Tema acestei lucrări este reprezentată de factorii creșterii economice din țările dezvoltate, [616051]

3
Introducere

Tema acestei lucrări este reprezentată de factorii creșterii economice din țările dezvoltate,
urmărind astfel observarea modului în care economiile țărilor dezvoltate au reușit să treacă peste
perioadele mai puțin faste din punct de vedere economic.
Fiecare perioadă din istoria majorității țărilor a fost relaționată aparte cu o problemă
economică, problemă care le -a evidențiat pe acestea; problemă economică foarte importantă în
discuțiile dintre academicieni, ajungând o temă de discuție înt re prieteni, polemică politică, și, în
definitiv, de interes general.
În prima parte a acestei lucrări am folosit o abordare teoretică prin care am prezentat
noțiunile de creștere economică din punct de vedere conceptual, dar am și arătat câteva exemple
de modele de creștere economică precum și indicatori ai creșterii economice. Nu în ultimul rând,
am vorbit și despre factorii creșterii economice.
Mania creșterii economice a caracterizat manifestele multor partide politice și scrierile
savanților economiei de la al doilea război mondial. Preznța generalizată a ideii de creștere
economică a dominat această epocă și s -a manifestat în diverse forme.
În a doua parte, am realizat un studiu de caz prin care am arătat corelația dintre principalii
macroindicatori și cum aceștia au fost influențați de diverși factori, scoțând astfel în evidență
principalii factori ai creșterii economice.

4
Cuprins

Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 3
Capitolul I. Creșterea economică ………………………….. ………………………….. ………………………….. 5
I.1. Concept ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 5
I.2. Modele de creștere economică ………………………….. ………………………….. ……………………… 5
Capitolul II. Indicatori și factori ai creșterii economice ………………………….. ……………………. 10
II.1. Indicatori ai creșterii economice ………………………….. ………………………….. ……………….. 10
II.2. Factori ai creșterii economice ………………………….. ………………………….. …………………… 12
Capitolul III. Factori ai creșterii economice în țările dezvoltate – Studiu de caz …………….. 14
III.1. Analiza factorilor creșterii economice în Germania ………………………….. ……………… 14
III.2. Analiza factorilor creșterii economice în Islanda ………………………….. ………………….. 21
III.3. Analiza factorilor creșterii economice în Elveția ………………………….. …………………… 26
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 35
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 37

5
Capitolul I. Creșterea economică

I.1. Concept

Creșterea economică reprezintă sporirea venitului sau valorii bunurilor și serviciilor
finale produse de o economie într -o perioadă determinată, în general un an. Aceasta se referă la
creșterea anumitor indicatori, precum producția de bunuri și servicii, consumul mai mare de
energie, economisirea, investițiile, o balanță comercială favorabilă, etc. Îmbunătățirea acestor
valori ar treb ui să aducă, teoretic, la creșterea standardelor de viață ale populației.1
În primul rând, creșterea exporturilor produce o nouă alocare a resurselor în activitățile
mai productive cu avantaje comparative, ceea ce provoacă un impact pozitiv asupra
producti vității. În al doilea rând, creșterea exporturilor favorizează acumularea de capital, ceea
ce se traduce într -un ritm de creștere economică mai mare. În al treilea rând, creșterea cererii și a
competitivității, favorizează o mai bună exploatare a economiil or la scală și încurajează
investițiile în tehnologie. În al patrulea rând, creșterea exporturilor se traduce într -o creștere a
fluxului devizelor internaționale care implică o scădere a restricțiilor externe.2

I.2. Modele de creștere economică

I.2.1 . Viziunea lui Alfred Marshall asupra creșterii economice

Marshall a generat un set de noi instrumente tehnice orientate spre dezvoltarea aspectelor
specifice gândirii clasice. În acest sens, John Maynard Keynes spune următoarele: „Exercițiile
grafice și ma tematice propuse de Marshall în teoria economică au fost de așa importanță,
înțelegere și precizie științifică încât au ajuns atât de departe față de „ideile briliante” ale
predecesorilor săi, încât pe bună dreptate îl putem considera ca fondator al econom iei grafice

1 Elhanan, Helpman, El Misterio del Crecimiento económico , ed. Antoni Bosch, 2004, pag 32
2 Marta, Vázquez, Suárez, Apertura comercial y financiera y su impacto sobre el crecimiento económico en México ,
ed. Aguilar , 2017, pag 17

6
moderne: acest aparat elegant, care exercită o atracție puternică asupra începătorilor inteligenți și
pe care cu toții îl utilizăm ca stimul și ca frână a intuițiilor noastre.”3
Studiul noii economii efectuat de Alfred Marshall, continuând linia gândirii clasice, duce
parte din analiza sa la creșterea bogăției. În lucrarea sa „Principiile Economiei”, Marshall o
definește în următorii termeni: „economia este, pe de o parte, o știință a bogăției, iar pe de alta
parte, acea parte a științelor s ociale care studiază acțiunea omului în societate, observând
eforturile acestuia pentru satisfacerea nevoilor sale, încât acestea pot fi măsurate în termeni de
bogăție sau de elementul său reprezentativ general, banii.”4
În al doilea rând, evoluția economi că este un proces ascendent. La definirea problemei
economice ca fiind determinarea de formă cea mai adecvată a angajării resurselor puține pentru
generarea de profituri alternative, reprezintă căutarea adaptării optime între mijloace și rezultate.5
Marsha ll vizualizează fenomenul economic, ca pe un proces în constantă ascensiune, deoarece
întotdeauna este posibilă găsirea de soluții mai raționale la problemele tehnice pe care le
presupune procesul economic și prin aceasta convertindu -se într -o soluție mai eficientă în
utilizarea puținelor resurse. Acesta explică: „Pe orice parte s -ar situa un individ, se observă cum
progresul și difuzia științei au constant adaptarea de noi proceduri și de noi mașinării care
economisesc efortul uman, cu condiția ca o mare p arte din acesta să se angajeze pe o perioadă
suficientă de timp la obținerea scopului final urmărit.6

I.2.2. Creșterea economică cu ofertă nelim itată de forță de muncă a lui William Arthur Lewis

W. Arthur Lewis a dezvoltat, la mijlocul anilor cincizeci, o schemă care prefera sa
profileze posibilitățile de creștere ale economiilor cele mai dens populate din lume. Modelul
dezvoltat de W. Arthur Lewis, pe care însuși la conceptualizat ca un model cla sic modificat are
ca scop să observe ce se poate face cu schema clasică atunci când se încearcă să se rezolve
probleme de distribuire, acumulare și creștere, mai întâi într -o economie închisă, după într -o

