ROBER T T. KIYOSAKI este copilu l bogat al unor oameni săraci. El și-a dorit [615978]

ROBER T T. KIYOSAKI este copilu l bogat al unor oameni săraci. El și-a dorit
dinto tdeaun a să nu muncească asemeni tatălui sau, care, în ciuda faptulu i că avea un salar iu consis-
tent, era veșnic îngropat în datori i. Concluzi a lui este că, în principa l, proble mele financ iare provin
din faptu l că mulții ani de școală nu ne învaț ă nimic despre cum funcț ioneaz ă banii, ci doar cum să
muncim din greu pentru ei, iar atunc i când îi avem – mulți, puțini – nu știm cum să-i folosi m în
favoar ea noastră.
Nu nesocoti ți faptul că relația cu banii este una de putere: ori îi stăpâni ți, ori deveniț i sclav ii
lor. Părinț ii bogaț i își pregătesc copiii să devină, la rândul lor, bogaț i. Părinț ii săraci le spun copiilor
să meargă la școală, să fie cât mai silitor i și să-și găsească o slujbă bună. Însă calea de urmat pentru
câștigarea bogăți ei este inițierea în arta finan țelor. Învăța ți-vă copii i să fie liberi din punct de vedere
finan ciar!
În aceast ă perioadă de mari schimbări econo mice, lecțiile lui Robert Kiyosaki despre cum
puteți face bani i să m uncească pentru dum neavoastr ă sunt neprețu ite!
Robert Kiyosaki s-a născut și a crescut în Hawaii. Provine dintr-o import antă familie de
profesori; tatăl său a condus Departa mentul de Educa ție al Statu lui Hawaii. După terminarea
liceulu i, și-a continuat studi ile la New York. Absolvind facul tatea, intră în Marina Americană și
luptă în Vietnam, ca ofițer și pilot de eli copte r.
În 1977, a înființ at o companie ce a scos pe piață prim ul portofel din nailon pentru surferi,
care în scurtă vreme a deven it un produ s de mare succes. El și produsele sale au apărut în Runner's
World, Gentl eman's Quarterl y, Success Magazine, Newsweek și chi ar în Pla yboy.
La 47 de ani s-a pensionat și se ocupă în continuare de investi ții, în specia l în domeniul
imobiliar. Din 1995, este co-fondator al unei compan ii internaționale de învăț ământ, care
funcț ioneaz ă în șapte țări, ce și-a propu s inițierea cursanț ilor în arta afacer ilor și a investiț iilor. În
calitate de special ist în educaț ie, a vorbit de la cele mai importan te tribune, pe unde au trecut și Og
Mandino, Zig Ziglar sau Anthon y Robbins. Este creatoru l joculu i CASH FLOW , în trei variante
(pentru copii, pentru adulți și avansați), care reproduce condi țiile unei piețe reale și îi inițiază pe
jucători în ta inele banilo r.
SHARON L. LECHTER este coau toare la „Tată Bogat, Tată Sărac”. După ce a absolvi t
strălu cit Universit atea de Stat din Florida, obținând o diplo mă în contab ilitate, Sharon Lech ter s-a
angajat la o mare firmă de contabilitate. A devenit exper t contabi l la o compan ie din industria
calcula toare lor, apoi direc tor de impozite la o companie națională de asigurări. Este fondatoare a
primei reviste pentru femei din Wisconsin.
Fiind soție și mamă a trei copiii, s-a orienta t spre învățământ. L-a ajutat pe invent atorul
primei „cărți electroni ce de vorbire” să extindă această industrie.
Este o pionier ă în dezvo ltarea noilor tehnolog ii care încearcă să readucă pe cât posibi l cărțile
în viața copiilor. Ea s-a implicat din ce în ce mai mult în form area celor mici, deven ind o militantă
în dom eniul matematicii, al calculatoarelo r, al cititului și al scrisulu i.
În prezent, își concen trează eforturi le pentru sprijinirea creării instru mentelor educațion ale
necesare ce lor inter esați de a meliorar ea educ ației lor financi are.

ROB ERT T. KIYOSAK I
în colabor are cu
SHARON L. LE CHTER
Tată Bogat, Tată Sărac
Educația financ iară în familie
Traducere de IRINA-MA RGARET A NISTOR
Editur a Curtea Veche
BUC UREȘT I, 2000
Descriere a CIP a Biblio tecii Națion ale
KIYOSAKI, ROBE RT T.
Tată Bogat, Tată Sărac: Educația fina nciară în fa milie / Robert T. Kiyosaki
Traduc ere: Irina-Margar eta Nistor
Bucureșt i: Curtea Veche Publishing, 2000
216 p.; 20 cm (Cărț i chei e; 18)
ISBN 973-8120-21-7
I. Nistor , Irina-Margar eta (trad.)
159.923.2
Copert a cole cției de DAN PERJO VSCHI
Copert a de DAN ST ANCIU
Robert T. Kiyo saki with Shar on L. Lechter
RICH DAD, POOR DA D
Copyright © 1997, 1998 b y Robert T. Kiyosaki and Sharon L. Lecht er
Published by Warner Book s in associa tion with CA SHFLOW Technologies, Inc.
© CURTEA VEC HE PUBLISHI NG, 2000,
pentru prezent a versiune în limba ro mână
ISBN 973-8120-21-7

Această carte este dedicată părinți lor de pretutinden i, pentru că ei sunt cei mai impo rtanți
profeso ri ai unui cop il.
Mulțumiri
Cum poți spune cuiva „mul țumesc ” atunc i când trebuie să mulțumești atâtor oameni?
Categoric, această carte li se datoreaz ă celor doi tați ai mei care au fost pentru mine niște modele
putern ice, precu m și ma mei mele, care m-a învăța t să iubesc și să fiu bun.
Și totuși printre persoanele direc t răspunzăto are de faptul că această carte a devenit realitate
se numără soția mea Kim, alătur i de care exist ența mea s-a împlinit. Kim este partenera mea în
căsni cie, în afacer i și în viață. Fără ea aș fi pierdut. Îi mulțumesc părinț ilor lui Kim, Winnie și Bill
Meyer, pentru că au crescut o fiică minunată. Îi mulțumesc lui Sharon Lech ter, pentru că a adunat
fragmentele acestei cărți înregistra te în computer și le-a pus cap la cap. Soțului lui Sharon, Mike,
pentru faptul că este un minuna t avoca t al proprietă ții intelectuale, și copiilor lor, Phill ip, Shell y și
Rick, pentru participarea și colabor area lor. Îi mulțumesc lui Keith Cunningh am, pentru
înțelepciunea finan ciară și ideile pe care mi le-a dat; lui Larry și Lisei Clark, pentru că mi-au dăruit
prietenia lor și m-au încurajat mereu; lui Rolf Parta, pentru geniu l său tehni c; Annei Nevin, lui
Bobb y DePorter și lui Joe Chapon, pentru noi perspec tive asupra subiectulu i; lui DC și lui John
Harrison, lui Jannie Tay, lui Sand y Khoo, lui Richard și Veronicăi Tan, lui Peter John ston și lui Suzi
Dafnis, lui Jacquelin e Seow , Nyhl Henson, Michael și Monette Hamlin, lui Edwin și Camilla Khoo,
lui K. C. See și Jessica See, pentru sprijinul profesional ; lui Kevin și Sarei de la InSync, pentru
strălu cita grafic ă; lui John și Shari Burle y, lui Bill și Cind y Shopo ff, lui Van Tharp, Dianei Kenned y,
lui C. W. Allen, Marilu Deignan, Kim Arries și Tom Weisenborn, pentru înțelepc iunea lor
finan ciară ; lui Sam Geor ges, Anthon y Robbins, Enid Vien, Lawrence și Jayne Taylor-West, lui Alan
Wright, lui Zig Ziglar pentru limpezimea minții lor; lui J. W. Wilson, lui Mart y Weber, Rand y Craft,
Don Muel ler, Brad Walker, Blair și Eileen Singer , lui Wayne și Lynn Morgan, lui Mimi Brennan,
Jerome Summers, dr. Peter Power s, Will Hepburn, dr. Enrique Teuscher, dr. Robert Marin, Betty
Oyster, Julie Belden, Jamie Danforth, Cheri e Clark, Rick Merica, Joia Jitahid e, Jeff Bassett, dr. Tom
Burns și lui Bill Galvin, pentru că mi-au fost niște prieten i minuna ți și mi-au susținu t proiect ele;
Centrului Managerilor și zecilor de mii de absolvenți ai cursurilor „Tu și banii ” și ai Școlii de
afaceri pentru întreprinză tori; și lui Frank Crerie, Clint Miller, Thom as Allen și lui Norm an Long,
pentru că m i-au fost niște extraord inari partener i de afa ceri.
Robert T. Kiyosaki

INTRO DUC ERE
Există o cerință
Oare școal a îi pregăteșt e pe copii pentru lumea reală? „Învață cu sârguinț ă, ia note mari și
vei găsi o slujbă bine plătită, cu tot felul de avan taje”, obișnuiau să spună părinți i mei. Scopul lor în
viață era să ne asigure o facult ate surorii mele mai mari și mie, astfe l încât noi să avem cele mai
mari șanse de reușit ă în viață. Când, în sfârșit, mi-am luat diplo ma în 1976 – absolvind străluci t,
printr e prim ii din promoția mea, Universi tatea de Stat din Florid a, secția contab ilitate – părin ții mei
își atinseseră scopul. Era încununarea reușitei vieții lor. Confor m „Planului Principa l”, am fost
angajat ă de o impor tantă firmă de contabilitate, dintr e acele cu „opt zerouri”, și credea m că mă
așteaptă o lungă car ieră și o pen sionare la o vârstă nu prea înain tată.
Soțul meu, Micha el, a urmat o cale similară. Amândo i provenea m din familii care munceau
din greu, dispunând de mijloace modeste, dar cu o puterni că etică a muncii. Și Micha el a absolvit
strălu cit, ba chiar de două ori: mai întâi ingineria și apoi dreptul. A fost recrut at deînda tă de o
prestig ioasă firmă de avocatură din Washing ton D.C., special izată în drept de brevetare. Viitorul său
părea extre m de lu minos, dru mul carier ei bin e defini t și pensionar ea timpurie garantată.
Deși am avut succese în carierele noastre, lucrurile nu au mers cum ne aștep tam. Amândoi
am schimbat mai multe posturi – de fiecare dată pentru că așa era mai bine -, dar fără a se întrezări
vreo posibilitate de pensionare. Fondul de pensii nu creștea decât prin contribu țiile personale.
Micha el și cu mine avem o căsni cie minunat ă, cu trei copii grozav i. Când scriu aceste rânduri, doi
dintr e ei sunt la facultate, iar cel de-al treilea abia începe liceu l. Am cheltu it o avere ca să ne
asigură m că urmează cele mai bune școli.
Într-o zi, în 1996, unul dintre copiii mei a venit acasă deziluziona t de școal ă. Era plictisit și
se săturase să înveț e. „De ce trebu ie să petrec atâta vreme studiind materii care nu îmi vor fi
niciodat ă cu adev ărat de folos în via ță?” – a protesta t el.
Fără să mă gândesc, i-am răspuns: „Pentru că dacă nu iei note mari nu poți merge la
facultate.”
„Indiferent dacă fac sau nu o facul tate”, m i-a răspuns el, „eu tot voi fi bogat. ”
„Dacă nu termini o facult ate n-o să ai o slujbă bună”, i-am răspuns ușor panica tă și
îngrijorat ă, ca orice mamă. „Și dacă nu vei avea o slujbă bună, cum crezi că ai putea să te
îmbog ățești?”
Fiul meu mi-a zâmbit superior și a dat ușor din cap oarecum plictisit. Mai purtaseră m de
multe ori aceast ă discuție. S-a strâm bat și și-a dat ochii peste cap. Din nou cuvin tele mele materne
pline de în țelep ciune se izbeau de un zid. Nici m ăcar nu le auzea.
Deși deștep t și plin de voință, el a fost întotde auna pol iticos și respectuos.
„Măm ico”, a începu t el. Urma să mi se țină mie o predică. „Adaptează-te vrem urilor!
Privește în jurul tău; oamenii cei mai bogați nu s-au îmbogă țit dator ită studi ilor lor. Uită- te la
Micha el Jordan și la Madonna. Până și Bill Gates, care nu a fost primit la Harvard, a înfiin țat
Microsoft; acum este cel mai boga t om din Amer ica și nu are decât treizeci și ceva de ani. Un
jucător de baseball poate câștiga până la 4 milioane de dolari pe an, chiar dacă a fost clasat drept
«arierat mintal».”
Între noi s-a așternut o lungă tăcere. Mi-a m dat seama dintr-odată că de fapt îl sfătuise m pe
fiul meu exact ceea ce mă sfătuiseră la rândul lor părinț ii mei. Lumea din jur s-a schimbat, dar
sfatul a rămas același.
O educ ație solidă și notele mari nu mai asigură reușit a, însă parcă nimeni nu observă asta, în
afară de copi ii noștri.
„Măm ico”, a cont inuat el, „nu vreau să muncesc la fel de mult ca tine și ca tata. Voi câștigați
o grăm adă de bani și trăim într-o casă enormă plină de jucări i. Dacă-ți voi ascult a sfatul, voi sfârși
ca voi, muncind tot mai din greu doar pentru a plăti și mai multe impozite și pentru a mă afunda în
dator ii. Nu mai există slujbe sigure; știu totul despre restruc turări și rentabi lizare. Mai știu că
absolven ții de facul tate câștiga astăzi mai puțin decât câștig ați voi atunci când ați terminat școala.
Uită- te și tu la doctor i. Nu mai câștigă nici pe depart e ca altă dată. Știu că nu mă pot bizui pe
Asigurăril e Socia le sau pe pensi ile garanta te de com panii. Trebuie să găse sc noi soluți i.”

Avea drepta te. Îi trebuiau noi soluți i, ca și mie de altfel. Sfatu l părinți lor mei poate că era
valabil pentru cei născuț i înain te de 1945, dar putea deveni dezastruos pentru cei ca noi, născuț i
într-o lume care se schimbă extre m de rapid. Nu le mai pot spune pur și simplu copii lor mei:
„Mergeți la școală, lua ți note m ari și căut ați-vă o slujbă sigură.”
Știu că trebu ie să găsesc noi căi pentru a-m i călăuzi copiii în privin ța studiilor .
Ca mamă, dar și ca speci alist contab il, am fost întotd eauna preocupată de lipsa educaț iei
finan ciare. Mulți dintre tinerii de astăzi au cărți de credit încă înainte de a ajunge la liceu, dar nu li
s-a ținut niciodată un curs despre bani sau despre felul în car e ar put ea să-i investească, ca să nu m ai
vorbi m despre cum funcțione ază dobânda la cărțile de credit. Fără să aibă noțiuni financ iare și fără
să știe cum funcț ionează banii, ei nu sunt pregă tiți să înfrunte lumea ce-i așteap tă, o lume care
accentue ază consumu l, și nu econo miile.
Când băiatu l meu cel mare, fiind încă student în anul întâi la facul tate, s-a îndator at fără
speranț e cu cărțile lui de credit, nu numai că l-am ajuta t să-și distrugă acest e carduri devenite fără
valoare, dar am căutat și un program care să mă ajute să îmi educ copiii în privința proble melor
finan ciare.
Anul trecut, soțul meu m-a sunat într-o zi de la birou. „Se află la mine o persoană pe care ar
trebu i să o cunoști”, mi-a spus el. „Se numește Robert Kiyosaki. Este om de afacer i și invest itor și
tocmai ne solici tă un brevet pentru un produs educaț ional. Cred că este exact ceea ce căutai
demult.”
Exact ceea ce căuta m
Soțul meu, Mike, a fost atât de impresionat de proiec tul „circui tul banilor”, noul produs
educ aționa l dezvo ltat de Robert Kiyosaki, încât a aranjat să participăm amândo i la o testare a
protot ipului. Fiind vorba de un joc educațion al, am întrebat- o și pe fiica mea de 19 ani, care era în
primul an la universit atea loca lă, dac ă nu vrea să partic ipe, și ea a fost de acord.
La acest test au par ticipat vreo cincispre zece persoane, car e erau împărțite în trei grupuri.
Mike avusese dreptat e. Era exact produ sul educaț ional pe care îl căutam. Avea ceva specif ic:
arăta ca o tablă de Monopol y cu un enorm șobolan arătos în mijloc. Dar spre deosebire de
Monopol y, erau două trasee : unul în interior și unul în exter ior. Miza joculu i era să scapi de pe
traseu l interior – ceea ce Robert numea Cursa Șobolanulu i – și să ajungi la pista exterioară sau la
„pista rapidă”. Robert susținea că pista rapidă simulează compor tamentul oamenilor bogaț i în viața
reală.
După care Robert ne-a expli cat „Cursa Șobolanului ”.
„Dacă veț i anal iza atent viața unei persoane de for mație medie foarte muncitoare, veți întâln i
o pistă similară. Copilul se naște și merge la școală. Părinți i sunt mândri și încân tați deoarece
copilul excelează luând note bune și foarte bune și este prim it la faculta te. Copilu l termină studiile
și, even tual, și le perfe cțione ază, după care acțion ează conform progra mului dinaint e stabi lit: își
caută o slujbă sigură sau o profesie. Copilul găsește această slujbă, eventua l ca doctor sau avoca t,
intră în armată ori lucreaz ă pentru guvern. În general, copilu l începe să facă apoi bani, are tot mai
multe carduri și înc ep cu mpărături le, în cazul în car e nu au înc eput ch iar m ai înainte.
Având bani de risipit, copilul merge în acele locuri la care visea ză și ceilalți tineri, cunoaște
alți oameni, își fixează întâlnir i și uneori se căsătoreșt e. Viața este minunat ă, pentru că acum și
bărba ții și femeile lucre ază. Două venituri sunt o binecuvântar e. Cu toții simt că au reușit, îi
așteaptă un viitor străluci t, se hotărăsc să cumpere o casă, o mașină, un televizor, pleacă în vacanț ă
și fac copii. Feric irea vine grămadă. Nevoia de bani gheață este enormă. Fericitu l cuplu hotărăște că
profesia este de o importan ță vitală, în consecin ță muncesc tot mai mult, urmărind avansări și măriri
de leafă. Leafa se mărește și mai apare un copil și nevoi a de o casă mai mare. Ei muncesc și mai
mult, devin niște angajaț i și mai buni și mai implicați. Se reîntor c pe bănc ile școlii ca să se
speci alizeze pentru a câștig a și mai mulți bani. Eventua l, își mai iau o slujbă. Venituri le cresc, dar și
impozitele, inclusiv pe proprietăți, respectiv pe terenu l casei celei noi și mari. Cresc contr ibuțiile la
Asigurăril e Socia le și toate celelalte. Iau lefur i tot mai mari și se întreab ă pe ce se duc banii. Se
înscriu la fondurile mutuale și cum pără alimente cu cart ea de credit. Copiii fac în tre timp 5 sau 6 ani
și părin ții încep să strângă bani pentru facul tatea lor , dar și pentru pensie.

Feric itul cuplu născut în urmă cu treizeci și cinci de ani este prins acum în Cursa
Șobolanulu i pentru tot restul vieții lui active. Cei doi muncesc pentru proprietar ii companiei, pentru
guvern – prin plat a taxe lor și pentru bănci – plătind ipote ci sau căr țile de cred it.
După care își sfătui esc proprii i copii «să înveț e temeinic, să ia note mari și să-și găsească o
slujbă sau o profesie sigură». N-au învățat nimic despre bani, în schimb alții au profitat de
naivitatea lor și de asta au fost nevoiț i să munce ască din greu toată viața. Procesul se repetă și
gener ația următoare robotește la fel. Aceasta este «Cursa Șobolanulu i»“.
Singura posibil itate de a ieși din această „Cursă a Șobolanului” este să îți dovedești
competența atât în contabi litate cât și în investi ții, categor ic, două dintre cele mai greu de stăpân it
dintr e materiile difici le. În calitate de expert contabil care a lucrat cândva la o mare firmă cu o cifră
de afaceri cu opt zerour i, m-am mirat să consta t că Robert reușise să facă amuzante și palpi tante
aceste două materii. Procesul era atât de bine mascat, încât atunci când încer cam cu sârguință să
ieșim din „Cursa Șobolanului” uitam rapid că de fapt învățam ceva.
Testare a produsului s-a transfor mat pe nesim țite într-o după-a miază amuzan tă cu fiica mea,
discut ând despre lucruri pe care nu le abordase m niciodată. Fiind contabilă de formație, nu mi se
părea complicat un joc care presupunea o declarație de venit și un bilanț. De aceea am avut timp să
o ajut pe fiica mea ca și pe ceilalți jucător i de la masa mea, lămurindu- le conc eptel e pe care nu le
înțelegeau. Am fost prim a persoană – și singura din întreg grupul de testar e – care a reușit să iasă din
„Cur sa Șobolanului ” în acea zi. Am scăpat în 50 de minute, deși jocul a durat aproape trei ore. La
masa mea se mai aflau un banch er, un om de afacer i și un inform atician. M-a tulbura t să constat cât
de puțin știau acești oameni despre contabilitate sau invest iții, lucruri atât de important e în viața lor.
M-am întreb at cum de s-au descurca t în rezolvare a propriilor proble me financ iare întâlnite în viața
reală. Putea m înțelege de ce fetița mea de 19 ani nu pricep ea, dar ceila lți erau adulți, aveau de cel
puțin două ori vârsta ei.
După ce am ieșit din „Cursa Șobolanului”, i-am urmărit vrem e de două ore pe fiica mea și
pe aceste persoane cu școală, adulț i bogaț i, cum dădeau cu zarul și își mutau pionii. Deși mă
bucura m că învățau cu toții atât de mult, mă deranja totuși ideea că niște adulți nu cunoșteau
noțiun ile de bază ale contabi lității și invest ițiilor. Le era greu să stabil ească relația dintre declarația
de venit și bilanț. Pe măsur ă ce cumpărau și vindeau bunuri, își aminteau cu greu de faptul că
fiecare tranzac ție putea avea un oarecare impact asupra circuitu lui financiar lunar . M-am întrebat
câte milioane de oameni care se zbat din punc t de veder e financiar doar pentru că nu cunosc aceste
lucrur i or fi pe lum ea asta.
Slavă Domnulu i că se amuzau și erau preocupa ți de dorința de a câștiga partida, mi-am spus
în sinea mea. După ce Robert a închei at concursul, ne-a acorda t 15 minute în care să discut ăm și să
criticăm „Circuitu l bani lor” în tre noi.
Omul de afacer i de la masa mea nu era delo c mulțumit. Nu i- a plăcut jocul. „N-am nevoie să
știu toate astea”, a spus el răspica t. „Pentru asta angajez contabi li, banch eri și avocați, tocmai ca să
îmi expl ice cum stau lucruril e.”
Rich ard i-a replic at: „N-ați observa t niciodată faptul că nu sunt prea mulți contab ili bogați?
Ca, de altfel, nici bancher i, avoc ați ori agenț i de Bursă sau imobiliari. Ei știu foarte multe lucruri și
în multe privinț e sunt oameni deștepți, dar majoritatea nu sunt bogați. Cum școlil e noastre nu-i
învață pe oameni ceea ce știu cei bogați, ar fi bine să prim im sfaturi din partea acestora din urmă.
Într-o bună zi, în vreme ce mergeți pe șosea, vă puteți bloca în trafic, străduindu- vă să ajungeț i la
servic iu; când vă veți uita în dreap ta, veți consta ta că și contab ilul dv. este prins în același blocaj de
circulație. Vă ui tați în stânga și îl vede ți pe banche r. Asta ar trebui să vă spună ceva.”
Infor maticianul nu s-a lăsat nici el impresion at de joc: „Pot cumpăr a un progra m care să mă
învețe toate acestea. ”
În schim b, bancherul a fost foarte mișcat. „Am învățat asta la școală – adică partea de
contabilitate -, dar n-am știut nicioda tă cum s-o aplic în realitate. Acum știu. Trebuie să ies din
«Cursa Șobolanulu i».”
Pe mine însă m-au impresion at cel mai mult cuvin tele fiicei mele. „M-a amuzat să învăț
toate astea”, a spus ea. „Am aflat o mulțime de lucrur i despre felul cum circul ă banii și cum trebuie
ei investi ți.”
După care a adăuga t: „Acum știu că pot să-m i aleg profesia doar ținând seama de munca pe
care o voi depune și nu pentru a fi neapăr at una sigură sau de pe urma cărei a să am diverse avan taje
sau s-o apreci ez în funcție de cât sunt plătită. Dacă voi învăța ceea ce acest joc îmi explic ă, voi fi

liberă să fac și să studie z ce-m i dorește sufletu l… și nu să studiez ceva doar pentru că se caută un
anumit tip de pregăt ire. Dacă voi învăța asta nu mai trebu ie să-mi fac proble me legat e de siguranț a
locului de mu ncă sau de Asigurăril e Social e, așa cu m procedea ză deja m ajoritatea coleg ilor mei.”
N-am mai putu t să rămân pentru a vorbi cu Robert după ce am terminat jocul, dar a m stabi lit
să ne întâlnim ulterior pentru a discu ta pe mai depart e proiectu l său. Știam că vrea să folosească
acest joc pentru a-i ajuta și pe alții să devină experți în finanțe și eram nerăbdătoar e să aflu mai
multe despre planuril e lui.
Împreun ă cu soțul meu am fixat să ne întâlnim la cină cu Robert și soția lui în săptă mânile
imediat următoare. Deși era prima dată când ne vede am într-un cadru monden, ne-am simțit ca și
cum ne-a m fi știut de ani de zile.
Am descoper it că avem foarte multe în comun. Am acoperit o gamă foarte largă, de la sport
la piese de teatru, la restaurante și proble me socio- econom ice. Am vorbit despre lumea în
schimbare. Am petrecu t multă vreme discutând despre felul cum major itatea americani lor au pus
foart e puțin deoparte pentru pensie sau chiar n-au pus nimic, dar și despre stare a falimentară a
Asigurărilor Socia le și Medicale. Oare copii lor mei li se va cere să plătească pensionar ea celor 75
milioane de copii născuț i în anii '60? Ne întrebam dacă oamenii își dau seama cât de riscan t este să
depind ă de un plan de pensii.
Princip ala grijă a lui Robert era faptul că se crease o prăpasti e din ce în ce mai adâncă între
cei care au și cei care nu au, atât în America, cât și în întreaga lume. Rober t era un autodidact care
prin munca propri e ajunsese întreprin zător , străbătuse toată lumea și pusese cap la cap diverse
invest iții, astfel încât a putut ieși la pensie la 47 de ani. El a renunța t apoi la pensionare pentru că
manifestă aceeași îngrijorare pe care o am și eu în legătur ă cu copiii mei. El știe că lumea s-a
schimbat, dar sistemul de învăț ământ a rămas același. Robert susține că acești copii ai noștri petrec
ani întreg i într-un sistem educațion al străvechi, studiind materii pe care nu le vor folosi niciod ată și
pregă tindu-se pentru o lume care nu ma i există.
„În prezent, sfatul cel mai periculos care poate fi dat unui copil este «Du-te la școală, ia note
mari și caută-ți o slujbă sigură» “, îi place lui să spună. „Ace sta este un sfat străvechi și prost. Dacă
ați putea vedea ce se întâmplă în Asia, Europa și Amer ica de Sud, ați fi la fel de îngrijorați ca și
mine.”
El socotește că e un sfat prost, „pentru că dacă dorești un viitor sigur din punct de vedere
finan ciar pentru copilul tău, acest lucru nu se poate obține după reguli le de altă dată. Este mult prea
riscan t.”
L-am întrebat ce înț elege prin „regulil e de al tă da tă”.
„Cei ca mine au alte regul i decât ale voastre”, a spus el. „Ce se întâmplă atunci când o
companie anunță o reducere de personal ?”
„Oam enii sunt conced iați”, am spus eu, „fam iliile au de suferi t, crește șom ajul.”
„Da. Dar ce se întâ mplă cu co mpan ia, mai ales dacă este o co mpanie publică pe acț iuni?”
„Prețul ac țiunilor creșt e de obic ei atunci când se anunță o reducere de personal”, am spus eu.
„Piața pare încân tată atunci când o companie reduce costurile forței de muncă, fie prin
automatizare, fie prin creștere a productiv ității muncii în gener al.”
„Așa este”, a spus el. „Și atunci când prețu l acțiun ilor crește, cei ca mine, acționari i, se
îmbog ățesc și mai mult. Asta înțeleg eu prin alte reguli. Angajați i pierd; propriet arii și investi torii
câștigă.”
Robert, de fapt, nu numai că descria diferen ța dintr e un angajat și un patron, dar și pe aceea
dintr e contro larea propriului destin și încr edinț area lui în mâinile altcuiv a.
„Pentru cei mai mulți oameni însă este greu de înțeles de ce se întâmplă asta”, am zis eu. „Ei
pur și si mplu consideră că nu e drep t.”
„De aceea mi se pare o prostie să îi spui copilului «Trebuie să ai o educa ție solid㻓, zise el.
„Este o prostie să presupui că studi ile asigurat e de sistemul școlar îi vor pregăti pe copii i voștri
pentru lumea cu care vor trebui să se confrunte după absolvire. Fiecare copil are nevoi e de și mai
multă educați e, de un a lt tip de educ ație. Copiii trebui e să cunoască regulil e. Alte regul i.”
„Există regul i ale banului după care se ghideaz ă cei bogați și există reguli le după care se
ghide ază ceilalți 95% din popula ție”, a spus el. „Și cei 95% învaț ă aceste regul i acasă și la școal ă.
De aceea este riscan t ca în zilele noastre să îi spui copilu lui doar: «înva ță temeinic și caută- ți o
slujbă.» Copi lul din ziua de azi are nevoi e de o educaț ie mult mai sofistica tă, iar actua lul sistem nu

este capabil să furnizeze așa ceva. Nu-m i pasă câte calculatoare pun în sălile de curs sau câți bani
cheltuiesc școlil e. Cu m ar putea un si stem de învă țământ să predea o m aterie pe car e n-o cunoaște?”
Cum poate un părint e să-și înveț e copiii ceea ce școala nu reușește ? Cum poate fi predată
contabilitatea unui copil? N-o să se plictisească? Și cum poate fi preda tă știința investițiilor atâta
vreme cât ca părint e dovediți exact contrar iul, fiind împotriva oricărui risc? În loc să-m i învăț copii i
să acționez e întotdeauna în limitele siguranței, am hotărât ca este mai bine să-i învăț să acționez e
inteligent.
L-am întrebat pe Robert: „Cum poate fi învăța t un copil despre bani și despre tot ceea ce am
discut at noi aici? Cum am putea simplifica sarcina părinților, mai ales atâta vreme cât ei înșiși nu
înțeleg?”
„Am scris o carte despre asta”, a spu s el.
„Unde este?”
„În calcu latoru l meu. E acolo de ani de zile, în diferite fragmente așezate la întâmplare. Din
când în când, mai adaug câte ceva, dar niciodată nu am fost în stare să pun totul cap la cap. Pe
aceasta am începu t să o scriu după ce cealaltă carte a mea a ajuns un best-selle r. Dar pe asta n-am
mai terminat-o. E în bucățe le.”
Și, într-adevăr , era în bucă țele. După ce am citit câteva fragmente împrăștia te, am hotărâ t că
această carte are un merit cert și trebuie împărtăși tă și altora, mai ales în aceste vrem uri
schimbătoare. Am ac cepta t să fi m coautor i la cartea lui Robert.
L-am întrebat de câte infor mații de ordin financiar crede el că are nevoi e un copil. Mi-a
răspuns că depind e de copil. El a știut de mic că vrea să fie bogat și a avut noroc de un tată bogat și
dispus să îl călăuz ească. Educaț ia stă la baza reușite i, a spus Robert. Dar la fel de importan tă ca
formarea universitară este și cea financ iară sau ce a leg ată de com unicare.
Apoi urmează povestea celor doi tați ai lui Robert, unul bogat și unul sărac, prin care se
explică felul în care s-a format de-a lungul întregii vieți. Contrastu l dintr e cei doi tați furni zează o
perspec tivă esenți ală. Cartea este susținu tă cu date precise, editată și pusă cap la cap de mine. Orice
contabil care citeșt e această carte trebui e să uite de cunoștin țele sale universitare și să se arate
deschis la teoriile prezent ate de Robert. Deși multe dintre ele contravin ideilor funda mentale ale
princ ipiilor genera l accepta te de contabi litate, ele furnizea ză totuși o perspect ivă valoro asă
refer itoare la felul în care își anal izează hotăr ârile adevăr ații investi tori.
Atunci când, ca părin ți, ne sfătui m copiii: „Du-te la școal ă, învață din greu și ia-ți o slujbă”,
o facem adese a dintr-un obicei deveni t tradițional. A fost din totdeaun a cel mai bun lucru de făcut.
Când l-am cunoscut pe Robert, inițial, ideile lui m-au speria t. Fiind crescut de doi tați, a fost învăța t
să se zbat ă pentru două scopuri difer ite. Tatăl lui cu școală 1-a sfătuit să lucrez e la o com panie. Tatăl
lui bogat 1-a sfătuit să fie proprie tarul unei companii. Ambel e drumuri în viață presupuneau studi i,
numai că obiect ele de studiu erau complet diferi te. Tatăl lui cu școală 1-a încurajat pe Robert să fie
deștep t. Tatăl lui bogat 1-a în curajat pe Robert să înveț e cum să angajeze oa meni deștepți.
Faptul că avea doi tați a creat multe proble me. Tatăl bun al lui Robert era inspec tor în
învățământ în Hawaii. Când Rober t împlinise 16 ani, amenințar ea: „Dacă nu iei note mari n-o să-ți
găsești o slujbă bună” nu mai avea prea mare efect. El știa deja că în viață urma să fie proprie tar de
companie și nu angajat al unei companii. De fapt, dacă nu ar fi avut un sfătui tor înțelept și
perseveren t pe vrem ea liceu lui, probab il că Robert nu ar fi făcut facul tate. El recunoaște asta. De
abia aștept a să înceapă să pună bazele averi i sale, dar în final a fost de acord că facult atea ar putea
să-i fie de folos.
Adevărul este că ideile din această carte pot părea prea sofisti cate sau prea radicale pentru
părin ții din ziua de azi. Multor părinți și așa le este greu să-și țină copii i la școală. Ținând seama
însă de vrem urile schimbătoare, ca părinți trebuie să fim deschiși în fața ideilor noi și îndrăzne țe.
A-i încuraja pe copii să ajungă angajați este ca și cum i-ați sfătui să plătească impozite mai mult
decât se cuvin e o viață întreag ă, speran țele de pensie fiind minime sau inexist ente. Este adevărat că
marea cheltuială pentru oricine o repre zintă impozitele. De fapt, majorita tea familiilor muncesc din
ianuarie până la jumătatea lui mai doar pentru a-și acop eri impoz itele către stat. E nevoi e de id ei noi
și această carte vi le oferă.
Robert susține că oamenii bogaț i își educ ă altfel copiii. Ei își învaț ă copii i acasă, în jurul
mesei, la cină. Aceste idei s-ar putea să nu fie ideile pe care să vreți să le discut ați cu copiii voștri,
dar eu oricu m vă mulțumesc că le-ați acord at atenț ie. Vă sfătuiesc să continua ți căutări le. După
părer ea mea de mamă și expert contabil, ideea că este suficien t să iei note mari și să-ți găsești o

slujbă bună este depăși tă. Trebuie să ne sfătui m copiii folosind niște soluți i mai sofistica te. Avem
nevoie de idei noi și de o altă educ ație. Poate că nu este cea mai rea idee să le spune m copiilor
noștri să se strădu iască să fie niște buni angajați, dar și să se străduiască să aibă propria lor
companie de investi ții.
Ca mamă, sper ca această carte să ajute și alți părinț i. Robert speră să-i facă pe oameni să
afle că oricine poate deveni prosper dacă asta vrea. Chiar dacă în prezen t ești grădinar sau îngrijitor
sau chi ar șom er, ai posibil itatea să te formezi și să-i înve ți și pe cei dragi să se descurce din punct de
veder e financia r. Nu uitați că înțeleger ea lumii finanțe lor este acel proces mental prin care ne
rezolvăm proble mele fin anciar e.
În prezent, ne confruntă m cu schimbăr i majore, inclusiv de ordin tehnolog ic, care sunt mult
mai mari decât cele cu care s-au confrunt at toți cei de până acum. Nimeni nu are un glob de cristal
pentru a prevede a cu adev ărat viitorul, dar un lucru este sigur: ne așteap tă schim bări mai presu s de
orice imaginație. Cine știe ce ne rezervă viitoru l? Dar indiferent ce s-ar întâmpla, avem două
posibil ități funda mentale: să jucăm fără risc sau să jucăm inteligent, pregăt indu-ne, învăț ând,
trezindu-ne și trezindu- le și cop iilor noștri geniul financ iar.
Sharon Le chter

CAPIT OLU L 1
Tată Bogat, Tată Sărac
Așa cum povestește Robert Kiyosak i
Am avut doi tați, unul bogat și unul sărac. Unul avea multă școală și era foart e inteligent;
avea doctoratu l și făcuse patru ani de studiu în mai puțin de doi ani. După care mersese la
Universit atea Stanford, la Universita tea din Chicago și la Universit atea Northwestern pentru
masterat, peste tot benefic iind de burse integra le. Celăla lt tată n-a ter minat nici opt clase.
Amândoi reușiseră în carieră muncind din greu toată viața. Amândoi aveau venituri
substanți ale. Și totuși, unul s-a luptat cu proble me finan ciare toată viața. Celălalt a devenit unul
dintr e cei mai boga ți oameni din Hawaii. Unul a murit lăsând zeci de milioane de dolari pentru
familie, societ ăți de binefa cere și biserică, celălalt a lăsa t dator ii.
Amândoi erau putern ici, caris matici și aveau un cuvânt greu de spus. Amândoi ne-au dat
sfaturi, dar nu aceleași sfaturi. Ambii crede au cu tărie în educaț ie, dar nu recomand au același traseu
al studiilo r.
Dacă aș fi avut un singur tată, ar fi trebu it să accept sau să-i resping sfatul. Faptul că aveam
doi tați care să mă sfătuiască mi-a oferit ocazi a să aleg între puncte de vedere difer ite; ale unui om
bogat și ale unui o m sărac.
În loc să-1 accep t sau să-1 resping pur și simplu pe unul sau pe celălalt, mi-am dat seam a că
de fapt pot ref lecta mai mult, compar ând posibil itățile și aleg ând de unul singur .
Proble ma era că la vrem ea aceea cel boga t nu era încă bogat iar cel sărac nu era încă sărac.
Amândoi erau la începu t de drum și se zbăteau între proble mele financi are și cele de familie. Aveau
însă puncte de vedere foart e difer ite în privința bani lor.
De exemplu, unul dintre ei spunea: „Banul este ochiul dracului.” Celălalt zicea : „Lipsa
banulu i este ochiul dracului. ”
Ca puști, având doi tați cu caracter puternic, era greu să mă las influența t de amândoi la fel.
Vroiam să fiu un fiu bun și să-i ascult, doar că tații mei nu spuneau același lucru. Diferența între
punct ele lor de veder e mai ales în privinț a banilor era atât de mare, încât acest lucru m-a făcut
curios și m- a intr igat. Am începu t să m ă gândesc tot mai mult la ce vroia de fapt să spună fiec are.
Când eram singur reflectam mai tot timpul, întrebându-m ă, de exemplu: „De ce a spus
asta?” Apoi îmi punea m întrebări în privin ța afirmației celuilalt tată. Ar fi fost mult mai simplu să
spun doar așa: „Mda, are drepta te. Sunt de acord.” Sau să resping pur și simplu un punct de vedere,
zicând: „Bătrânu l nu știe ce vorbește.” În schimb, faptul că aveam doi tați pe care îi iubeam m-a
oblig at să reflectez și în final să aleg o modalitate de a gândi eu însumi. Procesul alegerii s-a
dovedi t a fi mult mai valoros pe termen lung decât o simplă accep tare sau respinger e a unui singur
punct de vedere.
Unul dintr e motivele pentru care cei bogaț i se îmbogă țesc tot mai mult, cei săraci sărăcesc
tot mai mult, iar clasa de mijloc se zbat e în datorii este faptu l că despre bani se înva ță acasă, și nu la
școal ă. Cei mai mulți dintre noi află despre bani de la părinț i. Deci, ce poate un părinte sărac să-i
spună copilului său despre bani? Doar: „Vezi-ți de școală și învaț ă serios.” Copilu l poate termina cu
note excel ente, dar având o slabă pregăt ire financiar ă. Lucrur ile acestea i-au fost inoculate pe când
era mic.
Despre bani nu se învață la școal ă. Școli le se conc entrea ză asupra obiecte lor de studiu și a
formării profe sionale, dar nu și asupra capacității de rezolvare a proble melor finan ciare. Acest lucru
explică de ce bancher i, doctori și contabili foarte deștepț i, care au avut note excelente la școal ă, se
zbat toată viața pentru a-și rezolva proble mele financ iare. Veșnica noastră dator ie național ă este
produsă în mare parte de politicieni cu multă școală și repre zentan ți guvernam entali care iau
hotăr âri fin anciar e fără să aibă o pregă tire în privin ța banilor.
Adesea mă gândesc la noul mileniu și mă întreb ce se va întâmpla când vom avea milioane
de oam eni care vor ave a nevoi e de sprijin financ iar și m edical. Ei vor depinde de familiile lor sau de
stat pentru a benef icia de asistenț ă financiară. Ce se va întâmpla când Asigurări le Medical e și
Socia le vor ră mâne fără bani? În ce fel poate o națiune să suprav iețuiască, atâta vreme cât abordarea

proble mei banilor continuă să fie lăsată în grija părinț ilor – care în majoritate vor fi sau sunt deja
sărac i?
Cum aveam doi tați cu un cuvânt greu de spus, am învățat de la amândo i. A trebui t să
reflectez la sfatul fiecărui a și făcând asta am reușit să descopăr un punct de vedere asupra puterii și
efectulu i gândiri i fiecăruia asupra proprie i lui vieți. De exemplu, unul dintre tați avea obiceiul să
spună: „Nu-mi pot per mite.” Cel ălalt interzicea folosirea ac estei expri mări. El insista să spun: „Cum
aș putea face să-m i permit asta?” Una este o afirmație, iar cealaltă este o întrebare. Una te lasă de
izbeliște, iar ceala ltă te obligă să gândeșt i. Tatăl meu care în-curând-va-fi- bogat ar explica faptul că
dacă spui automat: „Nu-mi pot perm ite” creierul încetează să mai funcțion eze. Punând întrebar ea
„Cum aș putea face să-m i permit asta?” creieru l e pus la muncă. Asta nu însemna că dorea să spună
că poți să-ți cumper i tot ce vrei. Dar avea un adevărat fanatism în privin ța exersării minții, acest cel
mai putern ic calculator din lume. „Creierul meu este zilnic tot mai puternic pentru că îl exerse z. Cu
cât este mai puterni c, cu atât câștig mai mulți bani.” El era convins că dacă spunem automat „Nu-m i
pot perm ite”, ac esta este un sem n al unei len eviri intelectuale.
Deși ambii tați munceau din greu, am observat că unul dintr e ei avea obiceiu l să nu-și pună
mintea la contr ibuție atunci când era vorba de bani, în vrem e ce celălalt și-o exersa din plin.
Rezu ltatul pe termen lung a fost că unul dintr e ei a avut o creștere financiar ă putern ică, în vreme ce
celălalt una slabă. E asem eni difer enței dintre o persoană care merge să facă sport în mod regulat și
una care stă pe canape a și se uită la televizo r. Exerci țiul fizic bine făcut sporește șansa de a fi
sănătos, iar exerc ițiul mental bine făcut sporește șansa de a fi bogat. Lenea aduce prejudici i atât
sănăt ății, cât și averi i.
Cei doi tați ai mei aveau sisteme de gândire opuse. Unul dintre ei credea că oamenii bogați
trebu ie să plătească mai multe impozite ca să aibă grijă de cei mai puțin norocoși. Celăl alt spunea:
„Impo zitele îi pedepsesc pe cei care produc și îi răsplă tesc pe cei care nu produc.” Unul dintre tați
mi-a recomand at: „învață serios ca să găsești o companie bună la care să lucrez i.” Celălalt mi-a
sugerat : „învață serios ca să găsești o co mpanie bună pe car e s-o cum peri.”
Unul mi-a zis: „Motivul pentru care nu sunt bogat este că vă am pe voi, copii i.” Celăla lt a
spus: „Motivul pentru care trebu ie să fiu bogat este că vă am pe voi, copiii. ” Unul încuraja
conversa țiile despre ban i și afac eri în timpul mesei, celălalt inter zicea ac est subiect la m asă.
Unul spunea : „Când e vorba de bani, nu îți asuma riscuri.” Celălalt zicea: „învață să
stăpân ești riscuri le.”
Unul credea: „Căminu l nostru este cea mai mare invest iție și cel mai mare activ al nostru.”
Celălalt cred ea: „Casa mea este un pasiv și când propria- ți casă devine cea mai importan tă investiție
însea mnă că ai în curcat- o.”
Ambii tați își plăteau factur ile la timp, unul însă și le pl ătea primele, iar ce lălalt la ur mă.
Unul dintr e tați credea într-o companie sau într-un guvern care să se îngrijească de tine și de
nevoi le tale, era mereu preocupat de creștere a salariu lui, de planuri le de pensii, de avan tajele
medicale, de concediul de boală, de zilele de vacanță și de alte asemenea. Era impresion at de doi
dintr e unchi i săi care intraseră în armată și se aleseseră cu o pensie și o grăm adă de alte avant aje pe
viață după douăzec i de ani de serviciu activ. Agrea ideea de asigurări medicale plătite și privilegiile
pe care le acordă armata pensionari lor săi. De asemenea, iubea sistemul de funcții defini tive valabi l
în universit ăți. Uneori, ideea protejării loculu i de muncă pe viață și alte avan taje păreau mai
impor tante decât slujba propriu-zisă. Adesea spunea: „Am muncit din greu pentru stat și merit toate
aceste dreptur i.”
Celălalt credea într-o independ ență finan ciară totală. El era împotriv a mentalității
„drepturilor ”, socotind că duce la slăbi ciuni și la exist ența persoanelor nevo iașe din punct de veder e
finan ciar. El era foarte categoric în ceea ce privește competența financiar ă pe care trebuia s-o aibă
fiecare și asigurarea prin propriil e puter i a ac esteia.
Unul dintr e tați se zbătea să pună deoparte câțiva dolar i. Celălalt pur și simplu crea
invest iții.
Unul dintr e tați m-a învăț at cum să scriu un CV impresionant ca să îmi găsesc o slujbă bună.
Celălalt m-a învăț at cum să fac planuri de afaceri și financ iare serioase astfel încât să pot crea locuri
de mun că.
Fiind produsul a doi tați puterni ci, mi-am putut permite luxul să observ efectele pe care niște
idei diferit e le pot avea asupra vieții cuiva. Am constata t că oamenii într-adevăr își modelează viața
prin gânduri.

De exemplu, tatăl meu cel sărac spunea mereu: „Nu voi fi nicioda tă bogat. ” Și această
profeț ie s-a transfor mat în realitate. Tatăl meu cel bogat, pe de altă parte, când vorbea despre el
spunea întotdeaun a că este bogat. Zicea cam așa: „Sunt un om bogat și oamenii bogaț i nu fac asta.”
Chiar și când era lefter după un recul financiar major, continu a să vorbească despre el ca despre un
om bogat. Se descria astfel : „Există o diferență între a fi sărac și a fi lefter. A fi lefter e o situa ție
temporară, a fi sărac e o situaț ie veșnică.”
Tatăl meu cel sărac mai spunea: „Nu mă interesează banii” sau „Banii nu contea ză.” Tatăl
meu cel bogat spunea întotdeaun a: „Banii însea mnă putere.”
Putere a gânduri lor noastre nu poate fi măsur ată sau apreciată, dar mi-a fost limpede încă din
copilărie că trebuie să-ți conști entizezi gânduril e și felul în care te expri mi. Am observat că tatăl
meu cel sărac nu era sărac din pricin a sumei pe care o câștig a și care era consider abilă, ci din
pricina gândurilor și fapte lor lui. Copil fiind și având doi tați, mi-am dat seama foarte bine că
trebu ie să am grijă ce gândur i aleg să fie ale mele. Pe cine să ascult — pe tatăl meu cel bogat sau pe
cel sărac?
Deși amândoi aveau un enorm respect față de învăță mânt, nu se înțelegeau deloc în privința
lucrur ilor cu adevăra t importante ce trebuie aflate. Unul vroia să studiez serios, să-m i iau o diplomă
și o slujbă și să muncesc pentru bani. Vroia să învăț ca să ajung un profesionist, să fiu avoc at sau
contabil sau să urmez școal a oamenilor de afaceri și să îmi dau masteratu l. Celăl alt m-a încur ajat să
studie z ca să fiu bogat, să înțeleg cum e cu banii și cum să-i fac să acționez e în favoar ea mea. „Eu
nu m uncesc pentru bani” – erau vorbele pe care le repe ta mereu, „banii m uncesc pentru mine!”
La 9 ani am hotărâ t să-1 ascult și să învăț de la tatăl meu cel bogat cum e cu banii.
Procedând astfel, am ales să nu-1 mai ascult pe tatăl meu cel sărac, deși el avea toate diplo mele din
lume.
Lecția lui Robert Frost
Robert Frost este poetu l meu preferat. Îmi plac multe dintre poez iile sale, dar o prefer pe
aceasta: „Drum ul nebă tut”. Folosesc învăț ămintele sale aproap e zilnic.
DRU MUL NEBĂT UT
Două dru muri mi se ară tară în pădurea aurie
Și tar e regre tam că-m i fusese dat toc mai mie
Să al eg. Călă tor fiind, am stat acolo îndelung
Și am privit depart e pe ce l ce dădea în tr-un crâng
Iar copacii îmi părură din tr-odată întinși la pă mânt.
După ce am apuc at-o pe celălalt drum
Crez ând că poate a m ales m ai bine acum
Căci parcă avea mai multă iarbă
Mi-a m spus repede, în barbă,
Că sunt cam la fel.
În ac ea di mineață semănau atâ t de mult
Frunzel e nu fuseseră că lcate de de mult
Oh, a m pornit-o pe ce l dint âi și a doua zi
Deși știa m exac t unde m ă voi opri.
Și atun ci m-am îndo it de el.
Vă spun toat e acest ea cu un oftat,
S-a înt âmplat cândv a, pe înnop tat,
În pădure două dru muri am văzu t –
L-am apuca t pe cel m ai puțin bătut
Și asta a conta t.
Robert Frost [1916]

Și într-adevăr a contat enorm .
De-a lungul anilor, m-am gândi t adesea la poezia lui Robert Frost. Faptul că am ales să nu
ascul t sfatul învăța tului meu tată și să nu preiau atitudin ea sa față de bani a fost o hotăr âre
dureroasă, dar ea m i-a modelat între aga exist ență.
De îndată ce m-am hotărât pe cine să ascult, a începu t și educar ea mea în spiritul banilor .
Tatăl meu cel bogat m-a învăț at vreme de 30 de ani, până am împlinit 39. S-a oprit atunc i când și-a
dat seam a că deja învăț asem și în țelesese m perfec t ceea ce încerc ase să bage în capul meu sec.
Bani i sunt o form ă de putere. Dar și mai putern ică este educa ția finan ciară. Banii vin și se
duc, dar dacă ai o anumită educaț ie în privința felulu i în care acționea ză banii, poți câștig a de pe
urma aceste i învățături și poți să începi să-ți construi ești averea. Motivu l pentru care simp la gând ire
pozitivă nu funcțione ază este acela că majorita tea oamenilor au făcut școal ă, dar n-au învăța t
niciodat ă despre felu l în car e funcț ioneaz ă bani i, așa înc ât își petrec viața muncind pentru ban i.
Pentru că aveam doar 9 ani când am începu t, lecțiile pe care mi le-a dat tatăl cel bogat au
fost foart e simple. După ce mi-a spus totul, n-au mai rămas decât șase lecții princ ipale, pe care mi
le-a repeta t 30 de ani. Această carte se refer ă la aceste șase lecții, expli cate cât se poat e de simplu de
către tatăl meu cel bogat pentru a fi pe înțelesul meu. Aceste lecții nu inten țione ază să fie niște
răspunsuri, ci niște puncte de reper . Puncte de reper care vă vor ajuta pe voi toți și pe copiii voștri să
vă îmbogăț iți, indiferen t ce s-ar întâmpla pe lumea asta întotdeauna plină de schimbăr i și
nesiguran ță.
Lecția întâ i – Cei bogați nu mu ncesc pentru bani
Lecția a doua – De ce trebui e predat alfab etul financi ar
Lecția a tre ia – Vezi-ți singur de afa cerea ta
Lecția a patr a – Istoria impozitelor și a puter ii companiilor
Lecția a cin cea – Cei bogaț i inven tează banii
Lecția a șasea – Munciț i ca să învăța ți – nu mun ciți pentru bani

CAPIT OLU L 2
LEC ȚIA 1
Cei bogați nu m uncesc pentru bani
„Tăticule, Poți Să-m i Spui Cum Să Mă Î mbogă țesc?”
Tatăl meu a lăsat ziaru l de seară și mi -a zis: „D e ce vrei să te îmbogă țești, fiule?”
„Pentru că azi m-a dus cu mașina mama lui Jimmy, care are un Cadill ac nou, și ei toți urmau
să meargă în week- end la casa lor de pe malul mării. Jimmy i-a inv itat pe tre i dintr e prie tenii lui, dar
Mike și cu mine nu ne-am numărat printr e ei. Ni s-a spus că nu sunte m invitați pentru că suntem
«copi i săraci» ”.
„Așa au zis?” m -a întreb at tatăl meu neîncrez ător.
„Da, chiar așa”, i-am repli cat eu pe un ton jignit.
Tatăl meu a dat tăcut din cap, și-a împins ochelar ii pe nas și s-a apuc at iar să citească. Eu am
rămas să aștept un ră spuns.
Era în anul 1956. Aveam 9 ani. Cu totul întâmplător, mergeam la aceeași școal ă publică la
care oamenii bogați își trimiteau copii i. Inițial, aici a fost un oraș cu o mare plant ație de zahăr.
Propriet arii plantației, precu m și alte persoane importante din oraș, cum ar fi doctor i, oameni de
afaceri, bancheri, își trimiteau copiii în clasel e I-VI la aceast ă școală. După clasa a VI-a, copiii lor
erau trimiși de obice i la școli particulare. Cum familia mea locui a chiar pe această stradă, am mers
la școal a respectivă. Dacă aș fi locuit peste drum, aș fi mers la altă școală, la una cu copii din familii
cam ca a mea. După clasa a VI-a, împreună cu acești copii, am fi continua t studii le tot la o școală
publi că și apo i la un liceu de ace lași fel. Nu existau școl i parti cular e pentru cei ca noi.
În sfârșit, tata a lăsat ziarul. Era clar că se gândise profund.
„Ei bin e, fiule ”, a în ceput el len t, „dacă vrei să fii bogat, trebui e să înveț i să faci bani.”
„Și cum se fac banii?” a m întreba t.
„Ei, pune-ți capu l la contribu ție, fiule”, mi-a spus el zâmbind. De fapt, asta însemna: „Asta e
tot ce am să-ți spun” sau „N u știu răspun sul, așa încât nu m ă mai deranja.”
Se for mează un pa rteneria t
A doua zi dimineața i-am spus celui mai bun prieten al meu, Mike, ce mi-a zis tata. Din câte
îmi dăde am eu seam a, Mike și cu mine eram singurii copii săraci din această școală. Și Mike era
aici tot din pură întâmplare. Cineva stabilise în funcț ie de zonă cine merge la această școal ă, și așa
ne-am trezit noi cu copiii bogați. Nu eram chiar săraci, dar ne simțeam astfel pentru că toți ceilalți
băieți aveau mănuși noi de baseball, bicic lete noi și to tul nou.
Mama și cu tata ne asiguraseră un minim necesar, cum ar fi mâncare a, un acoper iș deasupra
capu lui, hainele. Dar cam asta era tot. Tatăl meu obișnuia să spună: „Dacă vrei ceva, muncește
pentru asta.” Noi vroia m tot felul de lucrur i, dar nu erau suficien te locuri de muncă, mai ales pentru
băieții de 9 ani.
„Și atunc i ce putem face ca să producem bani?” m -a întrebat Mike.
„Nu știu ”, am spus. „ Dar nu vrei să fii part enerul meu?”
A fost de acord și astfel, în acea sâmbătă dimineață, Mike a deveni t prim ul meu partener de
afaceri. Ne-am petre cut toată dimineața încerc ând să găsi m idei despre cum să face m bani. Din când
în când, vorbea m și despre „băieți i mișto” care erau în casa lui Jimmy de pe malul mării și se
distrau groza v. Ne cam durea gândul ăsta, dar ne făcea și bine, pentru că ne-a deter minat să
continuăm să ne gândi m cum am putea să facem bani. În cele din urmă, în acea după-am iază ne-a
străfulgerat o idee luminoasă. Era o idee pe care Mike o luase dintr-o carte științifică pe care o
citise. Plin i de en tuzias m, ne-a m strâns mâ na și acu m parteneria tul nostru avea și o afacere.
În următoare le săptă mâni, eu și cu Mike am bătut tot cartierul rugându-i pe vecini să ne
păstre ze tuburil e de la pasta de dinți. Aceștia s-au arăta t foarte mirați, însă, ce-i drept, majoritatea
adulților au fost de acord. Unii ne-au întreba t ce vrem să facem cu ele și le-am răspuns: „Nu vă
putem spune. E un secre t de afa ceri.”

