Ecoturism și turism rural [616059]

Ecoturism și turism rural

1. Ecotu rismul – formă principală de manifestare a turismului durabil
dată cu intrarea în noul mileniu, devenim tot mai conștienți de complexitatea,
fragilitatea și valoarea inestimabilă a planetei noastre. În același timp, turismul
tinde să devină o expresie tot mai populară a acestei conștiințe. Datorită evoluției
transporturilor și tehnologiei informației, tot mai multe zone îndepărtate au devenit accesibile,
fapt ce a contribuit la o ascensiune rapidă a turismului în arii naturale.
Devine tot mai evident că dezvoltarea turismului în arii naturale sensibile în absența
unui management corespunzător poate prezenta o amenințare pentru integritatea ecosistemelor
și a comunităților locale. Un număr tot mai mare de vizitatori în zone fragile din p unct de vedere
ecologic poate duce la o degradare puternică a mediului. De asemenea, comunitățile locale și
cultura indigenă pot fi influențate negativ de afluxul crescut de vizitatori străini cu un stil de
viață modern. În plus, schimbările climatice, ins tabilitatea economică și condițiile politico –
sociale pot face din turism o afacere riscantă, mai ales în zonele puternic dependente de această
activitate economică. Partea bună este că aceeași ascensiune a turismului creează numeroase
oportunități atât pen tru conservare cât și pentru bunăstarea comunităților locale.
Ca răspuns la interesul crescut pentru cunoașterea naturii, dar și la semnalele de alarmă
venite din cele mai îndepărtate colțuri ale lumii, s -a conturat treptat o nouă etică a călătoriei
numit ă ecoturism . Ecoturismul poate furniza veniturile atât de necesare pentru protejarea
parcurilor naționale și a altor arii naturale, venituri care nu ar putea fi obținute din alte surse. De
asemenea, ecoturismul poate constitui o alternativă viabilă de dezv oltare economică pentru
comunitățile cu puține activități generatoare de venit . Mai mult, ecoturismul poate spori nivelul de
educație și conștiință al turiștilor , transformându -i în susținători entuziaști ai conservării
mediului natural și cultural.
Ecotu rismul își trage rădăcinile din mișcarea de conservare a biosferei, el dovedindu -se o
sursă importantă de venituri pentru ariile naturale care aveau nevoie de protecție. Cercetările
întreprinse în Kenya în anii 70 au arătat că beneficiile economice ale tur ismului în arii sălbatice
au depășit cu mult vânătoarea, activitate care a și fost interzisă în anul 1977. La începutul anilor
80, pădurile tropicale și recifele de corali au devenit subiectul unor nenumărate studii științifice
și filme documentare. Acest interes a condus la apariția unor mici afaceri locale axate mai ales pe
ghidarea cercetătorilor și reporterilor în zone sălbatice. Treptat, aceste afaceri au devenit
prospere în țări ca Ecuador și Costa Rica, și o adevărată industrie a început să se dezvol te pentru
a satisface nevoile unor grupuri mici de turiști, în principal naturaliști și iubitori ai vieții
sălbatice. La începutul anilor 80, întreprinzătorii din turismul bazat pe atracții naturale au
început să prospere în întreaga lume, odată cu interes ul tot mai mare pentru mediu și pentru
călătoriile în aer liber. Apariția unor echipamente de călătorie și campare tot mai performante a
favorizat acest fenomen. Unele companii și -au dat seama că ar putea avea inițiativa de a
conserva mediul prin sponsoriz area unor grupări locale de conservare sau prin colectare de
fonduri. Curând, ei au învățat că instruind și angajând localnici pentru a conduce afacerea aveau
numai de câștigat și în același timp puteau oferi populației locale beneficii importante.
Tourope ratorii care vând produse turistice în Insulele Galapagos, Costa Rica, Kenya și Nepal sunt
printre primii care au avut astfel de inițiative și pot fi considerați pionieri ai ecoturismului., deși
nu au avut la îndemână un set de principii, așa cum le cunoaș tem în prezent. Ecoturismul poate fi
privit așadar, mai întâi ca o oportunitate de afaceri, apoi ca un concept cu principii, studiat de
cercetători și organizații non -guvernamentale încă de la sfârșitul anilor ’80 și ca un segment de
piață în plină evoluți e, fiind o formă a turismului în arii naturale
2. Principiile ecoturismului
1) Minimizarea impactului negativ asupra naturii și culturii, impact ce ar putea
distruge destinația turistică.
2) Educarea turistului cu privire la importanța conservării. O