3 Alfred, Marshall, Obras Escogidas , Fondo de Cultura Economica, 1949, pag 29 -30
4 Alfred, Marshall, Principios de Economia , Editorial Aguilar, 1957, pag 43
5 Lionel, Robbins, Naturaleza y significacion de la ciencia economica , ed. ESIC, 1951, p48
6 Alfred, Marshall, Principios de Economia , Editorial Aguilar, 1957, pag 189

7
economie deschisă, din punctul de vedere al posibil ităților țărilor cu excedent relativ de forță de
muncă.7
În opinia lui Lewis, în analiza economiștilor clasici nu există un consens cu privire la
caracterul ofertei forței de muncă. În timp ce unii stabileau că, cu un salariu la nivelul
subzistenței forța de muncă disponibilă este nelimitată, pentru alții aceasta era o resursă limitată
pe termen scurt. Astfel, sistemul clasic rezolvă problema prin intermediul determinării simultane
al creșterii nivelului venitului și distribuirii venitului, lăsând analiza prețurilor relative ca un
subprodus de mai mică importanță. Sistemul neoclasic a considerat forța de muncă o resursă
nelimitată, culegând elementele autorilor clasici care au pus problema în acest sens. În timp ce,
analiza keynesiană a considerat existența nelimitată nu doar a forței de muncă, ci de asemenea a
restului factorilor de producție.8
Modelul lui Lewis presupune extinderea economiei în două etape. Prima, caracterizată
prin existența unei oferte nelimitate de forță de muncă, al cărei potențial este alimentat prin
intermediul majorării capitalului. A doua, marcată de dispariția excedentului forței de muncă și
aprofundizarea capitalului.9
Modelul unei economii închise : Ofertă nelimitată de forță de muncă și amplificare a
capitalului
În această primă etapă, se începe de la presupunerea unei oferte nelimitată a forței de
muncă; presupunere care nu este validă pentru toată economia mondială, dar este pentru vaste
regiuni ale lumii. Lewis puncta faptul că sarcina lor nu era de a substitui economica neocla sică,
ci aceea de a elabora, o schemă distinctă, pentru acele țări pentru care nu este posibilă adaptarea
la ipotezele neoclasice (și keynesiene). Cu acest scop, Lewis stabilește o serie de noi ipoteze
generale sau, în sens strict, o adaptare a ipotezelor analizei tradiționale, orientate la susținerea
ipotezei unei oferte nelimitate a forței de muncă.10

7 W. Arthur, Lewis, Teoria del desarrollo economico , Fondo de Cultura Economica, 1963, pag 139
8 W. Arthur, Lewis, Desarrollo economico con oferta ilimitada de man o de obra , ed. The Manchester School of
Economic and Social Studies, vol XXII, 1954, pag 629
9 Stephen, Enke , Economia para el desarrollo , ed. Union Tipgrafica Editorial Hispano -Americana, 1965, pag 205
10 Manuel, Aguilera, Verduzco, Crecimiento economico y distribucion del ingreso, ed UNAM, 1998, pag 83

8
I.2.3. James Meade: Un model neoclasic de creștere economică

J.E. Meade a dezvoltat o schemă generală de creștere economică, care spre deosebire de
modelele neoclasice tradiționale , încearcă o analiză a acestui fenomen într -o marcă dinamică.
Conform lui Meade, scopul modelului este de a arăta cum s -ar comporta un sistem economic
clasic de cea mai simplă formă pe parcursul procesului de creștere echili brată. Până acum,
majoritatea sistemelor clasice s -au conceput pentru a da raspuns problemelor de statică
comparată, aceasta este, pentru a compara două economii în echilibru static, identice cu excepția
unui aspect, cu scopul ca ultimul efect al schimbări i specificate în condițiile de bază în valorile
echilibrului static a economiei să permită examinarea celorlalte variabile.11
Totuși, trăsătura distinctivă modelului de creștere economică a lui Meade este faptul că se
pune problema – într-un sens strict – de un model de echilibru general, în care creșterea este
conceptualizată – și nu ca o simplă analiză comparativă statică – ca o succesiune de echilibre cu
cantități cerute și oferite crescând.
Conform lui Meade, o economie poate crește ca rezultat al acțiun ii a patru factori:
 primul factor îl reprezintă suma stocurilor de mașinării existente (ceea ce ar ajuta la
producerea produsului brut al comunității și care de asemenea ar determina cantitatea
care trebuie produsă din acest produs brut pentru a menține st ocul de mașinării pe măsură
ce se evaporă).
 al doilea factor reprezintă suma forței de muncă disponibile pentru a fi angajată
productiv .
 al treilea factor este reprezentat de cantitatea de pământ sau resurse naturale disponibile
pentru scopuri productive î n cadrul economiei .
 al patrulea factor îl reprezintă starea tehnologiei , pe care o presupunem îmbunătățită
odată cu trecerea timpului.
Astfel, funcția de producție reflectă că nivelul produsului este determinat prin acțiunea
celor trei factori productivi, precum și de nivelul tehnicii aplicate la producție, care variază pe
parcusrul timpului:12
Y= f( K, L, N, t)

11 J.E, Meade, Una teoria neoclasica del crecimiento economico , ed. Fondo de Cultura Economica, 1983, pag 14
12 Manuel, Aguilera, Verduzco, Crecimiento economico y distribucion del ingreso , ed. UNAM, 1998, pa g 99

9
În virtutea în care se presupune că resursele naturale sunt o magnitudine dată, trei factori
pot influența creșterea nivelului produsului (Y):
Primul, K, suma mașinăriilor, poate crește datorită comunității care economisește parte a
veniturilor și acumuleaza astfel capital real.
Al doilea, L, forța de muncă activă poate crește.
Al treilea, presupunem că pământul și resursele naturale (N) disponib ile pentru
comunitate sunt fixe, astfel nu avem schimbări în N care să afecteze nivelul lui Y, adică al
produsului.
Însă cu trecerea timpului (în timp ce t crește), Y ar crește chiar dacă K, L și N ar rămâne
constante, datorită schimbării în cunoașterea te hnologică, care ar permite creșterea producției cu
același număr de factori.