Mama era tot mai îngrijorată pe măsură ce săptă mânile treceau. Alesesem un loc lângă
mașina ei de spălat unde să ne adună m materia prim ă. Într-o cutie maronie de carton, în care
fuseseră cândv a sticle de sos pican t, începuse să crească grăm ada noastră de tubur i goale de pastă
de dinți.
În final, mama a pus picioru l în prag. O exasperase imaginea mizeriei tuburi lor de pastă de
dinți consum ate ale vecinilor. „Ce faceți de fapt, băieț i?” ne-a întrebat. „Și să nu mai îmi spune ți că
e un secret de afaceri. Rezo lvați cu mizeria asta, pentru că altfel o să vă arunc totul la gunoi.” Eu și
cu Mike am rugat- o, am implora t-o, i-am expli cat că în curând o să avem destule tuburi cât să
începem producția. I-am mai spus că încă mai aștept ăm câțiva vecini să își termine pasta de dinți ca
să luă m și ace le tubur i. Ma ma ne-a m ai acorda t doar o săptă mână de a mânare.
Data începeri i producție i fusese devansată. Situația era prea tensionată. Deja primul meu
parteneria t era amenințat cu evacu area din magazie de chiar mama mea. Slujba lui Mike a fost să le
spună vecini lor să își termine mai reped e pasta, pentru că dentistul i-a sfătuit să se spele mai des pe
dinți. Am început să asam blez linia de producție.
Într-o zi, tata a venit cu un prieten ca să vadă ce fac cei doi băieței de 9 ani acolo, în curte,
cu acea linie de producți e care funcțion a la vitez ă maximă. Peste tot era o pudră albă. Pe o masă
lungă erau cutioare mici din carton în care de obicei se ține lapte le de la școală, și grătaru l familiei
era încăl zit la m aximum cu cărbuni înc inși.
Tata s-a apropia t prudent; fusese nevoit să-și parcheze mașina ceva mai încolo, având în
veder e că producția noastră bloca intrare a în garaj. În vreme ce se apropia împreună cu prietenul
său, au consta tat că pe cărbuni se afla un vas de oțel în care erau topite tuburi le de pastă de dinți. Pe
vremea aceea, pasta de dinți nu era în tuburi de plast ic, ci de plum b. Așadar , de îndată ce era arsă
vopseaua, tuburi le erau aruncate în acest ibric de oțel, topite până deven eau lichide, după care, cu
ajutorul mănușilor de apucat ale mamei, turna m ușor plum bul printr -un orific iu în cutii le de lapte.
Cutiile de carton erau pline cu ipsos. Pudra aceea albă care plutea în aer era de fapt ipsos,
care urma să fie amest ecat cu apă. În graba mea, răsturnase m un sac și întreaga zonă arăta ca și cum
ar fi trecu t un viscol pe acolo. Cutii le de lapte erau cont ainere le car e înve leau form ele de ipsos.
Tatăl meu și cu prietenul său ne-au privi t atent în vrem e ce turna m cu grijă plumbul prin
orificiu peste cubul acela de ipsos.
„Atenție! ”, a spus tata.
Am dat din cap fără să m ă uit la el.
În ce le din urmă, după ce am terminat de turnat, am lăsat ibricu l și i- am zâmbit tatei.
„Ce face ți aici, băieț i?”, mi-a zâ mbit el prudent.
„Face m ceea ce m i-ai spus. Vom fi bogaț i”, i-am zis.
„Îhî”, a spus Mike rânjind și dând din cap. „S untem parteneri de afac eri.”
„Și ce e cu mu lajele astea de ipsos ?”, a în trebat tata.
„Fii at ent”, i-am spus. „ Ar trebui să fie o șarjă excel entă.”
Am lovit cu un ciocăne l peste legătur a care împăr țea cubul în două. Am ridicat cu grijă
partea de deasupra a ac estui m ulaj și de acolo a apărut o mo nedă.
„Dumnezeul e”, a spus tat a. „Voi faceț i moned e din plu mb!”
„Exact ”, a spus Mike. „F acem așa cu m ne-aț i zis. Face m bani.”
Priet enul tatei s-a întors și a izbucni t în râs. Tata a zâmbit și a dat din cap. Pe lângă un foc și
o cutie cu tuburi de pastă de dinți, în fața lui se mai aflau doi băieței plini de praf alb, care zâmbeau
cu gura până la urechi.
Ne-a spus să lăsăm totul și să stăm puțin cu el pe trepte le din fața casei. Zâmbindu- ne, ne-a
explicat cu blând ețe ce înseam nă să „falsific i” ban i.
Visul nostru fusese distrus. „Vreți să spuneț i că este ilegal?”, a întreba t Mike cu o voce
tremurândă.
„Lasă-i în pace”, a spus prietenu l tatei. „Poate că de fapt își dezvol tă un adev ărat talen t
înnăscu t.”
Tata 1-a străfulg erat cu privire a.
„Da, este ilegal”, a spus tata blând. „Dar voi, băieți, ați dat dovadă de creativ itate și de
origin alitate. Ține ți-o tot așa. Sunt mândru de voi!”
Deza măgiți, Mike și cu mine am rămas fără glas vreo douăzec i de minute, după care ne-am
apuc at să strânge m mizeria. Afacere a noastră se înche iase din prim a zi. Cum aduna m eu praful

acela de acolo, m-am uitat la Mike și i-am spus: „Probabi l că Jimmy și prietenii lui au dreptat e.
Sunte m săraci.”
Când spunea m asta, tata tocmai pleca. „Băieț i”, a zis el, „sunteți săraci doar dacă renunț ați.
Import ant este că ați încerca t ceva. Majoritatea doar vorbesc sau visea ză cum se îmbogăț esc. Voi ați
făcut ceva. Sunt m ândru de voi doi. Și repet: continua ți. Dar altfel. Nu vă lăsaț i.”
Eu și Mike am rămas fără gra i. Frum oase vorbe, dar tot nu ști am ce să face m.
„Și cum se fac e, tată, că nu ești bogat?”, l- am întrebat.
„Am ales să fiu profe sor. Profesorii nu gândesc să se îmbogățeasc ă. Nouă doar ne place să
predă m. Aș vrea să te pot ajuta, dar pur și sim plu nu știu cum se fac banii.”
M-am întors cu Mike și a m continu at să fac em ordin e.
„Știu”, a spus tata. „Dacă vreți, băieț i, să aflați cum vă puteți îmbogă ți, nu mă întreba ți pe
mine. Vorbește cu tat ăl tău, Mike.”
„Cu tata?”, a întreba t Mike un pic uluit.
„Da, cu tatăl tău”, mi-a repetat tata zâmbind. „Tatăl tău și cu mine avem același banche r,
care este înnebunit după tatăl tău. Mi-a spus de mai multe ori că tatăl tău este genial atunci când se
pune problem a să facă bani. ”
„Tatăl meu?”, a întreb at din nou Mike neîncr ezător. „Și atunci, cum se face că nu avem o
mașină arăto asă și o casă frumo asă, precu m copii i bogaț i de la școală?”
„O mașină arătoasă și o casă frum oasă nu însea mnă neapărat că ești bogat sau că știi cum să
faci bani”, ne-a răspuns tata. „Tatăl lui Jimmy lucrea ză la plant ația de zahăr. Nu e cu mult difer it de
mine. Lucr ează pentru o companie, iar eu lucrez pentru stat. Com pania i-a cumpărat o mașină. Însă
compania de zahăr are proble me finan ciare și s-ar putea ca în curând tatăl lui Jimmy să nu mai aibă
nimic. Tatăl tău este altfel, Mike. El pare că pune bazele unui imperiu. Și bănuiesc că peste câțiva
ani va fi un o m foarte bogat.”
Acestea fiind spuse, Mike și cu mine ne-am entuzias mat din nou. Cu altă inimă ne-am
apuc at să facem curat pentru a strânge mizeria pe care o lăsase în urmă defuncta noastră primă
afacere. Cum strângea m noi pe acolo, ne- am gândi t cum să discută m cu tat ăl lui Mike. Proble ma era
că tatăl lui Mike muncea multe ore și adesea se întorcea acasă seara târziu. Tatăl lui avea mai multe
depoz ite, o companie de construc ții, un lanț de magazine și trei restauran te. Din pricina
restaur antelo r, stăte a până seara târz iu.
Mike a luat autobuzul și s-a dus acasă după ce am terminat de strâns. Urma să discut e cu
tatăl lui, când acesta avea să se întoarcă acasă, și să-1 întrebe dacă nu vrea să ne învețe și pe noi
cum să ne îmbogă țim. Mike mi-a promis să mă sune oricâ t de târziu și să-m i spună ce-a vorbit cu
tatăl lui.
Telefonu l a sunat la 8:30 seara.
„OK”, am spus, „sâmbăta viitoar e.” Și am închis. Tatăl lui Mike se învoise să ne acorde o
întrevedere.
Sâmbătă, la 7:30 di mineața, am luat autobuzu l spre cart ierul sărac al orașului.
Încep le cțiile:
„Vă dau 10 cenți pe oră.” Chiar și în 1956, 10 cenți pe oră însemna foarte puțin față de
plata standa rd.
Micha el și cu mine ne-am întâlnit cu tatăl lui în acea dimineață la ora 8. Era deja ocupa t. Se
apuc ase de treabă de vreo oră. Supraveghetoru l de la compania de construc ții tocmai pleca cu
camioneta când mă îndrep tam spre casa lor simp lă și mică, dar foarte ordonată. Mike m-a
întâmpin at în ușă.
„Tata vorbește la telefon și a zis să-1 aștept ăm pe veranda din spate”, mi-a zis Mike, în timp
ce-mi deschid ea ușa.
Podeaua de lemn a început să scârț âie de îndat ă ce am trecut pragul casei străvech i. Era un
preș ieftin chiar cum intrai. Preșul ascundea nenum ăratele urme lăsate de pașii pe care îi suportase
dușum eaua. Deși foarte curat, ar fi trebu it înlocui t.
M-am simțit claustra t în momentul în care am intrat în living-ul îngust plin cu mobilă vech e
și greoaie, care azi ar fi doar obie cte pentru colecționari. Pe canapea stăteau două femei puțin mai în
vârstă decât mama. În fața lor se afla un bărbat îmbrăcat în haine de lucru. Purta niște pantaloni și o
cămașă kaki frum os călcate, dar neapre tate și avea niște dosare prăfu ite în mână. Să fi avut cam cu

10 ani mai mult decât tata; aș zice că avea vreo 45 de ani. Toți ne-au zâmbit atunci când am intrat și
am trecu t pe lângă ei îndreptându- ne spre bucăt ărie, de acolo ieșind pe veranda care dădea spre
curtea din spate. Am zâm bit la rândul m eu timid.
„Cine sunt oa menii ăștia?”, a m întreba t.
„A, lucre ază pentru tata. Bărbatul acela mai în vârstă se ocupă de depozit ele lui, iar femeile
de restauran te. L-ai văzu t și pe supraveghetorul de la construc ții care lucreaz ă la un proie ct de
drumuri, la vreo cincizeci de mile de aici. Mai are un supraveghetor care construiește niște case, dar
a plecat înain te să ajungi tu.”
„Și așa e tot timpul?”, am întrebat.
„Nu chiar, dar aproape”, a spus Micha el zâmbind și trăgându-și un scaun ca să se așeze
alături de m ine.
„L-am rugat să ne înv ețe cum să face m bani ”, mi-a spu s Mike.
„Și ce a zis?”, am întreb at eu cu o curioz itate prudent ă.
„Ei bin e, s-a uita t ciud at mai întâi, după care a zis că ne va face o ofertă.”
„Aha”, am zis eu, balansându- mi scaunul spre perete și sprijinindu- mă apoi doar pe două
dintr e pic ioarel e lui.
Mike s-a așez at și e l la fel.
„Și știi în ce constă oferta?”, a m întreba t.
„Nu, dar vom afla curând.”
Dintr -odat ă, tatăl lui Mike a dat buzna, trântind ușa transparentă care dădea spre verand ă.
Mike și cu mi ne am sărit în pic ioare nu atât din respect, cât pentru că ne speriase m.
„Sunteți gata, băieț i?”, ne-a întreb at tatăl lui Mike și și-a tras un scaun ca să se așeze alătur i
de noi.
Am dat din cap în vre me ce ne trăgea m scaunel e de lâng ă peret e și ne-a m așeza t în faț a lui.
Era un bărbat zdravăn, cam la 1,80 m și 100 kg. Tata era mai înalt, dar avea cam aceeași
greut ate și era cam cu 5 ani mai mare decât tatăl lui Mike. Semănau oarecu m, deși nu făceau parte
din același grup etni c. Poate că și ener gia lor era similară.
„Mi-a spu s Mike ca vrei să înveți să faci bani. Așa e, Rober t?”
Am dat repede din cap, ușor int imidat. Se ghic ea m ultă forță în cuvinte le și zâ mbetul său.
„Bine. Iată care este oferta mea. Am să vă învăț, dar nu ca la școală. Munciți pentru mine și
eu vă învăț. Dacă nu m unciți, nu vă învă ț. Vă pot învă ța mai reped e dacă munciți. De al tfel, dacă am
proced a ca la școală, ar însem na că mi-aș pierde vremea doar punându- vă să mă asculta ți. Aceast a
este oferta mea. Dacă vreți, bine, dac ă nu, nu.”
„Ăăă… aș putea să pun o întrebar e mai întâi?”, am zis eu.
„Nu. Dacă vreți, bine. Dacă nu, nu. Am prea multă treab ă și nu vreau să îmi pierd vremea.
Dacă nu învăța ți să vă hotărâț i rapid, n-o să învăța ți să câștigați bani nicioda tă. Ocaziile sunt
trecătoar e. Este extre m de impor tant să știți să luați hotărâr i rapide. Aceasta este o ocazie pe care
voi ați vrut-o, începe m pregă tirea sau o terminăm în următo arele zece secunde ”, a spus tatăl lui
Mike cu un zâ mbet ironi c.
„Accept”, am spus.
„Accept”, a spu s Mike.
„Bine”, a spus tatăl lui Mike. „D-na Martin va veni în zece minute și, după ce termin de
vorbit, veți pleca cu ea la magazinul meu și vă veți apuca de treabă. Vă dau 10 cenți pe oră și veți
avea de lucru trei ore în fie care sâmb ătă.”
„Dar eu a m meci de fotbal azi”, am spus.
Tatăl lui Mike m i-a răspuns cu un ton fer m: „Dacă vrei, bin e, dacă nu, nu”, a zis el.
„Vreau”, i-a m răspuns, alegând să mun cesc și să învă ț în lo c să j oc fotbal.
30 de cenți m ai târziu
Pe la ora 9:00 în acea frum oasă dimineață de sâmbăt ă lucram deja împreun ă cu Mike pentru
d-na Martin. Era o femeie tare bună și răbdăto are. Spunea mereu că Mike și cu mine îi aminteam de
fiii ei, care se făcuseră mari și plecaseră la casele lor. Deși era blândă, credea în munca serioasă și
ne-a pus la treabă. Știa întotdeaun a să dea ordine. Ne-a m petre cut cele trei ore luând cutiile de pe
raftur i, șter gându- le de praf și rearanjându-le apoi cu grijă. Er a o m uncă îngrozi tor de pl ictisitoare.

Tatăl lui Mike, căruia eu îi spun tatăl meu cel bogat, avea nouă asem enea mici magazine cu
mari spați i de parcare. Era o versiune timpurie a super magazine lor de mai târziu. Un fel de băcăn ii
de cartier, de unde lumea cumpăra lapte, pâine, unt și țigări. Proble ma era că ne aflam în Hawaii
înainte de apari ția aerului condiț ionat și magazinele nu-și puteau închide ușile din pricin a căldurii.
La cele două capet e ale magazinului, ușile trebu iau să fie larg deschise spre șosea și spre parcar e.
De fie care dată când o ma șină intra în parcare, se stârnea un nor de praf care se așeza în prăvăli e.
Așadar , ave am de lucru, de vre me ce nu exista aer condiționa t.
Timp de trei săptă mâni, Mike și cu mine ne-am prezent at la d-na Martin și am muncit cele
trei ore. Până la prânz, terminam treaba și ea ne strecura în pal mă câte trei m onede. Chiar și la 9 an i,
la jumătatea anilor '50, 30 de cenți nu erau mare lucru. Albu mele cu benzi desenate costau 10 cenți
pe atunci, așa încâ t îmi chel tuiam bani i pe el e și m ă întorce am acasă.
În miercurea celei de-a patra săptă mâni mă hotărâse m să renunț. Acceptase m să muncesc
doar pentru că dorea m să învăț de la tatăl lui Mike să fac bani, dar între timp deven isem sclav cu 10
cenți pe oră. Mai m ult, nu-1 m ai văzuse m pe ta tăl lui Mike din pri ma sâmbătă.
„Eu renunț”, i-am spus lui Mike la ora prânzulu i. Prânzul la școal ă era oribil. Școala era
plicticoasă și nu îmi mai rămâneau nici măcar sâmbetele libere. Singurul lucru care îmi rămăsese
erau cei 30 de cenț i.
De data asta, Mike mi-a zâmbit. „De ce râzi?”, l-am întrebat enerv at și frustra t. „Mi-a spus
tata că așa o să se întâ mple. Mi-a zis să ne vede m cu el când vei fi gata să renunț i.”
„Ce?”, am zis eu indignat. „A aștept at să ajung la exasperare?”
„Cam așa ceva”, mi-a spus Mike. „Tata e mai altfel. El predă altfel decât tatăl tău. Mama și
tatăl tău țin multe predi ci. Tata e mai scump la vorbă, glăsui ește puțin. Așteapt ă până sâmb ătă. Am
să-i spun că ești pregă tit.”
„Vrei să spui că m i s-a întins o cur să?”
„Nu, nu ch iar, dar s-ar putea. O să-ți explic e tata sâmbătă.”
Așteptând sâmbătă la coadă
Eram pregăti t să îl înfrunt. Până și tatăl meu bun era supărat pe el. Tatăl meu adev ărat, cel
căruia îi spun cel sărac, credea că tatăl meu bogat încălca legea privind angajarea minorilor și că ar
trebu i chiar dat pe mâ na justiției.
Tatăl meu cu școală mi-a spus să cer cât merit. Cel puțin 25 de cenți pe oră. Tatăl meu cel
sărac mi-a zis că dac ă nu m i se mă rește leafa, ar fi bin e să renunț imediat.
„De fapt, nic i nu-ți trebui e sluj ba asta nenoroc ită”, mi-a spus indign at tatăl meu cel sărac.
Sâmbătă dimineață la ora 8:00 am intrat pe acee ași ușă șubredă a case i lui Mike.
„Ia un scaun și stai la coad ă”, mi-a spus tatăl lui Mike de îndată ce am intrat. S-a întors pe
călcâie și a dispăru t în birou l lui de lângă dorm itor.
M-am uitat prin încăpere și nu l-am zărit pe Mike nicăieri. Mă simțeam stânjenit, așa că
m-am așezat timid lângă acele ași două femei care erau acolo și cu patru săptă mâni înain te. Mi-au
zâmbit și s-au tras m ai într-o parte pe canap ea, ca să-m i facă și m ie loc.
Trecuseră patruz eci și cinci de minute și eu fierbea m. Cele două femei se întâlniseră cu el și
plecaseră de treizeci de minute. Un domn mai în vârstă stătuse și el vreo douăz eci de minute și deja
plecase.
Casa era goală și eu stătea m acolo, în living- ul acela întunecos și prăfuit, într-o frumoasă și
însorit ă zi hawaiian ă, așteptând să vorbesc cu un zgârci t care exploa ta copii i. Îl auzeam cum se
învâr tea prin birou, vorbea la telefon și mă ignora. Eram gata- gata să plec, totuși nu știu de ce am
rămas.
În sfârșit, după încă cincisprez ece minute, fix la 9:00, tatăl cel bogat a ieșit din birou fără să
spună ni mic și m i-a făcu t semn cu mâna să intru în în căpere a ace ea jegoasă.
„Am înțeles că vrei să îți măresc leafa, în caz contrar tu fiind hotărât să pleci ”, mi-a spus
tatăl cel bogat în vrem e ce se bâțâi a cu ba lansoarul.
„Păi, nu v-ați ținut de cuvânt”, am izbucnit eu aproape în lacrimi. Era înspăi mântător pentru
un băi ețel de 9 ani să se confrunte cu un adult.
„Mi-ați promis că o să mă învăț ați, dacă muncesc pentru dv. Am lucrat pentru dv. Am lucra t
din greu. Am renunțat la meciurile de baseball ca să muncesc pentru dv. Și nu v-ați ținut de cuvânt.
Nu m-ați învățat nimic. Sunteți un escroc, așa cum vă crede toată lumea din oraș. Sunteț i rapace.

Vreți toți banii pentru dv. și n-ave ți grijă de angajaț i. M-ați pus să aștep t, dovedind lipsă de respect
față de m ine. Oi fi eu un băie țel, dar me rit să fiu tra tat mai bine.”
Tatăl cel bogat s-a apleca t în față în scaunul pivotan t, sprijinindu- și bărbia în mâini și
uitându-se fix l a mine, de parcă m-ar fi studiat. „Nu-i rău delo c”, m i-a zis el. „Î n mai puțin de o lună
vei vorbi ca major itatea angajaț ilor mei.”
„Ce?” am întreb at. Neînțe legând prea bine ce spune, am continua t să-mi spun oful. „Am
crezut că o să vă țineți de cuvânt și o să mă învăț ați, iar dv. mă chinui ți. Asta e o cruzime. O mare
cruzime.”
„Te învăț ”, mi-a spu s tatăl cel bogat pe un ton blând.
„Ce m-ați învățat? Nimic”, am spus eu furios. „N-ați vorbit nici măcar o dată cu mine de
când am accepta t să lucrez pe nimica toată. Zece cenți pe oră. Ha! Ar trebui să vă recla m la guvern.
Știți că există legi în privinț a explo atării copi ilor. Tata lucreaz ă pentru guvern, știți asta.”
„Mam ă!”, zise tatăl cel bogat, „acum chiar că vorbești ca majoritatea celor care au lucra t
pentru mine, adică asem eni celor pe care i-am concedi at sau car e au ple cat.”
„Ce aveți de spus?”, am întrebat, simțindu-m ă destul de curajos pentru un băiețel ca mine.
„M-ați mințit. Am muncit pen tru dv . și nu v-aț i ținu t de cuvân t. Nu m- ați învă țat nimic.”
„Cum știi că nu te- am învățat nimic?”, m-a într ebat calm tatăl cel bogat.
„Păi, n-ați stat de vorbă cu mine. Am muncit trei săptă mâni și nu m-ați învăța t nimic”, am
spus eu bosumf lat.
„Oare învăț atul presupune statul de vorbă sau un curs?”, m- a într ebat tatăl cel bogat.
„Păi, da”, i-am replica t eu.
„Asta vă învaț ă pe voi la școal ă”, mi-a zis el zâmbind. „Dar nu asta vă învață și viața. Și,
după părerea mea, viața este cel mai bun dascăl. În majori tatea cazurilor , viața nu-ți vorbește, ci te
împinge de la spate. De fiecare dată e ca și cum viața ți-ar spune: «Trezește- te, vreau să înveți
ceva.»”
„Ce tot zice omul ăsta?”, m-am întrebat eu în gând. „Că viața mă împing e de la spate și îmi
vorbește? E cl ar că trebuie să renunț la slujba asta. Stau de vorbă cu un nebun de legat. ”
„Dacă vei învăța lecțiile vieții, te vei descurca bine. Dacă nu, via ța va continua să te împing ă
de la spate fără o țintă precisă. Oameni i au două posibilități. Unii lasă viața să-i împingă de la spate
fără sens, alții se înfurie și împing și ei. Dar împing împotriva șefilor , a slujbei lor sau a soțulu i ori a
soție i. Ei nu-și dau sea ma că de fapt via ța este cea care î i împinge.”
Nu înțe legea m nimic din ce spunea.
„Viața ne împinge pe noi toți. Unii renunță, alții se luptă. Puțini învaț ă și merg mai depar te.
Chiar sunt încân tați că viața îi împinge încolo și încoac e. Acești puțini aleși dovedesc că au nevoie
și doresc să învețe ceva. Învaț ă și merg mai departe. Majoritat ea abandon ează și câțiva, ca tine, se
luptă.”
Tatăl cel bogat se ridică în picioare și închise străve chea fereastră de lemn care scârțâia
îngroz itor și care tare ar mai fi trebu it reparat ă. „Dacă vei învăț a bine această lecție, vei deveni un
tânăr înțelept, bogat și ferici t. Dacă nu, îți vei petrece tot restul zilelor dând vina pe viață pentru
slujba pe care o ai, pentru faptu l că ești prost plătit sau pentru proble mele pe care le atribui
întotdeaun a șefulu i. Îți vei trăi viața sperând că-ți va oferi o mare șansă care să-ți rezolve toate
proble mele financ iare.”
Tatăl cel bogat mă privi ca să vadă dacă încă îl mai ascult. Privir ile noastre se întâln iră. Ne
holba m unul la celălalt, reușind să comunicăm din ochi. În cele din urmă, am renunța t de îndată ce
i-am înțeles acest ultim mesaj. Mi-a m dat seama că are drept ate. Dădeam vina pe el și vroia m să
învăț. Mă lupt am.
Tatăl cel bogat a continu at: „Sau dacă ești genul de om care n-are curaj, renunți de câte ori
viața te împinge încolo și încoace. Dacă ești așa, îți vei trăi viața fără riscuri, făcând ceea ce trebuie
și păstrându-te pentru ceva ce nu se va întâmpla nicioda tă. După care vei muri ca un bătrânel
plicticos. Vei avea mulți prieten i, pentru că ești un tip atât de drăguț și de muncitor. Îți vei trăi viața
fără riscuri și făcând exact ceea ce trebuie, dar adevăru l este că vei lăsa ca viața să te supună. În
adân cul sufletu lui, înseam nă că ești îngrozi t de asumarea riscuri lor. Ai vrea să câștigi, dar teama de
a pierde este mai mare decâ t fericir ea de a câșt iga. În adân cul sufletulu i, numai tu știi că de fapt n-ai
avut curajul să încer ci. Și totuși al egi să tră iești fără riscuri. ”
Privir ile noastre s-au întâln it din nou. Vreme de zece secunde ne-am privit unul pe altul,
încetând să o ma i face m doar după recep tarea mesajului.

„V-ați jucat cu m ine?”, l- am întrebat.
„Se poate spune și așa”, mi-a zâmbit tatăl cel bogat. „Să zicem că doar te-am lăsat să vezi ce
gust are viața. ”
„Ce gust are viața?”, a m întreba t eu în că furios, dar curios acu m, încă dispus să învăț.
„Voi, băieț i, ați fost prim ii care m-ați rugat să vă învăț cum să faceț i bani. Am peste 150 de
angajaț i și nici unul nu m-a întreb at ce știu despre bani. Mi-au cerut o slujbă și un salar iu, dar
niciodat ă nu m-au rugat să-i învăț cum e cu banii. Astfel încât majorit atea își vor petrec e cei mai
buni ani ai vieții lor muncind pentru bani și neînțe legând de ce muncesc, de fap t.”
Am rămas acolo ascultîndu- 1 foarte atent.
„Deci, atunci când Mike mi-a spus că vrei să te învăț cum se fac banii, am hotărât să trasez
un parcurs cât mai apropi at de cel al vieții reale. Aș putea să-ți vorbesc la nesfâr șit și să nu auzi
nimic din ceea ce spun. Așa încât am hotărât să las viața să te împingă de la spate, pentru ca tu să
mă auzi mai bine. De ace ea ți-am plăti t doar 10 cen ți.”
„Și ce am învățat din faptu l că am lucrat cu doar 10 cenți pe oră?” am întrebat. „Că sunteț i
avar și vă exploa tați muncitorii?”
Tatăl cel bogat s-a dat iar cu scaunu l pe spate și a început să râdă din toată inima. În sfârșit,
după ce a terminat de râs, mi-a spus: „Ar fi mai bine să-ți schimbi punctu l de veder e. Nu mai da
vina pe mine, gândindu-te că eu sunt probl ema. Dacă vei judeca așa, va trebu i să mă schimbi. Când
vei înțelege că tu ești proble ma, atunci te vei putea schimba, vei învăța ceva și vei deveni mai
înțelept. Cei mai mulți doresc ca toți oamenii de pe lumea asta să schimbe pe oricine altcineva în
afară de ei înșiși. Te asigur însă că este mult mai ușor să te schim bi tu însuți decât să schim bi pe
altcineva.”
„Nu înțeleg ”, am spus eu.
„Nu da vina pe mine pen tru proble mele tale”, mi-a zis ta tăl cel bogat, pier zându-și răbdar ea.
„Dar nu mi -ați plătit decât 10 cenț i.”
„Și ce ai învăț at din asta?”, m-a într ebat tatăl cel bogat zâmbind.
„Că sunteți zgârc it”, am spus eu cu un rânjet șiret.
„Vezi? Crezi că eu sunt proble ma”, a spus tată l cel bogat.
„Păi chiar sunteți. ”
„Dacă vei continua să reacț ionez i așa, nu vei învăț a niciodată nimic. Dacă vei gândi că eu
sunt proble ma, ce- ți rămâne de făcut?”
„Dacă nu-mi plătiți mai mult sau dacă nu mă tratați cu ceva mai mult respect, învăț ându-m ă,
așa cu m v-am rugat, a m să renunț.”
„Bine zis”, spuse tatăl cel bogat. „Asta fac cei mai mulți. Renunță, își caută o altă slujbă, o
ocazie mai bună, o plată mai convenabi lă, crezând că noua slujbă sau o plată mai mare vor fi soluți a
proble mei. În major itatea cazurilo r, lucrur ile nu stau așa.”
„Și atunci care ar fi rezolvar ea proble mei?”, am întrebat. „Să accept amărâții ăștia de 10
cenți pe oră și să zâ mbesc?”
Tatăl cel bogat surâse. „Asta e ceea ce fac ceilalți oameni. Acceptă plata știind că altfel vor
avea problem e finan ciare și mai mari. Dar altceva nu mai fac, aștep tând doar o mărire a salar iului,
crezând că asta le va rezolv a proble ma. Majoritat ea acceptă pur și simplu și unii își mai iau încă o
slujbă, mu ncind din greu, din nou mu lțumindu-se cu o leafă mică.”
Am început să privesc în podea, înțelegând lecția pe care mi-o ținea tatăl cel bogat. Făcusem
cunoștin ță cu viața reală. În sfârșit, l-am privit și am repeta t întrebar ea: „Și atunc i, care ar fi
rezolvarea proble mei?”
„Aceasta”, spuse el, mângâindu-m ă ușor pe cap. „Ceea ce ai într e cele două urech i.”
Acesta a fost momentul în care tatăl cel bogat mi-a împărtășit punctul său principa l de
veder e, care îl separa de angajații săi și de tatăl meu cel sărac – și care 1-a făcut să devină în cele din
urmă unul dintr e cei mai bogaț i oameni din Hawaii, în vreme ce tatăl meu cu multă școală, dar
sărac, a continu at să se zbată în proble me financ iare tot restul vieții. Era un punct de vedere
singula r, care stătea la baz a acest ei diferențe esenți ale pe ter men lung.
Tatăl cel bogat mi-a repeta t iar și iar acest punct de vedere pe care eu l-a m supranu mit Lecț ia nr. 1.
„Omul sărac și cel din clasa de mijloc muncesc pentru bani. Cei bogați pun banii să
muncească pentr u ei.”

În acea însorit ă dimineață de sâmbătă, îmi însușisem un cu totul alt punct de vedere decât
cel învăța t de la tatăl meu cel sărac. La 9 ani, deven isem conștien t că ambii tătici doreau să învăț.
Amândoi mă încurajau să studiez… dar nu ace leași lucruri.
Tatăl meu cel cu multă școală îmi sugera să fac ca el. „Fiule, vreau să studiezi serios, să iei
note mari, pentru a-ți găsi o slujbă sigură la o compan ie mare. Și să te încred ințez i că ai și toate
avan tajele respect ive.” Tatăl meu cel bogat vroia să învăț cum să fac banii să muncească pentru
mine. Aceste lecții avea m să le înv ăț de la via ță, dar sub că lăuzir ea sa și nu într-o sală de curs.
Tatăl meu cel bogat și-a continua t prima lecție. „Mă bucur că te-ai înfuria t că muncești
pentru 10 cenți pe oră. Dacă nu te-ai fi înfur iat și ai fi accept at senin, ar fi trebu it să-ți spun că nu te
pot învăța nimic. Vezi tu, adevăra ta învăț ătură presupune energie, pasiune și o dorin ță arzăto are.
Furia joacă un rol impor tant în această formulă, pentru că pasiune a este un amestec de furie și de
iubir e. Când e vorba de bani, major itatea oamenilor doresc să nu-și asume nici un fel de riscuri.
Deci nu-i căl ăuzește pasiunea, ci fric a.”
„De asta acc eptă o slu jbă prost pl ătită?”, am întrebat.
„Da”, m i-a spu s tatăl cel bogat.
„Unii spun că îi exploa tez pe oameni pentru că nu-i plătesc la fel de bine ca și cei de pe
plantația de zahăr sau ca statul. Eu zi c că se exploate ază singuri. Lor le e fric ă, nu m ie.”
„Dar nu credeț i că ar trebui să-i plăt iți mai mult?”, a m întreb at.
„Nu-i nevoie. Și apoi, chiar dacă le-aș da mai mulți bani, asta nu le-ar rezolva proble ma.
Uită- te la tatăl tău. Câștigă o mulțime de bani și tot nu-și poate plăti facturile. Cei cărora li se dau
mai mulți bani, în m ajoritatea cazur ilor, se înglodea ză și m ai tare în da torii.”
„Deci ce i 10 cenț i pe oră”, a m spus eu zâ mbind, „s unt o lecț ie în sine.”
„Exact ”, mi-a surâs tatăl cel bogat. „Vezi tu, tatăl tău a urmat școli înalte pentru a căpăta o
slujbă bine plătită. Ceea ce s-a și întâmplat. Dar tot are proble me financ iare, pentru că la școal ă n-a
învățat nicioda tă nimic despre bani. În plus, el crede în ide ea că trebui e să m unce ască pentru bani.”
„Și dv . nu crede ți asta?”, a m întreb at eu.
„Nu prea”, mi-a spus tatăl cel bogat. „Dacă vrei să înveți să muncești pentru bani, atunc i
vezi-ți de școală. Acela este locul ideal unde se învață așa ceva. Dar dacă vrei să înveț i cum să pui
banii să munce ască pentru tine, asta numai eu pot să te învăț, și asta doar în cazul în care ești dispus
și vrei să înveț i.”
„Oare nu toat ă lumea vrea să învețe asta?”, am întrebat.
„Nu”, mi-a spus tatăl cel bogat. „Pur și simplu pentru că este mai simp lu să înveți să
muncești pentru bani, mai ales dacă senti mentul princ ipal este cel al fricii atunci când se deschid e
subiec tul ban i.”
„Nu înțeleg ”, am spus eu încrun tându- mă.
„Nu-ți face griji pentru asta deoca mdată. Nu uita însă că doar frica este cea care îi face pe
cei mai mulți să muncească și să aibă o anum ită slujbă. Frica de faptul că nu-și vor putea plăti
facturile; frica de a nu fi conced iați; frica de a nu avea destu i bani; frica de a nu fi nevoi ți s-o ia de
la capăt. Acesta este prețu l studiului pentru o anum ită profesiune sau meserie și apoi al muncii
pentru bani. Majorita tea devin sclavi ai banilor … și se înfurie pe șefii lor.”
„A învăț a să faci banii să muncească pentru tine este cu totul altceva decât un simplu
studiu?”, a m întreba t.
„Categori c”, m i-a răspuns tat ăl cel bogat. „Categor ic.”
N-am mai scos nici unul un cuvân t în acea frumoasă dimineață de sâmbătă hawaiian ă.
Priet enii mei tocmai începuseră meciul de baseball. Dar, dintr-un motiv sau altul, acum eram
încântat că hotărâse m să muncesc pentru 10 cenți pe oră. Simțeam că eram pe cale să învăț ceva ce
prietenii mei nu vor învăț a la școală.
„Ești ga ta să înve ți?”, m- a întrebat tatăl cel bogat.
„Categori c”, am spus eu cu un zâ mbet forța t.
„Eu m-am ținut de cuvân t. Te-am învăța t o mulțime de lucrur i”, mi-a spus tatăl cel bogat.
„La 9 ani ai simțit deja ce înseam nă să muncești pentru bani. Înmulțește ultima lună cu 50 de ani și
îți vei putea face o id ee asupra fe lului cum își petrec existenț a majorit atea oam enilor.”
„Nu înțeleg ”, am spus.
„Cum te-ai simțit când ai stat la coadă să aștepți să intri la mine, prima dată ca să te angajez
și a doua oară ca să îți măresc pl ata?”
„Groazn ic”, am spus.

„Dacă vei alege să muncești pentru bani, asta este viața care te așteaptă ”, mi-a spus tatăl cel
bogat.
„Și ce ai simțit când d-na Martin ți-a strecurat trei monede în mână pentru cele trei ore de
muncă?”
„Am simțit că nu e de ajun s. M-a m socotit un nim ic. Am fost foart e deza măgit”, am spus.
„Așa simt majorita tea angajaț ilor atunc i când își pri mesc leafa, mai ales după ce li se oprește
impozitul și al te dări. Tu mă car ai pri mit banii 100 la sută.”
„Adică m ajorit atea celor care mun cesc nu își iau toț i banii?”, am întrebat uluit.
„Doamne, sigur că nu”, mi-a spus tatăl cel bogat. „Statul își ia întotdeaun a parte a sa mai
întâi.”
„Și cum proced ează?”, a m întreb at.
„Prin impozit e”, mi-a răspuns tatăl cei bogat. „Ceea ce câștigi este impoz itat, dar și ceea ce
cheltuiești este impoz itat. Ți se ia o tax ă pe ce ea ce econo miseșt i și ți se ia o tax ă și când mori.”
„De ce lasă oam enii statu l să le facă una ca asta?”
„Cei bogați nu-1 lasă”, mi-a spus tatăl cel bogat zâmbind. „Doar cei sărac i și cei din pătur a
mijlocie o fac. Pun pariu că eu câștig mai mult decât tatăl tău, totuși el plă tește mai multe impoz ite.”
„Cum se poate asta?”, am întrebat. Pentru mine, un băiețel de 9 ani, n-avea nici o logică
poveste a asta. „Cum poate cinev a să lase sta tul să-i facă una ca asta?”
Tatăl cel bogat n-a mai spus nimic. Bănuiesc că vroia să-1 ascult cu atenț ie și nu să
trăncănesc întruna.
În cele din urmă m-am calmat. Nu-mi plăce a ce auzea m. Știam că tata se plânge a mereu că
plătește prea multe impozite, dar nu știam prea bine ce însea mnă asta. Oare viața era cea care îl
împingea de la spate?
Tatăl cel bogat se legăna ușor și fără zgom ot în scaunul lui, privindu- mă atent.
„Ești ga ta să înve ți?”, m- a întrebat.
Am dat ușor din cap.
„Căci trebu ie să-ți spun că sunt multe de învăț at. Să faci banii să muncească pentru tine
poate fi un lucru care se învață într-o viață. Cei mai mulți fac patru ani de facul tate și aici se înche ie
școal a pentru ei. Știu că studierea banilor va continua pentru mine tot restul vieții, pur și simplu
pentru că pe măsură ce aflu mai multe îmi dau seam a că trebui e să știu și mai multe. Cei mai mulți
dintr e oameni nu studia ză niciodată acest subiect. Merg la muncă, își încasează leafa, își
echilibrează contul și asta e tot. Și culmea, se mai și întreabă de ce au proble me cu banii. După care
cred că dacă ar avea mai mulți bani asta le-ar rezolva proble ma. Puțin i își dau seama că problem a
constă în lipsa unei educ ații financ iare.”
„Deci tatăl meu are proble me cu impozitele pentru că nu înțelege cum funcț ioneaz ă banii?”,
am întreb at eu dezorientat.
„Uite cum stau lucruril e”, mi-a spus tatăl cel bogat. „Impozitele sunt doar o mică parte din
ceea ce ai de învăța t atunc i când faci banii să muncească pentru tine. Azi vreau să aflu doar dacă te
mai pasionea ză încă ideea de a învăț a despre bani. Pe cei mai mulți nu-i intereseaz ă. Oam enii vor să
meargă la școală, să învețe o meseri e, să lucre ze cu drag și să câștige o mulțime de bani. Într-o bună
zi, se trezesc că au probleme serioase legate de bani și că nu pot să nu mai muncească. Acesta este
prețu l pe care îl plătesc cei care știu doar să munce ască pentru bani, în loc să învețe cum să pună
banii să munce ască pentru ei. Așadar , mai ai încă acea pasiune pentru studiu?”, m -a întrebat tatăl cel
bogat.
Am dat din cap.
„Foarte bine”, a spus tatăl cel bogat. „Și acum întoarce- te la treab ă. De astă dată n-am să-ți
plătesc ni mic.”
„Ce?”, am întreb at eu în cul mea uimirii.
„Ai auzit foarte bine. Nimic. Ai să munceșt i cele trei ore, dar de data asta nu vei mai primi
cei 10 cenți pe oră. Spuneai că vrei să înveț i să nu muncești pentru bani, așa încât n-am să-ți plătesc
nimic.”
Nu-m i venea să-m i cred urech ilor.
„Am avut această discuție și cu Mike. El e deja la muncă. Șterge de praf și aranjea ză cutiile
de conserve pe grat is. G răbeșt e-te să te întor ci la treab ă.”
„Dar nu e corec t”, am țipat eu. „T rebuie să-m i plătiți ceva.”

„Spuneai că vrei să înveți. Dacă nu înveți acum, o să crești și o să ajungi asem eni celor două
femei și bărba tului acela mai în vârstă care stăteau la mine în living și munceau pentru bani cu
speranț a că n-am să-i conc ediez. Sau ca tatăl tău, care câștigă o mulțime de bani ca să fie înglod at
până peste cap în dator ii, sperând că dacă ar avea mai mulți bani asta i-ar rezolva toate proble mele.
Dacă asta vrei, voi continua să-ți plătesc ca la începu t, 10 cenți pe oră. Sau poți să procedezi ca
majorit atea adulț ilor. Să te plângi că nu-ți plătesc destul, să renunț i și să îț i cauț i altă slujbă.”
„Și ce să fac?”, a m întreba t.
Tatăl cel bogat m-a mângâiat pe cap. „Folosește asta”, mi-a spus el. „Dacă știi să folosești
bine ceea ce ai, în curând îmi vei m ulțumi că ți-am dat oca zia de a deven i un o m bogat. ”
Stăteam și nu-mi vene a să cred cât de prost m-am descurcat la negoc iere. Venise m să-i cer o
mărire de leafă și plecam să m uncesc pe gratis.
Tatăl cel bogat m-a mângâiat iar pe cap și mi-a spus: „Folosește-ț i mintea. Hai, du-te și
apuc ă-te de treabă. ”
Lecția nr. 1:
Cei bogați nu muncesc pentru bani
Nu i-am spus tatălui meu sărac că am muncit pe gratis. El n-ar fi înțeles și nu vroia m să
încerc să-i explic ceva ce nu înțe legeam nici eu prea bine.
Vreme de încă trei săptăm âni, Mike și cu mine am muncit în fiecare sâmbătă trei ore pe
gratis. Nu mă deranja că munceam și deven ise o simplă rutină, deci era mult mai simplu. Ceea ce
mă enerv a însă era că nu putea m merge la meciurile de basebal l și nu-m i mai putea m cumpăra
albumele de benz i desenat e.
Tatăl cel bogat a trecu t pe la mine în cea de-a treia săptăm ână pe la ora prânzulu i. Am auzit
când a oprit camionet a în parcare și a stins motorul. A intrat în magazin și a salutat-o pe d-na Martin
îmbrățișând- o. După ce a aflat cum merg lucruril e la magazin, s-a dus la vitrina cu îngheța tă, a luat
de acolo două bucăți, le-a plăti t și ne-a făcut semn mie și lui Mike.
„Băieț i, haid eți să me rgem la pli mbare”
Am traversat strada evitând câteva mașini și străbătând un câmp mare înverzi t, unde jucau
fotba l câțiva adulți. Ne-am așezat la o masă de picnic izolată și atunci ne-a întins înghețatele, mie și
lui Mike.
„Cum merge, băieț i?”
„Bine”, spuse Mike. Am dat și eu din cap, confirm ând.
„Ați învă țat ceva deja?”, a întreb at tatăl cel bogat.
Mike și cu mine ne-am privi t unul pe celălalt, am ridicat din umeri și am dat din cap la
unison.
Evitarea uneia dintre cele mai mari capcane ale vieții
„Ei bine, băieți, ar trebui să începe ți să vă concentra ți serios. Sunteți confruntaț i cu una
dintr e cele mai importan te lecții ale vieții. Dacă o veți învăța, vă veți bucura de multă libertate și de
siguranț a zilei de m âine. Dacă nu o veți învă ța, veți sfârși ca d-na Martin și ca majorit atea celor care
joacă fotbal aici în parc. Ei muncesc din greu pe o nimica toată, făcându-și iluzii că au o slujbă
sigură și așteptând cu nerăbdare concediu l anua l de trei săptă mâni și o pensie amărâtă după 45 de
ani de m uncă. Dacă ac eastă perspectivă vă înc ântă, am să vă m ăresc pla ta la 25 de cenț i pe oră.”
„Dar acești a sunt niște oam eni foarte mun citori. De ce vă bate ți joc de ei?”, a m întreb at.
Pe chipu l tatălui cel bogat a încolț it un zâm bet.
„D-na Martin este ca o mamă pentru mine. Nicioda tă n-aș face una ca asta. Poate părea o
cruzime pentru că fac tot posibilul să vă demonstre z un anumit lucru. Vreau să-mi explic punc tul de
veder e ca să înțeleg eți ceva. Ceva ce majori tatea oamenilor nu au ocazia să consta te pentru că au o
perspectivă mult prea îngustă. Mulți nu-și dau seam a de capcana în car e se află. ”
Lui Mike și mie nu ne era prea clar acest mesaj. Părea o cruzime și totuși ne dădea m seam a
că își dorea cu disperare să ne facă să pricepem ceva.
Zâmbind, tatăl cel bogat mi-a spus: „Nu vi se pare tentan t să căpătați 25 de cenți pe oră? Nu
vă stim ulează ideea?”

Am dat din cap că „nu”, dar realitatea era alta. Pentru mine, ar fi însemnat foart e mult
douăz eci și cinci de cenț i pe oră.
„Bine, a m să vă dau un dolar pe oră”, răspun se tatăl cel bogat cu un rân jet șiret.
Simțeam că îmi sare inima din piept. Creieru l meu parcă îmi striga: „Acceptă, accep tă.”
Nu-mi vene a să-m i cred urechilo r. Totuși n-a m spus ni mic.
„Bine, 2 dolar i pe oră.”
Creierașul și inimioara mea de nouă anișori aproape că au explodat de-a dreptu l când am
auzit asta. Ne aflam în 1956, și dacă aș fi fost plătit cu 2 dolar i pe oră aș fi fost cel mai bogat copil
din lume. Nici nu-mi putea m imagina că aș putea câștiga atâția bani. Aș fi vrut să spun „da”. Îmi
dorea m o asemenea înțeleg ere. Parcă și vede am o bicicletă nouă, o mănușă nouă de baseball și
admirația prietenilor în momentul în care m-aș fi jucat cu atâția bani gheață. În plus, Jimmy și toți
prietenii lui bogați n-ar mai fi putut niciodat ă să spună despre mine că sunt un sărăntoc. Și totuși, nu
știu cum s-a făcut, dar n-a m scos nici un sunet.
Poate că mintea mea se supraîn cinsese și sărise vreo siguranț ă. Dar în adân cul sufle tului îmi
dorea m nespus acești doi dolar i pe oră.
Îngheț ata se topise și mi se scurgea pe mână. Bățu l se dezgolise complet și pe jos se adunase
un amestec de zeamă de vanilie cu ciocolat ă, de care se bucurau furnicil e. Tatăl cel bogat se uita la
cei doi băieți care- 1 priveau cu ochii mari și cu mintea goală. Știa că ne testeaz ă și știa că avea
nevoi e să trezească aceste sentimente în noi. Știa că orice om are slăbiciunile lui și că poate fi
parțial cum părat. Și m ai știa că oric e om, în egală măsură, nu poat e fi nicioda tă cu mpărat în anumite
privin țe. Se punea problem a care parte va rezista mai mult. Testase mii de suflete în viața lui. Le
pusese la încerc are de fiecare dată când cin eva dăde a un exa men cu el pentru o slu jbă.
„Bine, 5 dolar i pe oră.”
Dintr -odat ă, mă cuprinsese o tăcere absolută. Ceva se schimbase. Oferta era prea mare și
deven ise caraghioasă. Puțin i adulți câștigau pe atunci 5 dolari pe oră. Ispita dispăruse și se
reinst alase calmul. Ușurel, m-am întors spre stânga să mă uit la Mike. S-a uitat și el la mine. În
sfârșit, acea parte a sufletului meu dispu să să cedeze fusese amuțită. Preluase controlu l acea parte
care nu putea fi cumpărată. Se instal aseră în mintea și în sufletul meu un calm și o certitudine în
privin ța banilor. Mi-am dat seama că și Mike ajunsese în ac elași punct.
„Bun”, zise tatăl cel bogat cu blândeț e. „Aproape toți oamenii au un preț. Și asta din pricina
fricii și a lăcomiei. Mai întâi, teama de a rămâne fără bani ne motivează să muncim din greu și,
odată ce prim im leafa, lăcomia sau dorința ne face să ne gândi m la tot felul de lucrur i pe care le-am
putea cumpăr a. Atunci se cree ază un anum it tipar.”
„Ce tipar?”, a m întreb at.
„Tiparul confor m căruia se trezesc, merg la muncă, își plătesc facturi le, se trezesc, merg la
muncă, își plătesc facturile… Din acel moment, viața lor este pentru totdeauna prada fricii și a
lăcomiei. Dacă le oferi mai mulți bani, ei vor continua acest ciclu, pentru că își vor spori
cheltuielile. Asta este cee a ce eu num esc Cursa Șobolanulu i.”
„Există și o altă cale?”, a întreba t Mike.
„Da”, a spus tată l cel bogat fără să se grăbească. „Dar puțini o găsesc.”
„Și care ar fi ace asta?”, a într ebat Mike.
„Ei bine, băieți, sper ca aceast a să fie cea pe care o veți găsi muncind și studiind alături de
mine. De asta nu vă ma i plătesc. ”
„Și care e ideea?”, a întreba t Mike. „Ne-am cam săturat să muncim din greu, mai ales pe
dege aba.”
„Ei bin e, pri mul pas ar fi sincerita tea”, spu se tatăl cel bogat.
„Dar noi n-a m mințit”, am zis.
„N-am spus că ați mințit. Am zis să spuneți adevărul”, mi-a repli cat tatăl cel bogat.
„În ce privin ța?”, a m întreba t.
„Referitor la ceea ce simțiți”, a spus tatăl cel bogat. „Nu trebu ie să o spuneț i altcuiva, decât
vouă înșivă.”
„Vreți să spuneți că oamenii din parc, cei care muncesc pentru dumneavoastră, d-na Martin,
ei toți nu fac asta?”, a m întreb at.
„Mă îndoi esc”, spuse tatăl cel bogat. „În schimb, trăiesc cu teama lipsei banilo r. În loc să se
confrunt e cu această frică, ei reacționea ză și nu gândesc. Reacț ionea ză emoționa l, în loc să-și pună
capu l la contribuț ie”, spuse ta tăl cel bogat m ângâindu-ne pe cap. „D upă care se al eg cu câ țiva bănuți

și din nou pun stăpânire pe ei bucuria, dorin ța și lăcomia de a o lua de la capăt și din nou
reacțione ază în loc să gândească.”
„Deci senti mentele iau locu l gândir ii”, spuse Mike.
„Exact ”, spuse tatăl cel bogat. „În loc să recuno ască adevărul în privința sentimentelor lor, ei
reacțione ază în raport cu ele și nu reușesc să mai gândească. Ei simt frica și merg la muncă, sperând
că banii îi vor scăpa de frică. Dar lucruri le nu stau așa. Această teamă veche de când lumea îi
bântu ie și se întorc la muncă, sperând din nou ca banii să le calmeze temerile și din nou așa ceva nu
se întâmplă. Frica i-a împins în această capcan ă și muncesc din pricina ei, câștig ă bani, muncesc, iar
câștigă bani, totul în speranț a că vor s căpa de fric ă.
Dar în fiecare dimineață de cum se scoală, frica de o viață se trezește odată cu ei. Milio ane
de oameni nu pot dormi din cauza fricii, noapt ea transform ându- se într-o veșnică frământare. Și se
trezesc și merg la muncă, sperând ca leafa să ucidă pentru totdeaun a teama chinuito are din sufletul
lor. Ei sunt la cheremul banilor și refuză să recunoască asta. Bani i dețin controlul asupra
senti mentelor lor , dar și asupra suflet elor lo r.”
Tatăl cel bogat tăcu, așteptând ca vorbele lui să-și facă efectul. Mike și cu mine auzise m ce
spusese, dar nu înțelesesem prea bine despre ce era vorba. Ști am doar că m-am întrebat adese a de ce
adulții se grăbesc atâta să ajungă la slujbă. Nu părea a fi nimic amuzant și nu păreau prea ferici ți,
totuși ceva îi det ermina să m eargă repede spre serviciu.
Dându-și seam a că am reținu t cât se putuse din ceea ce ne povestise, tatăl cel bogat a spus:
„Băieț i, aș vrea ca voi să evitați această capcană. Asta aș vrea de fapt să vă învăț. Nu doar să fiți
bogaț i, pentru că bogăț ia nu rezo lvă problem a.”
„Nu?”, am întrebat eu m irat.
„Nu. Dar lăsați-mă mai întâi să vă termin de vorbi t și despre cel de-al doilea senti ment, cel
al dorințe i. Unii îi spun lăcomie, dar eu prefer să-i zic dorință. E norm al să-ți dorești ceva mai bun,
mai frum os, mai amuzan t și mai palpitan t. Oam enii muncesc pentru bani și din pricina dorințe i. Ei
doresc bani din cauza lucrur ilor de care s-ar putea bucura și pe care le-ar putea astfel cumpăra. Dar
bucuri a pe care o aduc banii este adesea scurtă, pentru că foarte curând vor avea nevoie de alți bani
pentru mai multă bucurie, mai multă plăcere, mai mult confort și mai multă siguranță. Și atunci
continuă să muncească gândindu-se că banii le vor domoli sufletul tulbura t de frică și de dorință.
Dar bani i nu pot fac e asta.”
„Nici în cazul oam enilor bogaț i?”, întrebă Mike.
„Nici măcar în cazul lor”, spuse tatăl cel bogat. „De fapt, motivul pentru care mulți oameni
sunt bogaț i nu este dorința, ci frica. Ei cred că banii pot îndepăr ta frica lipse i de bani, frica de
sărăc ie și astfe l adună averi întreg i ca să descopere că tot nu scapă de frică. Pentru că acum se tem
să nu piard ă acești bani. Am prieteni care continuă să muncească, deși au o grămadă de bani. Știu
oameni care au milioane și care acum se tem mai mult decâ t atunci când erau sărac i. Se te m să nu-și
piard ă toți banii. Temerile care i-au făcut să se îmbogățească se accentue ază. Sufletu l acela plin de
slăbi ciuni este tot mai disperat. Nu vor să-și piard ă casele cele mari, mașinile și stilul de viață
asigura t de bani. Își fac griji în legătură cu ce ar putea gândi prietenii lor dacă și-ar pierd e toți banii.
Mulți sunt disperaț i și se î mbolnăvesc de nervi, chi ar dacă par bogaț i și au o m ulțime de ban i.”
„Deci o mul sărac este mai ferici t?”, am întrebat eu.
„Nu, nu cred”, mi-a răspuns tatăl cel bogat. „Evitarea banilor este tot o formă de psihoză, ca
și atașam entul exag erat față de ei.”
Și, ca exemplu imediat, a trecu t pe lângă masa la care ne aflam cerșetorul orașului, care
tocmai aduna într-o cutie toate resturil e. Toți trei ne-am uitat la el cu mult interes, în vreme ce
altădată probabi l că nici nu l-a m fi băgat în sea mă.
Tatăl cel bogat a scos din portofel un dolar și i 1-a arătat bătrânu lui. Văzând banul,
cerșe torul a venit imediat, a luat bancnota, i-a mulțumit apăsat tatălui celui bogat și a plecat
entuziasmat de mica lui aver e.
„El nu este cu m ult difer it de major itatea angajaț ilor mei”, spuse ta tăl cel bogat. „Am întâln it
atâția care spun: «A, nu mă interesează banii.» Și totuși sunt dispuși să muncească opt ore pe zi.
Aceasta este negar ea rea lității. Dacă nu i-ar fi interesat cu adevăr at banii, a tunci de ce m ai muncesc?
Acest t ip de gândir e este probabil mai bolnav decâ t al persoanei care economisește bani pe ascuns.”
Cum stăteam și îl asculta m pe tatăl cel bogat, mi-am amintit de nenum ăratele ocazii în care
propriul meu tată spuse se la rândul lui: „Nu mă intereseaz ă banii.” O zicea deseori. Și apoi se
justifica adăugind : „Muncesc pentru că-m i iubesc meseria.”

