Titlul referat ului: Rață mare ( Anas platyrhynchos) [615990]

1
Titlul referat ului: Rață mare ( Anas platyrhynchos)
Autor : Cotitu Alexandru Gabriel
Programul de studii : Programul de studii Silvicultură
Grupa : 5LF193

2
Rățoiul nu es te foarte diferit fa ță de rață numai prin mărimea corpului ace știa se mai
diferen țiază si pri n culoarea penajului, ast fel încât la femelă culoarea pen elor este brună -gălbuie cu
pete brune înc his, care se asem ănă cu med iul în care cuibăre ște (stuf și iarbă uscată), iar ră țoiul are
penele din zona gâtului albe, este gălbui spre sur pe spate , pieptul îl are brun închis si coada neagră .
O alt ă deosebire între cele dou ă sexe se poate ved ea la cioc unde rățo iul îl are galben -verzui , iar
femela cenușiu -gălbui. Glasul rățoiului este unul răgușit, în tim p ce femela are un măcănit puternic
ce poate fii auzit de la d istanță (Epaminonda Colibaba și George Damian, 1977 ).
Zona cea mai favorabilă pentru rața mare este cea cu bălți în care se poate re găsii vegetație.
Această specie de rață se regăsește aproape î n toate bălțile di n România, adeseaori în Deltă si pe
bălțile Dunării. În cazul iernilor ușoare rața mare are un comportament de pa săre sedentară
deoarece rămâne în țara noastră , însă în iernile foarte grele și geroase preferă să plece în țările
sudice revenind primăvara (Vasile Cotta și Mihai Bodea 1969).
Rața mare se poate spune că este o specie monogamă , deoarece prim ăvara rățoiul umblă în
cârd cu rața , rareori când acesta umblă si după alte rațe. Î n ma joritatea cazurilor rața preferă
scorburile arborilor pentru a -și face cui b, însă în cazul în care nu iși gase ște scorbură se adaptează
conditiilor și își real izează singur ă un cuib fie din iarbă uscată , frunze uscate și pene (Vasile Cotta
și Mihai Bodea 1969).
Perechile se formează încă din toamnă , proces în care femela cloceș te în jurul a 24 -28 de
zile 8 -12 ouă de culoare verzui, în cuibu l amplasat fie î n scoartă fie în cel făcut de rață , puii find
capabil i să zboare d upa dou ă lun i ( Gabriel C heroiu și Eugen Ilie 1996).
Puii raței mari , în general după ce are loc procesul de eclozare și uscare , își urmeaz ă mama
pe ap ă, fiind capabili să înoate și să se scufunde. Î n cazul în care cuibul se află în scorbura unui
arbore , puii rațe i sunt nevoiț i să se arunce de sus sau să coboare de -a rostogol ul, fie sunt sco și de
către mam ă cu ajutorul ciocului (Vasile Cotta și Mihai Bodea 1969).
Rața mare este o pasăre omni voră deoa rece m ănâncă plante de prin apă, semințe si cereale
găsite pe sol rămase în urma recolt ării, dar poate mânca și larve, viermi, insect e, și alte viet ăti
acvatic e (Vasile Cotta și Mihai Bodea 1969).
Metode de vânătoare a rațelor : o primă metodă de vânarea a rațelor este pând a, într-un punct
al băltii frecventat de rațe , vânător ul stă la pând ă fie ascuns prin st ufăriș fie i ntr-o barcă asteptând
venirea rațelor în zbor deran jate dintr -o cauză oarecare fie î n drum spre hrană . În acest caz, păsările
aflate în zb or vor fii mai dificil de doborât îns ă satisfacția este mai mare. P entru această met odă
este necesar ă cunoa șterea foarte bin e a terenului (Vasile Cotta 1982 ).
O alt ă me todă de vânătoare bine cunoscută este cea a apr opiatului , pentru această me todă
se recomand ă folosirea unei bărci . Vânătorul trebuie să stea în barcă cât mai jos , iar barca trebuie
să fie camuflată cu stuf . Barcagiul se îndreaptă în lini ște spre ra țe iar vânătorul stă la pândă pregatit

