lector univ. dr. Constantin (Oprea) Dana Maria Absolvent: Ciubuciu Gabriel BUCUREȘTI 2017 UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI Facultatea de Geografie… [615939]

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
Facultatea de Geografie

LUCRARE DE LICENȚĂ

Îndrumător științific :
lector univ. dr. Constantin (Oprea) Dana Maria

Absolvent: [anonimizat]
2017

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
Facultatea de Geografie
Domeniul : Geografie
Specializarea: Hidrologie -Meteorologie

CLIMA MUNICIPIULUI CÂMPINA

Îndrumător științific :
lector univ. dr. Constantin (Oprea) Dana Maria

Absolvent: [anonimizat]
2017

CUPRINS

INTRODUCERE ……………………………………………………………………………………………………………………………. 6
1.FACTORII GENETICI AI CLIMEI ……………………………………………………………………………………. 8
1.1.Radiația solară ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 8
1.1.1.Radiația solară globală ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 8
1.1.2.Bilanțul radiativ ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 8
1.2.Factorii dinamici ai atmosferei ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 9
1.2.1.Centrii barici de acțiune și formațiunile barice care influențează evoluția vremii pe teritoriul
României ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 10
1.2.2.Tipurile barice specifice teritoriului României ………………………….. ………………………….. ….. 12
1.2.3. Principalele mase se aer care survolează teritoriul României ………………………….. ………… 12
1.3.Factorii climatogeni fizico -geografici ………………………….. ………………………….. …………………….. 14
1.3.1.Așezare geografică ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 14
1.3.2.Reli ef ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 15
1.3.3.Hidrografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 16
1.3.4.Vegetație ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 17
1.3.5.Solurile ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 19
1.4.Factorii climatogeni antropici ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 20
2.CARACTERISTICI CLIMATICE ……………………………………………………………………………………… 21
2.1. Temperatura aerului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 21
2.1.1 Regimul anual al temperaturii medii lunare ………………………….. ………………………….. …….. 21
2.1.3. Ampl itudinea anuală a temperaturii medii lunare ………………………….. ………………………… 23
2.1.5. Temperatura maximă absolută ………………………….. ………………………….. ……………………… 24
2.2. Umezeala relativă a aerului ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 25
2.2.1 Umezeala relativă a aerului ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 26
2.3.Durata de strălucire a Soarelui ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 27
2.3.1. Regimul anual al duratei efective de strălucire a Soarelui ………………………….. ……………… 27

2.4.Nebulozitatea ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 28
2.4.1. Regimul anual al nebulozit ății ………………………….. ………………………….. ……………………….. 28
2.5.Precipitațiile atmosferice ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 29
2.5.2. Variația de la un an la altul a cantităților medii de precipitații ………………………….. ………. 31
2.6.Stratul de zăpadă ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 32
2.7.Vântul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 33
2.7.1. Viteza vântului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 33
2.7.2. Direcția vântului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 34
2.7.Alte fenomene meteorologice ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 35
2.7.1.Ce ața ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 35
2.7.2. Bruma ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 36
2.7.3 Chiciura ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 36
3.TOPOCLIMATE ………………………… ……………………………………………………………………………………………. 38
3.1.Topoclimatul urban ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 38
3.2. Topoclimate specifice ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 41
3.2.1. Topoclimatul zonei rezidențiale ………………………….. ………………………….. …………………….. 42
3.2.2. Topoclimatul zonei industriale ………………………….. ………………………….. ………………………. 42
3.2.3.Topoclimatul spațiilor verzi urbane ………………………….. ………………………….. ………………… 44
3.2.4. Topoclimatul pădurilor de foioase ………………………….. ………………………….. …………………. 45
3.2.5 Topoclimatul suprafețelor acvatice ………………………….. ………………………….. …………………. 46
CONCLUZII …………………………………………………………………………………………………………………………………. 48
BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………………………………………………………………………….. 49

INTRODUCE RE

Motivația științifică privind alegerea temei de studiu o reprezintă influența parametrilor
meteorologici asupra ariei urbane în perioada, 1971 -1980 în care Municipiul Câmpina era un
centru industrial important , în special bazat pe extracția și prelucrarea petrolului. La baza
modificărilor parametrilor meteorologici au stat i ndustria extractivă prin producerea de efecte
negative asupra impurificării aerului și suprafața urbană puternic antropizată de pe care lipsesc
suprafețele extinse și continue de spații verzi, dar și suprafețele acvatice, ambele având un rol
moderator în ceea ce privește condițiile climatice locale.
Motivația efectivă pentru alegerea temei și regiunii de studiu a fost determinată de
curiozitatea de a afla condițiile climatice din municip iul Câmpina care este un centru
socio-economic important pentru localitățile din proximitate.
Scopul acestei analize climatice asupra orașului Câmpina constă în obținerea diplomei de
licență și totodată dezvoltarea abilităților ce pot fi utilizate în el aborarea unei lucrări cu caracter
științific de întindere mare și cu un grad ridicat de complexitate.
Pentru elaborarea lucrării de licență am utilizat setul de date meteorologice achiz iționat în
anul 2016 de la Administrația Națională de Meteorologie pent ru stația meteorologică Câm pina
(Figura 1) din perioada 1971 -1980, dar și diferite surse webgrafice și bibliografice.

Fig.1 Stația meteorologică Câmpina
Sursa: Arhivă personală , 2016

Stația meteorologică Câmpina este o stație de deal care a intrat în f uncțiune în ianuarie
1948. Aceasta este amplasată în nordul orașului, cartierul Mușcel pe următoarele coordonate
matematice : 45⁰ 08` latitudine nordic ă și 25⁰ 44` longitudine estic ă la altitudinea de 461 m.
Stația meteorologică era îngrădită de o clădire c u etaj la 20 m în nord, de o clădire fără etaj la 80
m în sud, de o clădire fără etaj la 40 m în est și de un nuc la 30 m în sud -vest. Asfel la întâi
noiembrie platforma meteorologică a fost mutată pe coordonatele matematice amintite anterior
cu acordul D. A.I. Buzău și I.M.H., devenind astfel o stație meteorologică de referință din punct
de vedere eolian și actinometric.
În elaborar ea acestei lucrări de licență au fost utilizate o serie de surse bibliografice
pornind de la nivel național și ajungând la nive l local precum : lucrări științifice și tratate de
speci alitate , din care amintesc : ***(1983), Geograf ia României, vol.I, „Geografia fizică” ,
Editura Academiei Republicii Socialiste România, București ; ***(1987), Geografia României,
vol.III, „Carpații româ nești și depresiunea Transilvaniei”, Editura Academiei Republicii
Socialiste România, București ; Niculescu Gh., Velcea I.,1973, „Jude țul Prahova ”, Editura
Academiei Republicii Socialiste Rom ânia, București ; Niculescu Gh., 1984, „Valea prahovei”,
Editura SP ORT -TURISM, București ; Cratochvil S. D.,2002, „Monografia municipiului
Câmpina ” (Ediția a II -a, revizuită și adăugită), Editura Premier, Ploiești ; Administrația Națională
de Meteorologie, 2008, „Clima României ”, Vol.II, Editura Academiei Române, București ;
Guguianu I., Cotrău M., 1975, „Elemente de climatologie urban ă cu exemple din România ”,
Editura Academiei Republicii Socialiste Români a, diferite reprezentări cartografice, dar și câteva
surse webgrafice precum: http://www.campina.info/despre -oras/industrie -campina .
Pentru a evidenția condițiile climatice locale ale municipiului Câmpina, am utilizat o
serie de hărți, grafice și tabele caracteristice arealului de studiu. Pentru realizarea acestora am
folosit ca metodă, prelucrarea și interpretarea datelor meteortologice primite de la Administrația
Națională de Meteorologie pentru perioada 1971 -1980 cu ajutorul metodei statistico -matematice,
prin intermediul programului de calcul Microsoft E xcel 2010, dar și metode de reprezentare
grafică și cartografică care au avut la bază surse geografice deschise ce au fost utilizate în
programul ArcGis.
Această lucrare de licență nu a r fi fost realizată fără sprijinul oferit de coordonatorul
științific, Constantin Dana, corpul profesoral din cadrul Facultății de Geografie, Centrul
Meteorologic Muntenia și implicit personalul stației meteorologice Câmpina, colegilor de
facultate și nu în ultimul rând, sprijinul familiei cărora le mulțumesc pe această cale .

1.FACTORII GENETICI AI CLIMEI

Determinările și observațiile efectuate la stațiile meteorologice au dus la obținerea de date
meteorologice care scot în evidență diversitatea caracteristicilor climei României.
Pe teritoriul țării noastre se deosebes c numeroase nuanțe și tipuri de climă pornind de la
clima temperat -continentală care se carcterizează prin veri calde și de lungă durată până la clima
rece a munților.

1.1.Radiația solară
Radiația solară reprezintă sursa energetică primară a dezvoltării proceselor geofizice și
biologice ce este transformată diferențiat în atmosferă și la suprafața globului pământesc (Clima
României, 2008 ).

1.1.1. Radiația solară globală

Radiația solară globală (Q) reprezintă suma radiației solare directe (S) și a celei difuze
(D). Radiația solară globală este cel mai important parametru radiativ datorită prezenței sale atât
pe tot parcusrsul zilei cât și al anului prin influența a cel puțin o componentă a acesteia.
Atunci când cerul este senin (Q=S+D), iar în cazul cerulu i complet acoperit (Q=D).
Radiația solară directă și radiația difuză influențează prin variația lor atât mersul diurn cât
și pe cel anual al radiației globale. Influența acestora este determinată de unghiul de înălțime al
Soarelui deasupra orizontului, de starea optică a atmosferei, de gradul ei de opacitate și de
nebulozitate. (Clima României, 2008 ).

1.1.2. Bilanțul radiativ
Suprafa ța terestră joacă un rol dublu din punct de vedere al căldurii deoarece primește
căldură prin absorbția radiației solare și pi erde o parte din căldură prin emisiile de radiație.
Bilanțul radiativ (B) constituie diferența dintre radi ația absorbită și cea pierdută.
Bilanțul de undă scurtă (B s) este alcătuit din primele trei componente reprezentând
radiații de undă scurtă (300 nm – 3000 nm), iar bilanțul de undă lungă (B l) este alcătuit din
ultimele trei de undă lungă (3000 nm – 100000 nm), astfel ecuația bilanțului radiativ este :
B = B s + B l
(Clima României, 2008 ).

Ecuația bilanțului radiativ cuprinde o serie de fluxuri de radiație și are ecuația :
B = S sin h 0 + D – Rs + E a – Rt – Ep
unde :
B = bilanțul radiativ ;
S = radiația solară direct ă pe suprafața normal ă;
h0 = unghiul de înălțime al Soarelui deasupra orizontului;
D = radiația solară difuză ;
Rs = radiația solară reflectată de undă scurtă ;
Ea = radiația emisă de atmosferă de undă lungă ;
Rt = radiația reflectată de undă scurtă ;
Ep = radia ția de undă lungă e misă de suprafața terestră

Distribu ția temperaturilor la sol și în stratul de aer din vecinătate, calculul evaporației și
topirii zăpezii, prevederea înghețurilor și cețurilor de radiație, dar procesele de transformare a
maselor de aer în mișcare sunt dependente de valorile bilanțului radiativ al suprafeței activ
subiacente (prin intermediul acesteia se face transformarea radi ației solare, predominant în
domeniul spectrului vizibil, în energie calorică și transferul ei straturilor inferioare ale
atmosferei, se caracterizează printr -o varietate deosebită, la aceasta contribuind și diversitatea
formelor de relief, a solurilor și a asociațiilor vegetale, hidrografia și, cu o ponder e ascendentă,
implicațiile act ivității antropice (Clima României, 2008 ).

1.2.Factorii dinamici ai atmosferei
Clima de pe teritoriul României este influențată atât de factorii dinamici care se manifes tă
prin circulația maselor de aer de deasupra continentului cât și de cei astronomici și geografici.
Factorii dinamici își exercită influența asupra climei prin producerea de perturbații în
ciclicitatea diurnă și anuală a diferitelor elemente și fenomene m eteorologice, acest lucru fiind
dependent de tipul maselor de aer care survolează teritoriul României. Centri barici permanenți
și sezonieri au rolul de a dirija deplasarea maselor de aer și sunt influențați de factorii
astronomici în evoluția lor anuală. (Clima Republicii Populare Române, 1962 ).

