Descântece din satele brănene [616123]

1
Descântece din satele brănene

Obiceiurile ,dup ă cum am putut arăta,sun t acele fapte culturale cu rol de organizare a unei
comunit ăți, marcând totodat ă momentele cele mai importante a le vieții . Folclorul n ostru a păstrat
1numeroase mituri și practici str ăvechi,omul s atelor tradiționale fi ind ce l care a trăit într -o lume a
practicilo r srăvechi ,în forme de vrăji sau descântece, văzute ca acte de comunicare cu
reprezentările mito logice, dar și cu o valoare psihologică asupra ce lui căruia se săvârșeau aceste
acte totemice.
În comunitatea țărănească trad ițională într eaga acti vitate se desfășura sub aura magicului ,iar
după cum am arătat în capitolele anterioare ,toate evenimentele din lumea satului brănean se
petreceau în dimensi uni pr oprii,devenind un automatism în timp ,al gândirii populare . Poezia
descântecelor nu este una pr ea bogată,probabil și team a de a dezvăl ui orișicui acest ram de
poezi e,cu gândul la Evul M ediu și la soarta vrăjitoarelo r din Salem , desc operind, s ă li se ia darul
descântatului în mod er onat. Descântecele au rădăcini în superstiții,care la rândulor sunt izvorâte
din concepția arhaică a ță ranului brănean,ia r modul de a speria bolile în descâ ntece , scoate la
iveală unele ocupații ale femelior brăne nce.Ca o continuare a definirii simbolului feminin
,femeia tradițională ” formează contingentul cel mai considerabil care se înrolează sub
standardul su perstiției „2iar în com unitatea brănea nă femeile sunt cele care stabilesc o legătură cu
spiritele sau duhurile,unii autori,cons tată că lipsa de educație a femeii și credibilitatea ei
înnăscută sunt cauzele care au dus la supers tițiozitate,asta și pentru că,observ ând în timpul
cercetării mele,că femeia are un caracter co nservator al tradiției,iar această însușire o face s ă
păstreze tot ce a apucat din bătrâni: descântece,vrăji.
Dscântecele erau practicate de femeile în vârstă,cu formule ver bale cărora li se atrib uia o forță
magică,p ractic, era o puternică încredere în puterea cuvântului,descântecele devenind un tărâm
fecund pentru arhe ologia spi ritului uman. Benefice sau malefice,descântecele constituiau adesea
posibilitatea omul ui de a se simți egal în f orță cu spiritele rele ,forța sugestivă er a obțin ută prin

2 Gh.F. Ciaușanu, Superstițiile poporului român.În asemănare cu al e altor pop oare vech i și noi, Editura SAECULUM
I.O,Bucure ști,2007:16

2
percepția vizuală sau auditivă,scopul fiind ac ela de a ac ționa atât asupra intelect ului cât și asupra
simțurilor celui descântat, prin asta fiin d asigurast că bo ala sau răul va dispărea. Unul dintre
elementele care asigurau vindecarea celui desc ântat era cel creștin,invocarea personajelor
mitologice : Sf Miercuri,Sf V ineri,totuși acest elemn t creștin era slab prezent în formulele magice
din descântece. „ Negri tânjei o -ntins /Negri boi o prin s/ Prin sfânta Luni, / Prin sfânta Mie rcuri/
Prin sfânta Vineri / La arat o plecat/ Beșică rea o căpă tat ”3 .
După cum se ara tă și în „ Folclor literar românesc ”( Mihai Pop/Pavel Rux ăndoiu ,1991 :169)
„descântecul se transmite de la o generație la alta în cercuri deschise,prin inițiere ș i deprindere
orientală ”,așa și în comunitatea brăneană descântecul s -a conservat până în prezent prin eficie nța
magică a cuvân tului fiiin d condiționată d e respectarea strictă a formulei : „deochiul ” . Ce le mai
frecvente sunt descântecele de deochi,de neg,de bubă sau de stare de rău (aplecăciune) .
În comunitatea brănean ă aceste ritualuri sunt con siderate ca niște ac țiuni împotriva lu i
Dumnezeu,ace l om devenind un rătăcit cu mintea, deși „ toate descântecele farmecele și vr ăjile
sunt unul din izvoarele cele mai importante și prețioase pentru istoria și limba popo rului nostru”
4 ,deoarece în repertoriul lor întâlnim arhaisme neutilizate în prezent,versurile recitate devin și un
indiciu al medici nei „leacurilor b ăbești” (s.n),prezent ă de altfel în satele brănene,de a tunci și
acum.
Așa cum se practică la fieca re act totemic străvechi ,separarea de sacru și profan se făcea printr-
un ritual,o purificare atât a sufletului cât și a trupului ,în cazul descânt ecului,se ținea post toată
ziua,iar înainte de începerea descântecului , se face cruce și „ se bate vre o câteva mătănii ” 5 .
Femeia comunității brănene fiind una minuțioasă și mai fricoasă ,apela la descântece pentru a
vindeca boli ,sau chiar pentru a av ea un control asupra destinului unei persoane . Fâscelele, erau
mici bubițe care apăreau pe limb ă,iar pentru a le elimina trebuia să ie și seara câ nd cerul er a
senin ,și să scuipi la stele să se vindece ,zicând de trei ori:„ Ptiu,ptiu st ea-fâșcea,fu gi de pe limba
mea!” 6 . Aceste descântece nu erau cântate,ci se spuneau însoțite de anumite practici
magice,cum ar fi deochiul. Aici descântarea se f ăcea cu apă neîncepută ,punându -se niște c ărbuni
din sobă,apoi se bea din trei părți ale căn ii,se suflă de trei or i în cruce asupra apei,spun ând:

3 S.Fl.Marian, Descântece poporane române, Editura Ștefan,București,2010 :55
4 S.Fl.Marias n,op.cit: 11
5 S.Fl.Marian, op.cit : 92
6 Descântec cules din Mo eciu de Sus -2019 ,informatoare,Oara lu ` Culiță Popoiu, 76 ani

3
Leacu ` să-ți fie ! ” Alt descântec din categoria medicinii poporane este cel de gâlci ( mică
umflătură în părțile gâtului) , unde descântătoarea își unge degetele cu ulei și t rage cu degetele
îndărăt ,frecând gâlcile, în timp ce se pronunță descântecul,se strânge de gâlci pentru ca acestea să
se înmoaie:„ gâlc ili,mâtâlcili/ mălai mare nesărat/ gâlcili -ndărăt au dat!” 7. S.Fl.M arian arată
(Descântece poporane române,2010:113, ),legătura mălaiului cu gâlca:„ gâlca cât mălaiul” .
Structura funcțională a actului de comunicare din poezia descântecului,se apropie de cea a
poeziei de urare,însă „ în planul realității rituale,beneficiarul actului magic este ascultătorul
efectiv,deci destinata rul mesajului…dar ca mesaj codificat,descântecu l nu este adresat ni ciodată
beneficia rului,cum se întâmplă de obi cei în cazul colindelor ”8 , totuș i „ nu ra reori se ins tituie
dialogur i care o pun pe descântătoare sau pe beneficiar în situația de receptori de mesaje”9 .
Descântecele,sau vorbele cu tâlc în versuri,uneori și ritmate,descântate întodeauna de o
femeie,care îndeplin ește un ritual prin semnul sfintei cruci peste apa neîncepută și omul
suferind,apa și busuiocul,cărbunii din sobă,fier uneori,sunt obiecte sacre necesare
ritualu lui.Invocarea Maicii Domnului apare uneor i în descântece,însemn ând că pentru țăranul
simpl u al satelo r brăne ne,a existat mereu o legătură puternică între credința lui -Dumnezeu -magia
vindec ătoare a ritualului.,iar pentru eficie nță,incantanția se repetă întodeau na de trei,șase sau de
nouă ori, aceste cifre dând descântecului un aer mistic.
Dscântecul este u n elemen t reprezentativ al medi cinei populare ,esența acestui ritual es tea acea
incanta ție magică,al c ărei rol terapeutic este d e a alunga răul din om ,magia în satele brănene a
reprezentat întodeauna o componentă inportantă în gândirea l ocuitorilor,recurgerea la ma,gie
fiind justificată , că orice anomali e de tipul singură tății,era la fel de gravă precum o
boală, punîndu -se în pericol dezvoltarea comunității prin imposibilitatea formării unei noi familii .

7 Descântec cules din Bra n-2019,informatoare ,Benga Alexandrina,8 6 ani.
8 Mihai Pop/Pavel Rux ăndoiu, Folclor literar românesc, Editura Didactică și Pedagogică,București,1991:170
9 Mihai Pop/Pvel Ruxăndoiu, op.cit:172