.42) :
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
233
1. la expirarea termenului pentru care programul de protecție a fost aprobat,
fiind menționat în Acord ul de protecție ;
2. în cazul decesului pe rsoanei protejate ;
3. în cazul în care persoana protejată, părintele sau tutorele minorului, care
este o persoană protejată sau reprezentantul legal al persoanei protejate
renunță la protecție;
4. în situația în care se ia decizia încetării programului de protecție.
În cazurile menționate la punctele de la 1 -3, Comisia transmite decizia cu
privire la încetarea programului de protecție la propunerea șefului Unității de
Protecție.
La propunerea motivată a Procurorului General sau șefului Unității de
Protecție , Comisia poate lua decizia încetării aplicării programului de protecție (art.
43):
1. dacă motivele care justificau aplicarea programului de protecție nu mai există;
2. dacă persoana protejată nu își îndeplinește obligațiile stabilite prin Acord;
3. dacă în timpul implementării programului de protecție sunt declanșate
procedurile penale împotriva persoanei protejate , pentru o infracțiune care
pune sub semnul întrebării justificabilitatea aplicării programului de protecție;
4. dacă persoana protejată, fără un motiv înt emeiat, refuză să accepte locul de
muncă oferit de către Unitatea de Protecție sau dacă el/ea încetează să mai
desfășoare alte activități care îi aduc un venit ;
5. dacă țara pe teritoriul căreia se află persoana protejată solicită încetarea
aplicării programu lui de protecție, invocând unul din motivele stabilite printr –
un tratat sau acord internațional;
6. dacă persoana protejată oferă informații false în chestionar.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
234
VI.4.5. Măsuri de protecție și asistență
Măsurile în baza cărora se asigură protecție martorilor sau persoanelor
apropiate sunt următoarele (art. 27) :
1. protecția fizică a persoanelor sau proprietății;
2. relocarea;
3. ascunderea identității sau a informațiilor cu privire proprietățile persoanei
protejate ;
4. schimbarea identității.
Atunci când decizi a cu privire la aplic area programului de protecție este luată,
Comisia stabilește, de asemenea, tipul de măsuri prevăzute la alin. 1 al prezentului
articol, măsuri care trebuie să fie puse în aplicare pentru a asigura protecția
martorului, persoanei apropi ate lui/ei, având în vedere faptul că pot fi puse în
aplicare una sau mai multe măsuri. Unitatea de Protecție va pune în aplicare măsurile
în conformitate cu alin. 1 al prezentului articol.
Măsurile privind protecția fizică a persoane i și proprietății constau în
prevenirea punerii în pericol a vieții, sănătății, inviolabilității corporale, libertății sau
proprietății martorului sau persoanei apropiată lui/ei, prin utilizarea măsurilor fizice
și tehnice (art. 28).
Măsura relocării martorului sau persoan ei apropiate lui/ei constă în relocarea
temporară sau permanentă de la locul lui/ei de reședință într -o altă locație stabilită
de către Unitatea de Protecție. În situația în care martorul sau persoana apropiată
lui/ei este privată de libertate, măsura relo cării constă în transferul respectivei
persoane de la unitatea în care își execută pedeapsa la o altă unitate din structura
Institutului de Executare a Sancțiunilor Penale sau la o altă închisoare desemnată de
către Unitatea de Protecție. Măsura relocării poate fi pusă în aplicare pe teritoriul
Republicii Muntenegru sau pe teritoriul unui alt stat în baza cooperării internaționale
(art. 29).
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
235
Măsura ascunderii identității sau informațiilor cu privire proprietățile
persoanei protejate presupune crearea și uti lizarea documentelor privind identitatea
și a documentelor privind proprietatea martorului sau persoanei apropiate lui/ei,
documente care se referă la schimbarea temporară a datelor de identificare a
persoanei în cauză. Implementarea măsurilor privind ascu nderea identității și a
informațiilor cu privire la proprietățile persoanei protejate nu ar trebui să conducă la
modificarea datelor inițiale prevăzute în documentele oficiale (art. 30) .
Măsura schimbării identității constă în modificarea unor părți sau a tuturor
datelor cu caracter personal ale martorului sau persoanei apropiate lui/ei. Această
măsură poate să fie combinată cu schimbarea aspectului fizic al martorului sau
persoanei apropiate lui/ei. Datele cu caracter personal care au fost introduse în noile
documente de identitate nu trebuie să fie identice cu datele unei alte persoane.
Schimbarea identității poate avea un impact asupra drepturilor unui martor sau
persoanei apropiate lui/ei, doar în măsura în care extinderea ac estora este necesară
în vederea aplicării programului de protecție și nu trebuie să afecteze obligațiile
martorului sau persoane apropiate lui/ei către o terță persoană (art. 31).
Persoana protejată poate utiliza documentele prevăzute la art. 30, alin. 1 d in
prezenta lege atunci când încheie tranzacții de natură juridică, care ar putea să aibă
un impact asupra terților, numai cu acordul prealabil al Unității de Protecție. În cazul
în care Unitatea de Protecție nu este de acord cu încheierea tranzacției în v arianta
propusă de persoana protejată, atunci aceasta, cu acordul Unității de Protecție poate
desemna un reprezentant care va încheia tranzacția juridică în numele lui/ei, folosind
numele real (art. 32).
În cazul în care măsura privind schimbarea identităț ii a fost aprobată, Unitatea
de Protecție solicită persoanei protejate îndeplinirea obligațiilor lui/ei față de terțe
părți. Dacă persoana protejată nu își îndeplinește obligațiile prevăzute la alin. 1 al
prezentului articol, măsura de schimbare a identită ții nu se aplică până în momentul
în care nu sunt îndeplinite obligațiile. În mod excepțional, măsura de schimbare a
identității poate să fie pusă în aplicare chiar dacă martorul nu se află în situația de a –
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
236
și îndeplini obligațiile prevăzute la alin. 1 al prezentului articol, dacă Unitatea de
Protecție îndeplinește aceste obligații (art. 33).
VI.5. REPUBLICA ALBANIA
VI.5.1. Legislație
Protecția martorilor și a colaboratorilor justiției este reglementată de Legea
nr.10 173/22.10.2009 , modificată prin Legea nr.10461/13.09.2011 . Acest act
normativ oferă protecție și asistență martorilor amenințați, a căror viață, sănătate,
integritate fizică, libertate sau proprietate sunt supuse unui pericol real, ca urmare a
participării lor în cadrul unui proces penal al cărui obiect este reprezentat de
infracțiunile comise cu intenție pentru care legea prevede o pedeapsă cu închisoarea
de minimum 4 ani. Gravitatea acestor infracțiuni, precum și persoanele care le -au
comis trebuie să justifice cheltuie lile necesare pentru protejarea unuia sau a mai
multor persoane (art. 2).
Art. 3 definește programul de protecție drept un set de măsuri speciale de
suport și extraordinare aplicate de către Direcția pentru Protecția Martorilor și
Colaboratorilor Justiției pentru protecția vieții și sănătății persoanelor protejate.
Persoanele protejate, conform art. 3, alin. 5 sunt martorii, colaboratorii
justiției sau persoanele apropiate lor, separat sau împreună.
Legea prevede trei categorii de persoane care pot benefic ia de protecție :
1. Martor – este persoana, care în calitatea de martor sau persoană vătămată
declară sau oferă probe cu privire la fapte sau circumstanțe care constituie
probe în cadrul procesului penal și care se află într -o stare de pericol ca
urmare a ace stui fapt.
2. Colaborator al justiției – este persoana condamnată sau care are calitatea
de inculpat într -un proces penal, care se află în pericol datorită colaborării
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
237
sale cu organele de aplicare a legii și care oferă declarații sau depune
mărturie cu privir e la fapte sau circumstanțe care constituie probe în cadrul
aceluiași proces penal sau în alt proces.
3. Persoană apropiată – concubinul/a sau soțul/ia, ce locuiește în prezent sau
care are o legătură personală strânsă cu matorul sau colaboratorul justiției.
Pentru a beneficia de protecție toate aceste categorii de persoane trebuie să se
afle într -o situație de pericol, aceasta fiind definită de art. 3, alin. 6 drept o situație
prezentă, concretă și serioasă, datorită căreia viața și sănătatea martorului și
colaboratorului justiției sunt în pericol, ca urmare a mărturiei lor în cadrul unui
proces penal, pentru infracțiuni prevăzute de prezenta lege. Art.2 face referire la
infracțiunile care pot face obiectul acestei legi, respectiv infracțiunile de natură
penal ă, pedepsite cu minim 4 ani de închisoare.
Cooperarea internațională în domeniul protecției martorilor se realizează în
baza drepturilor și obligațiilor pe care Albania le are ca urmare a semnării și
ratificării diferitelor Acorduri internaționale sau ca u rmare a Acordurilor specifice
semnate de către unitatea de protecție cu alte unități similare din străinătate.
VI.5.2. Unitatea pentru Protecția Martorilor
Organele responsabile pentru pregătirea, analizarea, aprobarea și
implementarea programului de protecție sunt:
– Direcția pentru Protecția Martorilor și Colaboratorilor Justiției, denumită în
continuare Direcție;
– Comisia pentru analizarea Programului de Protecție a Martorilor și
Colaboratorilor Justiției, denumită în continuare Comisie.
Direcția pentru Protecția M artorilor și Colaboratorilor J ustiției reprezintă o
structură specială a poliției naționale aflată în cadrul Departamentului de Investigare
a Infracțiunilor din cadrul Direcției Generale a Poliției Naționale. Direcția reprezintă
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
238
organismu l responsabil pentru pregătirea, evaluarea și implementarea programului
de protecție și își desfășoară activitatea pe întregul teritoriu al Albaniei. Unitatea are
propriul buget, separat în cadrul bugetului poliției naționale. Administrarea
bunurilor și fo ndurilor necesare desfășurării activității acestei unități, precum și
evaluarea activității acesteia este făcută într -un asemenea mod încât să nu deconspire
vreun secret sau informații de natură operativă.
Art. 6 prezintă atribuțiile Direcției, după cum ur mează:
(a) pregătește și î naintează Comisiei propunerile trimise de către procurorul
general pentru includerea în programul de protecție;
(b) realizează o evaluare psihologic ă și fizic ă a persoanei propuse pentru a fi
inclusă în programul de protecție și o analiză detaliată a situației de pericol
pentru a informa Comisia cu privire la comptabilitatea persoanei cu programul
de protecție;
(c) decide aplicarea măsurilor urgente de protecție până la decizia finală a
Comisiei;
(d) adoptă măsuri speciale și auxiliare ce urmează să fie aplicate
persoanei/persoanelor acceptate în program, ca urmare a deciziei de includere
a Comisiei;
(e) pregătește și semnează acorduri de protecție cu persoanele protejate;
(f) implementează programul de protecție ;
(g) administrează baza de date privind activitatea direcției și programul de
protecție și ia măsurile necesare pentru securizarea și administrarea acesteia
în conformitate cu nivelul de clasificare a informațiilor deținute;
(h) propune și ia măsurile necesare pentru coordonarea activităților cu alte
instituții responsabile cu implementarea programului în scopul protejării
persoanei;
(i) urmărește problematica cooperării cu structurile similare din străinătate sau
alte țări în domeniul protecției;
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
239
(j) pregătește rapoarte periodice cu privire la activitatea desfășurată și face
propuneri pentru îmbunătățirea legislației. Rapoartele Direcției conțin numai
date statistice .
De asemenea, prezentul alin. conține o prevedere prin care Direcția nu poate
să fie obligată, prin nicio altă prevedere legală să divulge informații, fie complet e
sau parțial e către o altă instituție a statului, presă sau publicului, în baza dreptului
la informare.
Art. 7 face referire la alte competențe speciale ale Direcție i, astfel, câd aceasta
consideră necesar, în vederea implementării măsurilor de protecție poate adresa
solicitări scrise justificate către alte instituții publice, în vederea:
a) dobândirii informațiilor necesare;
b) pentru a solicita ca respectiva instituție să nu ofere informații către persoane
sau entități care în mod normal au acest drept;
c) să informeze, în orice situație, când persoane sau alte entități încearcă să
obțină informații despre persoanele protejate.
Direcția pentru implementarea programului de pro tecție are dreptul de a
utiliza alte identități și solicită altor instituții publice sprijin în crearea acestora,
pentru:
– persoanele protejate;
– angajații Direcției, care desfășoară activități specifice în vederea îndeplinirii
obligațiilor prezentate în lege.
Legea menționează că, persoanele care folosesc o identitate de acoperire
(falsă) sau funcționarii publici care sprijină la crearea acestor identități sunt
considerate a fi acționat în conformitate cu prevederile legale, fiind exceptate astfel
de la a plicarea art. 21 din Codul Penal.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
240
VI.5.3. Comisia pentru A nalizarea Programului de Protecție a
Martorilor și a Colaboratorilor Justiției
Comisia pentru analizarea Programului de Protecție a Martorilor și
Colaboratorilor Justiției (art.9) este organismul responsabil pentru analizarea și
aprobarea propunerilor de:
(a) includere într -un program de protecție;
(b) dispunere a măsurilor concrete de protecție;
(c) întreruperea programului;
(d) încetarea programului.
Comisia examinează și plângerile făc ute de către persoana protejată față de
măsurile de protecție dispuse pentru protejarea sa. Comisia este prezidată de către
adjunctul ministrului de interne și este compusă din:
un judecător propus de către Înaltul Consiliu de Justiție în calitate de
preșe dinte adjunct;
un procuror propus de către procurorul general, în calitate de membru;
un ofițer de poliție judiciară propus de către directorul general al poliției
naționale, în calitate de membru;
directorul unității de protecție, în calitate de membru.
Membrii Comisiei sunt numiți pe o perioadă de maxim 3 ani și pot fi numiți
din nou. Fiecare membru are câte un adjunct care îl poate înlocui dacă acest lucru
este necesar. Calitatea de membru al Comisiei poate înceta înainte de termenul de 3
ani, în următo arele situații:
(a) când membrul numai deține o funcție în cadrul instituției care l -a propus;
(b) la solicitarea motivată a acestuia;
(c) din lipsa nejustificată la două întâlniri consecutive ale Comisiei;
(d) pentru o încălcare a prezentei legi sau a regulilor de funcți onare a Comisiei.
Art. 6 menționează faptul că, judecătorul, procurorul sau ofițerul de poliție
judiciară nu pot să facă parte din Comisie și nu pot lua decizii cu privire la programul
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
241
de protecție atunci când aceștia sunt implicați în investigarea sau jud ecarea cazului
în care se propun măsuri de protecție față de o persoană. Această prevedere se aplică
și atunci când există un conflict de interese.
VI.5.4. Procedura de includere, întrerupere și încetare a programului de
protecție
Programul de protecție se poate aplica în momentul în care măsurile generale
de protecție a martorilor sau colaboratorilor justiției nu sunt suficiente și numai dacă
persoana în cauză acceptă de bună voie să coopereze cu procurorul sau instanța prin
oferirea de declara ții complete care constituie probe cruciale pentru identificarea,
investigarea infracțiunilor și condamnarea celor vinovați. Infracțiunile la care
prezenta lege face referire sunt cele care prevăd drept pedeapsă închisoarea de minim
4 ani.
Pentru ca o pers oană să poată să fie inclusă în program trebuie îndeplinite
patru condiții:
– persoana să fie într -un pericol real;
– să fie compatibilă cu programul;
– să accepte de bună voie participarea;
– să participe activ la implementarea programului.
Compatibilitatea cu pr ogramul are legătură cu condițiile de natură
psihologică, socială și fizică ale martorului sau colaboratorului din care trebuie să
reiasă faptul că persoana în cauză va respecta regulile programului și nu va pune în
pericol viața sau sănătatea sa sau a alt or persoane. În cazul persoanelor minore, pe
lângă condițiile prezentate mai sus, este necesară și realizarea unei evaluări cu
privire la consecințele de natură psihosocială care pot decurge ca urmare a
participării în program.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
242
Trebuie menționat faptul că, programul de protecție nu are ca scop
îmbunătățirea situației economice a persoanei protejate astfel încât, Direcția sau
orice altă instituție publică nu sunt responsabile pentru obligațiile financiare pe care
persoanele protejate le aveau la momentul inc luderii în program.
Propunerea de includere în cadrul programului de protecție este făcută de către
Procurorul G eneral și este înaintată într-un termen de 24 ore președintelui Comisiei.
În cazul în care consideră necesar Procurorul G eneral înaintează unității de protecție
o solicitare motivată pentru aplicarea măsurilor temporare de protecție.
La primirea propunerii, președintele Comisiei solicită Direcției să realizeze o
evaluare fizică și psihică a persoanei și a pericolului. În ca zul în care, în urma
evaluării realizate, unitatea de protecție descoperă aspecte privitoare la infracțiuni
comise de către martor, colaborator al justiției sau persoane apropiate, aceasta va
informa imediat procurorul general în vederea reevaluării solici tării de includere.
Președintele va solicita Comisiei o întâlnire în termen de 5 zile de la momentul
trimiterii către unitatea de protecție a cererii Procurorului General. Comisia va
dispune cu privire la solicitare în termen de 10 zile de la prima întâlnire, dar nu mai
târziu de 1 5 zile de la înnaintarea către u nitatea de protecție a cererii făcute de către
Procurorul G eneral. În vederea luării unei decizii este necesar acordul a trei din cei
cinci membrii ai Comisiei, aplicându -se astfel principiul majorității.
În cazul în care persoana este acceptată în program, unitatea de protecție are
obligația ca în cel mai scurt timp, dar nu mai târziu de 10 zile de la data aprobării,
să întocmească Acordul de aplicare a programului de protecție și să ia măsu rile
necesare pentru discutarea și semnarea acestuia cu martorul. Colaboratorul justiției
sau oricare altă persoană protejată. După semnare, Direcția îl informează pe
Procurorul G eneral.
Regulile și procedurile prevăzute în art. 17 ( Luarea deciziilor de c ătre
Comisie ) sunt aplicate, de asemenea și deciziilor ce privesc întreruperea și încetarea
programului de protecție.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
243
Conținutul Acordului, precum și datele cu privire la noua locație sau noua
identitate a persoanei protejate sunt cunoscute numai de către unitatea de protecție.
În cazul în care persoana protejată este minoră sau o persoană fără discernământ,
Acordul urmează să fie semnat de către părinte sau tutore. În conformitate cu art.
19, alin. 6 acest Acord nu este contract în sensul prevăzut de cătr e Codul Civil,
astfel, persoana protejată sau moștenitorii nu pot solicita în instanță aplicarea
acestuia sau compensații în cazul în care Acordul nu a fost pus în practică sau când
persoana consideră că a suferit un prejudiciu.
Conform art. 20, Acordul de protecț ie trebuie să prevadă obligatoriu
următoarele:
a) obligațiile persoanelor protejate;
b) măsurile speciale și suplimentare care vor fi luate de Direcție cu scopul d e a
oferi protecția corespunzătoare nivelului de pericol ;
c) cazurile și condițiile pentru schimbarea și întreruperea programului de
protecție;
d) acceptarea voluntară a programului de protecție de către persoana protejată;
e) condițiile cooperării cu justiția în cazul colaboratorilor justiției .
De asemenea, Acordul de protecție va furniza o descrie m ai detaliată a
condițiilor și obligațiilor pe care persoana protejată trebuie să le îndeplinească:
a) să accepte condițiile și principiile stabilite în cadru l programului de protecție
și să colaboreze activ pentru implementarea lor;
b) să țină cont de natura inf ormațiilor clasificate și indiferent de circumstanțe , să
nu divulge nicio informație privind programul de protecție și alte date care au
legătură cu acesta , fiind informat cu privire la urmările de natură penală,
conform art. 295 din Codul Penal în cazul încălcării obli gației da a nu divulga
secretul legat de programul de protecție, chiar și după încetarea acestuia;
c) de a evita orice acțiune sau inacțiune care ar putea să pună în pericol
implementarea programului de protecție sau care ar putea să conducă la o altă
situație periculoasă pentru persoana protejată;
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
244
d) să informeze imediat Direcția cu privire la solicitările, evenimentele sau
schimbările legate de viața sau activitatea persoanei protejate și de asemenea
să informeze cu privire la contactele și relaț iile cu alte persoane care ar putea
să afecteze implementarea și garanțiile oferite de programul de protecție;
e) să accepte , dacă este esențial pentru scopurile programului sau pentru
procedurile judiciare , chiar și în lipsa unei decizii speciale a instanței ,
folosirea echipamentului tehnic pentru înregistrarea audio și/sau video,
monitorizare și protecție ;
f) alte obligații pe care Direcția le consideră esențiale, depinzând de natura și
circumstanțele cazu lui;
g) obligațiile părintelui sau tutorelui, în cazul în c are persoana protejată este
minoră sau fără discernământ.
Conform art. 23 , programul de protecție poate să fie întrerupt de către
Comisie în următoarele cazuri:
a) dacă în timpul urmării penale sau în faza de judecată se dovedește că martorul
sau colaboratorul justiției oferă declarații false sau pentru orice alt motiv nu
oferă declarațiile pentru care a fost acceptată includerea sa în program;
b) dacă persoana protejată comite cu intenție o infracțiune;
c) dacă după începerea programului sunt obținute d ate și informați cu privire la
implicarea persoanei protejate în infracțiuni pe care nu le -a declarat înainte de
includere;
d) dacă martorul, colaboratorul justiției sau o altă persoană protejată nu respectă
obligațiile prevăzute în Acord sau condițiile colaborării cu justiția;
e) dacă autoritatea unui alt stat solicită încheierea programului de protecție
implementat pe teritoriul său.
Conform art. 24, încetarea programului de protecție are loc atunci când:
a) se constată că situația de pericol pentru care a fo st implementat programul nu
mai există;
b) dacă persoana protejată a decedat;
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
245
c) la solicitarea scrisă a persoanei protejate sau a tutorelui său;
În cazul în care persoanei protejate i -a fost acordată o nouă identitate, aceasta
poate să o păstreze sau poate reve ni la cea inițială. Persoana protejată are dreptul să
facă apel cu privire la măsurile de protecție implementate de către unitate, solicitând
schimbarea sau suplimentarea acestora în baza unor argumente solide.
VI.5.5. Măsuri de protecție și asistență
Legea prevede trei tipuri de măsuri de protecție:
1. Măsuri temporare de protecție – reprezintă măsurile care sunt implementate
de către unitatea de protecție în cazuri urgente, la solicitarea procurorului de
caz și care au caracter temporar. În acest caz, un itatea și persoana protejată
semnează un acord temporar de protecție. Procurorul general va înainta
propunerea de includere a persoanei în programul de protecție în termen de
30 de zile de la data începerii aplicării măsurilor temporare de protecție.