10
Capitolul II. Indicatori și f actori ai creșterii economice

II.1. Indicatori ai creșterii economice

II.1.1. Produsul intern brut (PIB)

Produsul intern brut colectează fluxul de bunuri finale produse în teritoriul economic al
unei țări pe parcursul unui an și valorat în unități monetare.13
Produsul inter brut, sau PIB, măsoară valoarea de piață a tuturor bunurilor și serviciilor
finale produse pe o perioadă de un an de resursele aflate într -un anumit teritoriu, indiferent de
cine deține resursele respective. De exemplu, PIB -ul include producția pe teritoriul țării a
firmelor străine, dar exclud producția firmelor naționale de pe teritoriul altor state.14
Conturil e de venituri naționale se bazează pe simplul fapt că, „ cheltuielile unei persoane
reprezintă veniturile alteia”. PIB -ul poate fi măsurat atât ca totalul cheltuielilor producției sau ca
totalul veniturilor obținute de acea producție.
Vom vedea în continua re semnificația primei definiții, ceea ce ne va arăta metoda de
calcul al acestui macroindicator fundamental.
PIB-ul este un flux: acest lucru implică faptul că PIB este o variabilă flux, și astfel cu
dimensiune temporală, nu este o variabilă stoc.
În defi nitiv, pentru a obține producția finală a economiei va trebui sa calculăm valoarea
adăugată (VA) pe care o definim ca valoare generată de o unitate dedicată unei activități
productive. Am putea defini valoarea adăugată ca fiind contribuția factorilor produ ctivi primari
angajați în fiecare firmă la valoarea bunurilor și serviciilor finale și a căror valoare o vom calcula
astfel:
VA= Valoarea producției finale – Valoarea bunurilor intermediare.

13 Justo, Sotelo, Navalpotro, Julián, de, Unamuno, Hierro, Juan, Ignacio, Cáceres, Ruiz , Teorías y modelos
macroeconómicos , ed. ESIC Editorial, 2003, pag 65
14 William, A, McEachern, Macroeconomics: A Contemporary Introduction , ed. ESIC, 2012, pag 142

11
Se cuantifică astfel producția generată pe teritoriul economic al țării: dat fiind că
reprezintă o mărime obținută în economia națională , se va considera tot ce a fost produs în
teritoriul fizic al țării atât dacă a fost generat de factori rezidenți cât și de nerezidenți.
Se cuantifică producția generată pe parcursul unui an: se calculează valoarea producției
obținute pe perioada unui an calendaristic, de la 1 ianuarie la 31 decembrie.

II.1.2. Inflația

Definim inflația ca o creștere în nivelul general al prețurilor. Dată fiind importanța pe
care o are asupra nivelului de trai al populației, se transformă într -o informație fundamentală la
momentul luării deciziilor din partea agenților economici, deoarece orice creștere în nivelul
prețurilor se traduce în pierderea puterii de cum părare a indivizilor. Datorită influenței pe care
inflația o are asupra economiei, este necesară dispunerea de o unitate de măsură, cât mai precisă
posibil, care să reflecte variația în prețurile bunurilor și serviciilor din economie. 15

II.1.3. Șomajul

Șomajul, pe piața muncii, se referă la situația cetățeanului căruia îi lipsește locul de
muncă, și prin urmare, salariul. Într -un mod extins, acesta este partea populației care deși are
vârsta, condițiile și dispoziția de a munci, adică populația activă, n u are un loc de muncă.16
Măsurarea numărului de șomeri, sau a stocului de șomaj, din punct de vedere teoretic,
dintr -o economie într -un anumit moment în timp este cel mai simplu definit ca diferența dintre
totalul forței de muncă și numărul de de angajați.17

II.1.4. Venitul Național

Venitul național pentru o perioada este constituit din valoarea monetară a bunurilor și
serviciilor disponibile consumului pe durata acelei perioade, socotite la valoarea lor de vânzare

15 Justo, Sotelo, Navalpotro, Julián, de, Unamuno, Hierro, Juan, Ignacio, Cáceres, Ruiz , Teorías y modelos
macroeconómicos , ed. ESIC Editorial, 2003, pag 72
16 Nordhaus, McGraw -Hill, Economia , ed. Samuelson, 2006, pag 34
17 K., G, Knight, Unemplyment: An economic analysis , ed. Barnes&Noble Books, 1986, pag 2

12
curentă, adăugând plusul de capital socotit la prețurile plătite defapt pentru noile bunuri de
capital, minus reprecierea și vechimea produselor de capital existente, și adăugarea concreșterii
nete a stocurilor, de asemenea socotite la prețul lor curent. 18

II.1.5. Câștigul salarial mediu

Câștigul salarial mediu măsoară venitul mediu încasat de o persoană într -o zonă dată
(oraș, regiune, țară, etc) într -un anumit an. Acesta este calculat prin împărțirea venitului total al
zonei la numărul total al populați ei.
Acest indicator este folosit pentru a observa standardul de viață dintr -o anumită țară. De
obicei este exprimat în monedă internațională precum euro sau dolar și este util deoarece este
larg cunoscut, este ușor de calculat din produsul intern brut cunoscut și estimarea populației
totale, producând o statistică utilă pentru a compara bogăția dintre doua teritorii suverane.19

II.2. Factori ai creșterii economice

Pentru a obține producția finală este necesară combinarea unor elemente sau factori
produ ctivi pe care îi putem grupa în diferite forme . Vom discuta în continuare despre câțiva
dintre aceștia, și anume factorul uman, resursele naturale și progresul tehnic.

II.2.1. Factorul uman

Capitalul uman constituie un ansamblu intangibil de abilități și capacități care contribuie
la creșterea și conservarea productivității, inovației și angajării unei persoane sau comunități;
înțelegând prin angajare posibilitatea persoanelor de a găsi un lo c de muncă, ce folosește
capacitățile acestora de a munci; se formează prin diferite influențe și surse, incluzând activități
de instruire organizate prin intermediul educației formale sau informale, sau prin intermediul
trainingurilor dezvoltate pentru di ferite posturi de organizații, precum și a cunoștințelor,

18 Colin, Clark , The national income , ed. Routledge, 2013, pag 1
19 Alan, Reynolds, Income and Wealth , ed. Greenwood Press, 2006, pag 42

13
abilităților și comptetențelor și altor atribuții combinate în diferite forme, conform fiecărui
individ și al contextului.20

II.2.2. Resursele naturale

Dintre resursele naturale, ocupă un loc bun rezervele de terenuri agricole în istoria ideilor
economice asupra limitelor ce s -ar putea impune creșterii economice, existând ipoteza că ar
exista o insuficiență în proviziile de alimente pentru aprivizonarea creșterii vegetative a
populației, în măsura în care s -au consumat pământurile cele mai productive.

