Factori de risc și reziliență în tulburarea de stres posttraumatic Conducători de doctorat Doina Cozman, Ștefan Nițchi Doctorand Dana – Cristina… [615985]
Factori
de
risc
și
reziliență
în
tulburarea
de
stres
posttraumatic
Conducători
de
doctorat
Doina
Cozman,
Ștefan
Nițchi
Doctorand: [anonimizat]
–
Cristina
Herța
Durerea,
pierderea,
suferința,
trauma
sunt
repere
firești
ale
existenței
umane.
Abordarea
actuală
a
tulburării
de
stres
posttraumatic
pune
accent
pe
depășirea
resurselor
adaptative
ale
persoanei
în
contextul
confruntării
cu
un
eveniment
ieșit
din
comun
și
investit
cu
o
semnificație
catastrofică,
de
pericol
real
sau
posibil.
Aceasta
presupune
o
interacțiune
complexă
și
dinamică
între
trauma
potențial
generatoare
de
PTSD,
subiectul
în
cauză,
purtător
de
factori
de
vulnerabilitate
și
reziliență,
respectiv
contextul
social
în
care
survine
trauma.
Cercetările
actuale
în
domeniul
tulburării
de
stres
posttraumatic
aduc
în
prim
–
plan
două
perspective
aparent
distincte:
trauma
și
trăirea
profund
personală
a
acesteia,
respectiv
managementul
traumei,
cu
evaluarea
și
gestionarea
resurselor
și
vulnerabilităților.
Studiile
actuale
demonstrează
că
maniera
cea
mai
adecvată
de
integrare
a
celor
două
abordări
în
contextul
managementului
traumei
este
reprezentată
de
identificarea
unor
populații
vulnerabile
prin
prisma
expunerii
la
anumite
tipuri
de
traumă
asociate
cu
rate
ridicate
de
PTSD,
urmată
de
dezvoltarea
unor
instrumente
de
evaluare
care
să
identifice
cu
acuratețe
în
populația
țintă
resursele
și
vulnerabilitățile
interne
și
persoanele
cu
riscul
cel
mai
ridicat
de
a
dezvolta
un
răspuns
posttraumatic
dezadaptativ.
Cercetarea
de
față
și-‐a
propus
să
urmărească
aceste
etape.
Cercetarea
de
față
a
abordat
două
categorii
de
populații
vulnerabile.
Prima
este
reprezentată
de
adolescenți,
a
căror
vulnerabilitate
legată
de
răspunsul
la
traume
se
află
în
relație
cu
factori
externi
(familiali,
sociali,
etc.)
și
interni
(biologici,
cognitivi
etc.).
A
doua
categorie
este
reprezentată
de
supraviețuitorii
unor
accidente
grave
și
cu
multiple
consecințe
somatice,
psihologice,
funcționale
–
vulnerabilitatea
fiind
în
acest
context
legată
mai
mult
de
natura
expunerii
la
traumă.
Studiul
consacrat
adolescenților
a
urmărit
expunerea
la
traume
la
adolescenții
români
din
cohorta
proiectului
FP7
Saving
and
Empowering
Young
Lives
in
Europe
(SEYLE)
și
s-‐a
structurat
în
jurul
ipotezei
că
expunerea
la
accidente
grave
generează
pe
termen
scurt
și
mediu
o
serie
de
manifestări
în
sfera
gândirii,
a
afectivității
și
a
comportamentului
–
manifestări
a
căror
specificitate
este
legată
în
mai
mică
măsură
de
natura
accidentului
și
în
mai
mare
măsură
de
profilul
psihologic
al
etapei
de
dezvoltare
a
adolescenței.
Întrucât
tipul
și
frecvența
evenimentelor
traumatice,
precum
și
răspunsul
individual
la
acestea
depind
de
multipli
factori
individuali,
sociali,
culturali
și
contextuali,
frecvența
accidentelor
grave
raportate
de
adolescenții
români
în
vârstă
de
14
–
16
ani
și
tabloul
psihopatologic
asociat
acestora
se
presupune
că
vor
prezenta
diferențe
față
de
cele
descrise
de
alte
studii,
pe
alte
tipuri
de
populații.