Măsur ile temporare de protecție sunt stabilite în conformitate cu nivelul
pericolului și implementate într -o asemenea formă încât pot garanta temporar
un nivel minim de protecție.
2. Măsuri de protecție a martorului
– schimbarea identității
– schimbarea reședinței
– furnizarea de documente de acoperire
– protecția temporară a identității datelor și documentelor
– oferirea declarației sub o altă identitate și prin intermediul mijloacelor
speciale de distorsionare a vocii, imaginii lu alte forme prevăzute de către lege
– măsu ri fizice și tehnice de protecție la reședința martorului protejat, precum
și în timpul deplasărilor sale
– reinserția socială șioferirea de suport financiar
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
246
– schimbarea locului de muncă și oferirea de asistență legală
– orice altă măsură care este necesară și aprobată în conformitate cu această
lege.
3. Măsuri de protecție extraordinară (art. 22)
Poliția națională, instituțiile de reținere și detenție, precum și instituțiile de
executare a pedepselor de natură penală, în conformitate cu nivelul de pericol la
adresa martorului, colaboratorului justiției sau persoanelor apropiate pot implementa
măsuri extraordinare de protecție în conformitate cu definițiile prevăzute de prezenta
lege sau de către alte legi și regulamente care reglementează activitatea lor.
Procuror ul de caz este informat în termen de 24 ore cu privire la aplicarea acestor
măsuri.
VI.6. REPUBLICA MACEDONIA
VI.6.1. Legislație
Legea pentru protecția martorilor194 reglementează procedura și condițiile în
care poate fi acordată protecția și asistența martorilor, victimelor, colaboratorilor
justiției și persoanelor apropiate pentru următoarele tipuri de infracțiuni (art. 3) :
– infracțiuni săvârșite împotriva statului
– infracțiuni săvârșite împotriva umanității și legislației internaționale
– infracțiuni care țin de crima organizată
– și infracțiuni pentru care C.pen. prevede pedeapsa închisorii de minim 4 ani.
În cadrul art. 2 sunt definiți actorii, respectiv:
martor este oricare persoană care conform C.proc.pen. are rolul de martor și
care deține informații privind săvârșirea unei infracțiuni, făptuitorul
infracțiunii și alte circumstanțe relevante pentru procesul penal, informații
194 Legea pentru protecția martorilor, publicată în Monitorul Oficial nr. 38/2005.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
247
care sunt necesare și esențiale pentru a dovedi fapta de natură penală și prin
dezvăluirea cărora, viața, sănătatea, libertatea, integritatea fizică sau
proprietatea martorului sunt puse în pericol.
colaborator al justiției este o persoană împotriva căreia s-a început urmărirea
penală , este conda mnat sau este membru al unui grup sau organizații criminale
sau altă asociație sau care a participat la săvârșirea unei infracțiuni care ține
de crima organizată, dar a fost de acord să coopereze cu organismele abilitate
cu identificarea, urmărirea penală și judecarea infracțiunilor penale, în
principal pentru a da o declarație în cadrul procesului penal, în calitate de
martor, declarație referitoare la grupul sau organizația criminală sau altă
asociație sau act infracțional legat de crima organizată.
victima care apare în calitate de martor este oricare persoană al cărui drept
individual sau asupra proprietății îi este afectat sau pus în pericol de
infracțiunea penală comisă și care deține informații relevante pentru procesul
penal, chiar dacă prin oferirea acestor informații, viața, sănătatea, libertatea,
integritatea fizică sau proprietatea i-ar fi puse în pericol, dar a fost de acord să
coopereze cu sistemul de justiție și să dea o declarație în calitate de martor în
cadrul procesului penal.
persoană apropiată poată să fie:
soțul sau soția și concubinul martorului, colaboratorului justiției și
victimei, care va apărea în calitate de martor ;
rudele directe ale martorului, col aboratorului justiției și victimei,
respectiv, rudele de gradul I, rudele colaterale până la gradul al III –
lea, precum și rudele dobândite prin căsătorie până la gradul al II –
lea;
copilul adoptat sau părintele adoptiv al martorului, colaboratorului
justiț iei și victimei, care apare în calitate de martor;
alte persoane pe care martorul, colaboratorul justiției sau victima le
consideră apropiate.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
248
persoana protejată este martorul, colaboratorul justiției, victima în calitate de
martor și alte persoane apropia te, care printr -o decizie a Consiliului pentru
Protecția M artorilor (Consiliul) sunt incluși în Programul pentru Protecț ia
Martorilor (Programul) și pe baza căreia Departamentul pentru Protecția
Martorilor (Departamentul) a semnat Acordul pentru Protecție.
Programul reprezintă sistemul de măsuri și activități prevăzute de prezenta
lege, pe baza cărora Departamentul ia măsurile necesare pentru protejarea
vieții , sănătății, libertății, integrității fizice și proprietății persoanelor
implicate.
Consi liul este un organism care ia deciziile privind includerea anumitor
persoane în Program, încetarea Programului și stabilește măsura de schimbare
a identității.
Departamentul este o organizație internă în cadrul Ministerului de Interne
care este responsabil ă cu implementarea Programului.
Acordul este un act scris între Departament și martor, colaborator al justiției,
victima care apare în calitate de martor sau persoana apropiată și cuprinde
drepturile și obligațiile, precum și condițiile privind acordarea ș i încetarea
protecției.
măsurile de protecție sunt activitățile prevăzute prin prezenta lege și care sunt
luate de către Departament în vederea protejării martorului, colaboratorului
justiției, victimei care apare în calitate de martor și persoanelor aprop iate, de
orice fel de amenințări cu privire la viața, sănătatea, libertatea, integritatea
fizică sau proprietatea.
prin intimidare se înțelege orice fel de amenințare directă sau indirectă a
martorului, a colaboratorului justiției, a victimei care apare în calitate de
martor și a persoanelor apropiate, amenințare care poate afecta decizia
persoanei cu privire la declarația pe care urmează s -o dea în calitate de martor
în procesul penal.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
249
VI.6.2. Departamentul pentru Protecția Martorilor
Departamentul pentru Protecția Martorilor se află în subordinea Ministerului
de Interne (art. 12) și are următoarele atribuții:
este responsabil cu includerea persoanelor în Program după ce Consiliul a luat
această Decizie;
decide ce tip de măsuri de protecție să fie aplicate, cu excepția măsurii de
schimbare a identității:
implementează măsurile de protecție;
oferă sprijin legal;
implementează Programul;
încheie un acord de protecție cu persoanele incluse în Program;
stabilește ce fe l de date sunt necesare de la persoanele protejate și
înregistrează aceste date;
gestionează resursele financiare alocate pentru implementarea Programului;
realizează cooperarea cu serviciile similare din alte țări;
este responsabil cu perfecționarea și ed ucarea continuă a angajaților săi;
păstrează documentele originale privind identitatea persoanelor incluse în
Program;
elaborează ghiduri operative și instrucțiuni pentru implementarea măsurilor
de protecție.
VI.6.3. Consiliul pentru Protecția Martorilor
Consiliul pentru Protecția Martorilor este format din 5 membri (art. 6) :
– un judecător al Curții Supreme de Justiție a Republicii Macedonia;
– adjunctul Procurorului General al Republicii Macedonia;
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
250
– directorul Direcției responsabile pentru executarea sancțiunilor din cadrul
Ministerului de Justiție;
– un reprezentant din partea MoI
– și șeful Departamentului pentru Protecția Martorilor din cadrul Ministerului
de Interne.
Membrii Consiliului și înlocuitorii lor sunt numiți și revocați din funcție de
către șeful autorității pe care o reprezintă și sunt numiți în funcție pe o durată de 5
ani cu posibilitatea prelungirii , cu excepția șefului Departamentului pentru Protecția
Martorilor și directorul Direcției responsabil e pentru executarea sancțiunilor din
cadrul Ministerului de Justiție și înlocuitorii lor .
Calitatea de membru al Consiliului încetează în următoarele cazuri (art. 8):
odată cu încetarea raporturilor de muncă pe care membrul Consiliului sau
adjunctul lui le are cu instituția pe care o reprezintă, de exemplu, la expirarea
perioadei pentru care el a fost numit;
din motive întemeiate, ca urmare a unei cereri făcute de către membrul
Consiliului sau înlocuitorul său;
datorită încălcării prevederilor procedurii in terne a Consiliului și,
datorită dezvăluirii de informații clasificate legate de activitatea Consiliului.
Președintele Consiliului și în absența acestuia, înlocuitorul său, este
responsabil pentru gestionarea activității Consiliului. Președintele și înlocu itorul
sunt numiți din rândul judecătorilor din cadrul Curții Supreme de Justiție a
Republicii Macedonia .
Consiliul (art. 10) este autorizat să ia decizii cu privire la:
– includerea unei persoane în Program;
– încetarea Programului;
– aplicarea măsurii de prot ecție privind schimbarea identității.
Ședințele Consiliului se desfășoară cu ușile închise și au un caracter secret.
Consiliul poate lua o decizie numai dacă 4 din cei 5 membri sau înlocuitorii lor sunt
prezenți la ședință. Luarea uneia din deciziile prevă zute la art. 10, se face cu
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
251
consimțământul a 4 din cei 5 membri ai Consiliului, iar pentru celelalte decizii este
nevoie de majoritatea voturilor membrilor prezenți la ședință.
VI.6.4. Procedura de includere , prelungire și încetare a programul ui de
protecție a martorilor
Propunerea pentru includerea în Program (art. 15) este transmi să Consiliului
de către Procurorul General al Republicii Macedonia după ce în prealabil procurorul
responsabil de caz și judecătorul au primit de la Ministerul de Int erne o solicitare
scrisă de includere în Program. De asemenea, cererea pentru includerea în Program
poate să fie transmisă persoanei care datorită posibilului pericol de a fi expusă la
intimidări, răzbunări sau viața, sănătatea, libertatea, integritatea fi zică sau
proprietatea îi sunt puse în pericol, nu este de acord, în calitate de martor, să dea
declarație în cadrul proce sului penal, motiv pentru care P rocurorul General va
solicita procurorului responsabil de caz să -i furnizeze informații așa cum este
prevăzut la art. 16 al acestei legi.
Procurorul General al Republicii Macedonia transmite Departamentului toate
informațiile necesare pentru persoana propusă a fi inclusă în Program, în vederea
obținerii unui aviz conținând o descriere și o evaluare a perico lului la care este
supusă persoana, propunerea cu privire la cheltuielile necesare pentru aplicarea
măsurilor de protecție și o propunere cu privire la măsurile de protecție necesare și
durata lor. Procurorul General al Republicii Macedonia stabilește conținutul și forma
propunerii pentru includerea în Program și solicitarea de includere.
Solicitarea de includere în Program (art. 16) conține următoarele informații:
date despre persoana pentru care se face propunerea de includere;
descrierea infracțiunii și evaluarea probelor existente;
faptele concrete și circumstanțele relevante pentru stabilirea situației de fapt
în legătură cu fapta penală pentru care persoana propusă pentru a i se acorda
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
252
protecție deține informații, dar nu este pregătit să le dezvălu ie dacă nu i se
acordă protecție;
conținutul posibilei declarații și o evaluare a importanței ei;
solicitarea făcută de persoana propusă pentru protecție și includere în Program
în cazul în care a făcut o astfel de solicitare;
descrierea și evaluarea peric olului la care este expusă persoana propusă pentru
protecție;
alte informații relevante.
Dacă Procurorul General al Republicii Macedonia acceptă solicitarea, în
termen de 8 zile de la data primirii ei, va transmite Consiliului propunerea de
includere în Pr ogram (art.17) . Pe lângă informațiile cuprinse în Solicitarea de
includere, P ropunere a va conține și alte informații, respectiv:
măsurile de protecție propuse și propunerea cu privire la durata lor;
opinia Departamentului conținând descriere a și evaluarea pericolului la care
este supusă persoana pentru care se propune protecția , propunerea cu privire
la cheltuielile necesare pentru aplicarea măsurilor de protecție și o propunere
cu privire la măsurile de protecție necesare și durata lor .
Consiliul va avea în vedere următoarele criterii atunci ia decizia includerii în
Program (art.18) , respectiv:
– importanța informațiilor deținute de persoana a cărei protecție este propusă în
raport cu infracțiunea comisă, făptuitorul și alte circumstanțe re levante;
– importanța informațiilor deținute de persoana a cărei protecție este propusă
pentru procesul penal, informații care nu pot fi obținute prin alte mijloace;
– seriozitatea amenințării;
– dorința persoanei a cărei protecție este propusă de a coopera cu o rganele
judiciare și cu Departamentul în procesul de implementare a măsurilor de
protecție.
Imediat sau cel târziu în termen de 8 zile de la data primirii propunerii
Procurorului General, Președintele Consiliului va convoca o ședință a Consiliului.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
253
Consili ul poate solicita Procurorului General informații suplimentare cu privire la
propunerea de includere în Program. În termen de 30 zile de la data transmiterii
propunerii de către Procurorul General, Consiliul va lua o decizie în acest sens,
decizie pe care o va aduce la cunoștința Procurorului General și Departamentului.
Dacă propunerea de includere în Program este acceptată, Consiliul va solicita
Departamentului să încheie un Acord cu persoana propusă pentru a fi inclusă în
Program sau cu persoana apropiată .
Decizia pentru includerea în Program (art. 20) va cuprinde următoarele
informații:
date privind persoana propusă pentru includerea în Program (numele și
prenumele lui, numele tatălui, domiciliul, ID, ziua, luna, anul și locul nașterii),
precum și informa ții referitoare la persoana apropiată propusă pentru
includerea în Program;
informații privind infracțiunea;
descrierea și evaluarea pericolului la care este expusă persoana propusă pentru
includerea în Program;
măsura de protecție privind schimbarea ident ității dacă s -a decis necesitatea
aplicării acestei măsuri.
Dacă durata aplicării măsurilor de protecție stabilite prin Program și Acord a
expirat , dar persoana necesită în continuare protecție, șeful Departamentului sau
Procurorul General va transmite Con siliului o solicitare pentru continuarea
măsurilor de protecție. Solicitarea va fi transmisă cu 30 de zile înainte de data
expirării duratei aplicării măsurilor de protecție și în cazuri excepționale, impuse de
siguranța persoanei protejate, poate să fie t ransmisă și după expirarea ei.
Art. 23 face referire la măsurile urgente. Dacă Procurorul General consideră
că viața, sănătatea, libertatea, integritatea fizică sau proprietatea martorului,
colaboratorului justiției, victimei, în calitatea sa de martor și persoanei apropiate este
expusă la amenințări grave care nu pot fi îndepăr tate prin măsurile de protecție
aplicate de poliție tuturor cetățenilor, simultan cu propunerea de includere în
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
254
Program va notifica Departamentul cu privire la necesitatea aplicării măsurilor
urgente. În termen de 24 de ore de la data primirii notificării, Departamentul va
adopta o decizie cu privire la implementarea lor, va lua toate măsurile necesare și va
notifica în acest sens Consiliul și Procurorul General.
Înaintea luării măsurilor urgente, șeful Departamentului va obține
consimțământul scris al pers oanei pentru care se solicită aplicarea măsurilor urgente.
Măsurile urgente pot fi aplicate până în momentul în care Consiliul va lua o decizie
cu privire la includerea persoanei în Program, dar nu mai mult de 3 luni din
momentul aplicării lor.
După primir ea deciziei și a propunerii scrise, Departamentul va încheia cu
persoana inclusă în Program un Acord (art. 25) , care cuprinde următoarele
informații:
informații generale;
obligațiile persoanei incluse în Program;
obligațiile persoanei protejate;
durata măs urilor de protecție, precum și condițiile care conduc la încheierea
Acordului;
o clauză conform căreia Acordul este încheiat într -un singur exemplar care va
fi păstrat de către Departament și obligațiile care decurg din Acord nu pot fi
considerat un contract conform prevederilor legale;
o declarație a persoanei incluse în Program că este parte a Acordului și că,
cunoaște și înțelege conținutul Acordului;
data și semnătura părților.
Înaintea încheierii Acordului, persoana inclusă în Program va comp leta
chestionarul prevăzut la a rt. 24, alin. 1 al acestei legi.
Încetarea programului (art. 39) se face în următoarele cazuri:
la expirarea perioadei stabilită prin Acord;
odată cu decesul persoanei protejate;
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
255
dacă persoana protejată sau reprezentantul său legal renunță la protecție (prin
transmiterea unei solicitări scrise adresate Departamentului);
având în vedere faptul că, motivele pentru care persoana a fost inclusă în
Program nu mai sunt valabile;
datorită nerespectării de către persoana protejată a p revederilor prevăzute prin
Acord.
Consiliul va lua decizia încetării Programului în baza unei propuneri făcute de
către Departamentul, Procurorul General sau persoana protejată.
VI.6.5. Măsuri de protecție
Măsurile de protecție (art. 26 – 31) sunt puse în aplicare de către Departament
și sunt următoarele :
păstrarea confidențialității privind identitatea;
protecția datelor cu caracter personal;
schimbarea domiciliului sau reședinței (relocarea) ;
schimbarea identității.
Dacă Departamentul consideră că este necesară aplicarea măsurii privind
schimbarea identității, va solicita Consiliului aplicarea acestei măsuri (Consiliul va
decide în termen de 15 zile de la data înaintării) .
Păstrarea confidențialității privind identitatea include procesarea și utilizarea
documentelor cu caracter personal ale persoanei protejate, modificate temporar,
precum și p rocesarea și utilizarea documentelor privind proprietatea asupra anumitor
bunuri deținute de persoana protejată. Punerea în aplicare a acestor măsuri nu
presupune s chimbarea datelor actuale ale persoanei protejate, așa cum sunt ele
menționate în înregistrările oficiale ale organismelor autorizate.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
256
Protecția datelor cu caracter personal presupune protecția operativă, fizică și
tehnică a persoanei protejate cu scopul d e a preveni amenințarea asupra vieții,
sănătății, libertății, integrității fizice sau proprietății.
Schimbarea domiciliului sau reședinței (relocarea) persoanei protejate
presupune schimbarea temporară sau permanentă a domiciliului sau reședinței cu
altă locație stabilită de către Departament. Aceste măsuri pot fi aplicate atât pe
teritoriul Republicii Macedonia, cât și în străinătate, în conformitate cu acordurile
internaționale ratificate de Macedonia.
Colaboratorii justiției care execută pedeapsa închisorii pe teritoriul Republicii
Macedonia și cărora li se aplică măsura schimbării domiciliului sau reședinței, pot
fi transferați în altă țară pentru ispășirea pedepsei închisorii, în conformitate cu
acordurile internaționale ratific ate de Macedonia.
Schimbarea identității presupune schimbarea parțială sau totală a datelor cu
caracter personal ale persoanei protejate. Datele cu caracter personal introduse în
noile documente nu pot fi la fel cu datele deținute de o altă persoană. Primi rea noii
identități nu influențează statutul sau alte drepturi și obligații pe care persoana
protejată le are. După expirarea măsurii de protecție privind schimbarea identității ,
persoana protejată se poate pronunța singură cu privire la păstrarea sau nu a noii
identități. Persoana protejată nu poate să -și reia identitatea originală dacă această
măsură are o influență esențială asupra statutului unei terțe persoane.
Documentele originale privind identitatea persoanei protejate vor fi păstrate
în cadrul Depa rtamentului. Pentru punerea în aplicare a măsurii de protecție privind
schimbarea identității pot fi întreprinse activități de schimbare a caracteristicilor
fizice ale persoanei protejate.
Cooperarea internațională în domeniul protecției martorilor, colabo ratorilor
justiției, victimelor, în calitate de martori și persoanelor apropiate este realizată în
baza acordurilor internaționale, ratificate în concordanță cu Constituția Republicii
Macedonia sau în baza acordurilor de reciprocitate. Departamentul are ob ligația:
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
257
să direcționeze către alt stat o solicitare de acceptare a unei persoane protejate
și de punere în aplicare a măsurilor de protecție prevăzute de prezenta lege;
să soluționeze solicitările venite din partea altor state referitoare la acceptarea
unei persoane protejate și punerea în aplicare a măsurilor de protecție pe
teritoriul Republicii Macedonia.
VI.7. REPUBLICA BOSNIA ȘI HERȚEGOVINA
VI.7.1 Legislație
Scopul Legii privind Programul de Protecție a M artorilor în Bosnia și
Herțegovina195 este acela de a asigura o protecție eficientă martorilor, înainte, în
timpul și după înc heierea procedurilor penale, as tfel încât martorii să aibă
posibilitatea de a depune mărturie , în mod liber și deschis , în cadrul procesului penal
în fața Curții BiH. Entitățile nu au o lege proprie privind Programul de Protecție a
Martorilor.
La art. 2, alin. 1 sunt definiți următorii termeni:
a) „martor ul” este aceea persoana fără a cărei mărturie nu ar exista nicio
probabilitate de a examina și stabili faptele sau de a determina proprietățile
persoanei suspecte sau fără a cărei mărturie procesul penal ar fi în mod
semnificativ î mpiedicat ;
b) „persoana apropiată” include membrii familiei și alte persoane care au o
relație apropiată cu martorii;
c) prin „măsuri de protecție” se înțeleg toate măsurile nonprocedurale care
vizează protecția martorului și a persoanelor apropiate împotriva intimidării,
agresiunii sau împotriva oricăror consecințe periculoase care pot apărea ca
195 Legea privind programul de protecție a martorilor în BiH nr. 01, 02 -02-1-20/13 din 20 aprilie 2014, publicată în
Monitorul Of icial nr. 36/14 din 12 mai 2014.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
258
urmare a deciziei martorului de a depune mărturie, respect iv, coope rarea cu
autoritățile judiciare;
d) „Programul de Protecție a Martorilor” (Program) desemnează un set
individual de măsuri de protecție prevăzute în prezenta lege, în baza cărora
Departamentul pentru Protecți a Martorilor (Departament) din cadrul Agenției
de Stat pentru Investigații și Protecție (ASIP) se angajează să protejeze viața,
sănătatea, libertatea, integritatea fizică sau proprietatea persoanelor incluse în
program;
e) „Comi sia pentru implementarea programului de protecție a marto rilor” este
un organism, descris prin prezenta lege, autorizat să ia decizii cu privire la
includerea, întreruperea , extinderea și încetarea programului d e protecție a
martorilor și de asemenea, autorizat să întreprindă alte activități, așa cum sunt
ele de scrise prin prezenta lege;
f) prin „măsuri urgente” se înțeleg orice măsuri temporare de protecție și
asistență , definite prin prezenta lege și care sunt luate de către Departament,
până în momentul în care o decizie privind punerea în aplicare a programului
de protecție a martorilor este luată și anume până în momentul în care se
încheie un Acord privind Programul de Protecție a Martorilor (Acord) ;
g) „Departamentul pentru Protecția Martorilor” este o unitate specializată și
independentă în cadrul ASIP .