Ecoturism și turism rural

3) Sublinierea importanței unor operatori responsabili, care să coopereze cu populația și
cu autoritățile locale, în vederea satisfacerii nevoilor comunității.
4) Furnizarea de fonduri pentru conservare și pentru managementul ariilor naturale
protejate.
5) Accentuarea necesității unei zonări turistice regionale și a planificării fluxurilor de
turiști pentru regiunile sau ariile naturale ce vor deveni destinații ecoturistice.
6) Necesit atea utilizării studiilor sociale și de mediu , precum și a unor programe de
monitorizare pe termen lung, pentru evaluarea și minimizarea impactului.
7) Lupta pentru maximizarea beneficiilor economice ale țării gazdă, ale
comunităților și firmelor locale ș i mai ales ale locuitorilor din zona ariilor naturale și protejate.
8) Asigurarea unei dezvoltări a turismului care nu depășește o anumită limită a
schimbării din punct de vedere social și al mediului, limită determinată de cercetători în
colaborare cu re zidenții.
9) Utilizarea unei infrastructuri dezvoltate în armonie cu mediul natural și cultural,
minimizând utilizarea combustibililor fosili și conservând vegetația și fauna locală.

Sursa: Megan Epler Wood, Ecotourism: Principles, Practices and Polices for Sustainability , 2002

Turist prietenos cu o țest oasă uriașă din Galapagos (Ecuador)
Sector dintr -o ecopotecă care traversează un râu într-o arie protejată din Malaysia

Ecoturism și turism rural

Grup de turiști admirând iguanele din Galapagos

Turiști fascinați de vegetația luxuriantă de la înălțimea unei ecopoteci ,
într-un parc național din Malaysia

Ecoturism și turism rural

Activitate ecoturistică de amirare a faunei acvatice în Brazilia

Peisaj vulcanic în Volcano National Park, Rwanda

Ecoturism și turism rural

3. Acreditarea ecoturistică
Pentru atingerea standardelor ecoturismului este imperios nevoie de implementarea
unui sistem de acreditare . Acreditarea în domeniul ecoturismului presupune colectarea de la
firme a datelor privind performanța socială și de mediu și apoi verificarea acesto ra. Dificultatea
provine din specificul operatorilor din ecoturism, care sunt de dimensiuni reduse și foarte
dispersați în spațiu. Mulți dintre ei sunt situați în țări sau regiuni slab dezvoltate, unde serviciile
de monitorizare și chiar sistemele de comun icații sunt ineficiente sau lipsesc. Eforturile de
acreditare au fost inițiate de Australia, care a lansat în anul 1994 un program de cercetare, iar în
1996 un program de acreditare cu specific ecoturistic la nivel federal, singurul de acest fel din
lume.

3.1. Acreditarea ecoturistică în Australia – Studiu de caz
Programul de Acreditare pentru Ecoturism și Turism în Natură (NEAP) este o
inițiativă a asociației Ecoturism Australia (EA) și a Rețelei Australiene a Operatorilor din
Turism (ATON), răspunzând nevoii de a identifica operatorii de turism în natură și
ecoturism autentici. Programul oferă asigurarea că un produs turi stic acreditat se
bazează pe cele mai bune practici de management al mediului și reprezintă o garanție a
calității.
Eligibilitatea pentru acreditare se bazează pe următoarele opt principii:
1. Accent pe natură : Pune accent pe contactul direct cu natura, în moduri care să ducă la
o mai bună înțelegere și apreciere.
2. Interpretare : Integrează oportunități de înțelegere a naturii în fiecare experiență.
3. Durabilitatea de mediu : Aplică cele mai bune practici pentru un turism durabil din
punct de vedere ec ologic.
4. Contribuția la conservare : Contribuie în mod pozitiv la conservarea permanentă a
zonelor naturale.
5. Implicarea comunităților locale : Contribuie în mod constant la bunăstarea
comunităților locale.
6. Componenta culturală : Protejează, explică și implică diferitele culturi locale.
7. Satisfacția consumatorilor : îndeplinește în mod consecvent așteptările
consumatorilor.
8. Marketing r esponsabil : Acțiunile de marketing sunt precise și conduc la așteptări
realiste.
Fiecare dintre aceste principii se reflectă în criterii de evaluare specifice, care
stabilesc trei niveluri de acreditare: turism în natură, ecoturism și ecoturism ava nsat.
NEAP se bazează pe principiul îmbunătățirii continue. O secțiune integrală a
programului o reprezintă reevaluarea și îmbunătățirea criteriilor la fiecare trei ani.
Următoarea reevaluare este programată pentru anul 2003.
Sursa: www.ecotourism.org.au/neap.cfm

