Aspecte clinice, epidemiologice, de laborator si terapeutice în [615931]

Universitatea ,,Lucian Blaga” din Sibiu
Facultatea de Medicină Sibiu
Specializarea: Medicină Generală

LUCRARE DE LICENȚĂ

Aspecte clinice, epidemiologice, de laborator si terapeutice în
infecțiile stafilococice la adulți

Coordonator:
Conf. Univ. Dr. Bîrluțiu Victoria

Absolvent: [anonimizat] 2018

CUPRINS

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 5
PARTEA GENERALĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 6
CAPITOLUL I
Generalități. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 6
1.1 Noțiuni de microbiologie. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 6
1.2 Structura antigenică și noțiuni de patogenie. ………………………….. ………………………….. …………….. 7
1.2.1. Antigenele membranare. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 7
1.2.2 Toxine si enzime. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 7
1.2.3. Elemente de virulență. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 8
1.3 Habitatul și portajul stafilococilor. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 9
CAPITOLUL II
Epidemiologie și factori de risc ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 10
2.1. Epidemiologie. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 10
2.2. Fac tori de risc. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 10
CAPITOLUL III
Infecții produse de stafilococi coagulazo -pozitivi ………………………….. ………………………….. ………….. 11
3.1. Infecții ale pielii și ale țesuturilor moi. ………………………….. ………………………….. ………………….. 11
3.1.1. Impetigo. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 12
3.1.2. Foliculita. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 12
3.1.3. Hid rosadenita. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 13
3.1.4. Afecțiuni produse de toxine stafilococice la nivel cutanat. ………………………….. ……………… 13
3.1.5. Celulita stafilococică. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 13
3.1.6. Infecții postchirurgicale. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 14
3.2. Infecții osteo -articulare. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 14
3.2.1. Osteomielita. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 14
3.2.2. Artrita septică. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 15
3.2.3. Discita. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 15
3.2.4. Infecția implanturilor articulare. ………………………….. ………………………….. …………………….. 15
3.3. Endocardita infecțioasă (EI). ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 16

3.4. Pneumonii. Bronhopneumonii. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 16
3.5. Meningita stafilococică. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 17
3.6. Infecții puerperale. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 17
3.7. Toxiinfecția alimentară stafilococică. ………………………….. ………………………….. ……………………. 18
3.8. Sepsisul stafilococic. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 18
CAPITOLUL IV
Infecții produse de stafilococi coagulazo -negativi ………………………….. ………………………….. …………. 19
4.1. Infecții pe diverse implanturi. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 19
4.1.1. Infecții locali zate pe catetere intravenoase. ………………………….. ………………………….. ………. 19
4.1.2. Infecții pe proteze articulare. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 20
4.1.3. Endoftalmita. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 20
4.1.4. I nfecții pe implanturi mamare. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 20
4.2. Infecții de tract urinar. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 20
CAPITOLUL V
Elemente de diagnostic paraclinic în infecțiile stafilococice ………………………….. ……………………….. 22
5.1. Explorări hematologice. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 22
5.2. Investigații imagistice. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 22
5.3. Examenul bacteriologic. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 23
5.4. Metode moleculare si genetice. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 23
CAPITOLUL VI
Tratamentul infecțiilor stafilococice și elemente de profilaxie ………………………….. ……………………. 25
6.1 Anti biotice cu acțiune antistafilococică. Rezistența la antibiotice a stafilococilor. ………………… 25
6.1.1. β -lactaminele. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 25
6.1.2. Aminoglicozidele. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 27
6.1.3. Acidul fusidic si Fosfomicina. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 27
6.1.4. Macrolidele și antibiotice înrudite acestora ………………………….. ………………………….. ……… 28
6.1.5. Fluorochinolone. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 28
6.1.6. Asocierea trimetoprim -sulfomethoxazol. ………………………….. ………………………….. …………. 28
6.1.7. Antistafilococice majore ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 29
6.2. Profilaxia infecțiilor stafilococice. ………………………….. ………………………….. ………………………… 29
PARTEA SPECIALĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 31
Capitolul I
Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 31

Capitolul II
Scopul lucrării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 32
Capitolul III
Material și metodă ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 33
Capitolul IV
Rezultate ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 35
IV.1. Incidența infecțiilor stafilococice în funcție de mediul de proveniență. ………………………….. … 35
IV.2. Incidența în funcție de gen în infecțiile stafilococice. ………………………….. ………………………… 36
IV.3. Incidenț a pe grupe de vârstă în infecțiile stafilococice. ………………………….. ………………………. 37
IV.4. Incidența pacienților internați în secțiile clinice ale Spitalului Județean Sibiu. …………………… 38
IV.5. Incidența raportată la localizări a infecției stafilococice. ………………………….. …………………….. 40
IV.6. Incidența pe boli produse de stafilococi raportat la numărul total de pacienți. ……………………. 41
IV.6.1. Incidența diverselor infecții cutanate generate de stafilococi la pacienții diagnosticați cu
stafilococi cutanați în Spitalul Județean Sibiu în anul 2017. ………………………….. …………………….. 43
IV.6.2. Incidența în funcție de forma evolutivă a infecțiilor de tract respirator inferior cauzate de
stafilococ la pacienții internați în Spitalul Județean Sibiu in 2017. ………………………….. …………… 44
IV.7. Incidența bolilor cronice ce reprezintă un factor de risc pentru a dezvolta o infecție
stafilococică raportate individual la numărul total de pacienți. ………………………….. ……………………. 44
IV.8. Incidența pe modificările probelor inflamatorii la momentul internării la paci enții diagnosticați
cu infecții stafilococice în Spitalul Clinic Județean Sibiu în anul 2017. ………………………….. ………… 45
IV.9. Raportarea numărului de pa cienți in funcție de zile de spitalizare la pacienții cu infecții
stafilococice internați în Spitalul Clinic Județean Sibiu în anul 2017. ………………………….. …………… 46
IV.10 Raportarea terapiei la clase de antibiotice administrate la pacienții diagnosticați cu infecții
stafilococice în Spitalul Clinic Județean Sibiu în 2017. ………………………….. ………………………….. ….. 47
IV.10.1 Raportarea terapiei la clase/combinații de antibiotice administrate la pacienții
diagnosticați cu celulite stafilococice cu orice localizare. ………………………….. ……………………….. 48
IV.10.2. Raportarea terapiei la clase/combinații de antibiotice administrate la pacienții
diagnosticați cu furuncule/carbuncule cu orice localizare. ………………………….. ………………………. 49
IV.10.3. Raportarea terapiei la clase/combinații de antibiotice administrate la pacienții
diagnosticați cu pneumonie de etiologie stafil ococică. ………………………….. ………………………….. .. 50
IV.10.4. Raportarea terapiei la clase/combinații de antibiotice administrate la pacienții
diagnosticați cu bronhopneum onie stafilococică. ………………………….. ………………………….. ………. 51
IV.10.5. Raportarea terapiei la clase/combinații de antibiotice administrate la pacienții
diagnosticați cu sepsis de etiologie stafilococică. ………………………….. ………………………….. ………. 52
IV.10.6. Raportarea terapiei la clase/combinații de antibiotice utilizate în tratamentul i nfecțiilor
osteoarticulare , infecțiilor puerperale și infecțiilor urinare cauzate de stafilococi. ………………….. 53
IV.11. Raportarea lotului la evoluția pacienților. ………………………….. ………………………….. …………… 53

Capitolul V
Discuții ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 54
Capitolul VI
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 56
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 58

INTRODUCERE

Stafilococii reprezintă un grup de bacterii clasate ca și germeni ,,oportuniști”, fiind
unele dintre bacteriile care colonizează în mod frecvent pielea și mucoasele la oameni, dar
și la animale, fiind capabili să genereze numeroase tablouri c linice de intensitate diferită.
Bolile produse de stafilococi cuprind afecțiuni relativ benigne ale pielii, precum celulita sau
foliculita, dar și afecțiuni amenințătoare de viață, precum endocardita, pneumonia, abcese
profunde, și nu în ultimul rând, seps is.
Infecțiile stafilococice sunt considerate printre cele mai comune în practica
medicală, însă în ultimii ani au devenit o reală problemă de sănătate publică, datorită
dinamismului și adaptabilității acestui gen la antibioterapia curentă, generând tulpi ni
mutirezistente, de tipul MRSA (Methicillin -Resistant Staphylococcus aureus ), capabile de
infecții nosocomiale cu potențial evolutiv către severitate .
Lucrarea de față îsi propune abordarea unei teme cu un impact deosebit asupra
sănătații în general, î n încercarea de a orienta și optimiza tratamentul, precum și a urmăririi
eficienței acestuia în vederea îmbunătățirii calității vieții pacienților diagnosticați cu infecții
stafilococice.

6
PARTEA GENERALĂ

CAPITOLUL I :
Generalități.
1.1 Noțiuni de microbiologie.