Cooperarea internațională referitoare la implementarea Programului va fi
realizată în baza drepturilor și obligațiil or pe care B iH și le-a asumat ca urmare a
semnării acordurilor m ulti și bilaterale, ca urmare a plicării principiului reciprocității
și ca urmare a semnării acordurilor operaționale (art. 23, alin. 1).
În vederea îndeplinirii condițiilor menționate la alin. 1 al art. 23,
Departamentul pentru Protecția Martorilor va (art. 23, alin. 2):
a) transmite o solicitare către statul respectiv în vederea acceptării martorului
sau persoanei apropiate lui și punerii în aplicare a măsurilor de protecție
menționate prin aceas tă lege;
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
259
b) acționa la solicitarea statului respectiv în vederea acceptării martorului și
implementării măsurilor de protecție în B iH.
Un cetățean străin căruia i -a fost acordată protecție în conformitate cu
prevederile legii, poate să fie expulzat din B iH numai cu acordul Departamentului.
VI.7.2. Departamentul pentru Protecția Martorilor
În conformitate cu art. 7, Departamentul pentru Protecția Martorilor
organizează și implementează programul de protecție, organizează și implementează
măsurile urgente de protecție, încheie acorduri operaționale și este responsabilă
pentru aplicarea lor.
De asemenea, toate organele și instituțiile publice din B iH, District ul Brčko
sunt obligate să ofere asistență Departamentului , la cererea acestuia, în vederea
efectuării acțiunilor care intră în competența lor și care sunt necesare pentru luarea
măsurilor prevăzute de prezenta lege .
Deciziile Departamentului , care pot afecta punerea în executare a pedepsei
închisorii, aplicarea sancțiunilor penale sau aplicarea oricăror alte măsuri care
implică privarea de libertate pot fi luate după ce în prealabil au fost consultat șeful
instituției în cauză.
Departamentul a doptă deciziile și aplică măsurile care sunt stabilite în
colaborare cu martorii străini din B iH, precum și în conformitate cu drepturile ș i
obligațiile asumate prin diferite acorduri multilaterale și bilaterale.
În conformitate cu drepturile și obligațiil e asumate prin intermediul
acordurilor multilaterale și bilaterale încheiate de B iH cu alte țări, Departamentul
poate încheia acorduri operaționale și protocoale cu organismele administrative sau
instituțiile din alte țări, responsabile cu punerea în aplic are a acordurilor cu privire
la Programul de Protecție a Martorilor.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
260
Departamentul pune în aplicare sarcinile legate de Program stipulate prin
prezenta lege, promovează cooperarea și schimbul de informații cu autoritățile
executive, judiciare și alte organisme din B iH, precum și cu autoritățile străine și
organizațiile internaționale re sponsabile pentru protecția mar torilor.
VI.7.3. Comisia pentru Implementarea Programului de Protecție a
Martorilor
Deciziile privind includerea, întreruperea, extinde rea și încetarea Programului
pentru Protecția Martorilor sunt luate de către Comisia pentru Implementarea
Programului de Protecție a Martorilor. De asemenea, Comisia (art. 4) este autorizată
să desfășoare și alte activități în conformitate cu prezenta leg e.
Comisia este formată din:
– un judecător din cadrul Secției Penale a Curții B iH;
– un procuror din cadrul Parchetului BiH;
– și șeful Departamentului.
Calitatea de membru al Comisiei se face la propunerea șefului organismului
autorizat.
Judecătorul din cadrul Secției Penale a Curții B iH va avea calitatea de Președinte al
Comisiei. Membrii Comisiei sunt numiți pe o perioadă de 5 ani cu posibilitatea
reînnoirii mandatului. Sarcinile administrative și tehnice referitoare la activitățile
Comisiei intră în atribuți ile Departamentului pentru Protecția Martorilor.
Comisia va fi aprobată de către Consiliul de Miniștrii al B iH, la propunerea
ministerului Securității din B iH. Membrii Comisiei nu vor fi plătiți suplimentar
pentru activitatea desfă șurată în cadrul Comisiei.
Calitatea de membru al Comisiei poate înceta în următoarele cazuri (art. 5) :
a) la expirarea termenului pentru care membrul a fost desemnat;
b) la solicitarea expresă a membrului Comisiei;
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
261
c) la încetarea activității în cadrul instituției pe care o reprezintă;
d) datorită divulgării de informații clasificate legate de activitatea Comisiei sau
datorită pierderii accesului la informații clasificate;
e) datorită nerespectării reglementărilor referitoare la implementarea
Programului de Protecție a Martorilor;
f) datorită incapacității permanente de a-și îndeplini activitățile.
Decizia privind încetarea calității de membru al Comisiei se ia de către
Consiliul de Miniștrii al B iH la propunerea Comisiei. Activitatea Comisiei este
gestionată d e către Președintele Comisiei, este confi dențială și va fi tratată ca atare.
Comisia este independentă și ia decizii în sesiunile sale prin vot unanim.
Comisia este responsabilă pentru luarea următoarelor decizii (art. 6, alin. 5) :
a) includerea în cadrul Pro gramului;
b) întreruperea Programului;
c) prelungirea Programului;
d) încetarea Programului;
e) punerea în aplicare a măsurilor de protecție și aprobarea Acordulu i pentru
punerea în aplicare a P rogramului.
VI.7.4. Procedura de includere, întrerupere , prelungire și încetare a
programului de protecție
Conform art. 8 , decizia privind punerea în aplicare a Programului de Protecție
a Martorilor va fi luată de către Comisie la cererea motivată a Procurorului General
al Parchetului B iH sau Președintelui Curții B iH.
Inițiativa de includere în Progr am (art. 8, alin. 2) poate să fie înaintată
Procurorul ui General sau Președintelui Curții BiH de către :
– judecătorul responsabil de caz;
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
262
– șeful instituției responsabile cu punerea în aplicare a pedepselor penale și
corecțional e;
– avocatul apărării;
– procurorul;
– departamentul de poliție responsabil cu investigarea;
– martorul sau o persoană apropiată lui.
Procurorul General sau Președintele Curții BiH decide cu privire la inițiativa
depusă în termen de 5 zile de la data primirii ace steia și va înainta Comisiei o
solicitare de includere a martorului în programul de protecție.
Propunerea privind implementarea P rogramului trebuie să includă
următoarele (art. 8, alin. 4) :
a) informații detaliate despre martorul sau persoana apropiată lui, pentru care se
propune punerea în aplicare a programul ui de protecție;
b) o descriere a infracțiunii în cauză și o evaluare a probelor existente;
c) o descriere a împrejurărilor care indică existen ța unui pericol evident și grav
la adresa persoanei pentru care se propune punerea în aplicare a programului
de protecție a martorilor ;
d) alte date relevante pentru punerea în aplicare a programului de protecție a
martorilor.
Programul de Protecție a Martori lor poate să fie pus în aplicare în cazul
următoarelor infracțiuni (art. 3, alin. 1):
a) infracțiuni împotriva integrității B iH;
b) infracțiuni împotriva umanității și valorilor protejate de legislația
internațională;
c) infracțiuni de terorism;
d) infracțiuni săvârși te într -o manieră organizată (criminalitatea organizată);
e) infracțiuni pentru care pedeapsa închisorii este de 5 ani sau pentru care legea
poate impune o pedeapsă mai severă.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
263
Imediat după primirea solicitării de includere în programul de protecție a
martorilor din partea Procurorului General sau Președintelui Curții BiH, dar nu mai
târziu de 5 zile, președintele Comisiei va convoca o sesiune a Comisiei. Comisia
poate solicita Procurorului General sau Președintelui Curții BiH să completeze
solicitarea de includere cu informațiile relevant e pentru punerea în aplicare a
Programului . Comisia va lua o decizie cu pr ivire la punerea în aplicare a
Programului , dar nu mai târziu de 20 de zile de la data depunerii solicitării de
includere sau de la data completă rii ei și va informa imediat Procurorul General sau
Președintele Curții BiH și Departamentul pentru Protecția Martori lor cu privire la
decizia luată (art 8, alin.5).
Înainte de a lua decizia cu privire la includerea în programul de protecție a
martorilor, Comisia va consulta Departamentul și îi va solicita acestuia un aviz , aviz
care va conține o evaluare a pericolului la care este supus martorul și/sau persoana
apropiată lui, o evaluare psihologică și o evaluare a stării de sănătate, măsurile de
protecție propuse și durata lor, precum și cheltuielile generale, necesare pentru
punerea în aplicare a măsurilor de protecție (art 8, alin.6).
Unui martor poate să îi fie acordată protecție cu consimțământul ei/lui, în
conformitate cu prezenta lege și în măsura în care el/ea, un membru al familiei
martorului sau o persoană apropiată lui/ei se confruntă cu un pericol grav cu privire
viața, sănătatea, libertatea sau proprietatea ca urmare a dorinței lui/ ei de a depune
mărturie (art. 3, alin. 2).
Dacă Procurorul General sau Președintele Curții BiH, în momentul în care
primește solicitarea prevăzută la art. 8, alin. 1 consideră că, viața, sănătatea sau
integritatea fizică, libertatea sau proprietatea martorului sau unei persoane apropiate
lui ar put ea să -i fie pusă în pericol, iar respectivul pericol nu poate să fie eliminat
prin intermediul măsurilor de protecție pe care poliția le furnizează în mod normal
cetățenilor, atunci va solicita Departamentului punerea în aplicare a măsurilor
urgente. În ab sența Procurului General sau Președintelui Curții BiH și dacă nivelul
de risc impune luarea unor măsuri urgente, solicitarea pentru punerea în aplicare a
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
264
acestor măsuri poate să fie transmisă de către persoana care îl înlocuiește pe
Procurorul General sau de către judecătorul care instrumentează cazul (art. 14, alin.
1).
Decizia privind tipul de măsuri urgente de protecție și punerea lor în aplicare
va fi luată de către șeful Departamentului pentru Protecția Martorilor în termen de
24 de ore de la data prim irii cererii. Înainte să implementeze aceste măsuri , șeful
Departamentului pentru Protecția Martorilor trebuie să obțină acordul scris al
martorului sau persoanei apropiate lui. Măsurile urgente se vor aplica până în
momentul semnării Acordului, iar în caz ul în care Comisia a respins cererea de
includere în programul de protecție, punerea în aplicare a măsurilor urgente de
protecție se încheie (art. 14, alin. 2, alin. 3, alin. 4).
De asemenea, unui martor poate să îi fie acordată protecție în conformitate c u
prevederile prezentei legi, și în măsura în care pericolul este depistat după finalizarea
procesului penal și în măsura în care pericolul este o consecință a faptului că această
persoană a depus mărtu rie în cadrul procesului (art. 3 , alin. 3).
În conform itate cu prezenta lege, măsurile de protecție pot să fie anulate în
măsura în care una din condițiile menționate la art. 2, alin. 2 și alin. 3 nu au fost
îndeplinite în momentul în care s -a acordat protecția sau în momentul în care acestea
au încetat ulter ior să se aplice (art. 3 , alin. 4) .
După ce Comisia a luat decizia privind implementarea Programului, șeful
Departamentului pentru Protecția Martorilor este autorizat să încheie un Acord cu
un martor sau o persoană apropiată lui ( art. 9, alin. 1).
Acordul prevăzut la art. 9, alin. 1 va cuprinde următoarele elemente:
a) numele părților semnatare ale Acordului;
b) o declarație a martorului sau persoanei apropiate lui privind includerea
voluntară în cadrul Programului;
c) o declarație prin care își asumă faptul că, inf ormațiile oferite în cadrul
Chestionarului sunt adevărate și că în cazul furnizării de informații false,
Programul poate fi anulat;
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
265
d) o declarație din care să reiasă că persoana inclusă în Programul cunoaște și
înțelege conținutul Acordului;
e) obligațiile părț ilor;
f) durata Programului ;
g) o clauză care să indice faptul că Acor dul este încheiat într -un singur exemplar
și că este păstrat în cadrul Departamentului pentru Protecția Martorilor;
h) alte informații relevante pentru implementarea Programului;
i) semnăturile părț ilor Acordului și data;
j) și o clauză care să indice faptul că, obligațiile care decurg din prezentul Acord
nu pot să facă subiectul unor dispute sau procese civile.
Înainte de încheierea Acordului, Comisia trebuie să aprobe conținutul (art. 9,
alin. 3).
Implementarea Programului începe în momentul încheierii Acordului. Directorul
ASIP , pe baza recomandărilor primite de la Departamentul pentru Protecția
Martorilor urmează să aprobe conținutul Acordului, în termen de 30 zile de la data
la care această Lege a intrat în vigoare (art. 9, alin. 5).
Înainte să semneze Acordul, martorul sau persoana apropiată lui va completa
un chestionar . În termen de 30 zile de la data la care legea a intrat în vigoare,
conținutul Chestionarului va fi aprobat de către Directorul ASIP , la propunerea
șefului Departamentului pentru Protecția Martorilor (art. 9, alin. 6).
Programul de Protecție a Martorilor se va încheia în următoarele cazuri (art.
18, alin. 1):
a) odată cu expirarea perioadei menționată în cadrul Acordului;
b) odată cu de cesul persoanei incluse în Program;
c) și dacă nu mai există nici un motiv pentru punerea în aplicare a programului
de protecție.
Programul de Protecție a Martorilor se termină dacă (art. 18, alin. 2):
a) persoana inclusă în Program renunță;
b) dacă persoana protej ată nu -și îndeplinește obligațiile prevăzute prin Acord;
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
266
c) în timpul impleme ntării Programului s-au declanșat procedurile penale
împotriva martorului ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni care poate să pună
în pericol continuarea Programului ;
d) persoana inclusă în P rogram furnizează informații false Procurorului General,
Președintelui Curții BiH, Departamentului pentru Protecția Martorilor sau în
cadrul Chestionarului.
Comisia va lua decizia cu privire la expirarea sau terminarea Programului la
propunere a Șefului Departamentului pentru Protecția Martorilor, Procurorului
General, Președintelui Curții BiH, martorului sau persoanei apropiate lui (art. 18,
alin. 3).
VI.7.5. Măsuri de protecție și asistență
Măsurile pentru protecția martorilor și/sau persoanei apropiate (art. 10, alin.
1) sunt:
a) măsuri privind protecția fizică și tehnică a persoanelor și proprietății includ
măsurile de prevenire a oricăror amenințări cu privire la viața, sănătatea,
integritatea fizică, libertatea sau proprietatea martorului prin folosirea
mijloacelor fizice și tehnice (art.11, alin.1) ;
b) măsuri privind relocarea reprezintă mutarea acest uia temporar sau permanent
într-o altă locație pe teritoriul Bosniei sau în străinătate (art.11, alin. 2) ;
c) măsuri privind ascunderea identității persoanei și a proprietăților acesteia
include producerea și utilizarea de documente de identitate sau propriet ate
având datele originale modificate (art.11, alin. 3). ;
d) măsuri privind schimbarea identității include schimbări parțiale sau complete
ale datelor personale ale martorului, având în vedere faptul că această măsură
poate să implice și anumite schimbări de natură fizică (art.11, alin 4) .
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
267
Legea prevede ca în termen de 30 de zile de la intrarea ei în v igoare, ASIP la
propunerea șefului Departamentului pentru Protecția Martorilor să aprobe proceduri
detaliate cu privire la aceste măsuri (art.11, alin. 5) .
Șeful Departamentului pentru Protecția Martorilor va decide în mod autonom
cu privire la tipul și du rata măsurilor prevăzute la alin. 1, litera a al art. 10. În cazul
în care martorul se află în detenție sau execută o pedeapsă de natură penală, măsurile
de protecție prevăzute la litera a) al art. 10 vor fi puse în aplicare în cooperare cu
administrația i nstituției corecționale sau sistemului penitenciar (art. 10, alin. 2).
Dacă ș eful Departamentului pentru Protecția Martorilor consideră că este
necesar să se aplice măsurile de protecție prevăzute la alin. 1, literele b), c) și d) ale
art. 10, va t ransmite Comisiei o solicitare pentru aprobare a acestor măsuri. Comisia
va decide cu privire la solicitare în maxim 7 zile. În cazul în care, martorul se află în
detenție sau execută o sancțiune de natură penală, măsurile de protecție prevăzute la
alin. 1, literele b), c) și d) ale art. 10 vor fi puse în aplicare în cooperare cu
administrația instituției corecționale sau sistemului penitenciar (art. 10, alin. 3).
Una sau mai multe măsuri de prote cție pot fi puse în aplicare în același timp
și vor fi implementate de către Departamentul pentru Protecția Martorilor.
Departamentul va face o analiză cu privire la măsurile de protecție aplicate, cel puțin
o dată pe an și va pune în aplicare măsuri adecv ate, în concordanță cu evaluarea
făcută (art. 10, alin. 5).
În timpul implementării măsurilor de protecție, Departamentul pentru
Protecția Martorilor poate furniza martorului și/sau persoanei apropiate lui asistența
economică, juridică, medicală, psihologi că sau socială solicitată , până în momentul
în care persoana și -a dobândit independența (art. 12, alin. 1).
Asistența menționată la alin. 1 al acestui articol nu poate să depășească suma
necesară acoperirii costurilor de trai și de incluziune a lui/ei în n oul mediu social.
Măsurile menționate la art. 10, alin. 1, literele a), b) și c) nu pot să fie puse în aplicare
ca măsuri urgente (art. 13, alin. 1). Măsurile urgente vor fi implementate de către
Departamentul pentru Protecția Martorilor.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
268
Alocațiile necesa re pentru protecția martorilor vor fi asigurate de către
Departamentul pentru Protecția Martorilor doar în măsura în care acest lucru este
necesar pentru a asigura o protecție adecvată martorului sau persoanei apropiate lui
(art. 21).
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
269
CAPITOLUL VII CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
VII.1. Co NCLUZII
Protecția martorilor și a colaboratorilor justiției reprezintă o cerință
fundamentală ce trebuie garantată de stat și transpusă în practică, fructificând
drepturile și obligațiile pe care martorii le au pe de -o parte și statul ca beneficiar al
aportului martorilor la punerea în practică a politicilor sale penale, pe de altă parte.
Studiu comparativ realizat subliniază faptul că principiile de bază ale
protecției martorilor sunt aceleași în cele 8 s tate supuse analizei. Fie că vorbim de
protecția procedurală sau Programul de protecție a martorilor ca un complex de
măsuri extra -procedurale destinat asigurării siguranței martorilor care sunt supuși
unui stări de pericol și risc ca urmare a contribuției lor cu caracter determinant în
cauze complexe, obligația statului este aceeași – protejarea cetățenilor împotriva
oricărei intimidări, dar și asigurarea unui proces corect cu respectarea drepturilor
părților.
După cum se poate observa din studiul compar ativ, toate cele 8 țări dispun de
legislație specială ce reglementează Programul de protecție a martorilor. Trebuie
menționat faptul că România a fost prima țară din regiune care a inițiat și
implementat o lege specială în acest domeniu, respectiv în anul 2002. Celelalte state
au creat această instanție în perioada 2003 -2005, la o perioadă de timp relativ scurtă
după România.
Cu excepția Bulgariei, toate celelalte state au poziționat unitatea de protecția
martorilor în fie în cadrul Poliției Naționale, fie în subordinea acesteia, fiind cazul
României. În anul 2014, unitatea de protecție din cadrul Ministerul Justiției a fost
mutată în subordonarea directă a Procurorului General. Având în vedere faptul că 7
din cele 8 țări supuse analizei au decis ca unitate a de protecție a martorilor să fie
parte din cadrul Poliției Naționale, se poate concluziona faptul că acesta este cea mai
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
270
bună soluție, cu condiția ca unitatea să dispună atât de independență operațională,
cât și financiară.
Structura unității de protecț ie nu poate face obiectul unui studiu public,
majoritatea legilor menționând faptul că aceasta este considerată confidențială și
astfel supusă reglementărilor referitorare la secretul de stat. Ce se poate arăta este
faptul că structura depinde de mai mulți factori, printre care se pot menționa:
numărul populației și întinderea țării;
implicarea politicului în sistemul judiciar;
bugetul dedicat fiecărei unități;
structura sistemului judiciar, precum și importanța acordată unității de
protecție în cadrul acestui sistem;
atribuțiile oferite de către legislație unității de protecție;
complexitatea cazurilor instrumentate de către autoritățile judiciare;
problematica infr acțională și situația operativă.
Cum analiza prezentată în capitolele anterioare ale acestei lucrări s -a
concentrat pe legislația în domeniu, aș dori să subliniez în continuare principalele
asemănări și deosebiri î ntre cele 8 sisteme analizate, a stfel:
A. Includerea în Program
În România, pr ocedura de includere este una relativ simplă, organul de
cercetare penală sau procurorul (în funcție de faza procesului penal) face o propunere
motivată procurorului (în faza de urmărire penală) sau judecătorului (în faza de
judecată), care vor dispune pri n ordonanță, respectiv încheiere. Este important de
menționat că dispunerea nu se poate realiza fără o evaluare realizată de către Oficiul
Național pentru Protecția Martorilor care privește atât posibilitatea includerii în
Program a persoanei/lor respectiv e, precum și măsurile care pot fi aplicate. Trebuie
subliniat rolul activ și important jucat de O.N.P.M. în tot acest proces, prin evaluarea
complexă realizată.
În toate celelate țări legislațiile prevăd existența unui organ separat denumit
Comisie sau Con siliu care printre atribuții și includerea sau neincluderea unei
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
271
persoane în Programul de protecție a martorilor. Componența Comisiei/Consiliului
este diferită, fiind compusă 3, 4 sau 5 membrii. În Bulgaria, spre exemplu pe lângă
cei 5 membrii, Consiliul p revede și un președinte în persoana Ministrului Justiției.
Un aspect negativ poate fi considerat lipsa Șefului Unității de Protecție din
componența Consiliului, în timp ce în celelalte 6 țări acesta este unul dintre membrii.
Un reprezentat al Curții Supre me și unul al Procurorului General reprezintă
membrii comuni în toate cele 7 țări care au un Consiliu/Comisie.
Existența unui organ separat , reponsabil pentru includerea în Program a unei
persoane are atât aspecte pozitive, cât și unele negative. Astfel:
Având în vedere complexitatea cazurilor care impun protejarea unor martori,
precum și efortul financiar deosebit din partea statului pentru implementarea
Programului, existența unui organ separat care să analizeze și să dispună
includerea în Program poate f i considerat un aspect pozitiv. Implicarea
principalelor autorități judiciare, respectiv judecător, procuror și poliție
(Unitatea de Protecție a Martorilor) contribuie la acordarea unui suport mult
mai important din partea instituțiilor pe care aceștia le reprezintă către
Programul de Protecție a Martorilor.