„Și atunci, ce e de făcut?”, am întrebat. „Să nu muncim pentru bani până ce nu dispare și
ultima urmă de teamă și de lă comie?”
„Nu, asta ar fi o pierdere de vrem e”, spuse tatăl cel bogat. „Senti mentele ne fac oameni, ne
fac să există m. Cuvântul «sentiment» denot ă o energie în mișcare. Fii sincer în privința
senti mentelor și folosește- ți intel igența și senti mentele în favoarea ta, și nu î mpotriva ta.”
„Uau!”, zise Mike.
„Nu fiți preocup ați prea tare de ceea ce v-am spus. O să înțeleg eți mai bine cu anii. Încerc ați
doar să observaț i și nu să reacționa ți la senti mentele voastre. Majoritatea oamenilor nu știu că de
fapt senti mentele gândesc în locul lor. Sentimentele sunt sentimente, dar trebuie să învăța ți să
gândi ți singuri.”
„Ați putea să ne daț i un exe mplu?”, am întrebat eu.
„Desigur”, mi-a replicat tatăl cel boga t. „Când o persoană spune: «Trebuie să-m i găsesc o
slujbă», m ai mult ca sigur că ea gândeșt e emoțional. Frica de a nu avea bani gener ează acest gând.”
„Nu înțeleg ”, spuse Mike.
„De exemplu”, spuse tatăl cel bogat, „când li se trezește teama de a nu avea bani, în loc să
dea fuga să-și ia o slujbă “ pentru a câștiga ceva bănuț i care să le liniștească teama, ar putea să-și
pună următo area întrebare: «Oare slujba este cea mai bună soluție pe termen lung pentru a pune
capăt fricii?» După părerea mea, răspunsul este: «Nu». Mai ales atunci când ai o privire de
ansamblu asupra vieții. Slujba este de fapt o soluție pe termen scurt, pentru o proble mă pe termen
lung.”
„Dar tatăl meu spune mereu: «Vezi-ți de școal ă și ia note mari ca să-ți găsești o slujbă
sigur㻓, am grăit eu oarecu m dezorien tat.
„Da, înțeleg de ce spune asta”, zise gentil tatăl cel bogat. „Majoritatea oamenilor îți
recomandă asta și li se pare cea mai bună idee. Dar oamenii fac aceast ă recomandare în primul rând
din frică.”
„Credeți că tata spune asta pentru că îi este fric ă?”
„Da”, spuse tatăl cel bogat. „Este îngroz it că nu vei fi în stare să câștigi bani și să te adap tezi
în societ ate. Să nu mă înțeleg i greșit. El te iubește și vrea tot ce e mai bun pentru tine. Și cred că
teama sa este justific ată. Studiu l și o slujbă sunt foart e importan te. Dar nu rezolvă teama. Vezi tu,
teama care îl face pe el să se trezeasc ă în fie care dimineață ca să câșt ige câțiv a dolari este aceeași cu
teama care î l face să fie at ât de neclin tit când î ți cer e să te duci la școală.”
„Și atunc i ce-mi reco mandaț i?”, am întrebat.
„Vreau să vă învăț să stăpâniț i puter ea bani lor, să nu vă temeți de ei. Și asta nu vi se predă la
școal ă. Dacă nu ve ți învă ța asta, veți deveni robii ban ilor.”
În sfârșit, avea o logică. Dorea să ne lărgească perspec tiva, să vedem ceea ce d-na Martin nu
putea să vadă, ca de altfel nici angajaț ii lui și nici chiar tata. El folosea exemple ce păreau foart e
cinice pe vremea aceea, dar nu le-am uitat niciodată, în acea zi, perspect iva mea s-a lărgit și am
început să văd capcana în faț a căre ia se afl au cei mai mulți oameni.
„Vedeți voi, cu toții sunte m în cele din urmă angajați i cuiva. Doar că lucră m la nivele
difer ite”, spuse tatăl cel bogat. „Aș vrea, băieți, să aveți ocazia să evitați această capcană. Capcana
creată de cele două senti mente: frica și dorința. Folosiți- le în favoarea voastră, și nu împotriva
voastră. Asta vreau eu să vă învăț. Nu mă intereseaz ă să vă spun doar cu m să faceț i grămezi de bani.
Asta nu vă va ajuta să vă stăpâniț i frica sau dorin ța. Dacă nu vă veți stăpân i mai întâi frica și dorința
și vă veți î mbogăț i, nu veți fi altceva decâ t niște sclavi bin e plăt iți.”
„Cum pute m evita capc ana, a tunci?”, a m întreba t.
„Principa la cauză a sărăciei sau a zbaterii în marasmul finan ciar o reprezin tă teama și
nești ința, și nu econo mia sau statu l sau cei bogați. Frica cu care se intox ică pe sine și ignoranța sunt
cele care îi țin pe oameni în capcană. Voi, băi eți, mergeți la școală, luați-vă dip lomele și eu am să vă
învăț să nu căde ți în capcan ă.”
Începuseră să se ivească piesele acestui puzzl e. Tatăl meu cu multă școală avea multe
diplo me și o carieră minuna tă. Dar școal a nu-1 învăț ase cum să se descurc e cu banii sau cu temerile
sale. Devenea c lar că eu putea m învă ța lucrur i diferite și foarte importan te de la ambii tați.
„Ne-ai vorbit despre teama de a nu avea bani. Dar cu m ne afec tează gândirea această dorință
de bani ?”, a întreba t Mike.
„Ce ați simțit atunci când v-am ispitit cu o creștere a salariulu i? Ați băga t de seamă cum vi
se tre zește dorința?”

Am dat din cap amândoi.
„Faptul că nu ați cedat senti mentelor și că ați fost în stare să vă amânați reacția și să gândiț i
temeinic a fost lucrul cel mai impor tant. Asta contează. Întotdeaun a vom avea senti mente de teamă
și de lăcomie. De aici încolo cel mai important lucru pentru voi este să folosiț i aceste senti mente în
avan tajul vostru, iar pe termen lung să nu le lăsați să pună stăpân ire pe gândirea voastră.
Majoritat ea oamenilor folosesc teama și lăcomia împotriva lor. Acesta este punctul de pornire al
ignoran ței. Majoritat ea oamenilor își trăiesc exist ența într-o permanentă goană după leafă, după
mărirea salar iului, după o slujbă sigură tocmai din pricina acestor sentimente de dorință și teamă; ei
nu se întreabă realmente încotro îi poartă aceste gânduri stăpân ite de senti mente. Pentru asta, ar fi
potriv ită imagine a unui m ăgăruș car e trage o căruță atâta vrem e cât stăpânu l său îi trece pe la nas un
morcov. Stăpânul măgărușulu i ajunge unde vrea, în schimb animalul alear gă mereu după o iluzie.
Mâine va fi înc ă un m orcov pentru măgăruș.”
„Vrei să spui că atunci când mă gândesc la o mănușă nouă de baseball, la bomboan e și la
jucării, toate acest ea sunt ech ivalentul morcovulu i pentru măgăruș ?”, întrebă Mike.
„Mda. Și pe măsur ă ce creșteți jucări ile devin tot mai costisitoar e. O mașină nouă, o
ambarcaț iune și o casă mai mare pentru a-i impresion a pe prieteni”, spuse tatăl cel bogat zâmbind.
„Frica te împinge de la spate, iar dorința te ade menește către stânci și acolo te așteap tă cap cana.”
„Și atunc i, care e răspunsul ?”, în trebă Mike.
„Ignoranța este cea care intensifi că teama și dorința. De aceea unii oameni bogați, cu mulți
bani, se te m din ce în ce m ai mult pe măsur ă ce se îmbogățesc. Banii sunt morcovul lor, iluzia. Dacă
măgărușul ar putea avea o perspect ivă de ansamblu, s-ar gândi mai mult dacă să se țină sau nu după
morcov.”
Tatăl cel bogat continuă argumentarea faptului că via ța oam enilor este o luptă în tre ignoran ță
și ilu minare.
El ne-a spus că în momentul în care o persoană nu mai caută să aibă cât mai multe
infor mații despre sine, nu mai încearcă să se cunoască, se instalea ză ignoranț a. Această luptă este o
decizie clipă de cl ipă – a învăța să deschizi sau să închiz i mintea cuiva.
„Uitaț i ce e, școal a este extre m de import antă. Mergeți la școală pentru a învăța o profesie
sau o meserie și pentru a contr ibui la bunul mers al societ ății. Oricin e are nevoie de profesori,
doctor i, mecanici, artiști, bucăt ari, oameni de afaceri, ofițeri de poliți e, pompieri, solda ți. Școala îi
formează astfel încât societ atea noastră să înflore ască și să prospere ”, spuse tatăl cel bogat. „Din
păcate, pentru ce i mai mulți oameni, școal a este sfârșitu l, și nu înc eputul. ”
S-a așternu t o lungă tăcer e. Tatăl cel bogat zâmbea. N-am înțeles pe loc tot ce mi-a spus în
ziua aceea. Dar, așa cum se întâmplă cu marii profesori, cuvinte le lui au continuat să mă
călăuze ască ani de zi le, chi ar multă vre me după ce el n-a ma i fost. Și mă însoțesc și acu m.
„Am fost puțin cam crud astăzi”, spuse tatăl cel bogat. „Dar am avut un motiv pentru asta.
Am vrut să nu uitați nicioda tă aceast ă discuție. Să vă gândiți mereu la dna Mart in. Să vă gândiț i
mereu la măgăruș. Să nu uitați nicioda tă că acest e două mari senti mente, teama și dorin ța, vă pot
împinge în cea mai mare capcană a vieții, dacă nu veți conștien tiza că ele dețin contro lul asupra
gândir ii voastre. Crud este să vă petrec eți viața trăind în frică, fără a vă explora visel e până la capăt.
Să munciți din greu pentru bani, crezând că banii pot să vă procure acele lucrur i care vă vor aduc e
fericirea este tot o formă de cruzi me. Să vă treziți în toiul nopții speria ți că nu aveți cu ce să vă
plătiți facturile este o cale îngrozito are de a trăi. Să trăiți o exist ență în care leafa pe care o câștiga ți
să aibă ultimul cuvânt nu este o viață adevăr ată. A crede că o slujbă îți poate da senti mentul de
siguranț ă înseam nă a te minți singur. Acesta este un lucru crud și aceasta este capcana pe care aș
vrea s-o evitați pe cât se poat e. Am văzut cum banii pun stăpânire pe viețile oamenilor. Nu accept ați
să vi se întâmple una ca asta. Nu lăsa ți ca banii să vă conducă destinul.”
Sub m asa noastră s-a rostogolit o minge. Tatăl cel bogat a rid icat-o și a arunca t-o înapo i.
„Dar ce leg ătură are ignoran ța cu lăco mia și te ama?”, a m întreba t.
„Ignoranța în privinț a banilor este cea care duce la atâta lăcomie și la atâta teamă”, spuse
tatăl cel bogat. „Să vă dau câteva exemple. Un doctor care dorește mai mulți bani pentru bunăstare a
familiei sale măreșt e onorariul consulta ției. Mărindu- 1, face ca prețul îngrijiri lor medicale să
crească pentru toată lumea. Asta îi afectează cel mai tare pe oamenii săraci, care în genera l au o
sănăt ate mai precară decât cei cu bani.
Pentru că doctor ii își măresc onorariul, și-1 măresc și avocații. Când onorariul avoca ților
creșt e, profe sorii de școal ă doresc o mărire de leafă, care duce la creșter ea impoz itelor noastre

ș.a.m.d. Curând, se va crea o prăpastie atât de mare între cei bogați și cei săraci, încât va izbucni
haosul și o altă civilizație impor tantă se va prăbuși. Mari le civilizații s-au prăbușit atunc i când
difer ența dintr e cei care aveau și cei care nu aveau a deveni t prea mare. America se află pe același
drum, dovedind încă o dată că istoria se repetă, pentru că nu învățăm nimic din istorie. Noi doar
memorăm datel e istori ce și nu mele, dar nu și lecț iile pe car e istori a ni l e dă.”
„Dar nu e norm al ca prețur ile să crească?”, a m întreba t eu.
„Nu. Nu și într-o socie tate educa tă, bine condusă de guvern. Prețur ile ar trebui chiar să
scadă. Sigur că adesea acest lucru e valabi l doar în teorie. Prețuril e cresc din pricina lăcomiei și a
fricii la care se ajunge din ignoranț ă. Daca în școli s-ar învăța despre bani, aceștia ar fi mai mulți și
prețur ile ar scădea, dar școlil e se concen treaz ă să-i învețe pe oameni doar să muncească pentru bani
și nu cu m să canal izeze puterea bani lor.”
„Dar nu există și școli specia le de afacer i?”, întrebă Mike. „Nu îmi sugera i tu să merg la o
școal ă de afa ceri ca să î mi iau masteratul?”
„Da”, spuse tatăl cel bogat. „Dar mult prea adesea școli le de afacer i form ează doar angajați,
care nu sunt altcev a decât niște contabili mai sofistica ți. Și ferească Dum nezeu să preia o afacere
asemenea contabi li mărginiți. Ei nu fac altceva decât să analizeze cifrele, să conc edieze din angajați
și să omoar e afacerea. Știu asta pentru că am avut și eu de-a face cu ei. Se gândesc cum să reducă
mai bine costurile, să crească prețurile, ceea ce duce la și mai multe proble me. Sigur că e bine să ții
socote ala. Măcar de-ar ști asta cât mai mulți oameni, dar nu este totul. Trebui e o privire de
ansamblu”, adăug ă furios ta tăl cel boga t.
„Și există vreun răspuns ?”, întreb ă Mike.
„Da”, spuse tatăl cel bogat. „Învăț ați să vă folosi ți sentimentele pentru a gândi și nu gândiț i
cu sentimentele. Când ați reușit, băieț i, să vă stăpân iți senti mentele, acceptând să munciți pe gratis
mai întâi, mi-am dat seama că aveți speranțe. După care v-ați lăsat iarăși pradă senti mentelor atunci
când v-am ispitit cu mai mulți bani. Dar până la urmă, ați învățat să gândiț i, în ciuda încărc ăturii
emoționa le. Acesta este prim ul pas.”
„De ce este atât de impor tant acest pas?”, am întrebat.
„Asta trebuie să descoperiț i singuri. Dacă vreți să învăța ți asta, băieți, vă voi duce pe un
drum spinos într-un loc pe care aproape toată lumea îl evită. Vă voi duce în acel loc de care se teme
aproap e toată lumea. Dacă veți merge alături de mine, veți renunța la ideea de a munci pentru bani
și veț i învă ța în schim b să puneț i bani i să mu ncească pentru voi.”
„Și cu ce o să ne alege m dacă mergem cu dv ., sau dac ă acc eptăm să învăț ăm de la dv .? Cu ce
o să ne a legem?”, l- am întrebat.
„Cu ceea ce s-a al es și iepurașul”, spuse ta tăl cel bogat. „ Veți scăpa de Speri etoare. ”
„Dar oare exist ă un ase menea dru m?”, a m întreba t.
„Da”, spuse tatăl cel bogat. „Este drumul spini lor, care sunt temerile și lăcomia noastră.
Trecând peste frică, înfrun tând lăcomia, slăbic iunile și nevoi le noastre, aceast a este calea de
scăpare. Iar scăpare a vine prin gândire, alegându- ne gânduri le.”
„Să ne aleg em gândur ile?”, întreb ă Mike ulu it.
„Da. Să alege m lucrur ile pe care le gândi m, și nu să reacționă m la senti mentele noastre. În
loc de asta, oamenii se scoală pur și simplu și merg la muncă pentru a-și rezolva proble mele. Teama
că nu vor avea bani cu care să-și plătească facturi le îi sperie. Gândir ea presupune un timp în care să
îți pui întrebăr i. Ceva de genul : «Oare a munci din greu este cea mai bună soluție la această
proble mă?» Majorita tea oamenilor sunt atât de îngrozi ți, încât nu sunt în stare să-și mărturisească
acest adevăr — că teama este cea care îi contro lează — și nu mai pot să gânde ască, în schim b dau
fuga repede pe ușă. Co manda este la Sperie toare. Asta înț eleg eu prin a-ț i aleg e gânduri le.”
„Și cum să fac em asta?”, a întreba t Mike.
„Tocmai asta am să vă învăț eu. Să puteți alege dintre gânduril e voastre și să nu aveți reacț ii
impulsive, cum ar fi datul pe gât a l cafe lei dimineața și aler gatul reped e pe ușă.
Nu uitați ce v-am spus mai înain te: o slujbă este doar o soluți e pe termen scurt pentru o
proble mă pe termen lung. Majoritat ea oamenilor au în gând o singură proble mă și aceea este pe
termen scurt : factur ile de la sfârșit de lună, Sperietoarea. În acel moment, banii dețin controlu l
asupra vieții lor. Sau mai degrabă teama și ignoranț a în privința banilor . Astfel încât ei fac așa cum
au făcut și părin ții lor, se trezesc în fiecar e dimineață și se duc la muncă pentru bani. Eu nu mai
apuc ă să se întreb e: «Există oare și altă soluție?» Senti mentele le controlea ză gândir ea și nu mai
gândesc cu capul. ”

„Poți să-m i spui care este diferen ța dintre o gândir e emoțională și una cu capu l?”, întrebă
Mike.
„Sigur că da. Mereu aud asta”, spuse tatăl cel bogat. „Mereu aud ceva de genul «Păi, toată
lumea trebuie să muncească» sau «Cei bogaț i sunt escroci cu toții» sau «Am să-m i iau altă slujbă.
Merit o mărire de leafă. Nu se poate să mă tratați așa» sau «îmi place slujba asta pentru că este una
sigură», în loc să spună «Oare îmi scapă mie ceva?». Ultima întrebare duce la o blocar e a gândir ii
emoționa le și î ți dă ocazia să gândești limped e.”
Trebui e să recunosc că era o lecție importan tă, și anum e să-ți dai seama când cineva
vorbește emoționa l sau rațion al. Era o lecție care mi-a fost de folos tot restu l vieții, mai ales atunc i
când la rândul meu am vorbit mânat de o reac ție emoțională, și nu de o gândire limpede.
La întoarcer ea spre magazin, tatăl cel boga t ne-a explica t că oamenii bogați chiar „fac bani”,
nu muncesc pentru ei. El ne-a mai spus că atunc i când Mike și cu mine am făcut monedele acelea
din plumb crezând că astfel facem bani eram foarte aproap e de felul de a gândi al celor bogați.
Singura problemă e că era ilega l ceea ce făcuse m noi. Pentru stat și bănci este lega l, dar nu și pen tru
noi. El ne- a explic at că pentru a face bani exist ă căi lega le și că i ilegale.
Tatăl cel bogat a continu at prin a ne explica că oamenii bogați știu că banii sunt doar o
iluzie, exact ca în povestea cu morcovul pentru măgăruș. Doar din cauza fricii și a lăcomiei iluzia
banilor reușește să funcțion eze pentru miliarde de oameni, care- și imaginează că banii sunt ceva
real. Bani i sunt o născocir e. Doar din cauza iluziei încred erii și a ignoran ței maselor acest caste l din
cărți de joc nu s-a prăbușit încă. „De fapt”, spuse el, „din multe puncte de vedere, morcovul
măgărușului e chiar mai valoros decât banii.”
El ne-a povest it despre faptul că aurul e standardul valorii banilor în Amer ica și că orice
bancno tă este un bon de valoare acoperi t în argint. Era preocupat de zvonul potriv it cărui a într-o
bună zi nu va mai exist a standard în aur și că dolarii noștri nu vor mai fi bonuri de valoar e acoper ite
în argint.
„Când se va înt âmpla asta, băieț i, o să fie o nenorocire. Cei săraci, cei din pătura de m ijloc și
cei fără carte își vor distruge existen ța pur și simplu pentru că vor continua să creadă că banii sunt
ceva real și că fir mele la car e lucr ează sau statul vor avea în continuar e grijă de ei. ”
De fapt, noi n-am înțeles ce a spus el atunci, dar de-a lungul anilor totul a deven it mult mai
logic.
Văzând ceea ce pierd alț ii
Când s-a urcat înapo i în camioneta lui, chiar în fața magazinulu i, ne-a spus: „Continuaț i să
munciți, băieți, și cu cât veți uita mai curând de plată, cu atât vă va fi mai ușor în viața adultă.
Folosiț i-vă munca, munciți pe gratis și curând veți găsi soluții pentru a face mult mai mulți bani
decât aș putea eu să vă dau vreodată. Veți percepe lucruri pe care alții nu le pot vede a. Ocazi ile sunt
chiar sub ochii voștri. Majoritatea oamenilor nu văd niciod ată acest e ocazi i, pentru că de fapt caută
bani și siguranță și cu atât se și aleg. Din momentul în care veți observa din prima clipă o ocazie, le
veți observa și pe toate celelalte tot restul vieții. Când veți reuși asta, am să vă mai învăț și altceva.
Astfel veți evita una dintre cele mai mari capcane ale vieții și nu veți mai avea de-a face absolut
niciodat ă cu Sperie toarea. ”
Mike și cu mi ne ne-a m luat lu crurile din m agazin și i-a m făcut cu mâna d-nei Martin. Ne-am
întors în parc l a ace eași m asă de picni c și a m mai petrecu t câteva ore gândindu-ne și stând de vorbă.
Următoarea săptăm ână la școală am petrecu t-o gândind și stând de vorbă. Vreme de două săptă mâni
am continu at să reflectăm, să stăm de vorbă și să muncim pe gratis.
După cea de-a doua sâmb ătă, mi-am luat din nou rămas bun de la d-na Martin privind cu
jind la albumele cu benzi desena te. Cel mai greu îmi era că nu mai câștig am în fiecar e sâmbătă cei
30 de cenți pentru a-mi cumpăra benz i desenate. Dintr -odată, în vreme ce d-na Martin ne spunea la
reved ere m ie și lui Mike, a m observa t că ea făce a ceva ce nu observasem până atunci. Vreau să spun
că văzuse m, dar nu luase m în seam ă.
D-na Martin tăia copert a albumului de benzi desenate pe din două. Păstra doar jumătate din
coper tă și restul îl arunca într-o cutie mare de carton maroniu. Când am întrebat- o ce face cu cărțile
acelea de benzi desena te, mi-a spus: „Le arunc. Îi dau distribuitoru lui de benzi desenat e doar o
jumătate din copertă, ca să știe ce m arfă mi-a adus deja. Trebuie să vină ca m peste o oră.”

Mike și cu mine am aștep tat tot acest timp. De îndat ă ce a venit distribui torul, am întrebat
dacă nu ne dă nouă benz ile desenat e. La care el ne-a spus: „Puteți să le luați, dacă lucraț i pentru
acest m agazin și dac ă nu le revindeț i.”
Parten eriatul nostru renăscuse. Mama lui Mike avea o cameră în plus la subsol, pe care nu o
folosea nimeni. Am făcut ordine și am pus acolo sutele de benzi desenate. În curând, biblioteca
noastră de benzi desena te a fost deschisă publicului. Am angajat- o pe sora mai mică a lui Mike ca
bibliotecară, pentru că îi plăcea să învețe. Ea lua de la fiecar e copil 10 cenți pentru accesul în
bibliotecă, aceast a fiind deschisă între 2:30 și 4:30 după- amiaza în fiecare zi de școală. Clienții,
copiii din cartier adică, puteau citi câte benzi desena te doreau în cele două ore pe care le aveau la
dispozi ție. Era un adevăra t chilipir pentru ei, având în vedere că fiecar e album costa 10 cenți, căci
puteau ci ti patru sau cinc i în două ore.
Sora lui Mike îi verifi ca pe copii la plecare, ca să se asigure că nu iau cu împru mut vreun
album. De asemenea, ea nota într-un registru câți copii veneau zilnic, cine erau aceștia și ce
comentarii făceau. Mike și cu mine am strâns cam 9,50 dolar i pe săptă mână în următoarele trei luni.
I-am plătit surorii lui un dolar pe săptă mână și i-am dat voie să citească benzi le pe gratis, ceea ce
făcea rareor i, pentru că ea învăța mereu.
Mike și cu m ine ne-am ținut de cuvân t, muncind în continuare la magazin în fiecar e sâmb ătă
și adunând benzil e desenate din diverse prăvăl ii. Ne-a m ținut de cuvân t și față de distribu itor, pentru
că nu am vândut cărțile. Când se ferfenițeau prea tare, le ardea m. Am încercat să deschide m o
filială, dar din păcate n-am mai găsit pe nimeni atât de conștiincios și în care să avem atâta
încredere ca în sora lu i Mike.
De la o vârstă foart e fragedă am descoper it cât de greu e să găsești un per sonal de ca litate.
La trei luni după ce deschiseseră m bibliotec a, în încăpere s-a încins o bătaie. Niște derbede i
din alt cartier intraser ă cu forța și începuseră scandalul. Tatăl lui Mike ne-a spus să încheie m cu
afacerea asta, așa încât povestea cu benzil e desenate a trebu it înche iată și n-am mai lucrat sâmbătă
la magazin. Oricu m, tatăl cel bogat era foarte încântat, pentru că aveam alte lucruri noi de învăța t.
Era fericit pentru că învățasem atât de bine prim a lecție. Învăț asem să pune m banii să muncească
pentru noi. Nefiind plătiți pentru munca noastră de la magazin, a trebu it să ne folosim imaginația
pentru a găsi o soluț ie de a face bani. Punându-ne pe picioar e propria afacere, biblio teca de benz i
desena te, am reușit să deținem controlu l asupra finan țelor noastre și să nu mai depinde m de patron.
Lucru l cel mai bun a fost că din această afacere ieșeau bani chiar și atunci când nu eram prezen ți la
fața locu lui. Bani i au mun cit pentru noi.
În loc să ne plăt ească, tatăl cel bogat ne dăduse mu lt mai mult.

CAPIT OLU L 3
LEC ȚIA 2
De ce tr ebuie pr edat al fabetul financiar
În 1990, cel mai bun prieten al meu, Mike, a prelua t imperiul tatălui său și de fapt chiar face
o treabă mai bună decât tatăl său. Ne întâlnim o dată sau de două ori pe an pe terenul de golf. El și
soția sa sunt mai bogați decât v-ați putea imagina. Imperiu l tatălui bogat se află pe mâini foarte
bune, iar acum Mike își form ează fiul ca să-i ia cândva locul, tot așa cum și Mike a fost format de
tatăl său.
În 1994, m-am retras din afaceri. Aveam 47 de ani, iar soția mea avea 37. Asta nu înseam nă
că după aceea n-am mai muncit. Pentru soția mea și pentru mine, asta însea mnă că în cazul unor
schimbări catastrofa le neprev ăzute, indifer ent dacă muncim sau nu, averea noastră va crește
automat, nefiind influenț ată de infla ție. Cred că asta însea mnă adevăra ta libertate. Valorile pe care le
avem sunt suficien t de importan te ca să crească de la sine. E ca atunc i când plante zi un copac. Îl uzi
câțiva ani și într-o bună zi nu mai are nevoi e de tine. Rădăcin ile lui s-au înfipt sufici ent de adânc.
Apoi copa cul îți dă umbr ă, spre m area ta bucurie.
Mike a ales să-și conducă imper iul, iar eu a m ales să m ă retrag.
De câte ori vorbesc unor grupuri mai mari, sunt întreb at adese a ce aș recom anda sau ce ar fi
de făcut. „Cum să înceapă”, „Există vreo carte bună pe care aș putea- o recomand a”, „Ce ar putea
face ca să-și pregă tească mai bine cop iii”, „Care este secretu l reușit ei”, „Cum se fac milioanel e”. De
fiecare dată î mi amintesc de un art icol care m i-a fost dat cândva. El suna așa:
Cel mai bogat o m de afaceri
În 1923, un grup de lideri și de oameni de afaceri dintre cei mai boga ți au avut o întrun ire la
hotelul Egdewater Beach din Chicago. Printre ei se aflau și Charles Schwab, propriet arul celei mai
impor tante companii independen te de oțel; Samuel Insull, președintele celei mai mari întreprinder i
de servicii publice din lume; Howard Hopson, șeful celei mai mari companii de gaze; Ivar Kreuge r,
președin tele Corporați ei Internațion ale Match, una dintre cele mai mari companii ale acelor
vremuri; Leon Frazie r, președint ele Băncii Interna ționale de Depuneri ; Rich ard Whitne y,
președin tele Bursei din New York; Arthur Cotton și Jesse Liver more, doi dintre cei mai importanți
specul atori de acțiuni; și Albert Fall, membru în cabine tul președin telui Harding. Douăze ci de ani
mai târziu, nouă dintr e partic ipanți i la aceast ă întrunire (cei pe care i-am enumerat) sfârșiseră după
cum urmează: Schwab murise fără un ban după ce trăise cinci ani din împru muturi ; Insull murise
falit într-o țară străină; Kreuger și Cotton muriseră și ei faliți, Hop son înnebunise, Whitn ey și Albert
Fall tocmai fuseseră elibera ți din închisoar e, Fraser și Liver more se sinuciseser ă.
Mă îndoi esc că ar putea să spună cineva exact ce s-a întâmplat cu acești oameni. Dacă veți
observa cu atenț ie data, veți consta ta că 1923 era cu puțin înainte de 1929, deci înain te de Marele
Crah și de Marea Criză, care bănuiesc că au avut un mare impact asupra acestor oameni și a vieților
lor. Ideea este următoar ea: trăim vremuri în care schimbările sunt mai rapide decâ t cele de pe timpul
acestor oameni. Bănui esc că vor fi multe momente de înflorir e, dar și de cădere în următorii
douăz eci și cinci de ani, care vor exist a în paralel cu suișurile și coborâșurile cu care sunt
confrunt ați oamenii. Mă preocupă faptul că prea multă lume se concen treaz ă exagerat de mult
asupra banilo r, neglijându-și cea mai impor tantă avere, care este educa ția lor. Dacă oamenii vor fi
pregă tiți să fie flexibi li, deschiși și să înveț e, se vor îmbogă ți tot mai tare de-a lungul acestor
schimbări. Dacă vor continu a să creadă că banii rezolvă orice proble mă, mă tem că acești oameni
vor avea o existen ță foarte dificilă. Inteligenț a rezolvă proble mele și produce bani. Banii fără o
inteligență financi ară sunt niște bani care se duc reped e.
Foarte mulți oameni nu reușesc să înțeleagă că în viață nu contea ză câți bani faci, ci câți
păstre zi. Cu toții am auzit povești despre oameni săraci care câștigă la loterie; se îmbog ățesc
dintr-odată și apoi redevin săraci. Câștig ă milioane, însă curând se întor c de unde au pleca t. Sau
despre sportiv i profesionișt i care la 24 de ani câștigă milioane de dolari pe an, iar la 34 de ani ajung
să doarm ă pe sub poduri. Azi dimineață am citit în ziar, chiar când voiam să scriu aceste rândur i,

poveste a unui tânăr baschetba list care anul trecut avea milioane. Acum susține că prietenii, avoc atul
și cont abilu l i-au luat banii și a a juns să lucre ze la o spălător ie de mașini pe o leafă minimă.
Are doar 29 de ani. A fost conc ediat de la spălă toria de mașini pentru că refuz a să-și scoată
inelul de campion atunc i când ștergea mașinile și astfel a ajuns povestea în ziar. El susține că toată
lumea are ce are cu el, că este tratat discri minatoriu și că inelu l este tot ce i-a mai rămas. El mai
susține că dacă i se ia și inelul, asta î l va doborî definit iv.
În 1997, am cunoscut foart e mulți oameni care au devenit pe loc milionari. Revenise
prosperit atea anilor '20. Sigur că m-am bucurat că oamenii sunt tot mai boga ți, dar mi-am
manifesta t prudența, pentru că pe termen lung nu contea ză cât câștig i, ci cât păstrezi, și de-a lungul
a câtor gener ații.
Așa încât atunc i când oamenii mă întreab ă: „De unde să încep?” sau: „Spune- mi cum să mă
îmbog ățesc?”, ei sunt adesea dezamăgiți de răspunsul meu. Eu le răspund cu cuvintele boga tului
meu tată de pe vrem ea când era m copil : „Dacă vrei să fi i bogat, trebuie să știi alf abetu l financ iar.”
Această idee îmi venea în minte de fiecare dată când ne întâlneam. Așa cum vă spunea m,
tatăl meu cu studii sublini a impor tanța cititului, în vrem e ce tatăl meu bogat sublin ia nevoia de a
stăpân i alfab etul financ iar.
Dacă vrei să construi ești o clădire precu m Empire State, prim ul lucru pe care trebu ie să-1
faci este să sapi o groapă adân că și să torni o fundaț ie solidă. Dacă vrei să-ți construiești o casă la
marginea orașului este suficien t să torni un strat de beton de 15 cm. Majoritatea oamenilor, dorind
să se î mbog ățeasc ă, înce arcă să con struiască Empire State Building pe o fundați e de 15 c m.
Siste mul nostru școlar , fiind creat în perioad a agrară, încă mai crede în casele fără fundaț ie.
Chirpi ciul este încă la modă. Așa încât copiii termină școal a fără să aibă nici un fundament
finan ciar. Într-o bună zi, insom niacii și cei plini de datori i din suburbii, trăindu- și Visul Amer ican,
hotăr ăsc că răspunsul la proble mele lor financ iare este î mbog ățirea rapid ă.
Încep e construire a zgâri e-norilo r. Totul merge rapid și curând, în loc să avem noi Empire
State Build ings, ne trez im cu echiva lentu l unui Turn din Pisa al suburbiilo r. Nopți le alb e revin.
În ceea ce ne privește, pe Mike și pe mine, ca adulț i, puteam alege oricare dintre cele două
posibil ități, pentru că fuseserăm învăța ți să ne formăm un putern ic fundam ent financiar încă de pe
vremea când eram copii.
În prezent, contabilitatea este materia cea mai plicticoasă din lume. Poate fi și cea mai
confuz ă totoda tă. Dar dacă vreți să vă îmbog ățiți pe termen lung, ea poate deveni cea mai
impor tantă materie. Întrebare a este: cum pute ți preda o materie plicticoasă și neclară copiilor voștri?
Răspunsul este : expri mați-vă cât mai simplu. Predați-o m ai întâi în imagini.
Tatăl meu cel bogat a turnat o funda ție financi ară foart e solidă pentru Mike și pentru mine.
Cum eram încă niște copii, el a inventa t o modalitate simplă de a ne învăța. Ani de zile a făcut
desene și a folosit cuvinte. Eu și Mike am înțeles desenel e simple, vocabul arul de specialitate,
circulația banilor, iar în anii următori tatăl cel bogat a începu t să folosească și cifre. În prezent,
Mike stăpânește o analiz ă contabilă mult mai complexă și mai sofistic ată, pentru că n-a avut
încotro. Trebuia să conducă un imperiu de un miliard de dolari. Eu nu sunt așa de sofisti cat, pentru
că imperiul meu e mai mic, și totuși am avut amândo i aceeași simplă fundație. În pagini le care
urmează vă ofer aceleași desene pe care tatăl lui Mike le-a imagina t pentru noi. Deși sunt simple,
acestea i-au ajutat pe cei doi băie ței să obțină mari sume de bani pornind de la un fundam ent solid.
Regula numărul unu. Trebuie să distinge ți diferența dintre active și pasive și să cumpărați
active. Dacă vreți să vă îmbogăți ți, asta e tot ce trebu ie să știți. Este prima regulă. Este singura
regul ă. Poate părea absurd de simplu, dar majoritatea oamenilor nici nu-și dau seam a cât de
profundă este aceasta. Ei se zbat din punct de vedere financi ar pentru că nu cunosc difer ența dintre
active și pasive.
„Oam enii boga ți adună active. Oam enii sărac i sau din pătura de mijloc adună pasive, despre
care ei cred că sunt activ e.”
Atunci când tatăl cel bogat ne-a explic at lui Mike și mie acest lucru, am crezut că glumeșt e.
Iată-ne aproape adolescenți, aștep tând cu nerăbdare taina îmbogă țirii și alegându-ne cu acest
răspuns. Era a tât de sim plu, încât a trebui t să ne gândi m foart e mult timp.
„Ce sunt act ivele?”, în trebă Mike.
„Nu trebuie să vă preocupe asta acum”, spuse tatăl cel bogat. Lăsați ideea să se așeze. Dacă
veți putea înțelege simplitatea, viața voastră va avea un plan bine stabili t și va fi mai ușoară din
punct de vedere financ iar. Este si mplu. De asta le scapă m ultora.”

„Vreți să spuneți că tot ceea ce trebui e să știm este ce înseamnă active le, după care să le
achiziționă m și o să ne î mbogăți m?”, a m întreb at.
Tatăl cel bogat a dat din cap: „Este cât se poat e de si mplu.”
„Dacă este chiar așa de sim plu, cum de nu e toată lumea bogată?”, a m întreb at.
Tatăl cel bogat a răspuns: „ Pentru că oamenii nu cunosc diferenț a dintre active și pasive. ”
Îmi amintesc că am întrebat ; „Cum pot adul ții să fie at ât de lipsiț i de m inte? Dacă este așa de
simplu, dacă este at ât de importan t, cum de nu-și dau sea ma?”
Tatălui bogat i-au trebu it doar câtev a minute ca să ne explice ce sunt activele și ce sunt
pasive le.
Ca adult, îmi vine greu să le explic altor adulț i. De ce? Pentru că adulți i sunt mai deștepț i. În
majorit atea cazurilo r, simp litatea ideii le scapă celor mai mulți dintre adulți, pentru că ei au fost
învățați altfel. Au fost învăța ți de alți învăț ați – profesioniști cum ar fi bancher ii, contabilii, agenți i
imobiliari, finanț iștii ș.a.m.d. Dificul tatea interv ine în încerc area de a-i dezvăț a sau de a-i face pe
adulți să redev ină copii. Un adult inteligen t socotește adesea că e greu să acorzi atenț ie unor
defin iții simpliste.
Tatăl cel bogat crede a în principiu l KISS – „Keep It Simple Stupid ” (Păstre ază simplitatea,
deștep tule). Faptul că s-a menținut la nivelu l simplității a făcut ca fundam entul financiar al celor doi
băieți să fie m ult mai solid.
În ce fel se ajunge la confuzii? Sau cum poate ceva atât de simplu să se încur ce în halul
ăsta? De ce cumpără cineva active care, de fapt, sunt pasive? Răspun sul se află în educaț ia
funda mentală.
Noi ne concentră m asupra cuvân tului „alfab et”, și nu asupra „alfabetulu i finan ciar”.
Definir ea activelor sau pasivelor nu este o proble mă gram aticală. De fapt, dacă vreți să vă zăpăc iți
complet, căuta ți aceste cuvinte, „active” și „pasive” în dicționa r. Sigur că definiț ia pare excelentă
pentru un contab il, dar pentru o persoană obișnuită, nu are nici o logică. Din păcat e, noi, adulții,
sunte m prea m ândri pentru a recunoașt e că pot exista și lucruri ilogic e.
Când eram mici, tatăl bogat spunea : „Activele nu sunt definite de cuvinte, ci de cifre. Și
dacă nu știi să citeșt i niște cifre, nu vezi difer ența dintre activ e și o groapă.”
„În contabilitate”, ar spune tatăl cel bogat, „nu contează cifrele, ci ceea ce ne spun ele. E ca
la cuvint e. Nu contea ză cuvinte le, ci povestea pe care ți-o spun.”
Mulți oameni citesc fără a înțeleg e mare lucru. Aceast a se numește capacitatea de înțeleg ere
a ceea ce citeșt i. Cu toții reacț ionăm altfel când este vorba de a înțelege ceea ce citim. De exemplu,
de curând am cumpărat un video nou. El era însoțit de un manua l cu instru cțiun i, în care se expli ca
felul în care acesta putea fi progra mat. Eu nu vroiam altceva decât să îmi înregistrez emisiunea
prefer ată de vineri seara. Am înnebun it pur și simplu încer când să citesc acest manua l. Nimic nu mi
se pare mai complex pe lumea asta decât să știi să program ezi un video. Putea m citi cuvintele, dar
nu înțelegea m nimic. Putea m lua un „10” pentru că recunoșt eam cuvin tele, dar eram de „2” când
vene a vorba să le și înțeleg. Așa se întâmplă cu docu mentele financ iare în cazul celor mai mulți
oameni.
„Dacă vreți să vă îmbog ățiți, trebui e să citiți și să înțelegeți cifrele.” Acest lucru l-am auzit
rostit de mii de ori de către tatăl meu cel bogat. Și am mai auzit: „Cei bogați achiziționează activ e,
cei săraci și pătura de m ijloc achiz ițione ază pasive.”
Iată cum pute m face difer ența dintre activ e și pasive. Majoritat ea con tabililor și specialiștilor
în finan țe nu s-au pus de acord în privința defin ițiilor, dar acest desen simplu a stat la baza unui
funda ment fin anciar solid pentru cei doi băie ței.
Pentru a-i putea educa pe cei doi copii, tatăl cel boga t a păstra t totul la un nivel foarte
simplu, folosind cât mai multe imagini, cât mai puține cuvinte și fără a apela ani de zile la vreo
cifră.

„Acesta este m odelul circui tului financiar al unui act iv.”
Desenul acesta este o declarație de venituri care se mai numeșt e și declarație de profit și
pierd eri. El măsoară venitu l și cheltuielile, banii care intră și banii care ies. Următorul grafic este o
balanță. Se numește așa pentru că trebuie să creez e un echilibru între active și pasive. Mulți
începător i în al e finanțelor nu cunosc rela ția dintre declar ația de veni turi și bilanț. Însă înțel egerea ei
este absolut vi tală.
Princip ala cauză a problem elor financiar e o reprez intă faptu l că nu se cunoaște diferen ța
dintr e active și pasive. Motivul confuzie i constă în însăși defin irea celor două cuvinte.
Sigur că pentru contab ilii de meserie totul are o logic ă. Dar pentru omul obișnuit, parcă e în
chinezește. Citeșt i cuvintele și defini ția lor, dar în țeleg erea e foarte difici lă.
Așa cum spunea m și mai înainte, tatăl meu cel bogat le-a spus simplu celor doi băieți că:
„active le sunt cele care î ți bagă banii în buzuna r.” Fru mos, si mplu și util.
„Acesta este m odelul circui tului financiar al unui pasiv .”

Acum, după ce am defini t prin imagini activele și pasivele, defini țiile în cuvinte vor fi mai
ușor de înț eles.
Activ ele sunt ceva car e îți bagă banii în buzunar .
Pasivel e sunt ceva care îți scot banii din buzuna r.
Asta este tot ceea ce trebu ie să știți. Dacă vreți să vă îmbogăț iți, petreceți-vă viața
achiziționând activ e. Dacă vreți să fiți sărac i sau să faceț i parte din pătura de mijlo c, petreceți-vă
viața cumpărând pasive. Necunoaștere a acest ei diferențe conduce la proble mele financi are ale
lumii.
Analfab etismul atât în ce privește cuvin tele cât și cifrele stă la baza probl emelor financiar e.
Când dificul tățile financi are își fac apari ția, însea mnă că există ceva ce nu a putut fi citit, fie că e
vorba de cifre, fie că e vorba de cuvinte. Ceva este înțeles greșit. Bogaț ii sunt bogați tocm ai pentru
că în anumite domenii sunt m ai alfabe tizați decâ t cei care au proble me financi are. Deci dacă vreți să
vă îmbogă țiți și să vă menține ți avere a, e foart e importan t sa fiți alfabe tizat din punct de veder e
finan ciar, atât în ce privește cuvinte le, câ t și cifr ele.
Săgeț ile din grafic e reprezin tă circu itul banilor sau „cash-flow”. Cifre le în sine nu însea mnă
mare lucru, așa cum nici cuvin tele în sine nu însea mnă mare lucru. Povestea contea ză, în rapoarte le
finan ciare citirea cifrelor reprezin tă de fapt descoper irea intrigi i, a pove știi. Așa afli care este fluxul
monetar , în cazu l a 80% dintre familii, povestea financ iară constă în a munci din greu făcând efortul
de a merge mai departe. Și nu pentru că n-ar face bani. Dar își petrec viața cumpăr ând pasive în loc
de active.
De exemplu, traseu l fluxulu i monetar pentru o persoană sărac ă sau un tânăr care nu lucreaz ă
încă este:

Acesta este traseu l fluxulu i monetar al persoanelor din pătura mijlocie :
Acesta este traseu l fluxulu i monetar al unei persoane bogate:
Toate aceste grafic e sunt, bineîn țeles, extr em de simplificate. Toată lumea are cheltu ieli de zi
cu zi și are nevoie de hrană, adăpost și haine.
Grafic ele indică circui tul banilor de-a lungul vieții unei persoane sărace, de condiți e medie
sau bogat e. Circui tul banilor este cel care ne spune povestea. Ne dezv ăluie felul în care persoana
respec tivă își m anevr ează banii, cu alt e cuvinte, ce anum e face cu ei după ce intră în posesia lo r.
Motivul pentru care am începu t cu poveste a celor mai bogați oameni din Amer ica este că
dorea m să ilustre z greșeala de gândire a multora. Ea constă în ideea că banii pot rezolva toate
proble mele. De asta mi se face rău de fiecare dată când oamenii mă întreabă cum să se
îmbog ățească mai repede. Sau de unde să înceapă. Adesea aud: „Am datorii, prin urmare trebui e să
câștig mai mulți bani. ”
De cele mai multe ori însă nici mai mulți bani nu vor rezolva proble ma. De fapt, s-ar putea
chiar s-o amplifice. De multe ori, banii scot la iveal ă lipsurile noastre ca oameni. Ei pun în lumină
lucrur i pe care nu le știm. De aceea, mult prea des o persoană care pune mâna pe niște bani
dintr-odată – să zice m că m oștenește ceva, îi este mărită leafa sau câșt igă la loter ie – revin e curând la
aceleași proble me financ iare, dacă nu chiar la unele mai mari decât înaint e de a intra în posesia

banilor. Bani i nu fac decâ t să acc entuez e modelul circuitu lui banilor prez ent în mintea voastră. Dacă
modelul presupune cheltu irea a tot ce aveți, mai mult ca sigur că dacă veți avea mai mulți bani veți
cheltui și ma i mult. De unde și proverbul: „Nebunul își înnebunește banii.”
Am spus de multe ori că mergem la școală ca să dobândi m deprinderi intelectual e și
profesiona le, import ante amândouă. Învăță m să facem bani prin deprind erile noastre profesionale.
În anii '60, când eram la liceu, dacă cineva se descurca bine la școală aproap e imediat lumea
presupunea că acel tânăr va deven i docto r. Adesea, copilul nici măcar nu era întrebat dacă vrea să
ajungă m edic. Se în țeleg ea de la sine. Er a profesiunea cu cea mai mare răsplată financi ară.
În prezent, doctor ii se confruntă cu proble me financi are pe care nu aș dori să le aibă nici cel
mai mare dușm an al meu: mai întâi cu companiile de asigur ări, care au prelua t controlul întregii
afaceri, ocupându-se de îngrijir ile medicale, apoi implicarea guvernului și, în final, jurisprudența
tratamentelor greșite, pentru a nu mențion a decât o parte dintre proble me. În prezen t, copiii vor să
ajungă vedete sportive, în baschet sau în golf, precum Tiger Woods, genii în computer e, staruri de
cinema, vedete rock, câștig ători ai concursuri lor de frumusețe, sau oameni de afacer i pe Wall Street.
Și asta doar pentru că acest e meserii presupun celebritate, bani și prest igiu. Acesta este motivul
pentru care cu greu îi poți motiva pe copii să învețe. Ei știu că reuși ta profesională nu se mai află în
strânsă l egătură cu studii le universi tare, ca al tădată.
Cum studenții termină școal a fără să aibă o pregă tire în domeniul finan ciar, milioane de
oameni cu diplo mă își fac bine m eseria, dar mai târziu îi găsești luptându- se cu probleme finan ciare.
Muncesc din greu, dar nu progreseaz ă. Ceea ce lipsește din form area lor nu este modul în care să
facă bani, ci cum să-i cheltu iască – și ce să facă după ce-i câștigă. Aceasta se numeșt e aptitud ine
finan ciară – respect iv, ceea ce faci cu banii după ce îi produci. Cum să faci astfel încât ceilalți să nu
ți-i ia, cât poți păstra ori cât de bine lucrea ză banii în favoarea ta. Mulți nu înțeleg de ce au
proble me financiar e, pentru că pur și simplu nu înțeleg ce este circuitu l banilor. O persoană poate
avea studii alese, o carieră reușită și să continue să fie analfabet ă din punc t de veder e financ iar.
Acești oameni muncesc adesea mai mult decât e nevoie, pentru că învață să muncească din greu și
nu știu să pună banii să mun cească pentru e i.
Cum se transfo rmă povestea căutări i Visului Financiar într-u n coș mar financiar
În filme, apar mulți oameni care muncesc din greu, ceea ce a dus la crearea unui șablon.
Proaspeți i căsători ți, cuplurile tinere, fericite și cu multă carte se mută împreună într-unul dintre
apartamentele acele a înghesuite, de închiriat. Imediat după aceea, își dau seama că pot econo misi
bani, pentru că doi oa meni pot trăi cam cu tot a tâția bani cât unul singur .
Proble ma este însă apartamentul, care e foart e înghesuit. Ei încep să strângă bani, ca să-și
cumpere casa visurilor lor și pentru a face și copii. În prezent, au două venitur i și încep să se
conc entrez e asupra car ierelor lor.
Venituri le încep să creasc ă. Pe m ăsură ce veni turile lor cresc… cheltu ielile cresc și ele.
Pentru cei mai mulți, cheltu iala nr. 1 o repre zintă impozitele. Mulț i cred că e vorba de
impozitele pe venit, dar în America sum a cea mai mare se plăteșt e la Asigurările Sociale. Un anga jat
se pare că plăteșt e la Asigurările Sociale, împreună cu Asigurăr ile Medic ale, o rată a impozitului în
mare de 7,5%, dar de fapt repre zintă 15%, având în vedere că patronul trebuie să plăteasc ă pentru
tine o sumă egală la Asigurările Sociale. Adică e vorba de banii pe care patronu l nu vi-i mai poate
da. Pe deasupra, trebui e să mai plătiți impoz it pe venitul însum at pentru Asigurăr ile Sociale, venit
pe care nu-1 m ai primiți niciod ată, pentru că ajunge direct la Asigurăr ile Sociale prin reț ineri.
Apoi, pasive le lor cresc.
Acest lucru se poate demonstra cel mai bine luând ca exemplu la cuplul tânăr. Ca urmare a
faptu lui că venitur ile lor cresc, ei se hotărăsc să cumpere casa la care visează. Odată ajunși acolo,
trebu ie să plătească un nou impoz it, respectiv cel pe proprieta te. După care își cumpără mașină
nouă, mobilă nouă și o nouă aparatură, care să se potriv ească locuinței celei noi. Dintr -odată se
trezesc și își dau seam a că lista pasivelor e plină de datori i sub form ă de ipotec i sau pentru cărțile de
credit.
Din acel moment, sunt prinși în cursa șobolanu lui. Mai apare și un copil, muncesc și mai
mult și poveste a se repet ă. Mai mulți bani și impozite mai mari. Vine o carte de credi t prin poștă.
Cei doi o folosesc. Sună o companie de împrumuturi și spune că „activulu i” cel mai de preț al lor,
casei, i-a crescut valoarea. Com pania se oferă să le acorde un împrumut pe termen prelung it, având

în vedere că stau așa de bine cu creditul, și li se mai spune că inteligent ar fi să-și achite integr al
cartea de credi t, lucru care i-ar scuti să mai plătească o dobândă mare pentru bunurile de consum . În
plus, dobânda ce trebuie plătită pe casă se scoate din impoz it. Ei acceptă și își plătesc cardur ile de
credit cu dobândă mare. Răsuflă ușuraț i. În sfârșit nu mai au datorii la cardur i. Și-au transformat
dator iile de consu matori într-o ipotec ă pe casă. Plățile lor scad pentru că și-au prelung it datoria pe
30 de ani. E un gest intel igent.
Sună vecinul și îi invită la cumpăr ături – e zi de solduri. O șansă de a face niște econo mii. Ei
își spun: „N-am să cumpăr nimic, doar mă uit.” Dar pentru orice even tualitate își iau cardul încă
nefolosi t și îl pun cu grijă în portof el.
Deseori mă întâlnesc cu cupluri de tineri. Numele lor este altul, dar dilemele financ iare sunt
aceleași. Vin să stăm de vorbă, să afle punctu l meu de vedere. Ei mă între abă: „Ne puteț i spune cum
putem face bani mai mulți?” Felul în care chel tuiesc i-a det erminat să cau te un veni t mai mare.
Nici măcar nu-și dau seama că probl ema este modul în care aleg să-și cheltuiasc ă banii pe
care îi au și asta duce la dificul tăți financ iare. Totul pornește de la analfabe tismul financ iar și de la
neînțelegerea diferenț ei dintre ac tive și pasive.
Rareor i proble mele financ iare ale cuiva sunt rezolvate de o sumă mai mare de bani.
Proble mele pot fi rezolv ate cu inteligen ță și înțeleg ere. E o vorbă pe care un prieten de-al meu o
spune foarte des celor care au datori i: „Dacă îți dai seam a că singur ți-ai săpat groapa… nu mai
săpa.”
Când eram copil, tatăl meu ne spunea deseori că japonezi i stăpâneau trei lucruri pe lumea
asta: „știau să mânuiască sabia, bijuter iile și oglinz ile.” Sabia simbo lizează puter ea armelor.
America a cheltu it miliarde de dolari pe arme și din aceast ă cauză s-a ajuns la suprem ația prezenței
ei militare în lume. Bijuteri ile simbolizează putere a banilor. E un oarecar e sâmbure de adevăr în
ideea: „Nu uita regula de aur: cin e are aurul stabi lește regulil e jocului.”
Oglinda simbolizează putere a cunoașteri i de sine. Cunoașter ea de sine, confor m legendei
japoneze, era cea mai de preț dintre cele trei.
Sărac ii și cei din pătura de mijloc dau voie mult prea adesea puteri i banilor să izbucn ească.
Prin faptu l că muncesc tot mai mult fără să se întrebe despre logica a ceea ce fac, singuri își pun
piedică în fiecare dimineață când merg la slujbă. Faptul că nu înțeleg foart e bine ce înseam nă banii
duce la ato tputern icia banului. Puterea banilor este folosit ă împotriva lor.
Dacă ar folosi puter ea oglinzii, probabil că s-ar întreba: „Oare are asta vreo logică?” Mult
prea des, în loc să aibă încredere în înțelepciune a lor interio ară, în acel spiriduș existent în fiecare,
cei mai mulți merg cu gloat a. Fac diverse lucruri pe motiv că le face toată lumea. Ei se
confor mează, în loc să se întrebe. Adesea, fără să se gândească, repetă ceea ce li s-a spus – adic ă ide i
de genul: „Diversifică- te” sau „Casa ta este un bun activ”; „Casa ta este cea mai mare investi ție a
ta”; „Mai scapi de impozite dacă te înda torez i și mai tare”; „Ia-ți o slujbă sigură”; „Nu face greșeli” ;
„Nu-ți asuma riscuri.” Se spune că frica de a vorbi în public este pentru cei mai mulți mai mare
decât cea de moarte. Conform psihiatr ilor, teama de a vorbi în public provine din ostrac izare, din
frica de a ieși în față, de a fi comentat, de a fi ridico l, de a nu mai fi accep tat. Frica de a fi altfel îi
determină pe cei mai mulți să nu mai caute noi căi de rezolvar e a proble melor lor. De aceea tatăl
meu cel cultiv at spunea că japonez ii respectau cel mai mult putere a oglinzi i: pentru că doar atunc i
când noi, oamenii, ne uităm în oglindă aflăm adevărul. Iar princip alul motiv pentru care cei mai
mulți spun „Nu risca” este tot frica. Acest lucru este valabi l în toate, fie că este vorba de sport, de
relații inter-umane, de profesie sau de bani.
Aceeași frică, aceea de ostrac izare, îi face pe oameni să se confor meze și să nu pună la
îndoi ală păreril e unani m acceptate sau tendințele la modă. „Casa ta este un activ.” „Ia-ți un
împru mut pe termen prelungi t și mai scapă de datori i.” „Munceșt e mai mult.” „Este o avansare.”
„Cândva voi ajunge vicepreședint e.” „Econo miseșt e bani.” „Când o să mi se mărească leafa o să
cumpăr o casă mai mare.” „Fondurile mutuale sunt sigure.” „Nu mai avem păpuși de care doriți, dar
mai am una pusă deopart e pentru un alt clien t care n-a m ai venit s-o cum pere.”
Multe proble me financ iare grave sunt rezult atul faptu lui că mergem cu gloata și încercă m să
ținem pasul cu mulțimea. Uneori, toți avem nevoie să ne privi m în oglindă și să fim sinceri cu
înțelepciunea noastră interioar ă și nu cu temerile noastre. Când împliniser ăm 16 ani, eu și Mike am
început să avem proble me la școală. Nu eram copii răi. Dar ne distingeam din mulțime. Lucra m
pentru tatăl lui Mike după ore și în week-end. Adesea, Mike și cu mine petrece am ore întregi după
ce lucraseră m la ceva, stând la o masă cu tatăl lui, în vrem e ce acesta se întâlnea cu bancheri i lui,

avoc ații, contab ilii, agen ții de Bursă, investi torii, direc torii și angajații. Iată un om care renunțase la
școal ă la 13 ani și care acum conducea, instruia, comanda și punea întrebări unor persoane cu multă
școal ă. Ei veneau și își expune au punctele de vedere și mârâiau atunc i când el nu era de acord cu
ele.
Iată așadar un om care s-a distins din mulțime. Este un om care a gândit de unul singur și
care a urât cuvin tele: „Trebuie să facem așa pentru că așa face toată lumea.” De asemenea, îl ura pe
„nu pot”. Dacă vrei să deter mini pe cinev a să facă ceva e suficien t să îi spui „Nu cred că poți să o
faci.” Mike și cu mine am învățat din acest e ședinț e mai mult decât în toți anii de școală și de
facultate. Tatăl lui Mike nu avea studii înalte, dar cunoștea ABC-ul financ iar și, ca urmare, avuse se
parte de o mare reușit ă. Obișnuia să ne repete mereu: „O persoană inteligentă angajează oameni
care sunt mai inteligen ți decât el.” Astfel, Mike și cu mine am avut avantajul de a ne petrece timpul
ascul tând pe durata în tâlnirilor de lucru învăță mintele unor oam eni deștepți.
Dar, din această cauză, atât Mike cât și eu nu puteam accepta dogm a standard pe care ne-o
predi cau profesorii noștri. Asta ne-a creat proble me. De câte ori profesorul spunea: „Dacă nu luați
note mari n-o să vă descurc ați în viață”, Mike și cu mine încrunta m din sprâncene. Spunându-ni- se
să urmăm procedura standard și să nu ne abate m de la reguli, ne-am putut da seama că procesul de
școlar izare descurajeaz ă de fapt creativ itatea. Începuseră m să înțelege m de ce tatăl nostru cel boga t
ne-a spus că școlile sunt făcute să producă buni angajați și nu buni patroni. Uneori, Mike sau eu ne
întrebam profesorii cum putem aplica ceea ce învățam, sau îi întreb am de ce nu studie m nicioda tă
banii și felul cum funcțione ază ei. La această din urmă întreb are, cel mai adesea ni se răspundea că
banii nu sunt i mpor tanți, că dacă ne dem onstră m capacitatea profe sională banii vor veni de la sine.
Cu cât știam mai multe despre puter ea banilor, cu atât ne distan țam de profesorii și de
colegii noștri.
Tatăl meu cel cu carte nu m-a presat niciodată cu notele. Adesea m-am întrebat de ce. Dar
am început să ne certăm când vorbea m despre bani. La 16 ani, probabil că deja aveam o bază mai
solidă în do meniul fin anciar decât a mamei sau a tat ei. Putea m ține registr e, îi asculta m pe cont abilii
speci alizați în impozite și pe avocaț ii din corporaț ii, pe bancheri, pe cei cu afaceri imobi liare, pe
invest itori ș.a.m .d. Tatăl meu vorbea cu profesorii.
Într-o zi, tata mi-a expli cat de ce casa noastră este cea mai mare investi ție a lui. A urmat o
discuț ie nu prea plăcu tă, în care i- am arătat de ce credea m eu că o casă nu este o bună investi ție.
Următoru l grafic ilustre ază difer ența de percepț ie între tatăl meu cel bogat și tatăl meu cel
sărac în ceea ce privea casele lor. Unul dintr e tați credea că e vorba de un „activ ”, iar celălalt
socote a că este un „pa siv”.
Îmi amintesc când i-am desenat tatălui meu graficu l care urmează, arătându-i modelul
circuitu lui banilo r. I-am mai explicat și care sunt cheltu ielile auxiliare, în cazul în care casa este o
proprie tate. O casă mai mare însea mnă cheltuieli mai mari și circuitu l banilor crește pe coloan a
cheltuielilor.