II.2.3. Progresul tehnic

Atunci când se exprimă progresul tehnic, ce crește eficiența muncii, acesta este analog
creșterii populației. Cu introducerea progresului tehnic se pot explica în final creș terile nivelului
de viață ce pot fi observate. Progresul tehnic poate genera o creștere continuă a productivității
per muncitor. Odată ce economia ajunge într -o stare staționară, rata creșterii productivității per
muncitor depinde doar de rata progresului tehnic. 21

20 Emilio, Ramirez, Ospina, Juan, Carlos, Martinez, Coll, Capital h umano como factor de crecimiento economico ,
Manizales, 2005, pag 11
21 N, Gregory, Mankiw, Macroeconomia , Antoni Bosch editor, Barcelona, 2005, pag 137

14
Capitolul III. Factori ai creșterii economice în țările dezvoltate – Studiu de caz

Factori ai creșterii economice în Germania, Islanda și Elveția – analiza indicatorilor
economici și stabilirea corelației dintre evoluția acestora și creșterea economică.
Vom analiza în pri mul rând PIB -ul celor două țări, rata șomajului, salariul mediu , precum
și evoluția exporturilor .

III.1. Analiza factorilor creșterii economice în Germania

Figura nr. III.1. PIB Germania în perioada 2008 -2016 (miliarde dolari)
(sursa: www.tradingeconomics.com )

Produsul intern brut (PIB) în Germania a fost de 3466.76 miliarde de dolari în 2016.
Valoarea PIB -ului Germaniei reprezintă 5.59% din economia mondială. PIB -ul în
Germania a atins maximul său istoric în anul 2014, când a fost de 3879.28 miliarde de dolari, iar
cel mai mic fiind 215.02 miliarde de dolari în 1970.
Componentele PIB -ului sunt consumul privat, cheltuielile statului, investițiile, exporturile
și importurile.
Produsul intern brut este egal cu toate cheltuielile pentru toate bunurile finale și serviciile
produse în țară într -o anumită perioadă de timp.

15
Consumul privat în Germania se află în continuă ascensiune, fapt ce aduce o contribuție
importantă creșterii produsului intern brut și astfel creșterii economice.
Mai jos, în figura nr. III.2. putem observa trendul de creștere pe care l -a menținut PIB -ul
Germaniei din anul 2009, până în anul 2015, acesta fiind reprezentat de linia punctată de pe
grafic.
Linia albastră reprezintă evoluția consumului privat din Germania, iar linia neagră
reprezintă trendul pe care îl au cei doi indicatori.

Figura nr.III.2. Evoluția PIB -ului (mii dolari) și a consumului privat (miliarde dolari)
în Germania în perioada 2010 -2014
(sursa: www.tradingeconomics.com )

Analizând figura III.2. putem foarte ușor să afirmăm faptul că, evoluția consumului privat
reprezintă un factor al creș terii econom ice al acestei țări.
Este ușor de observat cum PIB -ul scade, atunci când consumul are o evoluție negativă și
modul în care acesta crește atunci când și consumul privat este în creștere.
Un alt factor al creșterii economice este reprezentat de exporturi și de impactul direct al
acestora asupra PIB -ului.
Exporturile contribuie direct la creșterea economică.
Așa cum se poate observa mai jos, în figura nr. III. 3, PIB -ul urmează același trend al
mișcării p e care îl capătă și exporturile în Germania.
Atunci când exporturile au scăzut, s -a observat aceeași tendință de scădere și în PIB,
urmând să crească odată cu ridicarea acestora.

16
Exporturile au susținut economia Germaniei în perioada 2008 -2015, existând o corelație
pozitivă în evoluția PIB -ului și creșterea ex porturilor.

Figura nr. III. 3. Evoluția PIB -ului (mii dolari) și a exporturilor (mii dolari)
în Germania în perioada 2010 -2014
(sursa: www.tradingeconomics.com )

Rata șomajului reprezintă numărul de șomeri ca procent din forța de muncă, ace asta din
urmă este format ă din șomeri, plus cei aflați în activitate salariată sau independentă. Șomerii sunt
cei care declară că sunt fără loc muncă, că sunt apți pentru muncă și că au făcut pași activi pentru
a-și găsi locul de muncă în ultimele patru săptămâni. Când șomajul este ridicat, unii oameni
devin descurajaț i și nu mai caută muncă; aceștia sunt apoi excluși din forța de muncă. Aceasta
înseamnă că rata șom ajului ar putea să scadă sau să înceteze să crească, chiar dacă nu a existat
nicio îmbunătățire pe piața muncii .22
Rata șomajului în Germania este în continuă scădere din anul 2009, până în prezent, fapt
ce contribuie la creșterea economică a acestei țări.
În 2009, acest indicator avea o valoare de 7.7, conform figurii nr. III.4, ajungând în anul
2017 la valoarea de 5.7 menținând astfel trendul descendent al acestui indicator.
Vom analiza în continuare factorii care au dus la această scădere a ratei șomajulu i,
determinând astfel noi factori ai creșterii economice.
Rata șomajului în rândul tinerilor în Germania a fost în medie de 9,38% din 1991 până în
2018, atingând un maxim de 15,6 % în 2005 și un record minim de 5,70% în februarie 1991.

22 https://data.oecd.org/unemp/unemploymen t-rate.htm – accesat la 27.06.2018

17
Rata șomajului în rân dul tinerilor este numărul de șomeri în vârstă de 15 -24 de ani,
exprimat ca procent din forța de muncă formată din tineri.23

Figura nr. III.4. Evoluția ratei șomajului în Germania în perioada 2008 -2017 (%)
(sursa: https://data.oecd.org/unemp/unemployment -rate.htm )

Conform figurii nr. III.5 rata șomajului în rândul tinerilor în anul 2017 a fost de 6,8%
atingând astfel un nivel minim pentru perioada recen tă.