În
acest
context,
studiul
de
față
își
propune
să
evalueze
comparativ
diferențele
legate
de
simptomatologia
anxioasă,
depresivă,
ideația
și
comportamentele
suicidare
și
de
autovătămare
deliberată
non-‐suicidară
la
adolescenții
români
cu,
respectiv
fără
expunere
la
accidente
grave,
atât
pe
termen
scurt
(maximum
6
luni
de
la
accident),
cât
și
pe
termen
mediu
(la
18
luni
de
la
accident).
La
adolescenții
români,
expunerea
la
accidente
grave
este
însoțită
pe
termen
scurt
de
o
intensitate
și
frecvență
semnificativ
mai
ridicate
a
simptomatologiei
depresive,
anxioase
și
a
comportamentelor
de
autovătămare
non-‐suicidare.
Expunerea
la
accidente
grave
nu
modifică
pe
termen
scurt
intensitatea
ideației
suicidare
la
adolescenții
români.
Expunerea
la
accidente
grave
la
adolescenți
nu
este
însoțită
pe
termen
mediu
de
modificări
ale
intensității
și
frecvenței
simptomatologiei
depresive
și
anxioase
și
ale
intensității
ideației
suicidare,
în
comparație
cu
evaluarea
pe
termen
scurt.
Expunerea
la
accidente
grave
nu
este
însoțită
pe
termen
mediu
de
modificări
ale
frecvenței
comportamentelor
de
autovătămare
non-‐suicidară
la
adolescenții
români.
Scăderea
intensității
acestor
comportamente
pe
termen
mediu
este
semnificativă
statistic
la
adolescenții
expuși
accidentelor,
dar
diferența
înregistrată
nu
este
semnificativă
clinic.
Cel
de-‐al
doilea
studiu
s-‐a
structurat
în
jurul
ipotezei
că
un
instrument
de
evaluare
simplu
de
mânuit,
adaptat
la
populația
țintă,
contextul
clinic
și
scopurile
intervenției,
identifică
nevoile
neacoperite
și
eficientizează
utilizarea
resurselor
în
cadrul
managementului
traumei.
Dezvoltarea
unor
instrumente
de
screening
care
pot
fi
utilizate
și
de
alți
specialiști
în
afara
psihiatrilor
sau
psihologilor
este
esențială
în
identificarea
precoce
a
persoanelor
expuse
la
traume
ce
necesită
evaluări
suplimentare
și
intervenții
specifice.
Studiul
evaluează
dacă
versiunile
în
limba
română
ale
Interviului
scurt
de
evaluare
a
tulburării
de
stres
posttraumatic
(Short
PTSD
Rating
Interview,
SPRINT)
și
ale
Inventarului
pentru
tulburarea
de
stres
posttraumatic
–
versiunea
pentru
civili
(Checklist
for
PTSD
–
Civil
Version,
PCL-‐C)
identifică
cu
eficiență
persoanele
ce
dezvoltă
PTSD
în
cadrul
unei
populații
românești
cu
o
expunere
specifică
la
traumă,
furnizând
astfel
un
instrument
de
screening
ce
facilitează
diagnosticul
și
intervenția
precoce
în
PTSD
și
utilizarea
eficientă
a
resurselor.
Versiunea
românească
a
SPRINT
a
prezentat
o
consistență
internă
și
o
capacitate
de
discriminare
diagnostică
adecvate.
Metodologia
de
autoevaluare,
implementarea
și
scorarea
mai
facile
decât
ale
CAPS,
evaluarea
afectării
tuturor
ariilor
de
funcționare,
numărul
mai
redus
de
itemi
decât
al
PCL-‐C
și
eficiența
adecvată
în
excluderea
persoanelor
fără
PTSD
pentru
un
scor
prag
de
19
demonstrează
utilitatea
versiunii
românești
a
SPRINT
pentru
screeningul
PTSD
în
contexte
de
expunere
traumatică
și
intervenție
similare
celor
din
prezenta
cercetare.