1.2.1. Centrii barici de acțiune ș i formațiunile barice care influențează evoluția vremii pe
teritoriul României

Distribuția inegală a presiunii atmosferice pe suprafața globului pământesc precum și
mișcarea ae rului este determinată de mișcările Pământului, îndeosebi mișcarea sa de rotație,
distribuția inegală a energiei solare pe suprafața terestră, distribuția ocenelor și a uscatului,
mișcările hidrosferei și relieful uscatului.
Pe baza datelor meteorologice și a calculelor privind presiunea atmosferică deasupra
României s -au determinat:
Ciclonul Islandez este foarte extins iarna și redus vara care se desfășoară pe tot parcusul
anului, deasupra părții de nord a Oceanului Atlantic cu un regim de mică presiune atmosferică;
Anticiclonul Azoric format deasupra Oceanului Atlantic se desfășoară între 20 ⁰ – 40⁰
latitudine nordică prezent pe tot parcursul anului cu un regim de mare presiune atmosferică;
Depresiunea Mediteraneană este prezentă în anotimpul rece, deasup ra bazinului Mării
Mediterane și prezintă un regim de mică presiune atmosferică;
Anticiclonul Est -european este caracteristic perioadei rece a anului existent deasupra
Eurasiei ce se desfășoară din Carpați până în Extremul Orient cu un regim de mare pres iune
atmosferică ( Clima Republicii Populare Române, 1962 ).
Anticiclonul Est -european este prezent în jumătatea de est a Europei și este format dintr –
un anticiclon continental cu mare extindere, din nordul Africii până în nordul Scandinaviei.
Acest anticicl on își are centrul deasupra bazinului Mării Negre și a părții sudice a teritoriului
european al Federației Ruse, dar prezintă și o zonă depresionară situată în vestul Europei și
deasupra părții nordice a Oceanului Atlantic.
Acest regim baric determină adve cția aerului tropical uscat din Africa și uneori din Asia
de sud -vest, astfel determină un timp secetos și cald vara, valuri de căldură primăvara și intervale
de moină, iarna.
Acesta transportă aer rece continental, polar sau arctic care pătrunde prin ”poa rta
carpatică” dintre Munții Măcin (Podișul Dobrogei) și Carpații de Curbură (municipiul Câmpina
aflându -se în Subcarpații de Curbură), generează geruri puternice (sub -25…30⁰C), inversiuni
termice și de durată, cețuri de radiație și nebulozitate mare.
În luna ianuarie, România din punct de vedere al repartiției barice medii se află sub
influența directă a Anticiclonului Est-european și indirectă a zonei depresionare din Italia.

Luna cea mai călduroasă pentru regiunea țării noastre este considerată luna iu lie, iar în
ceea ce privește situația atmosferică la nivelul continentului se observă acțiunea a 3 centri barici
și anume:
Anticiclonul Azoric este cel mai important centru baric și are o extenisune teritorială mai
mare decât cea din luna ianuarie, astfel Europa Centrală și Vestică se află sub influența dorsalei
acestuia;
Depresiunea Islandeză are o influență redusă față de luna ianuarie deoarece este mai
puțin adâncă și mult mai restrânsă;
Depresiunea din sud -vestul Asiei își are centrul în Iran, unde pr esiunea atmosferică scade
sub 1000 mb (Clima Republicii Populare Române, 1962 ).
Cele două luni principale de iarnă (ianuarie) și de vară (iulie) prezintă două distribuții
barice medii ce determină o serie de repartiții barice medii intermediare și particul are,
caracteristice altor luni.
Dorsala Anticiclonului Est -european se caracterizează printr -un brâu de mare preiune
atmosferică, fiind rezultat din unirea Anticiclonului Siberian cu cel Azoric. Axul de mare
presiune desparte ciclonul din Atlanticul de Nor d de regimul depresionar din bazinul Mării
Negre.
Pe timpul iernii determină un timp rece, cu vânturi puternice și ninsori în sudul țării, iar
primăvara și toamna sunt prezente ploi slabe. Pe teritoriul țării noastre, vara determină un timp
călduros, secet os și cu vânt tare. Acest tip baric are influențe puternice iarna, având o frecvență
mare și are influențe slabe primăvara și vara datorită frecvenței reduse a acestuia.
În jumătatea de est a Europei se formează două zone depresionare: una este centrală,
situată în Marea Marmara și cuprinde tot sud -estul Europei, iar cea de -a doua este situată în
nord-estul Federației Ruse. Aceste dorsale, de regulă, se înlănțuiesc începând cu nordul
Scandinaviei și până în Italia, Grecia și bazinul oriental al Mării Medite rane.
În România produce advecția din nord și nord -vest a aerului umed polar până în sud -estul
Europei. Vremea se caracterizează prin răcire și vânturi puternice, cu ploi sau ninsori abundente.
În regiunile muntoase, pe timpul verii, cad ploii puternice și reci sub formă de averse care se pot
transforma în ninsori viscolite.

1.2.2. Tipurile barice specifice teritoriul ui României

Sistemele barice atât ciclonicce cât și anticiclonice sunt într -o continuă dezvoltare și
transformare determinând schimbarea in tensitătții, dimensiunilor, dar și poziția teritorială a
acestora de la un moment la altul.
Poziția sistemelor barice determină tipul de vreme de deasupra unui teritoriu.
Orașul Câmpina este situat în Sub carpații Curburii și se află sub influența următoar elor
tipuri de vreme și implicit tot atâtea tipuri barice după cum urmează :
a) Tipul II este anticiclonul E st-european , care determină advecția maselor de aer din
sud;
b) Tipul III este un brâu de mare presiune atlanto -siberian care dirijează transportul
maselor de aer din est -nord-est, având axul longitudinal la nord de România;
c) Tipul VI este un câmp depresionar în est, care provoacă advecția din nord și
nord-vest ( Clima Republicii Populare Române, 1962 ).
În România, influența Munțiilor Carpați se resimte asupr a dezvoltării proceselor
circulației atmosferice (modificând traiectoriile ciclonilor, deformând fronturi), cauzând astfel
schimbări ale timpului, nu numai în regiunile muntoase și centrale ale țării, ci și în cele
periferice. Așadar, Carpații creează dife rențieri în repartiția principalelor caracteristici climatice
(Clima Republicii Populare Române, 1962).

1.2.3. Principalele mase se aer care survolează teritoriul României

Masa de aer reprezintă un mediu neomogen alcătuit din porțiuni sau volume de aer (cu
întinderi comparabile cu cele ale unor părți din continente).
Zona geografică în care s -au format masele de aer a dus la individualizarea mai multor
tipuri de mase de aer (arctic ; polar sau temperat și ecuatorial).Masele d e aer arctic și polar
prezintă câte două subtipuri bine individualizate precum : continental și marin sau oceanic.
Transformarea maselor de aer dintr -un tip în altul este determinată de deplasarea acestora în
lungul meridianelor.
Municipiul Câmpina este amplat în cadrul Subcarpaților C urburii, astfel poziția acestuia,
dar și altitudinile reduse ale masivelor montane din jurul acestuia au dus la la identificarea mai
multor influențe de circulație diferite. Influențele f ὅhnale se resimt în special pe pantele
inferioare ale Subcarpaților pătruzâ nd prin escaladarea barajului orografic de către aerul din vest

ducând astfel la : diminuarea intensității inversiunilor termice și fenomenelor de iarnă (chiciură,
polei, brumă, strat de zăpadă, îngheț), creșterea gradului de uscăciune, dar și la menț inerea unor
temperaturi mai ridicate.
Circulația maselor de aer continental din est caracterizează pantele sudice și
sud-estice ale Subcarpaților prin fenomene de iarnă timpurii, prin creșterea gradului de
continentalism și prin precipitații cu caracter co nvectiv .
Fenomele meteorologice care iau naștere pe teritoriul României și implicit în arealul
municipiului Câmpina sunt asociate acestor mase de aer care au origini complet diferite.

Masele de aer polar (P) se formează în zonele temperate, mai ales în ciclonii dezvoltați
fie deasupra întinderilor oceanice, fie deasupra continentelor întinse. Însușirile lui fizice se
deosebesc net în semestrul rece deoarece este mai apropiat de aerul tropical.
Masele aer polar continental (cP) ia naștere iarna, în antic iclonii din Siberia și Europa
răsăriteană, dar și în cei din Scandinavia. Are temperaturi scăzute, mai ales în partea inferioară
(inversiune termică), stabilitate mare, umezeală specifică redusă și umezeală relativă ridcată.
Vara se formează în anticicloni i slabi din Eurasia și prezintă o oarecare instabilitate ce poate
genera averse izolate de ploaie, după -amiaza. Aceste mase de aer au o frecvență anuală de 8.5%
cu un maxim iarna de 31% în ianuarie și cu valori apoape nule vara.
Masele de aer polar marin ( mP) ajunge în Europa venind dinspre vest. Iarna se
formează în Anticiclonul Canadian ca aer polar continental, dar la traversarea Oceanului
Atlantic se încălzește și se umezește devenind aer polar marin. Vara, se formează în nordul
Atlanticului și provoac ă pe continentul încălzit scăderea temperaturii și precipitații bogate
datorită instabilității lui accentuate. Pe măsura înaintării spre est se continentalizează. Aceste
mase de aer au o frec vență anuală de 4.1 %, ce variază între de 3.3% în aprilie -mai și 5.5% în
iunie și septembrie.
Masele de aer tropical (T) se formează în anticiclonii subtropicali atât pe oceane cât și
pe continente, fiind caracterizat prin temperaturi ridicate și instabilitate mare. Aceste mase de aer
au o frec vență anuală de 1 5.8% cu u n maxim vara de 25.6% și cu un minim de 6.5% în lunile de
iarnă.
Masele de aer tropical continental (cT) ia naștere în deșerturile subtropicale din Africa
și Arabia, precum și ceva mai la nord în Peninsula Balcanică, Asia Mică, sud -estul Rusiei și Asia
Centrală. În Europa se formează sau pătrunde vara și se caracterizează prin temperatură foarte
mare, instabilitate și transparență redusă din cauza concentrației mari a pulberilor în suspensie.
Iarna pătrunde mai rar, producând încălziri pronunțate și topire a stratului de zăpa dă.

Masele de aer tropical marin (mT) se formează în Anticiclonul Azorelor și pătrunde în
Europa dinspre sud -vest, prin intermediul dorsalei trimise de acesta către est. Având temperaturi
ridicate se umezește puternic deasupra Mării Medi terane, dar, și din cauza stabilității mari,
condensările au loc numai în straturile lui inferioare, generând burnițe și cețuri. Aerul tropical
marin este mai puțin transparent față de cel tropical continental datorită cantității de pra f
(Ciulache S., Ion ac Nicoleta, 2007 ).
Circulația sud -vestică prin intermediul ciclonilor mediteraneeni la contactul cu barajul
orografic dă naștere unor precipitații abundente, sub formă de averse, însoțite de descărcări
electrice și vânt puternic, care provoacă pagube imen se (Șorodoc C., 1960 , 1962, Struțu
Margareta 1966, Struțu Margareta , Militaru Florica, Stoica C. 1971). Activitatea Ciclonilor
Mediteraneeni duce la dezvoltarea altor tipuri și subtipuri de mase de aer datorită corelării
acestora cu masele de aer polar tran sformate în tropical ce pătrund din vest și sud -vest. Aceste
mase de aer are o frecvență anuală de 11.3% și oscilează între 7.4% în octombrie și 14.7% în
noiembrie.

1.3.Factorii climatogeni fizico -geografici
Suprafa ța activ subiacentă joacă un rol import ant în transformarea radiației solare în
energie calorică , de regulă în spectrul vizual și prezintă o varietate deosebită datorită reliefului,
solurilor și asociațiilor vegetale, hidrogafiei și activităților antropice. De asemenea, joacă un rol
fundamental în transforma rea maselor de aer în deplasarea lor (Clima României, 1962 ; 2008).