În viziunea lui P. Eagles, turismul în arii naturale este acea formă a turismului în care
activitățile desfășurate sunt dependente de caracteristicile cadrului natural. El are la baz ă două
componente fundamentale:
– un nivel calitativ ridicat al mediului înc onjurător;
– oferirea unor servicii specifice.
Programul de Acreditare pentru Ecoturism și Turism în Natură din Australia a inclus în
definiția turismului în natură și componenta durabilă. Putem anticipa că pe măsură ce criteriile
de certificare turistică vor fi acceptate și implementate la nivel global, această definiție va fi și
singura acceptată: ” Turismul care pune accent pe cunoașterea zonelor naturale și care asigură
utiliza rea durabilă a resurselor naturale .”
Întrucât tot mai mulți turiști și -au manifestat dorința de a -și petrece timpul liber în
mijlocul naturii, segmentul de piață a devenit suficient de vast pentru a permite fragmentarea sa
în patru nișe distincte:

Ecoturism și turism rural

1) ecoturism,
2) turism de aventură,
3) tu rism în medii sălbatice,
4) camparea,
diferențiate în funcție de motivația principală a călătoriei. Fiecare dintre aceste segmente are un
echipament specializat, neces ități informaționale distincte și un impact diferit asupra mediului.
Turismul de aventură (cel mai puțin orientat spre principii ecologice) este călătoria în
locuri noi și palpitante cu intenția de a căuta aventura. Turiștii care practică această formă de
turism nu urmează un program fix, pr eferând spontaneitatea și incertitudinea. Turismul de
aventură include adesea activități cum ar fi: alpinism, scufundări sub -acvatice, ciclism extrem,
kayak -canoe, etc., necesitând rezistență și abilități fizice. Deși acest tip de turism se desfășoară
de o bicei în mijlocul naturii, el implică puțin sau deloc protejarea și conservarea mediului.
Turismul în medii sălbatice înseamnă călătoria în locuri neatinse de om, nepoluate,
pentru a cunoaște și a te bucura de natură, pentru a observa animalele, păsările și peștii în
mediul lor natural. Aceste călătorii implică utilizarea unor mijloace de locomoție nepoluante ca
mersul cu bicicleta, cu barca, cu animale de tracțiune, pe jos. Acest tip de călătorie trezește
interesul pentru frumusețile naturii, dar contribu ie puțin la conservarea echilibrului fragil al
naturii.
Camparea presupune călătoria într -un spațiu aflat undeva între civilizație și sălbăticie,
de cele mai multe ori cu familia sau prietenii și folosind uneori ca mijloc de locomoție
automobilul (carcamp ing). Motivația principală este relaxarea în mijlocul naturii, dar utilizarea
automobilului indică o lipsă a preocupării pentru protejarea mediului.
Ecoturismul se deosebește de turismul în natură prin accentul pus pe conservare,
educare, responsabilitate și implicarea activă a comunității locale. Un turist în arii naturale poate
merge să observe comportamentul păsărilor, însă un ecoturist va merge să privească păsările
însoțit de un ghid local și va sta în cabana unui localnic, contribuind astfel la prosp eritatea
economiei locale.
Fiecare dintre aceste produse turistice specializate a atins niveluri diferite de maturitate
în cadrul ciclului de vi ață al produsului. Unii autori afirma că ecoturismul și turismul de aventură
se găsesc în prima fază a ciclului , cu un număr mic de consumatori, dar cu o creștere rapidă.
Turismul în zone sălbatice a atins pragul de maturitate, aceasta din cauza nivelului redus de
exploatare pe care îl cere, iar camparea înregistrează un număr mare de participanți, dar
popularitate a sa este în declin .
4. Dimensiunile pieței ecoturistice
Întrucât se definește prin obiectivele sale de conservare a naturii și sprijinire a populației
locale, ecoturismul este greu de cuantificat. De aceea, până acum nu s -au realizat studii riguroase
pentru a determina câți turiști în arii naturale sunt într -adevăr motivați de principiile
ecoturismului. Ecoturismul este studiat în ansamblu, ca turism în natură, ducând la estimări
false asupra dimensiunilor pieței. Cercetările privind turismul în arii nat urale arată că 50% din
numărul total de turiști își doresc să viziteze o zonă naturală în timpul vacanței, ceea ce ar putea
include și un scurt popas într -un parc național. Este un segment larg, dar foarte diferit de cel
motivat de dorința de a învăța desp re viața sălbatică și cultură cu un ghid local, de a sprijini
dezvoltarea locală durabilă.
Cele mai apreciate destinații ecoturistice au înregistrat în ultimul deceniu creșteri
impresionante ale numărului de vizitatori în arii protejate și în alte zone nat urale. Deși simpla
vizitare a unui parc național sau arie protejată nu reprezintă ecoturism, ci turism în natură,
evoluția numărului de vizitatori din aceste zone este un indicator și pentru tendințele din
ecoturism. Cercetările întreprinse la începutul an ilor ’90 au înregistrat o creștere masivă a
turismului în parcuri naționale pe principalele piețe ecoturistice, indicând o schimbare a
preferințelor turiștilor, de la destinațiile europene tradiționale, la o gamă mai largă de destinații
în arii naturale, m ajoritatea în țări cu economie slab dezvoltată.