Cred în continu are că o casă nu reprezin tă un „activ ”. Și știu că pentru mulți oameni este
visul lor, dar și cea mai mare investi ție. Să deții propria ta casă e mai bine decât nimic. Dar eu ofer
o privire alternat ivă în raport cu această dogmă foarte popular ă. Dacă eu și soția mea ar urma să
cumpărăm o casă mai mare, mai străluci toare, ne-am da seam a imediat că n-ar fi vorba de un activ,
ci de un pasiv , având în veder e că ne-ar lua și ma i mulți bani din buzunar .
Iată așadar care este punctul meu de vedere. Nu mă aștept ca major itatea oamenilor să fie de
acord cu el, pentru că o casă frumo asă ține de latura noastră sentimentală. Și când e vorba de bani,
senti mentele profunde au tendința să reducă inteligența financi ară. Știu din proprie experien ță că
banii au un fe l al lor de a tr ansform a oric e hotărâr e într -una senti mentală.
1. Când e vorba de case subliniez faptul că aproap e orice om muncește toată viața pentru a
plăti o casă al cărei proprie tar nu ajunge să fie niciodată. Cu alte cuvinte, majorit atea oamenilor își
cumpără o nouă casă de fiecare dată când apele ază la un nou împru mut pe 30 de ani ca să o
plătească pe cea inițială.
2. Chiar dacă oamenilor li se acordă o reduc ere la impoz ite pentru dobânz ile ipotecilor, ei
plătesc toa te celel alte chel tuieli cu banii deja impozitați. Chiar și după ce își achit ă ipot eca.
3. Impozitele pe proprie tate. Părin ții soție i mele au fost șocați când impoz itul pe propriet atea
lor a ajuns la 1.000 de dolari pe lună. Acest lucru s-a întâmplat după ce au ieșit la pensie, așa încât
creșt erea sumei a însem nat un efort prea mare pentru bugetul lor de pensionari; prin urmare, au fost
nevoi ți să se m ute.
4. Valoar ea caselor nu crește întotd eauna. Încă mai am prieten i care datorea ză un milion de
dolar i pentru o casă care s-ar vinde în prezent cu doar 700.000 de dolari.
5. Cele mai mari pierder i sunt cele proveni te din ocazi ile ratate. Dacă toți banii vor fi
invest iți în casă, veți fi obligați să munciți mai mult, pentru că pe coloana de cheltuieli se vor aduna
tot mai multe lucruri, în loc să se adune pe coloana de active. Asta se întâmplă în cazul modelului
circuitu lui banilor pentru clasa de mijloc tipică. Dacă un cuplu tânăr reușește încă de la început să
treacă mai mulți bani în coloana activelor , în anul următor le va fi mai ușor , și în speci al când se vor
pregă ti să-și trimită copii i la facult ate. Activele lor vor crește în timp și îi vor ajuta să-și acopere
cheltuielile. Mult prea des casa servește drept vehicu l pentru un împru mut contra ctat spre a face față
cheltuielilor m ereu crescânde.
Pe scurt, rezulta tul final la hotărâr ii inițiale de a achiziționa o casă costisito are în locul unei
invest iții de portofo liu constă în ce l puțin trei consecinț e, după cu m urmează:
1. Irosirea timpului în care altor ac tive le-ar fi putut spori valoare a.
2. Pierder i de capital supli mentar; acest a ar fi putut fi investit în loc să serveasc ă la plata
cheltuielilor ridic ate de între ținere stric tă a casei.
3. Irosirea unei poten țiale educ ații. Mult prea adesea, oamenii socotesc casa, econo miile și
planu l de pensi i drept singurele lucruri de pe coloana activelor. Cum nu au bani de investi t, pur și
simplu nu investesc. Acest lucru îi lipsește de o experien ță a investiț iilor. Majoritatea nu ajung

niciodat ă ceea ce se numește „investitor i sofistica ți” și cele mai bune invest iții sunt de obicei
vândut e „investitori lor sofistic ați”, care apoi le revând ce lor car e nu vor să-și asum e riscur i.
Eu nu spun să nu cumpărați o casă. Spun doar că e bine să înțelegeți diferen ța dintre active
și pasive. Când îmi doresc o casă mai mare, mai întâi cumpăr active care să generez e un circuit al
banilor cu care să plătesc casa. Situați a în care viața cuiva intră în această cursă a șobolanulu i este
ilustr ată cel mai bine prin chiar exemplul tatălui meu cu studi i și al declara ției sale de venitur i.
Chel tuielile lui par întotd eauna să țină pasul cu venitu l, dar nu-i îngădui e niciod ată să investească în
active. Ca urm are, pasivele cum ar fi ipote ca sau dator iile la carduri sunt mai mari dec ât active le.
Următoru l desen valor ează mai mult decât o mie de cuvin te.
Decl arația de venituri a tatălui meu cel bogat, pe de altă parte, reflectă rezultatele unei vieți
dedicate investi țiilor și reducer ii la m inimum a pasivelor :
Trecerea în revistă a declarației de venitur i a tatălui meu bogat explică de ce oamenii bogați
se îmbogăț esc și mai tare. Coloana activelor gener ează venit mai mult decât sufici ent pentru a
acop eri cheltuielile, asigurându- i o re-inv estire echil ibrată în coloana activelor. Coloana activelor
continuă să cre ască și de aceea venitu l pe car e îl produc aceste a crește odată cu ele.
Rezu ltatul este : cei bogați se îmbogă țesc și m ai tare!

Clasa mijlocie se află într-o continu ă lupt ă cu problemele financ iare. Venitu l de baz ă provine
din salari i, impozitul crescând odată cu ele. Cheltui elile au tendinț a să crească în raport direct cu
creșt erea salariilor. De aici și exprimarea „cursa șobolanulu i”. Ei își consider ă casa drep t princip alul
activ, în loc să inv estească în bunuri aduc ătoare de veni t.
Acest model confor m căru ia casa este tratată ca o investiție și teoria că o creșter e a salar iului
însea mnă posibili tatea de a cumpăra o casă mai mare sau de a cheltui mai mult stă la baza societ ății
actuale, care este permanent îndatora tă. Procesul de creștere a cheltuielilor îndator ează și mai mult
familiile, ducând la o și mai mare nesiguranț ă financi ară, chiar dacă membrii acestora sunt avansați
și primesc o leafă lunar ă mai mare. Aceasta este o modalitate riscantă de a trăi și pornește de la o
slabă educaț ie fin anciar ă.
Pierder ea masivă a slujbelor în anii '90 — dator ată reducerii afacerilor — a dat la iveală
fragi litatea clasei de mijloc din punct de vedere financ iar. Brusc, planuril e de pensii ale companiilor
au fost înlocui te cu un alt tip de plan. Asigurările Socia le au categor ic proble me și nu mai pot fi
socoti te ca o sursă pentru pensii. În pătura de mijloc s-a instaur at panica, în prezen t, singurul lucru
bun este că mulți dintre aceșt i oameni au înțeles aceste chest iuni și au începu t să cumpere fonduri
mutuale. Creșter ea investi țiilor e în mare parte direct răspunză toare de enormele progrese de la
Bursă. În prezen t, se creează tot mai multe fonduri mutuale pentru a răspunde cererilor clasei de
mijloc.

Fondurile mutuale sunt popul are pentru că repre zintă o investi ție sigură. Cumpără torii medii
de fonduri mutuale sunt mult prea ocupaț i să-și plătească impoz itele și ipotecile, să strângă bani
pentru facultatea copiilor și să-și achit e cărțile de credit. Ei nu mai au timp să învețe cum să
invest ească. Și atunci se bizuie pe experi ența director ilor fondurilor mutuale. Cum fonduril e
mutuale includ diverse tipur i de investiții, ei au impresia că banii lor sunt mai în siguranț ă dacă
soluți ile sunt „ diversif icate”.
Acest grup cu școală din clasa de mijloc subscrie dogmei „diversific ării” expuse de agenț ii
fondurilor mutuale și de finanțișt i. Mer geți la sigur . Nu vă asum ați riscuri.
Adevăra ta tragedi e este că lipsa unei educaț ii financ iare timpurii, duce la riscurile cu care
sunt confruntaț i cei din clasa de mijloc. Motivul pentru care nu-și asumă riscuri provine din faptu l
că poziț ia finan ciară este una cel mult subțir ică. Bilanțu l lor nu este echilibrat, sunt plini de pasive,
fără active reale care să gener eze un venit. De obicei, singura lor sursă de venit este leafa. Întreaga
lor existenț ă devine dependent ă de pa tron.
Astfel încât, atunci când apare „o afacere unică ”, acești oameni nu pot profit a de această
ocazie. Ei cont inuă să nu-și asum e riscuri pur și simplu pentru că muncesc prea din greu, taxe le sunt
mari și sunt înglod ați în dator ii.
Așa cum spunea m la începutu l acestu i capitol, regula cea mai impor tantă este cunoașt erea
difer enței dintre active și pasive. Odată ce veți înțelege diferența, e bine să vă concentrați eforturil e
doar asupra achiz iționării de active generatoare de venit. Aceasta este cea mai bună soluți e de a
porni pe drum ul îmbogăț irii. Continua ți să proced ați așa și coloana active lor va crește. Strădui ți-vă
ca pasivele și cheltuielile să rămână scăzute. Astfel veți avea mai mulți bani la dispoziție pe care
să-i trece ți în coloana activ elor. Curând, baza activelor va fi atât de solidă, încât vă veți putea
permite inclusiv investiț ii specu lative. Investi țiile care aduc între sută la sută și infini t profit.
Investi țiile în care de la 5.000 de dolari se ajunge curând la 1 milion de dolari sau chiar și mai mult.
Investi țiile pe care cei din pătura mijlocie le numesc de obice i „prea riscant e”. Investiț iile nu sunt
riscan te. Faptul că se pornește de la o înțelegere simplistă a finanțe lor, încep ând cu alfabetul
finan ciar, duce la ceea ce se che amă „prea riscan t”.
Dacă veți proceda ca marea masă, ve ți obț ine ur mătorul grafic:
Ca anga jat și ca proprietar de casă, du mneavoastră munciți după cum urmează:
1. Munciț i pentru altcineva. Majoritatea oamenilor muncesc pentru leafă și îi îmbogă țesc pe
patron i sau pe acționar i. Eforturil e și reușite le dumneavo astră vor însemna o reușit ă pentru patron și
pentru pensia lu i.
2. Munciți pentru Stat. Statul își ia partea sa din leafa dumneavoastră pe care nici nu apuca ți
s-o vedeț i integral. Muncind și mai mult, pur și simp lu sporiți suma din impozite perc epută de Stat –
majorit atea oamenilor mun cesc din ianuari e până în m ai doar ca să-și plătească dări le către Stat.
3. Munciț i pentru Bancă. După impozite, cea mai mare cheltu ială o reprez intă de obice i
ipoteca și cărți le de credit.

Proble ma cu „pur și simplu a munci din greu” este că la fiecare dintre acest e trei nivele se
percepe o taxă și mai mare când eforturi le voastre cresc. Trebuie să învățați să profit ați de pe urma
efortur ilor voastre sporite împreună cu fa milia voastră, în mod direc t.
Odată ce v-ați hotărât să vă concentra ți asupra propriei afaceri, cum vă stabil iți scopuril e? În
cazul majorității oamenilor, ei trebuie să își păstrez e slujba și să se bizuie pe salariu pentru a-și
finan ța ach iziționar ea ac tivelor.
Când active le cresc, oare cum poate fi măsura tă reușit a lor? Cum își dă cineva seam a că s-a
îmbog ățit, că a făcut avere? Așa cum am o defin iție proprie pentru active și pasive, am și una pentru
avere. De fapt, am prelua t-o de la un bărbat pe nume Buckm inster Fuller . Unii spun că este un
șarla tan, iar alții spun că este un geniu. Cu ani de zile în urmă, printre arhite cți s-a zvonit că acest a
ar fi cerut în 1961 un brevet pentru ceea ce el numea domul geodezic. În cerere a sa însă, Fuller
pomenea și ceva despre avere. Era destul de confuz la început, dar dacă citeai mai atent, devenea
logic: averea este capac itatea unei persoane de a supravi ețui cât mai multe zile la rând… sau astfel:
dacă nu m ai munceșt e, cât ar putea supraviețu i?
Spre deosebir e de averea netă – diferen ța dintre active și pasive, care adesea constă în
cheltuielile iraționale și păreri le greșite asupra valori i -, această defini ție creează posibil itatea
dezvo ltării unei scări de evaluar e reale și precise. Pot măsura acum și pot ști exact în ce poziț ie mă
aflu în raport cu scopul fixa t, ace la de a fi indep endent din punct de vedere financi ar.
Deși proprieta tea netă include adesea și acele activ e care nu sunt aducăto are-de- bani-li chizi,
ca, de exemplu, lucrur ile pe care le-ați cumpărat și acum zac în garaj, averea măsoar ă câți bani
produc banii voștri și, astfel, posibilitatea de supraviețuire financi ară.
Averea este măsura circui tului banilor din coloana activelor în compar ație cu coloana
cheltuielilor.
Să luăm un exemplu. Să zicem că din circui tul financiar al activelor am 1.000 de dolari pe
lună. Cheltu ielile mele lunare se ridică la 2.000 de dolari. Care este aver ea m ea?
Să reven im la defini ția lui Buckm inster Fuller. Folosind defini ția sa, câte zile de acum
înainte pot supraviețu i astfe l? Să luăm cazul unei luni de 30 de zile. Confor m definiț iei, am un flux
de bani li chizi suficien t pentru o jumătate de lună.
Când voi avea 2.000 de dolari din circu itul financ iar al activelor , voi fi un om cu avere.
Deși nu sunt încă bogat, am ceva avere. Am acum un venit generat de active care acop eră
complet cheltu ielile mele lunare. Dacă vreau să-mi sporesc cheltuielile, trebu ie mai întâi să-m i
sporesc circu itul financ iar de la rubric a active, astfe l încât să mențin acest nivel al averi i. Observa ți
că din acel moment nu mai depind de leafă. M-am conc entrat și am reușit să clădesc o coloan ă a
activelor care m-a transform at într-o persoană indep endentă din punct de vedere finan ciar. Chiar
dacă aș renunța azi la slujba mea, mi-aș putea acoper i cheltuielile lunare din circu itul financ iar al
activelor.
Următoru l meu scop ar fi să am un circui t al banilor excedentar din active pe care să-i
reinv estesc în coloana activelo r. Cu cât merg mai mulți bani în coloana activelor, cu atât coloana
activelor crește. Cu cât activ ele mele cresc, cu atât crește și fluxu l de bani lichizi. Atâta vreme cât
mențin cheltuielile sub fluxul de bani lichizi din active, mă îmbogă țesc și mai tare, având un venit
tot mai mare din alt e surse decât munca mea fizică.
Pe măsură ce acest proces de reinvestiț ii continuă, sunt pe drumul bun al îmbog ățirii.
Defini ția actuală a omulu i bogat provine din felul în care este el perceput. Nicioda tă nu poți fi prea
bogat.
Gândiț i-vă l a ace astă observaț ie simplă:
Cei bogați cum pără active.
Cei săraci au num ai cheltu ieli.
Pătura de m ijloc cum pără pasive pe care le consideră activ e.
Deci cum încep eu să îmi văd de afacer ea mea? Care ar fi răspunsul ? Ascultați-1 pe
fondatoru l companiei McDonald' s.

CAPIT OLU L 4
LEC ȚIA 3
Vezi-ți singur de afacer ea ta
În 1974, Ray Kroc, fonda torul companiei McDonald's, a fost rugat să vorbeasc ă la un curs
MBA din cadru l Universității Texas din Austin. Un bun prieten de-al meu, Keith Cunningha m, urma
acest curs. După o conferin ță extre m de serioasă și inspiratoar e, s-a făcut o pauză și studenții l-au
invitat pe Ra y să m eargă la barul lor preferat și să bea o bere. Ray, foarte amabil, a accep tat.
„Ce afacere am eu de fapt?”, a întrebat Ray de îndată ce toată lumea a avut câte un pahar cu
bere în m ână.
„Toată lumea a început să râdă”, povestea Keith. „Majoritatea studenților la MBA credeau
că Ray doar glu mește.”
N-a răspuns nim eni, așa înc ât Ra y a repeta t într ebarea. „Ce afa cere credeț i voi că am eu?”
Studenț ii au râs iar și în sfârșit unul mai curajo s a zis: „Ray, crezi că exist ă cineva pe lumea
asta care să nu ști e că ai o afacere cu ham burgheri?”
Ray a jubilat. „Am bănuit eu că asta o să spune ți.” A făcut o pauză și apoi a adăugat iute:
„Doamnelor și do mnilor, nu mă ocup de ham burgheri, ci de propri etăți imobiliare.”
Keith mi-a spus că Ray a explicat apoi pe îndelete punctul său de vedere. În planu l de
afaceri al fir mei, Ra y știa că principa la preocupare era vânzar ea franc izelor de ha mburgheri, dar nic i
o clipă nu scăpa din vedere locul ocupat de aceste franci ze. El știa că propriet ățile imobiliare sunt
factorul cel mai impor tant în reușita fiecărei francize în parte. Pract ic, persoana care cumpără
franc iza plăteșt e în ac elași timp terenul unde este amplasată, care apar ține com paniei lui Ray Kroc.
În prezent, McDonald's este cel mai impor tant proprie tar imobi liar din lume, având un teren
chiar mai întins decât Biserica Catol ică. În prezent, McDonald's deține cele mai importante
intersecț ii sau col țuri de stradă din Americ a, dar și din alte locuri din lu me.
Keith îmi povestea că a fost una dintr e cele mai importante lecții din viața sa. În prezent,
Keith dețin e spălător ii de mașini, dar adevăra ta lui afacere constă în terenul pe care se află acest e
spălă torii de m așini.
Am încheiat capitolul preceden t cu graficele care ilustrau faptul că majorit atea oamenilor
muncesc pentru oricine altcineva în afară de ei înșiși. Mai întâi, muncesc pentru proprietarii
companiei, apoi pentru stat prin impozite și, în final, pentru bancă, pentru că acolo se află ipoteca
lor.
Când eram copil, nu aveam nici un McDonald's în apropiere. Și totuși, tatăl meu cel bogat
ne-a învățat aceeași lecție ca și cea la care s-a referit Ray Kroc la Universi tatea Texas. Acesta este
secre tul nr . 3 al ce lor bogaț i.
Secre tul este următoru l: „Vezi-ți singur de afacer ea ta.” Proble mele finan ciare sunt adesea
rezultatul direct al faptu lui că oamenii muncesc o viață întreagă pentru altcineva. La sfârșit, cei mai
mulți nu se vor alege cu ni mic de pe urma muncii lor.
Din nou un desen face mai mult decât o mie de cuvin te. Iată un grafi c al declar ației de venit
și al bilan țului prin care se poate expri ma cel mai bine sfatul lui Ra y Kroc.

Actua lul nostru sistem de învățământ se conc entrea ză asupra pregătir ii tineretu lui pentru
obțin erea unei slujbe bune prin dezvol tarea capacității intelectu ale. Între aga lor existenț ă se va
învâr ti în jurul salarii lor sau, așa cum am descris anterior , în jurul coloan ei de venit. După
dezvo ltarea capac ității intelectuale, se urmăreșt e un nivel superior de educa ție pentru a îmbună tăți
abilitățile profesiona le. Ei studiază pentru a deven i inginer i, oameni de știință, bucăt ari, polițiști,
artiști, scriitori ș.a.m.d. Aceste abilități profesiona le le permit să intre pe piața forței de muncă și să
muncească pentru bani.
Exist ă o mare diferență între profesie și afacere. Adesea, îi întreb pe oameni: „Cu ce te
ocupi?”, și ei îmi răspund: „A, sunt bancher .” Apoi îi întreb dacă sunt proprietar ii bănci i, și ei de
obicei îmi răspund: „Nu, lucrez acolo.”
În acest moment însea mnă că ei fac o confuzi e între profesie și afacer e. Ca profesie pot fi
banch eri, dar trebuie să aibă și o afacere a lor. Ray Kroc a explic at foarte clar diferenț a dintre
profesie și afacer e în cazul lui. Profesia lui a rămas aceeași. El era agen t de vânz ări. La un moment
dat, a vândut mixere pentru înghețată și apoi a începu t să vândă francize de hambur gheri. Dar în
vreme ce profesia lui era să vândă franciz e de hambur gheri, afacerea lui era să acumuleze
proprie tăți sub form a unui venit care să producă.
Proble ma cu școal a este că adesea devii ceea ce studiezi. Deci dacă studiați, de exemplu,
bucă tăria, deven iți bucă tari. Dacă studia ți dreptul, deven iți avoc ați. Și dacă faceți școala de
mecanici auto, deveni ți mecanici. Greșeal a apare în momentul în care deveni ți ceea ce învățați,
uitând să vă ocupaț i de afacerea personal ă. Oamenii își petre c întreag a viață ocupându- se de
afacerile altora și î mbogățindu- i pe aceștia.
Pentru a obține o siguranță financi ară, oamenii trebuie să-și vadă de afacere a lor. Afacere a
voastră se învârteșt e în jurul coloane i de active, spre deosebire de coloana de venit. Așa cum
declaram și mai înainte, regul a nr. 1 este să cuno ști diferenț a dintre active și pasive și să cumperi
active. Cei bogați se concentre ază asupra coloane i de active, în vreme ce toți ceilalți se
conc entrea ză asupra declara țiilor de ven it.
De aceea auzim adesea : „Am nevoi e de o mărire de leafă”, „Dacă m-ar avansa și pe mine”,
„Am să mă apuc iar de școal ă, ca să fiu mai bine pregă tit pentru a obțin e o slujbă mai bună”, „Am
să fac ore supli mentare”, „Poate reușesc să îmi mai iau o slujbă”, „În două săptă mâni îmi dau
demisia, am găsit o slu jbă unde sunt plăti t mai bine.”
În unele cercur i, acest ea sunt niște idei de bun simț. Și totuși, dacă îl veți ascult a pe Ray
Kroc, vă veți da seam a că încă nu vă vedeț i de afacerea voastră. Aceste idei continuă să se
conc entrez e pe coloana de venit și nu vor ajuta persoana respectivă să obțină o siguranță financ iară
mai mare decât în cazul în care banii suplimentari sunt folosi ți pentru achiziționarea unor active
gener atoare de veni t.
Motivul principal pentru care oamenii săraci sau din pătura mijloci e continuă să fie
conserva tori din punct de vedere fisca l – ceea ce înseam nă: „Nu-m i pot permite să-m i asum riscuri ”

– este că nu au o educați e finan ciară minimă. Trebuie să se agațe de slujbele lor. Trebui e să nu-și
asume riscuri.
Atunci când a ajuns „la modă” reducerea de personal, milioane de muncitori au descoperi t
că așa-zisul cel mai important activ al lor, casa, îi înghițe a de vii. Activu l lor, casa, continua să-i
coste bani lună de lună. Mașina lor, un alt „activ”, îi costa și ea ochii din cap. Crosele de golf din
garaj, care costaseră 1.000 de dolari, acum nu mai valorau 1.000 de dolari. Fără siguranța slujbei,
nu aveau pe ce se sprijini. Ceea ce li se păruseră niște activ e nu le puteau fi de ajutor pentru a
supravie țui în tr-un mo ment de cri ză finan ciară.
Presupun că cei mai mulți dintre noi au completat câte o cerere de împru mut la bancă pentru
a cumpăr a o casă sau o mașină. E interesant de urmărit ce scrie în coloana „valoare netă”. Este
interesant pentru că astfel constată m ce accept ă; banc a și prac ticile contabi le drept active.
Într-o bună z i, vrând să obțin un împru mut, mi-am dat seama că situa ția mea financi ară nu se
prezenta prea bine. Astfel înc ât am adăuga t crosele cele noi de golf, cole cția mea de tablour i, căr țile,
combina, televi zorul, costumele Armani, ceasuri le, pantof ii și alte bunuri personale ca să îngroș
numărul lucrur ilor din coloana activ elor.
Mi s-a refuza t însă împrumutu l pentru că invest isem prea mult în proprie tăți imobiliare.
Comisiei de împrumuturi nu i-a convenit că am invest it atât de mulți bani în apartamente. Ea vroia
să știe de ce nu am și eu o slujbă normală, cu un salariu. Nu au luat în consider are costu mele
Armani, crosele de golf sau colecția de artă. Viața devine foarte dură atunci când nu corespunz i
profilu lui „standard”.
Mă ia cu frig de fiecare dată când aud pe cineva că-mi spune că valoarea sa netă este de un
milion de dolari, sau de 100.000 de dolari, sau cât o fi. Unul dintre princ ipale le motive pentru care
valoarea netă nu este corec tă e faptul că atunc i când începi să-ți vinzi bunurile ești taxat pentru
fiecare câștig în parte.
Foarte mulți oameni s-au arunc at singuri în necazuri financiar e atunci când li s-a micșora t
venitul. Pentru a-și spori banii lichizi, ei își vând activele. Mai întâi, bunurile personal e pot fi
vândut e în gener al doar la o valoare mai mică decât aceea care apărea în lista balan ței personale a
veniturilor și cheltuielilor. Dacă există însă un câștig din vânzarea bunurilor , el e din nou impoz itat.
Prin urmare, statu l își ia din nou partea sa din câștig, reducându- se astfe l suma disponib ilă pentru a
scăpa de datori i. De aceea spun că, în general, valoarea netă a cuiva este adesea mai mică decât
crede.
Încep eți să vă preocupaț i de propria voastră afacere. Păstrați- vă slujba de zi cu zi, dar
apuc ați-vă să cumpărați active reale și nu pasive sau bunuri personale care nu mai au aceeași
valoare reală de îndată ce le aduce ți acasă. O mașină nouă pierde aproxi mativ 25% din prețul pe
care îl plătiți în momentul în care ieșiți cu ea din magazin. Nu este un activ real, chiar dacă
banch erul vă lasă să o treceți pe listă. Suportul nou de titaniu pentru mingea de golf care valor ase
400 de dolari nu m ai făcea dec ât 150 în momentul când am început să-1folose sc.
Adulți, aveți grijă să nu faceți prea multe cheltuieli! Reduceți pasive le și construiți cu
inteligență o bază solid ă pentru activ e. Pentru tinerii care încă mai stau cu părinț ii, este important ca
aceștia să-i înveț e diferența dintre active și pasive. Deter minați-i să își constru iască o coloană solidă
de active înain te de a plec a la casa lor , de a se căsător i, de a- și cum păra o locuinț ă, de a avea copi i și
de a se trezi într-o situa ție financi ară riscan tă, agățându-se cu disperare de slujbă și cumpărând totul
pe credit. Am văzut atât de m ulte cupluri tinere care se căsă toresc și cad în capc ana unui stil de viață
care nu le mai dă po sibilitatea de a ieși din datorii aproape tot restul existen ței lor act ive.
În majorit atea cazur ilor, de îndat ă ce și ultimul copil pleacă din casă, părinț ii își dau seama
că nu sunt bine pregă tiți pentru pensie și încep să se strădu iască să pună niște bani deopar te. Apoi,
proprii i lor părinți se îm bolnăvesc și se trezesc cu noi răspunderi.
Așadar , ce fel de bunuri v-aș sugera să achiziționați voi și copiii voștri? În lumea mea,
activele rea le se î mpart în ma i multe categorii :
1. Afaceri le care nu presupun prezen ța mea. Le am, dar sunt conduse de alte persoane. Dacă
ar trebui să m uncesc aco lo, n-ar m ai fi o afacere, ar deveni o slu jbă.
2. Acțiuni.
3. Obliga țiuni.
4. Fonduri m utuale.
5. Venituri ce genere ază proprietă ți imobiliare.

6. Depuneri.
7. Drepturi de autor de pe urma proprie tăților intelectuale cum ar fi muzică, scenari i,
breve te.
8. Și oric e altceva are valo are, produce venit sau crește ca valoar e și este oricând vandab il.
Copil fiind, tatăl meu cu școală m-a încur ajat să-m i găsesc o slujbă sigură. Pe de altă parte,
tatăl meu bogat m-a încurajat să achiziționez activele care îmi plac. „Dacă nu-ți vor plăce a, nu vei
avea grijă de ele.” Am adunat proprietă ți imobiliare pentru că îmi plac clădirile și pământul. Îmi
place să le cumpăr pentru ele însele. Aș fi în stare să mă uit toată ziua la clădiri. Atunci când
intervin problem e, ele nu sunt atât de grave încât să-m i afect eze plăcere a de a avea propri etăți
imobiliare. Cui nu-i plac propriet ățile imobiliare ar fi m ai bine să nu le cu mper e.
Îmi plac acțiun ile de la companiile mici, mai ales de la cele care abia s-au pus pe picioar e.
Acesta este motivul pentru care sunt antreprenor și nu am firma mea. În primii ani, am lucrat la
companii mari, cum ar fi Standard Oil din Californi a, la Marina Comerc ială Amer icană și la
Compan ia Xerox. Mi-a făcut plăcere să lucrez pentru ei și am niște amintiri frumoase, dar știu că nu
sunt genul să am o companie, îmi place să pun pe picioare o companie, dar nu să o conduc. De
aceea, de obicei cumpăr acțiun i de la companiile mici, pe care uneori chiar eu le aduc pe piață.
Averile se fac din noile emisiun i de acțiuni și îmi place jocul acesta. Multor oameni le e frică de
companiile mici; le consideră riscan te și așa și sunt. Dar riscu l se diminu ează întotdeaun a dacă îți
plac lucruril e în care investești, le înțeleg i și cunoști jocul. În ce priveșt e companiile mici, strateg ia
mea de invest iții este să renunț la acțiuni într-un an. În cazul propriet ăților imobiliare, pe de altă
parte, strateg ia mea este de a începe cu puțin și de a ține proprietă țile până le creșt e valoar ea,
întârziind astfel plata impozitelor pe venit. Acest lucru perm ite ca valoarea să crească semnificativ.
De obic ei, păstre z o proprie tate ceva mai puțin de șapte ani.
Ani de zile, chiar când lucra m în Marina Comerc ială Americană sau la Compan ia Xerox, a m
făcut ceea ce- mi reco mandase t atăl bogat. Mi-am păstrat slujba, dar m i-am văzut și de afac erea mea.
Acțion am în coloana activelor. Negocia m bunuri imobiliare și acțiuni nu prea mari. Întotd eauna
tatăl bogat a sublin iat faptul că este extre m de impor tant să cunoști ABC-ul financi ar. Cu cât
înțelegeam mai bine contab ilitatea și managementul banilor lichizi, cu atât reușea m să analiz ez mai
bine investi țiile; în cel e din ur mă m-am apuca t și de construirea propriei mele com panii.
Nu sfătuiesc pe nimeni însă să se apuc e de o companie dacă nu își dorește asta cu adevăr at.
Cum știu multe despre felul cum se conduc e o compan ie, nu aș îndemna pe nimeni să o facă. Exist ă
momente în care cei care nu-și găsesc de lucru nu mai au decâ t soluți a să-și facă o firmă. Șansele de
reușită sunt minime: nouă din 10 companii dau faliment în cinci ani. Dintre cele care supraviețu iesc
celor cinci ani, nouă din 10 dau și ele faliment până la urmă. Deci numai dacă țineți cu tot
dinad insul să aveți firma voastră vă recomand să vă apucați de așa ceva. Altfel, vedeț i-vă de slujbă
și de afacere a pe car e o aveț i.
Atunci când spun să vă vedeți de afacerea voastră vreau să spun să construi ți în așa fel încât
coloana activelor să fie una solidă. De îndat ă ce un dolar intră acolo, nu-1 m ai lăsați să iasă. Socotiț i
în felul următor: orice dolar care intră în coloana activ elor devine angajatu l vostru. Cel mai bun
lucru este ca banii să muncească 24 de ore din 24 și asta de-a lungul mai multor genera ții.
Păstraț i-vă slujba, m unciți serios, dar construiț i în coloana activ elor.
Pe măsură ce circuitu l banilor se extind e, puteți să vă permiteți și luxul. Impor tant de reținu t
este că oamenii bogați își permit asemenea achizi ții la sfârșit, în vreme ce sărac ii sau cei din pătura
mijlocie le cumpăr ă de la început. Cei sărac i și cei din clasa de mijloc își cumpără lucruri luxoase,
cum ar fi case mari, diamante, blănuri, bijuterii sau ambarcațiun i, pentru că vor să pară bogați. Ei
par bogați, dar în realitate se îndatorează și mai tare. Cei bogați cu adevăr at, adică pe termen lung,
mai întâi își construiesc solid coloana de active. Apoi, din venitul generat din active, își cumpăr ă
obiecte de lux. Cei săraci și cei din pătura de m ijloc și le cu mpăr ă din propria lor sudoare și din ceea
ce ar trebui să lase m oșten ire copiilo r.
Obiec tele de lux ar trebui să fie o răspla tă pentru o investiție sau pentru dezvol tarea unor
active reale. De exemplu, atunc i când soția mea și cu mine am avut niște bani în plus proveni ți din
apartamentele noastre, ea s-a dus și și-a cumpărat un Mercedes. Asta n-a însemnat o muncă
supli mentară sau un risc pentru ea, pentru că practic apartamentele i-au cumpărat mașina. E drept
însă că a trebu it să aștep te patru ani până ce investiț ia de portofoliu să ajungă suficient de m are încâ t
să existe un circui t financiar supli mentar pentru achitar ea mașini i. Acest obiect de lux, Mercedes-ul,

a fost însă o adevăra tă răsplată, pentru că a dovedi t că ea știe să sporească activele. Acum , mașina
însea mnă mai mult decât un automobil frum os. Însea mnă că și-a folosi t inteligenț a financiar ă pentru
a-și putea permite un automobil de lux. Majorita tea oamenilor sunt însă impulsivi și se duc pur și
simplu și-și cumpăr ă o mașină nouă sau alt obiec t de lux pe datori e. Se si mt plictisiți și vor o jucări e
nouă. Cumpărar ea unui obiect de lux pe datorie face ca persoana respectivă, mai devre me sau mai
târziu, să urască acel obiec t, pentru că datoria respec tivă devine o povară financ iară.
După ce v-ați acorda t un răgaz, ați investi t și ați construit o afacere, însea mnă că sunteți
pregă tiți să adăuga ți și tușa finala, magică – cel mai mare secre t al oamenilor bogați. Acest secret îi
face pe cei bogaț i să fie cu mult înain tea celorlalți. Este vorba de răspla ta de la capătul drum ului
pentru faptul că aț i acorda t timp și sâr guință afacer ii voastre.

CAPIT OLU L 5
LEC ȚIA 4
Istoria im pozitelor și puter ea co mpaniilor
Îmi amintesc că la școal ă mi s-a spus povestea lui Robin Hood și a oamenilor săi.
Învăț ătorul spunea că e vorba despre o poveste minunată și că eroul era unul romantic, de genul lui
Kevin Costner , care îi jefuia pe cei bogaț i pentru a le da celor săraci. Tatăl meu bogat nu-1
consider a pe Robin Hood un erou. Zicea că e un escroc.
Robin Hood nu mai e demult, dar au rămas urmași i lui. Oare de câte ori nu-i aud pe oameni
spunând: „De ce n-ar plăti cei bogați pentru asta?” Sau: „Cei bogați ar trebui să plătească mai multe
impozite și să m ai dea și sărac ilor.”
Această idee de „Robin Hood”, respect iv de a lua de la cei bogaț i pentru a le da celor săraci,
a adus multă suferin ță celor săraci și celor din clasa mijlocie. Motivul pentru care clasa de mijloc
are de plătit atât de multe impozite este că Robin Hood a fost idealizat. Reali tatea este că oamenii
bogaț i nu sunt impozitați. Cei din clasa de mijloc plătesc pentru cei săraci, în specia l cei cu școală și
cu un venit m are.
Pentru a înțelege cu adevăra t cum merg lucruril e, va trebui să privi m din nou dintr-o
perspec tivă istori că. Trebuie să analizăm istoria impozitelor. Chiar dacă tatăl meu cu multă școal ă
era un expert în istoria educaț iei, tatăl meu bogat se consider a un exper t în istor ia impozitelor.
Tatăl cel bogat ne-a explicat mie și lui Mike că în Anglia și în America impozitele nu există
dinto tdeaun a. Din când în când, apăreau niște taxe temporar e, perceput e pentru plata războ aielo r.
Rege le sau președin tele dăde a de știre că toată lumea trebui e să „contr ibuie”. Taxele au fost
percepute în Marea Britan ie pentru prima dată în timpul războ iului împotriva lui Napoleon, adică
între 1799 și 1816, iar în Amer ica, pentru pla ta Războ iului Civil, între 1861 și 1865.
În 1874, Anglia a început sa perceapă permanent impozite pe venit de la cetățenii săi. În
1913, impozitul pe venit a deveni t perm anen t și în State le Unite, odată cu adopt area celui de-al
16-lea Amend ament al Constituției. La începu t, american ii au fost împotriva impozit elor. Taxa
excesivă pe ceai a generat celebra întâmplare din portul Boston, incident care a stat la baza
Revolu ției americane. Au fost necesar i aproape 50 de ani, atât în Anglia cât și în Statele Unite,
pentru ca ide ea unui impozit per manent pe venit să fie î mpământenită.
Aceste date istorice omit însă să dezvălu ie faptul că impozitele erau percepu te inițial doar de
la cei bogați. Tocmai la acest punct ținea foarte mult tatăl bogat. Trebui a ca eu și Mike să înțelegem
bine poveste a asta. El ne-a explic at că ideea impozitelor a deveni t populară și accept ată de
majorit ate atunci când ce lor sărac i și celor din cl asa de m ijloc li s-a spus că i mpozitele au fost crea te
pentru a-i pedepsi pe cei bogați. Așa au votat masele această lege, care a devenit legală din punct de
veder e constituțional. Deși ea urmărea inițial pedepsirea celor boga ți, în realitate i-a pedepsit tocmai
pe cei car e au vota t-o, respec tiv pe cei sărac i și pe ce i din clasa m ijlocie.
„De îndată ce statu l a prins gustul banilor , i s-a deschis apetitul”, spunea tatăl cel bogat.
„Tatăl tău și cu mine facem parte din tabere opuse. El este un birocrat al statului, iar eu sunt un
capitalist. Noi sunte m plătiți, dar reușita noastră este măsurat ă printr -un compor tament total diferit.
El este plătit ca să cheltuiască banii și să angajeze oameni. Cu cât cheltuiește mai mult, cu atât
angajeaz ă mai mulți oameni și cu atât devine mai mare organizația sa. La nivelul statu lui, cu cât
organiz ația este mai mare, cu atât este m ai respect ată. Pe de alt ă part e, la nivelul com paniei mele, cu
cât angajez mai puțini oameni, cu atât cheltuiesc mai puțini bani și cu atât sunt mai respectat de
către investi torii mei. De asta nu-m i plac cei care lucrează pentru guvern. Ei au cu totul alte
obiective decât majorit atea oamenilor de afaceri. Pe măsură ce guvernul crește, are nevoie de
impozite în dol ari to t mai mari pentru a se întreț ine.”
Tatăl meu cu școală credea sincer că statu l ar trebui să-i ajute pe oameni. El îl îndrăg ea în
speci al pe John F. Kenned y, pentru ideea lui cu Corpuri le Păcii. Îi plăcuse atât de mult ideea asta,
încât și el și mama lucrau pentru Corpuril e Păcii, pregăt ind voluntari pentru Mala ezia, Thailand a și
Filipine. Veșnic se zbăte a să obțină noi fonduri și creșterea bugetu lui pentru a angaja mai multă
lume, atât în Departa mentul Educației, cât și în Corpuril e Păci i. Asta era slujba lui.

Încă de când aveam 10 ani îl auzeam pe tatăl meu cel bogat spunând că persoane le care
lucrează pentru stat nu sunt decât niște hoți leneși, în vrem e ce tatăl meu cel sărac zicea că oamenii
bogaț i sunt niște escroci hrăpăreți, care ar trebui să fie puși să plătească impoz ite mai mari. Amb ele
tabere aveau puncte de vedere solid e. Era greu să muncești pentru unul dintre cei mai mari
capitaliști din oraș și să te întorci acasă la un tată care era un important repre zentant guverna mental.
Nu era de loc si mplu să îți dai sea ma pe c ine trebu ie, de fapt, să crez i.
Și totuși, atunc i când anali zezi istoria impoz itelor, ți se revelea ză o perspec tivă interesantă.
Așa cum spunea m, votarea legii impozitelor fusese posibilă doar pentru că masele au crezu t în
teoria lui Robin Hood asupra econo miei, respect iv în luatul de la cei bogaț i pentru a li se da tuturor
celorlalți. Proble ma era că apeti tul statulu i pentru bani era atât de mare, încât impozitele au fost
percepute în curând și de la cl asa de m ijloc, și de aco lo mai depart e, „tot m ai jos”.
Pe de altă parte, cei bogaț i au văzut în asta o oportuni tate. Ei n-au jucat după aceleași reguli.
Așa cum menționa m, cei bogaț i știau deja ce însea mnă compan iile, pentru că ele existau încă de pe
vremea corăbi ilor. Cei bogaț i au creat acest e companii ca mijloc pentru a-și limita riscuril e în
privin ța bunurilor la fiecare transport. Cei bogați și-au băgat banii în companii pentru finanț area
călătoriilor. Compan iile angajau apoi echipajul, care pleca în Lum ea Nouă să caute comori. Dacă se
scufunda corabi a, echipajul își putea pierde viața, în schim b, pierder ea celor bogaț i era limitată
exclusiv la banii investiț i în călător ia respectivă. Graficul care urmează arată felul în care este
structur ată o com panie neț inând sea ma de dec larația de venit și de bilan ț.
Ceea ce-i face pe cei bogaț i să aibă un avantaj net asupra celor săraci și a clasei de mijloc
este faptu l că ei știu care este puterea struc turii legale a companiei. Cum eu am avut doi tați care
m-au învăț at, unul social ist și unul capitalist, am începu t repede să-m i dau seam a că filozof ia celui
capitalist avea mai multă logică financ iară. Mi se părea că, în final, socialiștii se pedepsesc singuri
din cauza lipsei unei educa ții financ iare. Indiferent ce ar spune mulțimea în legătură cu „Luați de la
cei bogați”, aceștia din urmă găsesc întotde auna o posibi litate de a-i păcăl i. Astfel, impoz itele au
fost percepute în final de la clasa de mijloc. Cei bogaț i au reușit să-i păcălească pe intelectuali pur și
simplu pentru că înțe legeau puterea bani lor, o m aterie care nu se învaț ă la școală.
Cum au reușit cei bogaț i să-i păcălească pe intelectuali? De îndată ce a trecut legea
impozitării „de la cei bogați”, numeraru l a început să curgă în visteri a statu lui. Inițial, oamenii au
fost foarte încân tați. Banii erau manevr ați de angajați i guverna mentali și de cei bogaț i. Către
angajaț ii guvernamentali banii se întorceau sub form ă de slujbe și pensii. Către cei bogaț i, prin
intermediul fabric ilor care primeau contrac te guverna mentale. Statul deven ise o mare vister ie de
bani, dar rămânea probl ema manage mentulu i acestor bani. Aici nu exista o nouă circul ație a bani lor.
Cu alte cuvinte, politica statului, pusă în aplicar e prin intermediul funcț ionari lor guvernamentali,
este de a nu avea un exced ent de bani. Dacă nu reușeai să-ți cheltuiești fondul aloca t, riscai să îl
pierzi la următoarea împărțire a bugetului. Și categor ic nu puteai fi considerat un funcționar

eficient. Pe de altă parte, oamenii de afaceri sunt răsplăt iți atunci când au bani exceden tar și sunt
lăudați pentru efi ciența lor.
Pe măsură ce acest cerc al cheltuielilor guverna mentale se lărgea, nevoi a de bani creștea, iar
ideea „Taxării celor boga ți” a fost modificată pentru a include și nivel ele mai mici de venit,
respec tiv veni turile celor care o votaseră, ale ce lor săraci și ale clasei de m ijloc.
Adevăra ții capitaliști și-au folosit cunoștinț ele finan ciare pentru a descoper i pur și simp lu o
soluți e salvatoar e. Ei s-au reîntors la umbre la corporaț iilor. Acestea sunt cele care îi protejează pe
cei bogați. Ceea ce nu știu însă cei care n-au avut nicioda tă o corporație este că, de fapt, aceste
companii nu există. Ele sunt doar niște dosare cu câtev a acte legale înregistrate de un birou de
avoc atură și de o agenț ie guverna mentală. Ele nu au nevoie de o clădir e și de un nume. Nu e ca în
cazul unei fabric i sau al unui grup de persoane. O companie este un docu ment legal care creează un
corp legal fără suflet. Din nou averea celor bogați era protejată. Din nou a deveni t foart e populară
utilizarea acestor corpora ții – odată ce a fost aproba tă legea impozitării venitului perm anen t – pentru
că impozitul pe venitu l corpora ției este mai mic decât cel pe venitul indiv idual. În plus, așa cum
spunea m și mai înainte, anumite cheltuieli puteau fi făcute cu dolari preimpozitați la nivel de
corpora ții.
Acest războ i între cei care au și cei care n-au durează de sute de ani. Este vorba de tabăra
mulțimii lui „Luați de la bogaț i” față în față cu cei bogaț i. Bătăl ia are loc de fiecar e dată când se fac
legi noi. Lupta nu va înceta niciodată. Proble ma este că au întotde auna de pierdut cei care sunt
neinfor mați. Cei care se scoal ă în fiecare dimineață și merg sârguincios la muncă și plătesc
impozite. Dacă ar înț elege felul cum acționează cei bogaț i, ar pute a proceda și ei la fel și s-ar afla pe
drumul cel bun, respec tiv cel al indep endențe i financi are. De asta mă irită de fiecare dată când aud
un părinte care își sfătuiește copilu l să meargă la școală pentru a-și găsi o slujbă sigură. Un angajat
cu o slu jbă sigură, dar fără un funda ment de cunoștințe financi are, n-are nici o scăpare.
Americanii obișnuiț i de astăzi muncesc între cinc i și șase luni pentru stat, ca să-și poat ă plăti
impozitele. După părerea mea, este o perioad ă prea lungă. Cu cât munciți mai mult, cu atât plătiți
mai mult la stat. De aceea consider că ideea „Luați de la bogați ” a avut un efect negativ chiar asupra
celor care au vota t-o.
De fiecar e dată când oamenii încear că să-i pedepsească pe cei bogaț i, aceștia nu cedea ză, ci
reacțione ază. Ei au banii, puterea și dorința de a schimba lucruri le. Ei nu stau cu brațele încrucișat e,
plătind de bună voie impozite și mai mari. Ei caută soluți i pentru a reduce povara impozitelor lor.
Angajează avoca ți și contabi li deștepț i și îi conving pe politicieni să schimbe legile sau să creeze
subterfugi i legale. Ei au resursele necesare pentru a produce schi mbar ea.
În Stat ele Unite Leg ea Impozitelor per mite, de ase menea, și al te modalități de a econo misi la
plata taxelor. Aceste vehicule sunt disponibi le oricui, dar de obicei nu sunt aplicate decât de cei
bogaț i, pentru că ei își văd de afacere a lor. De exemplu „1031” – în jargon, expresi a folosit ă pentru
Artico lul 1031 din Codul Veniturilor Interne – îi permite unui vânz ător să amâne plata impozitelor
pe vânzar ea unei propriet ăți imobiliare atunc i când ea este schimbată, cu o creștere de capital, pe o
proprie tate mai costisito are. Proprie tățile imobiliare sunt un vehicul pentru invest iții, ele permițând
mari avantaje fiscal e. Atâta vreme cât tranz acțiile se fac pe o valoare mai mare, nu veți fi impozitați
pe câștig până la lichidar e. Cei care nu profită de aceste avantaje fisca le oferite în mod legal pierd o
mare șansă de a-si consol ida colo ana ac tivelor.
Cei sărac i și clasa de mijloc nu au acele ași resur se. Ei stau și acceptă ca acele
guverna mentale să le intre în braț și să-și doneze sânge le. În prezent, sunt permanent șocat de
număru l celor care plătesc impoz ite mai mari sau benef iciază doar de puține reducer i pur și simp lu
pentru că se tem de Stat. Știu cât de înspăi mântător și cât de mult intimidează un agen t
guverna mental de la Fisc. Am prieteni care au dat faliment și apoi au descoperit că era o greșeală a
Statu lui. Eu înțeleg toate aceste lucrur i. Dar mi se pare prea mult să se muncească din ianuarie până
la jumătatea lui mai pentru a se plăti această form ă de intimidare. Tatăl meu cel sărac nu a reacț ionat
niciodat ă în asemenea situa ții. Nici cel bogat, de altfel. Doar că acesta din urmă a acționat mai
inteligent prin inter mediul corporaț iilor – cel mai mare secre t al celor bogați.
Poate vă m ai amintiți de prim a lecție pe car e am învăța t-o de la ta tăl meu cel bogat. Aveam 9
ani și a trebu it să stau să-1 aștep t să catadicse ască să-m i vorbească. Adesea stăteam la el în birou
aștep tând să „se ia de mine”. Mă ignora înadins. Vroia să-i recunosc puterea pentru ca într-o bună zi
să dețin această puter e. În toți anii în care am învăța t de la el, mi-a amintit mereu că puterea
însea mnă cunoașt ere. Odată cu banii, capeți și multă putere care presupune cunoașt ere în a păstra

banii și a-i înmulți. Fără această cunoaștere, lumea face ce vrea din tine. Tatăl cel bogat ne amintea
mereu lui Mike și mie că oamenii cei mai duri nu erau șeful sau supraveghetorul, ci cei de la Fisc.
Acești a înto tdeauna sunt gata să-ți ia și ma i mult, dacă î i lași.
Prima lecție despre a pune banii să muncească pentru tine, spre deosebire de a munci pentru
bani, constă de fapt în putere. Dacă muncești pentru bani, putere a este în mâinile patronulu i. Dacă
banii muncesc pentru tine, păstre zi și deții puterea.
Odată ce am deveni t conștien ți de puterea banilor care muncesc pentru noi, el a dorit să fim
inteligenți din punct de vedere finan ciar și să nu ne lăsăm la chere mul durilor . Trebuie să cunoașteț i
legea și felul cum funcțion ează ea. Dacă sunteți neștiutori, sunteți și ușor de manevra t. Dacă știți
despre ce e vorba, m ăcar aveț i ocazi a să vă luptaț i. De asta îi și plătea atât de bine pe contab ilii și pe
avoc ații cei deștepț i. Era mai puțin costisi tor să-i plătească pe ei decât să plătească Statului. Lecția
cea mai bună pentru mine și pe care am folosit- o cel mai des în viață a fost: „Fii deștep t și nu vei
mai fi la cheremul altora.” El cunoște a legea pentru că era un cetățean care respec ta legea. El știa
legea pentru că era costisitor să nu o cunoști. „Atunci când știi că ai dreptate nu te temi să
reacțione zi.” Chiar și atun ci când vorbești despre Robin Hood și despre banda lu i.
Tatăl meu cu multă școal ă m-a încurajat mereu să-m i găsesc o slujbă sigură la o companie
putern ică. El mi-a expus impor tanța „munci i din greu pentru a ajunge în frunte a companiei ”. Ceea
ce nu a înțeles el este că atunci când te bizui doar pe leafa prim ită din partea patronulu i unei
companii devii de fapt o foarte doci lă vacă de muls.
Când i-am spus tatălui meu bogat despre sfatul tatălui meu bun, el a râs plin de satisfacț ie și
a adăugat: „De ce n-ai avea compan ia respec tivă?”
Copil fiind, nu am înțeles ce vroia să spună tatăl cel bogat când vorbea despre deținere a unei
companii. Mi se părea o idee imposib ilă și mă intimida. Deși mă fascina această soluție, în prim a
tinerețe nu vedea m deloc posibil ca niște adulți să munceasc ă într-o bună zi pentru o companie al
cărei proprietar să fiu chiar eu.
Adevărul este că dacă nu ar fi fost tatăl cel boga t, probabil că aș fi urmat sfatul tatălui cu
școal ă. Faptul că tatăl cel bogat îmi amintea din când în când ca aș putea avea o companie m-a
determinat s-o apuc pe alt drum . Când am împlinit 15 sau 16 ani, știam deja că nu voi mai merge pe
drumul pe care mi-1 sugerase tatăl meu cu studii. Nu știam prea bine cum o voi face, dar eram
hotăr ât să nu mă îndrept pe calea pe care o aleseseră majoritatea coleg ilor mei de clasă. Această
decizie mi-a schim bat întreaga existență. Abia când am ajuns pe la douăzec i și ceva de ani, sfatul
tatălui bogat a începu t să prindă mai mult contur , să mi se pară mai logic. Tocmai plecasem de la
Marina Comercială Americană și lucra m pentru Xerox. Câștiga m o mulțime de bani, dar de câte ori
mă uitam pe statu l de plată eram dezamăgit. Reținer ile din salariu erau foart e mari si cu cât
munceam mai mult, ele creșt eau. Pe măsură ce reușea m mai bine profesiona l, șefii mei vorbeau
despre avansări și măriri de salar iu. Sigur că asta mă măgulea, dar parcă îl auzeam pe tatăl meu
bogat cum mă între abă: „Pentru cin e muncești tu de fapt? Pe cine îmbogăț ești?”
În 1974, când încă lucra m la Xerox, mi-am deschis prim a firmă și am începu t „să îmi văd de
propria mea afacere ”. Existau deja câteva active în coloan a respectiv ă, dar acum eram hotărâ t să mă
conc entrez asupra sporirii lor. Lefurile cu toate impozit ele lor de-a lungul anilor m-au făcut să
înțeleg logica sfatului tatălui celui bogat. N-aș fi putut să-mi văd viitorul dacă aș fi urmat sfatul
tatălui meu cel educat.
Mulți patroni socotesc că dacă- și sfătuiesc angajaț ii să-și vadă de propria afacere acest lucru
le dăune ază lor ca firmă. Probabi l că așa și este, în unele cazuri. În ceea ce mă privește, faptul că
mi-am văzut de afacerea mea și mi-am sporit activele m-a făcut să fiu un și mai bun angajat. Acum
aveam un scop precis. Veneam cât se poate de devre me și munceam cu sârguință, adunând cât mai
mulți bani, ca să pot să încep să investesc în proprietă ți imobiliare. Hawaii-ul tocm ai cunoștea o
perio adă de înflorire și prin urmare se puteau face averi serioase. Cu cât îmi dădea m seama de cât
de înflorito are este situaț ia, cu atât vindea m mai multe copia toare marca Xerox. Cu cât vindea m mai
multe, cu atât câștigam mai mulți bani și, evident, cu atât plăteam mai multe impozite pe leafă. Asta
însă mi-a da t o idee. Vroiam atât de mult să scap din capcan a angajatu lui, înc ât am muncit mai mult,
și nu mai puțin. În 1978, eram unul dintre primii cinci agenț i de vânz ări, adesea chiar nr. 1. Îmi
dorea m din răsputer i să scap din cursa șobolanulu i.
În mai puțin de tre i ani am câștigat cu fir ma mea cea m ică, una de propriet ăți imobi liare, mai
mult decât în toți anii munciți la compania Xerox. Bani i pe care îi făcea m în coloana activelor prin
firma mea munce au în favoar ea mea. Pentru ei nu trebu ia să bat pe la uși ca să vând copiatoar e.

