Gaita Razvan Scenografia Filmului Metropolis (1927) [616048]

UNIVERSITATEA POLITEHNICĂ TIMI
Ș
OARA

FACULTATEA DE ARHITECTURĂ
Ș
I URBANISM

SPECIALIZAREA: MOBILIER
Ș
I AMENAJĂRI INTERIOARE

MASTER

TENDIN
Ț
E, MATERIALE
Ș
I TEHNOLOGII NOI ÎN ARHITECTURĂ DE INTERIOR LUCRARE

LA MATERIA SCENOGRAFIE

Scenografia filmului Metropolis (1927)

Răzvan Gai
ț
ă

I
.

Abstract:
Metropolis
(1927),
cel
mai
scump
film
din

repertoriul
cinematografiei
erei
mute,
reprezintă
una

dintre
cele
mai
faimoase
lucrări
ale
lui
Fritz
Lang
ș
i
este

considerat,
atât
prin
tehnicile
de
ultimă
genera
ț
ie,
cât
ș
i

prin
stilul
vizual,
un
reper
în
istoria
scenografiei.
Filmul

a
reu
ș
it
să
utilizeze
tehnici
mult
mai
moderne
timpului

său,
tocmai
pentru
a
transpune
privitorul
într-un
viitor

industrial
distopic,
tehnici
ce
sunt
regăsite
ș
i
în
alte
filme

precum Blade Runner (1982)
ș
i Dark City (1998).

Cuvinte cheie: Metropolis, Fritz Lang, efecte speciale,

simboluri;

I.
INTRODUCERE

Metropolis
(1927),
regizat
de
Fritz
Lang,
este
un
film

german
expresionist
realizat
în
timpul
perioadei

Weimar
ș
i
este
clasificat
ca
fiind
o
dramă

ș
tiintifico-func
ț
ionalistă.
Ac
ț
iunea
filmului
Metropolis

este
plasată
într-o
distopie
urbană
futuristă
ș
i

urmăre
ș
te
parcursul
lui
Freder,
fiul
înstărit
al

maestrului
ora
ș
ului,
ș
i
al
Mariei,
un
personaj

considerat
de
către
clasa
muncitoare
o
figură
sfântă,
în

încercarea
de
a
reduce
distan
ț
a
ce
separa
clasele

sociale
ș
i
de
a
aduce
muncitorii
împreună
cu
Joh

Fredersen,
stăpânul
ora
ș
ului.
Mesajul
filmului
este

totodată
ilustrat
atât
în
epigraf,
cât
ș
i
în
insert,

formulând
următoarea
afirma
ț
ie:
"The
Mediator

Between the Head and the Hands Must Be the Heart".

Cu
o
imagistică
puternică
din
punct
de
vedere
vizual,

direc
ț
iile
artistice
ale
filmului,
au
fost
inspirate
atât

din
principiile
mi
ș
cărilor
Bauhaus,
Cubism
ș
i

Futurism,
cât
ș
i
din
stilul
gotic
întâlnit
în
scenele
din

catacombe,
catedrală
ș
i
casa
savantului
Rotwang,
un

alt personaj al filmului.

Timpul
de
rulare
al
filmului,
ini
ț
ial
de
153
de
minute,

a
fost
catalogat
ca
o
critică,
iar
după
premiera
în

germană
el
a
fost
scurtat
substan
ț
ial,
fapt
ce
a
dus
la

pierderea
unui
material
semnificativ
ș
i
original,
ce

apar
ț
inea regizorului.

