MASTERAT MANAGEMENT EDUCAȚIONAL, ANUL II 1 PARTENERIATELE EDUCAȚ IONALE – DIMENSIUNI CONCEPTU ALE ȘI AXIOLOGICE CROITORU DIANA VICTORETA MASTERAT… [616116]

CROITORU DIANA VICTORETA
MASTERAT MANAGEMENT EDUCAȚIONAL, ANUL II

1

PARTENERIATELE EDUCAȚ IONALE – DIMENSIUNI CONCEPTU ALE ȘI AXIOLOGICE

CROITORU DIANA VICTORETA
MASTERAT MANAGEMENT EDUCAȚIONAL, ANUL II
COORDONATOR ȘTIINȚIFIC: PROF. UNIV. SIMONA MARIN

În lucrarea Școala, familia, comunitatea în parteneriat , publicată în anul 1997 , Joyce L.
Epstein , director al Centrului pentru parteneriate între școală, familie și comunitate și al Rețelei
naționale pentru parteneriate , dezvoltată în cadrul Johns Hopkins University, identifică un
model bidimensional al sferelor de influență a mediilor sociale, centrat pe elev, care explicitează
necesitatea integrării curriculare și extracurriculare a parteneriatelor școlare. Acest model
educațional, fundamentat pe o vastă experiență de cercetare în do meniul educațional și susținut
de politicile educaționale implementate în SUA, în cadrul Strategiei Obiective 20001, descrie
relația de interdependență dintre diferitele contexte educaționale oferite de școală, familie,
comunitate, ca formă de manifestare externă a Teoriei sferelor de influență , elaborate de Epstein,
și influențele directe asupra formării indivizilor, generate de interrelaționarea contextualizată și
de reperele socioculturale a similate , ca dimensiune internă a interacțiunii acestor medii
socio educaționale. Modelul conceptual analizat de Epstein evidențiază importanța relațiilor
sociale stabilite la nivel instituțional, individual sau în cadrul comunității, pentru dezvoltarea
psihocognitivă și afectivă a benef iciarilor educației (Epstein et al, 2002, pp 7 -9). Relevanța
Teoriei sferelor de influență , în ce privește rolul parteneriatelor școlare, pentru dezvoltarea
organizațională a instituțiilor de învățământ preuniversitar, este reliefată de extinderea ariei de
finalități educaționale pe care un curriculum divers și diferențiat le poate subsuma. Din
perspectiva influențării directe a proceselor de forma re și dezvoltare psihocognitivă,
suprapunerea sferelor de influență a diferitelor medii socioculturale și profesionale afectează
multinivelar experiențele educaționale, capacitățile, deprinderile, competențele, sistemul de valori

1 https://www2.ed.gov/legislation/GOALS2000/TheAct/index.html

CROITORU DIANA VICTORETA
MASTERAT MANAGEMENT EDUCAȚIONAL, ANUL II

2
și atitudini al educabilil or, prin toate formele de educație la care beneficiarii au acces. Atât
educația formală, cât și modalitățile de organizare flexibilă a educației, în context nonformal sau
informal, trebuie să reflecte convergent realitatea socio economică și culturală care definește
cerințele de integrare socială, aspirațiile și idealurile progresiste ale unei societăți deschise,
nevoia de raportare la un sistem etic de valori și responsabilitatea acțională a viitorilor membrii ai
comunității sociale.
Descentralizarea siste mului educațional românesc și strategiile de reformă educațională au
impus obiective educaționale și instituționale care reprezintă o continuă provocare pentru
organizația școlară și impun parteneriatul educațional ca soluție integrativă de accesibilizare și
diversificare a ofertei educaționale, de promovare a egalității de șanse și democratizare a
strategiilor decizionale și consultative. Inovarea metodologică, formarea specializată a resurselor
umane, cercetarea științifică și explorarea domeniilor transd isciplinare, în vederea atingerii unor
performanțe educaționale superioare, pot fi susținute și stimulate prin intermediul diferitelor
tipuri de parteneriate – integrative, filantropice, tranzacționale – datorită specificității plurivalente
și dinamice a a ctului educațional și a disponibilităților asimilative dezvoltate, inerente acestui
domeniu de competență. Obiectivului de asigurare a transparenței actului educațional, în cadrul
parteneriatelor educaționale, îi este asigurat un cadru formal de realizare, definit prin documente
justificative, proceduri de promovare, diseminare, raportare și monitorizare. Din perspectiva
managementului total al calității în serviciile educaționale, parteneriatele educaționale au o
influența covârșitoare asupra actului educa țional, prin corelarea curriculară a ofertei educaționale
cu realitatea socioeconomică și culturală a comunității, prin optimizarea mediului educațional
familial, destructurarea barierelor comunicaționale dintre susținătorii legali și cadrele didactice,
și asigurarea unor strategii manageriale coerente de dezvoltare instituțională.
Într-un studiu sintetic asupra relațiilor de parteneriat din cadrul organizațiilor nonprofit și
al mediului de afaceri, Collaborative Value Creation: A Review of Partnering between Nonprofits
and Businesses, publicat în 2012, James E. Austin și Maria M. Se itanidi descriu patru tipuri de
parteneriat: filantropic, tranzacțional, integrativ și transformațional, cărora le corespund patru
dimensiuni valorice: valori asociative, valori transferate, valori interacționale și valori sinergetice.
Specifice mediului e ducațional sunt parteneriatele filantropice, prin care organizația școlară
beneficiază de acte de donație, sponsorizări, acțiuni de voluntariat, etc., parteneriatele