Sfatul tatălui bogat avea dintr-odat ă mult mai multă logică. Curând, circuitu l banilor din
proprie tățile mele avea să fie atât de mare, încât prin companie am reușit să-m i cumpăr primul
Porsche. Colegii mei de la compania Xerox, respect iv cei de la vânzări, credeau că mi-am investit
comisioane le în acest auto mobil. Nu era cazu l. Eu îmi investea m comisio anele în ac tive.
Bani i mei se străduiau serios să producă alți bani. Fiecare dolar din coloan a activ elor
deven ea un angajat de nădejde, care se străduia din răsputeri să adune cât mai mulți angajaț i și să-i
cumpere șefului un Porsche nou cu dolar ii respec tivi înain te de a fi impozitați. Am începu t să
muncesc cu și mai mult elan pentru Xerox. Planul funcț iona și Porsche-ul meu era o dovadă
grăitoare.
Folosind lecțiile pe care le-am învățat de la tatăl cel bogat, am reușit să ies din „proverbia la
cursă a șobolanu lui”, respectiv aceea de a fi veșnic angajat. Acest lucru a fost posibil dator ită unor
cunoștin țe financ iare solide dobândi te prin intermediul acelor lecții. Fără ele – pe care le numeam
coeficient de inteligenț ă financ iară (IQ financiar) – drum ul spre independenț a financ iară ar fi fost
mult mai greu. În prez ent, îi învă ț pe alții în cadru l seminar iilor financ iare pe care le țin, cu speranța
că aș putea să le împăr tășesc din cunoașterea mea. De câte ori susțin o conferin ță, le reamintesc
oamenilor despre IQ-ul financ iar și despre faptul că el presupune cunoașterea a patru mari dom enii.
Nr. 1 este contabilitatea. Este ceea ce numesc eu ABC-ul finan ciar, adică datele vitale pentru
construir ea unui imperiu. Cu cât răspundeți pentru o sumă mai mare de bani, cu atât trebuie mai
multă acurate țe, pentru că altfel totul se prăbușește. Acesta este lobul stâng al creierulu i sau
detaliile. ABC-ul financ iar este capacitatea de a citi și de a înțelege declar ațiile de venitur i. Această
capacitate perm ite iden tificarea punctelor tari și a puncte lor slabe dintr -o afac ere.
Nr. 2 este invest iția. Este ceea ce eu numesc știința banilor care fac bani. Aceasta presupune
strategii și form ule. Acesta este lobul drept al creieru lui sau partea creatoar e.
Nr. 3 este înțeleg erea econo miei de piață. Aceasta este știința cerer ii și a ofert ei. Trebuie
cunoscut e aspect ele „tehnice” ale pieței, care funcț ioneaz ă emoțional ; Păpușa Tickle Me Elmo, la
Crăc iunul din 1996, a reprez entat un caz tipic de tehnic ă a pie ței sau de emoție care deter mină piața.
Celălalt factor de piață este simțul „funda mental” sau simțul econo mic într-o investiție. Decizi a
dacă o investi ție merită sau nu pornește de la un fler baza t pe condiți ile actua le de piață.
Mulți oameni cred că ideile de a investi și de a înțelege piața sunt prea complexe pentru
copii. Ei nu-și dau seama că acestea sunt niște subiecte pe care copiii le înțeleg intuitiv. Celor care
nu știu de păpușa la care mă refer eam, am să le spun că este vorba de unul dintre persona jele din
„Sesame Street ”, care a fost masiv mediatizat în rândul copiilor chiar înainte de Crăc iun. Aproape
toți copii i își doreau una și o trec eau pe lista pentru Moș Crăciun. Mulț i părinți s-au întreba t dacă nu
cumva compania înadins nu a scos produsul pe piață, deși continua să facă reclamă pentru Crăc iun.
S-a creat panică din pricina marii cerer i și a lipsei ofertei. Neexistând păpuși de vânzare în
magazine, specul anților li s-a părut o mare ocaz ie de a face mici averi pe seam a disperări i părinți lor.
Părinț ii ghinioniști care n-au găsit păpu șa au fost obliga ți să cumpere altă jucări e pentru Crăciun.
Incred ibila populari tate a păpușii Tickle Me Elmo mi s-a părut logică, pentru că repre zintă un
exemplu tipic de analiză a cererii și ofertei. Același lucru se întâmplă pe piața acțiunilor, a
oblig ațiun ilor, imobiliară și a ilustr atelor cu jucători de basebal l.
Nr. 4 este Legea. De exemplu, folosind o companie și toate subterfug iile contabile,
invest ițiile și piețe le pot duce la o creștere enormă. Cineva care se pricepe la avant aje în domeniul
impozitelor și la protec ția oferită de o companie se poate îmbogăți mult mai rapid decât un ins care
este un simplu angajat sau are o firmă la care este unic acțion ar. Este exact ca diferenț a dintr e
cineva care merge pe jos și cinev a care zboară. Diferenț a este profundă atunc i când e vorba de o
îmbog ățire pe t ermen lung.
A. Avantajel e în domeniul impozitelor. O firmă poate face foarte multe lucruri pe care o
persoană fizică nu le poate face. De exemplu, poate plăti cheltuieli înainte de a-și plăti impozitele.
Aceasta este o întreagă zonă de cunoaștere extrem de palpitan tă, dar nu neapăra t utilă, dacă nu
exist ă niște active solide sau o afacer e.
Angajații câștigă și sunt impoz itați, încercând să trăiasc ă din ceea ce le rămâne. O firmă
câștigă, cheltuiește tot ce poate și este impozit ată pe ceea ce rămâne. Acesta este unul dintr e cele
mai importan te subterfugii legale în ce priveșt e impozitarea și pe care cei bogaț i îl folosesc adese a.
Firmele sunt ușor de obținut și nu sunt costisitoare, dacă investiț iile proprii genereaz ă un bun circu it
finan ciar. De exemplu, atunci când aveți o firmă proprie – vacanțe le sunt întâlniri de lucru în
Hawaii. Plata mașinii, asigurări le, repar ațiile intră în cheltuielile firmei. Înscrierea la un club de

sănăt ate este o cheltu ială a firmei. Majoritatea meselor la restauran t sunt plătite parțial de firmă
ș.a.m.d. – dar nu uita ți s-o face ți legal, cu dolari i dina inte de impoz itare.
B. Protecț ia împotriva proceselo r. Trăim într-o societate pornită pe procese. Fiecare vrea să
câștige câte ceva. Cei bogați își ascund în mare parte averea, folosindu-se de diverse soluții, cum ar
fi firmele și fondurile specia le, pentru a-și proteja ac tivele de creditor i. Când c ineva dă în judeca tă o
persoană bogată, aceasta are avoc ați serioși și o protec ție legal ă, ajungându-se adesea la conc luzia
că bogăt așul respectiv nu dețin e de fapt nimic. Bogăt așii control ează totul, dar nu dețin nimic. Cei
sărac i și clasa de mijloc încearcă să dețină totul pentru a pierde apoi sumele respec tive în folosul
statului sau al celor care își fac o plăcere din a-i da în judeca tă pe cei bogați. Ei au învățat de la
Robin Hood. Lua ți de la cei bogaț i și daț i-le celor sărac i. Această carte nu-și propune în mod special
să anali zeze datele precise ale înfiin țării unei firme. Dar dacă aveți niște active legale, veți benefic ia
mai mult de pe urma lor protejându-le totoda tă prin intermediul unei firme. Există multe cărți pe
acest subiect, din care veți afla avantajel e și chiar vă vor îndrepta pașii în fazele necesare puner ii
bazelor unei firme. În mod special, exist ă o carte care furnize ază infor mații excelente în legătur ă cu
puter ea pe care o confer ă firmele proprii, și anume „Deschide- ți o firmă și îmbogățeșt e-te” (Inc. and
Grow Rich). Coefi cientu l de inteligență finan ciară este, de fapt, siner gia mai multor pricep eri și
talente. Însă doar combinând cele patru tehni ci pe care le-am enum erat mai înain te puteț i deține
datele fundam entale ale inteligențe i finan ciare. Dacă visaț i mari averi, doar combinând acest e
soluți i vă veți put ea spori propria inteligen ță financiar ă.
Pe scurt
Cei bogați cu firme Cei care muncesc pentru f irme
1. Câștig ă 1. Câștig ă
2. Chel tuiesc 2. Plăt esc impozite
3. Plăt esc impozite din ce rămâne3. Chel tuiesc ce m ai rămâne
Ca parte integrant ă a strategiei financ iare globale, recomandăm cu tărie deținere a unei firme
proprii, care să subscrie principa lele voastre activ e.

CAPIT OLU L 6
LEC ȚIA 5
Cei bogați inven tează banii
Aseară am făcut o pauză și n-am mai scris, dar am privi t la televizor un film despre viața
unui tânăr pe nume Alexander Graham Bell. Bell tocmai își brevetase telefonul și avea proble me tot
mai mari, pentru că exist a o mare cerere în privința invenți ei sale. Cum avea nevoie de o companie
mai mare, s-a adresat marelui poten tat al acelor vremuri, Western Union, rugându-i să-i cumper e
breve tul împreun ă cu mica lui firmă. El a cerut 100.000 de dolar i pentru toată poveste a asta.
Președint ele Compan iei Western Union i-a râs în nas, refuzîndu- 1 și spunându- i că prețul este
caraghios. Restul este istori e. S-a născut o industrie m ultimiliardară în dolar i și așa a apărut AT&T.
Imediat ce s-a terminat povestea lui Alexander Graha m Bell, au urmat știrile. La știri s-a
pomenit de o reduc ere de personal la o compan ie locală. Muncitori i erau furioși și se plângeau că
proprie tarii firmei sunt incor ecți. Unul dintr e directorii concedi ați avea vreo 45 de ani, o nevastă și
doi copii și îi implora pe cei de la pază să îl lase să vorbească cu proprietarul, pentru a rediscut a
punere a lui pe liber. Tocmai își cumpărase o casă și se temea să n-o piardă. Camera de luat veder i a
luat un prim plan cu el cum se ruga de zor, ca să-1 vadă bine toată lumea. Eviden t că povestea asta
mi-a stârni t interesul.
Mi-a m făcut o meserie din predat din 1984. Acest lucru a reprezen tat o mare exper iență, dar
m-am simțit și răsplătit. Este însă o profesie nu foart e comodă, pentru că am învăța t mii de oameni
și am observat că există un lucru comun tuturor, inclusiv mie. Cu toții avem un extraordinar
poten țial și sunte m hărăz iți de Dum nezeu. Și totuși, singurul lucru care ne ține pe loc este îndoiala
de sine. Nu atât o lipsă de informații tehnice ne bloche ază, cât mai degrab ă o lipsă de încredere de
sine. Și unii sunt m ai afec tați decâ t alții.
După ce terminăm școala, cei mai mulți dintre noi își dau seama că diplomele și notele nu
contează prea mult. În lumea reală, în afara facu ltăților, mai există și altceva decât note. Unii îi spun
„tupeu”, alții „cutezanț ă”, alții „îndrăzneală”, „neînfri care”, „încumetare”, „bravadă”, „șireteni e”,
„tenacitate” și „măreț ie”. Indiferent cum am categorisi acest ingredi ent, în cele din ur mă el hotăr ăște
viitorul nostru într-o mă sură m ai mare decâ t note le de la școală.
În fiecar e dintre noi există un persona j curajo s, străluc it și îndră zneț. Dar există și ceala ltă
fațetă a firii: cei care sunt în stare, dacă este cazul, să se milogeasc ă și în genunchi. După un an în
Vietna m și după ce am fost pilot în Marina Comercială Americ ană, mi-am dat seama că amândouă
aceste personaje sălășlu iesc în mine. Nici unul nu e ma i bun decât celălalt.
Și totuși, ca profesor , mi-am dat seama că neajun surile cele mai mari ale geniului personal
sunt frica excesiv ă și îndoi ala de sine. M-a durut sufletul să văd cursanț i care știau răspunsul și
totuși, din lipsă de curaj, nu îndrăzn eau să-1 spună. În realitate, nu cel deștep t ajunge cel mai adesea
departe, ci ce l îndrăzn eț.
Din experien ța mea, am consta tat că geniu l financi ar presupune atât cunoștin țe tehni ce, cât
și curaj. Dacă frica este prea mare, geniul este înăbuși t. La ore, îi îndemn din suflet pe studenți să
învețe să-și asume riscuri, să fie îndrăzn eți, să lase geniul să conver tească frica în putere și
strălu cire. În unele cazuri, sistemul funcționea ză. Pe alții îi înspăi mântă. Până la urmă am înțeles că
majorit atea oamenilor, atunci când este vorba despre bani, preferă să nu-și asum e riscuri. A trebuit
să fac față unor întrebăr i de genul : De ce să ne asum ăm riscuri ? De ce trebuie să-m i dezvolt IQ-ul
finan ciar? De ce trebu ie să m ă alfab etizez în finanțe?
La toate acest ea răspunsul meu este: „Pentru a avea mai multe opțiuni.” Urmează niște
schimbări enorme. Pentru că tocmai am pomenit despre povestea tânărului investi tor Alexander
Graha m Bell, îmi dau seam a că în anii ce vin vor fi tot mai mulți ca el. Vor fi cel puțin o sută de
oameni ca Bill Gates și companii cu reușit e enorm e, așa cum este Microsoft, ce vor apare an de an
în lumea întreag ă. Sigur că vor fi și m ai multe fal imente, conc edier i și restructur ări de personal.
De ce e bună dezvo ltarea unui IQ financ iar? La această întrebare nu puteț i răspunde decât
voi. Totuși, vă pot spune la ce mi-a folosit mie. Am făcut- o pentru că e fascin ant să fii în acțiune.
Prefer să spun bun-veni t schimbăr ilor decât să fiu panica t de ele. Prefer să mă entuz iasmez la ideea
că pot câștig a milioane decât să mă sperie faptu l că nu mi se mărește leafa. Perioada pe care o trăim

este una dintre cele mai palpi tante, fără precedent în istori a lumii. Genera ții întreg i de acum înainte
vor privi înapoi spre aceast ă perioad ă și vor constat a ce fascinant trebuie să fi fost. Este era
sfârșitulu i vech iului și a nașteri i noului, o adevăra tă vâl toare palpitantă.
Așa încât de ce v-ați osteni să vă dezvo ltați IQ-ul financiar? Pentru că dacă o veți face, veți
prospera serios. Și dacă n-o faceț i, această perio adă vi se va părea înspăi mântătoare. Va fi o vrem e
în care lumea se va mișca extre m de îndrăzn eț mereu înainte, în vreme ce alții se vor crampona de o
viață car e pier e.
Acum 300 de ani pământul repre zenta o avere. Cel care deținea terenul deținea și averile.
După care au urmat fabricile și producți a, iar Americ a a început să domine lumea. Industriași i
dețineau averi. În prezent, inform ația este totul. Cel care deține cele mai multe inform ații la timp
deține averi. Proble ma este că infor mațiile zboară în lumea întreagă cu viteza luminii. Noile averi
nu mai întâlnesc opreliști în grani țe și limite precu m terenur ile și fabric ile de altă dată. Schimbările
vor fi mai rapide și mai putern ice. Va fi o creșt ere extraordinar ă a număru lui noilor multimilionari.
Dar vor exist a și din ce i care vor ră mâne undeva în urm ă.
Socotesc că în prezent mult prea mulți oameni se chinuiesc și adesea muncesc mai din greu
doar pentru că se agață de vechi le idei. Ei vor ca lucrur ile să fie ca altădată. Se opun schim bării.
Cunosc persoane care și-au pierdut slujba sau casa și dau vina pe tehnologi e, sau pe econo mie, sau
pe șefii lor. Din păcat e, ei nu înțeleg că proble ma ar putea să fie ei înșiși. Ideile învechi te sunt
pasive le lor cele mai mari. Ele reprezintă niște pasive pur și simplu pentru că nu înțeleg că un lucru
care a fost un ac tiv până mai ieri a înce tat să ma i fie, pentru că ier i nu m ai există.
Într-o după-a miază, preda m despre invest iții folosind un joc pe care îl inven tasem – numit
CAS HFLOW – și care reprezent a o uneal tă de învățar e. O prietenă mai adusese pe cineva să asiste
la cursuri. Aceast ă prietenă a unei prietene tocmai divor țase și pierduse foarte mult la partaj, iar
acum căut a niște soluții. Prietena ei se gând ise că ac est curs îi putea fi de ajutor .
Jocul este concepu t astfel încât oamenii să înțeleagă cum funcțione ază banii. Jucându- 1, ei
află despre interacțiunea dintre declar ația de venit și bilanț. Ei mai învaț ă despre „circuitu l
finan ciar” dintre cele două și cum drum ul spre avere presupune încercare a de sporire a circu itului
banilor lunar din coloan a activelo r, pentru a depăși cheltuielile lunare. Odată ce veți reuși asta, veți
putea ieși din „C ursa Șobolanului” și veți putea in tra pe pista rapid ă.
Așa cum spunea m, unii urau acest joc, altora nu le plăcea, iar alții nu-1 înțelegeau. Această
femeie a ratat ocazia extraordinar ă de a învăța ceva. Din prim a rundă a tras o carte cu o
ambarcaț iune pe ea. La începu t, a fost foarte încân tată. „A, am câștig at o ambarca țiune. ” Apoi, când
prietena ei a încer cat să-i expli ce în ce mod cifrele au un impact asupra declarației sale de venit și
asupra bilanțu lui, s-a simțit de-a dreptu l frustrată, pentru că ei nu-i plăcuse nicioda tă matematica.
Ceilalți jucători aștept au câtă vreme prietena ei continua să-i expli ce relația dintr e declara ția de
venit, bilanț și circu itul finan ciar lunar. Dintr -odată, când a înțeles cum funcționea ză cifrele, aceste a
au începu t să acționez e împotriv a ei, iar ambarcațiunea a costat-o și ochii din cap. Mai târziu, de-a
lungul partidei, a fost concedia tă la o „reducere de personal” și a mai făcut și un copi l. Pentru ea era
absolut oribil.
După cursuri, prietena ei a trecut pe la mine și mi-a spus că persoana pe care o adusese era
foart e supăra tă. Venise la ore ca să învețe cum să investească și nu i-a plăcut ideea că îți pierz i atâta
timp cu un joc prostesc.
Priet ena ei a încerc at să-i spună că ar fi mai bine să încerce să se prive ască pe sine și să
consta te dacă nu cumva acest joc se „reflectă” asupra ei în vreun fel. La aceast ă propunere, femeia a
cerut banii înapoi. Numai ideea că acest joc ar putea fi o reflectare a personali tății ei i se părea
ridicolă. Banii i-au fost return ați imediat și a pleca t.
Din 1984 încoace, am obținu t milioane făcând exact ceea ce nu face școala. În școli,
majorit atea profe sorilor țin cursuri. Am urât cursurile când eram student. Mă plictiseam foart e
reped e și î mi fugea gândul în a ltă parte.
În 1984, am începu t să predau prin jocuri și simulări. Întotdeaun a i-am încurajat pe cursanț ii
adulți să perceapă jocurile ca pe o reflectare a ceea ce știu și a ceea ce trebuie să învețe. Mai mult,
jocurile reflectă comporta mentul fiecărui a. Este un sistem de feed- back instantaneu. În loc ca
profesorul să țină un curs, jocul oferă feed-back- ul unui curs personal izat realizat pe măsura
fiecăruia. Prietena femeii care a renunțat ulterior m-a sunat ca să-mi spună ce s-a mai întâmplat. Ea
mi-a spus că prietena ei se simte mult mai bine și s-a calmat, în perio ada de linișt ire, a început să
vadă niște vagi legături între joc și viața ei. Chiar dacă ea și soțul ei nu avuseseră o ambarcațiun e,

deținuseră aproape orice altcev a imaginabil. Ea se enervase după divorț nu numai pentru că el
fugise cu o femeie mai tânăr ă, dar și pentru că după douăzec i de ani de căsător ie acum ulase foarte
puțin la capito lul active. Practic, nu aveau ce împărți. Cei douăz eci de ani de căsători e fuseseră
extrem de amuzan ți, dar acumulaseră doar o tonă de prostioar e.
Și-a dat seama că supărare a ei din momentul în care a început să se preocupe de cifre –
declarația de venit și bilanțu l – provenea din jena de a nu le înțelege. Crezuse că finanțe le sunt
treaba bărba tului. Se ocupase de casă și de distracții, iar de finanțe răspun sese el. Acum era aproape
sigură că în ultimii cinci ani de căsători e el pusese deopart e niște bani fără știrea ei. Era furioasă pe
ea însăși pentru că nu și-a dat seam a nici unde s-au du s ban ii, nic i că apăruse o al tă femeie.
Exact ca în cazul jocului, întotdeauna lumea ne oferă un feed- back instant aneu. Am putea
învăța mai multe de la el, cu condi ția să-1 sesizăm. Într-o zi, nu demult, m-am plâns soție i mele
spunându-i că mi-au intrat pantaloni i la spălat. Soția mea mi-a zâmbit amabil și m-a bătut pe burtă,
dându- mi astfel să înțeleg că nu pantalon ii au intrat la apă, ci altceva a crescut: eu! Jocul
CAS HFLOW a fost conceput în așa fel încât să ofere fiecărui jucător un feed- back personal. Scopul
lui este să ofere opțiuni. Dacă trageți cartea cu ambarcațiun ea și o trece ți la dator ii, întreb area este:
„Ce puteț i face acum?” Câte opțiuni financ iare diferit e aveți? Acesta este scopul joculu i: să-i înveț e
pe cei car e îl practi că să gânde ască și să cree ze noi și diverse opțiun i finan ciare.
Am urmărit peste 1.000 de persoane care au intrat în joc. Cei care ies cel mai reped e din
„Cur sa Șobolanului ” sunt cei care înțeleg cifrel e și au o minte finan ciară creatoare. Ei disting între
diverse le opțiuni finan ciare. Cel mai greu este pentru cei care nu sunt familiariza ți cu cifrel e și care
adesea nu înțeleg importan ța invest ițiilor. Oam enii bogaț i sunt adesea creator i și-și asumă riscuri
calcula te. Au existat și din cei care au jucat CASHFLOW și au câștigat o mulțime de bani la masa
de joc, nești ind apoi ce să facă cu ei. Cei mai mulți nu au reușit finan ciar nici în viața reală. Parcă
toată lumea le-a luat-o înainte, chiar dacă ei, inițial, au avut bani. Acest lucru se întâmplă în
realitate. Sunt o mu lțime de oam eni care au o gră madă de bani și totuși nu se de scurc ă finan ciar.
A-ți limita opțiunil e e cam același lucru cu a te agăța de idei vech i. Am un prieten din liceu
care în prezent are trei slujbe. Acum treizeci de ani, era cel mai bogat din clasă. Când plantația de
zahăr a dat faliment, compania la care a lucrat a dispărut odată cu planta ția. După părerea lui, nu
avea decât o posibilitate, cea de modă vech e: muncitul din greu. Problema era că nu și-a mai găsit o
slujbă echiv alent ă, adică nici o companie nu i-a recunoscut valoar ea pe care o avea la vechea
companie. Ca urmare, el era supra-ca lificat pentru slujbele pe care le avea în mod curent, iar leafa
era mai mică. În prezent și-a lua t trei sluj be ca să câștig e cât să poată suprav iețui.
Am văzut cum unii dintre cei care joacă CASHFLOW se plâng că acele cărți cu ocazii
„excepțion ale” nicioda tă nu cad la ei. Cunosc oameni care procedea ză așa și în viață. Așteaptă
ocazia „excepț ional ă”.
Am mai văzu t și jucători care trag cartea ocaziei „ideal e”, dar între timp nu mai au destui
bani. Și atunc i se plâng spunând că dacă ar fi avut mai mulți bani ar fi putut ieși din Cursa
Șobolanulu i. Și stau pe loc. Și în realitate exist ă oameni care procedea ză așa. Se ivesc tot felul de
ocazii, dar nu au bani. Mai sunt și cei care trag o car te cu o ma re oca zie, o citesc cu glas tar e și nu-și
dau seama că este o ocazi e. Au banii necesar i, e momentul, au cartea, dar nu înțeleg că ocazia le stă
la dispoziț ie. Nu reușesc să-și dea seama că acea carte s-ar potrivi perfect planulu i lor financiar
tocmai pentru a scăpa din cursa șobolanu lui. Acești a sunt cei mai numeroși, mai mulți decât toți
ceilalți la un loc. Majoritatea au o ocazie unică chiar la picioar ele lor și n-o observă. Un an mai
târziu af lă despre ea, dar asta abia după ce toț i ceilalți s-au îmbogăț it deja.
Inteligen ța finan ciară însea mnă a avea mai multe opțiun i. Dacă opțiuni le nu vin în
întâmpin area voastră, cum vă puteț i îmbunăt ăți situa ția finan ciară? Dacă apare o ocazie picată din
cer și n-aveți bani și banca nici nu vrea să discute cu voi, cum puteți face ca această ocazie să fie în
favoar ea voastră ? Dacă flerul vă înșeal ă și nu se întâ mplă ceea ce scontaț i, cum puteți transfor ma un
ghinion în milioane? Asta este inteligența financ iară. Nu contează ce se întâmplă, ci câte soluții
finan ciare diferi te iei în considerare pentru a transform a un ghin ion în milioan e. Este măsura în care
ești creator în rezo lvarea proble melor financiar e.
Majoritat ea au o singură soluție : muncesc din greu, economisesc și iau cu împru mut. Așadar ,
de ce ați vrea să vă sporiț i inteligenț a financi ară? Pentru că ați dori să fiți acea persoană care își face
norocul de unul singur . Profitaț i de orice se iveșt e. Puțini înțeleg că omul își construiește singur
norocul. Tot așa face și banii. Și dacă vreți să fiți mai norocoși și să creați bani în loc să munciți din
greu, atunci contea ză enorm inteligen ța finan ciară. Dacă ești genul care așteaptă să-i apară ocazia

„potrivit ă”, o să aștep tați mult și bine. E ca și cum ați aștept a ca toate stopurile să fie pe verde pe o
distanță de cel puțin cin ci mile înaint e de a porni la drum.
Copii fiind, tatăl meu cel bogat ne spunea mereu mie și lui Mike că „Banii nu există.” Din
când în când, tatăl cel bogat ne amintea cât de mult ne-am aprop iat de taina banilor în acea primă zi
în care ne-am întâlnit și am început să facem bani din plum b. „Cei sărac i și cei din clasa de mijloc
muncesc pentru bani”, spunea el. „Cei bogați fac bani.” Cu cât vei socoti mai mult că banii sunt o
realitate, cu atât vei munci mai mult pentru ei. Dacă vei pricep e ideea că banii nu exist ă, te vei
îmbog ăți mult mai repede.
„Și atunc i ce sunt?” a într ebat Mike; și a m adăugat și eu: „Ce sunt banii, dacă nu există?”
„Sunt ceea ce ac ceptă m să fie ”, așa cu m spunea tatăl cel bogat.
Cel mai valoros și mai puterni c activ al tuturor este mintea noastră. Dacă este bine pregăti tă,
ea poate crea o avere enorm ă în ceea ce poate părea o clipă. O avere mai mare decât cea la care
visau regii și regine le acum 300 de ani. O minte nefor mată poate crea însă o sărăci e extre mă care să
durez e o viaț ă de o m și pe care să o transm ită și fa miliei.
În Era Inform ației, banii cresc exponenț ial. O mână de oameni devin cumplit de bogaț i din
nimic, adică din simple idei și contrac te. Veți constata că acest lucru se întâmplă mereu, mai ales
dacă vă gândi ți cum câștig ă cei care negoc iază acțiuni sau alte investiții. Adesea, milioane le se pot
face instant aneu, din nimic. Prin nimic nu înțeleg că se face un schimb de bani. Ei provin din
contr acte. Un semn al cu mâna la o li citație; un cl ic pe calcu latorul unui co mercian t din Lisabona din
partea unuia din Toronto și răspun sul trans mis în același mod la Lisabona ar fi de ajuns; un telefon
către agentul meu de Bursă, prin care îi spun să cumpere și apoi să vândă. Nu banii trec dintr-o
mână în a lta. Ci contra ctele.
De ce să ne dezvol tăm geniul financiar? Num ai voi puteț i răspunde la această întrebare. Vă
pot spune însă de ce mi-am dezvolt at eu aceast ă zonă a inteligenț ei. Pentru că vreau să fac bani
rapid. Nu neapărat pentru că am nevoie, ci pentru că așa vreau. Este un proces de învățar e fascinan t.
îmi dezvo lt IQ-ul financiar pentru că vreau să particip la cel mai rapid și mai măreț joc din lume. În
felul meu, vreau să fiu părtaș la această evoluț ie fără preceden t a omenirii, în acea zonă în care
oamenii lucrează strict cu mintea și nu cu trupul. Și apoi, asta este adevăr ata viață. Se întâmplă
ceva. Este stim ulator. Este înspăi mântător. Este a muzant.
De aceea investesc în inteligența mea financi ară, dezvo ltându- mi cel mai impor tant bun pe
care îl dețin. Vreau să fiu alătur i de cei care avanseaz ă cu îndrăznea lă. Nu vreau să fiu alături de cei
care sunt lăsaț i în urmă.
Am să vă dau un simplu exemplu de creare a banilo r. La începu tul anilor 1990, econo mia în
Phoenix era cumplită. Mă uitam la emisiune a de televiziune „Bună dimineața, America” și la un
moment dat a apărut un finanțist, care a prevă zut o situați e econom ică tot mai sumbră. Soluți a lui
era „economisiți bani”. „Puneți deoparte 100 de dolar i pe lună”, spunea el, „și în patruzec i de ani
veți fi multimilionari ”.
Ei bine, ideea econom isirii lunare este una sănătoasă. Este o opțiun e – opțiun ea la care
subscrie aproape toată lumea. Proble ma este însă următoar ea. Omu l nu mai vede bine ce se
întâmplă de fapt. Ratează majori tatea ocazi ilor prin care ar putea să se îmbogă țească serios. Totul
trece pe lângă e i.
Cum spunea m, situa ția econom ică era îngrozi toare în acel moment. Pentru investitor i era
însă piața ideal ă. O parte din banii mei erau investi ți în acțiun i, iar alții în aparta mente. Aveam
puțin i bani gheață. Pentru că toată lumea vindea, eu cumpăram. Nu econo mise am bani; invest eam.
Soția mea și cu mine aveam peste un milion de dolar i care lucrau pe o piață care creștea rapid. Era
cea mai bună ocaz ie de a investi. Situaț ia econom ică era îngrozito are. Nu se putea să trec pe lângă o
asemenea ocazie, s-o ratez.
Casel e care valorau cândva 100.000 de dolari ajunseseră la 75.000. În loc însă să cumpăr de
la firmele de proprietă ți imobiliare, achiziționa m de la avocaț ii specializați în falimente sau chiar de
pe trepte le tribun alulu i. În acest e locur i o casă la 75.000 putea fi achiziționat ă uneori cu 20.000 sau
chiar mai puțin. Cei 2.000 de dolari pe care mi-i împrum utase un prieten pentru 90 de zile cu o
dobândă de 200 de dolar i i-am dat unui avoca t să-i dea ca avans pentru casă. În timp ce se petrecea
achiziția propriu-zisă, am dat repede anunț la ziar că vând o casă de 75.000 cu doar 60.000 și fără
avans. Telefonu l nu mai contenea să sune. Poten țialii cumpărători erau înregistraț i și de îndată ce
proprie tatea devenea a mea legal, potenț ialii cumpăr ători puteau să și vadă casa. Intrasem într-o
adev ărată frenezi e. Casa s-a vândut în câteva minute. Cerusem o taxă de 2 500 de dolari de la un

cumpărător , pe care el mi i-a dat bucuros, și mai depart e s-a ocupat firma de intermedieri. I-am dat
înapo i cei 2.000 de dolar i prietenu lui meu plus cei 200. E l a fost încân tat. Cei care au cumpărat casa
au fost și ei încân tați, avoca tul a fost și el încânta t. Și eu eram încântat. Am vândut cu 60 000 o casă
care mă costase 20.000. Cei 40.000 de dolari au fost creați în coloana de active unde figurau sub
forma unei pol ițe a cu mpăr ătorulu i. Ore de lucru per tota l: cinci.
Și acum, celor care sunteți alfabeti zați din punc t de veder e financiar și vă pricepe ți la cifre,
am să vă arăt cum acesta este de fapt un exe mplu de bani pur și sim plu inv entaț i.
În timpul crize i de pe piață, soția mea și cu m ine am reușit să face m șase ase menea tranza cții
simple în timpul nostru liber. Cum marea parte a banilor noștri era investită în proprie tăți mai mari
și în acțiun i, am reușit să creem peste 190.000 de dolari în active (ipot eci cu 10% dobândă), în cele
șase tranzac ții de cumpărare, crear e și vânzar e. Asta a dus la aproxi mativ 19.000 de dolari pe an
venit, în majori tate adăpostiț i în firma noastră particular ă. Mare parte din acești 19.000 de dolar i pe
an au fost folosiți pentru cumpărarea mașinilor , a benzine i, pentru călătorii, asigurări, mesele cu
clienții și altele. Până să apuce statul să impoziteze acest venit, el a fost folosit pe cheltu ielile legale
permise din ban ii dina inte de impozitare.
Acesta a fost un exemplu simp lu pentru felul în care banii sunt inven tați, creaț i și protejați
folosind intel igenț a financ iară.

Întreb ați-vă cât ar dura să econo misiți 190.000 de dolar i. Oare banc a v-ar da o dobândă de
10% pe acești bani? Iar polița este valabi lă pe 30 de ani. Sper să nu-mi plătească niciodată cei
190.000 de dolari, pentru că ar trebui să plătesc impozite, și apoi 19.000 de dolar i pe 30 de ani ar
însemna un venit de peste 500.000 de dolari.
Unii m-au întrebat ce se întâmplă dacă persoana nu plăteșt e. Se poate și asta și e o veste
bună. Piața de proprie tăți imobiliare a Phoenix-ului, între 1994 și 1997, a fost una dintre cele mai
fierb inți. Casa de 60.000 de dolari putea fi revândută la 70.000 de dolari și se mai obțin eau 2.500 de
dolar i pentru taxa de împru mut. Pentru noul cumpărător ar fi fost tot o tranzac ție cu avans zero. Și
procesul poate continua.
Deci, dacă ești suficient de atent, prim a dată când vând casa dau înapoi cei 2.000 de dolari.
Pract ic nu investesc bani în tranzac ție. Câștigu l din investiț ie este însă infini t. Acesta este un
exemplu c lar pentru faptul cum poți să faci o mu lțime de bani fără bani.
În cea de-a doua tranza cție, când o revând, bag în buzunar 2.000 de dolar i și prelung esc din
nou împrumutul la 30 de ani. Care ar fi câștigu l meu dacă mi s-ar plăti niște bani ca să fac bani? Nu
știu, dar e sigur că dacă econo misești 100 de dolari pe lună, sunt de fapt 150 de dolar i pe lună,
pentru că este un venit după i mpoz itare timp de 40 de ani cu 5%, i mpozita ți fiind doar cei 5%. Acest
lucru nu e prea inteligent. E fără riscuri poate, dar nu e o treabă deșteaptă. În 1997, când scriu
această carte, situați a piețe i este exact la polul opus față de acum 5 ani. Piața de proprietă ți
imobiliare la Phoenix este invidi ată de întreaga Americă. Casele pe care le vinde am cu 60.000 de
dolar i valorea ză acum 110.000 de dolari. Încă mai sunt ocazii disponibi le, dar m-ar costa prea mult
timpul pe care l-aș pierde ca să Ie caut. Ocazi ile sunt rare. În prezent, sunt mii de cumpărători care
caută asemenea afaceri și doar puțin i sunt cei care câștigă cu adevăr at ceva din asta. Piața s-a
schimbat. Trebui e mers m ai depar te și cău tate alte ocaz ii ce pot fi incluse în coloan a activelo r.
„Nu poț i să faci asta ai ci.” „Contravin e leg ii.” „Minți.”
Aud asemenea comentarii mult mai adesea decât cele de genul: „Puteți să-m i arătați exact
cum faceț i asta?”
Mate matica este simplă. Nu e nevoi e de algebră sau de calcule sofistic ate. Nu scriu prea
multe, pentru ca firma de intermediere se ocupă de tranzacțiile legal e și de plăți. Nu trebuie să repar
acop erișuri sau să desfund toalete, pentru că de asta se ocupă proprietar ii. Este casa lor. Din când în
când, câte cineva nu plătește. Și asta este minunat, pentru că sunt niște rate neplătite și curând
proprie tatea este revândută. De asta se ocupă tribunalu l.
S-ar putea ca acest sistem să nu funcțion eze în zona voastră. Condi țiile de piață pot fi
difer ite. Dar exemplu l ilustrează felul cum un proces financiar simplu poate crea sute de mii de
dolar i cu bani puțini și riscuri puține. Este un exemplu care dovedeșt e că banii sunt un simplu
contr act. Oricine are lic eul poate s-o facă.
Și totuși, majorita tea n-o fac. Ei ascult ă sfatul tipic: „Muncește din greu și econom isește
bani. ”
În urma a 30 de ore de muncă, s-au creat aproape 190.000 de dolar i incluși în coloana
activelor și nu s-a plăt it nici un fe l de i mpozit.
Ce vi se pare m ai complicat?
1. Să munciți din greu, să plătiți 50% impozite și să economisiți ce rămâne și astfel să
câștigați din econo mii 5% bani i mpozabi li la rândul lor.
Sau:
2. Să vă acorda ți răgazu l de a vă dezvolt a inteligenț a financiar ă și de a vă stăpân i puterea
minții și coloan a activelo r.
Adăugaț i la toate acestea cât timp v-ar lua, timpul fiind unul dintre cele mai impor tante
bunuri activ e, pentru a economisi 190.000 de dolar i, în ca zul în care ați alege opțiunea nr. 1.
Acum înțelegeți de ce dau din cap în gând atunci când îi aud pe părin ți spunând: „Copilul
meu se descurcă bin e la școală și pri mește o educați e exce lentă”? P oate că e bine, dar este sufici ent?
Știu că această strateg ie de investiț ie pe care am ilustra t-o este una măruntă. Ea este folosit ă
pentru a arăta cum ceva neînse mnat poate deven i ceva masiv. Din nou reușita mea reflectă
impor tanța unei puternic e baze financ iare, care pornește de la o educa ție finan ciară solid ă. Am mai
spus-o, dar me rită s-o repet – inte ligen ța finan ciară însea mnă următoarel e patru tehnic i princ ipale:

1. ABC-ul financi ar. Capacit atea de a citi cifre.
2. Strat egii de invest iții. Știin ța bani lor car e fac bani.
3. Piața. Cerere a și ofert a. Alexand er Graha m Bell a oferit piețe i ceea ce-și dorea. Ca și Bill
Gates, de altfel. O casă de 75.000 de dolari oferi tă cu 60.000 de dolari și care a costat 20.000 de
dolar i este tot rezul tatul faptului de a profita de o ocazie creată pe piață. Cineva cumpăra și
altcineva vinde a.
4. Legea. Cunoașter ea legilor și a reguli lor de contabilitate la nivelu l companiilor, al statulu i
și la nivel naționa l. Vă sfătuiesc să jucați după reguli.
Acest funda ment esenția l care este combinar ea celor patru tehnici conte ază în reușita
încercări i de a face avere, indiferen t că se recur ge la cumpărarea de case mai mici, apart amente
mari, companii, acțiun i, oblig ațiun i, fonduri mutuale, metale prețioase, ilustra te cu jucător i de
baseba ll sau oric e altceva.
În 1996, piața imobiliară a cunoscut un nou avân t și toată lumea s-a implicat în aceste
afaceri. Piața de acțiun i era înfloritoare și toată lumea a cumpărat acțiuni. Econom ia SUA se
redresase. În 1996, am început să vând și am călătorit în Peru, Norvegi a, Malaezia și Filip ine.
Investi țiile erau altele. Renunțase m la piața imobiliară cel puțin în ceea ce privește achiz ițiile. În
acest moment, vede am doar cum crește valoarea activelor și cum probabi l o să încep să vând la
sfârșitul anulu i respecti v. Depind e și de legile care pot fi votate între timp în Congres. Bănuiesc că o
parte dintre cele șase căsuțe se vor vinde de la 40.000 de dolar i în sus și voi putea transforma totul
în bani ghea ță. Trebuie doar să-mi sun avoca tul, să fie pregă tit pentru acești bani lichizi, spre a le
găsi o întrebuinț are.
Ceea ce aș vrea să sublinie z este că investi țiile vin și pleacă, piețe le cresc sau scad,
econo miile progresează sau se prăbușesc. Lum ea vă oferă permanent ocazii unice, în fiecare zi, dar
mult prea des nu le observă m. Dar ele există. Cu cât lumea se schimbă mai tare, cu atât se schimbă
și tehno logia și cu atât ocaziile de a vă asigura securi tatea finan ciară pentru voi și familiile voastre
și pentru generaț iile care urmează vor fi tot m ai numero ase.
Și atunc i de ce să vă mai obosiți să vă dezvo ltați inteligenț a financi ară? Din nou, numai voi
puteți răspunde la asta. Eu știu de ce continui să învăț și să progresez. O fac pentru că știu că
urmează niște schimbări. Prefer schim barea, căci nu-m i place să mă agăț de trecut. Știu că vor
exist a perioad e înflor itoare și perioad e de prăbușire a pieței. Vreau să-m i dezvol t permanent
inteligența financi ară, pentru că la fiecare schimbare a piețe i vor exist a unii care se vor ruga în
genunch i pentru o slujbă. Între timp, alții vor lua fructul vieții în mâinile lor – și cu toții avem acces
din când în când la aceste fruct e ale vieții – și îl vor transfor ma în milioane. Asta este inteligen ța
finan ciară.
Am fost întrebat adesea cum e cu acest e fructe transformate în milioane. Eu personal ezit să
folosesc prea multe exemple referito are la propriil e mele invest iții. Ezit pentru că mă tem să nu se
spună că mă laud sau că mă împăun ez cu rezulta tele mele. N-am deloc această intenț ie. Folosesc
exemplele doar ca ilustraț ii numerice și cronologice ale unor cazuri reale și simple. Folosesc
exemplele pentru că vreau să știți că e simp lu. Și cu cât sunteț i mai familiariza ți cu bazel e
inteligenței financ iare, cu atâ t e m ai simplu.
Personal, folosesc două vehicule princ ipale pentru obținerea avant ajelor financi are:
proprie tățile imobiliare și acțiunile mici. Proprietă țile imobiliare sunt baza. Permanen t, ele produc
un circuit financi ar și din când în când o creștere spectaculoasă a valori i. Totodată, acțiunile cu
valoare m ică sunt folosite pen tru o creșter e rapidă.
Eu nu recom and nimic din ceea ce fac. Exemplele sunt simple exemple. Dacă se ivesc niște
ocazii prea complexe și nu înțeleg invest iția, n-o fac. Mate matica simplă și bunul simț e tot ceea ce
trebu ie pen tru o reușită financ iară.
Iată cinc i motive pentru care folosesc exe mplele.
1. Pentru a-i înde mna pe oam eni să învețe mai mult.
2. Pentru a-i face să afle că este ușor dac ă există o bază solidă.
3. Pentru a arăta că ori cine se poate î mbogăți semnificativ.
4. Pentru a arăta că ex istă m ilioane de m odalități de at ingere a scopurilo r.
5. Pentru a dem onstra că nu este o știință prea sofisti cată.

În 1989, obișnuia m să fac jogging într-un foarte frumos cartier din Portland, Oregon. Era o
suburbie cu niște căsuțe ca din turtă dulce. Erau foarte dulci și drăguțe. Aproape că mă așteptam să
apară Scufița Roșie afl ată în drum spre bunicuța.
Peste tot erau pancar te pe care scria „De vânzare”. Piața chereste lei mergea groaznic, cea a
acțiunilor tocmai se prăbușise, iar econo mia era în plină criză. Pe una dintre străzi am observat că în
dreptu l unei case scria: „De vânzare” de mai mult timp decât la celelalte. Părea foart e bătrâne ască.
Făcând jogging, am trecu t într-o zi pe lângă ea și m-am întâln it cu proprietaru l, care părea foarte
îngrijorat.
„Cât cer eți pe casă?” am întrebat.
Propriet arul s-a întors și mi-a zâmbit timid: „Spuneț i-mi cât îmi dați”, spuse el. „Am scos-o
la vânzare de m ai bine de un an și nic i măcar s-o vadă nu m ai vine nimeni.”
„Aș vrea eu s-o văd”, am spus și în mai puțin de o jumătate de oră am cumpărat- o cu 20.000
de dolari m ai puțin decât prețu l pe car e îl ceruse.
Era o căsuță tare drăgu ță, cu două dormitoare și dichisi tă cu turtă dulce la toate ferestre le.
Era de un albastru deschis cu puțin cenușiu, și fusese construi tă în 1930. Înăuntru era un frum os
cămin și două dorm itoare minuscu le. Casa ideală pentru închiri at.
I-am dat propri etarulu i 5.000 de dolari acon t pentru o casă de 45.000 de dolar i, care valora
de fapt 65.000, dar nimeni nu vroia s-o cumpere. Într-o săptă mână, proprie tarul s-a mutat fericit că
scăpase și s-a instal at primul meu chiriaș, un profesor la școala din cartier. După plata ipotecii, a
taxelor și a cheltuielilor, am băgat în buzunar aproape 40 de dolari la sfârșitul fiecăr ei luni. Nu era
prea mult.
Un an mai târziu, criza de pe piața imobiliară din Oregon a început să treac ă. Prețur ile au
mai crescut. Investitor ii din Californ ia au dat buzna cu bani câștigaț i de pe înflori toarea lor piață
imobiliară și au început să cum pere mai la nord, în Oregon și Washington.
Am vândut căsuța pe 95.000 de dolar i unui tânăr cuplu din Californi a, care a socotit că e un
mare chilipir. Câștigu l meu în capital, care a fost de aproxi mativ 40.000 de dolari, l-am plasat
confor m legii 1031 de amânare a impoz itării și am căutat ceva de cumpărat, ceva în care să-m i
invest esc banii. Cam într-o lună, am găsit o casă cu 12 aparta mente chiar lângă fabrica Intel din
Beav erton, Oregon. Propriet arii locui au în Germania, deci nu știau cât valorea ză și vroiau doar să
scape de ea. Am oferit 275.000 de dolari pe o clădire care valor a 450.000 de dolari. Au accep tat
300.000. Am cumpărat-o și am ținut-o 2 ani. Folosind același procedeu 1031, am vândut clădirea pe
suma de 495.000 de dolari și am cumpărat o clădire cu 30 de aparta mente în Phoenix, Arizona. între
timp, ne-am mutat la Phoenix ca să mai scăpăm de ploi și oricu m trebuia să vinde m. Exact ca în
cazul pieții din Oregon de altădată, piața imobiliară din Phoenix era în criză. Prețul unei clădiri cu
30 de aparta mente la Phoenix era 875.000 de dolari, cu un avans de 225.000. Circui tul financi ar din
cele 30 de apartamente era cu puțin peste 5.000 de dolari pe lună. Piața din Arizona a început să
crească și în 1996 un investitor din Colorado mi-a oferit 1,2 milioane de dolari pentru această
proprie tate.
Soția mea și cu mine ne-am gândit să vinde m, dar am hotărâ t să mai aștep tăm, pentru a
vede a dacă legea câștigurilor din capital nu va fi modificată în Congres. Dacă urma să se întâmple
așa, a tunci valoarea propriet ății mai crește a cu 15 până la 20%. Și în plus cei 5.000 de dolari pe lună
repre zentau un circu it finan ciar considerabi l.
Logi ca acestui exem plu este demonstr area faptului că o sumă mică se poate transform a
într-o sumă mare. Din nou este o chest iune de înțelegere a declarațiilor de venitur i, a strategiilor de
invest iții, de fler în ce priveșt e piața și de legi. Dacă oamenii nu sunt versați în acest e direcț ii, sigur
că atunci trebui e să urmeze regul ile standard, adică fără riscuri, investind exclusiv în lucrur i sigure.
Proble ma investiț iilor „sigure” este că sunt adesea anihi late, și anu me faptu l că sunt prea sigure face
ca în final câștiguri le să fie mult prea mici. Majoritatea firmelor mari de brokeraj nici nu se ating de
tranzacțiile specula tive pentru a- și proteja cli enții, dar și pe sine. Aceasta este o pol itică înț eleaptă.
Afacer ile cu adevăra t serioase nu sunt de obicei la îndemâna încep ătorilor. Adesea, cele mai
bune afaceri care îi îmbogățesc și mai mult pe cei bogați sunt rezervat e celor care înțeleg reguli le
jocului. Practic, este ilegal să oferi cuiva considerat a fi insufici ent de „sofistica t” asemenea afaceri
specul ative, dar sigur că se ma i întâmplă.
Cu cât dau peste mai multe afaceri așa-zis „sofistica te”, cu atât îmi ies mai multe ocazii în
cale. O altă situați e în care se dezvo ltă inteligen ța financ iară pentru o viață de om este cea în care
apar și mai multe ocazii. Cu cât inteligența voastră financ iară este mai mare, cu atât e mai ușor de

spus dacă o afacer e este bună sau nu. Inteligen ța vă ajută să ident ificați o afacere bună sau proastă
sau chiar să faceți o afacere bună sau proastă. Cu cât învăț mai multe – și sunt multe de învăța t – cu
atâta câștig mai mulți bani, pur și simplu deoare ce câștig totod ată experi ență și înțelepciun e, odată
cu trecere a anilor. Am prieteni care nu riscă nicioda tă, muncesc din greu în meseri a lor și nu reușesc
să dobândeasc ă ace a înțelepc iune fin anciar ă care presupune ti mp pentru a se dezvolt a.
În ansamblu, filozofia mea de viață constă în semănatu l în coloana active lor. Aceasta este
formula mea. Ea începe cu o acț iune de mică anver gură, plan tând semințe. Unele cresc, altele nu.
În cadru l firmei noastre de proprie tăți imobi liare avem propriet ăți în valoar e de câteva
milioane de dolar i. Acesta este ceea ce numim noi REIT , adică Real Estat e Investm ent Trust
(Trustul de Investiț ii în Proprietă ți Imobiliare). Ideea pe care vreau s-o sublin iez este că majorit atea
acestor milioane au început cu investi ții între 5.000 și 10.000 de dolar i. Toate aceste avansuri am
avut norocul să crească rapid pe piață, au crescut fără a fi impozit ate, fiind negoc iate de mai multe
ori de-a lungul anilo r.
De asemenea, deținem un set de acțiuni în cadru l unei companii pe care eu și soția mea o
numim fondul nostru mutual personal. Avem prieteni ce tratează anume cu investitor i ca noi, care
au lunar bani de investi t. Noi cumpărăm cu riscuri mari companii priva te specula tive care sunt pe
cale de a fi scoase pe piață la Bursă, în SUA sau Canada. Un exemplu despre cum pot crește rapid
câștiguril e este momentul în care sunt achiziționat e 100.000 de acțiuni cumpărate la 25 de cenți
fiecare înaint e ca firma să iasă pe piață. Șase luni mai târziu, compan ia este inclusă la Bursă și cele
100.000 de acțiuni valoreaz ă acum 2 dolari fiecare. Dacă această firmă este bine condusă, prețul
acțiunilor continuă să creasc ă și poate ajunge la 20 de dolari sau chiar mai mult. Au exist at ani în
care cei 25.000 de dolar i ai noștri au ajuns la 1 m ilion în mai puțin de 12 luni.
Acesta nu este un simplu joc de noroc, dacă știi exact ce ai de făcut. Devine un joc de noroc
doar atunci când arunc i banii într-o afacere și apoi te rogi să iasă bine. Ideea în toate este să-ți
folosești cunoștin țele tehnic e, înțelepciune a și plăcerea de a juca pentru a scădea cât mai tare
riscuri le. Evident că exist ă întotdeauna riscuri. Inteligen ța financiar ă sporește însă șansele. Astfel,
ceea ce este riscant pentru o persoană este mai puțin riscan t pentru o altă persoană. Acesta este
princ ipalu l motiv pentru care eu încur ajez permanent oamenii să investeasc ă mai mult în educ ația
finan ciară decât în acțiuni, în proprie tăți imobiliare sau în alte piețe de capital. Cu cât sunteți mai
deștep ți, cu atât aveț i mai multe șanse să câștig ați, în ciuda tuturor greutăț ilor.
Felul în care investesc eu în acțiuni este unul extrem de riscant, deci nu vi-1 recom and.
Folosesc aceeași metodă încă din 1979 și am avut și eu multe eșecur i. Dar dacă veți reciti de ce
asemenea investi ții sunt foarte riscan te pentru majoritate, veți putea să vă organiza ți astfel viața
încât cei 25.000 de dolari să se transfor me într-un m ilion într-un an, dar cu riscuri m ult mai mici.
Așa cum spunea m și mai înainte, nimic din ceea ce scriu aici nu este o recomand are direc tă
de a proceda la fel. Toate acest ea sunt exemple de lucrur i simple și posibile. În marea schem ă a
afacerilo r, eu vin cu lucruri mărunte, totuși, pentru o persoană obișnuită, un venit de peste 100.000
de dolari pe an e mulțumitor și nu e foarte greu de obținut. În funcție de piață și de cât de inteligenți
sunteț i, el poate fi obținut într-o perio adă de cinci până la zece ani. Dacă veți continua să trăiți
modest, fără mari cheltuieli, cei 100.000 de dolari ca venit supli mentar vă vor face plăcere,
indif erent unde lucra ți. De acum încolo puteți să munciți dacă vreți sau să nu o faceți, în funcție de
cum alege ți, folosind siste mul de impozitare în favoarea voastră și nu î mpotriva voastră.
La mine, baza o constituie proprietă țile imobiliare. Îmi place să mă ocup de asta pentru că
este ceva stabil și care se modifică lent. Baza, deci, rămâne stabi lă. Circu itul financ iar este destul de
stabi l, la rândul lui, dacă e bine manevra t, și chiar are toate șansele să crească în valoar e.
Frumusețe a unei baze solide în afacer ile imobiliare este că asta îmi permite să risc ceva mai mult în
cazul ac țiunilor specula tive pe care le cu mpăr.
Atunci când am profi turi mari de pe piața de acțiuni, îmi plătesc impozitu l pe câștiguri le din
capital din chiar acest câștig și apoi reinvestesc ceea ce mai rămâne în proprietă ți imobiliare,
reasigur ându-m i baza ac tivelor.
Încă ceva despre afacerile imobiliare. Am călători t în toată lumea și am ținut cursuri despre
cum se investește. În fiecar e oraș, oamenii mi-au spus că nu poți cumpăr a ieftin proprie tăți
imobiliare. Eu, din experi ență, știu că lucruril e stau altfel. Chiar și la New York sau la Tokio ori în
jurul oricărui oraș există adevăra te chilipiruri, pe care nimeni nu le bagă în seamă. La Singapore,
unde veșnic cresc prețurile la proprietă țile imobi liare, există încă multe chilipiruri la tot pasul. De
câte ori aud pe cineva că îmi spune : „Așa ceva nu se poate aici”, referindu- se la felul în care

invest esc eu, le reamintesc tuturor că dacă ar fi fost să se expri me corect, ar fi trebuit să spună: „Nu
știu cum s-ar putea face așa ceva aici… deoca mdată.”
Multe ocazii nu se văd cu ochiul, ci cu mintea. Mulți oameni nu se îmbogăț esc nicioda tă pur
și simplu pentru că nu au pregă tirea financ iară necesară pentru a detecta ocaziile aflate chiar sub
nasul lor.
Adesea sunt în trebat : „Cum să încep?”
În ultimul capitol ofer zece pași pe care i-am urmat pe drumul libert ății mele finan ciare. Nu
uitați însă ca întotdeauna să vă și distrați, pentru că este un simplu joc. Uneori câștig ați, alteori
învățați. Dar distraț i-vă. Majorita tea oamenilor nu câștigă nicioda tă pentru că se tem prea tare să nu
piard ă. De aceea școala tradiționa lă mi se pare o prostie. La școală învățăm că nu e bine să greșești
și suntem pedepsiț i de fiecare dată când greși m. Și totuși, dacă priviți cu atenție felul cum sunt
conc epuți oamenii, ei învață tocmai din greșeli. Învățăm să mergem căzând mai întâi. Dacă n-am fi
căzut niciodată, n-am fi mers nicioda tă. Acel ași lucru este valabi l și pentru mersul cu bicicleta. Încă
mai am cicatrice pe genunchi, dar acum pot merge pe bicic letă fără să mă gândesc măcar. Acel ași
lucru este valabil și în cazul îmbog ățirii. Din păcate, princip alul motiv pentru care majorita tea
oamenilor nu sunt bogaț i este că se tem să nu piardă. Învingător ii nu se tem de pierder i, de eșecur i.
Dar ratații se tem. Eșecuri le sunt parte component ă a procesulu i reușitei. Cei care evită eșecu l evită
și reușit a. Eu privesc banii mai curând ca pe un meci de tenis. Joc serios, greșesc, mă corecte z, apar
alte greșel i, mă corect ez și mă îndrept. Când pierd meciul, mă duc la plasă, îi strâng mâna
adversaru lui, îi zâmbesc și îi spun: „Ne vede m sâmb ăta viito are.”
Exist ă două t ipuri de investitor i.
1. Prim ul și cel mai obișnuit tip de invest itor este cel care cumpără un pachet de invest iții. Ei
sună un intermediar, cum ar fi o companie de propriet ăți imobiliare, un agent de Bursă sau un
finan țist, și cumpără ceva. Poate să fie o participare la un fond mutual, acțiun i sau obligațiun i. Este
o modalitate bună, cinstită și simplă de a investi. Un exemplu ar fi acela al unui client care merge la
un m agazin de cal culato are și cu mpără un calcul ator direct de pe raft.
2. Cel de-al doilea tip de investi tori sunt cei care creea ză investiții. Acest investi tor de obicei
pune pe picioar e o afacere, asem eni celor care cumpăr ă component e de calculatoare și apoi le
asamblează. Este un fel de a croi după măsur a clientulu i. Eu habar n-am cum se asambleaz ă
compon entele într-un calcul ator. Dar știu să asamblez ocaziile sau cunosc alți oameni care știu s-o
facă.
Acest al doile a tip de investitor este mai mult ca sigur investitoru l profe sionist. Uneori,
durea ză ani de zile pentru a pune cap la cap toate piesele compon ente. Și uneori nu se potrivesc în
veci. Acest al doilea tip de invest itor este cel pe care mi-1 sugerase tatăl meu cel bogat să mi-1 iau
ca model. E impor tant să învăță m cum să asamblăm piesel e, pentru că aici sunt câștiguril e uriașe și
uneori și pierder ile uriașe, atunc i când curentul este î mpotriv a noastră.
Dacă vreți să faceți parte din cea de-a doua categor ie de investitor i, trebu ie să vă dezvo ltați
trei abilități principa le. Aceste abilități se adaugă celor necesare pentru a deveni inteligen ți din
punct de vedere financ iar:
1. Cum să descoper iți o ocazie pe care toți ceilalți au ratat-o. Trebuie să vede ți cu ochii
minții ceea ce alții nu reușesc sa vadă cu ochii. De exem plu, un prieten a cumpărat casa aceea
părăg inită. Era sinistră numai când te uitai la ea. Toată lumea se întreba de ce o fi cumpărat-o. Ceea
ce însă el a constata t și noi nu este că acea casă era însoți tă și de patru terenur i goale. El a înțeles
acest lucru atunci când s-a adresat compan iei de la care a cum părat dreptul de proprie tate. După ce a
cumpărat casa, a demolat-o și a vândut cele cinci parcele de pământ unui constructor pentru o sumă
de trei ori mai mare decât cea pe care o dăduse el. A câștig at 75.000 de dolar i pentru o muncă de
două luni. Nu e o sumă foarte mare, dar depășeșt e cu mult salar iul anual minim și nu e deloc greu
din punct de veder e prac tic.
2. Cum se strâng banii. Oam enii obișnuiți merg doar la bancă. Cel de-al doilea tip de
invest itor trebui e să știe însă cum să adune capital și exist ă multe felur i de a aduna fără a fi nevoie
de o bancă. Pentru început, am învățat să cumpărăm case fără sprijinul bănc ii. Nu atâta casele
contează, ci dobând irea capaci tății de a strânge ban i, lucru absolut nepre țuit.