Membrii genului Staphylococcus sunt germeni Gram -pozitivi, cu diametrul cuprins
între 0.5 și 1.5 µm, ce se găsesc singuri sau grupați în perechi, lanțuri scurte, tetrade sau
forme iregulate similar ciorchinelor de strugure. Denumirea genulu i a fost dată de către
chirurgul britanic Alexander Ogston (1844 -1929), de la grecescul ,, staphyle” (=struguri)
și ,,kokkos”(=granule) , pentru a descrie micrococi responsabili de inflamație și supurații.
Stafilococii sunt bacterii imobile, nesporulate și, în general, catalazo -pozitive, frecvent
necapsulate sau prezintă o capsulă limitată. Majoritatea speciilor sunt facultativ anaerobe.
Genul Staphylococcus cuprinde aproximativ 36 de specii, 16 dintre acestea regăsindu -se
în infecțiile la om. Doar o parte d intre aceștia sunt considerați patogeni în absența unei
afectiuni predispozante sau a unor implanturi (ex. proteze, stent -uri). Cele mai agresive
tulpini includ Staphylococcus aureus și Staphylococcus lugdunensis . Deși specii precum
Staphylococcus epidermidis, Staphylococcus haemolyticus și Staphylococcus saprophyticus
sunt responsabile de infecții de tract urinar sau ale unor implanturi, acestea produc infecții
cu un impact mai puțin devastator pentru organism, comparativ cu cele generate de S.
aureus. Stafilococii cu o puternică patogenitate prezintă unele caracteristici unice, în
contrast cu celelalte specii ale genului. Printre acestea se numară capacitatea de a produce
diverși factori de aglutinare (precum proteina care leagă fibrinogenul – FBP) sau coagulaza,
acestea având o mare importanță în diagnosticul de laborator, împărțind genul în stafilococi
coagulazo -pozitivi (reprezentantul cel mai important fiind Staphylococcus aureus ) și
coagulazo -negativi.

7
1.2 Structura antigenică și noțiuni de p atogenie.
1.2.1. Antigenele membranare.
Stafilococii conțin în structura peretelui celular numeroase substanțe, dintre care o
importanță deosebită o au antigenele polizaharidice și proteice. Peptidoglicanul este un
polimer polizaharidic, responsabil de ex oscheletul peretelui celular, fiind distrus numai sub
acțiunea unor acizi puternici sau a lizozimului, având de asemenea un rol important în
patogenia infecției, generând producția de Interleukina -1, de opsonine specifice , are un rol
chemotactic pentru pol imorfonucleare și determină activarea complementului. De
asemenea, are și o activitate de tipul endotoxin -like. Alături de peptidoglican, în
componența peretelui celular se mai găsesc acidul teichoic și proteina A, fiind clasate ca un
grup de adezine, fiin d implicate și în procesul de co -aglutinare.
Unele tulpini de S. aureus prezintă o anvelopă polizaharidică ce previne fagocitoza
efectuata de către polimorfonucleare (PMN), în lipsa anticorpilor specifici. Aceste capsule
au devenit țintă pentru diverse vaccinuri conjugate.
1.2.2 Toxine si enzime.
Stafilococii pot produce infecții, atât prin capacitatea lor de a se inmulți și de a
disemina cu rapiditate în țesuturi, cât și prin producția de multiple substanțe extracelulare, o
mare parte dintre acestea fii nd enzime; unele sunt considerate a fi toxine, deși actionează
similar enzimelor. Toxinele se află sub controlul genetic al plasmidelor; unele pot fi sub
control cromozomial și extracromozomial. Încă nu este elucidat mecanismul de control
pentru toate toxi nele produse de stafilococi.
O primă enzimă produsă de către stafilococi este catalaza, care descompune apa
oxigenată în componentele sale de bază, apă si oxigen. Utilitatea acestei enzime din punct
de vedere paraclinic este aceea de diferențiere de strept ococi, care sunt catalazo -negativi.
Producția de coagulază a acestor bacterii reprezintă, pe lângă un criteriu de clasificare,
un important factor de patogenitate prin potențialul de invazivitate pe care îl conferă
stafilococilor. Coagulaza leagă protrombi na, devenind enzimatic activă, ajungând într -un
final să formeze depozite de fibrină la suprafața bacteriei, oferind protecție suplimentară
împotriva acțiunii fagocitare a leucocitelor sau împotriva lizei bacteriene din interiorul
acestor celule .

8
Printre a lte enzime produse de stafilococi se numără hialuronidaza, stafilokinaza (o
enzimă implicată în fibrinoliză, dar nu cu aceeași intensitate ca a streptokinazei), proteaza,
lipaza, dar și β -lactamaze.
Hemolizinele reprezintă un grup de proteine heterogene cu acțiune asupra
membranelor , a numeroaselor celule eucariote, împarțite în α, β si δ. Primele două sunt
responsabile de liza hematiilor, prin acțiunea asupra sfingomielinei membranare. δ –
hemolizinele sunt leukocidine capabile să distrugă leucocite, alcătui te din două fracțiuni
proteice, S si F. Acestea acționează prin cele două fracțiuni proteice, formând leukocidina
Panton -Valentine, care acționează la nivelul membranei leucocitare, crescându -i
permeabilitatea, determinând eliberarea masivă de mediatori a i inflamației precum IL -8,
histamina și leukotrienele.
Toxinele exfoliative sunt de natură proteică, fiind reprezentate de două molecule, A si
B, cu un rol important în epidermoliză, generând descuamarea din Sindromul Lyell, prin
dizolvarea matricei mucopo lizaharidice din epiderm. O altă categorie de toxine este cea a
enteroxinelor (A -E, G -J, K-R, U si V). Aproximativ 50% din tulpinile de S. aureus pot
produce cel puțin una dintre acestea. Aceste toxine sunt rezistente la acțiunea enzimelor
digestive, dar ș i termorezistente, producând toxiinfecția alimentară stafilococică după
ingestia de alimente contaminate de S. aureus , precum carbohidrații și alimentele bogate în
proteine. Efectele asupra organismului sunt apariția scaunelor diareice și a vărsăturilor (p rin
stimularea trigger -ului centrului vomei). Atât enterotoxinele, cât și cele exfoliative sunt
clasificate ca superantigene.
1.2.3. Elemente de virulență.
Virulența stafilococilor este reglată de o serie de gene ,,accesorii” ( agr-accessory gene
regulation, molecule fixatoare de ADN, ARN reglator) care detectează și răspund la diverși
stimuli exteriori, controlând preferențial expresia de antigene de suprafață (adezine –
proteina A, coagulaza, FBP – fibronectin binding protein), conform condițiilor mediului în
care se află bacteria, dovedind imensa capacitate de adaptare a stafilococilor.

9

1.3 Habitatul și portajul stafilococilor.

Stafilococii sunt ubiquitari pe piele și mucoase, unii colonizând preferențial pielea sau
scalpul, de unde și denumirea acestora ( S.epidermidis , respectiv S.capitis ). La oameni,
stafilococul se localizează la nivelul nărilor (mai ales la adulți), axilei si perineului. Poate
exista și ca membru al florei comensale. Portajul nazal a devenit o metodă de răspândire și
de dezvoltare a tulpinilor de tip MRSA, devenind în ultimele 3 decenii o reală problemă de
sănătate publică (se estimeaz ă că 30% din popula ție sunt purt ători nazali de staflococ[32]) .
Există 3 tipuri de purtători: persistenți, intermediari și non -purtători . În mod firesc, riscul
cel mai mare îl au purtătorii persistenți pentru a dezvolta o infecție stafilococică.
Majoritatea copiilor sunt colonizați imediat după naștere cu aceeași tulpină ca a mamei, ca
mai apoi, portajul să scadă la aproximativ jumătate la vârsta de aproximativ 6 luni a
sugarului . Incidența cea mai mare de portaj nazal stafilococic se regăsește la adolescent și
la adulții tineri în procent de 48%. Factorii de risc pentru formarea de purtători, precum și
pentru selectarea de tulpini multirez istente, sunt antibioterapia îndelungată, spitalizarea
îndelungată, instituționalizarea, intervențiile chirurgicale, contactul îndelungat cu persoane
infectate.