CROITORU DIANA VICTORETA
MASTERAT MANAGEMENT EDUCAȚIONAL, ANUL II

3
integrative , realizate între organizații din domeniul educațional, cu scopul implementăr ii
proceselor de benchmarking, și parteneriatele tranzacționale , care generează cadrul formal al
realizării unor schimburi de servicii și produse. Beneficiile subsumate categoriilor valorice
determinate de specificitatea raporturilor parteneriale, descri u implicit relevanța parteneriatelor
organizaționale, pentru dezvoltarea instituțională. Valoarea asociativă a parteneriatelor, în
mediul educațional se referă la creșterea vizibilității și a credibilității instituționale,
responsabilizare și contribuția la îndeplinirea misiunii organizaționale. Valorile transferate în
cadrul relațiilor de parteneriat includ: suportul financiar, extinderea și intensificarea colaborării
voluntare, atât în interiorul organizației cât și în afara acesteia, schimbul sau transf erul de bunuri
specifice sau complementare. Valoarea interacțională a parteneriatelor organizaționale implică:
oportunități de învățare, dezvoltarea capabilităților și a creativității, diversificarea rețelelor
interacționale, creșterea adaptabilității la n ivel individual și organizațional, ameliorarea relațiilor
cu agenții economici, obținerea informațiilor relevante, în vederea consolidării statutului
organizațional, pe piața serviciilor educaționale. Valorile sinergetice sunt adiacente unor beneficii
precum: inovația, optimizarea procesuală, schimbarea pozitivă în mediul organizațional,
distribuția responsabilităților manageriale, creșterea potențialului valoric pe termen lung,
ameliorarea potențialului adaptativ, creșterea gradului de influență a politic ilor sociale și
economice (Austin et al., 2012, pp. 945 -946). În mediul educațional, acest sistem valoric are o
influență covârșitoare atât în domeniul capacității instituționale, cât și în ce privește eficacitatea
proceselor instructive și manageriale. Co nsecințele beneficiilor relațiilor de parteneriat ale
organizației școlare se reflectă în creșterea prestigiului și a vizibilității performanțelor obținute,
diversificarea și ameliorarea ofertei curriculare, corelarea indicatorilor de performanță ai
organi zației școlare cu obiectivele de integrare a absolvenților în mediul socioprofesional și
academic, dezvoltarea și formarea expertizei profesionale, ameliorarea climatului educațional și
a adaptabilității resurselor umane implicate, implementarea proceselo r de benchmarking
instituțional, etc. Prin valoarea sinergetică și interacțională rezultată din contribuția inovativă și
transformările sistemice și procesuale inerente, parteneriatele educaționale reprezintă un pivot al
schimbării pentru „școala ca organi zație care învață”, conform definiției vizionare sintetizate de
Michael Fullan. Aceste sisteme relaționale integrative contribuie prin crearea unei culturi
colaborative, la stimularea nevoii de a explora și inova, la dinamizarea strategiilor manageriale,
dezvoltarea creativității manageriale colective, reorganizarea structurală și funcțională a

CROITORU DIANA VICTORETA
MASTERAT MANAGEMENT EDUCAȚIONAL, ANUL II

4
resurselor instituționale. Autorul amintit remarcă importanța relaționării cu mediul
socioeconomic și profesional extern, pentru crearea unei culturi organizaționale deschise și
receptive la nou (Fullan, 1994, pp. 84 -104). Cultura și climatul organizațional reprezintă
componente esențiale ale dezvoltării instituționale, prin aportul sinergetic de coerență acțională și
valorică, iar interacțiunea organizației școlare, cu partenerii educaționali externi crește gradul de
adaptabilitate al resurselor umane, flexibilitatea relațiilor de colaborare cu comunitatea și
evidențiază pertinența orientării valorice a politicilor educaționale.
Necesitatea racordării la standardele socioprofesionale și academice actuale, nevoia de
formare, dezvoltare și integrare socială a personalității umane, în concordanță cu sistemul de
valori și atitudini promovat prin idealul educațional, converg spre realizarea unor demersuri
integrative de c olaborare, dialog și schimb de bune practici cu diverse medii instituționale și
organizaționale, cu scopul optimizării actului educațional, al adecvării și corelării finalităților
educaționale vizate, în funcție de cerințele și progresul social. Experiențe le de învățare din mediul
educațional formal, nonformal sau informal, facilitate prin intermediul parteneriatelor
educaționale, contribuie în mod complementar la formarea competențelor și la dezvoltarea
potențialului aptitudinal al beneficiarilor, prin cre area unor situații și contexte educaționale care
favorizează interacțiunea cu mediul socioprofesional, stimulează creativitatea, gândirea critică și
aplicativă. Orientarea valorică a relațiilor colaborative dintre mediul educațional școlar, familie și
comu nitate este determinată de fundamentarea idealului educațional pe un sistem axiologic peren
și progresist.
Bibliografie:
1. Austin James E., Seitanidi Maria M., Collaborative Value Creation: A Review of
Partnering between Nonprofits and Businesses . Part 2: Partnership Processes and
Outcomes, articol în ”Nonprofit and Voluntary Sector Quarterly”, 2012, Sage
Publications, pp. 929 -968
2. Epstein Joyce L. et al, School, Family and Community Partnerships , Second Edition,
Corwin Press Inc, California, 2002
3. Fullan Michael , Change Forces. Probing the Depths of Educational Reform , The Falmer
Press, 1994, Bristol
4. Iosifescu Ș., Managementul educațional, Institutul Român de Management Educațional / Ed.
CDRMO, Iași, 2003/2004
5. Constantin Cucos (coordonator), Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și
grade didactice , Polirom, 2009

CROITORU DIANA VICTORETA
MASTERAT MANAGEMENT EDUCAȚIONAL, ANUL II

5