Mult prea adesea îi aud pe oameni spunând: „Nu-mi dă mie banca bani.” Sau: „N-am cu ce
să cumpăr.” Dacă vreți să faceți parte din a doua categorie de investi tori trebuie să învăța ți să
rezolvați proble mele care îi blocheaz ă pe cei mai mulți oameni. Cu alte cuvinte, majoritatea
oamenilor lasă ca banii să fie o opreliște în încheier ea unei afacer i. Dacă veți putea depăși acest
obstaco l, veți fi cu mult înaintea celor care nu învață aceste lucrur i. De multe ori am cumpărat o
casă, acțiuni sau un bloc fără un ban în banc ă. Odată, am cumpărat o casă cu mai multe aparta mente
cu 1,2 milioane de dolari. Am înche iat ceea ce se numește o „Obliga ție de plată”, cu un contra ct
scris între vânză tor și cumpărăto r. După care am aduna t 100.000 de dolar i pentru avans și mi-au
rămas 90 de zile în care să adun restu l banilo r. De ce am făcut-o? Pur și simplu pentru că știam că,
de fapt, valore ază 2 milioane de dolari. Nu am reușit nicioda tă să strâng banii în schim b, persoana
care depusese 100.000 de dolar i mi-a dat 50.000 de dolari pentru că i-am găsit afacere a asta. A
prelu at-o în locul meu, iar eu mi-am văzut de treab ă. Total zile de lucru: trei. Din nou preciz ez că de
fapt contea ză mult mai mult ceea ce știi, și nu ceea ce cumper i. Investi ția nu însea mnă cumpărare.
Este mai degrabă o form ă de cunoașt ere.
3. Cum să-i organiza ți pe oamenii deștep ți. Oamenii inteligenți sunt cei care muncesc alături
de o persoană pe care even tual o angajează și care este mai inteligentă decât ei. Când aveți nevo ie
de un s fat, aveți grijă să vă lua ți consil ierii cei mai buni.
Sunt multe de învățat, dar răsplat a poate fi astronom ică. Dacă nu vreți să vă însușiți aceste
taine, alegeț i atunci primul tip de invest itori pentru că vă este mult mai potrivit. Ceea ce știți este
cea mai mare avere pe care o deține ți. Cee a ce nu știți este cel mai mare risc pe care vi-1 asu mați.
Riscul există întotde auna, așa că învă țați să riscaț i și nu să evit ați riscurile.

CAPIT OLU L 7
LEC ȚIA 6
Munciț i ca să învățați – nu m unciți pentru bani
În 1995, am acordat un interv iu unui ziar din Singapore. Tânăr a ziaristă a venit la timp și
ne-am apuc at imediat de interviu. Ne aflam în holul unui hotel luxos, sorbindu-ne cafeaua și
discut ând despre scopul vizitei mele la Singapore. Urma să țin conferințe alături de Zig Ziglar. El
vorbea despre mo tivație, iar eu despre „S ecretele celor bogați ”.
„Cândva, aș vrea să fiu și eu autoare a unui best- seller , așa ca dumneavoastr ă”, spuse ea.
Citisem o parte dintre articolele pe care le scrisese la ziar și fusese m impresiona t. Avea un stil
putern ic și foar te limpede. Artico lele ei trezeau inter esul cit itorulu i.
„Dar aveți un stil excelen t”, i-am răspuns eu. „Ce vă î mpiedic ă să vă rea lizați visul ?”
„Munca mea pare că nu duce nic ăieri”, spuse ea ca lm. „Toată lu mea spune că ro mane le mele
sunt excelent e, dar nu se întâmplă nimic. De asta mi-am păstrat slujba la ziar. Măcar cu asta îmi
plătesc fac turile. Aveți vreo sugestie în ac eastă direcț ie?”
„Sigur că da”, am spus eu optimist. „Un prieten de-al meu din Singapore are o școală care
pregă tește agenți de vânzăr i. El organizea ză aceste cursuri pentru multe dintre marile companii din
Singapore și cred că dacă ai ur ma unul dintre ele, ți-ar fi de m are ajutor în car ieră.”
Ea mă întrebă contrari ată: „Crede ți că ar trebu i să m erg la școală să învăț să vând?”
Am dat din cap că da.
„Chiar vorbi ți serios?”
Am dat din nou din cap. „Ce e rău în asta?”, am bătut eu în retragere. Se simțise jignită și
acum aș fi vrut să nu-i fi spus nimic. În încerc area mea de a fi de ajutor am ajuns să-m i apăr punctu l
de vedere.
„Eu am o diplo mă în literatura engleză. De ce să merg la școală să învăț să fiu agen t de
vânz ări? Am o profesie. Am urmat o școal ă pentru a face o carieră, tocmai pentru a nu fi nevoi tă să
ajung să fiu agen t de vânz ări. Îi urăsc pe cei de la vânzări. Nu vor decât bani. Deci explic ați-mi de
ce ar trebui să studiez asta.” Într e timp, își strânge a serviet a foart e ener gic. Interviu l se ter minase.
Pe măsuță se afla un exemplar al unui alt best-seller pe care îl scrisese m mai demult. L-am
luat împreună cu notițele pe care și le făcuse pe un carne țel. „Vedeți?”, am zis eu arătând către
notițe.
S-a uit at la noti țe și a spus dezori entat ă: „Ce?”
Din nou, în mod delib erat, i-am arăta t notițe le. Pe carn ețel notase „Robert Kiyosaki, autor de
best- seller-uri”.
„Aici scrie «autor de best-seller -uri», și nu cel mai bun scri itor”.
Imediat a deschis ochi i mari.
„Eu sunt un scriitor groazni c. Dv. sunteți o mare scriitoare. Eu am urmat cursuri le de agent
de vânzări, dumn eavoastră aveți o diplo mă. Dacă ar fi să pune m ambele școli la un loc, s-ar ajunge
la «un autor de best-seller -uri» și «cel mai bun scri itor»”.
M-a străfulg erat din priviri. „Încă n-am decăzut în așa hal încât să învăț să vând. Cei ca
dumneavoastră nu-și fac o meseri e din scris. Eu sunt o profesionistă a scrisului, iar dumneavo astră
sunteț i un agen t de vânz ări. Nu-i core ct.”
Și-a luat și restul notițelor și s-a îndrep tat iute spre ușile acelea mari de sticlă, pierz ându-se
în dimineața umedă a orașului Singapore.
A doua zi di mineață, m ăcar a publica t un art icol corect și favorabil mie.
Lumea este plină de oameni inteligenți, talen tați, cu școală și cu har. Îi întâlnim zilnic. Sunt
pretu tinden i în mijlocul nostru. Acum câteva zile, mașina mea nu mergea prea bine. Am mers la un
atelier și tânăru l mecanic mi-a reparat- o în doar câteva minute. Și-a dat seam a ce are doar ascult ând
motorul. Am fost uluit.
Tristul adevăr este că un ma re talen t nu este de ajuns.
Sunt permanent șocat cât de puțin câștig ă oamenii talentați. Am aflat deunăz i că doar sub
5% dintr e american i câștigă peste 100.000 de dolar i pe an. Am cunoscut oameni străluciți, cu multă
școal ă și care câștigă sub 20.000 de dolari pe an. Un consultan t în afaceri, specializat în comerțul cu

aparatură medicală, îmi spunea cât de mulți doctori, stomatologi și medici general iști au proble me
finan ciare. Eu am crezut că în momentul în care și-au luat o diplo mă au și începu t să curgă dolarii.
Acest consul tant în afacer i mi-a spus a șa: „Le lipsește o abili tate ca să ajungă să fac ă mari averi. ”
Acest lucru însea mnă că oamenii nu trebu ie decât să învețe și să stăpân ească acest ceva,
după care venitul le va creșt e excep ționa l. Am mai pomenit despre inteligen ța finan ciară ca formă
de siner gie a contab ilității, investi țiilor, marketingului și legilo r. Comb inați aceste patru abilități
practice și va fi ușor să faceți bani din bani. Când este vorba despre bani, oamenii nu știu să facă
altceva decâ t să mu ncească din greu pentru ei.
Exemplul clasic de siner gie a talente lor îl reprezen ta tânăra ziaristă. Dacă ar fi învăț at
temeinic cu m să vândă și să fac ă marketing, venitul ei ar fi crescut simțitor. În lo cul ei, aș fi ur mat și
niște cursuri de publicitate, nu numai de vânzăr i. Apoi, în loc să lucrez la ziar, mi-aș fi căuta t o
slujbă într-o agen ție de public itate. Chiar dacă ar fi însemnat mai puțin i bani, ar fi învățat să
comunice „pe scurt”, așa cum se reușește cu succes prin intermediul reclamelor. Ar mai fi petrecu t
ceva vrem e și învățând câte ceva despre relațiile publice, o altă abilitate impor tantă. Ar fi învăț at
cum să câștige milioane din public itate. Iar apoi noapt ea și la sfârșituril e de săptă mână ar fi putut să
scrie marele ei roman. Când l-ar fi terminat, ar fi reușit să-și vândă mai bine cartea. Apoi, după o
scurtă vrem e, ar fi putut deveni un „ autor de best-seller -uri”.
Când am scos prima mea carte „Dacă vreți să deveniț i bogați și fericiți nu mergeți la
școal ă”, un editor mi-a sugerat să-i schim b titlul în „Econom ia educa ției”. I-am expli cat că un
asemenea titlu ar însem na să vând două exemplare, unul familiei și altul celui mai bun prieten.
Proble ma este că până și ei ar aștepta să obțină unul pe gratis. Titlul șocan t „Dacă vreți să deveniț i
bogaț i și fericiți, nu mergeți la școală” fusese ales tocmai pentru că știam că asta va însemna o
enormă publi citate. Eu sunt pentru învățământ și cred în refor ma învățământului. Altfe l, de ce aș
continua să lupt pentru schim barea străvech iului sistem? Așa încât am ales un titlu care să-m i
faciliteze accesul la emisiuni le de telev iziune și radio tocmai pentru că vroia m să devin un personaj
controv ersat. Unii credeau că sunt nebun de legat, dar cart ea se vinde a al naibi i de bine.
Când am absolvi t, în 1969, Acade mia Comerc ială de Marină a SUA, tatăl meu cu școală a
fost foart e încân tat. Com pania Standard Oil din Californi a m-a angajat pentru flota lor de vase
petro liere. Eram ofițer trei și câștigam mai puțin decât colegii mei, dar nu era rău pentru prima
slujbă de după absolvire a facult ății. Iniția l, eram plătit cu 42.000 de dolari pe an, în care erau
incluse orele supli mentare și nu trebuia să mu ncesc decât șapte luni. Aveam cinci luni vacanță. Dacă
aș fi vrut, aș fi putut să plec în Vietna m cu o altă compan ie navală și să-m i dublez ușor venitul, în
loc să-mi iau cel e cinc i luni de vacan ță.
Mă aștep ta o carieră străluci tă și totuși, după șase luni, mi-am dat demisia și m-am alătur at
Marine i Comerc iale ca să învăț să pilotez. Tatăl meu cu școală a fost distrus. Tatăl meu bogat m-a
felicitat.
În școal ă și la locul de muncă prinde foart e mult idee a „specializării”. Adică pentru a câștig a
mai mult sau a fi avansat trebuie să te „specializezi”. De aceea medicii, imediat după ce termină
facultatea, încearcă să se specia lizeze, cum ar fi în ortoped ie sau în pediatrie. Același lucru este
valabil pentru cont abili, arhi tecți, avoc ați, piloț i și alt ele.
Tatăl meu cu școală credea în această idee. De aceea a fost încânt at atunc i când în sfârșit și-a
terminat doctoratu l. Recunoștea însă adesea că școlile îi răsplătesc tot mai prost pe cei care învață
tot mai mult.
Tatăl cel bogat m-a încur ajat să fac exact contrariu l. „Trebuie să știi câte puțin din cât mai
multe”, mi-a sugera t el. De aceea ani de zile am lucrat în diverse departa mente ale companiilor sale.
Un timp, am lucra t și la contabilitate. Chiar dacă probabi l nu voi ajunge niciodat ă contabi l, el vroia
să învăț prin „osmoză”. Tatăl cel bogat știa că o să prind măcar „jargonul”, limbajul de specialitate,
și am să capăt flerul necesar pentru a disting e ce este importan t de ceea ce nu este. Am lucrat și ca
picolo, și în construcț ii, dar și în vânzăr i, rezervări și marketing. El ne „punea la curent cu toate ”, pe
mine și pe Mike. De aceea insista să participăm la întâlnirile cu bancheri i, avoca ții, contab ilii și
agen ții de Bursă. Vroia să cunoaște m câte puțin din toat e domeniile imper iului său.
Când am renunța t la slujba mea bine plătită de la Standard Oil, tatăl meu cu studii a avut o
discuț ie deschisă cu mine. Era uluit. Nu putea înțelege de ce am hotăr ât să îmi dau demisia dintr-o
slujbă care îmi oferea o plată bună, mari avantaje, mult timp liber și ocazii de avansare. Când m-a
întrebat într-o seară: „De ce ai renunța t?”, n-am fost în stare să-i explic, oricâ t m-am străduit.

Logi ca mea nu corespundea logic ii sale. Marea probl emă era că logica mea era de fapt logic a tatălui
cel bogat.
Siguranț a locului de muncă era totul pentru tatăl meu cu școală. Exper iența era în schimb
totul pentru tatăl meu cel bogat.
Tatăl cu studii crede a că am mers la școală ca să învă ț să fiu ofițer de marină. Tatăl cel boga t
știa că am mers la școal ă pentru a studia comerțul internaț ional. În vrem ea studen ției, am partic ipat
la transporturi importante, navigând pe vase mari, pe petrol iere și pe vase cu pasager i, spre Orientu l
îndepărtat și spre insulel e Pacifi cului de Sud. Tatăl meu bogat susținea că e mai bine să rămân în
Pacif ic decât să merg cu vaporul în Europa, pentru că știa că „popoarel e care acum se form au” se
aflau în Asia, și nu în Europa. În vrem e ce majoritatea colegilor mei, inclusiv Mike, petrec eau la
clubur ile studențești, eu învăța m comerțul, învăța m să cunosc oamenii, stilul în afac eri și cultura din
Japonia, Taiwan, Thail anda, Singapor e, Hong Kong, Vietna m, Coreea, Tahiti, Samoa și Filipine. Și
eu mai petrece am din când în când, dar nu în frățiile studenț ești. M-am maturizat rapid.
Tatăl meu cu școală nu putea înțelege de ce m-am hotărâ t să îmi dau demisia și să intru în
Marina Com ercială. I-am explicat că vreau să învăț să pilotez avioane și mai ales să conduc trupe le
militare. Tatăl cel bogat mi-a explic at că lucrul cel mai complicat în a conduce o companie militară
este manevrarea oamenilor. El fusese în armată trei ani; tatăl meu cu școală fusese scuti t de armată.
Tatăl meu bogat mi-a spus cât de impor tant este să înveț i să conduci oamenii, mai ales în situați i
periculoase. „Arta conducer ii, asta este ceea ce trebuie să înveți acum ”, mi-a spus el. „Dacă nu ești
un bun conducător , te vor înjunghia pe la spate, așa cu m se întâ mplă și în lu mea afac erilor.”
Când m-am întors din Vietna m, în 1973, am renunța t la acest post, chiar dacă îmi plăcea
enorm să pilotez avioane. Mi-a m găsit o slujbă la Com pania Xerox. M-am angajat acolo dintr-un
singur motiv, și nu pentru avantaje. Eram o persoană timidă și nimic nu mă înspăi mânta mai tare pe
lumea asta decât ideea de a vinde ceva. Com pania Xerox avea cele mai bune progra me de pregăt ire
din Americ a pentru agenți i de vânz ări.
Tatăl meu cel bogat era mândru de mine. Celui cu școală îi era rușine cu mine. Ca
intelectual, consider a că agenți i de vânz ări îi sunt inferiori. Am lucrat patru ani la Xerox, până ce
am învăț at să-m i stăpânesc frica de a bate pe la uși și de a fi refuz at. De îndată ce am reușit să fiu
permanent între prim ii cinci la vânzăr i, din nou mi-am dat demisia și am mers mai depar te, lăsând
în urmă o al tă strălu cită cari eră la o co mpan ie exc elentă.
În 1977, am pus bazele primei mele companii. Tatăl cel boga t ne învățase pe mine și pe
Mike cum să ținem hățur ile într-o compan ie. Acum trebu ia să profit de acest e inform ații și să le pun
cap la cap. Primul meu produ s, portofelu l din nailon, era făcut în Orientul îndepărta t și adus într-un
depozit din New York, nu departe de unde făcuse m eu școal a. Îmi înche iasem studiile oficia le și era
cazul să îmi iau zborul. Dacă dădea m greș, dădea m faliment. Tatăl meu cel bogat era de părer e că e
mai bine să dai faliment până în 30 de ani. „Îți mai rămâne timp să-ți revii”, ne sfătuia el. În ajunul
celei de-a treizecea aniversări, primul transport tocmai pleca din Coreea îndreptându- se spre New
York.
Și în prezent fac afaceri internațion ale. Și în continuar e, așa cum mă sfătu ise tatăl meu cel
bogat, mă aplec în special asupra popoarelor în formare. Actualmente, compania mea de investi ții
opere ază în America de Sud, Asia, Norvegi a și Rusia.
Exist ă o butad ă veche care sună cam așa: „JOB este acronimul lui «Just Over Broke»
(Imediat După Faliment).” Și, din păcate, trebu ie să mărturisesc că acest lucru se aplic ă în cazul a
milioane de oameni. Pentru că școli le nu gândesc în termeni de inteligen ță financiar ă, majorit atea
celor care muncesc „trăiesc la minima rezist ență”, muncesc și-și plătesc factur ile.
Mai există o altă teorie îngroz itoare de management, care sună cam așa: „Anga jații se
strădui esc cât să nu fie concediați, iar patron ii îi plătesc cât să nu-și dea demisia.” Și dacă urmăriți
nivelul salari ilor din major itatea compan iilor, veți constat a că există un sâmbure de adevăr în
această afirm ație.
În general, rezultatul este că majorita tea celor care muncesc nu progreseaz ă nicioda tă. Ei fac
ceea ce au fost învăț ați să facă, „își iau o slujbă sigură”. Majoritatea celor care muncesc se
conc entrea ză asupra muncii pentru plată și avantaje, care constitu ie o răsplată pe termen scurt și
care adesea este dezastruo asă pe ter men lung.
În schimb, le-aș recomanda tineri lor să-și caute de lucru în funcție de ce ar putea învăța din
acea slujbă, și nu pentru ceea ce câștig ă. Ei ar trebui mai întâi să caute să descopere de ce aptitudini
este nevoie pentru o anu mită profesie, și asta înaint e de a intra în inferna la „cursă a șobolanului ”.

Odată ce oamenii sunt prinși în capcana de o viață a plății factur ilor, ajung ca micii hamsteri
care învârt rotițele de metal din cuștil e lor. Lăbuțe le lor alear gă cu patimă, roata se învârtește cu
patimă, dar vine și ziua de mâine și se trezesc în ace eași cușcă : grozavă slujbă, n-am ce spune.
În filmul „Jerry Maguire”, cu Tom Cruise, există multe replici excelen te. Cea mai
memorabilă este: „Să văd banii.” Dar există una și mai adevăra tă. Ea este spusă atunc i când Tom
Cruise pleacă de la firmă. Tocmai fusese concedi at și întreabă întreaga companie: „Cine vrea să
vină cu mine?” Și se aștern e o tăcere mormântală. Doar o femeie se ridică și spune: „Eu aș veni, dar
peste trei luni ur mează să mă avansez e.”
Această afirmație este poate cea mai reală din întreg filmul. E genul de afirmație pe care
oamenii și-o mărturisesc în gând, preocupa ți fiind să-și plăteasc ă facturi le. Știu că tatăl meu cu
școal ă aștept a cu nerăbd are în fiecar e an mărirea salariulu i și de fiecare dată era dezamăgit. Drept
pentru care se apuca iar de studiu, ca să obțină noi diplo me și o mărire de salariu, dar din nou se
alegea cu o deza măgire.
Întreb area pe care o pun adesea este: „Unde duce această activitate zilnică, de fapt?” Exact
ca în cazul micuțului hamste r, mă întreb dacă oamenii își pun proble ma unde îi duce de fapt munca
de zi cu zi. Ce le rezervă viitoru l?
Cyril Brickfi eld, fostul director execu tiv de la Asocia ția Americ ană a Pensionar ilor, declar a
că: „Pensii le priva te se află într-o stare de adevăr at haos. Mai întâi, 50% din forța de muncă actuală
nu are nici un fel de pensie. Fie și numai asta, și ar trebui să fie un motiv serios de îngrijorare. Iar
între 75 și 80% dintr e ceilalți 50% au pensii insufic iente, de 55 sau 150 sau 300 de dol ari pe lună.”
În cartea sa „The Retirement Myth” („Mitul pensionării”), Craig S. Karpel scrie: „Am fost
la sediul unei firme de impor tanță națion ală ce se ocupă de consultan ță în privința pensiilor și am
cunoscut- o pe cea care ocupa funcți a de director specializat în conceper ea planurilor de pensii mari
pentru cei din conducere. Când am întreb at-o la ce ar trebui să se aștept e cei care n-au funcți i de
conduc ere în privința venitu lui din pensii, ea mi-a spus cu un zâmbet încrez ător: «Glon țul de
Argint».
«Ce înseam nă Glonțul de Argint?» am întreb at.
Ea a ridicat din umeri: «Dacă această generaț ie numeroasă de tineri și-ar da seama că nu va
avea bani din care să trăiască la bătrâne țe, și-ar zbura creierii.» ” Karpel continuă prin a explica
difer ența dintre vechiul plan de pensionare cu beneficii clare și planul cel nou, 401K, care este
riscan t. Nu e nimic îmbucurător pentru cei care muncesc în ziua de azi. Și acum mă refer doar la
pensii. Dar dacă ar fi să adaug asigurările medicale și căminele de bătrâni, totul ar deveni și mai
înspăi mântător. În carte a sa din 1995, autoru l arată că taxele pentru căminele de bătrâni au crescut
de la 30.000 de dolar i pe an la 125.000 de dolari pe an. El a mers la un azil de bătrâni curățel, fără
pretenții, din car tierul lui, și a descoperi t că în 1995 costa 88.000 de dolari pe an.
Deja multe spita le din țările cu un sistem medical socia l trebuie să ia niște hotărâri extrem
de grave, cu m ar fi „cine tră iește și cine moare”. Aceste hot ărâri pornesc pur și sim plu de la sum a pe
care o dețin și de la cât de bătrân i sunt pacienții. Dacă e vorba de un pacient bătrân, adesea va fi
tratat un altul mai tânăr. Pacientul bătrân și sărac este trecut undeva pe lista de așteptare. Deci așa
cum cei bogați își pot permite un sistem de învățământ mai bun, tot așa ei vor rămâne în viață, în
vreme ce aceia care n-au prea m ulți bani vor m uri.
În consec ință, mă întreb: cei care muncesc se gândesc oare la viitor sau la următoar ea leafă,
își fac oare gânduri pentru ce-i așteaptă?
Când discut cu adulț ii care doresc să câștige mai mulți bani, le recomand de fiecare dată
același lucru – să încer ce să aibă o privir e în perspec tivă asupra vieții lor. În loc să munceasc ă pur și
simplu pentru bani și pentru siguranț a zilei de mâine, ceea ce recunosc că este important, le sugerez
să-și mai ia o slujbă, dobândind astfel o nouă abilitate. Le recomand adesea să intre într-o rețea de
companii de marketing, ceea ce se numește și „mult ilevel marketing ”, dacă într-adevăr vor să înve țe
cum să vândă ceva. O parte dintre aceste companii au niște progra me de pregă tire excelent e, care îi
ajută pe oameni să-și depășească frica de eșec și refuzul, acestea fiind princ ipalu l motiv pentru care
se ajunge la insuccese. Educ ația este mai prețioasă decât banii, mai ales pe ter men lung.
Adesea, când fac această sugesti e, mi se răspunde: „E prea mare efortu l” sau: „Nu vreau să
fac decât ceea ce m ă inter esează. ”
În cazul afirmației „E prea mare efortul”, îi întreb: „Și atunc i prefer ați ca o viață întreagă să
dați statu lui 50% din ceea ce câștigați?” Celorlal ți, care răspund că „Nu vreau să fac decât ceea ce

mă intereseaz ă”, le spun: „Nu mă interesează să merg să fac gimnastică, dar totuși mă duc pentru că
vreau să mă simt mai bine și să tră iesc m ai mult.”
Din păcat e, există un sâmbure de adevăr în expresi a „Nu înveț i cal bătrân la buiestru.” Dacă
o persoană nu este obișnuită cu schimbările, îi va fi greu să se schimbe. Dar pe aceia dintre noi care
nu sunt convinși că trebu ie să muncești pentru a învăța ceva nou aș vrea să-i încurajez : „Viața
seamănă mult cu mersul la sala de sport.” Cel mai greu e să te urnești. După aceea, e simplu. De
multe ori, mi-a fost greu să mă duc, dar odată ajuns acolo și apucându- mă de treabă, mi-a făcut
plăcere. După ce terminam exerci țiile de gimnastică, mă bucuram de fiecare dată că am reușit să mă
conving să me rg.
Dacă nu sunteți dispuși să munciți ca să învăța ți ceva nou si insista ți în schim b asupra unei
înalte specializări în domeniul vostru, interesați- vă mai întâi dacă firma la care lucra ți are sindica t.
Sindic atele apăr ă specia liștii.
Tatăl meu cu studii, după ce a ieșit din grațiile guvernatorulu i, a ajuns lideru l sindica tului
profesorilor din Hawaii. El mi-a spus că a fost cea mai grea slujbă pe care a avut-o vreodată. Pe de
altă parte, tatăl meu cu bani s-a străduit toată viața ca nu cumva companiile lui să ajungă să aibă
sindic at. Și a reușit. Cu toate că sindica tele erau aproape de fiecare dată, tatăl cel bogat a reușit să le
înving ă.
Personal, nu sunt de partea nimănui, pentru că îmi dau seama de avan tajele ambelor situaț ii.
Dacă veți face așa cum sunteți învăț ați la școal ă, adică să dobândiți o înaltă specia lizare, căutaț i
prote cția sindica telor. De exemplu, dacă mi-aș fi continu at cariera de pilot, m-aș fi orienta t spre o
companie care ar fi avut un puternic sindic at al piloților. De ce? Pentru că mi-aș fi dedic at viața
învățării unui singur lucru care are valoare într-o singură direcție. Dacă aș fi fost exclus din acest
domeniu, specia lizarea mea de o viață n-ar mai fi avut nici o valoare într-un alt domeniu. Un pilot
cu vechi me – cu 100.000 de ore de transport aerian serios și care câștigă 150.000 de dolari pe an –
greu își găsește de lucru, adic ă o slujbă de profesor , de exemplu, pe un salariu similar. În ce privește
speci alizarea, nu este întotde auna posibil ca ea sa fie transferată dintr-un domeniu în altul, pentru că
speci alizarea unui pilo t în avi ația comercială nu este la fe l de i mpor tantă și în siste mul educ ațion al.
Acel ași lucru este valabi l și pentru medici. Cu toate aceste schim bări din domeniul medical,
mulți specialiști trebu ie să se confor meze unor organizaț ii cum ar fi HMO. Categori c că profesorii
de școală gener ală trebu ie să fie membri de sindicat. Actual mente în Amer ica sindic atul profesorilor
este cel mai mare și cel mai bogat dintre toate. National Education Associa tion (Asociația Națională
pentru învăț ământ) are un cuvân t foart e greu de spus din punct de vedere politic. Profesorii au
nevoi e de prote cția sindicatu lui lor pentru că și speci alizarea lor are o valoare limitată exclusiv la
domeniul învăț ământului. Așadar , regul a principa lă este: „Specializați-vă și apoi intrați în sindic at.”
Aceasta este o m ișcare inteligentă.
Atunci când i-am întreba t pe cei cărora le preda m: „Câți dintre voi puteț i face un
hambur gher mai bun decât McDonald's?”, aproape toți au ridica t mâna. După care i-am întrebat:
„Dacă atât de mulți dintre voi puteț i face un hambur gher mai bun, cum se face că McDonald's
câștigă m ai mulți bani decâ t voi?”
Răspunsul este clar: McDonald's excelează în afacer i. Are un sistem imbatabil. Motivul
pentru care atâția oameni talentați sunt săraci constă în faptul că îi preocupă modul în care să facă
un ha mbur gher mai bun, neștiind în schi mb mai nimic despre cu m se fac afac erile.
Un prieten de-al meu din Hawaii este un mare artist. El câștigă consider abil. Într-o bună zi,
avoc atul mamei lui 1-a sunat, spunându-i că aceasta i-a lăsat 35.000 de dolari. Asta mai rămăsese
din avere a ei după ce avoc atul și statul își luaseră partea lor. El a profit at imediat de ocazie pentru
a-și spori afacer ile, folosind o parte din bani pe recla mă. Două luni mai târziu, primul anunț de o
pagin ă la patru culor i a apăru t într-o foarte costisi toare revistă, care îi avea ca publi c țintă pe cei
foart e bogaț i. Anunțul a apărut vrem e de trei luni. Nu a primit nici un răspun s în urma anunțu lui și i
s-a dus și toată moștenir ea. În prezent, el vrea să dea în judecat ă revista pentru că nu i-a reprezent at
bine inter esele.
Acesta este un exemplu cât se poate de bana l al cuiva care știe să facă un hamburgher
minunat, dar nu se pricepe la afaceri. Atunci când l-am întrebat ce a învăț at, singurul răspuns pe
care mi 1-a dat a fost că de fapt „cei de la vânzăr i din publicitate sunt niște escroc i”. Apoi l-am
întrebat dacă nu dorește să urmeze un curs de vânzăr i și unul de marketing direct. Răspunsul lui a
fost: „N-am timp și nu vreau să-mi irosesc bani i.”

Lumea este plină de oameni talen tați. Mult prea des ei sunt săraci sau au proble me
finan ciare sau câștigă mai puțin decât ar fi în stare, și asta nu pentru ceea ce știu, ci din cauza a ceea
ce nu știu. Ei își concen treaz ă toată atenția asupra felului cum se face hambur gheru l și nu asupra
felului în care se vinde sau se livreaz ă hamburgherul. Poate că McDonald's nu face cei mai buni
hambur gheri, dar categori c cei care lucreaz ă acolo sunt cei mai buni în privinț a vânzării și a livrări i
unui ham burgher de calitate medie.
Tatăl meu cel sărac dorea să mă specia lizez în ceva. Așa credea el că se poate câștiga mai
mult. Chiar și după ce guvernatoru l Hawaii-ului îi spusese că nu mai lucreaz ă pentru guvern, tatăl
meu cu studii continua să mă încurajeze să mă specia lizez în ceva. Apoi, tatăl meu cu școală s-a
apuc at să apere cauza profesorilor prin intermediul unui sindi cat, organiz ând o campanie de
protejare și de obținere de avant aje pentru profe sioniștii foart e bine pregăti ți. Ne-a m certat adesea,
dar nicioda tă nu a accept at că supra-special izarea este cea care cauzează nevoia de protec ție a
sindic atelor. El nu a în țeles nicioda tă că de fapt cu cât te speci alizezi mai mult cu atâ t cazi în această
capcană și devii depend ent de specializarea respec tivă.
Tatăl cel bogat ne-a sfătui t pe Mike și pe mine „să ne mutăm cât mai des”. Multe companii
proced ează la fel. Găse sc câte un tânăr student strălu cit care tocmai a terminat o facultate
econo mică și încep să îl „pregăt ească” în așa fel încât într-o bună zi să preia compania. Astfel,
acești străluc iți tineri angajați nu se specia lizează într-un singur departa ment; ei sunt mutați de la un
depar tament la altul pentru a cunoașt e toate aspec tele siste mului utilizat în lumea afacerilor. Adesea,
cei bogaț i își „pregătesc” copii i sau pe copiii altora. Proced ând astfe l, copii i lor au o imagine de
ansamblu asupra opera țiunilor din afacerea respec tivă și pot înțelege felul în care diverse le
depar tamente depind unul de altul.
Genera ția celui de-al doilea război mondial considera că e „rău” să te muți de la o companie
la alta. În prezen t, acest lucru este considera t o mișcar e inteligen tă. Cum oamenii trec de la o
companie la alta în loc să se specializeze tot mai tare, de ce n-ar încer ca și să „înveț e” în loc să
„câștige” doar? Pe termen scurt, asta s-ar putea să însem ne că veți câștig a mai puțin. Dar pe termen
lung merită însuti t.
Princip alele calități în do meniul m anagementulu i necesare reușite i sunt:
1. Manage mentul circu itului bani lor;
2. Manage mentul sistemelor (inclusiv în ce te privește pe tine însuț i și timpul acorda t
familiei);
3. Manage mentul oamenilor.
Cele mai impor tante calități specif ice sunt cele referito are la vânzăr i și la înțelegerea
marketingu lui. Abilitatea de a vinde – de a comunica cu alții, fie că e vorba de un client, de un
angajat, de un șef, de un partener de viață sau de un copil – stă la baza reușite i personale.
Capa citatea de a comunica în scris, oral sau la negoci eri este de o impor tanță capitală pentru o viață
reușit ă. Este o capac itate la care eu lucrez perm anent, urmând cursuri sau cumpărând casete
pregă titoare tocmai pentru a- mi lărgi cunoștinț ele.
Așa cum am mențion at, tatăl meu cu școală, pe măsur ă ce muncea tot mai mult, deven ea tot
mai competent. Dar se și afunda tot mai tare în capcana super-speci alizării. Chiar dacă salariul lui
creșt ea, posibilitățile scădeau. Când n-a mai avut acces la funcția guverna mentală, și-a dat seam a
cât de vulnerabil este de fapt din punct de vedere profesional. Exact ca și în cazul sportivilor
profesionișt i, care dintr-odat ă au un accident sau îmbătrânesc și nu mai pot face sport. Brusc, slujba
lor foarte bine plătită dispare și au capacități limitate de a o lua de la începu t. Cred că de aceea tatăl
meu cu studii s-a îndrepta t apoi spre sindicat e. Și-a da t seama cât de mu lt ar avea de câștig at cu ele.
Tatăl cel bogat ne-a încur ajat pe Mike și pe mine să știm câte puțin din toate. Ne-a încur ajat
să lucrăm cu persoane mai deștept e ca noi și să aduce m oameni inteligen ți cu care să ne form ăm
echipe. În prez ent, asta s-ar che ma o siner gie a special izărilor profesiona le.
Actua lmente, întâlnesc foști profesori care câștig ă sute de mii de dolari pe an. Câștig ă atât
de mult pentru că s-au specializat în domeniul lor, dar au dobândi t și alte cunoștințe utile. Ei pot
preda tot așa de bine pe cât pot vinde și face marketing. Știu că nu există talent mai import ant decât
acela de a vinde și de a face marketing. Capac itatea de a vinde și de a face marketing nu este la
îndemâna celor mai mulți în prim ul rând datori tă faptulu i că se tem de a nu fi refuz ați. Cu cât veți fi
mai pricepuți în arta comunicării, a negoc ierii și a stăpân irii fricii de a fi refuzaț i, cu atât vă va fi

mai ușor în viață. Așa cum o sfătu iam pe acea ziaristă care vroia să devină „autoare de best-sell er-
uri” îi sfătuiesc pe toți ceila lți. O specializare propriu-zisă are puncte le ei tari, dar și punct ele ei
slabe. Am prieteni care sunt niște genii, dar nu pot comunica eficien t cu ceilalți oameni și, ca
urmare, câștigur ile lor sunt jalnic e. Îi sfătuiesc să-și petreac ă un an învățând cum să vândă. Chiar
dacă nu câștig ă nimic, arta comunicării se va îmbunătă ți în cazul lor consider abil. Și acest lucru este
nepre țuit.
Pe lângă faptu l că trebuie să știm să acumulăm infor mații, să vinde m și să facem marketing,
trebu ie să fim buni profesori, dar și buni învățăcei. Pentru a fi cu adevăr at bogați trebuie să fim
capabili să oferi m așa cum sunte m capab ili să primim. În cazul unor proble me financ iare sau
profesiona le, interv ine tocmai aceast ă incapac itate de a oferi și de a prim i. Știu mulți oameni care
sunt sărac i pentru că nu sunt nic i buni el evi, nici buni profesori.
Ambii mei tați erau generoși. Amândo i puneau pe primul loc dăruirea. Predatul era una
dintr e modalitățile lor de a oferi ceva. Cu cât ofereau mai mult, cu atât primeau mai mult. Exista
însă o diferență izbitoare în privin ța daruri lor în bani. Tatăl meu cel bogat dăruia mulți bani, dona la
biseri că, pentru opere de caritate, pentru funda țiile sale. El știa că pentru a primi bani trebuie să dai
bani. A da bani este secretu l majorității familiilor foart e bogate. De aceea exist ă organizații precu m
Fundați a Rockefel ler și Fundaț ia Ford. Aceste a sunt organiz ații concepute pentru a spori averi, dar
și pentru a dărui perm anen t.
Tatăl meu cel cu școală spunea mereu: „Când o să am un ban în plus am să-1 dăruiesc. ”
Proble ma era că nicioda tă n-avea un ban în plus. Munce a tot mai mult pentru a obține mai mulți
bani, în loc să se concentre ze asupra legii celei mai importan te a banilor: „Dă și ți se va da.” în loc
de a crede în asta, el credea în „P rimește și apo i vei da.”
În concluz ie, eu am devenit într-un fel asemeni ambilor mei tați. Parte din mine este un
capitalist înrăit, căruia îi place jocul de noroc al banilor care fac bani. Cealaltă parte îl reprezintă pe
profesorul cu răspundere socială, profund preocupat de veșnica prăpasti e dintre cei care au și cei
care n-au. Personal, socotesc că princip alul vinova t de adân cirea acestei prăpăst ii este sistemul de
învățământ arha ic.

CAPIT OLU L 8
Depăș irea obstaco lelor
Chiar și după ce oamenii studiază și se alfab etizează din punc t de veder e financia r, ei tot se
mai lovesc de obstaco le în obținer ea independen ței finan ciare. Există cinci motive principal e pentru
care cei inițiați din punc t de veder e financ iar nu reușesc totuși să aibă o coloan ă a activelor suficien t
de bogată. Coloan a activ elor este cea care poate produce mari sume de bani din circui tul financ iar.
Coloan a activ elor este cea care îi poate scăpa de problem e, astfe l încât ei să ducă existenț a la care
visea ză în loc să m unce ască to t timpul doar pentru a-și pl ăti facturi le. Ce le cin ci motive sunt:
1. Frica.
2. Scept icismul.
3. Len ea.
4. Obice iurile proaste.
5. Aroganț a.
Motivul nr. 1. Înfrânger ea fricii de a pierde bani. N-am cunoscut niciodat ă pe nimeni căruia
să-i facă plăcere să piardă bani. Și de când mă știu n-am cunoscut nici un om bogat care să nu fi
pierdu t bani. În schim b, cunosc o mulțime de oameni săraci care n-au pierdut nici un bănu ț…
invest indu-1, adi că.
Teama de a pierde bani este firească. Toată lumea o are. Chiar și ce i bogaț i. Dar proble ma nu
este teama, ci felul cum este ea stăpânit ă. Felul cum reacționaț i la pierder i. Felul cum manevra ți
eșecu l. Asta contează de fapt. Asta are cea mai mare valoar e în viață, nu banii. Princip ala diferen ță
dintr e un o m bogat și un o m sărac constă în felul în care își stăpâneșt e frica.
E normal să vă fie frică. E norm al să fiți lași când e vorba de bani. Dar încă vă puteți
îmbog ăți. Cu toți i sunte m eroi în unele direcț ii și lași în al tele. Soția prietenu lui meu este asistentă la
urgențe. Când vede sânge, se apucă imediat de treabă. Când îi pomenesc de investiț ii, o ia la fugă.
Eu când văd sânge nu fug. Leșin.
Tatăl meu cel bogat a înțeles foarte bine fobia banilor. „Unora le e frică de șerpi, altora le e
frică să nu piardă bani. În ambele cazuri este vorba de fobii”, spunea el. Soluția lui pentru fobia
pierd erii banilor erau niște versuri care sunau cam așa: „Dacă urăști riscul și grijile… apucă-te de
treabă cât mai devrem e.” De aceea băncil e le recom andă tinerilor să-și form eze obiceiu l de a
econo misi. Dacă începe ți de foarte tineri, este mai ușor să vă îmbog ățiți. Nu am să aprofundez
aceste idei aici, dar este o mare diferență între o persoană care începe să pună deopar te la 20 de ani
și una care o fac e la 30 de ani. Est e o diferen ță izbitoar e.
Se spune că una dintre minuni le lumii este puter ea de a combina diverse interese.
Cumpăr area Insulei Manhat tan se zice că ar fi fost cel mai mare chilipir al tuturor timpurilo r. New
York-ul a fost cum părat cu ech ivalen tul a 24 de dolari în gablon țuri și măr gele. Și totuși, dacă ce i 24
de dolari ar fi fost investiț i cu 8% dobândă anual, ar fi valorat până în 1995 peste 28 de miliarde de
dolar i. Manhattan- ul ar fi putut fi cumpărat din nou cu ceea ce mai rămânea după achiz iționarea
unei mari părți din Los Angeles, mai ales la nivelul prețurilor de pe piața imobi liară din 1995.
Vecinul meu lucrează la o impor tantă companie de calculatoare. Este acolo de 25 de ani.
Peste încă 5 ani, el va pleca de la companie având 4 milioane de dolari incluși în planu l de pensii
401K. Majorita tea banilor sunt investi ți în fonduri mutuale cu creșt ere rapidă, pe care el le va
transfor ma în obligațiuni și titluri de stat. Va avea doar 55 de ani când va ieși la pensie și în
continuare va benefi cia de un circu it pasiv de bani de peste 300.000 de dolari pe an, mai mult decât
câștigă acum din leafă. Deci se poate, chiar dacă nu vă place să pierdeț i sau urâți riscul. Trebuie
doar să începeț i foart e devreme și să vă preocupe o schemă de pensii, angajând un specia list în
finan țe în care să ave ți încredere și care să vă călăuzească înaint e de a investi, indiferen t în ce.
Dar dacă nu mai aveți mult timp la dispoziți e sau doriț i să vă pensionați mai devre me? Cum
puteți să vă stăpâniț i frica de a pierde bani ?
Tatăl meu cel sărac n-a făcut nimic. Pur și simplu n-a deschis discuți a, refuzând acest
subiec t. Pe de altă parte, tatăl meu cel bogat m-a sfătu it să gândesc ca texanii. „Îmi place Texas-ul și

îmi plac texan ii”, obișnuia el să spună. „În Texas, totul este mai mare. În Texas, când se câștigă, se
câștigă m asiv. Când se pierd e, se pierde spectacu los.”
„Le pla ce să piard ă?” am întrebat eu.
„N-am spus asta. Nimănui nu-i place să piardă. Arată- mi tu mie pe cinev a cărui a îi place să
piard ă și în mod sigur că persoana e un ratat”, spuse tatăl cel bogat. „Mie-m i place atitudin ea
texanului în raport cu riscul, cu răsplata și cu eșecul. La asta mă refer. Felul cum își administrea ză
viața. Ei trăiesc în stil mare și nu ca majori tatea celor de pe aici, care reacționează ca niște gângăni i
când e vorba de bani. Niște gângăn ii speriat e să nu-i observe careva, care se smiorcăi e ori de câte
ori băcanul nu le dă un s fert de dolar rest.”
Tatăl cel bogat și-a continu at exp licația:
„Ceea ce-m i place cel mai mult la texan i este atitudinea lor. Ei sunt m ândri când câștigă și se
fălesc când pierd. Texanii au și un proverb: «Dacă tot e să dai faliment, să fie unul spectaculos.»
Nu-ți face plăcere să recunoști când dai faliment. Majoritat ea celor de pe aici se tem atât de tare să
nu piard ă, încâ t au grijă să nu a ibă ce să piardă.”
Permanent ne spunea lui Mike și mie că motivul cel mai important al insuccesulu i financiar
îl repre zintă faptul că oamenii nu vor deloc să-și asum e riscuri. „Oameni i se tem atât de tare să nu
piard ă, încâ t până la ur mă pierd”, spunea el.
Fran Tarkenton, o fostă vedet ă a fotba lului american, zicea altfel: „Să câștig i însea mnă să
nu-ți fie teamă că ai să pierz i.”
De-a lungul vieții mele, am observat că de obicei se câștigă după ce se pierde ceva. Înain te
de a învăța să merg pe bicic letă, am căzut de mai multe ori. N-am cunoscut nici un jucător de golf
care să nu fi ratat o minge. N-am cunoscut pe nimeni care să nu se fi îndrăgostit la un moment dat
fără speran ță. Și n-am cunoscut nici un om bogat care să nu fi pierdut vreodată bani. Așadar , pentru
cei mai mulți motivul pentru care nu câștigă din punct de vedere financ iar constă în faptul că
suferinț a cauzat ă de pierderea banilor ar fi cu mult mai mare decât bucuria de a fi bogat. Un alt
proverb texan sună așa: „Toată lumea vrea să ajungă în Rai, dar nimeni nu vrea să moară. ”
Majoritat ea visea ză să fie bogați, dar îi sperie gândul că ar putea pierd e bani. Deci nu ajung
niciodat ă în Rai.
Tatăl cel bogat obișnuia să ne poveste ască lu i Mike și m ie despre că lătoriile sale în Texas.
„Dacă vreți într-adev ăr să învăț ați cum să aborda ți riscul, cum să pierdeț i și cum să faceț i
față eșeculu i, mergeți la San Antonio și vizitați Alamo. Alamo este pove stea minunată a unor
oameni curajoși care au hotăr ât să lupte deși știau că n-au sorți de izbândă, totul fiindu-le potrivni c.
Ei au prefera t să moară decât să se predea. Aceasta este o poveste care inspiră și merită studiat ă;
totuși, ea ră mâne o tragică înfrânger e militară. Au fost bătu ți măr. Un eșec, dacă vreț i. Au pierdu t. Și
cum au înfrunt at tex anii eșecul? Au continu at să strige în gura m are: «Nu uit ați de Alam o!»”
Mike și cu mine am auzit de multe ori povestea asta. Tatăl cel bogat ne-o spunea mereu, mai
ales în ajunul unei afacer i importan te, când era nervos. După ce își termina cu scrupuloz itate toate
îndatoriri le și nu-i mai rămânea decât să facă pasul înaint e sau să stea pe loc, ne spunea această
poveste. De câte ori se temea să nu greșească sau să nu piardă bani, ne spunea această poveste. Îi
dăde a curaj, pentru că îi amintea de faptul că oricând o pierder e în plan financ iar se poate
transfor ma într-un câștig. Tatăl cel bogat știa că eșecul îl va face mai puterni c și mai deștept. Nu că
ar fi vrut să piardă ; dar știa exact care este valoarea lui și cum va aborda pierderea. El o va
transfor ma într-un câștig. De asta era un învingător, iar alții niște ratați. Acest lucru îi dădea curaj să
facă acel pas importan t când alții băteau în retrag ere. „De asta îmi plac atât de mult texanii. Iau un
mare eșec și-1 transform ă într-un punct turist ic din care câștigă milioane.”
Dar poate că vorbele lui de cea mai mare însemnătate pentru mine, mai ales acum, rămân
acestea: „Texani i nu-și îngroapă eșecur ile. Se inspiră din ele. Ei iau nereușite le și le transform ă în
strigă te de izbândă. Eșecuril e îi inspiră pe texani spre a deveni învingă tori. Aceasta însă nu este o
formulă exc lusiv a t exanilo r. Este form ula tuturor învingător ilor.”
Așa cum spunea m și despre faptu l că a cădea de pe bicicletă face parte din procesul învă țării
mersulu i pe bicicletă. Îmi amintesc că acele căzături mă făceau să fiu și mai hotărâ t să învăț să
merg. Și nu dimpotrivă. N-am întâln it nicioda tă un jucător de golf care să nu fi ratat măcar o minge.
Pe jucătorii de golf profesioniști ratare a unei mingi sau a unui turneu îi face să fie și mai buni, să
exersez e suplimentar, să studieze în plus. Așa devin mai buni. Învingători i se inspiră din eșecuri.
Ratații sunt înfrân ți de eșecuri.