10
CAPITOLUL II :
Epidemiologie și factori de risc

2.1. Epidemiologie.
Stafilococii reprezintă unii dintre cei mai comuni agenți patogeni implicați în
infecții nosocomiale sau extraspitalicești. Incidența se situează undeva la 20 -40/100.000 de
persoane pe an. Infecțiile generate de S. aureus sunt asociate cu o morbiditate și o
mortalitate crescută în caz de infecții invazive (peste 25%). Media numărului de zile de
spitalizare este de aproximativ 14 zile.
Stafilococii sunt responsabili pentru un număr vast de infecții începând cu cele
localizate, în care bacteria acționează la nivel local , sau cele la distanță, daunele fiind
produse de toxine stafilococice. Cele mai frecvente situsuri ale infecției stafilococice sunt
pielea (39,2% dintre pacienți), la nivelul tractului respirator inferior (23,2%), generalizat
(22%), iar restul de 15,6% cup rind infecții de tract urinar, la nivelul sistemului nervos,
osteoarticular și în cavitatea abdominală.
S.aureus este principalul agent patogen implicat în dezvoltarea de infecții
nosocomiale, în special la pacienții la care s -a intervenit chirurgical rec ent, la cei cu
bacteriemii în strânsă legătură cu prezența unui cateter, sau la cei care necesită ventilație
artificială pe perioade îndelungate. Extraspitalicesc, este considerat principala cauză de
infecție pe proteze endocardice sau articulare, precum ș i de osteomielită.
2.2. Factori de risc.
Studii asupra pacienților infectați cu stafilococi au dovedit o predispoziție pentru
sexul masculin, la persoanele aflate la vârste extreme. Fiind o grupă de germeni înalt
oportuniști, orice situație de imunosupres ie, crește riscul de a dezvolta o infecție
stafilococică. Pacienții co -infectați HIV, cei cu hemopatii maligne sau alte malignități,
hemodializații, diabeticii, pacienții ce au afecțiuni cardiace, pulmonare sau hepatice
cronice, toxicomanii, alcoolicii, pr ecum și persoanele aflate sub tratament cu
imunosupresoare reprezintă o categorie de persoane cu o foarte mare șansă de a dezvolta
aceste infecții.

11
CAPITOLUL III :
Infecții produse de stafilococi coagulazo -pozitivi

Fiind reprezentantul cel mai des intalnit în practica medicală al acestei grupe, în
capitolul de față vom aborda infecții generate de S. aureus.
Infecția începe prin colonizarea țintită a țesuturilor de către bacterii, devoltând
ulterior diverse afecțiuni prin contact direct sau indirect (prin efectul toxinelor). O data ce
agentul patogen penetrează bariera naturală, reprezentată de piele, și pătrunde în
profunzime în zone considerate sterile, acesta se localizează și începe să se multiplice,
propagând infecția prin extensie locală sau la distanță prin torentul sanguin. În continuare,
vom prezenta sumarizat câteva dintre infecțiile produse de S. aureus .
3.1. Infecții ale pielii și ale țesuturilor moi.
Leziunea caracteristică a infecțiilor stafilococice este reprezentată de abces. În
princ ipiu aceste afecțiuni se diagnostichează clinic, iar atitudinea terapeutică diferă în
funcție de gradul de profunzime, însă acest subiect va fi abordat la capitolul destinat
terapiei antistafilococice.
Clasificarea acestor infecții se face în conformitate cu structura anatomică
implicată:
 Infecții ale epidermului (Impetigo);
 Infecții ale dermului superficial (foliculita);
 Infecții ale dermului profund (furunculul, carbunculul, hidrosadenita);
 Infecții ale țesutului celular subcutanat (celulita, piomiozita ).

12
3.1.1. Impetigo.
Impetigo este o infecție limitată la nivelul epidermului care afectează preponderent
copiii, localizată în zone de obicei foto -expuse, precum fața sau membrele inferioare. Boala
debutează de obicei cu o maculă de culoare roșie, cu transformare rapidă în leziuni
veziculoase, apoi buloase de dimenisiuni mici sau medii, cu tendință la extindere
centrifugă. Leziunile buloase se sparg ușor și se acoperă cu o crustă brun -gălbuie, ca la
periferia acestora , noi leziuni să înceapă să se form eze. Bulele sunt rezultatul acțiunii
toxinelor epidermolitice. Simptomele generale de obicei lipsesc, însă leziunile cutanate pot
fi însoțite de o adenopatie satelită. Boala este extrem de contagioasă și necesită izolarea
pacientului până la instituirea un ui tratament. Diagnosticul diferențial al acestei afecțiuni se
poate face cu infecțiile herpetice, dar evoluția tipică și rapidă a acestei boli tranșează
diagnosticul.
3.1.2. Foliculita.
Foliculita este o piodermită ce se localizează la nivelul complexului pilo-sebaceu și
cu posibilitatea de extensie perifoliculară. Caracteristic, se manifestă printr -o serie de
leziuni dureroase, reliefate, cu bază eritematoasă, centrate de un fir de păr. Zonele
predispuse la apariția acestei boli sunt fața, gâtul, axila, f esier, inghinal și anal. Simptomele
generale de obicei sunt absente, iar măsurile locale antiseptice sunt de obicei tratament de
elecție.
Foliculita superficială determină formarea de pustule mici, înconjurate de halou
eritematos, ce se sparg și se acoperă cu cruste brun -galbui, care după îndepărtare lasă o
zonă exudativă. Leziunile au tendință de reapariție, mai ales la bărbați, după bărbierit.
Foliculita profundă apare prin extensia în profunzime a unei foliculite superficiale,
debutând cu apariția unor l eziuni papulo -pustuloase, centrate pe firul de păr, dureroase. O
formă particulară de foliculită profundă este furunculul, ce debutează ca o pustulă
superficială, ce evoulează rapid într -un nodul inflamator, dureros, cu caractere celsiene, cu
un conținut d e culoare gălbuie (puroi, resturi celulare, sânge) ce se evacuează spontan sau
chirurgical. Carbunculul este o placă inflamatorie alcătuită din confluarea mai multor
furunculi, localizați cel mai frecvent la baza gâtului. Boala duce la apariția unui crater cu
caracter necrotic, ce se vindecă sub forma unei cicatrici hipetrofice de culoare violacee.

13
Alterarea stării generale sub febră însoțesc carbunculul, precum și adenopatii satelite, iar
pentru un tratament corect al acestei afecțiuni, tratamentului chiru rgical i se asociază
antibioterapia parenterală.
3.1.3. Hidrosadenita.
Reprezintă o infecție a glandelor sudoripare apocrine, localizată predominant axilar,
perineal și fesier. Leziunile se prezintă ca noduli mici, ușor eritematoși și sensibili la
palpare, cu tendință la extindere la nivelul glandelor sudoripare învecinate, cu formarea de
leziuni multiple, dureroase, singure sau confluate în placarde inflamatorii. În lipsa unui
tratament corespunzător, boala recidivează ușor. În urma vindecării acestor lezi uni, pot
rămâne cicatrici hipertrofice.
3.1.4. Afecțiuni produse de toxine stafilococice la nivel cutanat.
Necroza epidermolitică toxică (Sindromul Lyell) este o boală cu etiologie
multiplă, una iatrogenă (peste 100 de medicamente) și una infecțioasă. For ma infecțioasă a
bolii constă în afectarea joncțiunii dermo -epidermice de către toxinele stafilococice,
rezultând necroliza epidermului, cu apariția de leziuni buloase mari, care se sparg, urmate
de decolarea masivă a epidermului, fiind afectate atât tegum entele, cât și mucoasele,
generând durere și senzația de arsură intensă. Boala este însoțită de manifestări generale
nespecifice (febră, fatigabilitate, atralgii). În evoluția bolii, pot apărea complicații sistemice
(bronho -pulmonare, cardiace, renale, dig estive, dezechilibre hidro -electrolitice) care
influențează negativ prognosticul pacientului. Sindromul Lyell este o afecțiune severă,
rapid evolutivă (2 -3 saptămâni) și cu o mortalitate crescută.
3.1.5. Celulita stafilococică.
Etiologia celulitei nu este pur stafilocică, majoritatea acestora fiind cauza a
numeroase bacterii Gram -negative, precum Pseudomonas aeruginosa , de aceea
diagnosticul etiologic este foarte important pentru a tranșa un tratament etiologic corect.
Celulita implică structurile anatomic e profunde ale pielii și nu are o dispunere geografică
tipică. Apariția acestei afecțiuni necesită existența unei porți de intrare pentru stafilococi,
fie postraumatic, fie postchirurgical. Febra și durerea sunt manifestări importante, ce
semnalează posibi litatea unei celulite, în contextul potrivit (condiții de imunosupresie,
existența unei leziuni ce funcționează ca poartă de intrare).