Figura nr. III.5. Rata șomajului în rândul tinerilor în Germania în perioada 2005 -2017 (%)
(sursa: www.tradingeconomics.com )

23 https://data.oecd.org/unemp/youth -unemployment -rate.htm#indicator -chart site accesat la data de 27.06.2018

18
Figura nr. III.6. Evoluția ratei șomajului și a ratei șomajului în rândul tinerilor în Germania
în perioada 2008 -2018 (%)
(sursa: www.tradingeconomics.com )

Procentajul tinerilor șomeri este într -o continuă scădere din 2009 până în prezent, la fel
ca rata șomajului general.
Astfel, putem afirma faptul că rata șomajului în rândul tinerilor influențează direct rata
generală a șomajului, fiind astfel un factor al creșterii economice.
Salariile medii anuale se obțin prin împărțirea facturii salariale totale pe baza contabilității
naționale cu numărul mediu de salariați din economia totală, care apoi se înmulțește cu raportul
dintre orele medii săptămânale pentru un angajat cu normă întreagă și cel e medii săptămânal e
pentru toți angajații. Acest indicator este măsurat în prețuri constante în USD .24

24 https://data.oecd.org/earnwage/average -wages.htm – site accesat la data de 28.06.2018

19
Figura nr. III.7. Evoluția salariului mediu anual în Germania în perioada 2007 -2017 (mii dolari)
(sursa: https://data.oecd.org/earnwage/average -wages.htm )

Observăm în figura nr. III.7 felul în care salariul mediu anual a evoluat din 2007 până în
prezent în Germania, crescând de la valoarea de 42.500$ anual în 2007, la 47.600$ anual în anul
2017. Salariul mediu anual în Germania a avut o creștere continuă de la an la an, fapt ce
contribuie la creșterea economică a acestei țări, creșterea salariului mediu influențând, totodată,
consumul intern, care așa cum am arătat mai devreme reprezintă un alt factor al creșterii
economice.
Creșterea economică este influenț ată practic de un lanț întreg de factori care sunt
interconectați, între ei, la fel ca în exemplul de față unde creșterea economică este influențată de
PIB, acesta la rândul său fiind influențat și de consumul intern, care în final se dovedește a fi
corela t cu sensul de mișcare al salariilor medii interne.
În continuare vom analiza evoluția salariilor medii lunare împreună cu evoluția
consumului privat din Germania, observând trendul ascendent pe care se află cei doi indicatori,
dar și corelația dintre aceș tia.
Așa cum observăm în figura nr. III.8, se menține trendul ascendent al salariilor medii în
Germania. Ca urmare a creșterilor salariale, consumul privat a fost stimulat, observându -se pe
grafic linia punctată ce reprezintă evoluția consumului, care este în ascensiune.

20

Figura nr. III.8. Evoluția salariului mediu anual (dolari) și a consumului privat (milioane dolari)
în Germania în perioada 2008 -2018
(sursa: www.tradingeconomics.com )

Ca urmare a creșterii consumului privat, și PIB -ul a crescut, consumul privat fiind o
componentă importantă în calculul acestui indicator.
Așadar, putem spune că o creștere a salariilor duce și la creșterea economică, ajutând
indirect la aceasta, așa cum am demonstrat până acu m.
În continuare, vom analiza indicatorii economici ai Islandei, țară puternic afectată de
ultima criză economică .
Islanda a reușit să depășească acest moment dificil prin anumite măsuri care includ
creșterea salariului mediu lunar, scăderea șomajului sau stimularea consumului.
Vom demonstra în continuare faptul că un important factor al creșterii economice în
Islanda a fost creșterea salarială, deoarece odată cu aceasta, a fost stimulat consumul.
Stimulându -se consumul, s -a reușit creșterea PIB-ului și cre șterea economică în
Germania.

21
III.2. Analiza factorilor creșterii economice în Islanda

Vom analiza în continuare factorii creșterii economice din Islanda, o țară puternic
afectată de criza economică, însă care a reușit să se redreseze printr -o serie de măsuri eocnomice
care au ajuns să fie exemplu de bune practici pentru toate țările europene aflate în criză.

Figura nr. III.9. PIB Islanda în perioada 2008 -2016 (miliarde dolari)
(sursa: www.tradingeconomics.com )

Conform figurii nr. III.9, Islanda se află într -o perioadă prosperă din punct de vedere al
produsului intern brut, acesta reușind să crească la un nivel superior, în 2016, față de nivelul
atins în anul 2008.
Componentele PIB -ului sunt consumul privat, cheltuielile statului, investițiile, exporturile
și importurile.
Produsul intern brut este egal cu toate cheltuielile pentru toate bunurile finale și serviciile
produse în țară într -o anumită perioadă de timp.
Rata șomajului reprezi ntă numărul de șomeri ca procent din forța de muncă, ace asta din
urmă este format ă din șomeri, plus cei aflați în activitate salariată sau independentă. Șomerii sunt
cei care declară că sunt fără loc muncă, că sunt apți pentru muncă și că au făcut pași act ivi pentru
a-și găsi locul de muncă în ultimele patru săptămâni. Când șomajul este ridicat, unii oameni
devin descurajaț i și nu mai caută muncă; aceștia sunt apoi excluși din forța de muncă. Aceasta

22
înseamnă că rata șomajului ar putea să scadă sau să încet eze să crească, chiar dacă nu a existat
nicio îmbunătățire pe piața muncii .25

Figura nr. III.10. Evoluția ratei șomajului în Islanda în perioada 2007 -2017 (%)
(sursa: https://data.oecd.org/unemp/unemployment -rate.htm )

Odată cu debutul crizei economice, rata șomajului a crescut alarmant în Islanda, atingând
un nivel de 7,5% în anul 2010, față de 2,2% cât a fost în anul 2007.
Treptat însă, rata șomajului a scăzut de la an la an, ajungând la 2,7% în 2017.
Salariile medii anuale se obțin prin împărțirea facturii salariale totale pe baza
contabilității naționale cu numărul mediu de salariați din economia totală, care apoi se înmulțește
cu raportul dintre orele medii săptămânale pentru un angajat cu normă întreagă și cel e medii
săptămânal e pentru toți angajații.26
Creșterea economică este influențată practic de un lanț întreg de factori care sunt
interconectați, între ei, la fel ca în exemplul de față unde creșterea ec onomică este influențată de
PIB, acesta la rândul său fiind influențat și de consumul intern, care în final se dovedește a fi
corelat cu sensul de mișcare al salariilor medii interne.

25 https://data.oecd.org/unemp/unemployment -rate.htm – accesat la 27.06.2018
26 https://data.oecd.org/earnwage/average -wages.htm – site accesat la data de 28.06.2018

23
Una dintre măsurile de sprijinire a populației pe perioada crizei și de altfel o măsură
pentru depăsirea acestei perioade a fost creșterea salariului mediu al populației muncitoare.

Figura nr. III.11. Evoluția salariului mediu anual în Islanda în perioada 2007 -2017 (mii dolari)
(sursa: https://data.oecd.org/earnwage/average -wages.htm )

Scăderea ratei șomajului a fost posibilă și datorită creșterii nivelului mediu al salariilor
anuale, așa cum se observă în figura nr. III.11 și figura nr. III.12.
Observând figura nr. III.12 putem deduce faptul că odată cu marirea veniturilor salariale
medii lunare șomajul a scăzut.
Astfel, putem afirma faptul că venitul salarial mediu reprezintă un factor al creșterii
economice, deoarece atunci când acesta crește, are un impact pozitiv asupra ratei șomajului și,
așa cum vom observa în continuare, acesta are un impact indirect și în creșterea produsului intern
brut, deoarece consumul este stimulat odată cu măririle salariale.