Iată un citat din John D. Rockef eller: „Întotdeauna am încerca t să transfor m orice dezastru
într-o ocazie. ”
Ca japonezo-a merican, vă asigur că lucruri le stau chiar așa. Cei mai mulți spun că Pearl
Harbor a fost o greșea lă a americanilor. Eu cred că a fost o greșeală a japonez ilor. În filmul „Tora,
Tora, Tora”, un s obru a miral japonez le spune subordonați lor săi car e-1 ovațion ează: „Mă tem că am
trezit un monstru.” „Nu uitați de Pearl Harbor” a devenit un strigăt de mobilizare. Una dintre cele
mai mari pierder i ale Amer icii a fost transfor mată într-un motiv de a fi învingă tori. Această mare
înfrâng ere i- a dat tărie Americ ii și curând s-a dovedit a fi o putere m ondială.
Eșecur ile îi inspiră pe înving ători. Și tot eșecur ile îi înfrâng pe ratați. Acesta este cel mai
mare secret al învingă torilor. Un secret pe care ratații nu-1 cunosc. Cel mai mare secret al
înving ătorilor este faptul că eșecul inspiră reuși ta; astfel, învingă torii nu se tem de eșec. Voi repet a
citatul din Fran Tarkenton: „Să câștig i însea mnă să nu-ți fie teamă că ai să pierzi.” Cei ca Fran
Tarkenton nu se tem să piard ă pentru că își cunosc exac t valoare a. Ei urăsc eșecu l, chiar dacă știu că
i-ar ajuta să devină și mai buni. Este o mare diferență între a urî eșecu l și a te teme de el. Cei mai
mulți se tem atât de tare să nu piardă bani, încât îi pierd. Dau faliment dintr-o nimica toată. Din
punct de vedere financ iar, ei își plănu iesc viața mult prea fără riscuri și la un nivel prea mic. Își
cumpără case mari și mașini mari, dar nu cu investi ții mari. Principalul motiv pentru care 90%
dintr e americani au proble me financi are este faptul că ei nu vor să piardă niciod ată. Ei nu joacă
pentru a câștig a.
Apele ază la specia liștii în finanțe sau contabi litate sau la brokeri și cumpără un portofol iu de
acțiuni sigure. Majoritatea au mulți bani băga ți în certif icate de depozit, în oblig ațiuni cu dobândă
scăzu tă, în mici fonduri mutuale care operează ca în familie și doar în câteva acțiuni individual e.
Acesta este un portofo liu sigur și rezon abil. Dar nu se câștigă dintr-un asem enea portofol iu. Acesta
este portofoliu l cuiva care joacă pentru a nu pierde.
Să nu mă înțelegeț i greșit. E poate un portofol iu mai bun decât ce deține 70% din populaț ie,
și asta e înspăi mântător. Pentru că un portofo liu sigur este mai bun decât nimic. Este un portofoliu
ideal pentru un om care ține să nu-și asum e riscuri. Dar a juca la sigur , urmărind mereu echilibrul
între invest iție și câștig, nu este o cale a investitor ilor care joacă cu succes. Dacă aveți bani puțin i și
vreți să vă îmbogă țiți, trebuie mai întâi să vă „concentra ți” și apoi să vă „echilibra ți”. Dacă veți
analiza o persoană care a reușit, veți constata că la începu t nu avea acest echil ibru. Cei care caută
prea mult echil ibru nu ajung nicăieri. Răm ân pe loc. Pentru a face progrese e nevoi e mai întâi de un
dezechil ibru. Gândiț i-vă l a felul cum ați înv ățat să me rgeți.
Thomas Edison nu era echil ibrat. El se concentr ase asupra unui lucru. Nici Bill Gates n-a
fost echilibrat, ci s-a concentrat. Donald Trump se concen treaz ă. Geor ge Soros se conc entreaz ă.
Geor ge Patton nu și-a dus tancur ile peste tot. Le-a concentra t într-un loc și a lovit exact în punctel e
slabe ale liniei germ ane. France zii au lupta t în câmp deschis pe Linia Maginot și știți ce s-a
întâmplat.
Dacă într-adevăr doriți să vă îmbogă țiți, trebu ie să vă conc entra ți. Trebui e să puneți cât mai
multe ouă doar în câteva coșuri. Nu proced ați asemeni celor sărac i sau asem eni celor din pătura de
mijloc: nu puneț i puțin ele ouă în m ulte coșuri.
Dacă vă e frică să nu pierde ți, acționaț i fără riscuri. Dacă eșecul vă destabilizează, acțion ați
fără riscuri. Apelați la investiț ii echilibrate. Dacă aveți peste 25 de ani și vă sperie riscuri le, nu vă
veți mai schimba. Acționa ți fără riscuri, dar apucaț i-vă devre me de treabă. Începeț i să vă adunaț i
ouăle în cu ib încă din vre me, pentru că va fi un proces de durată.
Dar dacă aveți vise de libert ate – sau vreți să ieșiți din cursa șobolanulu i – prima întreb are pe
care trebuie să v-o puneț i este: „Cum reacționez în fața eșecului?” Dacă eșecu l vă îndeamnă să
înving eți, poate că ar fi mai bine să-1 cunoașteți – dar aceast a este doar o eventua litate. Dacă eșecul
vă face să fiți slabi sau vă scoate din fire – și vă manifestați ca niște copii răsfăța ți care apelează la
avoc at și deschid procese de câte ori ceva nu le iese cum vor -, atunci acționa ți fără riscuri.
Păstraț i-vă slujba. Sau cumpărați obliga țiuni ori fonduri mutuale. Și mai ales nu uitați că și în acest e
instru mente financi are ex istă riscuri, chiar dacă sunt m ai sigure.
Spun toate astea și pomenesc de Texas sau de Fran Tarkenton pentru că e ușor să umpli
coloana activelor. Nu-ți trebuie prea multă pregătir e. Nici prea multă școal ă. Mate matica de clasa a
cincea ajunge. Impor tant este ca aceste activ e să fie valoroase. Pentru asta trebu ie curaj, răbdar e și o
atitudin e potriv ită în raport cu eșecul. Rataț ii evită eșecul. Și eșecu l îi transform ă pe ratați în
înving ători. Amintiți-vă de Alam o.

Motivul nr. 2. Depășirea scepti cism ului. „Pică cerul. Pică cerul.” Aproape toți știm povestea
„Puișorului cel laș” care aleargă de zor în curte a de păsări ca să vestească dezastru l. Cunoaște m și
mulți oam eni care procedeaz ă așa. Cu toț ii avem câte un „P uișor l aș” în noi.
Așa cum spunea m mai înain te, scepticu l este de fapt un „puișor laș”. Cu toții deven im puțin
lași când se adună nori de te amă și de îndoia lă în gânduril e noastre.
Cu toții avem îndoie li. „Nu sunt deștept. ” „Nu sunt destu l de bun.” „Cutare e mai bun decât
mine.” Uneori suntem paralizați de îndoiel ile noastre. Și atunci începe m jocul inferna l al lui „Și
dacă…” „Și dacă econo mia se prăbușește imediat după ce eu investesc?” Sau: „Și dacă pierd
contro lul și nu pot să dau banii înapoi?” „Și dacă lucrur ile nu ies așa cu m am plănuit?” Sau prie tenii
și chiar cei dragi ne amintesc de neajunsurile noastre, indifer ent ce i-am întreb a. Adesea ne spun:
„Ce te face să crezi că ai fi în stare?” Sau: „Dacă e o idee chiar așa de grozavă, cum de nu i-a mai
venit nimănui?” Sau: „N-o să meargă niciod ată. Nu-ți dai seama ce spui.” Aceste vorbe de îndoia lă
sunt adesea atât de putern ice, încât nu mai putem face nimic, ne bloche ază. Se trezește un senti ment
de teamă cumplită în stomac. Uneori nu mai putem dorm i, nu mai putem avansa și rămânem la
lucrur ile sigure și ocazii le trec pe lângă noi. Ne uităm cum trece viața pe lângă noi, în vrem e ce
rămânem imobilizați cu un nod în stomac. Cu toții am simțit asta măcar o dată în viață, unii mai
mult dec ât alții.
Peter Lynch de la fondul mutual Fidel ity Magellan se referă la avert ismentele de genul
„drobul de sare” considerându- le niște „zgomote de fond” pe care le auzim cu toții. Acest „zgomot
de fond” fie ia naștere în mintea noastră, fie iese la iveal ă. Adesea ni-1 spun prieten ii, familia,
colegii sau mas- media. Lynch își amintește de perioad a din timpul anilor 1950, când exista
amenințarea unui război atomic, lucru atât de putern ic prezentat la știri, încât oamenii au început
să-și construi ască adăpostur i și să-și facă rezerve de ali mente și apă. Dacă ar fi investit acești bani în
mod înțelept, în loc să-i cheltuiasc ă în adăpostur i precare, probabi l că în prezent ar fi cunoscut o
adev ărată independen ță financiar ă.
Când au început luptele de stradă de acum câțiva ani la Los Angeles, vânzăr ile de arme în
toată țara au crescut spectaculos. O persoană moare din cauza cărni i crude dintr-un hamburgher
mâncat în statul Washington și depart amentul de sănătate al statului Arizona dă un ordin către toate
restaurantel e să frigă bine carnea de vacă. O compan ie de medicamente prezin tă o reclamă despre
felul în care oamenii iau gripa pe un post naționa l de televi ziune. Anunțu l se face în februari e,
răcelile sunt tot mai num eroase, dar și vânzări le de me dicamente pentru gripă.
Majoritat ea oamenilor sunt săraci pentru că atunci când este vorba de invest iții, lumea e
plină de „puișori lași” care strigă dispera ți: „Pică cerul! Pică cerul! ” Și ei sunt foarte eficienți,
pentru că în fiecar e dintre noi exist ă câte un „puișor laș”. Uneori trebu ie mult curaj pentru a nu lăsa
zvonuri le și prev iziuni le sumbre să facă să înco lțească îndoi ala și tea ma.
În 1992, un prieten pe nume Rich ard a venit de la Boston să îi facă o vizită soției mele, dar
și mie în Phoenix. El a fost foart e impresiona t de ceea ce am reușit noi cu acțiun ile și proprietă țile
imobiliare. Prețur ile la proprie tățile imobiliare scăzuseră în Phoenix. Ne-a m petrecu t două zile
explicându- i că acestea sunt niște ocazii excel ente pentru creșt erea circuitului banilor și a
capitalului.
Soția mea și cu mine nu sunte m de fapt agenț i imobiliari. Sunte m doar invest itori. După ce
am ident ificat o clădire într-o zonă bună, am sunat un agen t care i-a vându t-o în acea după- amiază.
Prețul a fost de doar 42.000 de dolari pentru o casă de oraș cu două dorm itoare. Casele similare
merg până la 65.000 de dolari. Prietenu l nostru dăduse de un chilipir. Încânta t, a cumpărat-o și s-a
întors la Boston.
Două săptă mâni mai târziu, agentul a sunat spunându-ne că prietenul nostru s-a răzgândit.
L-am sunat imediat să aflu de ce. Mi-a zis doar că a vorbit cu vecinu l lui, care i-a spus că e o
afacere proastă. Că a plătit prea mult. L-am întreba t pe Rich ard dacă vecinu l lui e investi tor.
Rich ard mi-a spus că „nu”. Când l-am întreb at de ce l-a asculta t, Richard a începu t să se apere din
răsputer i și mi-a zis că el vrea să mai caute. Piața imobiliară din Phoenix s-a modificat din nou și în
1994 căsuț a respect ivă se închiria cu 1.000 de dolar i pe lună – 2.500 în lunile de iarnă grea. Casa
valor a 95.000 de dolar i în 1995. Pentru Richard, ar fi fost sufici ent să plăteasc ă un avans de 5.000
de dolari și ar fi ieșit din cursa șobolanu lui. Nici până în prezent n-a făcut nimic. Și totuși,
chilipirur ile în Phoenix în că exist ă; trebuie doar căuta te atent.

Faptul că Richard s-a răzgând it nu m-a surprins. Acesta reflec tă „rem ușcări le
cumpărătoru lui”, care ne afecte ază pe noi toți. Îndoie lile astea ne vin de hac. „Puișorul cel laș” a
câștigat și am pierdu t o șansă de a ne descătușa.
Iată un alt exem plu. O parte dintre activele mele sunt sub form ă de drepturi asupra bunurilor
debitorului în loc de certificate de depozi t. Câștig 16% pe an pentru banii mei, ceea ce sigur că
depășește cu mult cele 5 procen te oferi te de bancă. Acest tip de certificate sunt în propriet ăți
imobiliare și sub putere a legii, ceea ce din nou este un sistem mai sigur decât banc a. Form ula prin
care sunt cumpăr ate le face să fie mai sigure. Ele nu sunt sub form ă de lichid ități. Le-am privit
comparativ cu certificatele de depozit între 2 și 7 ani. Aproape de fiecare dată când spun cuiva, mai
ales celor care au bani în certif icatele de depozi t, că eu îmi țin banii în astfel de certificate, mi se
răspunde că e riscant. Mi se expli că de ce n-ar trebui să procede z așa. Atunci când îi întreb de unde
dețin aceste infor mații, îmi spun că de la un prieten sau dintr-o revistă de investiț ii. Ei personal nu
au procedat nicioda tă așa, dar îi spun cuiva care a cunoscut această experien ță de ce nu trebuie s-o
facă. Cel mai mic profi t pe care l-am avut a fost de 16%, dar cei care își manifestă neîncred erea
prefer ă să accepte 5%. Îndoia la costă scum p.
După părerea mea, aceste îndoie li și acest sceptic ism îi face pe cei mai mulți să fie săraci și
să acțion eze fără riscuri. Lumea de fapt de-abia așteaptă să vă îmbog ățiți. Îndoiel ile îi fac pe oa meni
să rămână sărac i. Așa cum spunea m, teore tic, ieșirea din cursa șobolanu lui se face simp lu. Nu
trebu ie prea multă școală, dar îndoi elile acestea îi para lizează pe cei mai mulți.
Tatăl cel bogat spunea : „Scepticii nu câștigă niciodat ă.” „Îndoieli le necon trolate și temerile
duc la scepti cism. Scepticii critică și învingător ii analizează” era o altă idee pe care îi plăcea să o
repete. Tatăl cel bogat explic a faptul că analiza îți deschide ochii, iar veșnic ele comentarii negativ e
te orbesc. Anal iza le permite înving ătorilor să constat e cât de orbi sunt criticii și să discearnă
ocaziile pe care toți ceilalți le ratează. Cheia oricărui succes este să descoper i ceea ce alții nu
observă.
Propriet ățile imobi liare sunt o form ă serioasă de invest iție pentru oricine își dorește o
indep endență sau o liberta te financiar ă. Este o unea ltă unică de invest iție. Și totuși de câte ori
pomenesc de afacerile imobiliare ca vehicul ideal, aud adese a: „Nu vreau să repar closete. ” Asta
este ceea ce numește Peter Lynch „zgomotul de fond”. Așa ar spune și tatăl meu cel bogat că
vorbește un sceptic. E, de fapt, persoana care critică și nu ana lizează. Persoana care lasă îndoi elile și
temerile să îi întunec e mintea în loc să-i deschidă ochii.
Așadar , când cineva spune: „Nu vreau să repar closet e” îmi vine imediat să replic, spunând : „Ce te
face să crezi că eu aș dori așa ceva?” Asta însea mnă că toaleta este mai importantă decât ceea ce-și
doresc de fapt. Tocmai am vorbit despre eliberarea din cursa șobolanului și oamenii continu ă să se
conc entrez e pe toalete. Aceasta este gândir ea șablon pe care continuă s-o aibă major itatea celor
sărac i. Ei critică în loc să ana lizeze.
„Aceste «nu vreau» dețin cheia reușitei tale”, ar spune t atăl cel bogat.
Cum nici eu nu vreau să repar close te, m-am strădui t să găsesc un administrator care să se
ocupe de asta. Pentru că am găsit pe cineva foarte priceput care să se ocupe de case și blocuri,
circuitu l financi ar a crescu t. Ceea ce este și mai important e faptul că acest bun administrator mi-a
permis să cumpăr mult mai multe proprietă ți imobiliare atâta vreme cât nu trebui a să repar eu
close te. Un bun administr ator este cheia reuși tei în afacer ile imobiliare. Pentru mine, el e chiar mai
impor tant decât propriet ățile imobiliare rentabi le. Un bun administrator află mai multe de pe piața
de propriet ăți imobiliare și mai repede chiar decât agenț ii specia lizați, ceea ce face ca propriet ăților
respec tive să le creasc ă valoar ea.
Asta înțelege a tatăl cel bogat prin „Aceste «nu vreau» dețin cheia reușite i tale.” Pentru că nu
vreau nici eu să repar toalete, m-am gândit cum să investesc în proprietă ți imobiliare și cum să ies
din cursa șobolanului. Cei care continuă să spună „Nu vreau să repar closete ” adesea nu-și dau
seama de impor tanța invest ițiilor. Aceste toale te par să conteze chiar mai mult decât libert atea lor.
Legat de piața de acțiuni, deseori îi aud pe unii spunând: „Nu vreau să pierd bani.” De ce or
fi crezând ei că eu sau că altcineva ar vrea să piardă bani? Ei nu reușesc să facă bani pentru că aleg
să nu piard ă bani. În loc să anali zeze, ei refuz ă un alt importan t vehicul în invest iții – piața de
acțiuni.
În decembrie 1996, treceam cu un prieten pe lângă benzinăria din cartier. El s-a uitat și a
văzu t că a crescut din nou prețul benzine i. Priet enul meu își face griji din orice, adică este un fel de
„Puișor laș”. Pentru el nu există decât drobul de sare car e uneori chiar îi cade în cap.

Până am ajuns acasă, mi-a expli cat în ce hal o să creasc ă prețul benzin ei în următorii câțiva
ani. Știa tot felul de statistici de care eu nu mai auzise m, deși personal dețin un număr considerab il
de acțiuni în companiile petrolier e. Primind aceast ă inform ație, imediat am căutat și am găsit o nouă
companie petroli eră subevalu ată, care era pe cale să descopere noi zăcăminte. Brokerul meu era
foart e încân tat de ace astă nouă com panie și a cu mpărat 15.000 de acț iuni l a 65 de cen ți buca ta.
În februar ie 1997, împreună cu prietenu l meu, am trecut pe lângă aceeași benzin ărie și
într-adevăr prețul crescuse cu aproape 15%. Din nou „Puișorul cel laș” și-a făcut griji și s-a plâns de
mama focului. Eu am zâmbit, pentru că în ianuarie 1997 acea compan ie mică de petrol descoperise
un nou zăcământ și cele 15.000 de acțiuni au ajuns la 3 dolar i bucata față de momentul în care el
mi-a dat prim a inform ație. Prețul benz inei va continu a să crească dacă se adeverește ceea ce spune
prietenul meu.
În loc să analizeze, aceșt i mici speria ți își blochea ză mintea. Dacă majorita tea oamenilor ar
înțelege cum funcțione ază investi țiile pe piața de acț iuni și ce însea mnă un „ stop”, mult mai mulți ar
invest i ca să câștige și nu ca să nu piardă. „Stop” este o simplă comand ă pe calcula tor, prin care îți
sunt vândute automat acțiunile în momentul în care prețul scade abrupt, ajutând la reducere a
pierd erilor și la creștere a la maximum a unor câștigur i. Aceasta este o extraordin ară uneal tă pentru
cei care se te m să nu piardă.
Astfel, de câte ori îi aud pe cei care se concentr ează asupra lui „nu vreau” în loc să îi
intereseze ce anume vor, știu că acest „zgom ot de fond” din mintea lor trebu ie să fie unul tare
putern ic. „Puișorul cel laș” e depășit de situaț ie și a început să piuie. „Pică cerul și se strică
toaletele.” Astfel, evită ceea ce „nu vor”, dar plătesc enorm pentru asta. S-ar putea chiar să nu
obțin ă nic iodată în via ță ceea ce vor.
Tatăl cel bogat m-a învățat să-i privesc altfel pe „Puișorii cei lași”. „Procedeaz ă precum
colon elul Sanders.” La 66 de ani, el a dat faliment și a începu t să trăiască din Asigurările Social e.
Evid ent, banii nu-i ajungeau. A bătut toată țara vânz ându-și rețeta de pui fript. A fost refuz at de
1009 inși înaint e să spună cinev a „da”. Și a continuat, devenind multimilionar la o vârstă la care cei
mai mulți se retrag din afacere. „Era un om curajos și tenace ”, spunea tatăl cel bogat despre Harlan
Sanders, înt emeietorul rețelei KFC.
Așadar , atunci când aveți dubii și vă este puțin frică, procedaț i precu m col. Sanders cu
puișorii lui: frigeț i-i.
Motivul nr. 3. Lenea. Oamenii ocupați sunt adesea cei mai leneși. Cu toții am auzit povești
despre un om de afaceri care munceșt e din greu ca să câștige bani. El muncește serios ca să asigure
traiul nevestei și al copiilor. Petrece multe ore la birou și muncește și acasă în week- end-uri. Dar
într-o bună zi se trezește singur în casă. Nevasta îl părăseșt e și ia și copiii. El știa că nevasta avea
proble me. Dar în loc să se străduiască să îndr epte relația dintre ei, a continua t să stea cu nemiluita la
slujbă. Dem oralizat, el începe să nu ma i muncească bine și își pierde slujba.
Am întâlnit adesea oameni care sunt prea ocupați ca să aibă grijă de aver ea lor. Așa cum unii
oameni sunt prea ocupați ca să se preocupe de sănătatea lor. Motivul este același. Sunt ocupa ți și
continuă pe linia asta pentru a evita ceva cu care nu vor să se confrunte. Nu e nevoi e să le spună
nimeni, în adâncul sufle tului ei știu. De fapt, dacă le atrag eți atenția, adese a reacț ia lor este de furie
sau iri tare.
Dacă nu sunt ocupați cu munca sau cu copiii, sunt ocupa ți să se uite la televizor , să
pescui ască, să joace golf sau să meargă la cumpăr ături. În adâncul sufletulu i, ei știu că de fapt evită
ceva impor tant. Aceasta este forma de lene cea mai des întâlnită. Este o lene manifestată printr -o
ocupar e excesiv ă.
Și car e este leacu l lenev iei? Răspunsul este puț ină lă comie.
Mulți dintre noi am fost educaț i în ideea că lăcomia sau dorința pătimașă ar fi ceva rău.
„Oamenii hrăpăreț i sunt oameni răi”, obișnuia să spună mama mea. Și totuși în noi toți există
dorinț a de a avea lucruri frum oase, noi sau de a trăi ceva palpitant. Pentru a stăpân i acest senti ment
al dorinței pătimașe, părin ții găsesc adesea ca soluție înăbușir ea dorinței prin inocul area ideii de
vinovă ție.
„Te gândești numai la tine. Nu știi că mai ai și frați și surori?”, era unul dintre lucruri le care
îi plăc eau ce l mai tare mamei să m i le repete. Sau: „ Vrei să-ți cum păr asta?”, îi plăcea tatei să spună.
„Crezi că sunt fabrică de bani? Crezi că bani i se găsesc pe stradă? Știi că noi nu suntem bogaț i.” Nu
atât cuv intele, cât tonul lor î mi trezea un senti ment de vinovăție.

Reversul senti mentului de vinovă ție era: „Mă sacrific ca să-ți cumpăr asta. Ți-o cumpăr doar
pentru că eu nu am avut norocul ăsta când eram copil.” Am un vecin care deși este sărac lipit, nu-și
mai poate băga mașina în garaj. Acesta este plin cu jucării pentru copii i lui. Obrăznică turile astea
răsfățate au obținut tot ceea ce și-au dorit. „Nu vreau să trăiască și ei senti mentul nesatisfacer ii
dorinț elor”, repeta el zilnic. Nu pusese nimic deopar te pentru anii de facul tate ai copiilor sau pentru
pensie, dar copii i lui puteau obține orice jucări e își doreau. Recent, tocmai primise o carte de credit
prin poștă și și-a dus copii i la Las Vegas. „O fac pentru copii”, spuse el scoțând în evidență
sacrif iciul de car e dă dovadă. Tatăl cel boga t inter zicea expresi a „Nu-m i pot per mite.”
La mine acasă numai asta auzea m. În schimb, tatăl cel bogat cerea să se pună întrebar ea:
„Cum mi-aș putea permite asta?” Raționa mentul său era că expri marea „Nu-mi pot permite”
bloch ează creierul. El nu mai poate gândi. „Cum mi-aș putea permite asta?” îi deschidea mintea,
forțând- o să gândească și să caute o rezolvar e.
Ceea ce este însă și mai impor tant este că el consider a că „Nu-mi pot perm ite” expri mă, de
fapt, o minciună. Omul știe asta. „Spiritu l omenesc este foart e, foart e puterni c”, spunea el. „El știe
că poate face orice.” însă, atunci când este vorba de o minte leneșă care spune „Nu-mi pot permite”,
izbucnește un adevăra t război interior. Spiritul se supără, iar mintea cea leneșă trebu ie să-și apere
minciuna. Spiri tul strigă din răsputeri: „Hai să mergem la sală și să facem mișcar e.” În schimb,
mintea cea leneșă spune: „Dar sunt obosit, am muncit din greu pe ziua de azi.” Sau spiritul spune:
„M-am săturat până peste cap să fiu sărac. Hai să facem ceva să ne îmbogățim.” La care mintea cea
leneșă răspunde : „Oam enii boga ți sunt hrăpăr eți. Și apoi, e prea mare ostenea la. Există riscuri, s-ar
putea să pierd banii. Și așa muncesc destul. Oricu m, am prea multe de făcut la servic iu. Uite numai
câte am de făcu t în seara asta. Șeful vrea să ter min treaba până mâine dimineață.”
„Nu-mi pot permite” aduce triste țea, neajutorarea care duce la deznădejde și adesea la
depresi e. Un alt cuvânt pentru asta este „apatie ”. Întrebar ea „Cum mi-aș putea permite asta?”
deschid e posibilități, incită și creea ză visuri. Tatăl cel bogat nu era preocupat de ceea ce voiai să-ți
cumperi, c i de puter ea m inții și de spiritu l dina mic pe care îl cre a „Cum mi-aș pute a per mite asta?”
Astfel, rareori ne dădea ceva lui Mike sau mie. În schim b, ne întreba : „Și cum ți-ai putea
permite asta?”, cu referir e la studiile universit are pe care ni le-am plătit singuri. Nu era vorba de un
scop ai ci, ci de procesul de ating ere a unui scop pe care el dorea să ni-1 însuși m.
Proble ma pe care am sesizat-o în zilele noastre este că există milioane de oameni care au un
senti ment de vinovăț ie față de lăcomia lor. Sunt condi ționa ți să fie astfe l din copilărie. E vorba de
acea dorinț ă de a avea ce le mai frumoase lucruri pe care ți le poate oferi viața. Cei m ai mulți oam eni
sunt condi ționa ți subconștien t să-și spună: „Nu poți tu să ai așa ceva” sau „Nu-ți vei putea permite
așa cev a nic iodată. ”
Când am hotărâ t să ies din cursa șobolanu lui, mi-am pus o întrebare foart e simp lă: „Cum mi-aș
putea perm ite să nu mai muncesc niciodată?” Și atunci mintea mea a început să se agite pentru a
găsi răspunsuri și soluț ii. Partea cea mai complicată a fost să lupt împotriva ideii inocul ate de
părin ții mei – „Nu ne putem perm ite asta.” Sau: „Nu te mai gândi numai la tine.” Sau: „De ce nu te
gândeșt i și la alții?” Și alte expresii conceput e pentru a strecura ideea de vinovăț ie și a anihi la
lăcomia.
Deci, cum vă puteți bate cu lenea? Răspun sul ar fi: cu puțină lăcomie. Sau cum spune însuși
numele postulu i de radio WII-F M, care însea mnă „What's In It – For Me?” („Da' eu cu ce mă
aleg?”). Omul trebui e să stea și să se întrebe: „Da' eu cu ce mă aleg dacă sunt sănătos, sexy și
arătos?” Sau: „Cum ar arăta viața mea dacă n-ar mai trebu i să muncesc niciod ată?” Sau: „Ce aș face
dacă aș avea toți banii de care am nevoi e?” Fără această umbră de lăcomie și fără dorința de a avea
ceva mai bun nu există posibilitate de progres. Lumea noastră progreseaz ă pentru că noi toți ne
dorim o viață mai bună. Noile invenț ii apar pentru că ne dorim ceva mai bun. Mergem la școală și
studie m serios pentru că vrem ceva mai bun. Așadar , de câte ori vă dați seam a că evitați ceva ce ar
trebu i să face ți, trebuie doar să vă într ebați : „Da' eu cu ce m ă aleg?” Fiți puțin la comi. E ce l mai bun
leac împotriva lene i.
Prea multă lăcomie însă, ca orice lucru în exces, nu e bună. Amintiți-vă însă ce spunea
Micha el Douglas în filmul Wall Stree t: „Lăco mia este bună.” Tatăl cel bogat spunea altfel:
„Senti mentul de vinovăți e este mai rău decât lăcomia. Pentru că vinovăți a îți jefuiește trupul de
suflet. ” După părerea mea, cel mai bine a spus-o Eleanor Roosevelt: „Fă ceea ce îți spune sufletul
că e bine – pentru că oricu m vei fi criticat. Vei fi conda mnat de ceilalți și dacă faci ceva și dacă nu
faci.”

Motivul nr. 4. Obiceiur ile proaste. Viața noastră este o reflec tare a obiceiur ilor, și nu atât a
educ ației, a studiilor . După ce a văzut filmul Conan cu Arnold Schwarzenegg er, un prieten mi-a
spus: „Mi-ar plăcea să am un trup ca al lui Schwarzenegger .” Majoritatea bărbaț ilor sunt de aceeași
părer e.
„Am auzit că era destul de firav și de slăbănog la începu t”, a adăugat un alt prieten.
„Da, și eu am auzit”, a spus un altul. „Am mai auzit că făcea sport aproape în fiecar e zi la
sala de antren ament.”
„Mda, păi n-ave a încotro. ”
„Nu cred”, zise scept icul grupului. „Pun pariu că așa s-a născut. Și apoi, ia să nu mai vorbi m
de Arnold și să ma i bem niște bere.”
Acesta este un exemplu al obiceiulu i de a-ți control a comporta mentul, îmi amintesc că l-am
întrebat pe tatăl cel bogat despre obice iurile celor bogați. În loc să-mi răspundă direct, el a vrut să
aflu totul printr -un exe mplu, ca de obice i.
„Când plăt ește t atăl tău facturi le?”, m-a într ebat tatăl cel bogat.
„La înc eputul lunii ”, i-a m răspuns.
„Și îi mai rămâne ceva ?”, m-a într ebat.
„Foarte puț in”, m i-a spus.
„Ăsta este motivul pentru care se omoară atât”, mi-a spus tatăl cel bogat. „Are obiceiuri
proaste. El îi plăteșt e întâi pe ceilalți, se pune pe el pe ultimul loc, și asta în cazul în care îi mai
rămâne cev a.”
„Ceea ce de obicei nu-i prea rămâne”, am spus eu. „Dar trebui e să-și plătească facturi le, nu?
Oare n-ar trebui să și le plă tească?”
„Nici nu se pune problem a”, spuse tatăl cel bogat. Cred cu tărie că facturi le trebu ie plătite la
timp. Dar eu m ai întâi mă plătesc pe mine, în ainte să plăt esc statulu i.”
„Și ce se înt âmplă când nu ai destui bani?”, am întrebat. „Ce e de făcut?”
„Același lucru”, mi-a spus tatăl cel bogat. „Eu întâi mă plătesc pe mine, chiar și când nu am
prea mulți bani. Coloana active lor este mult mai importan tă pentru m ine decâ t Statu l.”
„Dar”, a m spus eu, „n u vin să vă som eze?”
„Doar dacă nu plătești”, spuse tatăl cel bogat. „Uite ce e, eu n-am spus să nu plătești. Am
spus să mă plătesc m ai întâi pe mine, chiar și când nu am destu i bani.”
„Bine”, am replicat eu, „dar cum faceți atunci?”
„Nu con tează cum. Proble ma este «De ce»“, s puse ta tăl cel bogat.
„Bine, de ce?”
„Motivația”, spuse tatăl cel boga t. „Cine crezi că se va plânge mai tare dacă nu plătesc: eu
sau cred itorii mei?”
„Categori c, creditor ii vor face mai mare scanda l”, am spus eu, reacț ionând așa cum mi se
părea logic. „Nu vă veț i plânge dacă nu vă veți plăti.”
„Vezi tu, după ce mă plătesc pe mine, constrângere a de a-mi plăti impozitele și celelalte dări
este atât de mare încât mă obligă să găsesc alte form e de venit. Constrângere a de a plăti devine
motivația mea. Mi-a m mai luat și alte slujbe, am deschis noi companii, m-am apuca t să
tranzacționez acțiun i, am făcut tot ce am putu t astfel încâ t cei cărora le dator ez bani să nu înceap ă să
țipe la mine. Această constrângere m-a determinat să muncesc mai mult, să mă gândesc la o soluție
și, în general, m-a făcut mai deștept și mai activ în privin ța banilor. Dacă m-aș fi lăsat pe mine pe
ultimul plan, n-ar ma i fi exista t constrânger ea, dar aș fi ră mas fără o para ch ioară.”
„Deci fric a de Sta t sau de al ții cărora le datora ți bani v-a m otivat?”
„Exact ”, spuse tatăl cel bogat. „Vezi tu, percep torii guvernamentali sunt foart e duri în
gener al, indifer ent dacă sunt ai Statulu i sau nu. Ce i mai mulți cedea ză în fața durită ții lor. Le dau lor
banii și pe ei înșiși nu se mai plătesc nicioda tă. Știi poveste a slăbănogului de 48 de kilogr ame care
se alege cu praf în ochi?”
Am dat din cap. Am văzut tot timpul anunțul pentru cursuri le de ridicare de greut ăți și de
bodybuilding în cărți le cu benzi desena te.
Ei bine, majori tatea oamenilor îi lasă pe duri să le arunce praf în ochi. Eu am hotărâ t să
transfor m aceast ă teamă de cei duri într-o posibil itate de a mă întări. Alții devin și mai slabi.
Obligându- mă să mă gândesc cum să mai câștig niște bani, e ca și cum aș merge la sala de sport și

aș ridica greut ăți. Cu cât îmi lucrez mai mult mușch ii minții cu scopul de a face bani, cu atât devin
mai putern ic. Acum nu m ă mai tem de acești duri.
Mi-a plăcut ce m i-a spu s tatăl cel bogat.
„Dacă mă plătesc pe mine în primul rând, devin mai puternic din punct de vedere finan ciar,
mental și fiscal.”
Tatăl cel bogat a dat din cap afirmativ. „Și dacă mă plătesc pe mine în ultimul rând sau
deloc, devin tot mai slab. Deci oamenii precu m șefii, directori i, perceptor ii de impozite și facturi ori
proprie tarii reușesc să mă hăitui ască toată viața. Și asta doar pentru că nu sunt în stare să îmi fac
niște obice iuri sănăto ase în priv ința banilor .”
Tatăl cel bogat dădu din cap afirmativ. „Exac t ca pe slăbănogul de 48 de kilogr ame.”
Motivul nr. 5. Arogan ța. Aroganț a însea mnă or goliu plus ignoranță.
„Ceea ce știu este ceea ce mă ajută să fac bani. Ceea ce nu știu mă face să pierd bani. De
câte ori am fost arogan t am pierdut bani. Pentru că atunc i când sunt arogan t cred sincer că lucruril e
pe care nu le știu nu sunt i mpor tante”, îmi spunea adese a tatăl cel boga t.
Am descoperit că mulți oameni se folosesc de aroganță pentru a-și ascunde ignoranț a. Asta
se înt âmplă deseori atunci când discut declar ațiile de venit cu contab ilii sau chi ar cu al ți investitor i.
Ei încearcă să facă pe grozav ii în timpul discuț iei. E clar că nu știu despre ce e vorba. Ei nu
mint, dar nici nu spun adevăru l.
Exist ă mulți oameni în lumea banilor, a finanțe lor și a investiț iilor care habar n-au despre ce
vorbesc. Mulți dintr e cei care aparț in industrie i banilor doar își laudă marfa precu m negu storii de
mașini la mâna a doua.
Atunci când știți că nu cunoașteț i sufici ent un anumit lucru, educați- vă apelând la un expert
în dom eniu sau la o cart e pe ac el subiec t.

CAPIT OLU L 9
Pornir ea
Aș vrea să vă pot spune că m i-a fost ușor să fac avere, dar n-ar fi adevărat.
Drept pentru care, ca răspuns la întrebare a: „Cum să încep?” ofer de obicei traseul pe care
l-am urmat zi de zi pentru a ajunge în această fază. E foarte ușor să găsești afacer i profit abile. Vă
garan tez eu că așa este. E ca mersul pe bicicletă. După câteva bușitur i, devine cât se poate de
simplu. Când este însă vorba de bani, hotărâr ea de a merge până la capăt și de a depăși bușiturile
depind e de fie care.
Pentru a găsi „afacer i cu care te întâlnești doar o dată în viață”, dintre cele de milioane de
dolar i, trebu ie să apelăm la geniu l nostru finan ciar. Eu cred că fiecare dintre noi are un geniu
finan ciar înnăscu t. Proble ma este să descoper im unde zace și să îl trezim. El încă doarm e pentru că
am fost educaț i să crede m că banul este ochiul dracului și stă la rădăcin a tuturor relelo r. Am fost
încur ajați să învățăm o meserie ca să muncim pentru bani, dar nimeni nu ne-a învăța t cum să facem
să muncească banii pentru noi. Am fost învățați să nu ne facem griji pentru viitorul nostru financi ar,
pentru că firma sau Statul vor avea grijă de noi la pensie. Și totuși, copii i noștri educați în același
sistem de învățământ vor fi cei care vor sfârși prin a ne plăti această pensie. Mesajul continuă sa fie
cel de a mun ci din greu, de a câștiga bani, de a-i chel tui și de a î mpru muta bani.
Din păcat e, 90% dintr e occident ali subscriu la aceast ă idee pur și simplu pentru că e mai
ușor să-ți găsești o slujbă sau să munceșt i pentru bani. Dacă nu vreți să faceți parte din masele largi,
vă ofer o soluți e, respectiv zece pași care ajută la trezir ea geniulu i financia r. Vă ofer soluția pe care
am urmat-o și eu la rândul meu. Dacă vreți să urmați o parte dintr e ei, foarte bine. Dacă nu,
imaginați-vă alții. Geniul vostru financiar e sufici ent de inte ligent pentru a-și întoc mi propria listă.
Aflându- mă în Peru împreună cu un căută tor de aur de 45 de ani, l-am întreba t pe acesta
cum de este așa de sigur că va găsi o mină de aur. El mi-a răspuns: „Aurul este pretu tindeni. Dar
oamenii nu s unt învăța ți să-1 ob serve.”
Trebui e să recunosc că așa este. În afacerile imobiliare pot găsi într-o singură zi patru sau
cinci potenț iale afaceri strălucite, în vrem e ce omul obișnuit nu va găsi nimic, căutând chiar în
același loc. Și asta pentru că nu și-a găsit răgazul să-și dezvolt e geniu l financ iar. Următorii pași vi-i
ofer pentru a vă dezvolt a acest har dat de Dumn ezeu, har asupra căruia doar voi dețin eți controlu l.
1. AM NEV OIE DE UN MOTIV MAI PUTERNIC DECÂT REALITATEA. Puterea
spiritu lui. În cazul în care îi veți întreb a dacă vor să se îmbog ățeasc ă sau să devin ă independenți din
punct de vedere finan ciar, cei mai mulți vă vor răspunde că „da”. Apoi se trezesc la realitate.
Drum ul pare prea lung și prea anevo ios. E mai simplu să muncești pentru bani și să dai surplusul
unui agent de Bursă.
Am cunoscut cândva o tânără care visa să înoate pentru echipa olimpică a State lor Unite.
Adevărul e că trebuia să se trezeasc ă zilnic la 04:00 dimineața și să înoate trei ore înain te să meargă
la școală. Nu mergea cu prieteni i la petrec eri sâmbătă seara și trebui a să învețe și să aibă note mari
ca toți ceilalți.
Când am întrebat- o ce a îndemnat-o să ajungă să aibă această ambiție suprao menească și să
facă atâtea sacrific ii, mi-a răspuns pur și simplu: „O fac pentru mine și pentru cei dragi. Iubirea mă
ajută să depășesc obstacole le și sacrif iciile.”
Un motiv sau un scop este o combinație între ceea ce „vrei” și ceea ce „nu vrei”. Oamenii
mă întreabă care a fost motivul pentru care mi-am dorit să fiu bogat. Și eu le explic că este o
combinație de senti mente profunde care presupun ce ea ce „vreau” și ceea ce „nu vreau”.
Voi face o listă cu câteva dintre ele. Mai întâi, ceea ce „nu vreau”, pentru că aceste lucrur i
creează ceea ce „vreau”. Nu vreau să muncesc toată viața. Nu vreau ceea ce au sperat părinț ii mei
pentru mine, adică o slujbă sigură și o casă la marginea orașului. Nu-mi place să fiu angajatu l cuiva.
Mi-a displăcut profund faptul că tatăl meu a lipsit la multe dintr e meciurile mele de fotbal pentru că
era prea ocupa t să-și vadă de carier a lui. Mi-a displăcu t profund faptu l că tatăl meu a muncit din
greu toată viața și Statul i-a luat cea mai mare parte din muncă până la sfârșitul existențe i sale. Nici
măcar nu a putut să trans mită mai departe înaint e de a muri rezultatul eforturi lor sale de o viață. Cu
bogaț ii nu s e întâmplă așa cev a. Ei muncesc din greu, dar l asă o moș tenire copi ilor lo r.

Și acum, ceea ce vreau. Vreau să fiu liber să călătoresc în lumea întreag ă și să trăiesc în
stilul în care î mi place. Și vreau să fac asta cât sunt încă tânăr . Pur și simp lu vreau să fiu libe r. Vreau
să deț in contro lul asupra timpulu i și vie ții mele. Vreau ca bani i să m unce ască pentru mine.
Acestea sunt motivele mele emoțional e profunde. Ale voastre care sunt? Dacă nu sunt
sufici ent de puternic e, atunc i realitatea drumulu i care vă așteap tă poate fi mai puternic ă decât
motivația. Am pierdut bani și am întâlnit multe oprel iști, dar această hotăr âre profundă m-a ajutat să
mă ridic de la pământ de fiecare dată și s-o iau de la capăt. Am vrut ca de la 40 de ani să fiu liber,
dar a trebui t să aștept până la 47, trecând prin m ulte experienț e, din care a m avut enor m de învă țat.
Așa cum spunea m, îmi pare rău că nu pot să zic că a fost ușor. N-a fost, dar n-a fost nici
greu. Dar fără o mo tivație serioasă sau un scop, totul este greu în viață.
DAC Ă NU AVEȚI UN MOTIV SERIOS, NU ARE ROST SĂ CITIȚI MAI DEPARTE. O
SĂ VI SE P ARĂ PREA MULTĂ MU NCĂ.
2. ALEG ZILNIC. Puterea aleger ii. Acesta este principalu l motiv pentru care oamenii doresc
să tră iască într-o țară liberă. Dorim putere a de a alege.
Din punct de vedere financ iar, cu fiecar e dolar pe care îl câștigăm obține m și putere a de a ne
alege viitorul și de a fi bogați, sărac i sau din clasa de mijloc. Obiceiur ile de a cheltui reflec tă exact
cine sunte m. Oam enii săraci au obice iuri proaste în privin ța che ltuielilor.
Am avut multe avantaje de pe urma faptului că atunci când eram copil mi-a plăcu t să joc
Monopol y. Nimeni nu mi-a spus că Monopol y ar fi un joc doar pentru copii, așa încât am continua t
să-1 practi c și ca adult. Am avut și un tată bogat care mi-a expli cat care este diferența între activ e și
pasive. Cândva de mult, când eram mic, am ales să fiu bogat și am știut că nu trebuia să fac altceva
decât să învăț să dobândesc active, active adev ărate. Cel mai bun prieten al meu, Mike, avea deja
această coloană a activelor oferită pe tavă, dar tot trebuia să aleag ă pentru a învăț a să și-o mențină.
Multe familii bogate își pierd active le la genera ția următoar e pur și simplu pentru că n-a fost nimeni
format în ideea păstoririi acestor activ e.
Cei mai mulți aleg să nu fie bogați. 90% din populați e socotește că a fi boga t „e prea
complicat”. Și atunci invent ează expresii în acest sens: „Nu mă interesează banii. ” Sau: „N-am să
mă îmbogă țesc niciodat ă.” Sau: „Nu trebuie să-mi fac griji, sunt încă tânăr .” Sau: „Când o să adun
niște bani am să mă gândesc și la viitorul meu.” Sau: „Soțul / soția mea se ocupă de parte a
finan ciară. ” Proble ma acestor afirmații este că ajung să lipsească persoana care le alege de
capacitatea de a se gând i la următoar ele două lucruri : timpul, care este bunul cel mai de preț, și
învățatul. Faptul că nu aveți bani nu trebuie să devin ă o justificare pentru a nu învăța. Asta este o
alegere pe care o facem zilnic fiecare, adică ce facem cu timpul nostru, cu banii noștri și cu ceea ce
învățăm noi. Aceast a este puterea aleger ii. Cu toții avem de ales. Eu pur și simplu am ales să fiu
bogat și aceast ă aleg ere o fac zilnic.
INVESTIȚI MAI ÎNTÂI ÎN EDUC AȚIE. În realitate, singurul bun pe care îl aveți este
mintea voastră, care e cea mai puterni că, uneal tă pe care o vom putea stăpân i vreodată. Așa cum
spunea m și despre putere a aleg erii, fiecar e are de ales, odat ă ajuns la vârsta potrivit ă, ce anum e vrea
să-și bage în cap. Vă puteț i uita la MTV toată ziua sau puteți citi reviste de golf sau merge la ore de
olărit sau de plan finan ciar. Voi alegeți. Majorita tea mai curând cumpără invest iții decât să
invest ească mai întâi în studiul asupra investi țiilor.
O prietenă de-a mea, care este o femeie bogat ă, a fost jefuită de curând. Hoții i-au luat
televizorul și aparatul video, dar i-au lăsat toate cărțile. Cu toții avem de ales. 90% din popula ție
cumpără televizoar e și doar 10% cu mpără cărți despre cu m se fac afacer ile sau casete despre cum să
invest ești.
Și atunci, ce am făcut? Am mers la seminarii. Îmi plac mai ales atunci când durează cel
puțin două zile, pentru că îmi place să mă cufund într-un anumit subiect. În 1973, mă uitam la
televizor și tocmai se făcea reclamă la un seminar de trei zile despre felul în care poți să faci
invest iții în afaceri imobiliare fără să plăteșt i nici un avans. Am cheltuit 385 de dolari și datorit ă
acestui curs am câștiga t cel puțin 2 milioane de dolari, dacă nu chiar mai mult. Dar ceea ce e și mai
important este că mi-am cumpăr at altă viață. N-a mai trebuit să muncesc tot restul zilelor dator ită
acestui curs. Mer g la cel puț in două ase menea seminarii anual.
Îmi plac foarte mult casetel e audio. De ce? Le pot derul a înapoi cu ușurin ță. Tocmai
ascul tam o casetă a lui Peter Lynch, care spunea ceva cu care n-am fost deloc de acord. În loc să

devin arogant și criti c, pur și si mplu am apăsa t pe „rewind” și a m asculta t acest e 5 m inute din casetă
de cel puțin 20 de ori. Poate chiar de mai multe ori. Dintr -odată, fiind foart e recep tiv, am înțeles de
ce spusese asta. Era ca o vrajă. Era ca și cum aș fi deschis o fereastră în mintea unuia dintr e cei mai
mari invest itori ai tuturor timpurilo r. Am câștigat niște inform ații extrem de profunde prin
intermediul exper ienței sale și a felu lui în care știa să o î mpăr tășească.
Rezu ltatul net: încă mai gândesc ca pe vrem uri, dar am păstrat și punctul de vedere al lui
Peter în privin ța proble melor și situa țiilor respective. Acum am două gânduri în loc de unul singur ,
încă o posibil itate de a anali za o probl emă sau de a o aborda, și acesta este un lucru neprețui t. Acum
spun deseori : „Oare cum ar proceda Peter Lynch sau Donald Trump sau Warren Buffett sau George
Soros ?” Singura posibilitate de a ave a acc es la ac eastă mare putere m entală a lor este să fiu sufic ient
de umil încât să citesc sau să ascult ce au de spus. Oam enii aroganț i sau cu prea mult spirit adese a
au o părere proastă despre sine și se tem să își asum e riscuri. Vedeți voi, dacă învăța ți ceva nou, se
presupune că trebui e să face ți și nișt e greșeli pentru a înțel ege bin e cee a ce ați înv ățat.
Dacă ați ajuns să citiți până aici, însea mnă că nu aveți probleme cu arogan ța. Rareori cei
arogan ți citesc sau cu mpără casete. De ce ar face- o? Ei sunt buricul păm ântului.
Ei sunt cu mult mai „inteligen ți”, așa încât comentează orice nouă idee care contravin e
stilului lor de gândire. În acest caz, așa-nu mita lor „inteligen ță” combinată cu „aroganța” duce la
„ignoranță”. Cu toții cunoașt em oameni cu multe studii și socotim că sunt foarte deștepț i, deși
bilanțul lor contabil arată cu totul altceva. O persoană cu adevăr at inteligentă accep tă ideile noi
pentru că ele adaugă siner gie celorl alte idei deja acumulate. Asculta tul este mai important decât
vorbitu l. Dacă n-ar fi fost așa, Dumnez eu nu ne-ar fi dat două urechi și doar o gură. Mulți gândesc
cu gura în loc să asculte și să-și însușească noi idei și posibil ități. Ei comentează, în loc să pună
întrebări.
A durat mult până m-am îmbogăți t. Nu subscriu ideii „îmbogățeșt e-te repede”, pe care o au
majorit atea celor care joacă la loterie sau la cazino. Pot avea sau pot pierde acțiuni, dar mă
conc entrez asupra formării, a educați ei. Dacă vrei să pilotez i un avion, trebui e să iei mai întâi lecții
de zbor. Întotdeaun a m-au șocat cei care cumpără acțiun i sau proprie tăți, dar nu investesc niciod ată
în activele importan te, cum ar fi mintea lor. Faptul că reușești să cumperi o casă sau două nu
însea mnă că devii expert în afacer i imobiliare.
3. ALEGE CU GRIJ Ă PRIETENII. Puterea asocieri i. Mai întâi de toate, nu îmi aleg
prietenii în funcție de declar ațiile lor de venituri. Am prieteni care s-au jurat să fie săraci, dar și din
cei care câștigă milioane anual. Ideea este că am avut de învăța t de la toți și am făcut un efort
conști ent de a învăț a de la ei.
Recunosc că exist ă oameni pe care- i frecvente z pentru că au bani. Dar nu pentru că alerg
după banii lor. Vroiam să dobândesc o parte din cunoașt erea lor. În unele cazuri, acești oameni care
au bani mi-au devenit buni prieteni, dar nu toți. Există o distincț ie pe care aș vrea s-o sublin iez. Am
observat că prietenii mei cu bani vorbesc despre bani. Nu se laudă, ci îi interesea ză subiectul. Deci
am învăț at de la ei și ei au învățat de la mine. Prieten ilor mei care au cumplite proble me financiar e
nu le place să vorbească despre bani, afacer i sau investi ții. Li se pare chiar că este o grosolănie sau
un gest neinte lectu al. Așa încât am învățat și de la prieten ii care se zbat din punct de vedere
finan ciar. Am aflat de la ei ce nu trebuie să fac.
Am câțiv a prieten i care au creat peste un miliard de dolari într-o viață scurtă de om. La trei
dintr e ei am întâlnit același fenom en: prieten ii lor care nu aveau bani n-au venit niciodată să-i
întrebe cum au reușit. În schimb, au venit să le ceară unul dintre aceste două lucrur i sau amândou ă:
1. un î mprumut și / sau 2. o slu jbă.
UN AVER TISMENT : Nu-i asculta ți pe cei săraci sau speriați. Am asemenea prieteni, îmi
sunt foarte dragi, dar sunt „puișorii cei lași” ai vieții. Când e vorba de bani și mai ales de investiții,
întotdeaun a „pică cerul ”. Întotd eauna știu din ce cauză n-o să meargă treaba. Problema e că lumea îi
ascul tă. Num ai că aceia care acceptă acest e previziun i sumbre sunt la rândul lor niște „puișori lași”.
Vorba proverbului: „Cine seam ănă se adună.”
Dacă vă uitați la postul de telev iziun e CNBC, care este o adevăra tă mină de aur în privin ța
infor mațiilor despre investiții, veți consta ta că exista adesea câte un grup de așa-num iți „experț i”.
Unul dintre exper ți va spune că piața va scăde a și celălalt va spune că va înflori. Dacă sunteț i
deștep ți, îi veți asculta pe amândo i. Fiți recept ivi, pentru că amândo i au niște puncte de vedere
valabile. Din păca te, m ajoritatea îi ascultă doar pe „puii ce i lași”.

Am avut mai mulți prieteni apropiaț i care au încer cat să mă conving ă să renunț la o afacere
sau la o investi ție. Acum câțiva ani, un prieten mi-a spus că e foarte încântat pentru că a găsit niște
certificate de depozi t cu 6%. I-am explicat că eu câștig 16 procen te din certificate de stat. A doua zi
mi-a trimis un art icol, explic ându-m i de ce investiț iile mele sunt peri culoase. Prim esc 16% de ani de
zile, iar el continuă să prim ească 6%.
Aș putea spune că unul dintr e cele mai complicate lucruri în privința construiri i unei averi
este să ai încredere în tine și să nu mergi neapărat cu mulțimea. Pentru că pe piață de obicei turma
duce la întârzieri și la abator . Dacă o mare afacere apare pe prim a pagin ă a ziarelor , în majorit atea
cazurilor este prea târziu. Căuta ți ceva nou. Sau, așa cum spunem noi, cei care facem surfing:
„întotde auna apare alt val.” Cei care aleargă să prindă un val întârziat sunt de obicei măturați de
acesta.
Investi torii inteligenți nu pierd vremea pe piață. Dacă ratea ză un val, îl caută pe următoru l,
pregă tindu-se deja pentru el. Acest lucru pare difici l pentru major itatea investi torilor, pentru că a
cumpăra ceva nepopular înspă imântă. Investitor ii timizi sunt ca oile. Dau buzna doar atunci când
invest itorii cei înțelepți și-au cules întreg profitul și deja au trecut la altceva. Investitori i înțelepți
cumpără ceva când acesta încă nu e foarte bine cunoscut de ceilalți. Ei știu că profitul se face la
cumpărare și nu la vânzar e. Ei așteapt ă cu răbdar e. Așa cum spunea m, nu-și pierd vrem ea. Exac t ca
și cel care face surfing, se pregătesc pentru ur mătorul val import ant.
Totul este o chestiune de „a fi în interiorul afacer ilor”. Exist ă un mod ilegal de a fi în
interiorul unei afaceri, dar există și form e de a fi în interior care sunt legal e. Calea este spre interior.
Proble ma este cât de departe vă aflați față de aceste informații din interio r. Motivu l pentru care vreți
să aveți prieteni bogaț i este că ei sunt mai în miezul proble mei, acolo unde se fac banii. Ei fac
infor mațiile. Dacă vreți să aflați despre următoarea mare afacere, intrați în ea și înche iați-o înain te
să se răsufle. Nu spun să procedaț i ilegal, dar cu cât aflați mai repede, cu atât aveți șanse mai mari
de profit la un risc m inim. Pentru asta exist ă priet eni. Asta este in teligența financi ară.
4. STĂP ÂNEȘTE O FOR MULĂ ȘI APOI ÎNVAȚĂ UNA NOUĂ. Puterea învățării rapid e.
Pentru a face punea, fiecare brutar are o anumită rețetă, chiar dacă ea e doar în capu l lui. Același
lucru este valabil și în cazul banilor. De asta banii se mai numesc și „boabe”. Mulți au auzit de
vorba asta: „Ești ceea ce mănânci.” Eu am o altă variantă. Eu spun: „Devii ceea ce înveți. ” Cu alte
cuvin te, aveți grijă ce învățați, pentru că mintea voastră este atât de puternică, încât deveni ți ceea ce
aveți în cap. De exemplu, dacă învățați să gătiți, aveți tendinț a să gătiți. Deveniți bucătari. Dacă nu
vreți să mai fiți bucăt ari, atunci trebuie să învăța ți altcev a. Să zicem că vreți să vă faceți profesori.
După ce terminați facul tatea, deveni ți profesori. Și așa mai depart e. Alegeți cu atenție ceea ce
studia ți.
Când e vorba de bani, masele au în general o singură formulă, pe care au învățat-o la școală, și
anume să munce ască pentru bani. Această formu lă, predo minant ă în lumea întreagă, face ca zilnic
milioane de oameni să se scoal e și să meargă la serviciu, să câștige bani, să-și plătească facturile, să
aibă de cheltuială, să mai achizi țione ze niște acțiuni la fondurile mutuale și să meargă iar la
servic iu. Aceast a este form ula principa lă sau reț eta.
Dacă v-ați săturat de ceea ce faceți sau nu câștig ați destul, e suficien t să schimbați formula
prin care fac eți bani.
Cu mult timp în urmă, când aveam 26 de ani, am urmat un curs de un week-end, care se
numea „Cum să cumperi proprietă țile prescrise în urma unei ipoteci”. Am învățat o form ulă.
Următoarea treab ă a fost să capăt discipl ina necesară pentru a pune în practică ceea ce am învățat.
Aici, majoritatea se blochea ză. În cei trei ani cât am lucrat la compania Xerox, mi-am petrecut
timpul învățând să stăpânesc arta de a cumpăra proprietă țile prescrise în urma unei ipotec i. Am
câștigat câtev a milioane de dolar i folosind această formulă, dar în prezent treaba merge mult mai
încet și sunt prea mulți cei care se ocupă de așa ceva.
După ce am învă țat să stăpânesc ac eastă formu lă, am căutat altele. De la multe cursuri nu a m
folosit infor mația directă, dar de fiecar e dat ă am avut câ te cev a de învă țat.
Am urmat cursuri pentru intermediari, dar și unul pentru vânză tori de bunuri și încă unul
despre Haos (o introducere elementară în acest domeniu găsiți în cartea „Câte ceva despre Haos”,
de Z. Sardar și I. Abrams, Editura Curtea Veche, 2000). Mă aflam într-o lume cu mult peste
posibil itățile mele, cu oameni cu doctorate în fizică nuclear ă și știința spațiului. Și totuși am învățat
multe lucruri car e au făcu t ca acțiun ile și investi țiile mele în imobi liar să fie profit abile.