14
3.1.6. Infecții postchirurgicale.
Suprainfecția suturilor sau plăgilor chirurgicale necesită, de obicei, internarea
pacie ntului și începerea unei antibioterapii adecvate. Din punct de vedere clinic, se remarcă
eritemul și edemațierea progresivă și dureroasă, debutate la aproximativ 2 zile după
intervenția chirurgicală. O inspecție amănunțită a plăgii este imperios necesară p entru a
aprecia gradul de pătrundere în profunzime a infecției în cadrul plăgii, ceea ce va determina
o atitudine terapeutică mai activă (redeschiderea plăgii, debridarea țesuturilor necrozate,
dezinfectarea plăgii și administrarea de antibiotice. Timpul m ediu destinat terapiei acestor
infecții este de 7 -10 zile, dar acesta se poate prelungi în funcție de gradul de severitate,
ajungându -se până la 4 -6 săptămâni în unele situatii (ex. infecția a pătruns până la nivelul
osului). De asemenea, timpul de vindeca re este semnificativ influențat de comorbiditățile
pacientului, în mod special la pacienții diabetici.
3.2. Infecții osteo -articulare.
S.aureus este recunoscut drept cel mai frecvent agent patogen implicat în infecțiile
ostearticulare, determinând, cel ma i notabil, osteomielita, artrita septică sau infecția
protezelor articulare.
3.2.1. Osteomielita .
Cunoscută încă din Antichitate, osteomielita este o afecțiune a cărei frecvență a
cunoscut o scădere incredibilă în ultimii ani datorită terapiei antibi otice din ce in ce mai
performante, fiind astăzi o afecțiune relativ rară, ce apare numai în condiții deosebite
(extensia hematogenă a stafilococilor sau pătrunderea acestora în profunzime de la nivel
cutanat prin leziuni chirurgicale sau postttraumatice). Are 2 forme, acută și cronică, fiind o
afecțiune care determină inflamație și necroză osoasă, răsunetul clinic al acestor
evenimente fiind durerea și tumefacția locală, febra înaltă și apariția frisoanelor. În faze
avansate, prin necroza continuă, se pot remarca fistule, prin care se revarsă conținutul
purulent, care poate fi recoltat în scop diagnostic, împreună cu hemoculturi care adesea sunt
pozitive pentru stafilococi. Afectează mai frecvent copiii sau persoanele în vârstă (peste 60
de ani) și necesită antibioterapie parenterală pe perioade de aproximativ 4 -6 săptămâni.
Întârzierea diagnosticului este asociată cu o mortalitate crescută, durerea cronică și apariția
dizabilității.

15
3.2.2. Artrita septică.
Este o afecțiune cu o incidență crescută în țările nedezvoltate sau la pacienții cu
patologie cronică articulară (artrita reumatoidă, guta), la cei la care s -a intervenit chirurgical
recent la acest nivel, sau prin extindere a unei osteomielite. Boala este frecvent
monoarticulară, cel mai frecvent a fectând articulația genunchiului (peste 50% din cazuri),
articulația coxo -femurală sau scapulo -humerală. Pacienții se prezintă adesea pentru o
articulație ce prezintă semne celsiene de intensitate medie, cu limitarea mobilității
articulare, cu apariția feb rei ca manifestare generală. Pentru diagnosticul etiologic, este
necesară recoltarea de lichid sinovial și cultivarea acestuia, cu efectuarea unei eventuale
antibiograme și instituirea unui tratament corect cât mai rapid pentru a preveni distrucțiile
articulare.
3.2.3. Discita.
O formă particulară de infecție stafilococică este reprezentată de discită, aparută
adesea postoperator în urma intervențiilor neurochirurgicale la acest nivel, pentru hernii de
disc, ce se manifestă prin dureri, tumefacție loc ală și apariția febrei. Apariția manifestărilor
neurologice prin compresie radiculară reprezintă un semnal de alarmă, care de multe ori
implică reintervenirea chirurgicală. Printre investigațiile imagistice, IRM are o valoare
deosebită pentru diagnosticul discitei.
3.2.4. Infecția implanturi lor articulare.
Prin creșterea numărului de artroplastii efectuate, a crescut și riscul dezvoltării
infecțiilor de implanturi, însă măsurile de asepsie și antisepsie intra – și postoperatorii sunt
cea mai bună și im portantă măsură profilactică pentru această afecțiune, incidența finală
fiind undeva sub 1%. Pacienții care dezvoltă infecții la nivelul implantului articular de
obicei se prezintă în aproximativ 20 -30 de zile de la artroplastie pentru alterarea stării
generale cu febră, tumefacție articulară și durere, precum și apariția semnelor de infecție la
nivelul plăgii chirurgicale. Instituirea imediată a antibioticelor administrate parenteral
alături de debridarea plăgii este primul gest terapeutic, fiind urmată d e evaluarea integrității
protezei, care va decide păstrarea protezei, dacă infecția este imediat înlăturată, sau de
reintervenția pentru înlocuirea acesteia. Tratamentul presupune o abordare multidisciplinară
și durează minim 2 săptămâni.

16
3.3. Endocardita infecțioasă (EI).
Endocardita infecțioasă este una din cele mai importante complicații ale
bacteriemiei cu S. aureus cu un potențial letal extraordinar de mare. De asemenea, continua
creștere a rezistenței la antibiotice a tulpinilor de S.aureus reprezintă o provocare
terapeutică importantă. Din punct de vedere patogenetic, un rol important îl au trombocitele
care sunt activate de către proteinele de suprafață stafilococice, care se depun împreună cu
bacteriile sub formă de vegetații la nivel val vular, determinând distrugeri progresive,
afectând direct activitatea cardiacă. Există o mare posibilitate ca aceste vegetații să ajungă
în fluxul sanguin și să determine embolii septice. În lipsa tratamentului, se poate ajunge la
apariția miocarditei, șoc ului cardiogen și septic care intunecă prognosticul.
Cel mai frecvent, pacienții cu endocardită infecțioasă se prezintă pentru febră,
tahicardie și hipotensiune, uneori dispnee (datorită insuficienței cardiace acute sau
emboliilor pulmonare, dacă este afe ctată valva tricusp idă). Alte manifestări cuprind
mialgiile, leziuni peteșiale sau pete Janeway (expresia embolilor septici).
Mortalitatea crescută a EI obligă la formularea rapidă a diagnosticului, bazându -se
pe manifestările clinice, hemoculturi și efe ctuarea unei ecocardiografii transtoracice.
Instituirea unei antibioterapii corecte și rapide crește semnificativ șansele de recuperare ale
pacientului, iar în viitorul apropiat, trebuie luată în considerare o eventuală valvuloplastie.
3.4. Pneumonii. Bron hopneumonii.
Deși S.aureus se identifică în aproximativ 10% din pneumoniile comunitare, este
implicat în peste 20% în cele nosocomiale, fiind responsabil de o mortalitate impresionantă
de aproximativ 50 -70%, boala evoluând sever, cel mai frecvent ca o bro nhopneumonie,
prin diseminare hematogenă în cadrul unui sepsis stafilococic, cu abcedare, acompaniată de
pleurezie purulentă. Această patologie domină în sezonul rece, întâlnindu -se cel mai
frecvent în cadrul infecțiilor virale, ce se suprainfectează bact erian, gripa fiind cea mai
frecventă. Imaginea radiologică este una cu opacități imprecis delimitate în ambii câmpi
pulmonari, uneori punându -se în evidență pneumatocele.
Manifestările clinice în pneumonia cu S.aureus sunt greu de distins de cele dintr -o
pneumonie de altă etiologie, singura și cea mai importantă diferență fiind rapiditatea cu
care starea pacientului se deteriorează din cauza acțiunii necrozante a bacteriei la nivel

17
pulmonar. O complicație redutabilă este empiemul pleural, apărută prin ext ensia locală
directă a stafilococului, și impune o evaluare imagistică rapidă a pacientului. Punerea în
evidență a nivelului hidro -aeric pleural, în lipsa unei toracocenteze efectuate recent,
surprinde posibilitatea existenței unei fistule bronho -pleurale, o altă complicație de temut a
pneumoniei stafilococice.
Instituirea rapidă a tratamentului antibiotic este esențială. Până la obținerea unui
diagnostic etiologic, care poate întârzia, este necesară începerea unui tratament empiric cu
molecule de antibiot ic cu spectru larg sau ultra -larg care sa fie eficiente împotriva MRSA
sau alți agenți patogeni. Descaladarea terapiei trebuie făcută oricând este posibil, în urma
obținerii unei antibiograme. Alegerea terapeutică cea mai frecventă este vancomicina;
linezo lidul este o alternativă satisfăcătoare. Durata tratamentului este de minim 7 zile
pentru forme necomplicate, care răspund bine și rapid la tratament, dar se poate prelungi în
funcție de evoluția bolii și de diversele complicații care survin.
3.5. Meningit a stafilococică.
Este o afecțiune rar intalnită, S. aureus fiind responsabil de aproximativ 1 -9% dintre
meningite, survenind adesea în urma intervențiilor neurochirurgicale sau prin diseminarea
hematogenă a bacteriei. Manifestările clinice cuprind cefalee a, redoarea cefei, vărsăturile,
febra înaltă, fotofobia și tulburări ale stării de constiență. Aspectul și modificarea
compoziției lichidului cefalorahidian, dar și prezența bacteriei, coroborate cu tabloul clinic
tranșează diagnosticul. Mortalitatea prin această afecțiune este mare, peste 50%.
3.6. Infecții puerperale.
În perioada de lăuzie, la aproximativ 2 săptămâni dupa naștere, posibilitatea
apariției mastitei stafilococice este de aproximativ 25%, deși numai 2,5% dintre acestea
necesită antibioterapi e. Diagnosticul este clinic, pacientele acuzând inflamația dureroasă a
unui sân cu delimitarea unei zone eritematoase, indurate, prezența scurgerilor mamelonare,
adenopatie axilară satelită sânului afectat, alterarea stării generale și febră. Tratamentul
cuprinde antialgice, antiinflamatoare, antibiotice, schimbarea tehnicii de alăptare și
prevenirea scăderii fluxului laptelui (prin alăptare sau pompare). O complicație importantă
este abcesul mamar, care implică o abordare chirurgicală în vederea soluționă rii.