1.3.1. Așezare geografică

Municipiul Câmpina este situat în zona colinară din nordul Munteniei, ca un avanpost al
subcarpaților înaintea câmpiei, pe malul stâng al râului P rahova, la circa 1 km, de confluența
acestuia cu râul Doftana (Figura 2). Poziți a sa a reprezentat una din condițiile favorabile, ce au
contribuit de -a lungul timpului la dezvoltarea orașului ( Cratochvil S. D., 2002 ).
Orașul Câmpina se află la 32 km depăr tare de reședința județului Prahova,Ploiești și
s-a dezvoltat pe terasa aflată la confluența râurilor Doftana cu Prahova. Podul terasei ocupând
10 km2 este mărginit de frunți abrupte, mâncate de torenți sau modelate de alunecări. În lungul
orașului se găs esc, de la vest la est, Lacul Curiacu, Lacul Bisericii (în par cul orașului) și Lacul
Peștelui (Gh. Niculescu, 1984).

Fig.2 Harta localizării municipiului Câmpina
Prelucrare sursă deschisă GIS, 2017

Câmpin a se află la o înălțime medie de 450 m și la 40-50 m deasupra albiilor râurilor
Prahova și Doftana. Dealul Mușcelului este situat în nordul orașului și el nivelat de terasele
înalte Pițigaia și Străjiștea care se află în contrast cu podurile netede și cu pietrișur ile și luturile
gălbui -roșcate (Gh. Niculescu, 1984).

1.3.2.Relief

În apropiere de vărsarea Doftanei în Prahova, pe șesul larg, suspendat asupra luncilor, se
întinde Câmpina, oraș important socio -economic în regiunea dealurilor subcarpatice (Figura 3) .
Cuprins între Dealul Mușcelului (circa 500 m) la nord -est, delaul Ciobu (618 m) la sud -est și
Culmea Gurga la vest (500 -600 m), ( Gh. Niculescu, 1984). De la punctul numit „LA
OBSERVATOR” , de pe dealul Mușcel situat la 550 m se vede întreaga panoramă a or așului și a
împrejurimilor sale, dar ș i cele trei râuri care îl înconjoară, la nord râul Câmpinița, la est râul
Doftana, iar la vest râul Prahova, au reușit să modeleze terasa Câmpinei, transformând -o într -o
platformă de formă triunghiulară, cu pante mai dulci ori mai abrupte.

Fig.3 Harta r eliefului municipiului Câmpina
Prelucrare sursă deschisă GIS, 2017

În direcția vest, paralel cu valea râului Prahova, se observă un lanț de dealuri, dintre care
se individualizează Pițigaia (634 m), iar spre nord se înalță vârful Poienii (672 m). Dincolo d e
râul Câmpinița, spre nord și nord -est, se reliefează dealurile Cornului, dintre care dealul Voila
deține supre mația, cu altitudinea de 675 m (Cratochvil S. D., 2002 ).

1.3.3. Hidrografie

Râul Prahova este cel mai mare colector (Figura 4) al apelor din ju dețul cu același nume,
are o lungime de 183 km din care primii 6 și ultimii 16 km se află pe terit oriul județului Brașov
și Ilfov. Izvorând de la Predeal, Prahova strânge afluenții principali din ținutul muntos : Azuga,
afluent mai lung decât Pra hova (18 km ), Cerbu și Izvorul Dorului . La postul hidrometric Sinaia
debit mediu multianual este de 4,96 m3/s. Prahova stăbate defileu l de la Posada și intră în
regiunea dealurilor subcarpatice, de unde colectează râuri mici, dintre care cele mai importante
sunt Tale a și Câmp inița.(Gh. Niculescu, 1984) .

Fig.4 Harta hidrografică a municipiului Câmpina
Prelucrare sursă deschisă GIS, 2017

Râul ajunge în câmpie și nu mai primește nici un afluent până la confluența cu
Teleajenul. La câmpie se adâncește în aluviunile pro priului ei con de dejecție și c urge printre
maluri înalte de 40 m, apoi din ce în ce mai scunde. Dincolo de șoseaua națională București –
Ploiești, Prahova își domolește panta și descrie meandre din ce în ce mai accentuate până la
vărsare. După ce primește c a afluenți Teleajenul și Cricovul Sărat în cuprinsul Câmpiei
Gherghița, se varsă în Ialomița. La Adâncata, nu departe de vărsare, Prahova are un debit de 23,8
m3/s, mai mare decât cel al colectorului său, Ialomița (Gh. Niculescu, 1984).

1.3.4. Vegetație

În zona subcarpatică, pădurile ocupă teritorii discontinue, alternând cu livezi sau cu
culturi agricole instalate aici după defrișări. În componența acestora se întâlnesc exemplare de
fag în amestec cu gorunul (Quercus petraea). Coroana de dealuri ce prot ejează orașul Câmpina
este îmbrăcată cu păduri de foioase și pășuni, care -i conferă orașului un climat favorabil (Gh.
Niculescu, 1984).

Municipiul Câmpina fiind situat la o altitudine medie de 450 m se încadrează în arealul
pădurilor de gorun (200 -650 m), în care se întâl nesc atât exemplare de origine central -europeană
(Quercus petraea), de origine balcanică (Quercus dalechampii) și de orig ine sudică (Quercus
polycarpa).
În orașul Câmpina cea mai mare suprafață este ocupată de spațiul urban discontinuu care
se întinde în partea nordică, centrală și sudică. Spațiul continuu urban ocupă o surafață redusă în
partea central nordică. Spațiile verzi urbane sunt discontinuue și se regăsesc la nord de spațiul
continuu urban și în părțile de sud și sud -est ale orașu lui. Fiind o arie urbană, terenul neirigat
alături de formațiunile vegetale (livezi, fânețe,culturi complexe, păduri de foioase) ocupă
suprafețele de teren de la periferia orașului (partea nordică și nord -estică). Arabilul cu pomi
ocupă o suprafață redusă în estul orașului, iar mlaștinile se regăsesc în partea de sud -est ale
acestuia (Figura 5).

Fig.5 Harta vegetației municipiului Câmpina
Prelucrare sursă deschisă GIS, 2017

1.3.5.Solurile

Varietatea reliefului, substratul geologic, condițiile climat ice, vegetația își pun ampren ta
în diversificarea condiții lor fizico-geografice și în formarea solurile care prezintă numeroase
tipuri. În regiunea dealurilor subcarpatice, unde condițiile climatice sunt mai blânde și unde
litologia este atât de variată, s olurile prezintă o mare diversitate. La vest de râul Teleajen
predomină solurile brune și brune podzolite, cărora li se asociază soluri podzolice argiloiluviale,
iar în subsidiar soluri negre de f âneață, umede (Gh. Niculescu, 1984).
În orașul Câmpina se în tâlnesc solurile : luvisoluri albice (podzolice argiloiluviale),
protosoluri aluviale, soluri aluviale, soluri brune eu -mezobazice și soluri brune -luvice
(podzolite).Aceste tipuri de soluri sunt în general profunde, conțin suficiente substanțe nutritive
și au însușiri f avorab ile unei folosiri variate (F igura 6).

Fig.6 Harta solurilor municipiului Câmpina
Prelucrare sursă deschisă GIS, 2017
Luvisolurile albice prezintă o trecere sub formă de întrepătrunderi (pene sau limbi) între
orizontul eluvial albic și orizontul B argic aflat sub el și se regăsesc pe o suprafață foarte redusă
în nordul orașului.

Protisolurile aluviale sunt soluri tinere ce se formează în luncile râ urilor pe depunerile
aluviale recente . Aceste soluri sunt întâlnite în lunca râului Doftan a în partea de est și sud est, dar
și pe terasa râului Prahova în partea de vest și sud a orașului.
Solurile brune eu -mezobazice, aparțin clasei cambisolurilor, se caracterizează
printr -un profil de sol bine dezvoltat, dar slab diferențiat textural și mor fologic. Solurile brune
eu-mezobazice s -au format pe gresii, depozite nisipoase, argile, marne și sunt acoperite cu păduri
de stejar și făgete în zona piemontană și montană dar și în depresiuni. Acestea ocupă cea mai
mare suprafață a orașului.
Solurile brun e-luvice (podzolite) reprezintă soluri cu orizont B spodic de acumulare a
oxizilor de fierși aluminiu și/sau a humusului, situat sub un orizont eluvial, cenușiu. Acestea se
regăsesc izolat în partea de nord și nord -est a or așului ( Oprea R., 2013).
1.4.Factorii climatogeni antropici
Societatea omenească exercită asupra climei o influență modificatoare foarte extinsă, ale
cărei dimensiuni nu sunt încă cunoscute. Omul are capacitatea de a acționa asupra factotilor
fizico -geografici astfel produce ameliorarea sau înrăutățirea condițiilor climatice local e prin
modificarea acestora. Acț iunile exerc itate de om precum : defrișarea pădurilor, asanarea
terenurilor mlăștinoase și desecarea bălților, irigarea terenurilor agricole, crearea lacurilor de
acumulare și proc esul de urbanizare duc la modifica rea topoclimei sau microclimei.
Municipiul Câmpina este supus consecințelor defrișării pădurilor nerațională care
conduce la scăderea umezelii aerului, sporirea numărului de zile cu îngheț și la creșterea
amplitudinilor te rmice. Îmbunătățirea condițiilor climatice locale se poate face prin irigații,
împăduriri, drenări și prin diferite metode agrotehnice de prelucrare a solului. Aceste modificări
pot fi planetare datorită impurificării atmosferei prin surse artificiale (ind ustrii, transporturi), d ar
și naturale (Ciulache S., Ionac Nicoleta ,2007 ).
Procesul de urbanizare a fost strâns legat de dezvoltarea industriei de extracție a
petrolului (SC Rafinăria STEAUA ROMÂNĂ SA .) dar și a transporturilor . Acest proces este
evident în cadrul orașului prin apariția suprafeței active în cea m ai mare parte artificializată ce
imprimă o modificare pozitivă bilanțului energetic ce duce la modificarea climei locale. În
municipiul Câmpina urbanizarea s -a caracterizat prin : creșterea treptat ă a suprafeței artificiale
urbane prin construirea de blocuri, clădiri supra etajate, lanțuri comerciale. Infrastuctura și
creșterea numărului de autovehicule în trafic preponderant pe arte rele principale ale orașului au
dus la consum de car buranți și degaj area unor cantități de emisii de dioxid de carbon cu efect în
creșterea temperaturi i aerului.

2.CARACTERISTICI CLIMATICE

Cele mai ample procese de interacțiune între atmosferă și suprafața subiacentă sunt
schimbul reciproc de căldură și umezeală. Aceste a depind de acțiunea simultană a suprafeței
subiacente, a radiației solare și a circulației atmosferice și pot fi „evaluate calitativ și cantitativ
sub forma bilanțului căldurii și umezelii al sistemului pămînt -atmosferă, de care depind regimul
elementelor și fenomenelor meteorologice și, în consecință, regimul climei” (Clima Re publicii
Populare Româ ne, 1962).

2.1. Temperatura aerului
Temperatura reprezintă cantitatea de energie calorică de care dispune atmosfera, dar și o
însușire fizică a stării aerului care reprezintă atât variații temporare periodice (diurne și anuale) și
neperiodice (de la un an la altul și de lungă durată), cât și variații teritoriale. Temperatura joacă
un rol important în numeroase procese fizice (contractarea și dilatarea metalelor, evaporația și
condensarea, înghețul și dezghețu l), biologice și chimice ale cărei consecințe se resimt în
activitățile umane.