Versiunea
românească
a
PCL-‐C
a
furnizat
o
structură
bazată
pe
cele
17
simptome
de
nucleu
PTSD,
cu
implementare
și
scorare
mai
simple
decât
CAPS,
cu
consistență
internă
și
corelație
item
–
total
adecvate.
Cu
toate
acestea,
abilitatea
discriminativă
diagnostică
și
eficiența
în
excluderea
participanților
fără
PTSD
au
fost
nesatisfăcătoare
pentru
scorul
prag
ce
a
asigurat
balanța
optimă
sensibilitate
–
specificitate,
scala
fiind
ineficientă
ca
instrument
de
screening
al
PTSD
în
contexte
de
expunere
traumatică
și
intervenție
similare
celor
din
cercetarea
de
față.
Cel
de-‐al
treilea
studiu
s-‐a
axat
pe
ipoteza
că
evaluarea
riscului
suicidar
ca
și
complicație
rară,
dar
majoră
și
posibil
de
prevenit,
a
expunerii
la
traume,
asociată
cu
evaluarea
motivelor
de
a
rămâne
în
viață
după
accidente,
contribuie
la
identificarea
unor
resurse
individuale
utile
în
gestionarea
traumei,
respectiv
a
unor
vulnerabilități
individuale
care
să
fie
incluse
în
intervenție.
Tentativele
de
suicid
și
suicidul
finalizat
sunt
complicații
severe,
dar
posibil
de
prevenit
ale
procesului
de
adaptare
psihologică
la
evenimente
traumatice,
ce
cresc
povara
individuală
și
socială
a
oricărui
tip
de
traumă.
Evaluarea
resurselor
și
vulnerabilităților
în
raport
cu
riscul
suicidar
după
accidente
poate
contribui
la
dezvoltarea
unor
intervenții
eficiente
și
flexibile.
Cercetarea
evaluează
riscul
suicidar
prin
scala
Paykel
și
o
serie
de
factori
protectivi
împotriva
suicidului
prin
scala
Reasons
for
Living
Inventory
(RFL)
la
o
populație
românească
constând
din
persoane
afectate
de
accidente
rutiere,
de
muncă
sau
arsuri,
pentru
a
evidenția
diferențele
legate
de
motivele
de
a
rămâne
în
viață
între
persoanele
ce
prezintă
risc
suicidar
după
accidente
și
cei
fără
risc
suicidar.
Riscul
suicidar
acut
(în
cele
două
săptămâni
premergătoare
evaluării)
a
fost
de
6,66%,
iar
riscul
suicidar
posttraumatic
a
fost
de
11,11%
la
lotul
studiat.
Auto
–
eficacitatea
percepută
și
o
perspectivă
pozitivă,
flexibilă
asupra
vieții
în
contextul
traumei,
reflectată
în
itemi
ai
scalei
RFL
–
planuri
de
viitor
(item
13),
curaj
și
soluții
în
fața
problemelor
și
a
durerii
(itemii
14,
22,
32
și
36),
satisfacția
de
a
trăi
viața
așa
cum
este
(itemii
17,
24
și
44),
sunt
identificate
ca
factori
protectori
pe
termen
scurt
și
mediu
împotriva
suicidului
după
accidente.
Cei
mai
puternici
factori
protectori
împotriva
suicidului
după
accidente,
ce
intervin
atât
pe
termen
scurt
cât
și
mediu,
sunt
prețuirea
propriei
ființe
(item
19
RFL),
dragostea
pentru
viață
(item
24
RFL),
perceperea
frumuseții
și
a
scopului
vieții
(itemii
17
și
20
RFL),
perceperea
finalului
suferinței
și
a
soluțiilor
alternative
eficiente
la
probleme
(itemii
14
și
22
RFL).
Responsabilitatea
față
de
familie
și
convingerea
că
familia
are
nevoie
de
persoana
în
cauză
(itemii
1
și
9
RFL)
sunt
factori
legați
de
familie
ce
protejează,
în
context
posttraumatic,
doar
împotriva
riscului
suicidar
acut.
Perceperea
suicidului
ca
greșit
din
punct
de
vedere
moral
(itemul
34
RFL)
intervine
ca
factor
protector
împotriva
riscului
suicidar
posttraumatic
doar
pe
termen
lung.