18
3.7. Toxiinfecția alimentară stafilococică.
Apare dup ă ingestia enterotoxinelor produse de stafilococ, întâlnite pe alimente
(precum carne, lapte, prăjituri cu cremă, brânză etc.), contaminarea de la persoane cu
infecții cutanate de aceeași etiologie, purtători nazofaringieni.
Incubația este scurtă (30 de minute – 6 ore), iar debutul este unul brutal cu vărsături
incoercibile, grețuri, scaune diareice, dureri abdominale, sialoree și cefalee, în condiții de
afebrilitate. Severitatea bolii es te în relație strânsă cu gradul de deshidratare. Diagnosticul
este sugerat de contextul epidemiologic, tabloul clinic și cultivarea stafilococului în
alimentul incriminat sau lichidul de vărsătură, punerea în evidență a enterotoxinei prin
ELISA sau RIA.
3.8. Sepsisul stafilococic.
S. aureus este unul din cei mai frecvent implicați agenți patogeni în sepsisurile cu
bacterii Gram -pozitive, cu un potențial letal crescut. Din punct de vedere fiziopatologic,
trebuie recunoscută capacitatea stafilococului de a a fecta coagularea, prin interacțiunile
dintre antigenele bacteriene (în special coagulaza) cu fibrinogenul și protrombina, într -un
final, vor determina apariția CID (coagulare intravasculară diseminată), care alături de
răspunsul inflamator sistemic și ulte rior MSOF (insuficiență multiplă de organ), întunecă
prognosticul pacientului. Incidența MRSA este de aproximativ 12%, iar MSSA
(methicillin -sensible Staphylococcus aureus ) este 8%. Strategia terapeutică include
obligatoriu internarea pacientului în servic iul de terapie intensiva, monitorizarea continuă,
asocierea antibioterapiei cu spectru larg la tratamentul suportiv, fapt cu mult îngreunat de
multirezi stența tulpinilor de stafilococ.

19
CAPITOLUL IV:
Infecții produse de stafilococi coagulazo -negativi

Mai mult de 40 de specii de stafilococ sunt înrudite din punctul de vedere al
virulenței cu S. aureus , diferența fiind incapacitatea acestora de a produce coagulaza.
Specia cea mai notabilă a acestui grup este Staphylococcus epidermidis , fiind o parte
intrinsecă a florei comensală a pielii, responsabilă adesea de infecții produse pe catetere sau
o varietate de implanturi medicale (de la proteze articulare la șunturi implanta te pentru a
asigura drenajul LCR). Alte specii coagulazo -negative ce merita mentionate sunt
Staphylococcus saprophyticus (o cauză comună de infecție urinară necomplicată la femeile
active sexual), Staphylococcus haemolyticus (adesea rezistent la acțiunea glicopeptidelor) și
Staphylo coccus lugdunensis (imită de obicei infecțiile cu S. aureus , punând probleme de
diagnostic). Stafilococii coagulazo -negativi sunt cunoscuți drept un grup de germeni cu o
antibiorezistență impresionantă.
4.1. Infecții pe diverse implanturi.
Principalele ca tegorii de implanturi care reprezintă tinta unor astfel de germeni sunt
cateterele intravenoase, protezele valvulare cardiace, pacemakere, implanturi mamare,
proteze articulare, implanturi de cristalin, dispozitive de dializă peritoneală sau șunturile
plasate pentru a asigura drenajul LCR.
4.1.1. Infecții localizate pe catetere intravenoase.
În cazul cateterelor venoase centrale (CVC), stafilococii ajung să infecteze
dispozitivul după ce aceștia ajung în torentul sanguin, dupa ce aceștia au colonizat zona
învecinată locului de pătrundere a cateterului prin tegument . Odată ajunși endoluminal,
aceștia aderă de cateter, formând ceea ce în literatură e cunoscut sub denumirea de biofilm,
responsabil de apariția bacteriemiei. Local, la zona de implant se di stinge indurarea zonei
pericateterale, cu un fond eritematos și posibilitatea scurgerilor purulente pe lângă
dispozitiv, iar general domină febra. Reprezentănd un factor de risc important în
dezvoltarea unui sepsis, implantul trebuie îndepartat și înlocuit , iar asocierea antibioterapiei

20
este obligatorie (vancomicina, daptomicina, aminoglicozide, cefalosporine,
fluoroquinolone) pen tru a obține un prognostic bun.

4.1.2 . Infecții pe proteze articulare.
Bacteriile sunt inoculate odata cu efectuarea artroplastiei, iar răsunetul clinic, de
obicei, apare tardiv și relativ sărac în semne și simptome. Diagnosticul este susținut de
apariția sindromului inflamator biologic important și prin efectuarea de investi gații
imagistice (radiografie, CT, scintigrafie osoasă), precum și prin aspirația și analiza
bacteriologică a lichidului sinovial.
4.1.3 . Endoftalmita.
Survine adesea în urma unei intervenții de înlocuire a cristalinului, când stafilococii
coagulazo -negativi pot fi detectați la nivelul conjunctivei. Simptomele de obicei apar în
decurs de o saptămână de la intervenția chirurgicală, pacienții acuzând febră, hiperemie
conjunctivală, hiperlacrimatie, dar cel mai important, scăderea acuității vizuale. Din punct
de vedere obiectiv, se remarcă prezența hipopionului. Tratamentul cel mai adecvat adesea
este vitrectomia și administrarea intravitroasă a antibioticelor. Prognosticul depinde în mod
special de rapiditatea cu care scăderea acuității vizuale este core ctată.

4.1.4 . Infecții pe implanturi mamare.
S.epidermidis este responsabil de aproximativ 1 -2% dintre infecțiile care survin la
implanturile mamare. Acesta colonizează ducturile glandei mamare, de unde și posibilitatea
de a pătrunde în țesuturile din jurul implantului. Semnele și simptomele sunt frecvent locale
și includ, inflamația, eritemul și indurația dureroasă a glandei, prezența scurgerilor
mamelonare, iar în stadii avansate din punct de vedere obiectiv, se poate remarca retracția
capsulară. Tratamentul constă în administrarea de antibiotice cuplată cu o înlocuire în doi
timpi chirurgicali a implantului.
4.2. Infecții de tract urinar.
Al 2-lea cel mai frecvent agent patogen implicat în infecțiile joase de tract urinar la
femeile active sexual este S. saprophyticus . Infecția cu această bacterie este des întâlnită la

21
pacienții care au suferit intervenții urologice recente sau la purtătorii permanenți de sondă
urinară. În majoritatea cazurilor, boala evoluează asimptomatic, iar în puține si tuații se
poate evidenția piuria, ace asta fiind mai puțin importantă comparativ cu infecțiile cu
bacterii Gram -negative. Complicațiile includ pielonefrita acută și nefrolitiaza. La bărbați,
printre complicații mai menționăm și prostatita, epididimita și ur etrita. Tratamentul este
considerat o provocare, multidrog -rezistența fiind frecvent întâlnită în rândul stafilococilor
coagulazo -negativi.

22
CAPITOLUL V:
Elemente de diagnostic paraclinic în infecțiile
stafilococice

În vederea formulării unui diagnostic etiologic corect, sunt necesare o serie de
examinări complementare care să completeze diagnosticul clinic și contextul
epidemiologic. Cele mai utilizate examinări paraclinice în diagnosticul infecțiilor
stafilococice c uprind determinările hematologice, biochimice, investigațiile imagistice și
cele bacteriologice, care vor fi abordate sumar în cele ce urmează.
5.1. Explorări hematologice.
Hemoleucograma constituie unul din cele mai simple gesturi paraclinice, dar cu o
puternică valoare diagnostică, în sens orientativ. Evidențierea leucocitozei importante
(peste 10000/mm3 sange) cu neutrofilie pledează pentru o infecție de etiologie bacteriană.
Alături de hemoleucogramă, evidențierea sindromului inflamator biologic import ant (VSH
peste 15mm/h, proteina C reactiva (CRP – C reactive protein) peste 5 mg/l, fibrinogen peste
420 mg/dl) și modificarea altor markeri biochimici (de ex. creșterea ureei sau creatininei ,
alterarea timpilor coagulării în cazul unei coagulopatii de con sum în cadrul sepsisului etc.)
reprezintă o bun ă metod ă de cuantificare a evoluției pe perioada tratamentului.
5.2. Investigații imagistice.
Alături de investigațiile de laborator , cele imagistice vin să completeze și
suspiciunea localizării și severității infecției. Radiografia simplă îsi găsește utilitatea cea
mai mare în diagnosticarea osteomielitei, pneumoniei, sinuzitei, însa este limitată pentru
alte afecțiuni, precum meningita sau endocardita. T omografia computerizată și IRM ne
oferă o imagine mai în detaliu și o perspectivă mai bună asupra proceselor infecțioase,
acolo unde radiografia nu dă rezultate. Ecografia aduce informații importante în
endocarditele infecțioase, evidențiind vegetațiile en docardice, care sunt considerate
patognomonice.
Deși aduce un plus de informație binevenit și apreciat asupra localizării și evoluției
afectiunii, imagistica nu aduce informații cu privire la etiologia exactă a bolii.