24

Figura nr. III.12. Evoluția ratei șomajului (%) și a salariului mediu lunar (coroane islandeze) în
Islanda în perioada 2008 -2018 *
(sursa: www.tradingeconomics.com )
*2018 previzionat

Figura nr. III.13 . Evoluția consumului privat (milioane coroane islandeze) și a salariului mediu
lunar (coroane islandeze) în Islanda în perioada 2008 -2018 *
(sursa: www.tradingeconomics.com )
*2018 previzionat

25
Creșterea salariulu i mediu lunar, în Islanda, reprezintă un factor al creșterii economice al
acestei țări.
În primul rând, prin această măsură a fost stimulat consumul privat al acestei țări,
contribuind în același timp la creșterea nivelului de viață al locuitorilor.
În al doilea rând, stimulând consumul, produsul intern brut a beneficiat de o creștere de la an la
an, corelația dintre cele două se poate obser va mai jos, în figura nr. III.14 .
Consumul privat are puternic impact asupra PIB -ului Islandei, acesta din urmă fiind
influențat de oscilațiile sale.
Așa cum observăm în figura nr. III.14, atunci când consumul privat a început să crească,
și valoarea PIB -ului a urmat același trend.
Revenind însă la ideea anterioară, putem afirma că salariul mediu reprezintă un factor al
creșterii economice, deoarece acesta provoacă un efect în lanț asupra economiei țării.

Figura nr. III.1 4. Evoluția consumului privat (milioane coroane islandeze) și a PIB în Islanda
(miliarde dolari ) în perioada 2008 -2018*
(sursa: www.tradingeconomics.com )
*2018 previzionat

26
III.3. Analiza factorilor creșterii economice în Elveția

Economia Elveției este una dintre cele mai avansate economii din lume. Sectorul
serviciilor joacă un rol economic important , în special industria bancară și turismul . Economia
Elveției ocupă locul întâi în lume în Indexul global de ino vare pentru anul 2015 și în Raportul
privind com petitivitatea globală din 2017 . Conform datelor Organizației Națiunilor Unite pentru
anul 2016, Elveția este a treia cea mai bogată țară fără ieșire la mare din lume, după
Liechtenstein și Luxemburg, iar împreună cu Norvegia acestea sunt singurele ț ări din lume cu un
PIB pe cap de locu itor de peste 70 000 de dolari, care nu sunt nici state insulare, nici ministere .
Primul indicator analizat va fi produsul intern brut. Componentele PIB -ului sunt
consumul privat, cheltuielile statului, investițiile, exporturile și importurile. Produsul in tern brut
este egal cu toate cheltuielile pentru toate bunurile finale și serviciile produse în țară într -o
anumită perioadă de timp.
Produsul intern brut (PIB) din Elveția a fost în valoare de 678,89 miliarde de dolari SUA
în 2017. Valoarea PIB a Elveției reprezintă 1,09% din economia mondială. PIB -ul din Elveția a
fost în medie de 248,71 miliarde de dolari începând cu 1960 până în 2017, ajungând la o valoare
maximă de 709,18 miliarde USD în 2014 și un nivel record de 9,52 miliarde de dolari în 1960.

Figura nr. III.15. Evoluția PIB -ului în Elveția în perioada 2008 -2018 * (miliarde dolari)
(sursa: www.tradingeconomics.com )
*2018 previzionat

27
Un alt indicator de analizat este reprezentat de valoarea exporturilor.
Exporturile în Elveția au rămas neschimbate la 19,56 miliarde CHF în mai 2018, ca o
ușoară scădere a vânzărilor de produse chimice și farmaceutice ( -0,4%); mașini și electronice ( –
0,1%), ceasornicărie ( -0,2%), instrumente de precizie ( -2,8%), metale ( -0,7%) au fost
compensate de creșterea exporturilor de bijuterii și bijuterii (1,7%). În rândul principalilor
parteneri comerciali, exporturile au crescut în UE în principal în Italia cu 12,6%), Germania
(0,8%) și Franța (7,3%); Japonia (5%); Sing apore (30,7%); Canada (9,4%), dar a u scăzut în
China ( -5,8%); Australia ( -13,6%) și Hong Kong ( -3,9%).
Exporturile în Elveția au fost în medie de 6562.15 milioane CHF, începând cu 1950 până
în 2018, ajungând la o valoare maximă de 19800.55 milioane CHF în decembrie 2017 și un
record record de 245.90 milioane CHF în ianuarie 1950.
În 2017, exporturile elvețiene au atins un nivel record de 220 miliarde CHF. Principalele
exporturi au fost: produse chimice și farmaceutice (45% din totalul exporturilor), din ca re
medicamente (18%) și produse imunologice (13%); mașini și electronice (15 la sută); ceasuri (9
la sută); instrumente de precizie (7%); metale (6%); și bijuterii (5 la sută). Principalii parteneri
elvețieni la export au fost: Germania (19% din totalul ex porturilor), SUA (15%), Franța și Italia
(6% fiecare), China și Marea Britanie (5% fiecare).27

Figura nr.III.16 . Evoluția exporturilor în Elveția în perioada 2008 -2018 *
(milioane franci elvețieni )
(sursa: www.tradingeconomics.com )
*2018 previzionat

27 https://tradingeconomics. com/switzerland/exports – accesat la data de 09/07/2018

28

Exporturile au avut un rol important în creșterea economică a Elveției, mai ales în
perioada de revenire după criza financiară.
În figura nr.III.17, vom observa mai atent trendul de creștere a PIB -ului conco mitent cu,
creșterea valorii exporturilor în Elveția, astfel putem afirma că exporturile reprezintă un factor al
creșterii economice în Elveția.
Se observă faptul că atunci când exporturile au început să crească dupa minimul
perioadei, atins în 2009, PIB -ul a urmat același trend ascendent.