Ca
elemente
ce
conferă
un
caracter
de
originalitate,
cercetarea
include
unul
din
puținele
studii
prospective
pe
o
populație
de
adolescenți
în
care
s-‐a
realizat
culegerea
datelor
de
tip
eșantion
reprezentativ,
dificultatea
finanțării
și
implementării
acestor
tipuri
de
studii
fiind
larg
recunoscută.
Mai
mult,
aceasta
este
prima
cercetare
de
acest
tip
care
a
evaluat
impactul
psihologic
pe
termen
scurt
și
mediu
al
expunerii
adolescenților
români
la
accidente.
În
al
doilea
rând,
cercetarea
include
o
evaluare
a
proprietăților
psihometrice
ale
versiunilor
românești
ale
unor
instrumente
de
evaluare
a
PTSD.
De
asemenea,
cercetarea
cuprinde
unul
din
puținele
studii
ce
evaluează
resursele
și
vulnerabilitățile
interne
legate
de
riscul
suicidar
posttraumatic
prin
intermediul
motivelor
de
a
rămâne
în
viață,
fiind
primul
studiu
ce
utilizează
scala
RFL
pe
o
populație
românească
expusă
la
accidente.
Teza
aduce
o
contribuție
concretă
deosebit
de
importantă
pentru
strategiile
de
management
al
traumei
prin
faptul
că
studiile
componente
furnizează
date
utile
și
profesioniștilor
care
provin
din
alte
domenii
decât
psihiatria
sau
psihologia
dar
participă
la
managementul
accidentelor
sau
vin
în
legătură
cu
persoane
expuse
la
accidente.
Cuvinte
cheie.
Risc,
reziliență,
tulburarea
de
stres
posttraumatic,
accidente,
adolescenți,
screening,
risc
suicidar
posttraumatic,
factori
de
protecție
împotriva
suicidului
Risk
and
resilience
factors
in
posttraumatic
stress
disorder
PhD
mentors:
Doina
Cozman,
Ștefan
Nițchi
PhD
candidate:
Dana
–
Cristina
Herța
Pain,
loss,
suffering,
trauma
are
common
landmarks
of
human
existence.
Current
approach
of
posttraumatic
stress
disorder
(PTSD)
emphasizes
the
exceeding
of
adaptive
resources
of
the
person
in
the
context
of
an
extraordinary
event
interpreted
as
catastrophic,
real
or
potential
danger.
This
entails
a
complex,
dinamic
interaction
between
the
traumatic
event,
the
person
endowed
with
vulnerability
and
resilience
factors,
and
the
social
context
of
trauma,
respectively.
Current
research
in
PTSD
brings
to
the
forefront
two
apparently
distinctive
perspectives:
the
individual,
subjective
experience
of
trauma,
and
trauma
management
with
the
assessment
and
management
of
resources
and
vulnerabilities.
Recent
studies
show
that
the
most
appropriate
strategy
of
integrating
the
two
aforementioned
approaches
in
trauma
management
is
represented
by
the
identification
of
populations
with
vulnerability
entailed
by
exposure
to
specific
types
of
trauma
(i.e.
rendering
increased
PTSD
rates),
followed
by
the
development
of
assessment
tools
that
accurately
identify,
within
the
target
population,
internal
resources
and
vulnerabilities
and
persons
with
highest
risk
of
maladjustive
traumatic
response.
The
thesis
set
out
to
fulfill
this
endeavour
and
approached
two
types
of
vulnerable
populations.
The
first
is
adolescents,
in
which
vulnerability
related
to
trauma
response
is
supported
by
external
(family,
social)
and
internal
(biological,
cognitive)
factors.
The
second
is
survivors
of
severe
accidents
with
multiple
physical,
psychological,
functional
consequences
–
vulnerability
in
this
context
is
mostly
linked
with
the
nature
of
trauma
exposure.