Cunoașterea și înțelegerea funcționării Programului de Protecție a Martorilor
poate reprezenta un avantaj major în implementarea lui. Există cazuri unde,
datorită unei înțelegeri greșite ale principiilo r de funcționare ale Programului
de protecție, martorilor nu le -a fost acordată protecție sau Programele de
protecție au trebuit să înceteze. O comisie specializată care să cunoască foarte
bine principiile de funcționare ale Programului, asigură pe de o pa rte
analizarea riguroasă a cazurilor dar și o decizie conformă cu legislația în
domeniu și nevoile operative.
Atâta timp cât din componența Comisiei/Consiliului fac parte un număr redus
de persoane care să decidă în mod operativ includerea unui martor în P rogram,
acesta poate fi considerat un aspect pozitiv. Din practica țărilor care au
prevăzută o Comisie/Consiliu se arată că un număr ridicat de membrii creează
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
272
probleme de natură organizatorică – indisponibilitatea unor membrii creează
întârzieri care dăun ează unei bune implementări a Programului.
Conducătorul Unității de Protecție trebuie să fie membru al Comisiei. Din
practica unității din Bulgaria rezultă că lipsa unui reprezentant al Unității de
Protecție poate crea impedimente de natură operațională în implementarea
Programului. Este important ca membrii Comisiei/Consiliului să aibă toate
informațiile necesare în vederea stabilirii unei decizii corecte, iar Șeful
Unității de Protecție poate în cele mai multe cazuri clarifica aspecte de natură
practică ș i operațională.
Cu excepția României, în toate celelalte state includerea în Program se face
pentru o perioadă limitată, aceasta putând fi extinsă, numai în anumite cazuri. Acest
aspect nu contribuie la o mai bună implementare a Programului, creând doar o
obligație suplimentară a Comisiei/Consiliului de a întruni la expirarea termenului
dispus inițial pentru a reanaliza necesitatea protecției.
Referitor la persoanele care pot fi incluse în Program, toate legislațiile permit
includerea în Program atât a ma rtorilor, așa cum sunt ei definiți de legislația penală
națională, precum și a altor persoane care au legătură cu matorii, precum:
– Familia martorului;
– Persoanele apropiate;
O situație diferită apare în Bulgaria și Serbia, unde sunt definite în cadrul
legislațiilor specifice că procurorul, suspectul, învinuitul, inculpatul și expertul
(Bulgaria) și suspectul, acuzatul, partea vătămată (victima), martorul expert,
persoana în ca litate de expert (Serbia) pot dobândi calitatea de martor protejat.
Faptul că procurorul poate dobândi calitatea de martor protejat nu poate fi considerat
un aspect pozitiv, deoarece scopul principal al Programului este de a asigura
protecție persoanelor c are dețin date și informații cu caracter determinant cu privire
la săvârșirea unor infracțiuni grave și nu a de a proteja organele de aplicare a legii a
căror atribuții este de a investiga asemenea infracțiuni. Datoria statului este de a
asigura alte măsur i specifice de protecție pentru aceste categorii de persoane.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
273
De asemenea permiterea includerii în Program a suspectului, învinuitului sau
inculpatului, ar trebui să fie analizată numai în cazuri excepționale – atunci când
aceștia fac parte din grupări de criminalitate organizată, iar informațiile furnizate de
către cei în cauză contribuie în mod determinant la identificarea și tragerea la
răspundere a liderilor grupării criminale.
O altă categorie distinctă de persoane ce pot fi incluse în Program este c ea a
colaboratorilor justiției. Cea mai bună definiție o găsim în legislația din Macedonia,
care definește colaboratorul justiției drept „persoana împotriva căreia s -a început
urmărirea penală, este condamnat sau este membru al unui grup sau organizații
criminale sau altă asociație sau care a participat la săvârșirea unei infracțiuni care
ține de crima organizată, dar a fost de acord să coopereze cu organismele abilitate
cu identificarea, urmărirea penală și judecarea infracțiunilor penale, în principal
pentru a da o declarație în cadrul procesului penal, în calitate de martor, declarație
referitoare la grupul sau organizația criminală sau altă asociație sau act
infracțional legat de crima organizată” . Această definiție este în conformitate cu
definiția prez entată în Recomandarea 9(2005) a Consiliului Europei.
Este interesant faptul că toate legislațiile analizate permit includerea în
Program a acestor categorii de persoane, fără a defini în mod expres noțiunea de
colaborator al justiției.
Astfel, în Români a, se face referire la persoane care „se află în cursul
executării unei pedepse privative de libertate și, prin informațiile și datele cu
caracter determinant pe care le furnizează, contribuie la aflarea adevărului în cauze
privind infracțiuni grave sau la prevenirea producerii ori la recuperarea unor
prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate prin săvârșirea unor astfel de
infracțiuni” . În Bulgaria legea face referire la persoana condamnată, în timp ce
Albania definește clar noțiunea de colaborator al jus tiție drept „persoana
condamnată sau care are calitatea de inculpat într -un proces penal, care se află în
pericol datorită colaborării sale cu organele de aplicare a legii și care oferă
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
274
declarații sau depune mărturie cu privire la fapte sau cirsumstanțe ca re constituie
probe în cadrul aceluiași proces penal sau în alt proces” .
Important este de notat faptul că niciuna dintre legislațiile analizate nu exclude
posibilitatea includerii colaboratorilor justiției în Programul de protecție, deși nu
sunt definiți în mod expres în legile din România, Serbia, Muntenegru și Bosnia
Herțegovina.
Se poate concluziona faptul că toate statele supuse studiului permit includerea
în Programul de protecție a martorilor a persoanelor care au calitatea de martor
conform legisl ațiilor penale, dar și a celor care deși nu au această calitate, dar prin
informațiile cu caracter determinant care le dețin și sunt de acord să colaboreze cu
organele de aplicare a legii.
La aceste două categorii se adaugă familiile și persoanele apropia te acestora,
care nu dețin nicio informație și nu contribuie la soluționarea vreunei cauze, dar
datorită legăturii cu primele două categorii pot influența în mod indirect calitatea sau
chiar mărturiile acestora.
B. Suspendarea sau întreruperea
Legislațiile din Serbia, Croația și Albania prevăd posibilitarea suspendării sau
întreruperii Programului de protecție, în următoarele cazuri:
a. Serbia :
dacă solicitarea pentru protecție nu mai este valabilă;
dacă în timpul implementării Programului este declanșată urmăr irea penală
împotriva persoanei protejate pentru o infracțiune care pune sub semnul
întrebării necesitatea aplicării Programului;
dacă informațiile menționate în chestionar nu sunt adevărate;
dacă persoana protejată nu -și îndeplinește obligațiile prevăzute prin Acord,
fără a avea o justificare și astfel, punând în pericol sau împiedicând aplicarea
Programului;
la solicitarea Guvernului din țara în care persoana protejată a fost relocată.
b. Croația:
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
275
în cazul în care nu se mai impune protecția;
în cazul în care persoana inclusă nu își respectă obligațiile contractuale cu
privire la procesul penal sau în cazul în care împotriva acesteia a fost începută
urmărirea penală cu privire a săvârșirea unei infracțiuni;
în cazul în care persoana inclusă nu respectă regulil e de comportament
menționate în contract sau cele impuse de către Unitate, fără un motiv real,
încălcând astfel obligația de a informa unitatea și punând în pericol
Programul;
în cazul în care persoana inclusă refuză fără motiv ocuparea unui loc de muncă
oferit de către Unitate sau refuză să continue orice altă activitate legală pentru
obținerea unui venit;
în cazul în care o altă țară pe teritoriul căreia martorul protejat a fost relocat
solicită încetarea programului de protecție;
în cazul în care persoan a inclusă oferă informații false.
c. Albania:
dacă în timpul urmării penale sau în faza de judecată se dovedește că martorul
sau colaboratorul justiției oferă declarații false sau pentru orice alt motiv nu
oferă declarațiile pentru care a fost acceptată inclu derea sa în program;
dacă persoana protejată comite cu intenție o infracțiune;
dacă după începerea programului sunt obținute date și informați cu privire la
implicarea persoanei protejate în infracțiuni pe care nu le -a declarat înainte de
includere;
dacă m artorul, colaboratorul justiției sau o altă persoană protejată nu respectă
obligațiile prevăzute în Acord sau condițiile colaborării cu justiția;
dacă autoritatea unui alt stat solicită încheierea programului de protecție
implementat pe teritoriul său.
Legea română nu face nicio referire la posibilitatea suspendării sau
întreruperii Programului, deși acest aspect ar fi foarte necesar. Necesitatea rezultă
din practica curentă, deoarece există cazuri unde legea prevede drept măsură
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
276
încetarea Programului, dar datorită importanței martorului pentru soluționarea
cazului Oficiului Național pentru Protecția Martorilor rămâne cu obligația de
protecție a persoanei în cauză. Astfel, în cazuri , precum:
– în cazul în care persoana inclusă nu își respectă obligațiile contr actuale cu
privire la procesul penal;
– dacă martorul, colaboratorul justiției sau o altă persoană protejată nu respectă
obligațiile prevăzute în Protocolul de protecție;
– dacă după începerea programului sunt obținute date și informați cu privire la
implicarea persoanei protejate în infracțiuni pe care nu le -a declarat înainte de
includere;
– dacă persoana protejată comite cu intenție o infracțiune;
– în cazul în care persoana inclusă nu respectă regulile de comportament
menționate în contract sau cele im puse de către Unitate, fără un motiv real,
încălcând astfel obligația de a informa unitatea și punând în pericol
Programul;
– în cazul în care persoana inclusă refuză fără motiv ocuparea unui loc de muncă
oferit de către Unitate sau refuză să continue orice altă activitate legală pentru
obținerea unui venit;
– în cazul în care o altă țară pe teritoriul căreia martorul protejat a fost relocat
solicită încetarea programului de protecție;
– în cazul în care persoana inclusă oferă informații false.
– la solicitarea exp resă a martorului protejat;
– în cazul în care martorul protejat dorește să părăsească temporar teritoriul
României și nu acceptă protecția statului în care călătorește.
consider că soluția suspendării sau întreruperii Programului este mult mai benefică
decâ t încetarea acestuia, din următoarele motive:
o acoperă o lacună de natură legislativă;
o conduce la economisirea de resurse financiare și operaționale. În cazurile în
care martorul protejat este suspectat de comiterea unor infracțiuni sau
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
277
nerespectarea obliga țiilor asumate în cadrul Programului, până la clarificarea
acestor aspecte, suspendarea este o soluție mult mai benefică decât încetarea.
Dacă după încetarea Programului, se dovedește că martorul protejat fie nu a
fost vinovat, fie a fost vinovat, dar se c onsideră mult mai importantă
contribuția acestuia la soluționarea cauzei, acest aspect ar presupune reluarea
procedurilor de includere care pot fi costisitoare atât din punct de vedere
financiar, dar și operațional (reluarea procedurilor, personal implicat în
procedură, timp consumat, creș terea gradului de pericol, etc);
o în prezent nu există o soluție legală în cazul în care martorul protejat dorește
fie să călătorească într -o altă țară ori chiar pe teritoriul României, fără a avea
consimțământul O.N.P.M. D eși au obligații pe care și le asumă odată cu
semnarea Protocolului de protecție, martorii protejați sunt persoane libere.
O.N.P.M. nu are dreptul de a interzice niciun drept legal al acestor persoane,
putând doar face recomandări. În cazul în care persoan a protejată nu respectă
aceste recomandări, singura soluție legală este încetarea Programului. Chiar
și în cazurile în care martorul protejat, cu acordul O.N.P.M., dorește să
călătorească în străinătate, dar din diferite motive nu este posibilă asigurarea
protecției în țara de destinație (de exemplu: lipsa unei unități de protecție), cea
mai bună soluție ar fi suspendarea Programului până la momentul întoarcerii
martorului în țară.
o în situația în care martorul protejat refuză nejustificat ocuparea unui loc de
muncă ori recalificarea profesională în vederea ocupării unui loc de muncă, o
soluție temporară ar fi suspendarea Programului.
C. Încetarea Programului
Referitor la încetarea Programului, situația în Romania este diferită din două
motive:
1. lipsa Comisiei/ Consiliului;
2. lipsa posibilității de suspendarea sau întrerupere a Programului.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
278
Din practica românească a reieșit faptul că sunt probleme de natură practică
atunci când procurorul sau judecătorul care a dispus inițial includerea în Program,
nu mai poate din motive obiective să dispună încetarea Programului. Existența unei
Comisii/Consiliu ar contribui la înlăturarea acestui impediment, deoarece ar exista
specialiști care ar putea analiza mult mai rapid și eficient existența unei situații care
să impună încet area Programului.
Situațiile care pot conduce la încetarea Programului sunt în mare măsură
aceleași în cele 8 sisteme analizate, singura diferență majoră fiind aceea de expirare
a termenului inițial pentru care a fost dispusă protecția.
Astfel, P rogramul încetează:
la cererea martorului protejat;
dacă în cursul procesului penal martorul protejat depune mărturie mincinoasă;
dacă martorul protejat comite cu intenție o infracțiune;
dacă sunt probe sau indicii temeinice că, ulterior includerii în Program,
martorul protejat a aderat la un grup sau organizație criminală;
dacă martorul protejat nu respectă obligațiile asumate prin semnarea
Protocolului de protecție sau dacă a comunicat date false cu privire la orice
aspect al situației sale;
dacă viața, integr itatea corporală sau libertatea martorului protejat nu mai este
amenințată;
dacă martorul protejat decedează.
Aceste cazuri în care programul încetează sunt similare în toate țările
analizate, singura diferență majoră fiind reprezentată de organul de deciz ie.
D. Măsurile de protecție și asistență
Referitor la măsurile de protecție se poate arăta faptul că măsurile
extraprocedurale sunt aceleași în toate țările analizate, astfel:
– protecția fizică a martorului și a proprietății acestuia;
– schimbarea domiciliului sau relocarea;
– schimbarea identității;
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
279
– schimbarea înfățișării;
Prin faptul că măsurile de protecție sunt aceleași se poate concluziona faptul
că unul dintre elementele cheie al Programului este armonizat la nivelul acestei
regiuni, fapt ce ușurează considerabil cooperarea internațională.
O deosebire de ordin legislativ o întâlnim însă la reglementările măsurilor de
asistență. Dacă legea română face o distincție clară între măsuri de protecție și
măsuri de asistență, celelate legislații arată faptul c ă unitatea de protecție a
martorilor, în vederea implementării Programului de protecție poate implementa și
alte măsuri, precum: oferirea de suport financiar; schimbarea locului de muncă;
oferirea de asistență legală. Legea română menționează drept măsuri de asistență
următoarele:
– reinserția în alt mediu social;
– recalificarea profesională;
– schimbarea sau asigurarea locului de muncă;
– asigurarea unui venit până la găsirea unui loc de muncă.
Deși nu sunt prevăzute expres în lege, suportul psihologic și asistența legală
pot fi considerate drept măsuri de asistență pe care unitatea de protecție poate să le
implementeze în cadrul Programului de protecție. De remarcat faptul că O.N.P.M.
este singura unitate din rândul celor analizate care are o structură spe cializată
formată din psihologi și asistenți sociali. Unitatea din Croația dispune numai de un
ofițer psiholog. O structură specializată care are ca atribuții principale
implementarea sau acordarea de sprijin în vederea implementării măsurilor de
asistență prezintă o importanță deosebită pentru implementarea cu succes a unui
Program de protecție. Unitățile care nu dispun de personal specializat utilizează
specialiști din afara unității, fapt ce creează un risc suplimentar pentru integritatea
Programului, ri sc înlăturat în România.
Așa cum am menționat în capitolele anterioare, protecția martorilor nu poate
fi realizată fără o bună cooperare internațională între unitățile specializate de
protecție.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
280
Având în vedere faptul că sistemele de protecție a martorilor supuse analizei
sunt asemănătoare, existând doar diferențe minore care nu privesc elementele de
bază ale Programului de protecție a martorilor, se poate concluziona că există o
armonizare legislativă la nivelul regiunii, fapt ce permite și o colaborare
internațională mai facilă. Înțelegerea unui sistem de protecție din cadrul unui alt stat
conduce la o mai bună și ușoară negociere între cele două unități implicate, atunci
când se impune relocarea unui martor protejat pe teritoriul altui stat.
Ce lipsește însă la nivel regional este un organism comun de cooperare
internațională care să faciliteze sprijinul reciproc acordat de către unitățile de
protecție. În continuare, aș dori să prezint o propunere a unui asemenea organism,
propunere ce conține atât struc tura, sarcinile, precum și modalități de finanțare și
administrare. Având în vedere faptul că România deține cea mai experimentată
unitate de protecție la nivel regional, precum și cea mai mare, acest organism ar
trebui să fie localizat în București. De as emenea, în calitate de membru al Uniunii
Europene, România poate asigura mult mai ușor o legătură cu celelalte instituții
europene (E uropol , Consiliul Europei, Comisia Europeană). Trebuie menționat
faptul că SELEC (Centrul de Cooperare Polițienească în S -E Europei) este localizat
tot în București și are drept state membre, toate statele care fac obiectul acestei
lucrări, fapt ce poate facilita o mai bună cooperare între cele două organizații.
Necesitatea unui organism separat reiese din specificul activităț ii de protecție
a martorilor. Pe lângă faptul că toate activitățile operaționale, personalul, precum și
dotările unităților de protecție sunt clasificate, cooperarea internațională prezintă
aspecte specifice care nu pot fi administrate de către personal di n afara unităților de
protecție a martorilor.
La nivel legislativ, Convenția de cooperare p olițienească pentru Europa de
SE prevede în cadrul art . 1 faptul că „părțile contractante vor întări cooperarea
atât în ceea ce privește combaterea amenințărilor la adresa ordinii și/sau siguranței
publice, cât și in domeniul prevenirii, descoperirii și cercetării infracțiunilor” . De
asemenea art . 10 arată faptul că „autoritățile de aplicare a legii ale părților
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
281
contractante desemnate pentru protecția martorilor vor coopera în mod direct în
ceea de privește domeniul programelor de protecție a martorilor. Cooperarea
vizează în special schimbul de informații, suportul logistic și preluarea persoanelor
care trebuie protejate” .
VII.2. P ROPUNERE PRIVIND ÎMB UNĂTĂȚIREA COOPERĂRII INTERNAȚI ONALE ÎN
SE EUROPEI PRIN ÎNFIINȚA REA UNUI CENTRU REGIONAL DE COOPERARE ȘI
COORDONARE ÎN DOMENIU L PROTECȚIEI MARTORI LOR
Denumire: Centrul regional de cooperare și coordonare în domeniul
protecției martorilor
Structură:
Câte un reprezentat al fiecărei unități de protecție a martorilor din cadrul celor
8 țări analizate, respectiv: România, Bulgaria, Serbia, Bosnia Herțegovina, Croația,
Muntenegru, Macedonia, Albania, la care se adaugă personal administrativ: secretar
(1 poziție), specialist IT și de comunicații (1 poziție), personal responsabil cu partea
logistică (2 poziții).
Fiecare reprezentant va fi numit pe o perioadă de 2 ani cu posibilitatea de
prelungire, urmând a proveni din rândul membrilor unității de protecție a martor ilor.
Fiecare reprezentant va avea un înlocuitor desemnat în caz de imposibilitate de
desfășurare a activității.
Fiecare reprezentat va fi responsabil în mod direct Șefului Unității de Protecție
a Martorilor din cadrul țării din care provine și pentru asp ecte de natură
administrativă Coordonatorului General.
Cele 8 țări vor deține pe rând, în ordine alfabetică, pe o perioadă de 6 luni,
poziția de Coordonator General al Centrului.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
282
Obiectiv:
Obiectivul principal al Centrului îl reprezintă îmbunătățirea cooperării
regionale între unitățile de protecție a martorilor.
Atribuții:
1. Oferirea de sprijin operativ în vederea relocării martorilor.
În situația în care una dintre țările membre solicită unei alte țări membre
relocarea pe teritoriul celei din urmă a unui martor protejat, solicitarea va fi adresată
reprezentatului țării în cauză. Acesta are obligația ca în cel mai scurt timp, dar nu
mai târziu de 24h, să comunice Șefului Unității solicitarea și să realizeze o analiză
cu privire la posibilitatea accep tării sau respingerii acesteia. Fiecare reprezentat are
obligația de a cunoaște în permanență posibilitățile de ordin operativ ale unității pe
care o reprezintă și de a informa țara care solicită relocarea.
2. Realizează analize de risc cu privire la membri i grupărilor de criminalitate
organizată care reprezintă un risc pentru martorii protejați.
Deși în mare măsură concurează una cu alta, grupările de criminalitate
organizată colaborează atunci când trebuie să lupte împotriva organelor de aplicare
a legii. Având acces la tehnologii moderne, precum și la resurse financiare de cele
mai multe ori mult mai mari decât organele de aplicare a legii, organizațiile criminale
vor face tot posibilul pentru a identifica și elimina martorul protejat, care în
majoritatea cazurilor a fost unul dintre membrii acestora. Obligația unităților de
protecție a martorilor este de a realiza și a actualiza permanent analizele de risc.
Având acces limitat la informații și bazându -se de cele mai multe ori pe unitățile
specializate ale poliției cu sarcini în combaterea infracțiunilor de criminalitate
organizată, terorism, precum și de culegere de date și informații, consider că o astfel
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
283
de atribuție a Centrului ar fi extrem de folositoare pentru toate unitățile din regiune.
Astfel, repr ezentanții vor avea obligația de a menține legătura cu forțele de aplicare
a legii din fiecare țară și de a schimba date și informații cu privire la membrii
grupărilor criminale care reprezintă un pericol pentru martorii protejați și de a
informa Unitățile de protecție a martorilor cu privire la orice date sau informații care
ar putea periclita siguranța martorilor.
3. Constituie punct de comunicare între Unitățile de protecție a martorilor
reprezentate .
Un impediment ce reiese din practica Unităților de protecție îl constituie
modalitatea de comunicare. Comunicarea se realizează în mod normal în mod direct
– fie prin telefon sau prin intermediul internetului. Problema apare în momentul în
care nu poate fi identificată o limbă de comunicare înțeleasă de am bele părți sau
când numai un număr foarte restrâns de ofițeri cunosc limba respectivă. Unitatea din
România are în componență ofițeri responsabili cu cooperarea internațională ce
cunosc mai multe limbi străine (engleză, franceză, germană), însă majoritatea
unităților din regiune nu dispun de un asemenea ofițer. În acest fel, comunicarea este
îngreunată. Totodată există dificultăți cu privire la modalitatea de transmitere a unor
documente cu caracter clasificat. Cum internetul nu reprezintă o opțiune în prez ent,
singura modalitate operativă o reprezintă transmiterea personală a acestora. Acest
lucru implică costuri ridicate, precum și utilizarea de resurse umane și administrative
nejustificate. Existența Centrului ar rezolva această problemă fie prin comunica rea
directă între reprezentanți sau prin prezența ofițerilor de caz în cadrul Centrului, care
pot să comunice în mod direct.