2.1.1 Regimul anual al temperaturii medii lunare

Temperatura aerului reprezintă cel mai important parametru meteorologic care se
suprapune în cea mai mare parte unui ciclu anual datorită dependenței acesteia de radiația
solară. Latitudinea la care se află orașul Câmpina determină modificări ale acestui parametru
prin intermediul modificărilor aduse bilanțului radiativ.
În arealu l municipiului Câmpina, temperatura aerului este influențată de o serie de factori
locali precum : gradul de acoperire cu vegeta ție, expoziția versanților față de soare, latitudinea,
dispunerea formelor de relief din jurul acestuia, dar și consumul de combu stibili fosili determină
o repartiție inegală a temperaturii aerului între centru și aria periurbană.
Pentru a evidenția evoluția parametrilor climatici ai temperaturii medii anuale s -au
analizat date meteorologice pe un interval de 10 ani, din 1971 -1980 c e ajută la realizarea unei
monografii climatice ale municipiului Câmpina.

Temperatura medie multi nuală a aerului la nivelul Bucureștiului este de 10.6 ⁰C
(altitudine 90 m) , iar temperatura multianuală în orașul Câmpina este de 8.6 ⁰ C (altitudine 450m)
acest lucru se datorează în principal gradientului adiabatic umed care scade cu aproximativ
0.6⁰C/100 m, astfel s e observă diferența de 2 ⁰C datorată și poziției geografice , atât din punct de
vedere al latitudini, longitudini și altitudini (orașul este tr aversat de paralela de 45 ⁰ latitudine
nordică și de meridianul de 26 ⁰ longitudine estică ; amplasat în Subcarpații Curburii la o
altitudine medie de 450 m și este înconjurat de dealuri cu altitudini de peste 600 m ). În figura 7
cea mai scăzută temperatură medie lunară se înregistrază în luna ianuarie (-2.1⁰C), iar
temperatura medie lunară cea mai ridicată se înregistrează în luna iulie (18.5 ⁰C).

Date prelucrate după ANM -CMR Muntenia, 2016
Fig.7 Regimul anual , lunar și anotimpual al temperaturii medii lu nare la stația
meteorologică Câmpina , în perioada 1971 -1980

2.1.2 Variația temperaturilor medii lunare de la un an la altul

Din analiza graficului cu variația temperaturi i medii lunare se observă înegistrarea
temperaturii maxime în luna iulie (20,3⁰C) și temperatura minimă în luna ianuarie ,fiind pozitiv ă
(0.7⁰C).Curbele celor mai mari și cele mai mici medii lunare corespund regimului anual al
temperaturii aerului, iar pe curba cu cele mai mici temperaturi medii lunare, se înregistrează
temperatura maxim ă (17.1 ⁰C) în luna iulie, iar temperatura minimă ( -4.6⁰C) înregistrată tot în
luna ianuarie (Figura 8).

Date prelucrate după ANM -CMR Muntenia, 2016
Fig.8 Variaț ia temperaturilor medii lunare la stația meteorologică Câmpina, în perioada
1971 -1980

2.1.3. Amplitudinea anuală a temperaturii medii lunare

În municipiul Câmpina, în perioada 1971 -1980 a fost înregistrată o amplitudine anuală a
temperaturii medii lunare de 20,6 ⁰C, această valoare rezultând în urma diferenței dintre valoarea
maximă (iu lie 18,5 ⁰C) și minimă (ianuarie -2,1⁰C), valori consem nate la un moment dat.

2.1.4. Oscilațiile neperiodice ale temperaturii aerului

Din punct de ved ere al abaterilor temperaturii medii anuale se observă la începutul
perioadei (1971 și 1972) abateri negative , fiind urmate de o abatere pozitivă (1973) ; în 1974 nu
se înregistrează nicio abatere ; în anul 1975 se înregistrează cea mai mare abatere negativă
(-0,8⁰C), urmând ca în anul 1976 să se înregistreze cea mai mare abatere pozitivă (0,8 ⁰C), iar
spre sf ârșitul perioadei se inregistrează două abateri negative identice (1977 și 1979 ) și două
abateri pozitive aproximativ egale (Figura 9) . Aceste abateri de temperatură sunt supuse
inversiunilor termice (predomină stratificarea stabilă a atmosferei) care au o zonă mai extinsă în
Subcarpații de Curbură față de Câmpia Română în luna ianuarie și creșterii intensității radiației
solare pe parcursul anului.

Date prelucrate după ANM -CMR Muntenia, 2016
Fig.9 Variația de la un an la altul a mediei temperaturii aerul ui față de media multianuală
la stația meteorologică Câmpina, în perioada 1971 -1980

2.1.5. Temperatura maximă absolută

În perioada de analiză a temperaturii aerului se observă înregistrarea temperaturii medii
maxime lunare în luna august ( 33,1⁰C -1971 ), iar cea mai mică temperatură medie maximă
lunară se identifică în luna ianuarie ( 16.1⁰C-1975). Temperatura maximă medie lunară începe să
crească uniform din luna ianuarie până în luna august, de la iarnă la vară (Tabelul nr.1) .
Creșterea temperaturilor m edii maxime lunare se accentuează la începutul primăverii, iar
începutul toamnei se observă o scădere a valorilor de la o lună la alta. Descreșterea cea mai mică
se înregistrează între lunile decembrie și ianuarie (0.5 ⁰C).

Tabel nr. 1 Temperatura maximă ab solută la stația meteorologică Câmpina, în perioada
1971 -1980

Luna I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Temp.maximă
absolută 16.1 18.5 25 27.3 28.7 30.9 32.7 33.1 28.7 25.7 21.3 16.6
Anul 1975 1977 1975 1975 1977 1972 1974 1971 1973 1976 1977 1979
Date prelucrate după ANM -CMR Muntenia, 2016

2.1.6. Temperatura minimă absolută

În perioada de analiză a temperaturii aerului se observă temperatura medie minimă lunară
ca fiind înregistrată în luna ianuarie (21.6,⁰C-1972 ), iar cea mai m are temperatură med ie minimă
lunară se identifică în luna iulie (5.5⁰C-1973 ). Din această analiză se observă că valorile
temperaturii medii minime lunare înregistrează câte patru luni cu valori negative. Datorită
creșterii intensității radiației solare, media temperaturilor minime lunare devine pozitivă
începând cu luna mai (0.1 ⁰C) fiind observate diferențe mari față de luna aprilie (-4.5⁰C). Din
analiza tabelului (tabelul nr.3) se observă o distribuție neuniformă a valorilor medii ale
temperaturii minime între lunile ianuari e și iulie, un rol important în evidențierea acestui lucru îl
are altitudinea la care este situat orașul Câmpina.

Tabel nr. 2 Temperaturi le minime medii lunare ale aerului aerului la stația meteorologică
Câmpina , în perioada 1971 -1980

Luna I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Temp.minimă
absolută -21.6 -18 -12.6 -4.5 0.1 2 5.5 4.6 -2.7 -8.9 -14.2 -16.9
Anul 1972 1976 1976 1972 1976 1977 1973 1980 1977 1971 1973 1977
Date prelucrate după ANM -CMR Muntenia, 2016

2.2. Umezeala relativă a aerului
Umezeal a aerului ( ”starea higrometrică”) reprezintă gradul de saturație a aerului cu
vapori de apă și constituie raportul procentual dintre tensiunea reală și tensiunea maximă de
saturație a vaporilor de apă la temperatura aerului în mom entul observației (Clima R omâniei,
2008 ). Acest parametru climatic joacă un rol important în observația gradului de uscăciune al
atmosferei, astfel în arealul orașului Câmpina cunoașterea variațiilor lunare și anuale ale
umezelii aerului din perioada 1971 -1980 au dus la o î mbunătăț ire a confortului și sănătății
cetățenilor din ziua de astăzi. În acest areal urban, valoarea umezelii relative este redusă datorită
spațiilor verzi ca re ocupă suprafețe mici, densității clădirilor, dar și datorită încălziri prin
termoficare.

2.2.1 Umezea la relativă a aerului

Media anuală a umezelii relative la stația meteorologică Câmpina în perioada
1971 -1980 este de 78.1%, valoare normală din punct de vedere higrometric (51 -80%) datorită
situării ariei urbane între trei râuri : la vest, r âul Prahova, la est râul Doftana și în nord -vest râul
Câmpinița. Această valoare medie se explică prin permanența procesului de evaporare ce are loc
deasupra celor trei suprafețe acvatice.
Mediile lunare ale umezelii relative se află de regulă în raport invers cu cele ale
temperaturii aerului, astfel cele mai ridicate valori de înregistrează în anotimpul rece, dar în
orașul Câmpina mimima se înregistrează primăvara (aprilie) și maxima, toamna (noiembrie).
Minimul principal se înregistrează în aprilie (72.5%) când temper aturile încep să crească
(8.8⁰C), iar minimul secund se evidențiază în lunile iunie -iulie, având valoari de 73.8% respectiv
74.6%, când se fac prezente advecțiile umede care sunt rare, iar evaporația de la nivelul
suprafeței active subiacente este redusă. Maximul principal este în luna noiembrie (82.1%)
maxim explicat prin frecvența ridicată a advecțiilor relativ calde, iar cel secundar în luna
februarie (81.8%). Valori relativ ridicate sunt înregistrate în lunile ianuarie (81.3%) și octombrie
(81.4%), fapt datorat creșterii numărulu i de zile cu precipitații (F igura 10).

Date prelucrate după ANM -CMR Muntenia, 2016
Fig.10 Regimul anual , lunar și anotimpual al umezelii relative la stația meteorologică Câmpina, în
perioada 1971 -1980

2.3.Durata de strălu cire a Soarelui
În eviențierea climei, un rol important îl constituie durata de strălucire a Soarelui care
reprezintă durata efectivă în care discul solar este vizibil pe bolta cerească și se exprimă în ore și
zecimi de ore.
Din punct de vedere teoretic, d urata de strălucire a Soarelui ar trebui să fie echivalentă
intervalului de timp dintre răsăritul și apusul Soarelui, dar acest lucru nu se realizează datorită
acțiunii unor factori de influență. Un factor de influență este cel atmosferic (mișcarea de
revoluție a Pământului în jurul Soarelui pe o orbită aproape eliptică), circulația generală a
atmosferei, dar și condițiile geografice locale ale orașului Câmpina precum prezența lanțului
carpatic și orientarea versanților din proximitatatea acestuia.
În evolu ția sa pe orbită, Pământul trece prin solstițiul de vară (22 iunie) și odată cu
apropierea de acesta durata de strălucire a Soarelui crește , iar prin apropierea de solstiț iul de
iarnă (22 decembrie) aceasta scade.
Circulația generală a atmosferei se refle ctă în regimul nebulozității datorită slabei
dezvoltării a norilor superiori și mijlocii pe verticală și transparenței acestora din cauza alcătuirii
lor din particule de gheață ce permite trecerea unei părți a radiației solare. Durata de strălucire a
Soare lui la nivelul solului este complet anulată prin difuziunea completă a radiației datorită
nebulozității inferioare.
Din punct de vedere al coordonatelor geografice, orașul Câmpina este situat la 45⁰
latitudine nordică, la jumătatea distanței dintre Ecuato r și Polul Nord și pe meridianul de 26 ⁰
longitudine estică.
Durata de strălucire a Soarelui constituie un parametru climatic important pentru diverse
domenii de activitate precum : agricultură, turism, construcții și sănătate.

2.3.1. Regimul anual al dura tei efective de strălucire a Soarelui

Pe parcursul anului, numărului mediu de ore de strălucire a Soarelui au o variabilitate
lunară și se află în strânsă legătură cu regimul nebulozității și cu durata astronomică a zilei.
Valorile medii lunare ale durat ei de strălucire a Soarelui, ale datele meteorologice analizate în
figura 11, evidențiază luna iulie ca fiind luna cu cea mai lungă durată medie de strălucire a soarelui
(240.53 ore ș i zecimi de ore) și luna ianuarie cu durat a cea mai redusă (91.49 ore și zecimi de ore).