Figura nr.III.17. Evoluția exporturilor (milioane franci elvețieni ) și a PIB -ului (miliarde dolari)
în Elveția în perioada 2008 -2018 *
(sursa: www.tradingeconomics.com )
*2018 previzionat

Salariile medii anuale se obțin prin împărțirea fa cturii salariale totale pe baza
contabilității naționale cu numărul mediu de salariați din economia totală, care apoi se înmulțește
cu raportul dintre orele medii săptămânale pentru un angajat cu normă întreagă și cel e medii
săptămânal e pentru toți angajații. Acest indicator este măsurat în prețuri constante în USD .28

28 https://data.oecd.org/earnwage/average -wages.htm – site accesat la data de 28.06.2018

29
Salariul mediu anual în Elveția a fost de 59.100$ în anul 2008, un nivel foarte jos pentru
o econom ie precum cea elvețiană, însă acesta a crescut odată cu depășirea crizei economice și a
ajuns până la 62.600$ în anul 2014.
În anul 2017, salariul mediu anual în Elveția a fost de 62.300$.
Această creștere a veniturilor medii anuale au avut un anumit impac t în creșterea
economică a Elveției, deoarece prin această creștere a fost stimulat consumul privat al țării.
Stimulând consumul privat, care este un indicator luat în considerare la calculul produsului intern
brut, a crescut și valoarea acestui indicator.
Valoarea produsului intern brut este un reper în ceea ce reprezintă creșterea economică a
unui stat, iar prin creșterea acestuia, putem spune că și economia statului respectiv se află pe un
trend de creștere, atât timp cât și ceilalți indicatori luați în considerare au o evoluție pozitivă.

Figura nr.III.18. Evoluția salariului mediu anual în Elveția în perioada 2008 -2017 (mii dolari )
(sursa: https://data.oecd.org/earnwage/average -wages.htm )

Consumul privat reprezintă suma cheltuielilor de consum final efectuate de gospodăriile
rezidente pentru a -și satisface nevoile cotidiene, cum ar fi: alimente, îmbrăcăminte, locuințe
(chirie), energie, transport, bunur i durabile (în special mașini), s ervicii.

30
Acesta este de obicei aproximativ 60% din produsul intern brut (PIB) și, prin urmare, este
o variabilă esențială pentru analiza economică a cererii. Cheltuielile de uz casnic, inclusiv
transferurile guvernamentale, reprezintă consumul individual real care este egal cu cheltuielile de
consum ale gospodăriilor, plus cheltuielile (individuale) ale administrației publice și ale
instituțiilor fără scop lucrativ în serv iciul gospodăriilor populației care beneficiază în mod direct
gospodăriile, și educaț ie. "Locuințele, apa, electricitatea, gazele și alți combustibili" este una
dintre cele douăsprezece categorii incluse ca parte a cheltuielilor individuale de consum.

Figura nr.III.19 Evoluția consumului în Elveția în perioada 2007 -2016 ( milioane dolari)
(sursa: https://data.oecd.org/hha/household -spending.htm )

Cheltuielile pentru locuințe și energie constau în chirii reale pentru locuințe, chirii
imputate pentru locuințele ocupate de proprietari, întreținerea și repararea locuințelor, precum și
costurile pentru apă, electricitate, gaze și alți combustibili. Acest indicator este măsurat în
milioane USD .29
În anul 2007, valoarea consumului privat din Elveția a fost de 195.500 milioane USD ,
ajungând la 277.700 milioane USD în 2016.

29 https://tradingeconomics.com/switzerland/consumer -spending – site accesat la data de 09/07/2018

31
În figura de mai jos, putem observa legătura dintre creșterea salarială și evoluția
consumului în Elveția. Putem afirma că o mărire a salariului mediu stimulează consumul, iar
stimulând consumul, se stimulează și creșterea PIB -ului, facilitând astfel creșterea economică.
Conform figurii nr.III.21, atunci când consumul privat se află pe un trend ascendent, PIB –
ul are aceeași tendință de urcare.

Figura nr.III.20. Evoluția consumului (milioane franci elvețieni) și a salariului mediu lunar
(franci elvețieni) în Elveția în perioada 2008 -2018 *
(sursa: www.tradingeconomics.com )
*2018 previzionat

Figura nr.III.21. Evoluția consumului (milioane franci elvețieni) și a PIB-ului (miliarde dolari)
în Elveția în perioada 2008 -2018*
(sursa: www.tradingeconomics.com )
*2018 previzionat

32
Rata șomajului reprezintă numărul de șomeri ca procent din forța de muncă, ace asta din
urmă este format ă din șomeri, plus cei aflați în activitate salariată sau independentă. Șomerii sunt
cei care declară că sunt fără loc muncă, că sunt apți pentru muncă și că au făcut pași activi pentru
a-și găsi locul de muncă în ultimele patru săptămâni. Când șomajul este ridicat, unii oameni
devin descurajaț i și nu mai caută muncă; aceștia sunt apoi excluși din forța de muncă. Aceasta
înseamnă că rata șomajului ar putea să scadă sau să înceteze să crească, chiar dacă nu a existat
nicio îmbunătățire pe piața mu ncii.30

Figura nr.III.22. Rata șomajului în Elveția în perioada 2008 -2018 (%)
(sursa: www.tradingeconomics.com )

Rata șomajului în Elveția a scăzut la 2,4 procente, ajustată în afara sezonului, în mai
2018, de la 2,7 la sută în luna precedentă și de la nivelul așteptărilor pieței de 2,5 la sută. A fost
cea mai scăzută rată a șomajului din septembrie 2008, numărul șomerilor scăzând în continuare.
Rata șomajului în Elveția a fost în medie de 3,28% din 1995 până în 2018, ajungând la o valoare
maximă de 5,70% în ianuarie 1997 și un nivel record de 1,50% în mai 2001.
În luna mai numărul șomerilor a scăzut cu 10.389 față de luna precedentă la 109.392.
Comparativ cu aceeași lună a anului anterior, șomajul a scăzut cu 30.386, sau 21.7%.

30 https://data.oecd.org/unemp/unemployment -rate.htm – accesat la 27.06 .2018

33
Numărul persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă a scăzut cu 8.593 până la
185.467. Numărul a scăzut cu 16.952, sau cu 8,4%, comparativ cu aceeași perioadă a anului
trecut.
Rata șomajului în rândul tinerilor, care măsoară solici tanții de locuri de muncă în vârstă
de 15 -24 de ani, a scăzut la 2% în mai, de la 2,2% în aprilie. A fost cea mai scăzută cifră din
octombrie 2001. Numărul șomerilor tineri a scăzut cu 1.015 până la 10.901. Comparativ cu luna
mai 2017, a scăzut cu 4055 de persoane, sau 27,1%.
Când a fost ajustată pentru factorii sezonieri, rata șomajului a scăzut la 2,6% în luna mai,
de la 2,7% în aprilie.