Încă
din
anii
’70
au
fost
realizate
numeroase
încercări

pentru
a
reconstitui
filmul.
Printre
acestea,
se
numără

versiunea
trunchiată
a
italianului
Giorgio
Moroder,
a

cărei
soundtrack
apar
ț
inea
trupelor
de
rock
Freddie

Mercury,
Loverboy
ș
i
Adam
Ant.
În
2001
a
avut
loc,

în
cadrul
Festivalului
de
film
de
la
Berlin,
o
altă

difuzare
a
reconstruc
ț
iei
filmului
Metropolis.
Tot
în

această
perioadă,
Metropolis
a
fost
înscris
în

"
​
UNESCO's
Memory
of
the
World
Register
​
"
​
,
fiind

primul
film
cu
o
astfel
de
distinc
ț
ie.
În
anul
2008,
prin

intermediul
unui
muzeu
din
Argentina,
au
fost

descoperite
o
serie
de
printuri
originale
ce
apar
ț
ineau

regizorului,
iar
după
un
proces
lung
ș
i
complex,
filmul

a
fost
restaurat
în
proportie
de
95%
ș
i
afi
ș
at
pe

ecranele din Berlin
ș
i Frankfurt în 2010.

II.
INFLUEN
Ț
E

Filmul
realizat
de
Fritz
Lang
a
fost
puternic
influen
ț
at

de
o
serie
de
stiluri
ș
i
mi
ș
cări
ce
au
zguduit
Germania

anilor
’20
însă,
tematica
vizuală
ș
i
stilul
acestui
film,

sunt
mult
mai
timpurii.
Conform
criticilor,

Metropolis
(1927)
este
considerat
atât
ultimul
film

adevărat
al
expresionismului
german,
cât
ș
i
primul

film
​
New Objectivity german.

Expresionismul
german
a
fost
o
mi
ș
care
artistică,

regăsită
ș
i
în
cinematograf,
ce
a
luat
na
ș
tere
în
1905
,

odată
cu
grupul
de
de
arti
ș
ti
Die
Brucke
(The
Bridge).

Dintre
membri
acestui
grup,
putem
să
îi
amintim
pe

Ernst
Ludwig
Kirchner,
Emil
Nolde
ș
i
Otto
Mueller.

Arta
expresionistă
s-a
focusat
cu
precădere
asupra

distorsiunii
realită
ț
ii,
în
ideea
de
a
transmite

privitorului
o
emo
ț
ie
puternică.
Expresionismul
a

intrat
cu
pa
ș
i
mărun
ț
i
ș
i
în
domeniul
cinematografului,

trăgând
după
sine
acelea
ș
i
idei
pe
care
le
regăsim
ș
i
în

pictura
acestei
mi
ș
cări.
Cu
toate
că
industria

cinematografică
se
afla
în
plină
expansiune,
situa
ț
ia

economică
a
Germaniei
din
acea
perioadă,
nu
a

permis
producătorilor
să
creeze
filme
de
calibrul
celor

de
la
Hollywood.
Pentru
a
contrabalansa
această

situa
ț
ie,
studiourile
germane
au
început
să

experimenteze
metode
noi
ș
i
neexploatate
anterior,

tocmai
pentru
a
schimba
starea
de
spirit
a
audien
ț
ei.

Filmele
expresioniste
germane
sunt
cunoscute
pentru

atmosfera
întunecată,
interesul
pentru
ocultism
ș
i

fenomene
supranaturale.
În
cazul
acestor
tipologii
de

filme,
umbra
este
considerată
elementul
dominant,
iar

lumina
trece
pe
plan
secund,
ea
fiind
utilizată
doar
ca

ș
i
contrast
pentru
a
creea
puncte
de
interes.
Au
fost

exploatate
ș
i
diverse
unghiuri
ale
camerei,
pentru
a

ob
ț
ine
diferite
efecte,
percum
plonjeul
ș
i

contraplonjeul,
ce
au
fost
ulterior
utilizate
ș
i
în

cinematograful
american.
O
tehnică
particulară

expresionismului
german,
presupune
focalizarea
lentă

pe
chipul
sau
pe
o
anumită
parte
a
corpului
unui

personaj,
tocmai
pentru
a
sublinia
emo
ț
ia
ș
i
gândurile

acestuia.
Pentru
crearea
fotografiei
panoramice
din

scena
"Eternal
Gardens"
a
fost
utilizat
un
"debris

camera",
deoarece
modelul
din
prim-plan
trebuia

filmat
de
la
o
distan
ț
ă
foarte
mică,
iar
camera
trebuia

să
ramănâ
nemi
ș
cată.
Pe
lângă
acestea,
cinea
ș
tii

germani
s-au
bazat
ș
i
pe
simbolism,
în
ideea
de
a
oferi

un sens mult mai profund operelor sale.