23
5.3. Examenul bacteriologic.
Reprezi ntă examinarea de elecție în izolarea agentului patogen din diverse produse
biologice sau patologice (puroi, exudat faringian și nazal, urină, LCR, lichid sinovial, lichid
de vărsătură, spută) și se completeaz ă prin antibiogram ă cu susceptibilitatea acestu ia la
diverse molecule de antibiotic. Recoltarea, transportul și cultivarea produselor patologice
trebuie să urmeze măsuri stricte de asepsie, lucrându -se cat mai steril cu putință. Înainte de
inocularea pe mediul de cultură se poate efectua un examen micr oscopic, prin frotiu colorat
Gram. Stafilococii sunt remarcați drept microorganisme Gram -pozitive (colorați cu violet)
de formă sferică, singuri sau grupați sub forma unor ciorchine , înconjurați de leucocite
distruse, localizați intra – sau extracelular. Ur mătorul pas este însămânțarea bacteriilor din
produsul patologic pe medii atent și corect selecționate (geloză -sânge, sânge -agar, mediul
Chapman, mediul Muller -Hinton) pentru a identifica bacteria pe baza caracterelor
morfoculturale și a unor teste de pato genitate.
Caracterele morfoculturale diferă în funcție de mediul ales. Astfel, pe geloză -sânge,
stafilococii formează colonii de tip S, mari, rotunde, bombate, regulate cu margini
hemolitice și pigmentate ( S. aureus în prezența oxigenului eliberează un pigment auriu
(80% din cazuri), uneori citrin, excepțional alb). Printre testele de patogenitate, cele mai
importante sunt punerea în evidență a hemolizinelor α si β, identificarea coagulazei și a
fibrinolizinei și ferm entarea manitolului pe mediul Chapman.
Următorul pas este testarea sensibilității la antibiotice pe mediul Muller -Hinton la
diverse molecule de antibiotic, fapt ce va duce la obținerea unei antibiograme, obținându -se
un tratament etiologic țintit.
5.4. Me tode moleculare si genetice.
Dintre aceste metode menționam reacțiile ELISA și RIA, reacția în lanț a
polimerazei (PCR) și metoda de caracterizare a casetei cromozomiale mec (SCC mec).
Primele două metode sunt folosite pentru identificarea diverselor toxin e produse de
stafilococ, în timp ce PCR și SCC mec sunt utilizate pentru identificarea diverselor structuri
genetice stafilococice, îndeosebi mecA și mecC, elementele centrale în rezistența la
meticilină.

24
Secvențierea genomului bacterian este utilă în iden tifcarea genelor sau secvențelor
genetice implicate în expresia și reglarea factorilor de virulență, dar contribuie și la
înțelegerea caracteristicilor structurale implicate în rearanjarea genomică, în vederea
expunerii unor particularități în evoluția tul pinilor de MRSA.

25
CAPITOLUL VI:
Tratamentul infecțiilor stafilococice și elemente de
profilaxie

Abordul terapeutic al infecțiilor stafilococice este complex, nefiind rezumat doar la
administrarea de antibiotice, acestea fiind cuplate cu tratamentul chirurgical, simptomatic și
suportiv pentru un răspuns terapeutic maximal. Tratamentul chirurgical cuprinde incizia ș i
drenajul diverselor colecții și debr idarea diverselor plăgi infectate localizate cutanat,
precum și intervenții de înlocuire a diverselor materiale protetice infectate (atroplastii,
valvuloplastii, stenturi etc). Tratamentul simptomatic constă în administrarea de
antipiretice, antialgice, an tiinflamatoare și corecția dezechilibrelor hidro -electrolitice. Toate
acestea se desfașoară sub o atentă monitorizare clinică, biologică și imagistică. De
asemenea, pe perioada cât se administrează antibioticele este de preferat asocierea și a unui
antimic otic (de ex. fluconazol).
6.1 Antibiotice cu acțiune antistafilococică. Rezistența la antibiotice a stafilococilor.
6.1.1. β -lactaminele.
Clasa de antibiotice de primă intenție este reprezentată de β -lactamine, fiind
subimpartită în mono -, di- și tribactami. Dintre aceștia, cei mai folosiți sunt dibactamii,
Penicilina G, V și Penicilinele depozit impunându -se prin acțiunea lor pe coci și bacili
Gram -pozitivi. Astăzi însă, în tratame ntul infecțiilor stafilococice, dintre β -lactamine, cele
mai folosite sunt Penicilinele M, asocierea cu Inhibitor de β -lactamaza și Cefemele
(cefalosporinele), uneori apelându -se și la clase cu acțiune modestă pe stafilococ, precum
Carboxipenicilinele și U reidopenicilinele.
a) Penicilinele M (Izoxazolylpenicilinele) sunt etichetate drept peniciline antistafilococice,
care au și determinat o clasificare în functie de rezistența la reprezentantul cel mai notabil
al acestei grupe de antibiotice, meticilina, în :
– Stafilococi meticilinosensibili (MSSA);

26
– Stafilococi meticilinorezistenți (MRSA);
Penicilinele M sunt considerate terapia de elecție pentru infecții produse de
stafilococi meticilinosensibili (infecții cutanate, de părți moi, impetigo, furuncolo za,
emdocardite pe valve native sau proteze valvulare, osteoartrite), fiind administrate per os
(la distanță de mese, cu 30 de minute înainte sau 2 ore după) sau parenteral. Alături de
meticilină, alți reprezentanți sunt oxacilina, nafcilina, dicloxacilina . Oxacilina este
reprezentantul cel mai utilizat și se administrează preferabil per os, în doze de 35 –
50mg/kgc/zi, până la doza maximă de 12g/zi, la interval de 4 -6 ore.
b) O bună alternativă în terapia infecțiilor cu MSSA sunt Cefemele/Cefalosporinele,
unele acționând chiar pe MRSA (cefalosporine de generația a V -a – ceftarolina,
ceftobiprole medocaril ).
 Cefalosporinele de generația I ( Cefalexin : 250 -500 mg la 6 ore; Cefazolin : 500 –
2000mg la 4 -6 ore) au o bună difuziune în țesuturi și se elimină la nive l renal,
indicate fiind în infecțiile tegumentare și ale țesutului celular subcutanat generate de
MSSA. Pot fi folosite în antibioprofilaxia chirurgicală. De menționat este că se
încadrează în grupul B de risc la gravide.
 Cefalosporinele de generația a II -a (Cefaclor : 250 -500 mg la 8 ore; Cefuroxim :
injectabil 2,25 -4,5 g împărțite în 3 prize sau per os 250 -500 mg la 12 ore) cu aceeași
indicație ca prima generație.
 Cefalosporine de generația a III -a, în special cele injectabile ( Ceftriaxon : 1g la 12
ore) ind icate în infecții tegumentare și de părti moi, pneumonii.
 Cefalosporine de generația a IV -a, cu cel mai larg spectru dintre cefeme ( Cefepim :
1g la 12 ore).
c) Mecanismele rezistenței stafilococilor față de β -lactamine sunt modificarea PBP
(pencillin -bindin g protein) și producția de β -lactamaze (codificate plasmidic sau
cromozomial). Astfel, prin crearea inhibitorilor de β -lactamaze, se utilizează strategia
folosirii unei molecule de sacrificiu, care să combată penicilinaza, pentru a permite
antibioticul să acționeze nestingherit. Principalii inhibitori de β -lactamaza sunt acidul
clavulanic, sulbactamul și tazobactamul.