Majoritat ea facultăților au și ore despre planul financiar și despre cumpărarea de invest iții
tradiționale. De aici se poate începe bine.
Întotd eauna am căutat o form ulă rapidă. De aceea câștig uneor i într-o singură zi mai mult
decât alții într-o via ță.
Încă o preciz are. În această lume actual ă, în care totul se schimbă extre m de rapid, nu mai
contează atât de mult ce știi, pentru că adesea e deja binecunoscut. Cont ează cât de reped e afli.
Această calitate este neprețui tă. Este neprețu ită în găsirea unor formule rapid e – a rețetelor pentru
obțin erea „boabelor ”. Să munceșt i din greu pentru bani este o formu lă de modă vech e, care a apărut
odată cu oa menii caverne lor.
5. PLĂTIȚI- VĂ MAI ÎNTÂI PE VOI. Puterea auto- disciplin ei. Dacă nu reușiți să vă
stăpân iți, nu încerc ați să vă îmbogățiți. E mai bine să intrați la Marină sau la mănăstire ca să vă
puteți controla. N-are rost să investi ți ca să câștigați bani și apoi să-i faceț i praf. Lipsa de
auto-discipl ină îi face pe mu lți dintr e cei care câștigă la lo terie să ajungă săraci lipiți la puțină vrem e
după ce s-au ales cu milioane. Lipsa de auto- discipl ină îi face pe cei căror a li se mărește leafa să-și
cumpere imediat o m așină nouă sau să plec e într -o croa zieră.
E greu de spus care dintr e cei zece pași este cel mai important. Dar dintre toți pașii, acest a
este poate cel mai greu de stăpâni t, dacă nu v-a intrat în reflex. Aș îndră zni chiar să spun că lipsa de
auto- discipl ină este factoru l nr. 1 care îi delimitează pe cei bogaț i de cei sărac i sau de cei de nivel
mediu.
Mai simplu spus, cei care nu au o părer e destul de bună despre ei și sunt foarte toleranț i în
privin ța constrânger ilor financ iare nu pot niciodat ă, realmente niciodată, să fie bogați. Așa cum am
mai spus dintr-o lecție pe care am învăța t-o de la tatăl meu cel bogat, „lum ea va continua să vă
contro leze destinul”. Și asta nu pentru că unii sunt mai duri decât alții, ci pentru că un om anume nu
are un control și o disciplin ă de sine. Cei lipsiți de tărie suflete ască devin adesea victimele celor
care știu să se auto- discipl ineze.
În cursurile pentru întreprinză tori pe care le țin, le amintesc adesea celor prezenți să nu se
conc entrez e asupra produselor, asupra servic iilor sau asupra mărcii, ci asupra dezvoltării calităților
manageria le. Cele m ai impor tante trei calități manageri ale necesare dem arării într-o afacere sunt:
1. Manage mentul circu itului financ iar.
2. Manage mentul oamenilor.
3. Manage mentul timpului personal.
Aș spune chiar că aceste trei calități de administrar e se aplică tuturor , nu numai
întreprinz ătorilor. Ele contează în felul în care vă trăiți viața ca indiv izi sau ca parte dintr-o familie,
dintr-o firm ă, din tr-o or ganizaț ie cu scopuri cari tabile, din tr-un oraș s au din tr-un popor .
Fiecare dintre aceste calități este sporită de capacitatea de stăpânir e a auto- discipl inei. Eu nu
consider că ar fi o vorbă goală povestea cu „ Plătește-te mai întâi pe t ine”.
„Plătește- te mai întâi pe tine” este o expresie care a apăru t prim a dată în „The Richest Man
in Babylon” (Cel mai bogat om din Babi lon) de Geor ge Classen. S-au vândut milioane de
exemplare. Dar în vrem e ce milioane de oameni au repetat de bunăvoi e această afirmație, foarte
puțin i sânt cei care i-au urmat sfatul. Așa cum spunea m, alfabetizare a financ iară perm ite citirea
cifrelor, iar cifrele spun câte o poveste. Dacă citesc declarația de venit a cuiva și bilan țul său, îmi
dau seama imediat dacă persoana respectivă a pus în pract ică ideea lui „Plătește- te mai întâi pe
tine”.
Un desen valore ază cât o mie de cuvinte. Așa încât să comparăm iarăși declarația de venitur i
a celor car e se plăt esc m ai întâi pe ei cu a celor car e n-o fac.

Studia ți acest e grafice și veți observa că există niște diferențe. Din nou, ele se refer ă la
înțelegerea circui tului financiar, care are la rândul său de spus o poveste. Mulți oameni se uită la
cifre, dar le scapă poveste a. Dacă veți reuși să înțelegeți cu adevăr at puterea circuitu lui financ iar, vă
veți da seama curând ce este în neregul ă la desenul care urmează mai jos, sau de ce 90% dintre
oameni muncesc din greu toată viața și au nevoie de un sprijin din par tea Statu lui, cum ar fi banii de
la Asigurăril e Socia le atun ci când nu m ai pot lucr a.
Vă dați seama de ce? Graficul anterior reflec tă faptele celui care alege să se plătească mai
întâi pe sine. În fiecare lună alocă bani pentru coloana activelor înaint e de a plăti cheltuielile lunare.
Deși milioane de oameni au citit cartea lui Classen și au înțeles ce înseam nă „Plăteșt e-te mai întâi
pe tine”, în real itate pe ei se plă tesc la urmă.
Deja aud reacțiile supărat e ale celor care cred sincer că mai întâi trebu ie să-ți plătești
facturile. Și îi aud pe cei „responsabili”, care își plătesc factur ile la timp. Eu nu spun să fiți
iresponsabi li și să nu vă plătiți facturi le. Eu spun doar să faceți așa cum scrie în carte, și anum e
„plăti ți-vă pe voi mai întâi”. Graficul anterior este imaginea contab ilă corect ă a acestui proced eu.
Nicid ecum o cale de ur mat.
Soția mea și cu mine am avut mulți contabili, consil ieri financ iari și bancheri care au avut
proble me serioase cu felul în care trebu ie aborda tă proble ma lui „Plătește- te pe tine mai întâi.”

Motivul este că aceșt i specia liști în finan țe proced ează asem eni maselor largi, adică se plătesc pe ei
în ultimul rând. Îi plăt esc pe toț i ceilalți mai întâi.
Au existat multe luni în viața mea când din diverse motive circu itul finan ciar era mult mai
lent decât nevoi a de numerar pentru facturi. Am continuat să mă plătesc pe mine mai întâi.
Contab ilii mei au intrat în panică. „Or să vină după tine. Or să te bage cei de la Fisc în pușcări e.”
„N-o să mai obții nici un fel de împrumuturi.” „O să-ți taie lumina.” Am continuat să mă plătesc pe
mine mai întâi.
O să vă într ebați „De ce?” Pentru că asta era de fapt poveste a de baz ă din „Cel m ai bogat om
din Babi lon”, puterea auto- discipl inei și puterea tăriei suflet ești. „Tupeul ” este un termen mai puțin
elegant. Așa cum mă învăț ase tatăl meu cel bogat încă din prima lună când am muncit pentru el,
majoritatea se lasă împinși de la spate de lume. Vine câte un perceptor și spune: „Plătești, că de
nu…” Și plăteșt i, dar nu te plătești pe tine. Un vânz ător vă spune: „Nu-i nimic, trece m în cont.”
Agentul imobi liar vă spune: „Dați-i bătaie – Statul perm ite o reduc ere a impozitului pe casă.” De
fapt, despre asta este cartea amintită. Să ai curajul să mergi împotriva curentulu i și să te
îmbog ățești. Chiar dacă sunte ți curajoși, atunci când e vorba de bani mulți oamenii devin
neajutora ți.
Eu nu spun să fiți iresponsabi li. Motivu l pentru care nu am datori i pe cărțile de credit sau
altfel de întârzieri de plată constă în faptu l că vreau să mă plătesc pe mine mai întâi. Motivul pentru
care încer c să îmi minimizez venitul este faptu l că nu vreau să plătesc prea mult Statului. De aceea,
cei care ați viziona t caseta „Secretel e celor bogați ”, știți că venitul meu provine din coloana
activelor, prin inter mediul unei co mpanii din Nevada. Dacă aș mu nci pentru bani, mi i-ar lua Statul.
Deși îmi plătesc facturile la sfârșit, sunt destul de abil din punct de vedere financiar ca să nu
intru în situa ții grave. Nu-m i place să am dator ii pentru ceea ce consum. De fapt, am pasive mai
mari decât 99% din populați e, dar nu plătesc pentru ele. Alții plătesc pasive le mele. Ei se numesc
chiriași. Regula nr. 1 pentru a vă plăti pe voi mai întâi este să nu faceț i datorii. Chiar dacă îmi
plătesc fac turile la sfârșit, am grijă să le amân doar pe ce le ne importan te.
În al doile a rând, când ocazion al nu am bani gheață, tot pe mine mă plătesc mai întâi.
Credi torii și Statul n-au decât să țipe cât vor. Chiar îmi place când devin duri. De ce? Pentru că de
fapt aceștia îmi fac un servic iu. Sunt un motiv de inspiraț ie și mă determină să fac în așa fel încât să
obțin mai mulți bani. Deci întâi mă plătesc pe mine, invest esc banii și îi las pe creditori să facă
scanda l. De obice i, până la urmă îi plătesc, chiar destul de repede. Și eu și soția mea avem credite
excelent e. Nu cedăm presiunilo r, nu ne cheltuim econo miile și nici nu lichidă m din acțiuni ca să ne
plătim datori ile de la bonurile de consum. Acest lucru nu ar fi o dovadă de in teligență financ iară.
Deci, răspun sul este:
1. Nu faceți datori i prea mari pe care să fi e nevoie să le plătiți apoi. Păstrați cheltuielile la un
nivel scăzut. Construiți- vă mai întâi activele. După aceea abia cumpărați-vă o casă mare sau o
mașină frumoasă. Nu e deloc in teligent să rămâneți în cursa șobolanu lui.
2. Când nu mai aveți bani pe care să-i puteț i rula, lăsați constrâng erile să se acumuleze și nu
intrați în econo mii sau în investi ții. Folosiți aceste constrângeri ca să vă inspire geniul financ iar
pentru a găsi noi căi de a câștiga mai mulți bani și de a vă plăti apoi factur ile. În felul acest a vă veți
spori cap acitatea de a face bani, dar și inteligen ța finan ciară.
Deși de foarte multe ori am intrat în încurc ături din punct de vedere finan ciar, mi-am pus
mintea la contr ibuție pentru a obține un venit mai mare, apărându-m i cu îndârjire acțiunile deja
obținu te. Contabi lul meu a făcut scanda l și s-a ascuns, dar eu am rămas un soldat vajnic,
apărându-mi Fortul Activelor.
Oamenii săraci au obice iuri proaste. Unul dintre cele mai des întâlnite obice iuri proaste se
numeșt e cu naivitate „intratul în econo mii”. Cei bogați știu că econo miile se folosesc doar pentru a
crea și m ai mulți bani, și nu pentru a plăti facturile.
Știu că pare dur, dar, așa cum spunea m, dacă nu sunteț i duri în forul vostru interio r, lumea
vă va împinge care încotro. Dacă nu vă plac constrângeri le finan ciare, găsiți o form ulă care să vă
convin ă. Una ar fi reducerea cheltuielilor, depunerea banilor la Bancă, plata impozitelor pe venit
înainte de termen, cumpărarea de fonduri mutuale și perspectiv a de a rămâne pentru totdeauna un
oarecare. Numai că asta înca lcă regula lui „Plătește- te pe tine m ai întâi”.

Această regulă nu încur ajează sacrifi ciul de sine sau abstinența financi ară. Nu însea mnă
plătește- te mai întâi pe tine și apoi mori de foam e. Viața e făcută ca să ne bucură m de ea. Dacă veți
apela la geniul vostru financ iar, veți profi ta de toate avan tajele vieți i, vă veți î mbogăț i și vă veț i plăti
facturile fără a vă sacrifi ca sti lul de viață. Asta este intel igenț a financiară.
6. PLĂTIȚI-VĂ BINE BROKERII. Puterea unui sfat bun. Adesea, văd diverși oameni care
pun în fața casei lor câte o pancartă pe care scrie „Pentru vânzar e, adresaț i-vă proprietarulu i”. Sau
văd la te levizor tot mai des o m ulțime de oam eni care susțin că sunt „ brokeri cu reducer e”.
Tatăl meu cel bogat m-a învățat să procedez exact invers. El credea că exper ții trebu ie bine
plătiți și am aplicat la rândul meu aceast ă politi că. În prezent, am avoca ți, contab ili, agen ți
imobiliari și agenți de Bursă costisitor i. De ce? Pentru că dacă, numai dacă, oamenii sunt exper ți,
însea mnă că serviciile pe care le preste ază merită banii. Cu cât câștigă ei mai mult, cu atât câștig și
eu mai mult.
Trăim în Epoca Infor maționa lă. Infor mația este nepre țuită. Un bun broker trebuie nu numai
să vă furni zeze informații, ci și să vă învețe multe. Am câțiva brokeri dispuși să facă asta pentru
mine. Unii m-au învă țat când avea m puțin i bani sau deloc și încă m ai lucrăm și acu m împreună.
Când plătesc un broker , este o nimica toată în compar ație cu banii pe care îi fac datori tă
infor mațiilor primite de la el. Îmi place când agentul imobiliar sau cel de Bursă câștigă o grăm adă
de bani, pentru că asta însea mnă de obice i că și eu câștig o mu lțime de bani.
În plus, un bun broker îmi protejează timpul care mi-ar fi necesar să fac aceșt i bani – ca
atunci când am cumpărat un teren viran pe 9.000 de dolari și l-am vândut imediat pe 25.000 ca
să-mi pot cumpăra mai reped e un Porsche. Broker -ul este ochiu l și ureche a voastră în raport cu
cursul piețe i. Ei sunt acolo zi de zi, deci nu trebuie să fiu și eu. Prefer să joc golf în acest timp.
De asem enea, cei care vând chiar ei casel e probabil că nu pun prea mult preț pe timpul lor.
De ce să vreau să econo misesc câț iva dolari când aș putea folosi ti mpul ăsta ca să fac mai mulți bani
sau ca să-1 petrec în m od plă cut? Ceea ce mi se pare ciuda t este că m ulți oam eni săraci sau din clasa
mijlocie dau bacșișuri mari la restaurant, între 15 și 20%, chiar când sunt prost serviț i, în schimb nu
se îndură să dea între 3 și 7 procent e pentru un broker . Le place să dea bacșișuri care intră în
coloana cheltuielilor și să se scum pească la cei pe care i-ar putea socoti în coloana activ elor. Acesta
nu este un gest financ iar in teligent.
Nu toți brokerii sunt la fel. Din păcate, mulți dintre ei sunt doar simpli vânz ători. Cel mai
rău este în cazul agen ților imobi liari. Ei vând, dar personal nu au proprie tăți sau au foarte puține. E
o diferenț ă enorm ă între un broker care vinde case și unul care vinde investiț ii. Acel ași lucru este
valabil pentru brokerii care vând acțiuni, obliga țiuni, fonduri mutuale și asigurări și își spun experți
finan ciari. Astea sunt basme. Săruți o mulțime de broscoi până să apară un prinț. Vorba aceea: „Nu
întrebați niciodată un vânzător de enc iclopedii dacă vă trebuie o infor mație dintr -o enci clopedi e.”
Când interv ievez un expert plătit pentru a-1 angaja, mai întâi îl întreb ce proprietă ți are sau
ce acțiuni și care este procentul pe care îl plăteșt e în impozit e. Același lucru este valabil și pentru
avoc atul care se ocupă de plata impozitelor, cât și pentru contab il. Am o contab ilă care își vede de
afacerea ei. Meseria ei este să țină socote lile, dar afacerea ei este în domeniul imobi liar. Am avut un
contabil care avea o afa cere mică, dar nu avea proprietă ți imobiliare. L-am schim bat pentru că nu ne
plăcea același tip de afacer i. Găsiți-vă un broker care să pună la suflet interesele voastre. Mulți
brokeri își vor petrec e vrem ea educându- vă și astfel pot deven i cel mai bun activ pe care îl veți
întâlni vreoda tă. Fiți corec ți și majori tatea vor fi la rândul lor corec ți. Dacă nu vă gândi ți tot timpul
decât cu m să-i reduce ți com isioan ele, de ce ar mai fi oare in teresaț i să ră mână în preaj ma voastră? E
o logi că elementară.
Așa cum vă spunea m și mai înainte, una dintre calitățile administrativ e o reprez intă felul în
care vă descurca ți cu oamenii. Mulți nu știu dec ât să dir ijeze oamenii pe car e-i văd mai inteligenți și
mai stăpâni pe un domeniu ca pe niște subordonaț i la muncă. Mulți manageri medii rămân medii și
nu reușesc să fie avansați pentru că știu să se poart e cu subalt ernii lor, dar nu știu să se poarte cu
șefii lor. Marele talent este să vă descurc ați și să-i plătiți bine pe cei care sunt mai deștepți decât voi
în anum ite domenii specif ice. De aceea companii le au un comitet director. Ar trebui și voi să aveți.
Asta este adevăra ta int eligență financi ară.
7. FIȚI „DARNIC PRECUM UN INDI AN”. Aceasta este puterea de a obține ceva din
nimic. Când prim ii coloniști au venit în Amer ica, au fost surprinși de un obicei specifi c indieni lor

de aici. Dacă unui colonist îi era frig, indianul îi dăde a o pătură. Crez ând că este vorba de un dar,
colon istul se simțea jignit atunc i când indianul i-o cer ea înapo i.
Indien ii, la rândul lor, se supărau atunci când își dădeau seama că indiv izii veniți pe
meleagur ile lor ar fi vrut să nu le mai dea pătura înapoi. De aici vine expresia de „darnic ca un
indian”. E, de fapt, o simp lă neînțe legere între două cultur i difer ite.
În aceast ă lume a „coloan ei activelor”, pentru a vă îmbogăți este vital să fiți darni ci ca
indienii. Prima întrebare a invest itorulu i sofisti cat este: „Cât de repede îmi pot recup era banii?” De
asemenea, vrea să știe cu ce se alege, adică lui ce-i rămâne. De aceea ceea ce se numește ROI –
„Return Of and On Investm ent” (profitu l la investiț ii) – este atâ t de important.
De exemplu, am găsit un mic apartament la câteva străzi de unde locuia m ce fusese prescris
în urma unei ipoteci. Banca dorea 60.000 de dolari și eu am licitat 50.000, bani pe care i-au acceptat
pur și simplu pentru că am însoțit oferta cu un cec de 50.000 de dolari. Au înțeles că era ceva serios.
Mulți investi tori mă vor întreba dacă nu cumva îmi blochez prea mulți bani în felul acesta. Nu era
mai bine să obțin un împrumut? În acest caz, răspun sul meu este nu. Comp ania mea de investi ții îl
folosește actualmente ca un aparta ment de închiriat pentru lunile de iarnă, când în Arizona vin
„păsările călătoare” și chiria este de 2.500 de dolari pe lună, vrem e de patru luni pe an. În afara
sezonulu i se închir iază doar cu 1.000 de dolar i pe luna. Cam în trei ani, mi-am recupera t banii.
Acum dețin ac est bun care îmi pom pează bani lună de lună.
Acel ași lucru se poate face și cu acțiunile. Agentul meu de Bursă mă sună frecvent și-mi
recomandă să mut o sumă importantă de bani într-un anumit lot de acțiun i ale unei companii care
urmează să facă o mișcare ce va deter mina creșterea prețu lui acțiun ilor, cum ar fi, de exemplu,
anunț area unui nou produs. Îmi mut banii acolo o săptă mână sau o lună, până îmi cresc acțiunile.
Apoi îmi retrag suma inițială și nu mă mai interesea ză fluctu ațiile de pe piață, pentru că banii
invest iți i-am recupera t și se pot folosi în alte activ e. Banii mei intră și ies și obțin practi c niște
bunuri gratuit.
Adevărul este că uneori am pierdut bani cu acest sistem. Dar întotdeaun a nu mă joc decât cu
banii pe care îmi pot permite să-i pierd. Pot spune că dintr-o medie de zece investi ții dau lovitura cu
două sau trei, cinci sau șase stau pe loc și pierd doua sau trei. Îmi limitez însă pierderi le doar la
banii pe car e îi dețin în m omentul respectiv .
Cei care urăsc riscurile își bagă banii în bancă. Pe termen lung, econo miile sunt mai bune
decât nimic. Dar dureaz ă să vă recupera ți banii și în majori tatea cazuri lor nu obțin eți nimic pe
gratis. Pe vrem uri te m ai alegeai cu ceva, dar acu m rareori se ma i întâmplă.
În cazul fiecăreia dintre invest ițiile mele trebui e să existe un câștig, ceva pe gratis, un
apartament, o mică magazie, o bucat ă de teren, o casă, niște acțiuni sau niște birouri pe gratis.
Riscuri le trebui e să fie limitate sau, în gener al, să se pornească de la aceast ă idee. Există cărți
dedicate exclusiv acestui subiec t, pe care nu-1 voi aprofunda aici. Ray Kroc, celebru pentru
McDonald's, a vândut franci ze de hamburgheri nu pentru că i-ar fi plăcut hambur gherii, ci pentru că
dorea să obțină gratuit terenur ile pe care se aflau ac este franc ize.
Deci, invest itorii inteligenț i trebuie să se concen treze mai mult asupra profitu lui la investi ții;
exist ă niște activ e pe care le puteți obține gratui t odată ce vă recupera ți banii. Asta înseamnă
inteligență financi ară.
8. ACTIVEL E DUC LA CUMPĂR AREA OBIECTELOR DE LUX. Puterea conc entrăr ii.
Copilu l unui prieten își luase prostul obice i de-a spânzur a toți banii pe care- i avea. Când a împlinit
16 ani, eviden t că și-a dorit propri a mașină. Justificare a era: „Toți părinț ii prietenilor mei le-au luat
copiilor câte o mașină.” Copilul a vrut să intre în economiile lui și să le folosească pentru un avans.
Atunci m-a che mat tatăl lui.
„Crezi că ar trebu i să-1 las s-o facă? Sau să procedez ca alți părinți și să-i cumpăr eu
mașina?”
Eu am răspuns: „Asta ar destinde atmosfera pe termen scurt, dar cu ce se va alege el ca
lecție de viață pe termen lung? Oare nu ar trebui să folosești această dorin ță a băiatului de a avea
propria lui mașină pentru a-1 învăța ceva?” Dintr-odat ă s-au aprins luminile și el s-a grăbit spre
casă.
Două luni mai târziu, m-am întâlnit din nou cu prietenul meu. „Și-a luat băiatul tău mașina
cea nouă?”, am întrebat.

„Nu. Dar i-am dat 3.000 de dolar i pentru mașină. I-am spus să folosească banii mei în loc să
intre în cei de studii.”
„Foarte generos din partea ta”, am spus.
„Nu chiar. Exista un impediment în obțin erea banilor . Ți-am urmat sfatul și am profit at de
putern ica lui dorin ță de a-și cum păra mașină spre a-1 învăț a ceva în plus.”
„Și care era obstacolu l?” am întrebat.
„Trebuia să mai jucăm o dată o partidă de CashFlow . Am jucat și am avut o lungă discuț ie
despre cum pot fi folosiți banii în mod înțelept. I-am făcut abona ment la Wall Stree t Journal și am
mai luat câteva căr ți despre Bur să.”
Și apoi am întreba t: „Care era ideea?”
„I-am spus că-i dau cei 3.000 de dolar i, dar cu ăștia nu putea să-și cumpere direc t o mașină.
Îi putea folosi ca să achiz iționez e și să negociez e acțiun i, să-și găsească propriul agen t și după ce va
face 6.000 de dolari din cei 3.000, acei bani îi vor aparține pentru mașină, iar cei 3.000 vor intra în
fondul de studii.”
„Și care a fost rezul tatul?” a m întreb at.
„A avut noroc la prima negocier e, dar câteva zile mai târziu a pierdu t tot ce a câștigat. După
care a început să prindă gustul. În prezent, încă mai are o pierdere de 2.000 de dolar i, dar interesul
este crescând. A citit toate cărțile pe care i le-am cumpăr at și și-a mai cumpărat și altele. Devorează
Wall Street Journal, caută indic ii și acum se uită la CNBC în loc de MTV. I-au mai rămas doar
1.000 de dolari, dar i-a crescu t interesul și a și învățat ceva din asta. El știe că dacă pierde banii, în
următorii doi ani va merge pe jos, fără mașină. Dar nu pare să-i pese. Aproape că nu-1 mai
intereseaz ă mașina, pentru că jocul acest a i se pare mult mai amuzan t.”
„Și ce se înt âmplă dacă pierde toți banii?”, a m întreba t.
„Om trăi și om vedea. Prefer să piardă totul acum decât când va fi de vârsta noastră și ar
avea mult mai mult de pierdut. Și apoi, acești 3.000 de dolari sunt banii cel mai bine investi ți în
educ ația sa. Ceea ce învață acum îi va servi o viață și pare că dintr-odată dovedește un cu totul alt
respec t față de putere a bani lor. Cred că a înceta t să îi mai spânzur e.”
Așa cum spunea m și la punctul 5, când cinev a nu este în stare să se auto-discip lineze, este
mai bine să nu încerc e să se îmbogățe ască. Pentru că dacă procesul de dezvolt are a circuitu lui
finan ciar din coloan a activelor este simplu în teorie, e greu să se ajungă la o tărie sufletească în
privin ța direcționării banilo r. Din pricina tentațiilor din afară e mult mai ușor ca în ziua de azi, în
această lume a bunurilor de consum, să sară în aer coloana cheltuielilor. Din cauza lipsei de tărie
suflet ească banii se scurg printr e deget e. Acesta este motivul sărăcie i și al proble melor finan ciare.
Am să dau și un exemplu în cifre referitor la inteligența financiar ă, care se refer ă în acest caz la
capacitatea de a direcț iona bani i spre a fac e mai mulți bani.
Dacă dăm la 100 de persoane 10.000 de dolari la începutul anului, după părerea mea, la
sfârșitul anului :
1. 80 nu vor mai avea nimic. De fapt, mulți dintre ei chiar vor avea dator ii mai mari, pentru
că din banii ăștia au plătit un avans la o mașină nouă, la un frigid er, la un telev izor, la un video sau
pentru o vacanț ă.
2. 16 vor spori ce i 10.000 de dolar i cu între 5 și 10 procen te.
3. 4 vor ajunge la 20.000 de dolari sau chiar la câ teva milioane.
Mergem la școală ca să învățăm o meserie și ca să muncim pentru bani. După părerea mea,
este important și să învă țăm cum să pune m banii să mu ncească pentru noi. Îm i plac obie ctele de lux,
așa cum plac tuturor . Diferenț a este că o parte își cumpără aceste obiecte de lux pe datorie. Aceasta
este capcan a, dacă vreți să procedaț i asemeni maselo r. Când am vrut să-mi cumpăr un Porsche, cel
mai simplu ar fi fost să-m i sun bancheru l și să obțin un împrum ut. În loc să mă conc entrez asupra
coloanei cheltu ielilor, eu m- am concentr at asupra coloane i activelo r.
De obicei, mă folosesc de aceast ă dorință de a achizi ționa diverse lucrur i spre a mă inspira și
a mă motiva la nivelu l geniu lui m eu financ iar în investi ții.
În prezent, mult prea adesea ne concentr ăm asupra împrum uturi lor necesar e obținer ii
lucrur ilor pe care ni le dorim, în loc să facem bani. Pe termen scurt, e mai simp lu cu împrum utul,
dar e mai greu pe termen lung. Este un obicei prost, pe care ni l-am format ca persoane și ca popor .
Nu uitați că adesea o cale simplă devine difici lă, iar o cale dificilă de multe ori devin e simplă. Cu

cât reușiți să vă formați mai devre me și să-i formați și pe cei dragi să stăpâne ască banii, cu atât vă
va fi mai bine. Bani i sunt o forță foarte puternică. Din păcate, oamenii folosesc această forță a
banilor împotriva lor. Dacă inteligen ța voastră financi ară este una scăzută, banii or să vă scape
printr e dege te. Ei vor fi mai isteți decât voi. Dacă banii sunt mai deștepț i ca voi, veți munci pentru
ei toata viaț a.
Pentru a stăpâni bani i trebuie să fiți mai deștepți decât ei. Atunci banii or să vă dea ascultare,
or să vi se supună. În loc să deveni ți sclav ii lor, veți deveni stăpânii lor. Asta însea mnă inteligen ță
finan ciară.
9. NEVOIA DE EROI. Puterea mitului. Când eram copil, îi admiram foarte tare pe Willie
Mays, Hank Aaron, Yogi Berra. Ei erau eroii mei. Eram puști, jucam în Liga Mică de baseball și
dorea m să fiu ca ei. Colec ționa m imagini ale lor. Vroiam să știu absolut totul despre ei. Știam tot
felul de detalii tehnic e, cât erau plătiți și cum au ajuns într-o echipă de vârf. Vroiam să știu totul
pentru că vroia m să fiu ca ei.
Pe la 9-10 ani, de fiecar e dată când jucam, mă crede am Yogi sau Hank. Aceast a este una
dintr e cele mai eficiente căi de a învăț a, dar pe care n-o mai folosi m când deveni m adulți. Nu mai
avem eroi. Ne pierde m inocenț a.
Astăzi, mă uit la puștii care joacă baschet nu depar te de casa mea. Ei nu mai sunt niște
Johnn y mici. Ei devin Micha el Jordan, Sir Charles sau Clide. Copiindu- și sau luându-și drept
exemplu acești eroi, învață cu adevărat. Tocmai de aceea atunci când cade în dizgra ție cineva
precu m O.J. Simpson protestul este așa de zgo motos.
Nu e vorba doar de procesul de la tribun al. Se pierde un erou. O persoană cu care unii au
copilărit în gând, l-au privi t cu admirație și ar fi vrut să fie ca el. Dintr -odată, trebui e să ne
descotorosi m de persoana respectiv ă.
Când am mai crescut, alții au devenit eroii mei. Din lumea golfulu i, cum ar fi Peter
Jacobsen, Fred Couples și Tiger Woods. Le copia m mișcăr ile și făcea m tot posibilul să citesc cât
mai multe despre ei. Mai am și alți eroi, precu m Donald Trump, Warren Buffett, Peter Lynch,
Geor ge Soro s și Jim Rogers. La maturitate, știu tot atât de multe despre ei pe cât știam despre eroii
mei jucători de basebal l. Urmăresc cu atenț ie în ce invest ește Warren Buffett și citesc tot ce pot
despre perspect iva sa asupra pieței. Am citit carte a lui Peter Lynch pentru a înțelege cum să aleg
acțiunile. Și am citit despre Donald Trump, încercând să aflu cum negoci ază și cum își ține
afacerile.
Tot așa cum parcă nu eram eu atunci când jucam basebal l în copilărie, când sunt la Bursă
sau negoc iez un contract acționez fără să-m i dau seama cu aplo mbul lui Trump. Sau când anali zez o
tendință, parcă aș fi Peter Lynch. Având aceste modele, ne alimentăm dintr-o sursă enormă de geniu
pur. Dar eroii nu doar ne inspiră, ei fac ca lucrur ile să pară mai simple. Și asta ne convinge că ne
dorim să fi m exact ca ei. „Dacă ei pot, pot și eu.”
Prea multă lume vorbește de investiții ca despre ceva foarte greu. Mai bine găsiți- vă eroi
care să vă ușureze situați a.
10. ÎNVĂȚAȚI-I ȘI PE ALȚII ȘI VEȚI FI RĂSPLĂTIȚI. Puterea de a dărui. Ambii mei tați
erau profesori. Tatăl meu boga t m-a învăța t o lec ție care m-a călăuzi t toată via ța, și anum e că trebui e
să fii darnic sau generos. Tatăl meu cu școal ă m-a învăța t să folosesc timpul și cunoștin țele
dobândi te, dar aproape niciodat ă nu mi-a dat bani. Cum spunea m, el zicea că îmi va da atunc i când
va avea cev a în plus. Și, bin eînțe les, rareor i se întâ mpla să aibă ceva în plus.
Tatăl meu bogat mi-a dat și bani și educați e. El credea cu tărie în schim b. „Dacă vrei ceva
trebu ie mai întâi să dai ceva”, spunea el mereu. Când stătea prost cu banii, dădea bani la biseric ă
sau în scopuri carit abile.
Dacă ar fi să al eg o unică idee cu care aș vrea să ră mâneți, aceast a ar fi. De câte ori sim țiți că
„vă lipseșt e” sau „aveți nevoie'' ' de ceva, mai întâi dați ceea ce doriți și veți primi înapoi însuti t.
Acest lucru este valabi l pentru bani, zâmbete, iubire și prieten ie. Știu că acesta este ultimul lucru pe
care vrea cineva să îl facă, dar pentru mine a fost valabi l de fiecare dată. Cred în princ ipiul
reciproci tății și dau ceea ce vreau. Vreau bani, dau bani. Și îmi vin însuti t. Vreau să vând, ajut pe
cineva să vândă ceva și reușesc să vând și eu. Vreau contra cte, ajut pe cinev a să obțină niște
contr acte și ca prin farm ec contractele vin singure la mine. Cu mulți ani în urmă, am auzit o vorbă
care spunea așa: „Dumn ezeu nu are nevoi e să primească, dar oam enii trebui e să dea.”

Tatăl meu cel bogat spunea deseori : „Oamenii săraci sunt mai hrăpăr eți decât cei bogați.” Și
el expli ca așa: o persoană bogat ă procură ceea ce își doresc alții. De-a lungul vieții, în toți acești ani,
de câte ori am avut nevoie sau am fost în criză de bani sau de ajutor , am stabili t bine ce-m i doresc
de fapt și a m hotărât să ofer m ai întâi. De cât e ori am dat, totul mi s-a întors înapoi.
Asta îmi amintește de o poveste despre un tip care stătea cu niște lemne de foc în brațe într-o
noapt e geroasă și țipa la soba lui: „Când o să-m i dai ceva căldură o să bag niște lemne pe foc.”
Când e vorba de bani, de iubir e, de fericire, de vânzăr i și de contr acte trebui e doar să ne amintim că
mai întâi trebuie să dăruim ceea ce dorim și o să fim răsplă tiți însutit. Uneori doar cât m-am gândi t
la ceea ce vreau și cum am să dau la rândul meu altcuiva și m-am ales cu o grămadă de daruri. De
câte ori simt că oamenii nu-m i zâmbesc, încep eu să zâmbesc, dând bună ziua, și ca prin minune
toată lumea îmi zâmbește în jurul meu. Este adevăr at că lumea nu este în fapt decât o oglind ă a
fiecăruia.
De aceea spun: „Învăț ați-i și pe alții și veți fi răsplăti ți.” Am descoperi t că pe măsură ce îi
învăț pe alții din tot sufletul, și eu învăț mai mult. Dacă vreți să aflați mai multe despre bani,
învățați-i pe alții mai întâi. Și o ploai e de idei noi și de răsplăț i vă vor cuprinde. Sunt momente când
am dat și n-am primit nimic înapoi sau n-am primit ceea ce dorea m. Privind însă mai atent și făcând
o introspe cție suflete ască, am constata t că în acele momente oferea m pentru a mi se oferi în loc de a
da de dragul de a da.
Tatăl meu îi învăța pe profesori și a deven it un maestru al lor. Tatăl meu cel bogat îi învăța
pe tineri cum face el afaceri. Privind retrospec tiv, îmi dau seama că generozit atea lor față de ceea ce
știau i-a făcu t să fie mai deștepți. Există pe lumea asta puteri mult mai mari decât noi. Putem ajunge
acolo singuri, dar este mai ușor cu ajutorul acestor puter i. Tot ceea ce trebuie este să fiți generoși cu
ceea ce aveți și aceste puteri vor fi generoase cu voi.

CAPIT OLU L 10
Mai vr ei să fi i bogat?
Iată ce ai de făcut
Mulți oameni s-ar putea să fie nemulțumiți de cei zece pași ai mei. I-ar putea consider a mai
curând o filozof ie decât o practică. Eu consider că înțeleg erea filozofi ei este la fel de important ă ca
și înțelegerea practic ii. Sunt mulți oameni care vor să facă în loc să gânde ască, dar sunt și oameni
care vor să gânde ască, nu să facă. Aș spune că eu fac parte din ambele categori i, îmi plac ideile noi
și îmi place să le aplic în prac tică.
Pentru cei care vor „să facă”, iată cum ar putea ei începe. Am să vă împărtășesc câtev a
dintr e lucrur ile pe care le fac la rândul meu, dar vi le voi spune sub o form ă prescurta tă.
1. Nu mai faceț i ceea ce faceț i. Cu alte cuvin te, luați- vă o pauză și lămuriți-vă ce
funcț ioneaz ă și ce nu. Definiți a nebuniei este să faci mereu același lucru aștep tând rezulta te diferi te.
Nu m ai faceț i ceea ce nu me rge și căutați ceva nou de făcut.
2. Căut ați idei noi. Pentru noi idei de investi ții merg prin librări i și caut cărți despre subiec te
difer ite și unice. Eu le spun formule. Cumpăr cărți cu formule despre care nu știu nimic. De
exemplu, am găsit într-o librăr ie cartea lui Joel Moskovi tz: „The 16 Percen t Solution ” (Soluți a celor
16 procen te). Am cum părat-o și a m citit-o.
TREC EȚI LA FAPTE! Joia următo are am făcut exact ca în carte, pas cu pas. Am făcut la fel
și cu găsirea proprie tăților imobiliare ieftine la birouri de avocaț i și la bănci. Mulți nu trec la fapte
sau se lasă convinși de către cineva să renunțe la noua form ulă pe care tocmai au învăț at-o. Un
vecin chiar mi-a expli cat de ce nu funcț ionea ză ideea celor 16 procen te. Nu i-am dat ascul tare
pentru că eu n-o încercase m niciodată.
3. Mai întâi găsiți- i pe cei care au făcut ceea ce vreți să faceți. Invitaț i-i în oraș la masă,
rugaț i-i să vă destăinui e secret ele sau micile șiretlicur i ale afacerii. Cât priveșt e certificatele cu 16
procen te am mers la un birou de impozite și am căutat o angajată guverna mentală care lucreaz ă
acolo. Am aflat că și ea investise în acest sistem. Imediat am invitat-o la masă. A fost foarte
încântată să-m i povestească tot ceea ce știa și cum a proced at. După prânz mi-a arăta t toată
după-amiaza cum a aplicat sistemul. Până a doua zi am găsit cu ajutoru l ei două propriet ăți și de
atunci câștig o dobândă de 16 la sută. Mi-a luat o zi să citesc cartea, o zi să trec la fapte, o oră
prânzu l și o zi ca să achi ziționez două afacer i pe cinste.
4. Urmați cursuri și cumpăraț i casete. Mereu caut prin ziare noi și interesante cursuri. Multe
sunt gratu ite sau costă foart e puțin. Particip însă și la seminarii costisitoare atunci când se discut ă un
subiec t pe care doresc neap ărat să-1 învăț. Sunt bogat și liber. Nu mai am nevoie de o slujbă numai
dator ită cursurilor pe care le-am urmat. Am prieteni care nu au urmat aceste cursuri și mi-au spus că
îmi irosesc ban ii, dar ei au ră mas în ac eeași slujbă.
5. Face ți cât mai multe oferte. Când doresc să investesc în proprietă ți imobiliare, vizitez mai
multe proprietă ți și în final scriu o ofertă. Nu știți ce însea mnă „ofert a ideală”? Să știți că nici eu nu
știu. Asta este tr eaba agenți lor m ei imobi liari. Ei fac ofert ele. Eu m uncesc cât mai puțin.
O prietenă m-a rugat să îi arăt cum să-și cumpere o casă cu mai multe apartamente. Astfel
încât într-o sâmb ătă ea, agen tul ei și cu mine am vizitat niște case cu câte șase apartamente. Patru
erau jalnice, dar două erau bune. Am propus să facem oferte pentru toate șase, dând jumătate din
ceea ce ceruseră propri etarii. Ea și agen tul ei erau să moară de inimă. Li s-a părut tare grosolan,
socotind că e o jignire adusă celor care vând, dar de fapt cred că agentu l respect iv nu vroia să se
omoar e muncind. Așa încâ t n-au făcu t nimic și au continua t să cau te o afa cere mai rentabilă.
Nu s-au făcut nici un fel de oferte și persoana încă mai caută afacere a „ideală” la prețul
ideal. Ei bine, n-aveți cum să știți care este prețul ideal până ce nu există ceala ltă parte cu care să

încheiați afacer ea. Majoritatea vânz ătorilor la rândul lor cer prea mult. Rareor i se întâmplă ca
cineva car e vinde să ceară un preț m ai mic decâ t ar fac e afac erea.
Morala întâmplării este următoar ea: Faceți oferte. Cei care nu sunt invest itori nici nu știu
senti mentul de a încer ca să vinzi ceva. Am o propri etate imobiliară pe care încerc s-o vând de luni
de zile. Aș fi accep tat orice. Nu mi-ar fi păsat cât de mic e prețu l. Mă mulțumeam și cu zece porci.
Nu atât din pricin a ofertei, ci pentru că pur și simplu în sfârșit cineva se arăta interesa t. Poate că aș
fi făcut un schimb cu cineva de la o ferm ă de porci. Astea sunt regulile jocului. Să cumperi și să
vinzi e amuzant, nu uitați asta. E nosti m și e doar un joc. Faceți oferte. S-ar putea ca cineva să
spună „da”.
Întotd eauna fac ofert e cu porti țe de scăpare. În imobiliar fac oferte la care adaug: „Afacere a
trebu ie aprobat ă și de parteneru l meu.” Nu specif ic nicioda tă cine este acest partener de afacer i.
Mulți nu știu că parteneru l este pisica mea. Dacă accep tă ofert a și nu vreau să fac afac erea sun ac asă
și vorbesc cu pisic a. Fac ac eastă afirmație absurdă pentru a ilustr a cât de extraordin ar de simplu este
acest joc. M ultă lume se co mplică prea tare și lucrur ile sunt luat e prea în serios.
Găsirea contrac tului ideal, a afacerii ideale, a oamenilor ideali, a investi torilor ideal i sau
orice altceva este ca atunci când îți cauți un parten er de sufle t. Trebui e să mergeți la fața locului și
să vorbiți cu cât mai multă lume, să faceți multe oferte, contr a oferte, să negoc iați, să refuza ți și să
accepta ți. Cuno sc mulți celib atari care stau acasă și așteapt ă să sune telefonul, dar în caz că nu
sunteț i Cind y Crawford sau Tom Cruise cred că e mai bine să ieșiți din casă măcar cât să mergeți la
cumpărătur i. Căuta ți, oferiți, refuzaț i, negoc iați și accep tați, căc i acestea sunt părțil e componen te ale
procesulu i oricăru i lucru care se întâ mplă în viață.
6. Faceți jogging, plimbați-vă sau mergeți cu m așina în aceeași zonă o dată pe lună vreme de
zece minute. Cele mai bune investi ții în afaceri imobiliare le-am găsit în timp ce făcea m jogging.
Voi alerga în același cartier vreme de un an. De fapt, caut o schim bare. Pentru ca o afacere să fie
profit abilă trebu ie să cuprind ă două elemente: să fie un chilipir și să fie o schimbare. Sunt o
mulțime de chilipiruri, dar schim barea este cea care transfor mă chilipiru l într-o ocazie profit abilă.
Deci, când fac jogging, îl fac în cartieru l în care doresc să investesc. Prin repetiție observ niște mici
difer ențe. Îmi dau seama că exist ă proprietă ți puse în vânz are de mult. Deci cel care vinde va fi mai
disponibi l pentru o afacer e. Mă uit după ca mioane de mutat mobila, stau și vorbesc cu șoferi i, discut
cu poștașii, nic i nu vă pute ți da seam a câte inform ații puteți obține astfel despre o anum ită zonă.
Găsesc o zonă proa stă, mai ales o zonă în car e știri le de la te levizor alungă pe toat ă lumea de
acolo. Merg uneori și un an așteptând un semn de schimbare în bine. Discut cu detai liștii, mai ales
cu cei nou veniți, și aflu de ce s-au mutat acolo. Sunt suficien te câteva minute pe lună și o fac în
timp ce am o altă ocupație, cum ar fi puțin ă mișcar e sau m ersul la un m agazin.
7. În privin ța acțiunilo r, îmi place cartea lui Peter Lynch, „Beating the Stree ts” (Bătutul
străz ilor), în special pentru formula sa în privința aleger ii acțiun ilor a căror valoare va crește. Am
descoper it că princip iile descoper irii valorii sunt aceleași, indifer ent dacă este vorba de proprietăți
imobiliare, acțiuni, fonduri mutuale, noi firme, un nou animal de casă, o nouă locuință, un nou
partener de viață sau un deter gent la un preț care este un adev ărat chilipir.
Siste mul este întotd eauna același. Trebuie să știți exact ceea ce căutați și apoi să porniț i la
treabă!
8. De ce consum atorii vor fi întotde auna sărac i. De câte ori apar niște vânz ări cu preț redus
într-un supermagazin, să zicem la hârtie igien ică, consum atorul dă fuga și își face o rezervă. Când
sunt vânzări cu preț redus la acțiun i, ceea ce cel mai adesea se numește o cădere sau o corecție,
consu matorul fuge de acolo. Când la supermagazin cresc prețur ile, consu matorul cumpăr ă din altă
parte. Când cresc prețuri le pe piața de acț iuni, a tunci consumatorul încep e să cu mper e.
9. Căut ați unde trebui e. Un vecin și-a cumpăr at un apartament cu 100.000 de dolari. Eu am
cumpărat unul ident ic, alături de al lui, cu 50.000 de dolari. Îmi spune că el așteap tă să crească
prețur ile. Îi explic că profitul se face când cumper i, nu când vinzi. El a cumpărat prin intermediul
unui adevărat agent imobiliar, dar care nu dețin e propriet ăți. Eu a m cum părat de l a depart amentul de
ipoteci nerăscu mpărabi le al unei bănci. Am plătit 500 de dolari pentru un curs unde am învăț at să
procedez astfe l. Vecinul meu mi-a spus că 500 de dolari investiț i într-un curs cu acest subiec t e ceva

mult prea costisito r. Mi-a spus că nu-și poate permite și că n-are nici timp. Așa încât așteaptă să
crească prețur ile.
10. Întâi caut pe cineva care vrea să cumpere și apoi caut pe cineva care vrea să vândă. Un
prieten căuta un anum it teren. Avea banii, dar n-ave a timp. Am găsit o buca tă de teren mai mare
decât ceea ce vrea el să cumpere. L-am arvunit, mi-am sunat prietenu l și el a acceptat să ia o bucată.
I-am vândut acea buca tă, după care am cumpăr at terenul. Am obținu t restul de teren gratui t. Morala
acestei întâmplări: Cumpăra ți plăcinta și tăiați-o bucă ți. Lumea în gener al caută ceea ce-și poate
permite, adică bucăț i mai mici. Ei cumpără doar o buca tă de plăcin tă, dar sfârșesc prin a plăti mai
mult pentru mai puțin. Mari le afaceri nu sunt pentru cei care nu au anvergură în gândire. Dacă vreți
să vă î mbogăț iți, gândiți în stil mare.
Cei care vând cu amănun tul fac reducer i la canti tățile mari, pur și simplu pentru că cei mai
mulți oameni de afaceri țin la cei care cheltuiesc în stil mare. Deci chiar dacă nu aveți prea mulți
bani, puteț i gândi în stil mare. Cum compania mea urma să achiz ițione ze calculatoare, mi-am sunat
câțiva prieteni și i-am întrebat dacă nu vor și ei să cu mpere. Am mers la diverse firme, ne-a m tocmit
mult tocmai pentru că vroia m să cumpărăm atât de multe bucăți. La fel am procedat și cu acțiunile.
Cei cu câștigur i neînse mnate rămân așa pentru că gândesc m eschin; acțion ează singuri sau deloc.
11. Învăț ați din istori e. Toate marile companii de la Bursă au început ca firme mici.
Colone lul Sander s nu s-a îmbogăți t decât după ce a pierdu t totul și asta când avea peste 60 de ani.
Bill Gates a fost unul dintre cei mai bogați oam eni din lu me încă înain te să î mpline ască 30 de ani.
12. Fapta este în totdeaun a mai de preț decât pasivit atea.
Acestea sunt doar o parte dintre lucruri le pe care le-am făcut și continuu să le fac pentru a
detecta ocaziile. Cuvinte le cele mai importan te sunt „să faci” și „a face”. Cum ele au fost repetate
de atâtea ori în aceast ă carte, s-ar putea să vă determine să trece ți la fapte înainte să prim iți răsplata
finan ciară aștept ată. Acționa ți chiar acu m!

EPIL OG
Cum puteți plăti facultatea copilu lui
cu doar 7.000 de dolar i
Cum cartea se apropi e de final și urmează a fi publica tă, aș vrea să vă împărtășesc un ultim
gând.
Princip alul motiv pentru care am scris această carte a fost să vă furni zez inform ații pornind
de la care să vă puteț i spori inteligența financi ară pe care s-o folosiț i în rezolvarea nenumăratelor
proble me întâlnite în viața oricu i. Fără o pregă tire financi ară, mult prea des folosim formula
standard de viață, adică muncitul din greu, econo misitul, împru mutatul și plata unor impozit e
excesive. Astăzi ave m nevoie de infor mații mai bune.
Folosesc povestea care urmează ca un exem plu final referitor la o problem ă finan ciară cu
care se confruntă multe tinere familii în ziua de azi. Cum vă puteți permite o școală bună pentru
copii, asigurându-vă totoda tă și pensia? Acesta este un exemplu de folosire a inteligenț ei financ iare
în loc de a munci din greu pentru a ating e ace lași obiect iv.
Un prieten de-al meu se plângea într-o zi cât de greu i-a fost să strângă bani pentru
facultatea copii lor. El depune a lunar 300 de dolari într-un fond mutual și reușise să strângă
deoc amdată 12.000 de dolari. El estima că ar fi avut nevoie de 400.000 de dolar i pentru cei patru
copii ai săi. Mai avea încă 12 ani la dispoziț ie, având în veder e că băieț elul cel mare avea doar 6 ani
deoc amdată.
Ne aflam în anul 1991 și piața imobiliară era foarte proastă în Phoenix. Toată lumea își
vinde a casel e. I-am sugera t colegului meu de clasă să cumpere o casă cu o parte din banii din
fonduril e sale mutuale. Ideea 1-a mirat și am începu t să discută m aceast ă posibilitate. Princip ala lui
grijă era că nu are credit în banc ă pentru a cumpăra încă o casă, având în vedere că abia și-1
prelung ise pe cel exist ent. L-am asigura t că există și alte posibilități decât prin Banc ă de a finanța o
proprie tate.
Vreme de două săptăm âni am căuta t o casă care să corespundă tuturor criter iilor dorite.
Aveam de unde alege, așa încât chiar ne-a amuzat ideea. În sfârșit am găsit una cu 3 dormitoare și 2
băi într-un cartier foarte elegant. Proprietaru l fusese restructura t și trebu ia să vândă pentru că urma
să se m ute cu fa milia în Ca lifornia, unde își găsise altă slujbă.
El dorea 102.000 de dolari, dar i-am oferi t doar 79.000. A accep tat imediat. Pe casă era ceea ce se
numeșt e un împrumut necalificat, ceea ce însemna că și un vagabond putea să o cumpere fără
aprobar ea bănc ii. Proprie tarul datora 72.000 de dolari, așa încât prietenul meu n-a trebu it să scoată
decât 7.000, difer ența de preț între ceea ce datora și suma pe care o cumpăr ase. De îndat ă ce
proprie tarul s-a mutat, prietenul meu a scos casa la închiriat. După ce s-au plătit toate cheltuielile,
inclusiv ipot eca, a continu at să bage în buzunar câte 125 de dolari pe lună.
Planul său era să țină casa 12 ani și să achite ipoteca mai rapid, adăug ind la plată cei 125 de
dolar i pe lună. Am calculat că în 12 ani mare parte din ipotec ă va fi plătită și că ar câștiga net 800
de dolari pe lună după ce ajunge la faculta te prim ul copil. Ar mai putea și să vândă casa în cazul în
care i-ar crește valo area.
În 1994 piața imobi liară s-a schimbat dintr-odată în Phoenix și i s-au oferit pe aceeași casă
156.000 de dolari de către chiar chiriașul care locuia acolo și cărui a îi plăcuse. Din nou m-a întrebat
ce părere am și eviden t i-am spus s ă vândă profitând de lege a de a mânare a impoz itului nr. 1031.
Se alesese brusc cu aproape 80.000 de dolar i de care putea profita. Mi-am sunat un alt
prieten din Austin, Texas, care i-a transfer at banii într-un depozit. După trei luni a început să
primească cecuri de aproape 1.000 de dolari pe lună venit pe care i-a băga t la loc în fondurile
mutuale pentru facultate, fonduri care acum creșt eau mult mai rapid. În 1996, depozitul a fost
vândut și s-a ales cu un cec în valoare de 330.000 de dolar i, care din nou a fost investit într-un alt
proie ct care i-a adus 3.000 de dolari pe lună venit, bani care au intrat tot în fonduri le mutuale pentru
facultate. Acum este foarte încrezător că obiec tivul lui va fi ușor de atins, respect iv cei 400.000 de
dolar i, și nu i-au trebui t decât 7.000 ca să înceapă și puțină inteligenț ă finan ciară. Copiii își vor
putea perm ite să studiez e la facult atea pe care o doresc, iar celelalte activ e de la firma sa vor sta la

baza pensiei sale. Ca urmare a acestei strategii de investi ție reușită, va putea ieși la pensie mai
devre me.
Vă mulțumesc că ați citit această carte. Sper că v-a oferit niște infor mații utile în folosire a
puter ii banilor care să muncească pentru voi. Actualmente avem nevoi e de o și mai mare inteligență
finan ciară pentru a suprav iețui. Ideea că trebu ie bani pentru a face bani este un tip de gândire
finan ciară proprie celor neexp erimentați. Asta nu înseam nă că nu sunt inteligenți, dar nu au învățat
arta de a face bani.
Bani i sunt o simplă idee. Dacă vreți mai mulți bani, schimbați-vă modul de gândir e. Orice
persoană care a reușit prin sine însăși a început cu puțin, dar cu o idee pe care a transformat-o în
ceva măreț. Același lucru se aplică și în cazul investiț iilor. Trebuie doar câțiva dolari pentru începu t
și ei se pot transfor ma într-o sumă impresionant ă. Am cunoscut foarte mulți oameni care își petrec
viața în căutar ea marii afaceri sau strângând o mulțime de bani ca să facă marea afacere, dar după
părer ea mea asta e o prostie. Mult prea des am văzut investitor i neexper imentați punându-și totul
într-o singură afacere și pierzând mare parte rapid. Or fi fost niște oameni muncitori, dar categoric
nu erau niște buni investitori.
Pregăt irea și înțelepciun ea în privința banilor sunt extre m de impor tante. Apucaț i-vă
devre me de treabă. Cumpăr ați-vă o carte. Mergeți la un seminar. Exersaț i. Începeț i cu puțin. Am
transfor mat 5.000 de dolari într-un milion producând și un circui t finan ciar de 5.000 de dolar i pe
lună în mai puțin de șase ani. Dar am începu t să învăț de copil. Vă sfătuiesc să învăța ți pentru că nu
e chiar așa de greu. De fapt e chiar destul de ușor, odată ce începe să vă int ereseze subiectul.
Sper că mesajul meu este limpede. Ceea ce aveți în minte deter mină ceea ce aveți în mână. Banii
sunt doar o idee. Există o carte nemaipomenită care se numește „De la idee, la bani” (de Napoleon
Hill, Editur a Curte a Veche, 1998). Titlul, după cum vedeț i, nu este „Muncește din greu și
îmbog ățește-te”. Învăț ați să puneți banii să munce ască din greu pentru voi și veți avea o viață mai
ușoară și m ai feri cită. În ziua de az i, nu încer cați să evit ați riscurile, ci încerca ți să fiți deștep ți.

CUPRINS
Mulțu miri 3
Introduc ere: Există o cerinț ă 4
LECȚII
Capi tolul 1: Tată bogat, ta tă sărac 10
Capi tolul 2: Le cția 1 – Cei bogați nu m uncesc pentru bani 14
Capi tolul 3: Le cția 2 – De ce trebu ie predat alf abetu l financ iar 31
Capi tolul 4: Le cția 3 – Vezi-ți singur de afacer ea ta 45
Capi tolul 5: Le cția 4 – Istoria impozitelor și puterea com paniilor 50
Capi tolul 6: Le cția 5 – Cei bogați inv entea ză bani i 56
Capi tolul 7: Le cția 6 – Munciți ca să învă țați, nu m unciți pentru bani 67
ÎNCEP UTU RI
Capi tolul 8: Depășirea obstacole lor 74
Capi tolul 9: Pornirea 83
Capi tolul 10: Mai vre i să fii bogat ? Iată ce ai de făcut 95
Epilog: Cum puteț i plăti facu ltatea copilulu i cu doar 7 000 de dolari 98
Editor: Gr. Arsene
CURTEA VEC HE PUBLISHIN G
str. arh. Ion Mincu 11, Bucureșt i
tel./fax: +40-21-222.5726, +40-21-222.4765
e-mail: arsene@kappa.ro
web: www.CurteaV eche.ro
web: www.RichDad.co m
Tipărit la C.N.I. „ Coresi” S.A.