Apărută
la
începutul
anilor
1920
mai
degrabă
ca
ș
i
un

manifest,
noua
mi
ș
care
numită
New
Objectivity
sau

"Neue
Sachlichkeit",
favoriza
tot
ce
era
respins
de

expresionism
ș
i
anume
obiectele
simple,
secularismul

ș
i
ra
ț
ionalismul.
Arti
ș
tii
acestei
mi
ș
cări,
la
rândul
lor,

au
fost
puternic
influen
ț
ati
de
stilul
Art
Deco,
ce
a

venit
în
completarea
stilului,
datorită
interesului

pentru
industrie,
geometrie
ș
i
echilibru.
Tot
aceste

influen
ț
e
pot
fi
regăsite
ș
i
în
lucrările
lui
Fernand

Leger
ș
i
a
futuri
ș
tilor
italieni,
care
au
preferat
de

asemenea
precizia
ma
ș
inilor
ș
i
industriei.
Primele

scene
ale
filmului
desfă
ș
urate
în
subteranul
ora
ș
ului

Metropolis,
în
care
sunt
prezentate
ma
ș
inăriile

ritmice,
aburitoare
ș
i
robo
ț
ii,
au
fost
puternic

influen
ț
ate
de
lucrarea
lui
Fernand
Leger,
“Ballet

Mecanique “(1924).

Vizual,
Metropolis
​
(1927)
este
un
amestec
dintre
cele

două
mi
ș
cări
men
ț
ionate
mai
sus.
Scenele
care

ilustrează
laboratorul
savantului
Rotwang
ș
i
capela

din
subteran,
apar
ț
in
cu
precădere
expresionismului,

în
timp
ce
peisajele
urbane
ș
i
ma
ș
inăriile,
derivă
din

Art Deco
ș
i
​
New Objectivity.

III.
ANALIZĂ SCENOGRAFICĂ
Ș
I EFECTE

SPECIALE

Fig. 1 – Captură ecran : Metropolis (1927), 00:03:00;

Metropolis
(1927),
deschide
filmul
cu
scena
unui
ora
ș

abstract,
ce
reflecta
viziunea
modernă
a

func
ț
ionalismului
ș
i
absen
ț
a
decora
ț
iilor
(
​
Fig.
1).
Încă

de
la
început
sunt
utilizate
prim-planuri
cu
diverse

ma
ș
inării
industriale
care
func
ț
ionează
într-un
ritm

atent
gândit
ș
i
bine
acompaniat
de
coloana
sonoră.

Prin
acest
derulaj
scurt
ș
i
totodată
ambiguu
al

diverselor
ma
ș
inării
industriale,
regizorul
dore
ș
te
să

ascundă adevărata func
ț
iune a acestora (
​
Fig. 2)
​
.

Fig. 2 – Captură ecran : Metropolis (1927), 00:03:30;

După
această
primă
introducere
în
atmosferă,
urmează

un
scurt
cadru
în
care
sunt
prezentate
două
ceasuri,

dintre
care
unul
simbolic,
cu
10
ore.
Acesta
avea

simpla
func
ț
ie
de
a
organiza
pe
ore,
for
ț
a
de
muncă

necesar
a
fi
depusă
până
la
sosirea
următorului

schimb
de
muncitori.
Epuizarea
acestora
este

exprimată
tocmai
prin
mi
ș
cările
lor
simultane,

costumul
simplu
,
lipsa
comunicării
ș
i
absen
ț
a

expresiilor faciale (
​
Fig. 3)
​
.

Fig. 3 – Captură ecran : Metropolis (1927), 00:03:40;

Una
dintre
efectele
speciale
utilizate
în
Metropolis

(1927)
este
"procesul
​
Schüfftan
​
".
Acesta
a
fost

inventat
de
Eugen
​
Schüfftan,
în
colaborare
cu
Ernst

Kunstmann
ș
i
presupune
filmarea
la
o
scară
mare
a

unui
model
în
miniatură,
prin
intermediul
oglinzii.