27
1) Asocieri cu acidul clavulanic:
 Ticarcilina (o carboxipenicilină), disponibilă sub formă injectabilă 1,5g sau 3g
ticarcilina/100 mg clavulanat sau 5g ticarcilina/200 mg clavulanat. Dozele uzuale
sunt de 3,1g la 4 -6 ore.
2) Asocierea Piperacilina -Tazobactam , în doză zilnică de 12g Piperacilină/1,5g
Tazobactam.
De re ținut este faptul c ă Aminopenicilinele(Amoxicilina, Ampicilina) nu se
recomand ă in tratamentul infec țiilor stafilococice.
6.1.2. Aminoglicozidele.
Reprezintă o clasă de antibiotice cu administrare strict parenterală, cu efecte adverse
importante (rash, utricarie, nefrotoxicitate, ototoxicitate, toxicitate vestibulară, b locare
neuromusculară), active pe stafilococi, ce se administrează de obicei în asociere sinergică
împreuna cu o β -lactamină. Cel mai des se utilizează Gentamicina , disponibilă sub formă
de fiole de 40 sau 80 mg, administrate la adult de 2 -3 ori pe zi.
6.1.3. Acidul fusidic si Fosfomicina.
Este un antibiotic cu efect bacteriostatic în doze mici și bactericid în doze mari, ce
acționează sinergic cu β -lactaminele și Vancomicina (combinație folosită în tratamentul
infecțiilor cu stafilococ meticilinorezistent coagulazopozitiv sau coagulazonegativ) . Poate fi
folosit local (infecții tegumentare, de părți moi) sau pe cale general (în osteomielite sau
endocardite stafilococice în asociere cu un aminoglicozid). Este disponibil sub formă de
unguent (20 mg acid fusidic/g), tablete de 500 mg (administrate de 3 ori pe zi) sau
injectabil (pacienți peste 50 kg: 500 mg/3ori pe zi; pacienți sub 50kg: 7mg/kgc de 3 ori pe
zi). Din punct de vedere profilactic, acidul fusidic se poate folosi cu succes la eradicarea
portajului nazal al stafilococilor prin admi nistrarea l ocala a unguentului.
Fosfomicina este un bactericid cu risc foarte mare de dezvoltare a rezistenței dacă
este administrat în monoterapie, de aceea se preferă asocierea cu Oxacilină sau
Cefalosporine de generația a 2 -a sau a 3 -a. Este considerat un antibiotic antistafilococic,
activ inclusiv pe MRSA, indicat în meningite nosocomiale, endocardita infecțioasă, infecții

28
osteoarticulare, infecții urinare sau sepsis. Se administrează injectabil, 100 -200 mg/kgc/zi
în 3 prize.
6.1.4 . Macrolidel e și antibiotice înrudite acestora
Active doar pe MSS A, macrolidele rămân o alternativă la pacienții alergici la
peniciline, ce se elimină biliar. Posibilele reacții adverse la macrolide sunt de natură
digestivă (mai ales greață și vărsături), cardiovasculare, psihice și mai rar, alergice. Dintre
reprezentanți, menționam Eritromicina (2g/zi per os sau 2 -3g pe zi i.v.) și Claritromicina
(cpr de 250 sau 500 mg, flacoane de 500 mg pentru administrarea i.v.).
Antibiotice înrudite macrolidelor sunt:
– Sinergistine:
Au o bună acțiune antistafi locicică, superpozabilă macrolidelor, indicate în infecțiile
cutanate și osteoarticulare, abdominale sau ale șunturilor ventriculare. În uz, actualmente
sunt doar Pristinamicina și Quinupristin -Dalfopristine , cu mențiunea că cel din urmă
poate fi activ pe MRSA. De asemenea, reprezintă o alternativă bună la pacientul alergic la
macrolide.
– Lincosamide:
Active inclusiv pe MRSA, reprezintă o alternativă terapeutică bună antistafilocică în
osteomielite, endocardite infecțioase sau în eradicarea anginelor recurente stafilococice.
Clindamicina se găsește sub formă de capsule de 75, 150, 300 sau 600 mg sau fiole de
150-300 mg/ml și se poate administra în doza de 10 -30 mg/kgc/zi.
6.1.5 . Fluorochinolone.
Indicate mai ales în afecțiuni cutanate sau articul are sau sepsis cu MSSA, reprezintă
o alternativă terapeutică, cu o absorbție digestivă bună (peste 90-100%). Ciprofloxacina se
utilizează cel mai des în infecțiile stafilococice, în doze de 1 -5g/zi la administrarea per os
sau 200 -400 mg de 2 ori pe zi, injectabil i.v. De reținut este faptul ca sunt contraindicate la
gravide și la copiii sub 18 ani.
6.1.6 . Asocierea trimetoprim -sulfomethoxazol.
Este utilizată ca medicație de rezervă în infecțiile stafilococice cu MSSA sau cu
MRSA (acolo unde antibiograma confirmă susceptibilitatea), disponibilă sub formă de

29
comprimate 80 -160 mg trimetoprim/400 mg sulfomethoxazol, respectiv fiole pentru
administra re i.v. 80/400 mg, cu o administrare de 2 ori pe zi.
6.1.7 . Antistafilococice majore
Glicopeptidele sunt considerate antistafilococice majore de rezervă, indicate în
infecțiile cu MRSA (sepsis, endocardite pe proteze valvulare sau pe valve native, pe ritonite,
infecții osteoarticulare, infecții de dispozitive implantate, pneumonii etc.) sau ca alternativă
la pacienții alergici la β -lactamine în infecțiile cu MSSA. Au efecte adverse importante
(nefro – și ototoxicitate, tulburări cardiovasculare, reacții de hipersensibilitate), motiv pentru
care pacientul trebuie supravegheat îndeaproape pe perioada administrării. Dintre
reprezentanți menționăm Vancomicina (40-60 mg/kgc/zi) si Teicoplanina (6 mg/kgc/zi).
Daptomicina este un lipopeptid utilizat mai ales î n endocarditele infecțioase cu
MRSA, dar și în infecțiile produse de stafilococi coagulazo -negativi, admi nistrat în doza de
6 mg/kgc/zi.
Oxazolidinonele s unt antibiotice cu acțiune pe stafilococii atât coagulazo -pozitivi,
cât și coagulazo -negativi (mai pu țin linezolidul), MSSA sau MRSA. Notabilă este acțiunea
antitoxinică asupra leucocidinei Panton -Valentite, împiedicând evoluția locală severă a
infecției. Linezolidul se administrează i.v., un flacon de 600 mg la 12 ore sau per os în
doză și ritm de admini strare similar în infecții tegumentare și de țesuturi moi,
osteoarticulare, urinare, meningite, abcese epi – și peridurale, sepsis.
6.2. Profilaxia infecțiilor stafilococice.
Strategiile antistafilococice sunt reprezentate de prevenirea, colonizarea și
decontaminarea purtatorilor cronici, precum și încercarea de dezvoltare de noi molecule
eficiente pe stafilococ sau elaborarea unui vaccin antistafilococic.
Precauțiile aseptice (ex. spălarea atentă a mâinilor între examinăril e pacienților,
sterilizarea corectă a echipamentului) ajută la scăderea răspândirii stafilococului în
instituțiile sanitare. În cazul identificării unei tulpini multirezistente în rândul pacienților,
aceștia vor fi izolați, până la vindecarea infecției.
Actual, se încearcă obținerea unor antibiotice care să blocheze acțiunea adezinelor
de suprafață a stafilococului sau să interfereze cu sistemul genetic reglator al acestuia ( agr-

30
permite adaptarea la condițiile mediului exterior). Vaccinarea antistafiloco cică este un
domeniu de cercetare atât la oameni, cât și la animale, încercând să se obțină agenți
împotriva toxinelor sau adezinelor stafilococice, împotriva structurilor membranare
stafilococice sau care să stimuleze fagocitoza acestora de către leucocit e. În prezent, nu este
disponibil niciun astfel de vaccin.

31
PARTEA SPECIALĂ

Capitolul I
Introducere
Infecții le stafilococice, de și sunt considerate printre cel e mai comune boli, sunt un
grup de afecțiun i cu manifest ări numeroase, prezent ând un pronunț at caracter de
transmisibilitate, necesitând mă suri riguroase de profilaxie intra – si extraspitaliceasc ă.
Anual, în România, se î nregistrează peste 8000 de cazuri de infecții stafilococi ce, peste
10% dintre acestea avâ nd ca etiologie MRSA.
Infecți ile c utanate stafilococice reprezintă unul din pri ncipalele motive de
prezentare î n ambulatoriul de specialitate, bacteria fiind ubicuitar ă pe piele și mucoase.
Fiind una dintre cele mai importante cauze de i nfecții nosocomiale, re spectarea măsurilor
de profilaxie, înț elegerea epidemiologiei , a factorilor de ris c, a simptomatologiei reprezintă
principalul pas în diagnosticarea corectă a acesto r afecțiuni, precum ș i form ularea unei
strategii terapeutice țintite și eficiente î n cel mai scurt timp.

32
Capitolul II
Scopul lucră rii

Scopul lucrării de față este de a evidenția importanța tratamentului în infecțiile
stafilococice, în vederea obț inerii unei evoluții rapid favorabile în rândul pacienți lor.
Datele pacienților, diagnosticați și trataț i în Spitalul Clinic Județean Sibiu, au fost
obținute analiz ând foile de observaț ie din anul 2017 , iar prelucrarea statistică a acestora s -a
făcut î n programul Micrososft Excel 2007.
Pacienți i la care se suspiciona etiolog ia stafilococică a patologiei, au fost
diagnosticați etiologic în urma examină rilor bacteriologice specifice.
Parametrii prelucraț i din punct de vedere statistic î n cadrul studiului, o btinuți pe
baza foilor de observație clinică a pacienților, sunt urmă torii: datele personale ale
pacienți lor (gen, mediu de provenien ță, vârstă), exam inările paraclinice efectuate pe
parcursul intern ării, tratamentul efectuat și evolu ția pacienți lor.
Obiectivele lucr ării de fa ță sunt urm ătoarele:
– analiza crite riilor epidemiologice (genul, vâ rsta, mediul de provenien ță);
– reparti ția pacienți lor în funcție de secțiile Spitalului Clinic Județean Sibiu în care au
fost diagnostica ți și trata ți;
– reparti ția pacienți lor în funcție de localizarea i nfecție i stafilococice;
– analiza comorbidit ăților p acienți lor care sunt considerate factor de risc pentru
infecții le stafilococice;
– tratamentul p acienți lor diagnostica ți cu i nfecții stafilococice;
– evoluția pacienți lor sub tratament .