Date prelucrate după ANM -CMR Muntenia, 2016
Fig. 11 Regimul anual al duratei de strălucire a Soarelui la stația meteorologică Câmpina, în
perioada 1971 -1980

2.4.Nebulozitatea
Nebulozitatea totală reprezi ntă gradul de acoperire al bolții cerești cu toți norii vizibili
existenți în momentul observației. (Clima României, 2008).
Particularitățile circulației generale ale atmosferei ca și cele ale suprafeței active
afectează direct nebulozitatea și indirect reg imul tuturor parametrilor climatici. Prezența norilor
modifică bilanțul radiativ -caloric prin mărirea radiației difuze, slăbirea celei efective, reducerea
intensității radiației solare directe prin reflexie, iar vizibilitatea în altitudine este limitată.
Norii inferiori (nimbostratus și cumulonimbus) absorb radiația terestră, nu lasă să treacă
radiația directă și emit radiații de undă lungă. Datele climatologice care au fost prelucrate și
interpretate pentru realizarea studiului privind nebulozitatea totală se exprimă în zecimi de boltă
cerească.

2.4.1. Regimul anual al nebulozității

În orașul Câmpina există diferențieri din punct de vedere al nebulozității, astfel deasupra
și în centrul acestuia nebulozitatea înregistrează valori mai ridicate datorită nuc leelor de
condensare existente în atmosfera urbană și dinamicii convective locale față de periferie.

În zona industrială a orașului există o favorabilitate mai mare de condensare a vaporilor
de apă din cauza cantităților mari de pulberi degajate în atmosf eră, iar în zonele periurbane se
dezvoltă norii deoarece aceste zone se află în raza de acțiune a maselor de aer umed.
În regimul anual al nebulozității de la stația meteorologică Câmpina în perioada
1971 -1980 se înregistrează valoare medie anuală de 5.6 z ecimi. În lunile mai -octombrie
(4.7-6.8 zecimi) valorile înregistrate se situează sub media anuală, iar în celelalte luni ale anului
această valoare fiind depășită, excepție făcând luna decembrie (5.5 zecimi) a cărei valoare este
aproximativ egală cu cea medie (Figura 12). Valoare maximă se înregistrează în luna februarie
(6.8 zecimi) datorită deplasării Depresiuni Islandeze către latitudinile mijlocii, retragerii spre sud
a Ciclonului Azoric și intensificării activității ciclonice de deasupra Mării Medite rane.În luna
august (4.6 zecimi) se înregistrează cea mai mică valoare a nebulozității din cauza regimului
anticiclonic existent la nivelul României.

Date prelucrate după ANM -CMR Muntenia, 2016
Fig.12 Regimul anual , lunar și anotimpual al nebulozității la stația meteorologică Câmpina, în
perioada 1971 -1980

2.5.Precipitațiile atmosferice
Precipitațiile atmosferice cuprind toate produsele de condensare și cristalizare a vaporilor
de apă din atmosferă (hidrometeori), care cad de obicei din nori și ajung la suprafața pământului
sub formă solidă (grindină, măzăriche, aversă de zăpadă și ninsoare), lichidă ( burniță, averse de
ploaie și ploaie) sau sub formă mixtă (aversă de lapoviță și lapoviță). (Clima României, 2008) .

2.5.1. Regimul anual al precipitații lor atmosferice

Date prelucrate după ANM -CMR Muntenia, 2016
Fig. 13 Regimul anual al cantităților medii lunare de precipitații la stația meteorologică Câmpina,
în perioada 1971 -1980

Precipitațiile atmosferice au un rol impoartant în determinarea climei urbane la fel ca
temperaturii aerului, acestea fiin prezente sub formă de ploi neuniforme. La nivelul țării noastre,
cele mai mari cantități de precipitații se înregistrează în perioadele cu activitate ciclonică
persistentă, iar cele mai mici când domină ariile anticiclonale.
Din grafic se observă creșterea cantității de precipitații începând cu lu na februarie până în
luna iulie , iar spre sfârșitul anului cantitatea de precipitații se diminuează, dar în luna ianuarie
(40.3 l/m²) cantitatea este mai ridicat ă decât cea a lunilor decembrie (32.9 l/m²) și februarie (37.2
l/m²). În luna aprilie, cantitatea de precipitații crește față de cea din luna anterioară, la 60.3 l/m²
datorită intensificării activității ciclonilor islandezi ce se de plasează către Europa Ce ntrală și
poziționării orașului Câmpina în regiune subcarpatică. În luna mai cantitatea de precipitații este
de 120.5 l/m² datorită pătrunderii maselor de aer umed, de origine oceanică ce pornesc de la
periferia nordică a dorsalei ciclonului Azoric, dar și dezvoltării convecției termice. În luna iulie
se înregistrează cea mai mare cantitate de precipitații, 132. l/m² (vezi figura 13) . În luna august
se resimte acțiunea regimului anticiclonic, astfel cantitatea de precipitații se diminuează cu
aproximativ 40 l/m² față de luna iulie. Cantitatea cea mai mică de precipitații se înregistrează în
luna decembrie (32.9 l/m²) datorită temperaturilor diminuatea ale aerului.

2.5.2. Variația de la un an la altul a cantităților medii de precipitații

Din analiza graf icului cu variația cantităților medii lunare de precipitații se observă
înregistrarea cantității maxime în luna iulie (296 l/m²), iar cantitatea minimă se înregistrează în
luna decembrie (1.2 l/m²). Între cele mai mari cantități de precipitații și cele ma i mici există
fluctuații cuprinse între 80 și 250 l/m² (Figura 14). Iarna se înregistrează cele mai mici cantități
de precipitații datorită temperaturii scăzute ca și în cazul municipiului Câmpina care nu se află
sub influența ciclonilor mediteraneeni. L a începutul primăverii se observă o ușoară scădere a
cantității de precipitații, iar la finalul acestui anotimp cantitatea este redusă la jumătate. Vara se
înregistrează cele mai mari cantități de precipitații deoarece aceste cresc odată cu înălțimea (450
m altitudinea medie a orașului Câmpina). În ceea ce privește cantitatea de precipitații, toamna se
observă o ascensiune a acestora ca apoi să urmeze o scădere de apoximativ 60 l/m².

Date prelucrate după ANM -CMR Muntenia, 2016
Fig.14 Variația cantitățil or medii lunare de precipitații de la un an la altul la stația meteorologică
Câmpina, în perioada 1971 -1980

Din analiza graficului se observă înregistrarea cantității maxime de precipitații căzută în
24 de ore în luna iulie (46. 2 l/m²), iar cantitatea mi nimă fiind înregistrată în luna decembrie (12.3
l/m²). Această situație este identică cu ce a cantițăților medii lunare de precipitații. Cantitatea
maximă de precipitații căzută în 24 de ore începe să crească din luna decembrie, când se produce
minimul ace stia până la mijlocul verii, în luna iulie când se produce maximul (Figura 15). În
primele luni ale anului cantitatea de precipitații se învârte în jurul valorii de 13 l/m², în lunile
iunie și iulie valorile sunt aproape egale, astfel luna iunie este cons iderată maximul secundar,iar
în lunile de toamnă cantitatea de precipitații oscilează între 21 -22 l/m².

2.6.2. Cantități maxime de precipitații căzute în 24 ore

Date prelucr ate după ANM -CMR Muntenia, 2016
Fig.15 Regimul anual al cantităților maxime de precipitații în 24h și mediile anuale la stația
meteorologică Câmpina, în perioada 1971 -1980

Din analiza graficului se observă înregistrarea cantității maxime de precipitații căzută în
24 de ore în luna iulie (46. 2 l/m²), iar cantitatea minimă fiind înre gistrată în luna decembrie (12.3
l/m²). Această situație este identică cu ce a cantițăților medii lunare de precipitații. Cantitatea
maximă de precipitații căzută în 24 de ore începe să crească din luna decembrie, când se produce
minimul acestia până la mi jlocul verii, în lun a iulie când se produce maximul (vezi figura 15). În
primele luni ale anului cantitatea de precipitații se învârte în jurul valorii de 13 l/m², în lunile
iunie și iulie valorile sunt a proape egale, astfel luna iunie este considerată max imul secundar,iar
în lunile de toamnă cantitatea de precipitații oscilează între 21 -22 l/m².
2.6.Stratul de zăpadă
Stratul de zăpadă este caracteristic sezonului rece al anului deoarece precipitațiile cad și
sub formă solidă (ninsoare), iar temperatura aerului și a solului este negativă. Stratul de zăpadă
are un albedou de 70%, astfel reflectă o mare parte a radiației directe și devine mai rece decât
suprafața solului accetuând formarea inversiunilor termice.
În analiza acestui parametru se ia în calcul și zilele cu precipitații solide deoarece
generează strat de zăpadă. Condițiile de formare ale stratului de zăpadă sunt impuse de
temperaturile coborâte ale aerului (sub 4 ⁰C), circulația atmosferică, altitudinea la care se află
orașul Câmpina (450 m) și o rientarea versanților.

Orașul Câmpina este situat în Subcarpații Curburii , astfel cea mai timpurie ninsoare poate
fi observată la jumătatea toamnei ( 23 octombrie), acest fenomen realizându -se de la cele mai
mari altitudini la cele mai mici, de la nord la sud începând cu luna septembrie din cauza
temperaturii negative a solului iar cea mai târzie în luna aprilie deoarece are loc creșterea
temperaturii aerului și cad precipitații preponderent sub formă lichid și se suprapune cu topirea
ultimului strat de zăpadă.
Cel mai mare număr de zile cu sol acoperit de zăpadă se înregistrează în luna ianuarie
(17.4), iar cel mai mic număr în octombrie (0.1). În orașul Câmpina din decembrie și până în
martie se înregistrează un număr de 44 zile, iar în aprilie și în n oiembrie 0.3 zile și respectiv 2.9
zile (Tabelul nr.3). Numărul mediu anual de zile cu sol acoperit de zăpadă este de 47.3 zile.
Tabel nr. 3 Numărul mediu lunar de zile cu sol acoperit de zăpadă la stația meteorologică
Câmpina, în perioada 1971 -1980
Luna I II III IV V VI VII VII IX X XI XII
Nr.
mediu 17.4 11.7 7.1 0.3 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.1 2.9 7.8
Date prelucrate după ANM -CMR Muntenia, 2016

2.7.Vântul
Vântul este un fenomen meteorologic ce reprezintă deplasarea aerului de -a lungul
suprafeței terest re, variabil în timp și spațiu și este rezultatul condiționat de contrastul baric
orizontal creat în cadrul circulației generale a atmosferei (Clima României, 2008) .
Vântul este un element climatic menit să aducă echilibrul între contrastele barice apărute
în diverse locuri pe Glob ce acționează asupra teritoriului României precum : Anticiclonul Azoric
(vara) Depresiunea Mediteraneană (în semestrul rece) și Anticiclounul Est -European și provoacă
variații altor elemente meteorologice, acționează mecanic prin deflație și coroziune și sporește
viteza evapotranspirației și transpirației.

2.7.1. Viteza vântului
Regimul vânturilor înregistrat la stația Câmpina în perioada de analiază 1971 -1980 a
determinat influența particularităților suprafețelor subiacente, dar și evoluția circulației generale
a atmosferei. Obstacolele cu înălțimi reduse (locuințe) măresc turbulența dând naștere unui regim

turbulent al aerului pe când obstacolele înalte (blocuri) produc efectul de frânare al mișcării
aerului.
Din analiza graficul ui se observă înregistrarea vitezei maxime (2.8 m/s) a vântului pe
direcțiile nord și vest, iar viteza minimă (2.3 m/s) din direcțiile nord -vest și sud -est. Maximul
secundar al vitezei vântului (2.7 m/s) se înregistrează pe direcțiile est,nord -est și sud -vest, iar
minimul secundar pe direcția sud (Figura 16). Astfel viteza medie a vântului este de 2.6 m/s fapt
datorat culmilor înconjurătoare care adăpostesc orașul.

Date prelucrate după ANM -CMR Muntenia, 2016
Fig.16 Roza anualăa vitezei vântului la sta ția meteorologică Câmpina, în perioada 1971 -1980

2.7.2. Direcția vântului

Direcția vântului reprezintă sectorul de unde suflă vântul și nu direcția din care bate
vântul. Aceasta se stabilește în legătură cu punctul cardinal din care bate. După c um putem
observa și în figura 17, în municipiul Câmpina , în perioada 1971 -1980, frecvența anuală a
vântului este predominantă din nord (8 %) și din sectorul vest ic (NV, V, SV) ce totalizează
18,2%., datorită orientării, adâncimii și dechiderii depresiunii intracarp atică. În sectorul estic,
frecvența vântului este extre m de redusă, având un total de 15,4 %.