Procedeul
a
fost
folosit
ș
i
inventat
tocmai
pentru
a

oferi spa
ț
iului o profunzime mult mai vastă.

În
timp
ce
etajele
inferioare
ale
clădirilor
care

apar
ț
ineau
clasei
muncitoare
au
fost
construite
la

scara
1:1
într-unul
dintre
seturile
ample
pe
care
filmul

le
de
ț
inea,
restul
decorurilor
din
etajele
superioare,

erau simple imagini cu modele în oglindă.

Tehnica
este
întâlnită
tocmai
în
următoarea
scenă
a

fimului,
a
cărei
ac
ț
iune
se
desfă
ș
oară
în
"Stadium
of

the
Sons".
Conform
cadrului,
zidul
care
era
utilizat
ca

ș
i
fundal,
părea
să
aibă
peste
15
m
înăl
ț
ime,
dar
în

realitate,
atât
zidul
cât
ș
i
cupola,
erau
o
imagine

scalată a modelului în oglindă
​
(
​
Fig. 4)
​
.

Fig. 4 – Procesul
​
Schüfftan,

http://metropolisvixfx.blogspot.com/2007/10/introduction.html
​
;

Ac
ț
iunea
continuă
în
“Eternal
Gardens”,
un
alt
spa
ț
iu

simbolic
al
ora
ș
ului,
aduce
în
prim-plan
clasa

superioară.
Extrem
de
dezinvolte,
personajele
î
ș
i

exprimă
individualitatea,
atât
prin
costumele

sofisticate,
cât
ș
i
prin
interac
ț
iunea
dintre
ele.

Contrastul
puternic
dintre
cele
două
categorii
de

personaje
este
marcat
ș
i
prin
juxtapunerea
celor
două

lumi,
făcând
astfel
trimitere
la
piramida
stratificării

sociale (
​
Fig. 5)
​
.

Fig. 5 – “Eternal Gardens”, captură ecran : Metropolis (1927),

00:07:45;

O
altă
scenă
semnificativă
filmului
este
cea
a

transformării
ma
ș
inăriilor
subterane
în
templul
lui

Moloch.
Folosind
o
combina
ț
ie
între
"procesul

Schüfftan
​
"
ș
i
o
serie
de
oglinzi
glisante,
capul
sculptat

al
demonului
Moloch,
zeu
antic,
a
fost
suprapus

cadrului ce filma ma
ș
ina cu aburi (
​
Fig. 6)
​
.

Fig. 6 – Templul lui Moloch, captură ecran : Metropolis (1927),

00:16:20;

Fig. 7 – Ilustra
ț
ie a modalită
ț
ii prin care actorii par a fi înghi
ț
i
ț
i de

marea ma
ș
inărie,

https://www.smithsonianmag.com/history/1927-magazine-looks-at-
metropolis-a-movie-based-on-science-4328353/
​
;

Amploarea
arhitecturii
ora
ș
ului
Metropolis
este
direct

propor
ț
ională
cu
locul
de
muncă
al
clasei
inferioare.

Cople
ș
i
ț
i
de
situa
ț
ie,
prin
mi
ș
cările
lor
monotone,

personajele
tind
să
facă
parte
integrantă
din
ma
ș
inării.

Aflând
cu
adevărat
ce
se
petrece
în
lumea
subterană,

protagonistul
filmului,
ș
ocat,
începe
să
î
ș
i
imagineze

toată
ac
ț
iunea
scenei
respective,
ca
fiind
un
adevărat

ritual de sacrificiu uman (
​
Fig. 7)
​
.