3
să trag ă. Această metod ă nu est e foarte grea și este satisfăcătoare pentru vânător (Vasile Cotta
1982 ).
Folosirea rațelor momeală (atrapele) : confec ționate fie din plastic sau din lemn , acestea sunt
poziționate pe apă, fie legate , fie ancorate , acestea se a șează una de alta la 3 -4m, densitatea lor fiind
în favoarea vână torului. Vânătorul trebuie să fie bine camuflat și poziționat fie pe mal , fie în barcă
. Atrapele vor atrage alte rațe din specia care seam ănă cu ele , cautâ nd să se așeze lângă ele.
Vânătorul poate trage atât cât rațele sunt în zbor dar și când acestea sunt pe apă lângă atra pe, făcând
zgomot cu o chemătoare care poate imi ta glasul rațelor (Vasile Cotta 1982 ).
Goana , la această metodă vânătorii stau f oarte bine camuf ați pe mal uri iar gonacii vin cu
bărcile spre ei, în acest tip de vâ nătoare se va trage numai în zbor (Vasile Cotta 1982 ).
La o vânătoare de rațe cel mai bun ra ndament se dă cu o arm ă de calibru 12, cu o b ătaie
concentrată și alice de 3mm, deoarece în general, se trage la distanțe mari (Vasile Cotta 1982 ).
Bolile rațelor mari : botulis mul, această boală apare la rațe în genera l în verile secetoase, în
care apa din bălți și lacuri este scăzut ă, ele fiind nevoite s ă consume cadavre ale moluștelor,
broaștelor sau chiar a peștilor , corpuri în care există toxine și care le provoacă această boală.
Semnele acestei boli se poate obse rva prin deplasarea greoaie a rațelor, instabili tate pe pic ioare,
dilatarea pupilelor dar și o scurgere a unei salive filată din cavitatea bucală. V ânatul into xicat cu
acest virus moare dupa 24 -36 de ore , dupa inst alarea primelor semne . La păsări apar paraliziile la
picioare și a ripi (Vadim Nesterov 1984) .
Boala stafilococi. Această boal ă apare î n general prim ăvara după iernile foarte geroase și
se regăse ște în fo ndurile de vâ nătoare foarte dense. La rațe aceasta infecție ac ționează pe rănile
deschise sau pe cale digestivă , prin consu mul de furaje contaminate. La rațe această boal ă poate fii
observ ată atunci cand păsările schi opătează sau au perturbări în timpul zborului. Combate rea
acestei bo li se face prin reducerea numărului de reproducători la numărul strict necesar (Vadim
Nesterov 1984) .
Boala ochilor li picio și. Resturile de moloz, sau chiar rănile în zona ochilor pot cauza infec ții
în zona ochilor. Semne ale acestei boli se pot observa deoare ce rața tine un och i închis sau roșea ță
și chiar l ăcrimare. Această boală se poate re media prin cură țarea ochiului foarte bine cu o soluție
salină , iar în decursul a câteva zile , rața î șî v-a revenii (Vadim Nesterov 1984) .
Boala prola ps a o rganelor de reproducere. Această boală apare când o porțiune a ovidictului
este împinsă înafara corpului în timpul depunerii unui ou sau când pen isul rățoiului nu a fost retras
după împerechere . Am bele cazuri se pot rezolva de la sine , insă se recomandă folosirea zahărului
pentru a ajuta țesutu l să se repare . Se recomandă separa rea rațelor și a rățoilor unii de alții o
perioadă până c ând boala trece (Vadim Nesterov 1984) .
Boala g ât strâmb . De regulă aceast ă boală apare la bo bocii de rață . Această boală poate fii
fatală dacă nu este rezolvată deoarece ră țuștele nu -și pot ține capul ridicat (Vadim Nesterov 1984) .

4
Referințe bibliografice
Vînatul României , Ing. Vas ile Cotta și Ing. Mihai Bodea, Editura Agrosilvică , Bucure ști 1969 .
Vânat Românesc, Gabriel Cheroiu și Eugen Ilie , Editura S nagov 1996.
Vînatul, Vasile Cotta, Editura Ceres, Bucure ști 1982.
Cartea Vînătorului, Epaminonda Colibaba și George Dami an, Editura Junimea, Iași 1977
Bolile Vânatului, Vadim Nesterov, Editura Ceres, Bucure ști 1984.