4. Analizarea, actualizarea și dezvoltarea de noi proceduri de lucru .
După cum am prezentat în capitolele anterioare ale lucrării, pr otecția
martorilor nu este un domeniu care poate fi ușor învățat din manuale, ci este unul
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
284
care se află în permanentă modificare, modernizare. Odată cu dezvoltarea noilor
tehnologii, cu dezvoltarea rețelelor de criminalitate organizată, precum și cu noile
reguli de siguranță si securitate impuse la nivel european și mondial, Unitățile de
protecție a martorilor trebuie să -și adapteze procedurile de lucru astfel încât să
corespundă tuturor acestor provocări. O modalitate eficientă de dezvoltare o
reprezintă împărtășirea de bune practici, astfel încât unitățile de protecție pot
„învăța” din greșelile altora. De asemenea utilizarea de noi tehnologii reprezintă un
aspect necesar și obligatoriu în activitatea de protecție (ex. monitorizarea de la
distanță a marto rilor, utilizarea de mijloace de comunicare securizate, etc.).
5. Realizarea de activități comune de instruire și pregătire .
Unul dintre elementele cheie ale cooperării în domeniul protecției martorilor
îl reprezintă încrederea între membrii unităților impl icate. Încrederea este aspectul
care se câștigă în timp prin profesionalismul de care fiecare parte dă dovadă în
implementarea activităților specifice. Prin realizarea de activități de pregătire
comună se vor realiza mai multe obiective, precum:
– asigurarea unui nivel minim de cunoștințe specifice de către ofițerii de
protecție;
– realizarea de legături personale între ofițerii de protecție;
– evaluarea nivelului de preg ătire a ofițerilor de protecție.
6. Identificarea modalităților de atragere de fonduri .
O altă sarcină importantă o reprezintă atragerea de fonduri din diverse surse:
organisme și organizații internaționale, programe de finanțare ale Uniunii Europene
sau Națiunilor Unite, ONG -uri, precum și orice alte oportunități de finanțare. O
problemă comună o reprezintă fondurile financiare insuficiente. Există o paletă largă
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
285
de oportunități de atragere de fonduri care trebuie să facă parte din obiectivele
principale ale Centrului.
Finanțare
Fiecare țară va suporta cheltuielile cu personalul propriu. Cheltuielile cu
privire la echipamentul necesar desfășurării activității se va face dintr -un buget
comun stabilit din contribuția fiecărei țări.
Costurile de funcționare ale Centrului vor fi suportate de către țara pe teritoriul
căreia acesta funcționează (România).
Limba de comunicare
Engleza – limba oficială de comunicare. Ofițerii desemnați vor avea ca sarcină
și învățarea a cel puțin uneia din limbile țărilor membre.
Evaluarea activității
Șefii Unităților de protecție a martorilor reprezentate în c adrul Centrului se
vor întâlni odată pe an, la sfârșitul anului și vor evalua activitatea Centrului. În urma
evaluării, aceștia vor prezenta un raport de activitate Șefilor Polițiilor Naționale și
Miniștrilor de Interne din fiecare țară. Raportul va conțin e date statistice cu privire
la activitatea Centrului, o analiză financiară, precum și propuneri pentru
îmbunătățirea activității.
Sediul
Cu privire la sediul Centrului, trebuie menționat că acesta trebuie să
îndeplinească câteva condiții obligatorii:
– să ofere siguranță și confidențialitate atât lucrătorilor, dar și mijloacelor fixe
și mobile utilizate de aceștia;
– să dispună de mijloace și linii de comunicare securizate;
– să dispună de spații sigure de depozitare;
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
286
– să ofere accesul facil la mijloace de transport;
Impedimentele în realizarea unui asemenea Centru pot fi:
de natură financiară – unele state nu ar putea finanța existența unui asemenea
Centru, deși costurile activităților de protecție a martorilor în general, ar
scădea pe termen mediu și lun g;
de natură politică – încă la nivel regional există unele tensiuni politice între
anumite țări (Serbia -Croați a, Serbia – Bosnia Herțegovina) ;
de natură personală – conducătorii unor unități nu doresc să coopereze sau să
dezvolte cooperarea internațională , preferând să limiteze activitatea unității
refuză cooperarea din motive personale.
Trebuie menționat faptul că un asemenea Centru nu există în prezent în
Europa, deși există diverse Forumuri sau acorduri multilaterale între state care fac
referire la c ooperarea internațională ( De exemplu: Forumul de la Salzburg, Acordul
Balcanic, Forumul Balcanic, Acordul țărilor baltice). Un prim pas spre o coordonare
a activităților de protecție a martorilor a fost făcut de Acordul semnat de către țările
membre ale Forumului de la Salzburg care obligă statele membre să desemneze un
Punct Național de Contact. Punctul Național de Contact este în fapt unitatea de
protecție a martorilor.
De asemenea la nivelul E uropol există un ofițer desemnat cu coordonarea
activitățilo r de protecție a martorilor la nivel european, însă activitatea se
concentrează mai mult pe organizarea anuală a unei întâlniri a reprezentanților
tuturor unităților de protecție din EUROPA și nu numai și a unui curs comun de
pregătire în domeniu.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
287
BIBLI OGRAFIE
ACTE NORMATIVE
România
1) *** Constituția României actualizată și republicată în Monitorul Oficial nr.
767/31 octombrie 2003.
2) *** Legea nr. 286/2009 privind Noul Cod Penal , publicată în Monitorul
Oficial nr. 510/ 2009, în vigoare de la 1 februarie 2014.
3) *** Legea nr. 135/2010 privind Noul Cod de Procedură Penală , publicată în
Monitorul Oficial nr. 486/15 iulie 2010, în vigoare d e la 1 februarie 2014.
4) *** Legea nr. 134/2010 privind Noul Cod de Procedura Civilă , republicată în
Monitorul Oficial nr. 54 5/03 august 2012.
5) *** Legea nr. 218/23 aprilie 2002 privind organizarea și funcționarea Poliției
Române, publicată în Monitorul Oficial nr. 305/09 mai 2002, completată prin
Legea nr. 60/2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 227/07 aprilie 2009.
6) *** Lege a nr. 682/19 decembrie 2002 privind protecția martorilor, publicată
în Monitorul Oficial nr. 964/28 decembrie 2002.
7) *** Hotărârea de Guvern nr. 760/14 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial
nr. 475/27 mai 2004 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr.
682/2002.
8) *** Legea nr. 254/19 iulie 2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor
privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal,
publicată în Monitorul Oficial nr. 514/14 august 2013.
9) *** Legea nr. 677/200 1 pentru protecția persoanelor, cu privire la prelucrarea
datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, publicată în
Monitorul Of icial nr. 790/12 decembrie 2001.
10) *** Legea nr. 295/28 iunie 2004 privind regimul armelor și al
munițiilor, republicată în Monitorul Oficial nr. 814/17 noiembrie 2011.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
288
11) *** Hotărârea nr. 130/24 februarie 2005 pentru aprobarea Normelor
metodologice de aplicare a Legii nr. 295/2004 privind regimul armelor și al
munițiilor, publicată în Monitorul Oficial nr. 241/23 martie 2005.
Republica Bulgaria
12) *** Constituția Republicii Bulgaria, publicată în Monitorul Oficial nr.
56/1991, nr. 85/2003, nr. 18/2005, nr. 27/2006, nr. 78/2006, nr. 12/2007.
13) *** Codul de Procedură Penală al Republicii Bulgaria, publicat în
Monitorul O ficial nr. 86/2005, nr. 46/2007, nr. 109/2007, nr. 69/2008, nr.
109/2008, nr. 12/2009, nr. 27/2009, nr. 32/2009, nr. 33/2009, nr. 15/2010, nr.
32/2010, nr. 10/2010, nr. 13/ 2011.
14) *** Codul Penal al Republicii Bulgaria, publicat în Monitorul Oficial
nr. 26/ 1968, nr. 32/2010, nr. 33/2011.
15) *** Legea privind organizarea și funcționarea Ministerului de Interne,
publicată în Monitorul Oficial nr. 17/2006, nr. 30/2006.
16) *** Legea privind combaterea traficului de persoane, publicată în
Monitorul Oficial nr. 46/2003, nr. 86/2005, nr. 33/2008.
17) *** Legea privind protecția persoanelor aflate sub amenințare în cadrul
procesului penal, publicată în Monitorul Oficial nr. 103/2004 și nr. 82/2006.
Republica Serbia
18) *** Codul de Procedură Penală al Republicii Serbia, publicat î n
Monitorul Oficial nr. 46/2006, nr. 72/2011.
19) *** Codul Penal al Republicii Serbia, publicat în Monitorul Oficial nr.
85/2005, nr. 88/2005, nr. 107/2005.
20) *** Legea privind organizarea și atribuțiile autorităților
guvernamentale referitoare la investigarea crimelor de război, publicată în
Monitorul Oficial nr. 97/2003, nr. 67/2005.
21) *** Legea privind Programul de Protecție pentru participanții la
procedurile penale, publicată în Monitorul Oficial nr. 85/2005.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
289
Republica Croația
22) *** Constituția Republicii Croa ția – variantă consolidată incluzând
Constituția Republicii Croația, așa cum a fost publicată în Monitorul Oficial,
Ordonanța Guvernului nr. 56/1990, nr.135/1997, nr. 8/1998 – text consolidat,
nr.113/2000 – text consolidat, nr. 124/2000, nr. 28/2001, nr. 4 1/2001 – text
consolidat, nr. 55/2001 – text corectat, precum și modificările aduse
Constituției prin Ordonanța Guvernului nr. 76/2010.
23) *** Codul de Procedură Penală din Republica Croația, aprobat prin
Ordonanța Guvernului nr. 152/2008 și nr. 76/2009.
24) *** Legea privind organizarea și funcționarea Biroului pentru
Prevenirea Corupției și a Criminalității Organizate (BPCCO) publicată în
Monitorul Oficial nr. 88/2001 incluzând și modificările publicate în Monitorul
Oficial nr. 12/2002, nr. 33/2005 și nr. 48/2005 .
25) *** Legea poliției, publicată în Monitorul Oficial nr. 129/2000, nr.
41/2008 și nr. 034/2011.
26) *** Legea privind protecția martorilor, publicată în Monitorul Oficial
nr. 163/16.10.2003.
Republica Muntenegru
27) *** Codul Penal al Republicii Muntenegru, public at în Monitorul
Oficial nr. 70/2003, nr. 13/2004, nr. 47/2006, nr. 40/2008.
28) *** Codul de Procedură Penală din Republica Muntenegru, publicat în
Monitorul Oficial nr. 57/18.08.2009.
29) *** Legea poliției nr. 01 -458/2 din 27.04.2005, publicată în Monitorul
Oficial nr. 28/05.05.2005.
30) *** Legea privind organizarea și funcționarea Agenției pentru
Securitatea Națională (ASN) nr. 01 -457/2 din 27 aprilie 2005, publicată în
Monitorul Oficial nr. 28/05.04.2005, nr. 86/09.12.2009 și nr. 20/11.04.2011.
31) *** Legea privi nd protecția martorilor nr. 01 -1372/2 din 21.10.2004,
publicată în Monitorul Oficial nr. 65/25.10.2004.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
290
Republica Albania
32) *** Constituția Republicii Albania aprobată prin Legea
nr.8417/21.10.1998 și modificată prin Legea nr.9904/21.04.2008.
33) *** Codul de Pr ocedură Penală al Republicii Albania aprobat prin
Legea nr.7905/21.03.1995, cu modificările și completările ulterioare.
34) *** Codul Penal al Republicii Albania aprobat prin Legea
nr.7895/27.01.1995, cu modificările și completările ulterioare.
35) *** Legea nr.91 10/24.07.2003 referitoare la organizarea și funcționarea
instanțelor privind infracțiunile grave, cu modificările și completările
ulterioare.
36) *** Legea nr.8553/25.11.1999 privind organizarea poliției naționale,
cu modificările și completările ulterioare.
37) *** Legea nr.10173/22.10.2009 privind protecția martorilor și a
colaboratorilor justiției, modificată prin Legea nr.10461/13.09.2011.
Republica Macedonia
38) *** Constituția Republicii Macedonia, publicată în Monitorul Oficial
nr. 2/1991, 1/1992, 31/1998, 91/2001, 84/2003, 107/2005, 3/2009, 49/2011.
39) *** Codul Penal al Republicii Macedonia, publicat în Monitorul Oficial
nr. 37/1996, nr. 80/1999, nr. 4/2002, nr. 43/2003, nr. 19/2004, nr. 81/2005, nr.
60/2006, nr. 73/2006.
40) *** Codul de Procedură Penală al Repu blicii Macedonia, publicat în
Monitorul Oficial nr. 150/ 2010.
41) *** Regulamentul privind protecția colaboratorilor justiției care
execută pedeapsa cu închisoarea în Republica Macedonia, publicat în
Monitorul Oficial nr. 2/2006, nr. 57/2010.
42) *** Legea pentru protecția martorilor, publicată în Monitorul Oficial
nr. 38/2005.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
291
Republica Bosnia și Herțegovina
43) *** Constituția Federației BiH, publicată în Monitorul Oficial al
Federației nr. 1/1994, nr. 13/1997, nr. 16/2002, nr. 22/2002, nr. 52/2002, nr.
60/2002, n r. 18/2003, nr. 63/2003.
44) *** Constituția Republicii Srpska, publicată în Monitorul Oficial al
Republicii Srpska nr. 6/1992, nr. 8/1992, nr. 15/1992, nr. 19/1992, nr.
21/1992, nr. 28/1994, nr. 8/1996, nr. 13/1996, nr. 15/1996, nr. 16/1996, nr.
21/1996, nr. 98/2003.
45) *** Codul de Procedură Penală al BiH, publicat în Monitorul Oficial
nr. 3/2003, nr. 32/2003, nr. 36/2003, nr. 26/2004, nr. 63/2004, nr. 13/2005, nr.
48/2005, nr. 46/2006, nr. 76/2006, nr. 29/2007, nr. 32/2007, nr. 53/2007, nr.
76/2007, nr. 15/2008 , nr. 58/2008, nr. 12/2009, nr. 16/2009, nr. 93/2009.
46) *** Codul Penal al BiH, publicat în Monitorul Oficial nr. 3/2003, nr.
32/2003, nr. 37/2003, nr. 54/2004, nr. 61/2004, nr. 30/2005, nr. 53/2006, nr.
55/2006, nr. 32/2007, nr. 8/2010.
47) *** Codul Penal al F ederației BiH, publicat în Monitorul Oficial al
Federației nr. 36/2003.
48) *** Codul Penal al Republicii Srpska, publicat în Monitorul Oficial al
Republicii Srpska nr. 49/1993, nr. 108/2004.
49) *** Codul Penal al Districtului Brcko, publicat în Monitorul Oficial al
Districtului Brcko nr. 10/2003; nr. 45/2004; nr. 6/2005; nr. 21/2010.
50) *** Legea privind programul de protecție a martorilor în BiH nr. 01,
02-02-1-20/13 din 20 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 36/14
din 12 mai 2014.
51) *** Legea pentru pro tecția martorilor aflați sub amenințare și a
martorilor vulnerabili, publicată în Monitorul Oficial nr. 3/2003, nr. 21/2003,
nr. 61/2004, nr. 55/2005.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
292
52) *** Legea pentru protecția martorilor aflați sub amenințare și a
martorilor vulnerabili, publicată în Mon itorul Oficial al Federației BiH nr.
36/2003.
53) *** Legea pentru protecția martorilor aflați sub amenințare și a
martorilor vulnerabili, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Srpska nr.
48/2003.
54) *** Legea pentru protecția martorilor aflați sub ameninț are și a
martorilor vulnerabili, publicată în Monitorul Oficial al Districtului Brcko nr.
10/2003.
55) *** Legea privind înființarea și organizarea Agenției de Stat pentru
Investigații și Protecție, publicată în Monitorul Oficial nr. 27/2004, nr.
63/2004, nr. 35/2005, nr. 49/2009.
LUCRĂRI DE AUTOR
1) Albanese, Jay, S., Organized Crime in Americ a, Routledge (3rd edition),
Cincinnati, 1996.
2) Albanese, J ay, S.; Das, D ilip, K.; Verma, Arvind, Organised Crime: World
Perspectives , Prentice Hall, 2003.
3) Albanese, Jay, S., Organised Crime in Our Times , Routledg e (6th edition),
New York, 2015.
4) Arion -Tigănașu , Jenică; Romițan , Ciprian Raul ; Costache , Aurelian,
Protecția martorilor , Editura Moroșan, București, 2003.
5) Bărăscu, Adrian -Augustin; St ănică, Nicolae -George; Ionescu, Robert –
Constantin; Croitoriu, Viorel -Marcel; Daniel, Vasile; Toma, Nicolae; Popa,
Ioan-Dorin, Martorul între protecție și vulnerabilitate , Editura Global Lex,
București, 2012.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
293
6) Bărăscu , Adrian -Augustin, Protecția martorilor necesi tate în combaterea
marii criminalități , Societatea de presă „Om bogat, om sărac”, București,
2007.
7) Bean, P., Informers and Witness Protection Schemes , 2001 in R. Billingsley,
T. Nemit and P. Bean (eds.) Informers; policing, policy and practice . Devon:
Willan Publishing.
8) Borello , Federico, The protection of witnesses of serious human rights
violations: Cases in Argentina , 2010.
9) Botez , Dan, Audierea martorilor în procesul penal. Procedee tactice.
Practica judiciară. Formulare pentru audiere , Editura Unive rsul Juridic,
București, 2012.
10) Brkić , Snežana, Zaštita svedoka u krivičnom postupku [Protecția
martorilor în Procedurile Penale], Novi Sad, 2005.
11) Buneci, Petre; Butoi, Ioana , Teodora, Martorul pe tărâmul justiției
perspectiva procesual penală și psihologic ă, Editur a Pinguin Book,
București, 2004.
12) Buneci, Petre (c oordonator) , Noul Cod de procedură penală , Editura
C.H. Beck, București, 2014.
13) But, Augustina, Glossary of Legal Terms , București, 2003.
14) Dimitrijević Vojin și al., Ljudska prava – udžbenik [Drepturile Omului
– Manual] , Belgrad, 2004.
15) Doltu , Ioan, Martorul în procesul penal , Editura Lumina Lex,
București, 2004.
16) Durkheim, Émile, Despre sinucidere , Institutul European, Iași, 1993.
17) Earley , Pete; Shur , Gerald, WITSEC – Inside the Federal Witness
Protection Program , Bantam Books , New York, 2002.
18) Lazăr , Augustin, Criminologie , Editura Risoprint, Cluj‐Napoca, 2008.
19) Louis, Lenkin, The Age of Rights , Columbia U niversity Press, New
York, 1990.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
294
20) Mateuț, Gheorghiță, Protecția martorilor. Utilizarea martorilor
anonimi în fața organelor procesului penal , Editura Lumina Lex, București,
2003.
21) McGarry , John; O'Leary , Brendan, Consociational Theory, Northern
Ireland’s Conflict, and its Agreement , Editura Blackwell Publishing, 2006,
disponibil online:
http://www.polisci.upenn.edu/ppec/PPEC%20People/Brendan%20O'Leary/
Brendan%20O 'Leary%20Publications/Journal%20Articles/Consociational_
Theory_NIreland_conflict_part_1.pdf
22) Mezei, Smaranda, Dicționar de sociologie , Editura Babel, 1993.
23) Obradović , Konstantin, Početnica za ljudska prava [ABC -ul
Drepturilor Omului], Belgrad, 1998.
24) Olaru, Codruț, Particularitățile criminalității organizate în România ,
Editura Hamangiu, 2014.
25) Olaru, Codruț, Mijloace specifice de investigare a infracțiunilor de
criminalitate organizată , Editura Hamangiu, 2014.
26) Paoli , Letizia, Mafia Brotherhoods: Organi zed Crime, Italian Style ,
New York : Oxford University Press, 2003.
27) Paunović , Milan , Jurisprudencija Evropskog suda za ljudska prava
[Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului] , Belgrad, 1993.
28) Popović , Milijan, Elementi teorije prava [Elemente de teorie a
dreptului] , Belgrad, 1980 .
29) Tudoran – Jurj, Remus, Metode speciale de supraveghere și protecția
martorilor , Editura C. H. Beck, București, 2014.
30) Udroiu, Mihai, Procedură penală Partea Generală , Editura C. H. Beck,
București, 2014.
31) Udroiu, Mihai, Procedură penală Partea generală. Noul Cod de
procedură penală , Editura C. H. Beck, 2014.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
295
32) Voicu, Costică, Istoria statului și dreptului românesc , București,
Editura Universul Juridic, 2012.
33) Zupančič , Boštjan, Pravo na ne -samooptuživanje kao ljudsko pravo
[Dreptul împotriva auto -incriminării ca drept uman], În: Primena
medjunarodnih krivičnih standarda u nacionalnim zakonodavstvima , Tara,
2004.
34) Živanović , Toma, Sistem sintetičke pravne filozofije [The System of
Synthe tic Philosophy of Law], Belgrad , 1959.
ARTICOLE/PUBLICAȚII/LUCRĂRI DE CERCETARE
1) Alexander, Richard, The role of whistleblowers in the fight against economic
crime , Journal of Financial Crime, 2004, 12, 2:131 -138.
2) Alistar, Victor; Stănescu, Iuliana; Moinescu, Gabriel, Ghid privind protecția
avertizorilor de integritate, disponibil la:
http://www.transparency.org.ro/publicatii/ghiduri/GProtectieAvertizori.pdf
Ghidul a fost produs de Asociația Română pentru Transparență
(„Transparency International Romania”) în cadrul proiectului Centrul de
Asistență Anticorupție („Advocacy and Legal Advice Centers”), în cadrul
programului pentru protecția avertizorilor de inte gritate, finanțat de
Ambasada Regatului Țărilor de Jos, prin programul Matra – KAP al
Guvernului Olandei.
3) Banisar, David, Whistleblowing: International Standards and Developments ,
2009 (Lucrarea a fost scrisă pentru Transparency International).
4) Bărăscu, Ad rian-Augustin; Țical, George -Marius, Managementul protecției
martorilor – curs universitar, Editura Etna, București, 2007.
5) Bărăscu, Adrian -Augustin, Proiect managerial: Managementul protecției
martorilor , MAI, IGPR, ONPM, București, 2008.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
296
6) Bărăscu, Adrian -Augustin; Stănică, Nicolae -George; Ionescu, Robert –
Constantin; Lungu, Daniel; Vasile, Daniel -Gildo, Protecția extraprocedurală
a martorilor aflați în Programul de protecție a martorilor – curs universitar,
Editura Etna, București, 2010.