Ecoturism și turism rural

Europa este o piață turistică importantă și totuși statisticile europene nu oferă informații
clare privind turismul în arii naturale. Cercetările arată că europenii caută mai mult turismul
rural din Europa decât turismul în arii naturale, pentru că mediul înconjurător este puternic
antropizat , existând puține zone sălbatice comparativ cu celelalte continente. Nord europenii
sunt cei care manifestă un interes deosebit pentru turismul cu înalte standarde ecologice. Un
studiu australian (Blamey 1998) referitor la sursele cererii pentru turismul în arii naturale a
demonstrat că un procent important (71%) din turiștii interesați de natură provin din Europa
(Elveția, Germania, Suedia, Norvegia, Finlanda), depășind orice altă piață emițătoare, inclusiv
Statele Unit e și Canada. Cu ocazia desemnării anului 2002 ca An Internațional al
Ecoturismului , Organizația Mondială a Turismului a inițiat studii de piață în unele țări
europene, iar rezultatele vor fi în curând la dispoziția celor interesați. Viitoarele cercetări de
piață trebuie să facă diferența dintre turismul în natură și ecoturism. Acesta din urmă necesită
instrumente de cercetare mai sofisticate, care să examineze nu doar activitățile la care
consumatorii participă ci și stilul lor de viață, disponibilitatea de a plăti pentru produse turistice
durabile.

Ecoturiști vizitând s anctuarul elefanț ilor de la Chiang Mai, Thailanda

Ecoturism și turism rural

Resortul ecoturistic Hoshinoya Karuizawa, dezvoltat pe malurile râului Yukawa invadate de o vegetație
forestieră luxuriantă și cu priveliști minunate asupra vulcanului Asama (Japonia)

Viitorul Eco Resort Mandai Park Holdings (MPH) din Singapore, operabil din anul 2023

Ecoturism și turism rural

Situat în proximitatea Parcului Național Volcano din Rwanda , Bisate Lodge este un exemplu uimitor al
modului de a construi într -un peisaj natural, fără a provoca daune. Construite pe un con vulcanic erodat,
vilele sunt înconjurate de o pădur e luxuriantă și oferă o panoramă spectaculoasă asupra peisajului
vulcanic. Lodgia este o parte a efortului de a onora cultura locală și de a conserva pădurea autohtonă .

Vedere din Bisate Lodge asupra Parcului Național Volcano (Rwanda) . Proiectat pentru a aduce un omagiu
culturii rwandeze și a peisajului natural, resortul ecoturistic este situat în apropierea sediului Parcului
Național Vulcano și face parte dintr -un proiect amplu de reîmpădurire. Doar șase vile cu acoperiș de paie
sunt amplasate în cadrul resortului extins pe 103 acri și amenajat ingenios , în trepte , pe versantul
fragm entat al unui con vulcanic.

Ecoturism și turism rural

Aspect interior al unei vile în care predomină resursele locale: lemnul și roca vulcanică

Aspect interior al unei vile din resortul ecoturistic Bisate Lodge

Ecoturism și turism rural

Spațiul de odihnă al unei vile din resortul Bisate Lodge cu un design remarcabil prin culorile calde
și apelul generos la cultura locală

5. Profilul de piață al turistului în arii naturale
Cunoașterea unui profil al ecoturistului va fi extrem de utilă organizatorilor de programe
turistice pentru acest segment de p iață. Până în prezent, un studiu amplu realizat pe piața
turistică nord ame ricană ne oferă o caracterizare a turistului în arii naturale, prezentată mai jos.