Un
alt
efect
special,
utilizat
în
realizarea
filmului,
a

fost
a
ș
a
numita
tehnică
stop-motion.
Modul
tradi
ț
ional

de
realizare
al
anima
ț
iilor
a
fost
folosit
pe
tot

parcursul
filmului,
cu
scopul
de
a
ob
ț
ine
efecte

speciale
ce
nu
erau
posibile
la
vremea
respectivă.
Un

exemplu
concludent
ar
fi
filmarea
traficului
ce
se

desfă
ș
ura
pe
drumurile
suspendate
ale
ora
ș
ului.
Un

număr
de
300
de
ma
ș
ini
de
jucărie
au
fost
mutate
cu

câ
ț
iva milimetri pentru fiecare cadru (
​
Fig. 8)
​
.

Fig. 8 – Ilustra
ț
ie prin care sunt prezentate elementele utilizate în

realizarea scenei respective,

https://www.smithsonianmag.com/history/1927-magazine-looks-at-
metropolis-a-movie-based-on-science-4328353/
​
;

Cadrele
pentru
scena
ora
ș
ului
capitalist
Metropolis,
au

fost
o
combina
ț
ie
între
elemente
2D
ș
i
3D,
realizate

fie
din
desene
sau
picturi,
fie
din
modele
reliefate
din

lemn
sau
machete.
Pe
lângă
verticalitatea
clădirilor
ș
i

intersec
ț
iile
spa
ț
iale
ale
traseului
rutier,
accentul
a

fost
focalizat
pe
dominanta
vizuală
ș
i
anume
"New

Tower
of
Babel".
Pozi
ț
ionat
central,
turnul
devine
un

organizator al elementelor înconjurătoare (
​
Fig. 9)
​
.

Fig. 9 – "New Tower of Babel", captură ecran : Metropolis (1927),

00:18:50;

Scena
care
continuă
până
ș
i
astăzi
să
ș
ocheze

publicul,
este
aceea
a
transferării
trăsăturilor
fizice
ale

Mariei
în
robotul
creat
de
Rotwang,
devenind
totodată

ș
i
una
dintre
cele
mai
imitate
scene
din
cinematografie

(
​
Fig.
10)
​
.
Ca
ș
i
tehnici,
sunt
utilizate
atât
cele

prezentate
anterior,
cât
ș
i
o
serie
de
expuneri
multiple.

Acela
ș
i
negativ
a
fost
expus
de
aproximativ
30
de
ori

pentru
fiecare
componentă
a
cadrului.
Primul
cadru

captat
a
fost
cel
al
lui
Brigette
Helms,
în
costumul
de

robot,
de
pe
piedestal.
Ulterior,
figura
a
fost
înlocuită

de
o
siluetă
neagră,
în
jurul
căreia
două
lumini

circulare
de
neon,
realizate
din
hârtie
sandwich,
au

fost
mi
ș
cate
sus
ș
i
jos,
prin
intermediul
unui
elevator.

Cu
excep
ț
ia
descărcărilor
electrice,
întreaga
scenă
a

fost
filmată
printr-o
sticlă
ce
avea
deasupra
un
strat

sub
ț
ire de grăsime (
​
Fig. 11)
​
(
​
Fig. 12)
​
.

Fig. 10 – Captură ecran : Metropolis (1927), 01:25:15;

Fig. 11 – Ilustra
ț
ie în care sunt prezentate elementele ce au dus la

realizarea efectelor speciale din scena respectivă

https://www.smithsonianmag.com/history/1927-magazine-looks-at-
metropolis-a-movie-based-on-science-4328353/
​
;

Fig. 12 – Ilustra
ț
ie în care sunt prezentate elementele ce au dus la

realizarea efectelor speciale din scena respectivă

https://www.smithsonianmag.com/history/1927-magazine-looks-at-
metropolis-a-movie-based-on-science-4328353/
​
;

Urmărind
firul
narativ,
Rotwang
o
introduce
pe
Maria

cea
falsă
bărba
ț
ilor
din
clasa
superioară,
în
barul

numit
după
faimosul
"red-
light
district"
din
Tokyo,

Yoshiwara,
un
spa
ț
iu
în
care
dorin
ț
a
capitalistă
este

sexualizată.
Amenin
ț
area
modernită
ț
ii
este
astfel

întruchipată
atât
de
figura
damei,
cât
ș
i
de
cea
a

robotului,
combinând
astfel
sexualitatea
periculoasă

cu pericolul tehnologiei.