7) Beqiri, Romina, Witness Protection in International Criminal Court – Master
thesis, Faculty of Law, Lund University, 2011, disponibil la:
http://lup.lub.lu. se/luur/download?func=downloadFile&recordOId=2167029
&fileOId=2171585
8) Botez, Gheorghe Dan, Procedee tactice de audiere a martorilor în procesul
penal – rezumat teză de doctorat, conducător științific – Prof. univ. dr. Emilian
Stancu, Universitatea din Bucur ești, Facultatea de Drept, București, 2011.
9) Brkić, Snežana, Zaštita svedoka prema procesnom zakonodavstvu Srbije i
Crne Gore i opšteprihvaćeni pravni standardi [Protecția Martorilor în Dreptul
Procedural al Serbiei și Muntenegrului și Standardele Legale Ge neral
Acceptate], În: Evropska konvencija za zaštitu ljudskih prava i osnovnih
sloboda i krivično zakonodavstvo Srbije i Crne Gore [Convenția pentru
apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și Dreptul Penal din
Serbia și Montenegru], Belg rad, Zlatibor, 2004.
10) Brkić, Snežana, Zaštita svedoka u krivičnom postupku [Protecția
martorilor în Procedurile Penale], Novi Sad, 2005.
11) Brkić, Snežana, Protecția martorilor ca drept subiectiv și elementele
sale, Analele Universității „Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu, Seria Științe
Juridice, Nr. 1/2010, p.117 -140.
12) Buneci, Petre, Protecția martorului , în Revista de Drept Penal, nr.
2/2003.
13) Carroll, R., How Italy betrays innocent witnesses against the Mafia , in
The Guardian , April 9, 2001.
14) Coman, Florin; Stănică, Nicolae, George, The Conflict in Ukraine –
Priorities and Challenges for Integrated Border Management System , Public
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
297
Security Studies, Vol. 3, No. 4(12), October – December 2014, publica ție
academic ă trimestrial ă editat ă de Departamentul de Poli ție din cadrul
Facult ății de Poli ție a Academiei de Poli ție „Alexandru Ioan Cuza ” Bucure ști,
în colaborare cu Asocia ția Rom ână pentru Studii Judiciare și Securitate
Public ă, disponibil la: http://ssp.academiadepolitie.ro/revista/rev12.pdf
15) Dandurand, Yvon; Farr, Kristin, A review of selected witness protection
programs , Ottawa, ON: Public Safety Canada, Report No. 001, 2010,
disponibil la: http://www.publicsafety.gc.ca/lbrr/archives/cn8126 -eng.pdf
16) Dimitrijević Vojin și al., Ljudska prava – udžbenik [Drepturile Omului
– Manual] , Belgrad, 2004.
17) Doltu, Ioan, Declarațiile martorilor în procedura penală română ,
Revista Dre ptul, nr. 7/1995.
18) Hirad, Abtahi; Gideon, Boas, The Dynamics of International Criminal
Justice: Essays in Honour of Sir Richard May , International Humanitarian
Law Series, Martinus Nijhoff Publishers, Olanda, 2006.
19) Johan, Peter; Wilhelm, Hilger, Organised crime/Witness protection in
Germany . In Resource Material , December 2001, Series No. 58, UNAFEI,
Tokyo, disponibil la: http://www.peacepalacelibrary.nl/ebooks/files/no58.pdf
20) Kerry, Heal ey, Murphy, Victim and Witness Intimidation: New
Developments and Emerging Responses , National Institute of Justice,
Research in Action, Washington DC: US Department of Justice, octombrie
1995, disponibil la: https://www.ncjrs.gov/pdffiles/witintim.pdf
21) Klipp, A., Witnesses before the international tribunal for the former
Yugoslavia , Revue internationale de droit penal, 1996, 67, 1(2): 267 -295.
22) Kramer, Karen, Witness Protection as a Key Tool in Addr essing Serious
and Organized Crime , 2011, disponibil la:
http://www.unafei.or.jp/english/pdf/PDF_GG4_Seminar/Fourth_GGSeminar
_P3-19.pdf Material prezentat în c adrul seminarului: The Fourth Regional
Seminar on Good Governance for Southeast Asian countries .
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
298
23) Lascu, Ioan, Protecția martorilor. Metode de reglementare în legislația
românească , Revista Dreptul, nr. 7/2003.
24) Landecker, Werner, S., Types of Integration an d Their Measurement ,
American Journal of Sociology, 1951, nr. 56.
25) Mahony, Chris, The Justice Sector Afterthought: Witness Protection in
Africa , Pretoria: Institute for Security Studies, 2010, disponibilă la:
http://www.issafrica.org/uploads/Book2010WitnessProt.pdf
26) Marbury, William v. Madison James, 5U.S.137 (1803), disponibil la:
http://laws.lp.findlaw.com/getcase/us/5/1 37.html
27) McCusker, E., Protecting the truth: comparative analysis of witness
protection services , Hague: United Nations International Criminal Tribunal
for the Former Yugoslavia, 2002.
28) Mihuț, Elena -Ana; Demian, Moca, Ascultarea martorului protejat.
Protecț ia datelor de identitate a acestuia. Forța probantă a declarațiilor
martorului protejat , Revista Dreptul nr. 6/2006.
29) Montanino, Fred, Unintended victims of organized crime witness
protection , Criminal Justice Policy Review nr. 4 (1987), vol. 2.
30) Montanino, F., Protecting organised crime witnesses in the United
States , International Journal of Comparative and Applied Criminal Justice,
1990, 14(1): 123 -131.
31) Obradović, Konstantin, Početnica za ljudska prava [ABC -ul
Drepturilor Omului], Belgrad, 1998.
32) Paunović, Milan , Jurisprudencija Evropskog suda za ljudska prava
[Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului] , Belgrad, 1993.
33) Popović, Milijan, Elementi teorije prava [Elemente de teorie a
dreptului] , Belgrad, 1980.
34) Piotr, Bąkowski, Witness protection programmes – EU experience in
the international context , Library Briefing, Library of the European
Parliament, 28.01.2013, disponibil la:
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
299
http://www.europarl.europa.eu/document/activities/cont/201301/20130129A
TT59967/20130129ATT59967EN.pdf
35) Solkhe, Renu, Protection of Witness under Law of Evidence – A
comparative study , Summary of Thesis, Department of Law, Kurukshetra
University, Martie 201 2, disponibil la:
http://shodhganga.inflibnet.ac.in/bitstream/10603/8788/19/19_summary.pdf
36) Stănică, Nicolae, George; Coman, Florin, European Standards in
Witness Prote ction , Public Security Studies, Vol. 3, No. 4(12), October –
December 2014 , publicație academică trimestrială editată de Departamentul
de Poliție din cadrul Facultății de Poliție a Academiei de Poliție „Alexandru
Ioan Cuza” București, în colaborare cu Asociația Română pentru Studii
Judiciare și Securitate Publică, disponibil la:
http://ssp.academiadepolitie.ro/revista/rev12.pdf
1) Stojanović, Zoran, Pravo na život kao prirodno pravo čoveka [Dreptul la
viață ca un drept natural al omului] , Pravni život 9/1997.
2) Tanuj, Bhu shan; Pranati, Witness Protection in India and United States: A
Comparative Analysis , International Journal of Criminal Justice Sciences, nr.
1 (ianuarie 2007), Vol. 2, p. 13 -26, disponibil la:
http://www.sascv.org/ijcjs/tanujpranatijcjsjan2007.pdf
3) Tarling, Roger; Dowds, Lizanne; Budd, Tracey, Victim and Witness
Intimidation: Findings from the British Crime Survey , Great Britain Home
Office Research Development and Statistics Directorate , Research Findings,
No. 124, United Kingdom, 2000, disponibil la: http://www.C. pen.
s.gov.uk/publications/docs/rds_victandwit.pdf
4) Tetley, William, Q.C., Mixed jurisdictions: com mon law vs. civil law
(codified and uncodified), 2000, disponibil la:
http://www.mcgill.ca/maritimelaw/sites/mcgill.ca.maritimelaw/files/mixedju
r.pdf
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
300
5) Țândăreanu, Loredana, Protecția martorilor în dreptul comunitar și în
legislația altor state , Revista Dreptul, nr. 11/2007.
6) Vermeulen, Gert, EU Standards in witness protection and collaboration with
justice , Maklu, European Commision (JAI/2004/AGIS/077), I nstitute for
International Research on Criminal Policy, Ghent University, 2004.
7) Zimmermann, Anne Katharina, Securing Protection and Cooperation of
Witnesses and Whistle -Blowers. An Overview of the Law as it stands in
Germany, disponibil la:
http://www.unafei.or.jp/english/pdf/PDF_GG4_Seminar/Fourth_GGSeminar
_P20 -35.pdf Material prezentat în cadrul seminarului: The Fourth Regional
Seminar on Good Governance for Southeast Asian countries , disponibil la:
http://www.unafei.or.jp/english/pages/Fourth_GGSeminar_Report.htm
DIVERSE
1) *** Statutul Curții Penale Internaționale , adoptat la Roma la 17 iulie 1998,
ratificat de România prin Legea nr. 111/13 martie 2002, publicată în
Monitorul Oficial nr. 211/28 martie 2002.
2) *** Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale
organizate (United Nations Convention against Trans national Organized
Crime , adopted by General Assembly resolution No. 55/25) , Protocolul
privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea traficului de persoane, în
special al femeilor și copiilor, adițional la Convenția Națiunilor Unite
împotriva criminalității transnaționale organizate, Protocolul împotriva
traficului ilegal de migranți pe calea terestră, a aerului și pe mare, adoptate
la New York la 15 noiembrie 2000, ratificate de România prin Legea nr.
565/16 octombrie 2002 , publicată în Monitorul Oficial nr. 813/8 noiembrie
2002.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
301
3) *** Convenția Națiunilor Unite împotriva corupției , adoptată la New York la
31 octombrie 2003, ratificată de România prin Legea nr. 365/15 septembrie
2004, publicată în Monitorul Oficial nr. 903/05 octombrie 2004 (United
Nations Convention against Corruption – adopted by the General Assembly
by Resolution No. 58/4).
4) *** Convenția penală privind corupția, adoptată la Strasbourg la 27.01.1999,
ratificată de România prin Legea nr. 27/16 ianuarie 2002, publicată în
Monitorul Oficial nr. 65/ 30 ianuarie 2002 (Criminal Law Convention on
Corruption – CETS No. 173).
5) *** Convenția civilă asupra corupției, adoptată la Strasbourg la 04.11.1999,
ratificată de România prin Legea nr. 147/01 aprilie 2002, publicată în
Monitorul Oficial nr. 260/ 18 aprilie 2002 (Civil Law Convention on
Corruption – CETS No. 174).
6) *** Convenția europenă de asistență judiciară în materie penală, adoptată la
Strasbourg la 20 aprilie 1959 și Protocolul Adițional la Convenția europeană
de asistență judiciară în materie penală , adoptat la Strasbourg la 17 martie
1978, ratificate de România prin Legea nr. 236/1998 , publicată în Monitorul
Oficial nr. 270/11 iunie 1999 (European Convention on Mutual Assistanc e in
Criminal Matters – CETS No. 30).
7) *** Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților
fundamentale , semnată la Roma la data de 4 noiembrie 1950 , ratificată de
România prin Legea nr. 30/13 mai 1994, publicată în Monito rul Oficial nr.
135/31 mai 1994.
8) *** Declarația Universală a Drepturilor Omului din 10 decembrie 1948,
Organizația Națiunilor Unite , publicată în Broșura din 10 decembrie 1948 .
9) *** Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice , adoptat și
deschis spre s emnare de Adunarea G enerală a Națiunil or Unite la 16
decembrie 1966, ratificat de România la 31 octombrie 1974 prin Decretul nr.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
302
212, publicat în „Buletinul Oficial al R omâniei“, Partea I, nr. 146/ 20
noiembrie 1974.
10) *** Recomandarea nr. R(85)11 privind po ziția victimei în cadrul
dreptului penal și al procedurii penale , adoptată de Comitetul de Miniștri pe
28 iunie 1985, la cea de -a 387 -a întâlnire a delegaților miniștrilor
(Recommendation No. R (85)11 of the Committee of Ministers to member
states on the Position of the Victim in the Framework of Criminal Law and
Procedure ).
11) *** Recomandarea nr. R(85)4 privind violența în familie, adoptată de
Comitetul de Miniștri pe 26 martie 1985, la cea de -a 382 -a întâlnire a
delegaților miniștrilor ( Recommendation No. R(85)4 of the Committee of
Ministers to member states on violence in the family ).
12) *** Recomandarea nr. R(87)21 privind asistența victimelor și
prevenirea victimizării, adoptată de Comitetul de Miniștri pe 17 septembrie
1987, la cea de -a 410 -a întâlnire a d elegaților miniștrilor (Recommendation
No. R (87)21 of the Committee of Ministers to member states on assistance to
victim and the prevention of victimisation ).
13) *** Recomandarea nr. R(2001)11 privind principiile directoare în
lupta împotriva criminalității organizate, adoptată de Comitetul de Miniștri
pe 19 septembrie 2001, la cea de -a 765 -a întâlnire a delegaților miniștrilor
(Recommendation No. R (2001)11 of the Committee of Ministers to member
states concerning guiding principles on th e fight against organized crime ).
14) *** Rezoluția Consiliului de Securitate al ONU nr. 955/08.11. 1994 .
15) *** Rezoluția Consiliului de Securi tate al ONU nr. 1315/14.08.2000.
16) *** Rezoluția Consiliului de Securitate al ONU nr. 827/1993 .
17) *** Rezoluția Consiliului de Securitate al ONU nr. 808/1993 .
18) *** Declarația de la Bangkok , adoptată de Adunarea Generală a ONU
prin Rez oluția nr. 60/177 din 16 decembrie 2005 , Anexa .
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
303
19) *** Declarația asupra Principiilor de Bază ale Justiției privind
Victimele Infracțiunilor și ale Abuzului de Putere, adoptată de Adunarea
Generală a ONU prin Rezoluția nr. 40/34 din 29 noiembrie 1985, Anexa
(Declaration of Basic Principles of Justice for Victi ms of Crime and Abuse of
Power) .
20) *** Rezoluți a nr. 2005/16 referitoare la acțiunile care pot fi întreprinse
împotriva criminalității organizate transnaționale: protecția martorilor
(Action against transnational organized crime: protection of witnesses).
21) *** Rezoluția Parlamentului European nr. P6_TA(2009)0310
referitoare la sprijinul pentru Tribunalul Special pentru Sierra Leone .
22) *** Rezoluția Consiliului Uniunii Europene (95/C 327/04) din 23
noiembrie 1995 privind protecția martorilor în cadrul luptei îm potriva
criminalității organizate internaționale ( Council Resolution on the protection
of witnesses in the fight against international organized crime ).
23) *** Rezoluția Consiliului Uniunii Europene (97/C 10/01) din 20
decembrie 1996 privind colaborarea indivizilor la acțiunea în justiție în
cadrul luptei contra criminalității organizate (Council Resolution on
individuals who cooperate with the judicial process in the fight against
international organized crime ).
24) *** Decizia Cadru a Consiliului Uniunii Eu ropene (2001/220/JHA) din
15 martie 2001 privind poziția victimei în procedura penală ( Council
Framework Decision on the standing of victims in criminal proceedings .
25) *** Recomandarea Nr. R (2005 )9 privind protecția martorilor și a
colaboratorilor justiției , adoptată de către Comitetul de Miniștri pe 20 aprilie
2005 la cea de -a 924 -a întâlnire a reprezentanților miniștrilor
(Recommendation No. R (2005)9 of the Committee of Ministers to member
states on the protection of witnesses and collaborators of justice ).
26) *** Recomandarea Nr. R( 97)13 privind intimidarea martorilor și
drepturile la apărare , adoptată de către Comitetul de Miniștri din cadrul
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
304
Consiliului Europei la 10 septembrie 1997 la cea de -a 600 -a întâlnire a
delegaților miniștrilor (Recommendation No. R(97)13 of the Committee of
Ministers to member states concerning intimidation of witne sses and the
rights of defence).
27) *** Convenția de cooperare polițienească pentru Europa de Sud -Est,
încheiată la Viena la data de 5 mai 2006 între Republica Albania, Bosnia și
Herțegovina, Republica Macedonia, Republica Moldova, România,
Republica Serbia și Republica Muntenegru (Police Cooperation Convention
for South -East Europe ).
28) *** Acordul privind cooperarea în domeniul protecției martorilor și
suportul acordat martorilor și altor participanți la procedurile penale ,
semnat la Washington în data de 20 iulie 2006 de către Republica Serbia,
Bosnia și Herțegovina și Republica Muntenegru ( Agreement of understanding
and cooperation in the field of protection and suppor t of witnesses and other
participants in the criminal proceedings ).
29) *** Acordul privind cooperarea în domeniul protecției martorilor ,
semnat la Štiřin în data de 24 mai 2012 de către Republica Austria, Republica
Bulgaria, Republica Croația, Republica Cehia, Ungaria, Republica Polonia,
România, Republica Slovacia și Republica Slovenia (Agreement of the
cooperation in the area of witness protection ).
30) *** Witness Protection Good Practices Manual in Criminal
Proceedings Involving Organized Crime , United Na tions, New York, 20 08.
31) *** Protecting witnesses of serious crime – Training manual for law
enforcement and judiciary, Council of Europe Publishi ng, Strasbourg,
September 2006.
32) *** Europol – Witness protection: common criteria for taking a witness
into a protection programme , 2003, 2510 -82 rev 3.
33) *** Serbia – Ending impunity for crimes under international law ,
Amnesty International Publications, United Kingdom, 2014.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
305
RESURSE BIBLIOGRAFICE PE INTERNET
1) *** Treaty Series – Treaties and international agreements registered or filed
and recorded with the Secretariat of the United Nations, vol. 2187, nr. 38544,
New York, 2004, disponibil la:
http://treaties.un.org/doc/publication/UNTS/Volume%202187/v2187.pdf
2) *** The Independent Commission, A New Beginning: Policing in Northern
Ireland , Septembrie 1999, disponibil la:
http://cain.ulst.ac.uk/issues/police/patten/patten99.pdf
3) *** Document de Lucru al Comisiei privind fezabilitatea legislației UE în
domeniul protecției martorilor și colaboratorilor justiției , Bruxelles,
13.11.2007, COM(2007)693 final, disponibil la: http://eur –
lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2007:0693:FIN:RO:PD
F
4) *** Dicționarul Explicativ al Limbii Române , disponibil online la:
http://dexonline.ro/definitie/omerta
5) *** U.S. Department of Justice, U.S. Marshals Service – Office of Public
Affairs, revizuit la data de 12 decembrie 2012, disponibil la:
http://www.usmarshals.gov/duties/factsheets/witsec -2013.pdf
6) *** Codul German de Procedură Penală („The German Code of Criminal
Procedure”), disponibil online la:
http://www.gesetze -im-internet.de/englisch_stpo/englisch_stpo.html#p0174
7) *** http://studia.la w.ubbcluj.ro/articol.php?articolId=287
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
306
8) *** Declarația Drepturilor Victimelor și Martorilor Statutului Utah („The
Bill of Rights of Victim and Witness of the State of Utah”), disponibilă online
la: http://law.lclark.edu/live/files/4994 -utah
ANEXE
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
307
ANEXA I SINTEZA MĂSURILOR PROCEDURALE DE PROTE CȚIE APLICATE ÎN ȚĂRILE S UPUSE STUDIULUI
ROMÂNIA BULGARIA SERBIA CROAȚIA MUNTENEGRU ALBANIA MACEDONIA BOSNIA ȘI
HERȚEGOVINA
(art. 126, art. 127):
supravegherea și
paza locuinței
martorului sau
asigurarea unei
locuințe
temporare;
însoțirea și
asigurarea
protecției
martorului sau a
membrilor de
familie ai acestuia
în cursul
deplasărilor;
protecția datelor
de identitate, prin
acordarea unui
pseudonim;
audierea și
respectiv, măsuri de
protecție fizică
aplicate atât
martorului, cât și
membrilor famil iei
sau persoanelor
apropiate (art. 123,
alin. 3);
măsuri ce
privesc ascunderea
sau nedeclararea
datelor de identitate
reale ale martorului
(se aplică numai
martorului);
desemnarea
unui
reprezentant
pentru martor
(art. 103.3);
audierea prin
intermediul
autorității
responsabile cu
derularea
procedurilor
(art. 104.1);
audierea cu
ajutorul unui
psiholog,
asistent social
sau alt specialist
desemnat de
către autoritatea
responsabilă cu
derularea folosirea unui
pseudonim sau unui
alt nume în timpul
procesului;
modalități speciale
privind participarea
în cadrul procesului
penal (citarea,
prezentarea în fața
instanțe i, etc.);
modalități speciale
de depunere a
mărturiei
(anonimitatea
completă sau
parțială a
martorului);
modalități speciale
de audiere;
folosirea
mijloacelor tehnice (art. 107 – 132)
modalități speciale de
participare și audiere
a martorilor în cadrul
unui proces penal
(art. 121):
– utilizând un
pseudonim;
– utilizând
asistența oferită de
dispozitivele tehnice
(pereți de protecție,
distorsionarea vocii,
dispozitive pentru
transmiterea imaginii
și a sunetului).
protecția martorilor
împotriva intimidării,
dar fără a divulga
informații privind
datele cu caracter
personal; audierea în
Camera de
Consiliu, (art.
340, pct. 1);
– atunci când
publicitatea
poate cauza o
pagubă morală
sau prin
intermediul
publicității pot fi
divulgate
informații care
trebuie păstrate
secrete pentru a
proteja interesele
de stat sau în
cazul în care
autoritatea
competentă
solicită aceasta; (art. 227):
folosirea unui
pseudonim;
acuzatul sau apărarea
lui și partea vătămată
sau avocatul părții
vătămate nu vor fi
prezenți în timpul
examinării martorului
aflat în pericol;
martorului aflat în
pericol nu îi va fi pusă
nicio întrebare care
direct sau indirect i -ar
putea dezvălui
identitatea, reședința,
angajatorul sau
membrii familiei;
martorii vor fi
audiați separat și
în absența altor
martori (art. 85);
excluderea
publicului din
sala de judecată
pe întreaga durată
de desfășurare a
procesului sau
doar pentru o
parte a acestuia,
dacă este în
interesul
securității
naționale sau în
cazul în care
acest lucru este
necesar pentru a
păstra secretul
național, militar,
oficial sau privat
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
308
ascultarea
martorului fără ca
acesta să fie
prezent în sala de
judecată, prin
intermediul
mijloacelor
audiovideo de
transmite re, cu
vocea și imaginea
distorsionate;
Nepublicitatea
ședinței de
judecată pe durata
ascultării
martorului.