Date prelucrate după ANM -CMR Muntenia, 2016
Fig.17. Roza anuală a frecvenței vântului pe direcții la stația meteorologică Câmpina, în
perioada 1971 -1980

2.7.Alte fenomene meteorologice
Prezența abundentă a apei în natură sub diverse forme și a punctului de topire și de îngheț
la 0⁰ C care este depășit la orice latitudine de la o anumită altitudine, iar în anotimpul rece la
latitudini medii duce la apariția f enomenelor atmosferice legate de apă (hidrometeori). Aceste
fenomene pot determina pagube pentru diverse sectoare economice sau chiar punerea în pericol a
bunurilor și vieților oamenilor, astfel sunt catalogate ca fiind fenomene atmosferice de risc.

2.7.1 .Ceața

Ceața reprezintă o suspensie atmosferică de picături foarte mici, de dimensiuni
microscopice, care reduc vizibilitatea sub 1 km. (Clima României, 2008). Ceața cunoaște mai
multe tipuri după modul de formare : ceață de radiație, ceață de advecție și ceață de evaporație. În
funcție de aspectul și forma acestui fenomen distingem : ceață la distanță, ceață înghețată, ceață
în bancuri, ceață cu cer invizibil, ceață joasă, ceață cu cer vizibil și ceață care depune chiciură.
Acest fenomen afectează domeniul transporturilor indiferent de forma sub care se manifestă.
În zona Subcarpaților de Curbură se înregistrează un număr mediu anual redus de zile cu
ceață, 48.1 zile în orașul Câmpina datorită efectelor fohnale din această zonă. În perioada de
analiză, număr ul de zile cu ceață a fost nul și aproape nul în lunile mai -octombrie. Cel mai mare

număr de zile cu ceață înregistrându -se în luna ianuarie (18.2 zile), iar cel mai mic 0.1 în lunile
mai, iulie și septembrie (vezi tabelul nr.5). Numărul de zile cu ceață î ncep să crească începând
din noiembrie până în februarie, ca după aceea numărul acestora să scadă.

2.7.2. Bruma

Bruma este un fenomen hidrometeorologic și reprezintă depunerea de gheață pe diverse
obiecte de pe sol și are un aspect cristalin, deseori su b formă de solzi, pene, ace de gheață sau
evantai. Acest fenomen înregistrează o frecvență ridicată în anotimpurile de tranziție (primăvara
și toamna) și o frecvență redusă iarna. Condițiile optime de apariție a brumei sunt : timp senin și
liniștit cu vânt sub 2 m/s , temperaturi sub 0 ⁰C, iar umezeala aerului să depășească 80%. Bruma
se formează înaintea răsăritului Soarelui și după apus prin procesele de evaporare sau topire și
înregistrează grosimi de medii de 1 -3 mm.
Numărul mediu anual de zile cu brumă l a stația meteorologică Câmpina este de 75.6 zile,
cu un maxim de 19.1 zile în luna decembrie și un minim în luna septembrie de 0.7 zile. Valori
mai mari de 7 se înregistrează în lunile octombrie -martie datorită umezelii raletive mari a aerului
(vezi tabelu l nr.5). Numărul de zile cu brumă încep să crească începând din octombrie până în
februarie, ca după aceea numărul acestora să scadă.
Cele mai târzii brume se produc la începutul lunii aprilie, iar cele mai timpurii (de
toamnă) apar în a doua parte a luni i septembrie.

2.7.3 Chiciura

Chiciura reprezintă o depunere pe obiecte, provenită în general prin înghețarea picăturilor
de apă suprarăcită din ceață sau nor. .(Administrația Națională de Meteorologie, ”Clima
României ”, 2008, Volumul II, Editura Academie i Române, București). Chiciura poate manifesta
două forme în natură : chiciur ă tare (temperatura aerului -2…-7⁰C) și chiciură moale (
temperatura aerului <-15⁰C).
Acest fenomen este dependent de circulația generală a atmosferei și nu se formează în
fiecare a n, dar nici în fiecare lună de iarnă.Chiciura se prezintă sub forma unui strat alb, afânat,
constituit din crostale de gheață cu aspect de zăpadă care i -a naștere iarna prin depunerea acelor
de gheață preponderent pe obiecte verticale.Numărul mediu anual d e zile cu chiciură la stația

meteorologică Câmpina este de 3.4 zile, cu un maxim de 2 zile în luna decembrie și un minim în
luna martie de 0.2 zile (Tabelul nr.4).
Tabel nr. 3 Numărul mediu lunar și anual al zilelor cu ceață, brumă și chiciură la stația
meteorologic ă Câmpina, în perioada 1971 -1980
Luna I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII An
Număr zile
ceață 18.2 12.3 6 0.4 0.1 0.0 0.1 0.0 0.1 0.2 2.7 8 48.1
Număr zile
brumă 12.6 10.3 8.7 3.4 0.0 0.0 0.0 0.0 0.7 7.7. 13.1 19.1 75.6
Număr zile
chiciură 2 0.6 0.2 0.0 0.0. 0.0. 0.0 0.0 0.0 0.0 0.3 0.3 3.4
Date prelucrate după ANM -CMR Muntenia, 2016

3.TOPOCLIMATE

Topoclimatul reprezint ă clima determinată în primul rând de formele majore de relief.
Topoclima repreintă variațiile eleme ntelor meteorologice din cadrul diferitelor complexe
economico -geografice și fizico -geografice omogene care determină atât caracterul cât și
structura suprafeței activ -subiacente.
Arealul de dezvoltare al topoclimatului este influențat pe verticală de dife ritele unități de pe isaj
geografic (Munții Bucegi, Dealurile Câmpiniței, Dealurile Cosminele Depresiunea Comarnic –
Breaza, D ealul Voila , Culmea Gurga, Depresiunea Mislea, Dealul Sultanu -Teișu, V ârful
Poienii,Depresiunea Brebu, Dealul Mușcelului), având ca limită superioară,baza norilor Stratus,
800-1000 m (iarna) și baza norilor Cumulus, 2000 m (vara), iar limita inferioară o reprezintă
suprafața activă. ( Bogdan Octavia, 1988)
Din cadrul topoclimatului face parte și orașul care influențează fundamental supra fața
activă și tot odată reprezintă atât factor climatogen cât și topoclimatologic. În cadrul orașului se
indivualizează procesul de urbanizare prin : varietatea culorilor de pe clădiri, multiplicarea
materialelor de construcții cu origini diferite care da u naștere unei noi suprafețe active (pavajele
străzilor, acoperișurile clădirilor) , înălțimea diferențiată între blocuri și case, creșterea populației,
toate aceste reprezentând componente artificiale ale mediului.
Un rol important în modificarea evoluției fenomenelor meteorologice și a compoziției
atmosferice urbane îl constituie noua suprafață activă car e este intens artificializată.

3.1.Topoclimatul urban
Topoclimatologia urbană reprezintă totalitatea schimbărilor succesive posibile ale
proceselor atmo sferice ce caracterizează regimul vremii unei regiuni oarecare, ca rezultat al
interacțiunii dintre factorii radiativi, circulația generală a atmosferei și influențele condițiilor
fizico -geografice sub presiunea tot mai accentuată a activității umane .
Un r ol important în topoclimatul urban îl manifestă aportul de radiație solară care este
condiționat de poziția latitudinală pe glob, orașul Câmpina fiind situat la 45 ⁰ latitudine nordică
imprimă ca și consecință diminuarea unghiului sub care cad razele soarel ui pe acest teritoriu în
cursul unui an.
Așezarea fizico -geografică a orașului față de dinamica generală și regională a atmosferei
accentuează sau diminuează durata de strălucire a soarelui și a intensității radiației solare, iar

poziția acestuia în prox imitatea a trei râuri (Doftana, Câmpinița, Prahova) și într -o zonă
subcarpatică (Subcarpații Curburii) accentuează dinamica atmosferei urbane.
Altitudinea la care se află orașul Câmpina (450 m) rarefiază atmosfera și im plicit aduce
modificări asupra unor e lemente meteorologice (durata de străucire a soarelui, temperatura
aerului, nebulozitatea).

Clima orașului i -a naștere în funcție de acțiunea factorilor locali, caracteristicile centrului
urban și al e arealelor pe c are se dezvoltă industria precum :
– drenarea prin conductele sistemului de canalizare a apelor industrial e care pot proveni
din activități industrial și menajere având ca și consecință reducerea evaporației locale și implicit
consum de căldură;
– emanarea căldurii în atmosfera orașului în u rma proceselor de ardere a combustibililor
în industrie
– prezen ța pâclei care plutește deasupra orașului care modifică condițiile de condensare a
vaporilor de apă și existența unui relief accidentat datorită rețelei de stăzi și piețe, parcuri,clădiri
înalte care modifică viteza și direcția vântului (Constantin Dana Maria, 2013).

Principali i factori care afectează topoclima orașului și au un caracter constant sunt :
profilul accidentat, spațiile verzi, materialul de construcți e din care este alcătuit or așul și sistemul
de canalizare și omul (factorul antropic) care are o importanță deosebită în modificarea de
lungă durată a climei locale în sens negativ prin activitățile exercitate zilnic. Factorul antropic
poate interveni pozitiv asupra climei orașului prin reorganizarea structurii funcționale prin
mărirea spațiilor acvatice și verzi din cadrul acestuia, dar și prin împădurirea ariei periurbane,
plantarea de pomi sau viță de vie, amenajarea de lacuri de agrement pentru a asigura un aer curat
orașului.
Alternarea constantă a străzilor și înălțimea variată a clădirilor în cadrul orașului
determină un profil al acestuia sub forma unei linii frânte cu înălțări și căderi bruște. Orașul
prezintă două categorii de suprafețe plane : sup rafața acoperișurilor care se află la înălțimi variate
față de sol și suprafața străzilor care este la nivelul solului. Dezvoltarea pe verticală a orașului a
dus implicit la creșterea suprafeței active care joacă un rol important în absorbția și radierea
căldurii.

Orașul Câmpina a re un nucleu cu clădiri mai înalte și mai dense și este mărginit de zone
din ce în ce mai îndepărtate cu clădiri a căror înălțime descrește, iar de nsitatea acestora este
redusă.
Spațiile verzi în orașul Câmpina ocupă suprafețe reduse, acest lucru fiind ev ident din
punct de vedere climatic și al stării de sănătate a locuitorilor. Spațiile verzi sunt dispuse insular,
nu sub forma unor fâșii care să strabată întreg orașul și să facă legătura cu parcurile și grădinile
existente.
Prin umbrire și evapotransip rație, plantele ajută la diminuarea încălzirii excesive, dar
crește umezeala relativă a aerului. Totodată aparatul foliar joacă rol de filtru în ceea ce privește
impuritățile atmosferei urbane.
Orașul se dezvoltă pe o suprafață artificială în care vegetaț ia este redusă și solul umed și
poros lipsește cu desăvârșire, astfel clima orașului cunoaște modificări . Materialele de
construcție precum : tablă, țiglă, piatră, betonul zidurilor, asfaltul șoselelor și pavajul trotuarelor
ocupă o suprafață extinsă și mod ifică atât temp eratura cât și umezeala aerului, iar colorostica
acestora se observă în diversitatea albedoului.
Sistemul de canalizare al orașului are de suferit datorită slabei permealizării a suprafeței
active care are o structură preponderentă din asfal t, face ca apa pluvială să se scurgă și nu să se
infiltreze, astfel suprafețea activă a orașului este mult mai uscată decât cea a regiunilor
înconjurătoare. În oraș apa este utilizată pentru încălzirea acoperișurilor, asfaltului și implicit
aerul urban, nu în precesul de evapotranspirație cum se întâmplă pe câmpurile din vecinătatea
orașului.