The
first
study
in
the
thesis
assessed
trauma
exposure
in
Romanian
adolescents
from
the
cohort
of
the
FP7
project
Saving
and
Empowering
Young
Lives
in
Europe
(SEYLE),
stemming
from
the
hypothesis
that
exposure
to
severe
accidents
generates
on
short
and
long
term
cognitive,
affective
and
behavioral
phenomena
with
a
specificity
related
less
to
the
nature
of
the
accident,
and
more
to
the
psychological
profile
of
the
developmental
stage
of
adolescence.
Due
to
the
fact
that
type
and
frequency
of
traumatic
events
and
individual
traumatic
response
depend
on
multiple
individual,
social,
cultural
and
context
factors,
the
frequency
of
severe
accidents
and
associated
psychopathological
features
reported
by
Romanian
adolescents
are
hypothesized
to
differ
from
the
ones
described
by
other
studies,
on
different
populations.
In
this
respect,
the
first
study
in
the
thesis
comparatively
assesses
anxiety,
depression,
suicidal
ideation
and
behaviour
and
non-‐suicidal
self
–
harm
in
Romanian
adolescents
with
and
without
exposure
to
accidents
on
short
term
(6
months)
and
after
18
months
from
the
index
accident.
In
Romanian
adolescents,
exposure
to
severe
accidents
was
associated
with
a
significantly
higher
intensity
and
frequency
of
depression,
anxiety
and
non
–
suicidal
self
–
harm.
However,
the
intensity
of
suicidal
ideation
was
not
significantly
changed
on
the
short
term
by
the
exposure
to
severe
accidents
in
the
studied
sample.
18
months
after
the
index
accident,
the
intensity
and
frequency
of
depression,
anxiety
and
the
intensity
of
suicidal
ideation
did
not
significantly
change
in
Romanian
adolescents,
compared
with
baseline
assessment.
Also,
18
months
after
the
index
accident,
the
frequency
of
non
–
suicidal
self
–
harm
did
not
significantly
change
in
Romanian
adolescents,
compared
with
baseline
assessment.
The
decrease
observed
in
the
intensity
of
these
behaviours
18
months
after
the
index
accident
is
statistically
significant,
but
does
not
render
clinical
significance.
The
second
study
stemmed
from
the
hypothesis
that
a
simple
assessment
tool,
adjusted
to
target
population,
clinical
context
and
purpose
of
intervention,
identifies
uncovered
needs
and
generates
effective
use
of
resources
in
trauma
management.
Developing
screening
tools
that
can
be
used
by
professionals
other
than
psychiatrists
or
psychologists
is
essential
for
early
identification
of
persons
exposed
to
trauma
who
require
specific
assessment
and
interventions.
The
study
assesses
if
the
Romanian
versions
of
Short
PTSD
Rating
Interview
(SPRINT)
and
Checklist
for
PTSD
–
Civil
Version
(PCL-‐C)
effectively
identify
persons
who
develop
PTSD
within
a
Romanian
population
with
specific
exposure
to
trauma,
hence
rendering
a
screening
tool
that
facilitates
early
diagnosis
and
intervention
in
PTSD
and
effective
use
of
available
resources.
The
Romanian
version
of
SPRINT
had
appropriate
internal
consistency
and
diagnostic
discrimination
properties.
The
self
–
assessment
methodology,
easier
implementing
and
scoring
than
the
golden
standard
CAPS,
comprehensive
assessment
of
functional
impairment,
lower
number
of
items
than
PCL-‐C
and
optimal
efficiency
in
excluding
persons
without
PTSD
for
a
cutoff
of
19
proved
the
usefulness
of
Romanian
version
of
SPRINT
for
PTSD
screening
in
traumatic
exposure
and
clinicl
contexts
similar
to
those
entailed
by
the
study.
The
Romanian
version
of
PCL-‐C
rendered
a
structure
based
on
the
17
PTSD
core
symptoms,
with
a
simpler
implementation
and
scoring
than
CAPS,
and
appropriate
internal
consistency
and
item
–
total
correlation.
Nevertheless,
the
discriminative
power
and
effectiveness
in
excluding
participants
without
PTSD
were
not
satisfactory
for
the
cutoff
that
ensured
the
optimal
sensitivity
–
specificity
balance,
rendering
this
scale
ineffective
as
PTSD
screening
tool
in
traumatic
exposure
and
clinicl
contexts
similar
to
those
entailed
by
the
study.