Figura nr.III.23. Rata șomajului în rândul tinerilor în Elveția în perioada 2008 -2018 (%)
(sursa: www.tradingeconomics.com )

Rata șomajului în rândul tinerilor în Elveția a scăzut la 2,0% în luna mai de la 2,20% în
aprilie 2018. Rata șomajului în rândul tinerilor în Elveția a fost în medie de 3,53% din 2000 până
în 2018, ajungând la o valoare maximă de 5,70% în ianuarie 2004 și un nivel record de 1,40 în
iunie 2001.
Șomajul în rândul tinerilor are o puternică influență la nivel macroeconomic.
Chiar dacă la prima vedere relația dintre șomajul în rândul tineril or și creșterea
economică nu este foarte evidentă, o influență în această creștere există din partea acestui
indicator.

34
Atunci când șomajul în rândul tinerilor este ridicat, același lucru se întâmplă și cu
șomajul general.
În figura de mai jos vom arăta ev oluția ratei generale a șomajului și a ratei șomajului în
rândul tinerilor, pentru a observa mai atent influența acestui indicator.
Astfel, după analiza figurii nr.III.24, vom putea afirma faptul că șomajul în rândul
tinerilor reprezintă un factor al creșt erii economice.

Figura nr. III.24. Evoluția ratei generale a șomajului și a ratei șomajului în rândul
tinerilor în Elveția în perioada 2008 -2018 * (%)
(sursa: www.tradingeconomics.com )
*2018 previzionat

35
Concluzii

Consumul privat reprezintă unul din cei mai importanți factori ai creșterii economice din
țările dezvoltate.
Consumul privat reprezintă suma cheltuielilor de consum final efectuate de gospodăriile
rezidente pentru a -și satisface nevoile cotidiene, cum ar fi: alimente, îmbrăcăminte, locuințe
(chirie), energie, transport, bunu ri durabile (în special mașini).
Consumul reprezintă u nul din principalii factori ai creșterii economice în țările
dezvoltate, deoarece acest indicator este inclus în calculul unuia dintre cei mai importanți
macroindicatori ai creșterii economice și anume produsul intern brut.
Produsul intern brut este un flu x: acest lucru implică faptul că produsul intern brut este o
variabilă flux, și astfel cu dimensiune temporală, nu este o variabilă stoc.
Veniturile medii anuale/ lunare, reprezintă un alt factor important al creșterii economice,
cu toate că acesta este un factor mai mult indirect, decât direct.
Salariile medii anuale se obțin prin împărțirea facturii salariale totale pe baza
contabilității naționale cu numărul mediu de salariați din economia totală, care apoi se înmulțește
cu raportul dintre orele medii săptămânale pentru un angajat cu normă întreagă și cel e medii
săptămânal e pentru toți angajații .
În primul rând, prin mărirea veniturilor salariale, se stimulează consumul intern, care așa
cum am demonstrat, reprezintă un motor al creșterii economice.
În al doilea rând, prin creșterea salariilor rata șomajului scade, acesta fiind un alt
indicator al creșterii economice.
Măsurarea numărului de șomeri, sau a stocului de șomaj, din punct de vedere teoretic,
dintr -o economie într -un anumit moment în timp este cel mai simplu definit ca diferența dintre
totalul forței de muncă și numărul de de angajați
Șomajul în rândul tinerilor reprezintă alt factor al creșterii economice, deoarece, așa cum
am demonstrat, acesta are un puternic impact în rata generală a șomajul ui.
Exporturile au o contribuție majoră la creșterea economică a unei țări prin creșterea
valorii produsului intern brut.
Atunci când consumul privat este în scădere, produsul intern brut are același trend.

36
Stimularea consumului privat se face prin creșter ea veniturilor medii anuale sau lunare
ale populației.
Pentru a obține creștere economică, șomajul trebuie de asemenea controlat. Acest lucru se
face cu ajutorul diferitelor metode, cum ar fi reducerea șomajului în rândul tinerilor, creșterea
veniturilor s alariale pentru stimularea intrării pe piața forței de muncă, etc.
Nivelul exporturilor reprezintă un alt factor al creșterii economice, deoarece atunci când
exporturile scad, se poate observa și o scădere a produsului intern brut, iar atunci când acestea
cresc, crește si valoarea acestui indicator.

37
Bibliografie
1. Alan , Reynolds, Income and Wealth , ed. Greenwood Press, 2006
2. Alfred , Marshall, Obras Escogidas , Fondo de Cultura Economica, 1949
3. Alfred , Marshall, Principios de Economia , Editorial Aguilar, 1957
4. Colin , Clark , The national income , ed. Routledge, 2013
5. Elhanan, Helpman, El Misterio del Crecimiento económico , ed. Antoni Bosch, 2004
6. Emilio , Ramirez , Ospina, Juan , Carlos , Martinez , Coll, Capital humano como factor de
crecimiento economico , Manizales, 2005
7. J.E, Meade, Una teoria neoclasica del crecimiento economico , ed. Fondo de Cultura
Economica, 1983
8. Justo , Sotelo , Navalpotro, Julián , de, Unamuno , Hierro, Juan , Ignacio , Cáceres , Ruiz ,
Teorías y modelos macroeconómicos , ed. ESIC Editorial, 2003
9. K, G, Knight, Unempl oyment: An economic analysis , ed.Barnes&Noble Books, 1986
10. Lionel , Robbins, Naturaleza y significacion de la ciencia economica , ed. ESIC, 1951
11. Manuel , Aguilera , Verduzco, Crecimiento economico y distribucion del ingreso, ed
UNAM, 1998
12. Marta , Vázquez , Suárez, Apertura comercial y financiera y su impacto sobre el
crecimiento económico en México , ed. Aguilar , 2017
13. N, Gregory , Mankiw, Macroeconomia , Antoni Bosch editor, Barcelona, 2005
14. Nordhaus, McGraw -Hill, Economia , ed. Samuelson, 2006
15. Stephen , Enke , Economia para el desarrollo , ed. Union Tipgrafica Edi torial Hispano –
Americana, 1965
16. W, Arthur , Lewis, Desarrollo economico con oferta ilimitada de mano de obra , ed. The
Manchester School of Economic and Social Studies, vol XXII, 1954
17. William , A, McEachern, Macroeconomics: A Contemporary Introduction , ed. ESIC,
2012
18. www.tradingeconomics.com – accesat la data de 26.06.2018
19. https://data.oecd.org/earnwage/average -wages.htm – accesat la data de 28.06.2018
20. https://data.oecd.org/unemp/unemployment -rate.htm – accesat la data de 27.06.2018
21. https://data.oecd.org/unemp/youth -unemployment -rate.htm#indicator -chart – accesat la
data de 27.06.2018 .