Orașul Câmpina este situat în zona temperată astfel dinamica atmosferei este deosebită
față de cea a zonelor subtropicale și intertropicale deoarece vânturile a u direcții, viteze și
frecvențe diferite. În acest oraș precipitațiile abundente sunt sub formă de zăpadă cad iarna, iar
cele sub formă de ploi cad vara, acestea ajută la purificarea atmosferei urbane. Vânturile
resimțite în aria urbană au o singură direcț ie, iar viteza și frecvența sunt neregulate și impun
probleme în restructurarea funcțională a acestuia.
Topoclima urbană se află în strânsă legătură cu macroclima deoarece are influență asupra
căder ii precipitațiilor, gradului de impurificare al atmosferei , deplasării fronturilor și staț ioării a
aerului , dar și asupra formării și împrăștierii norilor.

3.2. Topoclimate specifice
Fiecare arie urbană are propria structură funcțională și organizatorică. Principalele părți
componente ale structurii orașului Câ mpina (figura 18 ) sunt:
– sectoarele industriale – sectoarele cu păduri de foioase
– sectoarele cu pajișt i și culturi agricole – sectoarele cu suprafețe acvatice
– sectoarele reziden țiale – sectoarele spațiilor verzi urbane
În fiecare din tre aceste sectoare urbane, starea atmosferei are caracteristici specifice în
ceea ce privește umiditatea, dinamica și gradul de impurificarea al aerului.
În cadrul orașului se disting mai multe tipuri de climate ce sunt impuse de condițiile
climatice locale (microclimate urbane) caracterizate prin numărul mare al surselor de
impurificare a atmosferei și prin neomogenitatea suprafeței subiacente.
Modificările aduse dinamicii atmosferei în cadrul topoclimatelor urbane pot fi generate
de orientarea și lățimea arterelor de circulație, densitatea și mărimea clădirilor, dar și de gradul
de transparență al atmosferei.

Fig.18 Harta topocliamtelor urbane a municipiului Câmpina
Prelucrare sursă deschis ă GIS, 2017

3.2.1. Topoclimatul zonei rezidențiale
În cadrul zonei rezidențiale , clima poate fi caracterizată printr -o atmosferă mult mai puțin
impurificată datorită zonelor cu spații verzi urbane relativ extinse, iar dinamica aerului este
activă. Condiții le microclimatice sunt dirijate de factorul antropic, nu de procesele meteorologice .
Municipiul Câmpina are o suprafață extinsă de case și blocuri deoarece reprezintă un
important centru economico -social la nivel județean prin dotările teritorieale și dezv oltarea
profilului industrial -terțiar.
Suprafața orașului este ocupată de mai multe zone cu funcție comercială și industrială.
Acest oraș a fost intens supus procesului de urbanizare prin dezvoltarea comerțului, industriei
dar și căilor de transport. Astfe l orașul a fost nevoit să ofere diverse facilități precum cele de
mediu, sănătate, racordare la rețeaua de canalizare să apă potabilă datorită creșterii accelerate a
populației urbane. Procesul de urbanizare a stat la baza extinderii suprafeței intravilanu lui care
ocupă 1.404 ha (2010) din care puțin peste 50% este ocupată de locuințe.
Fondul locativ al orașului Câmpina cuprinde 14.655 de locuințe din care 14.285 se află în
proprietate private (97.48%).
În anul 2010, fondul locativ a cunoscut o creștere cu numai 140 de locuințe ,iar
suprafața locuibilă a crescut de la 38.33 mp/locuință la 39.53 mp/locuință față de anul 2005.
În cadrul zonei rezidențiale s -au dezvoltat și diferite complexe comerciale precum:
complexul commercial FIBEC care are în componenț ă două piețe agroalimentare, PENNY
Market, Carrefour Market Câmpina cu o suprafață de 700 mp, Kaufland și Lidl.

3.2.2. Topoclimatul zonei industriale
În zonele industriale ale orașului Câmpina sunt situate în nord -vest, nord -est, est și în
zona central su dică impune un topoclimat ce se caracterizează prin gradul de impurificare al
aerului care se exprimă prin volumului fiecărui element de impurificare precum : fum, zgură fină,
microorganisme, praf și gaze.
Sursele artificiale precum întreprinderile indust riale, încălzirea locuințelor și mijloacele
de transport reprezintă cele mai importante surse de impurificare a atmosferei urbane care
afectează sănătatea cetățenilor și a vieții colectivității umane.
Industria elimină poluanți în urma proceselor de combus tie și a celor tehnologice.
Industria termoenergetică elimină substanțe poluatoare prin procesele de ardere și sunt eliminate
sub formă de fum care poate conține : funingine, cenușă, hidrocarburi, gudroane, vapori de apă,
acizi organici și diferite gaze (ox izi de azot și sulf, dioxid și monoxid de carbon). Cenușa este

compusă din substanțe minerale din combustibil (păcură, cărbune). Aceasta este dispersată în
atmosferă și se sedimentează rapid datorită particulelor relativ mari.
Funinginea este rezultatul ar derii incomplete a combustibilului și este alcătuită din
particule extrem de fine ce plutesc în masa aerului o perioadă mai îndelungată. Hidrocarburile
provin din arderea incompletă a tuturor combustibililor și sunt în același timp substanțe
cancerigene.
Industria siderurgică își face resimțită prezența pe o rază de 4 -7 km în impurificarea
atmosferei prin poluanții rezultați din cărbune și minereu de fier.
În industria metalelor neferoase , poluanții sunt rezultatul utilizării metalelor : Al, Mg, Pb,
Zn, Ni și Hg și al diferiților compuși ale acestora sub formă de pulberi sau vapori în urma
proceselor tehnologice la temperaturi ridicate. Gradul de intoxicație este ridicat deoarce
particulele metalice sunt fine și se sedimentează greu. Întreprinderile care util izează Hg, elimină
vapori toxici la temperatura de 20 -22 ⁰C.
Industria chimică impurifică atmosfera urbană prin eliminarea compușilor de sulf
rezultați în urma proceselor tehnologice. Hidrogenul sulfurat se elimină în general prin rafinarea
petrolului bog at în sulf. Clorul este un poluant care nu difuzează, dar reacționează lent în
atmosferă deoarece se menține mult timp pe suprafețe întinse.
Mijloacele de transport sunt o sursă importantă de impurificare a atmosferei urbane la
nivel local prin autovehicul ele cu motor cu combustie internă care afectează o bună parte din
atmosferă. Prin procesul de ardere incompletă se elimină particule atât solide cât și gaze, iar
cantitatea acestora crește din cauza gradului de impurificara al combustibilului.
Substanțele solide regăsite în benzină sunt eliminate sub formă de funingine, substanțe
organice, dar și substanțe cancerigene.
Oxizii de azot ating valori ridicate pe arterele intens circulate. Astfel un motor de
autovehicul produce 3 -7 kg de CO/oră , dar cantitatea maximă se înregistrează în momentul în
care este schimbată viteza deoarece cantitatea de aer este insuficientă pentru procesul de ardere
internă. În ceea ce privește impurificarea atmosferei, orașul Câmpina suferă de pe urma
traficului intens și a numărul ui mare de autovehicule deoarece sunt eliminate cantități mari de
CO din cauza semaforizării și trecerilor de pietoni care de regulă impune schimbarea treptei de
viteză.
O sursă indispensabilă vieții care impurifică atmosfera o constituie înălzirea imobile lor
care elimină cenușă, fum, funingine, dar și gaze rezultate din arder e incompletă (hidrocarburi).

În timpul zilei, radiația solară încălzește stratele inferioare de aer și determină apariția
curenților ascendenți care duc la dispersia poluanților. Pe timpul nopții, situația este opusă,
stratul de aer inferior se răcește de la sol, iar curenții ascendenți nu mai iau naștere.
În timpul inversiunilor termice, agenții de impurificare se acumulează în proximitatea
solului. Reapariția radiației solare duce la distrugerea inversiunilor termice, iar impuritățile sunt
din nou antrenate în masa atmosferei. Poluarea maximă cu gaze se produce iarna pe timpul
nopții, iar cea minimă,vara pe timpul zilei.

3.2.3.Topoclimatul spațiilor verzi urbane
În orașul Câmpina spațiile verzi urbane sunt discontinue (în zona central nordică, în vest
și sud -vest), iar acest lucru accentuează apariția riscurilor ecologice urbane prin consecințele
negative asupra stării de sănătate a cetățenilor și calitatea vieții. Creșterea număru lui populației,
dezvoltarea teritorială a orașului, arhitectura , dar și design -ul urbanistic au dus la diminuarea
spații lor verzi urbane.
Prezența spațiilor verzi urbane reprezintă unobstacol al activităților umane în degradarea
mediului înconjurător în c eea ce privește purificarea chimică a atmosferei. Plantele în procesul
de fotosinteză eliberează oxigen și consumă dioxid de carbon și reprezintă o sursă importantă de
oxigen a orașului. În ceea ce privește bilanțul zi -noapte, spațiile verzi mențin producț ia de oxigen
și realizează o epurare fizică a atmosferei prin reținerea pulberilor și prafului.
Construcțiile și suprafețele betonate ale orașului dau naștere unui topoclimat specific cu
temperaturi ridicate și restricții asupra circulației aerului și imp licit ia naștere „insula de
căldură ”. Vegetația joacă rol de moderator termic al climatului urban prin creșterea umidități i
aerului și umbrei, astfel se creează un mediu mai confortabil și mai răcoros.
Spațiile verzi din zona sud -estică sunt compacte și du c la reducerea poluării fonice
deoarece reprezintă o adevărată barieră în perioada vegetativă pentru zgomotele produse în zona
industrială .
Spațiile verzi joacă un rol important în ceea ce privește estetica urbană deoarece elimină
impresia de rigiditate a mediului construit care este dominant în oraș.
O cauză a diminuării suprafețelor verzi urbane o constituie ridicarea unor spații
comerciale pe zone le destinate odihnei și agrementului, astfel suprafața artificială crește în
detrimentul acestora.

3.2.4. T opoclimatul pădurilor de foioase
Un rol important în desfășurarea fenomenelor și proceselor meterorologice îl are pădurea
de foioase situată în nordul orașului Câmpina pe o suprafață redusă și impune particularități ce
aduce modificări în clima locală și i mplicit crează propriul topoclimat diferit față de cel al
câmpului deschis.
În cadrul pădurii fenomenele și procesele topoclimatice se manifestă pe mai multe
suprafețe active situate la nivelul coronamentului fiecărui etaj arbustiv sau arborescent, la nive lul
litierei sau la nivelul stratului muscinal.
Datorită densității și componenței floristice suprafața activă a pădurii joacă un rol
important, astfel rolul suprafeței active este evident atunci când aceasta ia naștere la nivelul
superior al coronamentelo r atunci când există o mare densitate a arborilor.
În cadrul pădurii, radiația globală absorbită este transformată în căldură, iar suprfața
activă devine sursă de radiații calorice care un lungimi mari care se deplasează atât de sus în jos,
către interior ul pădurii cât și de jos în sus, către aerul de deasupra.
În ceee ce privește regimul precipitațiilor atmosferice, pădurea devine cea mai importantă
sursă de vapori de apă deoarece evapotranspirația este mult mai intensă decât cea de la nivelul
solului de sub pădure.
În stratul de aer inferior, dioxidul de carbon cunoaștere o creștere de 0.6% din cauza
solului umed și poros în care au loc procese biochimice. Pe măsură ce crește înălțimea
coronamentului, cantitatea de dioxid de carbon este de 3 ori mai mică decât decât cea de la
nivelul câmpului deschis datorită aparatului foliar care joacă rol de filtru.
Frunzele stejarului (Quercus robur L.) rețin de 2 -3 mai puține pulberi decât cele ale
ulmului de munte (Ulmus montana -Stokes). Cea mai mare cantitate de pu lberi este reținută de
frunzele din partea inferioară a coronamentului datorită influenței vântului și precipitațiilor.
Prezența unui metru pătrat de frunziș la nivelul cel mai înalt al ulmului, reține de 8 ori mai puțin
praf decât o suprafață egală situat ă la înălțimea de 1.5 m față de sol.
Coroanele stejarilor tineri au o valoare a albedoului de 18%. Albedoul pădurii este diferit
în ceea ce privește lungimile de undă, astfel în domeniul infraroșu, peste 40%, iar în cel
ultraviolet este de 10%.
Plantele d in interiorul pădurii sunt dependente de înălțimea Soarelui deasupra orizontului,
astfel radiațiile utilizate în procesul de fotosinteză reprezintă 90% din radiația difuză și 38 -55%
din radiația directă. Cea mai mare proporție de radiație incidentă se regă sește la nivelul solului în
pădurile de mesteacăn (20 -30%) și frasin (10 -60%).