Măsurile de
protecție care pot fi
aplicate
investigatorilor sub
acoperire și
colaboratorilor
(art. 149) sunt:
identitatea reală a
investigatorilor
Măsurile speciale
de protecție
acordate
investigatorilor sub
acoperire (art.
123a):
dreptul de a nu fi
audiați ca și
martori dacă viața
sau sănătatea lor, procedurilor
(art. 104.1);
audierea prin
utilizarea
dispozitivelor
tehnice pentru
transmiterea
imaginii și
sunetului,
audierea (art.
104.2);
audierea se
poate face în
locuința lui sau
într-o altă
locație sau
instituție care
deține personal
calificat pentru
examinarea
persoanelor
vulnerabile (art.
104.3);
un martor
vulnerabil nu
poate fi audio -video, de
distorsionare a
imaginii și vocii.
Măsurile procedurale
de protecție pentru
martorii vulnerabili
conform C.proc.pen.
sunt:
audierea unui minor
se va face cu
ajutorul unui
psiholog, educator
Măsuri de protecție
pentru martorii care
cooperează cu organele
de aplicare a legii (art.
131):
audierea în spatele
ușilor închise;
protecție specială
pentru el și familie și
nedivulgarea datelor
cu caracter personal. – în cazul în care
comportamentul
poate afecta
desfășurarea
normală a
audierii;
– atunci când este
necesar pentru a
proteja martorul
sau acuzatul;
– atunci când sunt
audiați minori.
audierea la
distanță a
martorului, prin
mijloace audio –
video, atât din
interiorul, cât și
din afara țării
(art. 361);
distorsionarea
vocii și a
imaginii (art.
361);
audierea
martorilor sau
Măsurile procedurale de
protecție care pot fi
aplicate martorului aflat
în pericol în cadrul
audierii principale (art.
229, art. 230):
ascunderea identității
martorului, cum ar fi
examinarea folosind un
pseudonim; sau pentru a
proteja pacea,
ordinea publică,
moralitatea
societății
democratice,
viața personală și
intimitatea
acuzatului sau
interesele unui
minor sau unui
martor (art. 235).
Măsurile
procedurale de
protecție prevăzute
de legea pentru
protecția
martorilor aflați
sub amenințare și a
martorilor
vulnerabili
(capitolul II) sunt:
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
309
sub acoperire și a
colaboratorilor cu
o altă identitate
decât cea reală nu
poate fi
dezvăluită.
investigatorul sub
acoperire,
colaboratorul,
informatorul,
precum și
membrii de
familie ai acestora
sau alte persoane
supuse
amenințărilor,
intimidărilor sau
actelor de
violență, în
legătură cu
activitatea
desfășurată de
investigatorul sub
acoperire,
informator sau
colaborator, pot a familiei sale sau
a unei persoane
apropiate ar putea
fi pusă în pericol
ca urmare a
mărturiei depuse;
datele de
identitate pot fi
oferite numai pe
bază de solic itare
scrisă,
procurorului de
ședință sau
instanței de
judecată. Datele
reale de identitate
sunt dezvăluite
numai în lipsa
unei stări de risc
sau pericol pentru
investigatorul sub
acoperire;
audierea se face
numai cu
distorsionarea
vocii și imaginii, confruntat cu
inculpatul, cu
excepția cazului
în care
inculpatul
solicită acest
lucru și
autoritatea
responsabilă cu
derularea
procedurilor
acceptă cererea
acestuia ținând
cont de nivelul
de
vulnerabilitate
al martorului și
de dreptul
acestuia la
apărare (art.
104.4).
sau o altă persoană
specializată;
în cazul audierii
unui minor,
judecătorul poate
dispune ca
examinarea să fie
înregistrată audio și
video, iar minorului
îi pot fi adresate
întrebări de către
părțile implicate
numai prin
intermediul
judecătorului,
psihologului,
educatorului sau
altei persoane
specializate.
dreptul de a solicita
audierea în prezența
unui consilier de
protecție dacă
victima a suferit
leziuni sau
consecințe emiterea unui ordin
de reținere a unei
persoane suspecte
care încearcă să
influențeze martorul
(art. 175);
examinarea
martorilor în faza
preliminară se face în
prezența suspectului
și apărării sale, iar
înregistrările audio –
video realizate pot fi
folosite în cadrul
procesului p enal. (art.
262);
examinarea
martorilor și a
martorilor experți în
afara sălii de judecată
(art. 310, art. 353);
scoaterea temporară a
acuzatului din sala de
judecată datorită
refuzului martorului
de a da declarații în experților la
domic iliul lor,
dacă nu există
posibilitatea ca ei
să apară în
instanță. (art.
364, pct. 1);
audierea se va
desfășura fără
prezența
publicului,
acuzatul și părțile
private sunt
reprezentate de
către avocați, dar
pot participa
chiar și în
persoană, iar
instanța poate
permite
intervenția
acuzatului în
timpul audierii
(art. 364, pct. 2);
interzicerea
publicării, chiar folosirea unor
dizpozitive tehnice de
distorsionare a
imaginii și a vocii
martorului sau
examinarea lui într -o
altă cameră, separată
de sala de judecată.
Măsurile procedurale de
protecție care pot fi
aplicate martorului
vulnerabil și victimelor
(art. 232):
desemnarea unui
reprezentat legal;
toate întrebările vor fi
puse doar prin
intermediul
judecătorului;
oferirea d e asistență
prin intermediul unui
psiholog, asistent
social sau altă persoană
competentă; acces la asistența
socială și
psihologică și
sprijin
specializat;
schimbarea
ordinii
prezentării
probelor în cadrul
procesului;
metode speciale
de investigare a
martorului;
obținerea
mărturiei prin
utilizarea
mijloacelor
tehnice pentru
transferul
imaginii și
sunetului;
înlăturarea
acuzatului din
sala de judecată;
limitarea
dreptului
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
310
beneficia de
măsuri specifice
de protecție a
martorilor. chiar dacă este
realizată prin
intermediul
mijloacelor
tehnice audio –
video (art. 141a);
Măsurile generale
de protecție
care li se aplică
martorilor
protejați:
audierea se va
face în mod secret
luându -se toate
măsurile necesare
pentru a se păstra
secretul cu pri vire
atât la identitatea
sa, cât și la locul
sau modalitatea
de audiere (art.
141);
audierea
martorului
anonim se va face
prin folosirea
Măsurile
procedurale de
protecție pentru
martorii protejați
(art. 106):
audierea se va
face astfel încât
identitatea lui să
nu fie dezvăluită
publicului și în
mod
excepțional
acuzatului și
apărării sale;
excluderea
publicului din
sala de judecată; psihologice și fizice
grave ca urmare a
unei infracțiuni (art.
16, alin. 3 din
C.proc.pen. );
suport psihologic
sau de orice altă
natură;
suport din partea
unei organizații sau
instituții
specializate în
ajutorul acordat
victimelor
infracțiunilor;
un copil sau un
minor sub vârsta de
16 ani, care este
victima unei
infracțiuni de
natură penală are
dreptul la (art. 44,
alin. 1 din
C.proc.pen. ): prezența acestuia (art.
344);
posibil itatea
excluderii publicului
din sala de judecată
dacă martorul este
minor (art. 347). parțiale a
documentelor
legate de
audierea
judiciară
prezentate,
atunci când
ședința se
desfășoară fără
public (cu ușile
închise) – art.
103, pct. 3;
interzicerea
publicării datelor
cu caracter
personal și a
fotografiilor
acuzatului sau
martorului minor
în calitate de
acuzat sau parte
vătămată în
cadrul săvârșirii
unei infracțiuni
(art. 103, pct. 4);
folosirea dispozitivelor
tehnice de transfer a
imaginii și sunetului,
fără a fi prezente
părțile sau alți
participanți la
procedură în aceeași
cameră cu martorul
vulnerabil sau partea
vătămată;
excluderea publicului;
evitarea confruntării
martorului cu acuzatul.
Alte prevederi relevante
cu privire la măsurile
procedurale de protecție
din cadrul C.proc.pen.
sunt:
victimele infracțiunilor
comise împotriva
libertății și moralității
de gen, umanității și
dreptului internațional
au și o serie de acuzatului sau
avocatului lui de
a examina
documentele;
măsuri
suplimentare cu
privire la
nedivulgarea
identității
martorului;
metode speciale
de audiere a
martorului
protejat.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
311
mijloacelor de
distorsionare a
imaginii și vocii,;
martorilor
anonimi li se vor
acorda câte un
număr cu ajutorul
cărora pot fi
identificați în
cadrul procesului
penal.
interzicerea
menționării
datelor privind
identitatea
martorului;
identitatea
martorului
protejat va fi
dezvăluită de
către instanță
acuzatului și
apărării sale nu
mai târziu de 15
zile înainte de
data începerii
procesului;
audierea
martorului sub
un pseudonim;
ascunderea
înfățișării
martorului;
depunerea
mărturiei poate
să se facă din tr-
o cameră – un tutore plătit
din fondurile
publice;
– confidențialitate
a datelo r cu
caracter
personal;
– excluderea
publicului din
sala de judecată.
Alte măsuri și acțiuni
ce privesc părțile
procesului sunt
prevăzute de către
regulile și procedurile
specifice instanței,
respectiv:
protejarea
martorului în cadrul
instanței de
judecată;
folosirea sălilor
speciale pentru
martori;
măsuri de securitate
și verificare la Măsurile
procedurale
menționate prin
Legea privind
funcționarea
instanțelor
responsabile cu
infracțiunile
grave:
sesiuni
desfășurate cu
excluderea
publicului din
sala de judecată
(cu ușile închise)
sau într -o altă
locație sau
transferați la o
altă instanță (art.
7);
audierea
martorului în
prezența
acuzatu lui și a
apărării acestuia,
dar fără contact drepturi speciale (art.
55), cum ar fi:
să refuze să răspundă la
întrebări care au
legătură cu viața lui
personală dacă aceste
întrebări nu sunt strict
legate de infracțiunea
în cau ză;
să fie examinat
folosindu -se
dizpozitivele tehnice
audio și video;
să solicite excluderea
publicului din sala de
judecată.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
312
separată prin
folosirea
mijloacelor
tehnice de
distorsionare a
vocii
martorului;
audierea
martorului care
se află într -o
altă locație
decât sala de
judecată sau
într-o altă țară
se poate realiza
prin folosirea
dispozitivelor
tehnice pentru
transmiterea
imaginii și
sunetului, cu
posibilitatea
distorsionării
vocii și a
imaginii; intrarea în instanță,
interzicerea
utilizării oricărui
mijloc de
comunicație;
jurații pot exclude
publicul din sala de
judecată, pe toată
durata desfășurării
procesului sau do ar
parțial (art. 388
C.proc.pen. ):
– pentru protecția
unui copil sau
unui minor;
– la solicitarea
victimei. vizual (art. 8,
litera a);
audierea
martorului fără a
comunica
acuzatului sau
apărării acestuia
identitatea
martorului (art.
8, litera b);
audierea
martorului prin
alte mijloace
prevăzute de
legea privind
protec ția
martorilor și a
colaboratorilor
justiției (art. 8,
litera c).
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
313
ANEXA II SINTEZA P RINCIPALEL OR ELEMENTE ALE PROGRAMELOR DE PROTEC ȚIE A MARTORILOR DIN ȚĂRILE SUPUSE
STUDIULUI
LEGISLAȚIE
ROMÂNIA BULGARIA SERBIA CROAȚIA MUNTENEGRU ALBANIA MACEDONIA BOSNIA ȘI
HERȚEGOVINA
Legea nr. 682/2002
privind protecția
martorilor, publicată în
Monitorul Oficial nr.
964/2002 și H.G. nr.
760/2004, publicată în
Monitorul Oficial nr.
475/2004 pentru
aprobarea
Regulam entului de
aplicare a legii. Legea privind protecția
persoanelor aflate sub
amenințare în cadrul
procesului penal,
publicată în Monitorul
Oficial nr. 103/2004, nr.
82/2006. Legea privind
Programul de
protecție pentru
participanții la
procedurile penale,
publicată în
Monitorul Oficial
nr. 85/2005. Legea privind
protecția
martor ilor,
publicată în
Monitorul Oficial
nr. 163/2003. Legea privind
protecția
martorilor nr. 01 –
1372/2 din 2004,
publicată în
Monitorul Oficial
nr. 65/2004. Legea nr.
9205 din
15/03/2004
privind protecția
martorilor și a
colaboratorilor
justiției,
modificată prin
Legea nr.
10461/2011. Legea pentru protecția
martorilor, publicată în
Monitorul Oficial nr.
38/2005.
Legea privind
programul de
protecție a martorilor
în BiH nr.
103/23.11.2004,
modificată prin
Legea nr. 01, 02 -02-
1-20/13 din 2014,
publicată în
Monitorul Oficial nr.
36/14 din 2014.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
314
DEFINIREA MARTORUL UI PROTEJAT
ROMÂNIA BULGARIA SERBIA CROAȚIA MUNTENEGRU ALBANIA MACEDONIA BOSNIA ȘI
HERȚEGOVINA
Martorul este persoana
care se află în una dintre
următoarele situații:
1. are calitatea de
martor , potrivit
C.proc.pen. , și prin
declarațiile sale
furnizează
informații și date cu
caracter determinant
în aflarea adevărului
cu privire la
infracțiuni grave sau
care contribuie la
prevenirea
producerii ori la
recuperarea unor
prejudicii deosebite
ce ar putea fi cauzate
prin săvârșirea unor
astfel de infracțiuni;
2. fără a avea o
calitate procesuală Participant în
cadrul procesului
penal poate să fie:
– martorul
– procurorul
– suspectul
– învinuitul
– inculpatul
– expertul
– martorul
investigării;
Persoana
condamnată
(colaboratorul
justiției);
Persoana aflată în
legătură directă cu
persoanele
menționate la
punctele 1 și 2 :
ascendenții sau
descendenții, frații
sau surorile, soțul Participant în cadrul
procesului penal
poate să fie:
– suspe ctul
– acuzatul
– martorul
colaborator
(colaborator al
justiției)
– martorul
– partea vătămată
(victima)
– martorul expert
– persoana în calitate
de expert;
Persoana apropiată
este persoana pentru
care participantul la
procedurile penale
solicită includerea în
Program; Persoana aflată
în pericol este
martorul sau
oricare altă
persoană a cărei
includere în
programul de
prote cție este
justificată
datorită
posibilității
existenței unui
pericol la adresa
vieții, sănătății,
integrității
corporale,
libertății sau
proprietății drept
urmare a
informațiilor
cruciale oferite în
cadrul procesului
penal. Martor poate să fie
oricare persoană,
indiferent de
statutul său
conform Codului
de Procedură
Penală, care deține
informații cu
privire la o
infracțiune sau un
infractor sau alte
circumstanțe
importante, date și
informații care sunt
considerate
esențiale și
necesare pentru a
dovedi infracțiunea
de natură penală și
când prin
divulgarea sau
oferirea acestor
informații persoana Martor este
persoana, care
în calitatea de
martor sau
persoană
vătămată
declară sau
oferă probe cu
privire la fapte
sau
circumstanțe
care constituie
probe în cadrul
procesului
penal și care se
află într -o stare
de pericol ca
urmare a
acestui fapt.
Colaborator al
justiției este
persoana
condamnată Martor este oricare persoană
care conform C.proc.pen. are
rolul de martor și care deține
informații privind săvârșirea
unei infracțiuni, făptuitorul
infracțiunii și alte circumstanțe
relevante pentru procesul
penal, informații care sunt
necesare și esențiale pentru a
dovedi fapta de natură penală
și prin dezvăluirea cărora,
viața, sănătatea, libertatea,
integritatea fizică sau
proprietatea martorului sunt
puse în pericol.
Colaborator al justiției este o
persoană împotriva căreia s -a
început urmărirea penală, este
condamnat sau este membru a l
unui grup sau organizații
criminale sau altă asociație sau
care a participat la săvârșirea
unei infracțiuni care ține de Martor este aceea
persoana fără a cărei
mărturie nu ar exista
nicio probabilitate
de a examina și
stabili faptele sau de
a determina
proprietățile
persoanei suspecte
sau fără a cărei
mărturie procesu l
penal ar fi în mod
semnificativ
împiedicat.
Persoana apropiată
include membrii
familiei și alte
persoane care au o
relație apropiată cu
martorii.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
315
în cauză , prin
informații și date cu
caracter determinant
contribuie la aflarea
adevărului în cauze
privind infracțiuni
grave sau la
prevenirea
producerii un or
prejudicii deosebite
ce ar putea fi cauzate
prin săvârșirea unor
astfel de infracțiuni
ori la recuperarea
acestora; în această
categorie este
inclusă și persoana
care are calitatea de
inculpat într -o altă
cauză;
3. se află în cursul
executării unei
pedepse privative de
libertate și, prin
informațiile și datele
cu caracter sau soția sau orice
altă persoană aflată
în strânsă legătură
cu martorul.
Persoana protejată
este persoana inclusă
în Program.
Persoana
apropiată poate
să fie un membru
al familiei
persoanei aflate
în pericol,
precum și orice
alt membru
desemnat de
către persoana în
cauză pentru a fi
inclus în
programul de
protecție.
în cauză sau o
persoană apropiată
lui/ei ar fi expusă la
un pericol real și
grav cu privire la
viața, sănătatea,
integritatea
corporală,
libertatea sau
proprietatea sa.
Persoană
apropiată poate să
fie soțul/soția sau o
rudă a ma rtorului,
precum și oricare
altă persoană
apropiată
martorului, pentru
care martorul
solicită includerea
în Programul de
Protecție.
Persoană protejată
este persoana cu
care a fost încheiat
un acord privind sau care are
calitatea de
inculpat într –
un proces
penal, care se
află în pericol
datorită
colaborării sale
cu organele de
aplicare a legii
și care oferă
declarații sau
depune
mărturie cu
privire la fapte
sau
circumstanțe
care constituie
probe în cadrul
aceluiași
proces penal
sau în alt
proces.
Persoană
apropiată
concubinul/a crima organizată, dar a fos de
acord să coopereze cu
organismele abilitate cu
identificarea, urmărirea penală
și judecarea infracțiun ilor
penale, în principal pentru a da
o declarație în cadrul
procesului penal, în calitate de
martor, declarație referitoare la
grupul sau organizația
criminală sau altă asociație sau
act infracțional legat de crima
organizată.
Persoana apropiată poată să
fie:
soțul sau soția și
concubinul martorului,
colaboratorului justiției și
victimei, care va apărea în
calitate de martor;
rudele directe ale
martorului, colaboratorului
justiției și victimei,
respectiv, rudele de gradul
I, rudele colaterale până la
gradul al III -lea, precum și
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
316
determinant pe care
le furnizează,
contribuie la aflarea
adevărului în cauze
privind infracțiuni
grave sau la
prevenirea
producerii ori la
recuperarea unor
prejudicii deosebite
ce ar putea fi cauzate
prin săvârșirea unor
astfel de infracțiuni. aplicarea
Programului de
Protecție.
sau soțul/ia, ce
locuiește în
prezent sau
care are o
legătură
personală
strânsă cu
matorul sau
colaboratorul
justiției.
rudele dobândite prin
căsătorie până la gradul al
II-lea;
copilul adoptat sau
părintele adoptiv al
martorului, colaboratorului
justiției și victimei, care
apare în calitate de martor;
alte persoane pe care
martorul, colaboratorul
justiției sau victima le
consideră apropiate.
Persoana protejată este
martorul, colaboratorul
justiției, victima în calitate de
martor și alte persoane
apropiate, care printr -o decizie
a Consiliului pentru Protecția
Martorilor sunt incluși în
Programul pentru Protecția
Martorilor și pe baza căreia
Departamentul pentru
Protecția Martorilor a semnat
Acordul pentru Protecție.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
317
COMISIA/CONSILIUL
ROMÂNIA BULGARIA SERBIA CROAȚIA MUNTENEGRU ALBANIA MACEDONIA BOSNIA ȘI
HERȚEGOVINA
Legea din
România nu
prevede
existența
vreunei
Comisii sau
Consiliu,
atribuțiile
acestora
fiind în
sarcina
procurorului/
judecătorului
/ONPM. Consiliul pentru
protecția
persoanelor aflate
sub amenințare
reprezintă
organismul
responsabil pentru
implementarea
Programului de
protecție, fiind
organizat în cadrul
Ministerului de
Justiție.
Componența
Consiliului este
următoarea:
Președinte –
Ministrul
Justiției;
Membrii –
adjunctul
ministrului
Justiției; Comisia pentru
implementarea
Programului de
Protecție ia decizia
privind includerea,
prelungirea,
suspendarea și
încetarea Programului
de Protecție.
Comisia are în
componență trei
membri:
un judecător
din cadrul Curții
Supreme de Justiție a
Republicii Serbia
(numit de către
Președintele Curții
Supreme);
adjunctul
Procurorului
General al
Republicii Serbia Comisia este formată
din 5 membrii:
un reprezentant al
Înaltei Curți de
Justiție al
Republicii
Croația;
un reprezentant al
Procurorului
General;
un reprezentant al
Administrației
Penitenciarelor;
un reprezentant al
poliției naționale;
precum și șeful
Unității de
Protecție.
Comisia pentru
aplicarea
Programului de
Protecție a
Martorilor ia
decizia aplicării,
încetării,
întreruperii sau
prelungirii
Programului de
Protecție.
Comisia are
următoarea
componență:
un judecător de
la Curtea
Supremă;
adjunctul
Procurorului
General;
șeful Unității
de Protecție.
Comisia pentru
analizarea Programului
de Protecție a Martorilor
și Colaboratorilor
Justiției este o rganismul
responsabil pentru
analizarea și aprobarea
propunerilor de includere,
dispunere, întrerupere și
încetare a Programului de
Protecție.
Comisia examinează și
plângerile făcute de către
persoana protejată față de
măsurile de protecție
dispuse pentru protejarea
sa.
Comisia este prezidată de
către adjunctul
ministrului de interne și
este compusă din:
un judecător propus de
către Înaltul Consiliu Consiliul pentru Protecția
Martorilor este format din
5 membri:
un judecător al Curții
Supreme de Justiție a
Republicii Macedonia;
adjunctul Procurorului
General al Republicii
Macedonia;
directorul Direcției
responsabile pentru
executarea sancțiunilor
din cadrul Ministerului
de Justiție;
un reprezentant din
partea MoI
și șeful
Departamentului pentru
Protecția Martorilor din
cadrul Ministerului de
Interne. Comisia pentru
Implementarea
Programului de
Protecție a
Martorilor ia
deciziile privind
includerea,
întreruperea,
extinderea și
încetarea
Programului pentru
Protecția.