Expunerea
multiplă
a
filmului
reprezintă
a
treia

tehnică
majoră
folosită
în
realizarea
acestei

capodopere.
Copierea
unei
expuneri
peste
o
altă

expunere,
nu
a
fost
realizată
în
post-produc
ț
ie,
ci
în

timpul
fotografierii
efective,
chiar
în
aparatul
de

fotografiat,
folosind
aceea
ș
i
rolă
de
film.
Această

tehnică
poate
fi
întâlnită
în
mod
special
în
cadrul
ce

surprinde
multiplele
chipuri
uimite
ale
personajelor

masculine,
ce
priveau
dansul
lasciv
al
Mariei,
robotul,

din barul Yoshiwara (
​
Fig. 13)
​
.

Fig. 13 – Captură ecran : Metropolis (1927), 01:32:30;

O
altă
scenă
remarcabilă
este
aceea
din
biroul
lui
Joh

Freder
în
care
este
prezentat
un
telefon
cu
un
ecran

televizat.
Efectul
a
fost
realizat
prin
proiectarea

imaginilor
cu
un
lucrător
din
lumea
subterană
pe
un

ecran,
dar
privit
invers.
Proiectorul
ș
i
camera
au
fost

conectate
astfel
încât
să
nu
se
producă
decalaje
din

punct
de
vedere
a
vitezei
de
derulare
(
​
Fig.
14)
​
(
​
Fig.

15)
​
.

Fig. 14 – Captură ecran : Metropolis (1927), 01:51:35;

Fig. 15 – Ilustra
ț
ie în care este prezentat modul prin care a fost

realizat efectul scpecial din scena respectivă

https://www.smithsonianmag.com/history/1927-magazine-looks-at-
metropolis-a-movie-based-on-science-4328353/
​
;

IV.
CONCLUZII

Metropolis
(1927)
face
parte
din
acea
categorie
de

artă,
ce
este
necesar
a
fi
în
ț
eleasă
în
retrospectivă,

tocmai
datorită
teoriilor
din
spatele
filmului.
Opera

este
un
cumul
de
simboluri
ș
i
semnifica
ț
ii
indicând

spre
multiple
direc
ț
ii:
sociale
(modernitate

tehnologică
în
opozi
ț
ie
cu
mântuirea
religioasă),

ontologice
(
rela
ț
ia
dintre
creator
ș
i
crea
ț
ie
–
Fredersen

ș
i
ora
ș
ul/
ma
ș
inăriile
sale),
morale
(binele
în
opozi
ț
ie

cu
răul,
justi
ț
ia
în
opozi
ț
ie
cu
injusti
ț
ia),

epistemologice
(realitatea
în
opozi
ț
ie
cu
iluzia).
Atât

prin
prezen
ț
a
catedralei
gotice,
cât
ș
i
prin
povestea

Turnului
Babel,
narată
de
personajul
Maria,
filmul

încorporează
numeroase
mituri
ș
i
motive:
mituri

biblice
cre
ș
tine
ș
i
evreie
ș
ti,
pove
ș
ti
orientale,
mitul
lui

Pygmalion/Frankenstein/Golem,
personaje
ale

modernită
ț
ii
precum
omul
de
ș
tiin
ț
ă
nebun
ș
i
robotul,

dictatorul.
Simpla
intrigă
ș
i
modul
în
care
este
filmată

întreaga
ac
ț
iune
a
filmului,
vin
în
ajutorul
privitorului

tocmai
ca
acesta
să
în
ț
eleagă
cu
u
ș
urin
ț
ă
ideea
de

mediator.

Necesitatea
de
mediere
apare
ca
un
răspuns
la

prăpastia
dintre
clasele
sociale:
“Fiii“
care
î
ș
i
petrec

timpul
jucând
diferite
sporturi
ș
i
bucurându-se
de

dansurile
femeilor
ș
i
muncitorii
care
î
ș
i
petrec
timpul

între
ț
inând ma
ș
inăriile, devenind chiar unii cu acestea.