Durata de strălucire a Soarelui în cadrul pădurii poate scădea cu 50% față de cea din
câmpul deschis învecinat. Pădurea este o zonă mai caldă față de cea a câmpului deschis din
apropiere din cauza radiațiilor calorice emise atât de coroanele cât și de tunchiurile copacilor
care reduc valoarea radiației efective.
În pădurile de fag, temperatura aerului cunoaște o creștere în zilele senine de iarnă , dar și
în cele de primăvară înai nte de înfrunzire deoarece culoare închisă a trunchiurilor și ramurilor
absorb radiațiile solare ca mai târziu să emită radiații infraroșii.
În general, topoclimatul de pădure are un caracter moderat în comparație cu cel câmpului
deschid din vecinătate la înălțimea de 2 m până la care se resimte influența suprafeței activ –
subiacente.
În pădure apa se evaporă după mai multe suprafețe cum ar fi : suprafața solului, bazinelor
acvatice, aparatului foliar,stratului de zăpadă care rețin o parte din precipitațile a tmosferice care
cad dub formă de hidrometeori (brumă, chiciură, roup, polei).
Într-o pădure de fag intercepția este mult mai mică decât cea dintr -o pădure de conifere
deoarece picăturile de apă de pe frunzele de fag se contopesc în picături mari și se scur g foarte
ușor, pe când la conifere picăturile de apă rămân izolate, iar scurgerea acestora este îngreunată de
verticile.
În pădurile de foioase, intercepția cunoaște oscilații sezoniere deoarece aparatul foliar
este temporar (apariția și dispariția acestui a).Când fagul este înfrunzit, valoarea intercepției este
de 40%, iar pe timpul iernii valoarea acesteia scade la 20% din cauza lipsei frunzelor.

3.2.5 Topoclimatul suprafețelor acvatice
Pe suprafața orașului Câmpina sunt prezente două lacuri ( Lacul Bi sericii în zona central
nordică și Lacul Peștelui în zona sud -estică ) care imprimă condiții microclimatice în urma
existenței proprietăților fizice ale apei care sunt diferențiate față de cele ale mediului
înconjurător.
Condițiile microclimatice ale acesto r lacuri se resimt în imediata vecinătate, dar sunt
dependente de parametrii geomorfologici (suprafață, forma malurilor, dar și adâncimea) și starea
vremii.
Influența acestor condiții se resimt pe o suprafață de 1,5 -2 km deoarece lacurile sunt
bazine mici de apă slab înclinate. Relieful din zona lacurilor este slab fragmentat, iar influența
acestora depășește cea mai apropiată formă de relief.
Principala caracteristică a regimul termic de deasupra acestor lacuri o constituie
amplitudinea termică care este redusă atât pe parcursul anului cât și zilnic. Acest lucru se

datorează căldurii specifice a apei care consumă consumă cantități mari de căldură, diminuează
încălzirea stratului de apă, iar procesul de evaporare se realizează greu datorită acestei încălzi ri
specifice care are un caracter atenuat și lent. O altă cauza a reducerii amplitudinii termice o
constituie prezența turbulenței dinamice și termice de deasupra suprafețelor acvatice.
În timpul zilelor senine de vară câ nd suprafața intens artificializată din jurul acestora
atinge temperatura maximă, suprafața apei este mai rece cu circa 20 -30⁰C, astfel se crează un
mediu răcoritor și plăcut. Lipsa turbulențelor dinamice ajută la încălzirea stratului de apă de la
suprafață până la valoarea de 10 ⁰C.
Umeze ala aerului înregistrează valori mai mari deasupra suprafețelor lacustre decât
deasupra uscatului datorită procesului de evaporare permanent care este generator de vapori de
apă. Cele mai mari diferențe se înregistrează vara.
Pe timp calm, bazinele acvatic e determină apariția unei circulații termice locale
caracteristice. Pe parcursul zilei, când temperatura apei este mai scăzută apare mișcarea
divergentă a aerului dinspre uscat din cauza valorii ridicate a presiunii, iar pe timpul nopții și în
sezonul re ce apare mișcarea convergentă deoarece apa este mai caldă, iar aerul mai rece se
deplasează către microdepresiunea barică.
Municipiul Câmpina fiind situat în zonă subcarpatică, oferă un adăpost lacurilor
împotriva vitezei vântului deoarece forța de frecare este mai mare ca pe uscat datorită rugozității
puternice a bazinelor acvatice, astfel grosimea stratul ui turbulent este diminuată.

CONCLUZII

Municipiul Câmpina se află în Subcarpații de Curbură la o altitudine medie de 450 m, pe
terasa st ângă a râului Prahova și la 32 km distanță de reședința județului, Ploiești. Acesta este
înconjurat de trei artere hidrografice : la nord râul Câmpinița, la est râul Doftana, iar la vest râul
Prahova, astfel terasa municipiului este intens modelată prin apa riția de pante abrupte sau mai
dulci care sunt supuse torenților și alunecărilor de teren.
În perioada de analiză, 1971 -1980 temperatura multianuală a orașul ui Câmpina este de
8.6⁰ C datori tă poziției geografice , atât din punct de vedere al latitudini, lon gitudini și altitudini
(orașul este traversat de paralela de 45 ⁰ latitudine nordică și de meridianul de 26 ⁰ longitudine
estică și totodată amplasat în Subcarpații de Curbură la o altitudine medie de 450 m și este
înconjurat de dealuri cu altitudini de pe ste 600 m ).
Media multianuală a umezelii relative la stația meteorologică Câmpina este de 78.1%,
valoarea redusă datorită spațiilor verzi care ocupă suprafețe mici, densității clădirilor, dar și
datorită încălziri prin termoficare.
În zona industrială a o rașului există o favorabilitate mai mare de condensare a vaporilor
de apă din cauza cantităților mari de pulberi degajate în atmosferă, iar în zonele periurbane se
dezvoltă norii deoarece aceste zone se află în raza de acțiune a maselor de aer umed.
În zon a Subcarpaților de Curbură se înregistrează un număr mediu anual redus de zile cu
ceață, 48.1 zile în orașul Câmpina datorită efectelor fohnale din această zonă.
Un rol important în topoclimatul urban îl manifestă aportul de radiație solară care este
condi ționat de poziția latitudinală pe glob, orașul Câmpina fiind situat la 45 ⁰ latitudine nordică
imprimă ca și consecință diminuarea unghiului sub care cad razele soarelui pe acest teritoriu în
cursul unui an.
Principalele topoclimate care se evidențiază în municipiul Câmpina sunt : topoclimatul
zonei reziden țiale, topoclimatul zonei industriale, topoclimatul spațiilor verzi urbane,
topoclimatul pădurilor de foioase și topoclimatul suprafețelor acvatice.

BIBLIOGRAFIE
1. Administrația Națională de Meteorolog ie, 2008, „Clima României ”, Volumul II, Editura
Academiei Române, București
2. Bogdan Octavia, Mihai Elena, Teodorescu Elena, 1974, „C lima Carpaților și Subcarpaților
de curbură dintre Teleajen și Slănicul Buzăului ”, Institutul de Geografie,Bucure ști
3. Bogdan Octavia,1988, „Un modèle conceptual du topoclimat”, Editura R.R.G.G.G.T,
Bucure ști
4. Ciulache S., Ionac Nicoleta, 2007, „Esen țial în meteorologie și climatologie ”, Editura
Universitar ă, București
5. Ciulache S., 1971, „Topoclimatologie și microclimatologie ”, Editura Centrul de Multiplicare
al Universit ății din București, București
6. Ciulache S., 1980, „Orașul și clima ”, Editura Științifică și Enciclopedică, București
7. Ciulache S., 2000, „Monografie climatic ă.Ghid de elaborare”, Editura RAO, București
8. Ciulache S ., Ionac Nicoleta,1995 „ Meteorologie grafică, Editura Universității, București
9. Constantin (Oprea) Dana Maria,2013 „Rela ția climă -poluarea mediului înconjurător în
arealul municipiului Slatina ”, Editura Universitar ă, București
10. Cratochvil S. D.,2002, „Monogr afia municipiului C âmpina ” (Edi ția a II -a, revizuită și
adăugită), Editura Premier, Ploiești
11. Fărcaș I.,1999, „Clima urban ă”, Editura Casa C ărții de Știință, Cluj -Napoca
12. Guguianu I., Cotrău M.,1975, „Elemente de climatologie urban ă cu exemple din România ”,
Editura Academiei Republicii Socialiste România
13. Ianoș I., Geantă N.,2009, „ Impactul geografic al industriei petroliere asupra municipiului
Câmpina și a spațiului sau adiacent ”,Facultatea de Geografie,București
14. Institutul Meteorologic,1962, „Clima Republc ii Române ”, Volumul I,Editura Academiei
Române, București
15. Mihăilescu V.,1963, „Carpa ții sud -estici de pe teritoriul R.P.R.,Editura Științifică,București
16. Niculescu Gh., 1984, „Valea prahovei”, Editura SPORT -TURISM, București
17. Niculescu Gh., Velcea I.,1973, „ Județul Prahova ”, Editura Academiei Republicii Socialiste
Rom ânia, București
18. Oprea R., 2013, „Compendiu de pedologie ”, Ediția a II -a revizuită, Editura Universitar ă,
București
19. Povară Rodica,2004, „Climatologie general ă”, Editura Funda ției România de
mâine, București

20. Șorodoc C.,1960, „Frecven ța ciclonilor mediteraneeni în perioada 1950 -1959,
Meteorologie.Hidrologie.Gospodărirea Apelor, An V, nr.4
21. Șorodoc C.,1962, „Formarea și evolu ția ciclonilor mediteraneeni și influența lor asupra
timpului în R.P.R., Culege re de lucrări ale I.M. pe 1960
22. Stoenescu St. M.,1960, „Monografia geografic ă a R.P.R. ”, vol. I, Clima,Editura Academiei
Rom âne, București
23. Stoica T.,1924, „Monografia orașului Câmpina ”,Tipografia ”Gutenberg”, Mihail S.
Gheorghiu, C âmpina
24. Struțu Margare ta, 1966, „Considera ții asupra unor cicloni cu character retrograd”,
Hidrotehnica, Gospod ărirea Apelor, Meteorologie, vol. 11, nr.5
25. Struțu Margareta, Militaru Florica, Stoica C.,1971, „Les Carpates comme èlément
modificateur de l `evaluation des cyclones ou deplacement rétrograde”, A V -a Conferin ță
Carpato -Balcanică de Meteorologie, București
26. Tufescu V.,1966, „Subcarpa ții”, Editura Știin țifică,București
27. ***(1983), Geografia României, vol. I, „Geografia fizică”, Editura Academiei Republicii
Socialiste România , București.
28. ***(1987), Geografia României, vol. III, „Carpații românești și depresiunea Transilvaniei”,
Editura Academiei Republicii Socialiste România, București
29. http://cimpina.3x.ro/1.htm
30. http://cndd.ro/documents/local_agenda_21/AgLoc21_Campina_rom.pdf
31. http://www.anpm.ro/documents/25675/2282349/CAPITOLUL+1 -+Profil+de+judet –
PRAHOVA+2013.pdf/3cca42bb -74ff-4aba -92d2 -5cd4466203e0
32. http://www.campina.info/despre -oras/industrie -campina
33. http://www.revistacalitateavietii.ro/2009/CV -3-4-2009/03.pdf
34. http://www.unibuc.ro/prof/ene_m/docs/2016/mar/19_13_19_4920_romania_clima_2.pdf
35. http://www.unibuc.ro/prof/tirla_m_l/docs/2015/feb/24_14_11_31Alexandrescu_1990_Topoc
limatologia_urbana.pdf
36. https://prezi.com/7_tx3zklngwj/studiu -lacurile -din-campina/