5.1. Caracteristici sociodemografice:
• Vârsta – 35-54 ani, variind în funcție de activitățile desfășurate și de alți factori cum ar
fi costul călătoriei.
• Sexul – 50% femei și 50% bărbați, dar s -au constatat diferențe clare în funcție de
activitățile desfășurate.
• Ecoturiștii tind să aibă un nive l al venitului mai ridicat decă t cel al turiștilor în general.
• Educația – nivel ridicat de educație, 82% fiind absolvenți de studii superioare .
• Afiliere – mulți ecoturiști sunt suporteri sau membri ai unor organizații bazate pe
natură.
• Publicații – ecoturiștii sunt interesați de publicațiile orientate spre natură și activități
în aer liber .

5.2. Caracteristici ale călătoriei:
• Durata călătoriei – variază în funcție de destinație, activități desfășurate, dar durata
preferată de 50% dintre turiștii experimentați (care au fost în cel puțin o călătorie
„ecoturistică”) este de 8 -14 zile .
• Cheltuieli – Ecoturiștii tind să cheltuiască mai mult decât turistul mediu, plătind sume
considerabile pe echipamente, cotizații, reviste, donații. 26% dintre ei au declarat că ar fi dispuși
să cheltuiască 1000 – 1500 USD pentru o călătorie în care să beneficieze de servicii de calitate.
• Componența gr upului – o majoritate de 60% dintre turiștii experimentați au declarat
că preferă să călătorească în cuplu, 15% cu familia, iar 13% preferă să călătorească singuri.

Ecoturism și turism rural

• Surse de informare – Ecoturiștii acordă mare încredere recomandărilor celorlalți
(priete ni, familie), dar și diferite forme de materiale scrise reprezintă surse importante de
informații. De asemenea, experiența proprie din călătorii anterioare joacă un rol decisiv în
alegerea destinației. Internetul devine tot mai utilizat pentru planificarea vacanțelor
ecoturistice, dar mulți ecoturiști sunt suficient de experimentați pentru a -și organiza singuri
călătoria.

5.3. Motivații și preferințe:
• Motivațiile călătoriei – Natura (flora, fauna, relieful) este principala motivație a
ecoturiștilor. Ei nu vor numai să o vadă, ci și să o experimenteze și să învețe despre ea. Ei sunt
interesați și de istorie, de alte culturi, le place să participe la diverse activități în aer liber și
apreciază oportunitatea de a întâlni oameni noi.
• Activități preferat e – Ecoturiștii participă la o gamă foarte largă de activități, de la
observarea și înțelegerea naturii (vizitarea parcurilor naționale, observarea vieții sălbatice), la
activități orientate mai mult sau mai puțin spre aventură și activități cu specific cu ltural – istoric.
Ei sunt în căutarea noului, a unor experiențe care să le îmbogățească viața .
• Modalități de cazare – Ecoturiștii preferă facilități de cazare cu confort mediu sau
chiar de bază, cum sunt cortul, cabana, motelul, pensiunea sau hanul.
Studiul a avut în vedere atât turismul intern cât și cel internațional .

Sursa: HLA and ARA Consulting, Ecotourism – Nature/Adventure/Culture: Alberta and British Columbia
Market Demand Assessment , 1994

TEME DE LUCRU & ÎNTREBĂRI PROBLEMĂ:
1. Explicați, pe scurt, de ce ecoturismul reprezintă principala formă de manifestare a
turismului durabil.
2. Menționați principiile care trebuie să polarizeze preferențial industria ecoturismului.
3. Argumentați necesitatea zonării turistice la nivel regional și a planificării fluxurilor de
turiști pent ru ariile naturale vizate ca destinații ecoturistice.
4. Implementarea unui sistem de acreditare ecoturistică este absolut necesară pentru
atingerea standardelor ecoturismului. De ce acreditarea în domeniul ecoturismulu i
este totuși foarte dificilă.
5. Care sunt principiile pe care se bazează acreditarea ecoturistică în Australia.
6. Europa este principala piață turistică la nivel mondial. Cum explicați totuși că turiștii
europeni caută mai mult turismul în spațiile rurale dec ât turismul în ariile naturale.
7. Caracterizați profilul de piață al turistului în arii naturale, având în vedere
caracteristicile sociodemografice, caracteristicile călătoriei, motivațiile și preferințele
acestuia.