Comisia es te
formată din:
un judecător din
cadrul Secției
Penale a Curții
BiH;
un procuror din
cadrul
Parchetului BiH;
și șeful
Departamentului.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
318
adjunctul
ministrului de
Interne;
adjunctului
Președintelui
Curții de
Apel;
adjunctul
Procurorului
General;
adjunctul
Directorului
Serviciului
Național de
Investigații.
(numit de Procurorul
General);
șeful Unității
de Protecție.
de Justiție în calitate de
președinte adjunct;
un procuror propus de
către procurorul
general, în calitate de
membru;
un ofițer de poliție
judiciară propus de
către directorul general
al poliției naționale, în
calitate de membru;
directorul unității de
protecție, în calitate de
membru.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
319
UNITATEA DE PROTECȚIE
ROMÂNIA BULGARIA SERBIA CROAȚIA MUNTENEGRU ALBANIA MACEDONIA BOSNIA ȘI
HERȚEGOVINA
Oficiul Național pentru
Protecția Martorilor (O.N.P.M)
este o structură, la nivel de
direcție, în cadrul Ministerului
de Interne și în subordinea
Inspectoratului General al
Poliției Române și are
următoarele atribuții:
primește propunerile de
includere în Program și
ordonanța, respectiv
încheierea, prevăzute la art.
8, după caz;
ia toate măsurile necesare în
vederea includerii
Programului și urmărește
realizarea acestuia în cele
mai bune condiții;
desemnează o persoană de
legătură între martorul
protejat și O.N.P.M., precum
și o altă persoană
nominalizată în Protocolul Biroul pentru
protecția persoanelor
aflate sub
amenințare este un
departament în cadrul
Ministerului de
Justiție. Biroul, în
vederea îndeplinirii
deciziilor Consiliului
va:
informa persoana
amenințată cu
privire la
Programul de
protecție;
încheia un acord
cu persoană
amenințată în
vederea includerii
în Programul de
protecție; Unitatea de
Protecție este
o unitate de
specialitate
din cadrul
Ministerului
Afacerilor
Interne care
implementea
ză Programul
de Protecție și
îndeplinește
alte atribuții
în
conformitate
cu legea.
Prin
implementare
a
Programului
de Protecție,
Unitatea va
furniza Unitatea pentru
Protecția
Martorilor
organizează și
implementează
programul de
protecție,
organizează și
implementează
măsurile urgente
și desfășoară alte
activități necesare
pentru p rotecția
persoanelor aflate
în pericol.
Unitatea decide în
mod independent
cu privire la
măsurile de
protecție ce
urmează să fie
implementate, cu
excepția măsurii Unitatea pentru
Protecția
Martorilor este o
structură
organizat ă în
cadrul Ministerului
pentru Afaceri
Interne și este
responsabilă
pentru punerea în
aplicare a
măsurilor urgente,
a Programului de
Protecție și a altor
sarcini în
conformitate cu
prezenta lege.
Pe tot parcursul
aplicării
programului de
protecție, Unita tea
de Protecție va
oferi asistența Direcția pentru
Protecția
Martorilor și
Colaboratorilor
Justiției
reprezintă o
structură specială
a poliției
naționale aflată
în cadrul
Departamentului
de Investigare a
Infracțiunilor din
cadrul Direcției
Generale a
Poliț iei
Naționale.
Direcția
reprezintă
organismal
responsabil
pentru pregătirea,
evaluarea și Departamentul pentru
Protecția Martorilor se
află în subordinea
Ministerului de Interne și
are printre atribuții:
includerea
persoanelor în
Programul de
Protecție după ce
Consiliul a luat
această decizie;
decide ce tip de
măsuri de protecție să
fie aplicate, cu
excepția măsurii de
schimbare a
identității;
implementează
măsurile de protecție;
oferă sprijin legal;
implementează
Programul de
Protecție; Departamentul
pentru Protecția
Martorilor
organizează și
implementează
programul de
protecție,
organizează și
implementează
măsurile urgente de
protecție, încheie
acorduri
operaționale și este
responsabilă pentru
aplicarea lor.
Departamentul pune
în aplicare sarcinile
legate de Program
stipulate p rin
prezenta lege,
promovează
cooperarea și
schimbul de
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
320
de protecție, care să asigure
această legătură în situații
critice;
încheie Protocolul de
protecție cu fiecare martor
protejat și întocmește și
include schema de sprijin a
acestuia;
organizeaz ă o bază de date
proprie, în care include,
stochează și prelucrează
propunerile de includere în
Program;
asigură confidențialitatea
deplină a informațiilor și
datelor gestionate;
gestionează, cu aprobarea
ministrului de interne,
fondurile bănești necesare
includerii Programului,
primite de la bugetul de stat,
precum și din programele de
finanțare externă. numi o persoană
de legătură cu
persoana protejată;
implementa prin
intermdiul echipei
de protecție
special formată
pentru un anumit
caz, măsurile de
protecție
menționate în
cadrul Acordului;
stabili, administra
și securiza o bază
de date cu
persoanele cărora
le-a fost acordată
protecție în
conformitate cu
prevederile legii. persoanelor
protejate
asistența
economică,
psihologică,
socială și
juridică
solicitată. de schimbare a
identității.
În cazul în care
persoana protejată
se află într -un
penitenciar sau
unitate de
reținere, unitatea
de protecție are
obligația să
coopereze cu
unitatea
responsabilă
pentru
administrarea
acelui loc de
detenție în
vederea
implementării
măsurilor de
protecție.
financiară,
psihologică,
socială și juridică
necesară pentru a
proteja persoana în
cauză. Unitatea de
Protecție va
furniza persoanei
protejate sprijin
financiar și social
până în momentul
în care el/ea va
deveni
independ ent din
punct de vedere
financiar. implementarea
programului de
protecție și își
desfășoară
activitatea pe
întregul teritoriu
al Albaniei.
Unitatea are
propriul buget,
separat în cadrul
bugetului pol iției
naționale. încheie un Acord de
protecție cu
persoanele incluse în
Program;
stabilește ce fel de
date sunt necesare de
la persoanele protejate
și înregistrează aceste
date;
gestionează resursele
financiare alocate
pentru implementarea
Programului;
realizează cooperarea
cu serviciile similare
din alte țări.
informații cu
autoritățile
executive, judiciare
și alte organisme din
BiH, precum și cu
autoritățile străine și
organizațiile
internaționale
responsabile pentru
protecția martorilor.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
321
PROCEDURA DE INCLUDERE, SUSPENDARE, PRELUNGIRE ȘI ÎNCETARE A PROGRAMULUI DE PROTECȚIE
ROMÂNIA BULGARIA SERBIA CROAȚIA MUNTENEGRU ALBANIA MACEDONIA BOSNIA ȘI
HERȚEGOVINA
INCLUDEREA
Organul de
cercetare penală
(în faza urmăririi
penale) și
procurorul (în faza
judecății) pot
solicita
procurorului ,
respectiv instanței ,
includerea în
Program, care vor
dispune prin
ordonanță,
respectiv încheiere.
INCLUDEREA
La solicitarea
persoanei
amenințate , a
organului de
urmărire penală ,
a procurorului
sau a șefului
unității de
reținere sau
detenție,
procutorul
regional sau
judecătorul care
instrumentează
cauza vor înnainta
o propunere de
includere în
Program către
Consiliul de
Protecție.
INCLUDEREA
Procurorul de caz ,
judecătorul sau
președintele
completului de
judecată poate din
oficiu sau la
solicitarea unuia
dintre participanții
la procedurile
penale să înnainteze
Comisiei, o cerere
de includere în
Programul de
Protecție pentru
unul din
participanții la
procesul penal sau
persoanei apropiate
lui.
INCLUDEREA
La propunerea
persoanei aflate în
pericol sau a unui
procuror , Procurorul
General poate
înnainta o solicitare
de includere în
Program Comisiei .
INCLUDEREA
Comisia va decide
aplicarea
programului de
protecție la
solicitarea
Procurorului
General, în baza
cererii:
martorului;
procurorului/
judecătorului
de caz;
directorul
Institutului
pentru
punerea în
aplicare a
sancțiunilor
penale;
șefului poliției
criminale.
INCLUDEREA
Propunerea de
includere în cadrul
Programului de
Protecție este
făcută de către
Procurorul
General și este
înnaintată într -un
termen de 24 ore
președintelui
Comisiei.
INCLUDEREA
Propunerea pentru
includerea în Program
este transmisă
Consiliului de către
Procurorul General al
Republicii Macedonia.
INCLUDEREA
Decizia de aplicare a
Programului de
Protecție a Martorilor
va fi luată de către
Comisie la cererea
motivată a
Procurorului General
al Parchetului BiH sau
Președintelui Curții
BiH, la iniațiva:
judecătorului de caz;
șefului instituției
responsabile cu punerea
în aplicare a pedepselor
penale și corecționale;
avocatului apărării;
procurorului;
departamentului de
poliție responsabil cu
investigarea;
martorului sau
persoanei apropiate.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
322
ÎNCETAREA
Programul
încetează în una
dintre următoarele
situații:
la cererea
martorului
protejat,
exprimată în
formă scrisă și
transmisă către
O.N.P.M.;
dacă în cursul
procesului penal
martorul
protejat depune
mărturie
mincinoasă;
dacă martorul
protejat comite
cu intenție o
infracțiune;
dacă sunt probe
sau indicii
temeinice că,
ulterior ÎNCETAREA
Propunerea de
încetare a
Programului poate
să fie efectuată de
Biroul de
Protecție ,
procurorul
regional ,
judecătorul care
instrumentează
cauza sau matorul
protejat prin
intermediul
persoanei de
legătură. Consiliul
de protecție va
dispune.
ÎNCETAREA
Programul de
Protecție va înceta
în următoarele
situații:
odată cu
expirarea
Acordului;
la decesul
persoanei
proteja te;
prin declarația
persoanei
protejate, a
reprezentantului
legal sau
tutorelui de a
renunța la
protecție;
prin emiterea unei
decizii cu privire la
încetarea
Programului.
ÎNCETAREA
Programul de
Protecție va înceta în
următoarele cazuri:
la expirarea
contractului;
în cazul decesului
persoanei incluse;
în cazul renunțării
la protecție de
către persoana
inclusă sau
reprezentantul ei
legal;
în cazul în care
Comisia ia decizia cu
privire la întreruperea
programului.
ÎNCETAREA
Aplicarea
programului de
protecție încetează
în următoarele
cazuri:
la expirarea
termenului
pentru care
programul de
protecție a fost
aprobat, fiind
menționat în
Acordul de
protecție;
în cazul
decesului
persoanei
protejate;
în cazul în
care persoana
protejată,
părintele sau
tutorele
minorului,
care este o ÎNCETAREA
Încetarea
Programului de
Protecție are loc
atunci când:
se constată că
situația de
pericol pentru
care a fost
implementat
programul nu
mai există;
dacă persoana
protejată a
decedat;
la solicitarea scrisă
a persoanei
protejate sau a
tutorelui său;
ÎNCETAREA
Încetarea Programului se
face în următoarele
cazuri:
la expirarea
perioadei stabilită
prin Acord;
odată cu decesul
persoanei protejate;
dacă persoana
protejată sau
reprezentantul său
legal renunță la
protecție (prin
transmiterea unei
solicitări scrise
adresate
Departamentului);
având în vedere
faptul că, motivele
pentru care persoana
a fost inclusă în
Program nu mai sunt
valabile;
datorită
nerespectării de ÎNCETAREA
Programul de Protecție a
Martorilor se va înch eia în
următoarele cazuri:
odată cu expirarea
perioadei menționată
în cadrul Acordului;
odată cu decesul
persoanei incluse în
Program;
și dacă nu mai există
nici un motiv pentru
punerea în aplicare a
programului de
protecție.
Programul de Protecție a
Martorilor se termină
dacă:
persoana inclusă în
Program renunță;
dacă persoana
protejată nu -și
îndeplinește
obligațiile prevăzute
prin Acord;
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
323
includerii în
Program,
martorul
protejat a aderat
la un grup sau
organizație
criminală;
dacă martorul
protejat nu
respectă
obligațiile
asumate prin
semnarea
Protocolului de
protecție sau
dacă a
comunicat date
false cu privire
la orice aspect al
situației sale;
dacă viața ,
integritatea
corporală sau
libertatea
martorului
persoană
protejată sau
reprezentantul
legal al
persoanei
protejate
renunță la
protecție;
în situația în
care se ia
decizia
încetării
programului
de protecție.
către persoana
protejată a
prevederilor
prevăzute prin
Acord.
Consiliul va lua decizia
încetării P rogramului în
baza unei propuneri
făcute de către
Departamentul,
Procurorul General sau
persoana protejată .
în timpul
implementării
Programului s -au
declanșat procedurile
penale împotriva
martorului ca urmare
a săvârșirii unei
infracțiuni care poate
să pună în pericol
continuarea
Programului;
persoana inclusă în
Program furnizează
informații false
Procurorului General,
Președintelui Curții
BiH,
Departamentului
pentru Protecția
Martorilor sa u în
cadrul
Chestionarului.
Comisia va lua decizia cu
privire la expirarea sau
terminarea Programului
la propunerea Șefului
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
324
protejat nu mai
este amenințată;
dacă martorul
protejat
decedează.
Încetarea se
dispune de
procuror prin
ordonanță sau de
către instanță prin
încheiere.
SUSPENDAREA
sau
ÎNTRERUPEREA
Legea nu prevede.
SUSPENDAREA
Legea nu prevede.
SUSPENDAREA
Programul de
Protecție poate să
fie suspendat în
următoarele situații:
dacă solicitarea
pentru protecție
nu mai este
valabilă;
dacă în timpul
implementării
Programului
este declanșată
urmărirea
penală
SUSPENDAREA
Procurorului General
sau Unității de
protecție poate decide
cu privire la
întreruperea
Programulu i în
următoarele situații:
în cazul în care nu
se mai impune
protecția;
în cazul în care
persoana inclusă
nu își respectă
obligațiile
SUSPENDAREA
Legea nu prevede.
SUSPENDAREA
Programul de
protecție poate să
fie întrerupt de
către Comisie în
următoarele cazuri:
dacă în timpul
urmării penale
sau în faza de
judecată se
dovedește că
martorul sau
colaboratorul
justiției oferă
declarații false
SUSPENDAREA
Legea nu prevede.
Departamentului pentru
Protecția Martorilor,
Procurorului General,
Președintelui Curții BiH,
martorului sau persoanei
apropiate lui .
SUSPENDAREA
Legea nu prevede.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
325
împotriva
persoanei
protejate pentru
o infracțiune
care pune sub
semnul
întrebării
justificabilitatea
aplicării
Programului;
dacă
informațiile
menționate în
chestionar nu
sunt adevărate;
dacă persoana
protejată nu -și
îndeplinește
obligațiile
prevăzute prin
Acord, fără a
avea o
justificare și
astfel, punând în
pericol sau
împedicând contractuale cu
privire la procesul
penal sau în cazul
în care împotriva
acesteia a fost
începută
urmărirea penală
cu privi re a
săvârșirea unei
infracțiuni;
în cazul în care
persoana inclusă
nu respectă
regulile de
comportament
menționate în
contract sau cele
impuse de către
Unitate, fără un
motiv real,
încălcând astfel
obligația de a
informa unitatea
și punând în
pericol
programul;
sau pentru orice
alt motiv nu oferă
declarațiile
pentru care a fost
acceptată
includerea sa în
program;
dacă persoana
protejată comite
cu intenție o
infracțiune;
dacă după
începerea
programului sunt
obținute date și
informați cu
privire la
implicarea
persoanei
protejate în
infracți uni pe
care nu le -a
declarat înainte
de includere;
dacă martorul,
colaboratorul
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
326
PRELUNGIREA
Legea nu prevede.
PRELUNGIREA
Legea nu prevede. aplicarea
Programului;
la solicitarea
Guvernului din
țara în care
persoana
protejată a fost
relocată.
PRELUNGIREA în cazul în care
persoana inclusă
refuză fără motiv
ocuparea unui loc
de muncă oferit
de către Unitate
sau refuză să
continue orice altă
activitate legală
pentru obținerea
unui venit;
în cazul în care o
altă țară pe
teritoriul căreia
martorul protej at
a fost relocat
solicită încetarea
programului de
protecție;
în cazul în care
persoana inclusă
oferă informații
false.
PRELUNGIREA
PRELUNGIREA
Legea nu prevede. justiției sau o altă
persoană
protejată nu
respectă
obligațiile
prevăzute în
Acord sau
condițiile
colaborării cu
justiția;
dacă autoritatea
unui alt stat
solicită
încheierea
programului de
protecție
implementat pe
terioriul său.
PRELUNGIREA
Legea nu prevede.
PRELUNGIREA
PRELUNGIREA
Legea nu prevede.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
327
Procurorul de caz ,
judecătorul sau
președintele
completului de
judecată poate din
oficiu, la
propunerea Unității
sau persoanei
protejate să solicite
Comisiei
prelungirea aplicării
Programului de
Protecție. Dacă durata aplicării
măsurilor de protecție
stabilite prin Program
și Acord a expirat, dar
persoana necesită în
continuar e protecție,
șeful
Departamentului sau
Procurorul General
va transmite Comisiei
o solicitare pentru
continuarea măsurilor
de protecție.
Dacă durata aplicării
măsurilor de protecție
stabilite prin Program și
Acord a expirat, dar
persoana necesită în
continuare protecție,
șeful Departamentului
sau Procurorul General
va transmite Consiliului
o solicitare pentru
continuarea măsurilor de
protec ție.
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
328
MĂSURILE DE PROTECȚIE ȘI ASISTENȚĂ
ROMÂNIA BULGARIA SERBIA CROAȚIA MUNTENEGRU ALBANIA MACEDONIA BOSNIA ȘI
HERȚEGOVINA
Măsurile de protecție
1. protecția datelor de
identitate a martorului
protejat;
2. protecția declarației
acestuia;
3. ascultarea martorului
protejat de către
organele judiciare, sub
o altă identitate decât
cea reală sau prin
modalități speciale de
distorsionare a imaginii
și vocii;
4. protecția martorului
aflat în stare de
reținere, arestare
preventivă sau în
executarea unei
pedepse privative de
libertate, în colaborare
cu organele care Măsurile de
protecție
1. protecția
fizică;
2. protecția
proprietății;
3. relocarea
temporară
într-un loc
sigur;
4. schimbarea
reședinței, a
locului de
muncă sau
școlii sau
schimbarea
locului de
deținere în
cazul
persoanelor
condamnate
la pedeapsa Măsurile de
protecție
1. protecția
fizică a
persoanelor și
proprietății;
2. schimbarea
reședinței sau
relocarea la
altă instituție
din sistemul
penitenciar;
3. ascunderea
informațiilor
privind
identitatea și
proprietatea;
4. schimbarea
identității.
Măsurile de
protecție
1. protecția
fizică sau
prin
mijloace
tehnice;
2. relocarea;
3. măsuri de
acoperire a
identității și
proprietății;
4. schimbarea
identității.
Măsurile de
protecție
1. protecția
fizică a
persoanelor
sau
proprietății;
2. relocarea;
3. ascunderea
identității sau
a informațiilor
cu privire
proprietățile
persoanei
protejate;
4. schimbarea
identității.
Măsuri de protecție :
1. schimbarea identității;
2. schimbarea reședinței;
3. furnizarea de documente de
acoperire;
4. protecția temporară a
identității datelor și
documentelor;
5. oferirea declarației sub o altă
identitate și prin intermediul
mijloacelor speciale de
distorsionare a vocii, imaginii
sau alte forme prevăzute de
către lege;
6. măsuri fizice și tehnice de
protecție la reședința
martorului protejat, precum și
în timpul deplasărilor sale;
7. orice altă măsură care este
necesară și aprobată în
conformitate cu această lege.
3. Măsuri de protecție
extraordinară Măsurile de
protecție
1. păstratrea
secretului
privind
identitatea;
2. protecția
datelor cu
caracter
personal;
3. schimbarea
domiciliului
sau reședinței
(relocarea);
4. schimbarea
identității.
Măsurile de protecție
1. măsuri privind
protecția fizică și
tehnică a persoanelor
și proprietății includ
măsurile de prevenire a
oricăror amenințări
prin folosirea
mijloacelor fizice și
tehnice;
2. măsuri privind
relocarea reprezintă
mutarea acestuia
temporar sau
permanent într -o altă
locație pe teritoriul
Bosniei sau în
străinătate;
3. măsuri privind
ascunderea identității
persoanei și a
proprietăților acesteia
Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei
329
administrează locurile
de deținere;
5. măsuri sporite de
siguranță la domiciliu,
precum și de protejare a
deplasării martorului la
și de la organele
judiciare;
6. schimbarea
domiciliului;
7. schimbarea identității;
8. schimbarea înfățișării.
Măsuri de asistență :
1. reinserția în alt mediu
social;
2. recalificarea
profesională;
3. schimbarea sau
asigurarea locului de
muncă;
4. asigurarea unui venit
până la găsirea unui loc
de muncă. cu
închisoarea;
5. schimbarea
identității.
Măsuri de
asistență :
1. oferirea de
suport
financiar;
2. schimbarea
locului de
muncă;
3. oferirea de
asistență
legală;
Măsuri de
asistență :
1. oferirea de
suport
financiar;
2. schimbarea
locului de
muncă;
3. oferirea de
asistență
legală;
Măsuri de
asistență :
1. oferirea de
suport
financiar;
2. schimbarea
locului de
muncă;
3. oferirea de
asistență
legală;
Măsuri de
asistență :
1. oferirea de
suport
financiar;
2. schimbarea
locului de
muncă;
3. oferirea de
asistență legală; Poliția națională, instituțiile de
reținere și detenție, precum și
instituțiile de executare a
pedepselor de natură penală, în
conformitate cu nivelul de pericol
pot implementa măsuri
extraordinare de protecție în
conformitate cu definițiile
prevăzute de p rezenta lege sau de
către alte legi și regulamente care
reglementează activitatea lor.
Măsuri de asistență :
1. reabilitarea socială;
2. oferirea de suport financiar;
3. schimbarea locului de muncă;
4. oferirea de asistență legală;
Măsuri de
asistență :
1. oferirea de
suport
financiar;
2. schimbarea
locului de
muncă;
3. oferirea de
asistență
legală; include producerea și
utilizarea de
documente de
identitate sau
proprietate având
datele originale
modificate;
4. măsuri privind
schimbarea identității
include schimbări
parțiale sau complete
ale datelor personale
ale martorului.
Măsuri de asistență :
1. oferirea de suport
financiar;
2. schimbarea
locului de
muncă;
3. oferirea de
asistență legală;
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Sisteme de protec ție a martorilor în Sud -Estul Europei [616279] (ID: 616279)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.