The
third
study
stemmed
from
the
hypothesis
that
suicide
risk
assessment,
as
rare
but
major
and
preventable
complication
of
trauma
exposure,
paired
with
the
assessment
of
reasons
to
live
after
accidents,
contributes
to
the
identification
of
useful
individual
resources
for
trauma
management,
and
also
of
individual
vulnerabilities
that
may
be
targeted
in
interventions.
Attempted
and
completed
suicide
are
severe
but
preventable
complications
in
the
process
of
adjustment
to
trauma,
that
increase
the
individual
and
social
burden
of
any
type
of
trauma.
Assessment
of
resources
and
vulnerabilities
linked
with
suicide
risk
after
accidents
can
contribute
to
effective,
flexible
management
strategies.
The
study
assesses
suicide
risk
through
Paykel
scale
and
protective
factors
against
suicide
through
Reasons
for
Living
Inventory
(RFL),
in
a
Romanian
population
exposed
to
severe
accidents
(motor
vehicle,
work
–
related,
or
burns),
in
order
to
compare
differences
in
reasons
to
stay
alive
between
persons
with
and
without
suicide
risk
after
accidents.
Acute
suicide
risk
(in
the
2
weeks
prior
to
assessment)
was
6.66%,
while
posttraumatic
suicide
risk
was
11.11%
in
the
studied
group.
Perceived
self
–
efficacy
and
a
positive
outlook
on
life
with
trauma,
reflected
in
RFL
items
–
plans
for
the
future
(item
13),
courage
and
effective
solutions
to
problems
and
pain
(items
14,
22,
32
and
36),
satisfaction
of
living
live
as
it
is
(items
17,
24,
44),
were
identified
as
protective
factors
against
suicide
after
accidents,
on
short
and
medium
term.
The
strongest
protective
factors
against
suicide
after
accidents,
identified
both
on
short
and
medium
term,
were:
cherishing
oneself
(item
19
RFL),
love
of
life
(item
24
RFL),
perceiving
the
beauty
and
purpose
of
life
(items
17
and
20
RFL),
perceiving
the
end
of
suffering
and
alternative,
effective
solutions
to
problems
(items
14
and
22
RFL).
Responsibility
to
family
and
the
belief
that
the
family
needs
the
person
(items
1
and
9
RFL)
are
family
–
related
factors
identified
as
protectors
only
against
acute
post
–
accident
suicide
risk.
Perception
of
suicide
as
morally
wrong
(item
34
RFL)
was
shown
to
protect
against
post
–
accident
suicide
risk
only
on
longer
term.
As
elements
of
originality,
the
PhD
research
includes
one
of
the
few
prospective
studies
of
an
adolescent
population
with
representative
sampling;
the
difficulty
in
funding
and
implementing
such
studies
is
widely
acknowledged.
Moreover,
this
is
the
first
of
such
studies
that
addressed
the
psychological
impact
of
exposure
to
accidents
of
Romanian
adolescents
on
short
and
medium
term.
Secondly,
the
research
includes
an
assessment
of
psychometric
properties
of
Romanian
versions
of
PTSD
assessment
tools.
Also,
the
research
includes
one
of
the
few
studies
that
addresses
internal
resources
and
vulnerabilities
related
to
posttraumatic
suicide
risk
through
reasons
to
stay
alive,
and
the
first
study
to
employ
RFL
in
a
Romanian
trauma
population.
The
PhD
dissertation
brings
an
especially
important
practical
contribution
for
trauma
management
strategies
through
the
useful
data
brought
to
professionals
from
other
fields
than
psychiatry
or
psychology
who
participate
in
the
management
of
accidents
or
have
contacts
with
persons
exposed
to
accidents.
Keywords.
Risk,
resilience,
posttraumatic
stress
disorder,
accidents,
adolescents,
screening,
posttraumatic
suicide
risk,
protective
factors
against
suicide
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Factori de risc și reziliență în tulburarea de stres posttraumatic Conducători de doctorat Doina Cozman, Ștefan Nițchi Doctorand Dana – Cristina… [615985] (ID: 615985)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.