Din
punct
de
vedere
a
gândirii
contemporane,
ș
tiin
ț
a

ș
i
religia
sunt
situate
la
polii
opu
ș
i
ai
cunoa
ș
terii.

Ș
tiin
ț
a
se
bazează
pe
observare
ș
i
experimentare,
în

timp
ce
religia
izvoră
ș
te
din
credin
ț
ă.
La
o
primă

analiză,
acestea
nu
par
a
avea
un
numitor
comun,
însă,

prin
intermediul
unui
film,
precum
Metropolis

(1927),
ce
se
concentrează
pe
ideea
de
mediere,
poate

oferi informa
ț
ii cultural-istorice din ambele domenii.

Metropolis
(1927)
poate
fi
considerat
ș
i
un
film
ce
a

propulsat
poten
ț
ialul
efectelor
speciale
în

cinematografie.
Cu
toate
că
nu
este
printre
primele

filme
ce
utilizează
mijloace
inovatoare,
este
însă,

primul
care
s-a
bazat,
în
mare
parte,
pe
efecte
speciale

pentru
a
crea
o
lume
ce
nu
poate
fi
filmată
în
realitate.

"Procesul
​
Schüfftan
​
",
unul
dintre
cele
mai
mari

contribu
ț
ii
aduse
de
acest
film,
este
utilizat
în

deceniile
următoare
ș
i
de
al
ț
i
producători
de
film,

precum
Hitchcock
ș
i
The
Lord
of
the
Rings:
Return
of

the King.

Similar
cu
impactul
ce
l-a
avut
seria
de
filme
Star

Wars,
Metropolis
(1927)
a
lărgit
orizonturile

persoanelor
din
industria
de
film.
Animarea

stop-motion,
efectele
avansate
de
compunere
a

imaginii
ș
i
utilizarea
modelelor,
au
devenit
chiar

standardul
efectelor
vizuale
timp
de
50
de
ani,
înainte

de apari
ț
ia CGI-ului
ș
i a mijloacelor digitale.

V.
Bibliografie

Surse electronice:

[1.]
​
Wikipedia
​
,
Metropolis
(1927
film),

https://www.wikizero.com/en/Metropolis_(1927_film
)
​
, accesat la data de 14.11.2019;

[2.]
Sara
Leedom,
2007,
Metropolis-
A
Case
Study,

http://metropolisvixfx.blogspot.com/2007/10/introduc
tion.html
​
, accesat la data de 14.11.2019;

[3.]
Barbara
Mennel,
2019,
Cities
and
Cinema,

Second
Edition,

https://books.google.ro/books?id=X3-YDwAAQBAJ
&pg=PT44&lpg=PT44&dq=metropolis+1927+scenog
raphy+case+study&source=bl&ots=vTu18_ZnvI&sig
=ACfU3U1iATMBYk5bl0WgTWDw0vYRo4824A&
hl=ro&sa=X&ved=2ahUKEwjTwvC26NblAhVFiqQ
KHfFcBLwQ6AEwEnoECAkQAQ#v=onepage&q=
metropolis%201927%20scenography%20case%20stu
dy&f=false
​
, accesat la data de 14.11.2019;

[4.]
Smithsonian
Magazine,
2012,
1927
Magazine

Looks
at
Metropolis,
"
A
Movie
Based
On
Sience",

https://www.smithsonianmag.com/history/1927-maga
zine-looks-at-metropolis-a-movie-based-on-science-4
328353/
​
, accesat la data de 05.12.2019;

[5.]
Roxana
Elena
Doncu,
2017,
An
instance
of

esoteric
imagination:
Fritz
Lang’s
Metropolis
(1927),

http://www.diacronia.ro/ro/indexing/details/A27452/p
df
​
, accesat la data de 05.12.2019;

[6.]
SF
Debrism,
2016,
A
Look
at
the
Background
of

Metropolis,

​
,

accesat la data de 05.12.2019;