33
Capitolul III
Material și metodă

Cele mai relevante metode de cercetare folosite la realizarea prezentei lucr ări sunt
următoarele:
1. Metoda studiului bibliografic
Pentru î ntocmirea cercet ării de fa ță, au fost consultate o serie de surse bibliografice,
ce reprezint ă lucrări de interes din punct de vedere științific pentru tema aleas ă (lucr ări
despre etiologia și epidemiologia i nfecții lor stafilococice, tabloul clinic, investigațiile
paraclinice ș i terapia din aceste afecțiun i), con ținutul acestora fiind analizat și sintetizat.
2. Metoda reprezent ării grafice
În cadr ul acestei metode au fost inclus e reprezent ări grafice ș i tabele ale datelor
prelucrate, cu ajutorul c ărora s -a ob ținut o mai bun ă privire de ansamblu a rezultatelor
cercet ării privind i nfecții le stafilococice.
3. Metoda stastico -matematică
Constă în prelucrarea diverselor variabile c alitative (ex. gen, mediu de provenien ță)
și cantitative (ex. vârstă , zile de spitalizare) și a rezultatelor ob ținute, conform metodelor de
calcul din programul Microsoft Excel 2007, urm ând ca acestea s ă fie analizate în diverse
prelucr ări (tabele, grafice , diagrame).
Studiul este unul retrospectiv, efectuat pe perioada anului 2017, pe un lot de 330 de
pacienți internați și trata ți în Spitalul Clininc Județ ean Sibiu, care au fost diagnosticaț i cu
infecții stafilococice. P acienți i au fost de sex masculin, repsecțiv feminin, cu vârsta
cuprinsa î ntre 18 si 94 de ani, provenind atât din mediul urban , cât și din mediul rural.

34
Criteriile de includere î n studiu ale pacienți lor au fost reprezentate de diagnosticul
pozitiv de i nfecție stafilococic ă din foaia de obs ervație și de localizarea infec ției
stafilococic ă (cutanat, respirator, osteoarticular, genital, urinar etc.)
In primul r ând, a fost efectuat ă o analiz ă a inciden ței infecții lor stafilococice
raportat ă la parametrii epidemiologici (gen, vârstă , mediu de pr ovenien ță), urmată de
determinarea incidenței în funcție de lo calizarea infecției și numă rul de zile de spitalizare
necesare tratamen tului acesteia. S -a evaluat și terapia necesar ă tratamentului fiec ărui
pacient în parte precum ș i evoluția acestuia pe perioada intern ării.

35
Capitolul IV
Rezultate

IV.1. Incidența infecțiilor stafilococice în funcție de mediul de proveniență.
Tabel nr.1. Incidența pe medii de proveniență.
Mediul Numă r persoane Procent
Rural 126 38.18%
Urban 204 61.82%
Total 330 100%

Graficul nr.1 . Reprezentarea grafic ă a inciden ței pe medii de provenien ță.

Pacienți i diagnostica ți, internț i si trata ți cu i nfecții stafilococice î n anul 2017 î n Spitalul
Clinic Județean de Urgență Sibiu au provenit în proporț ie de 38,18% (126 p acienți ) din
mediu rural, respectiv 61.82% (204 p acienți ) din mediul urban, conform reprezent ării din
tabelul și graficul nr.1.
61.82% 38.18%
Urban
Rural

36

IV.2. Incidența în funcție de gen în infecțiile stafilococice.
Tabel nr. 2 . Incidența pe genuri a i nfecții lor stafilococice .
Sexul Număr de pacienți Procent
Feminin 159 48.18%
Masculin 171 51.82%
Total 330 100%

Graficul nr.2 . Reprezentarea grafic ă a inciden ței pe genuri a i nfecții lor stafilococice .

În tabelul ș i graficul nr. 2 sunt reprezentate repartiția pe genuri din cei 330 de p acienți
internați în perioada mai sus amintit ă. Astfel, 48,18% (159 p acienți ) sunt reprezenta ți de
femei, iar 51,82% (171 p acienți ) sunt reprezenta ți de b ărbați, cu o uș oară predispozi ție a
genului masculin pentru apariț ia infecț iilor stafilococice, fapt conform cu literatura de
specialitate.
48.18%
51.82% Feminin
Masculin

37

IV.3. Incidența pe grupe de vârstă în infecțiile stafilococice.
Tabel nr. 3. Incidența pe grupe de vârstă a infecții lor stafilococice .
Grupa de vârstă Număr de pacienți Procent
18-30 ani 50 15.15%
31-40 ani 33 10%
41-50 ani 33 10%
51-60 ani 43 13.03%
61-70 ani 72 21.82%
>70 ani 99 30%
Total 330 100%

Graficul nr.3 . Repartizarea grafic ă a inciden ței infecții lor stafilococice pe grupe de
vârstă.

S-au ales 5 grupe de vârstă , și anume 18 -30 ani, 31 -50 ani, 51 -60 ani, 61 -70 ani
respectiv peste 70 ani. În urma informaț iilor expuse în tabelul și graficul nr.3, a rezultat că
cei mai predispuș i în a dezvolta o i nfecție de etiologie stafilococic ă sunt p acienți i cu vârstă
de peste 70 ani, în procentaj de 30%, fiind urmaț i de p acienți i cu vârstă între 61 -70 ani , î n
procentaj de 21.82%. La grupa de vârstă 51-60 de ani, i ncidența este de 13.03%, î n timp ce 15.15%
10%
10%
13.03% 21.82% 30% 18-30 ani
31-40 ani
41-50 ani
51-60 ani
61-70 ani
>70 ani

38
pentru grupa de vârstă 31-40 de ani, respe ctiv 41 -50 este de 10%. La adulț ii tineri, cu vârstă
între 18 -30 ani, i ncidența este 15.15%.
IV.4. Incidența pacienților internați în secțiile clinice ale Spitalului Județean Sibiu.
In lotul de studiu de 330 de p acienți aceștia au fost internaț i, respectiv tratați, în
următoarele secți i ale Spitalului Clinic Județean de Urgență Sibiu: Boli Infecțioase,
Chirurgie I, Chirurgie II, Chirurgie plastic ă, Dermato -venerologie, ORL, Ortopedie,
Obstetric ă-Ginecologie, Medical ă I, Medicală II, U rologie, Alergologie. Graficul și tabelul
nr. 4 ne arat ă o adresabilitate crescută a pacienț ilor cu i nfecții streptococice către secțiile
Medicală I, Boli Infecțioase, Chirurgie OMF ș i Chirurgie II.
Tabel nr. 4 . Incidența pe secți i a pacienți lor cu i nfecții stafilococice .
Secți a Nr. de persoane Procent
Boli infecțioase 61 18.49%
Chirurgie I 54 16.37%
Chirurgie II 88 26.67%
Medicală I 70 21.21%
Medicală II 13 3.94%
Dermato -venerologie 25 7.58%
Chirurgie plastică 6 1.82%
ORL 6 1.82%
Ortopedie 2 0.6%
Urologie 2 0.6%
Obstetrică -Ginecologie 1 0.3%
Alergologie 2 0.6%

39

Graficul nr.4. Reprezentarea grafică a incidenței paciențlor internați cu infecț ii
stafilococice în secțiile Spitalului Județean Sibiu

Dupa cum se vede în tabelul ș i graficul nr.4, cei mai mult p acienți au fost internați în
secțiile Chirurgie II (î n procen t de 26.67%), respectiv Medicală I (în procent de 21.21%) . În
secția Boli I nfecțioase au fost i nternați 18.49% din p acienți , iar pe secția Chirurg ie I,
ponderea este de 16.37%. Î n secția Dermatovenerologie, i ncidența este de 7,58%, iar în
Medicală II, incidența este de 3,94 %, de aproximativ 5 ori mai mică decât cea de pe
Medicală I. Pe secțiile ORL, Urologie, Ortopedie, Obstetrică -Ginecologie, Alerg ologie și
Chirurgie plastică este sub 3%.

18.49%
16.37%
26.67% 21.21% 3.94% 7.58% 1.82% 1.82% 0.60% 0.60%
0.30% Boli infectioase
Chirurgie I
Chirurgie II
Medicala I
Medicala II
Dermato-venerologie
Chirurgie plastica
ORL
Ortopedie
Urologie
Obstetrica-Ginecologie

40

IV.5. Incidența raportat ă la localizări a infecției stafilococice.
Tabel nr.5. Incidența pe localizarea i nfecție i stafilococice .
Localizare Nr. de p acienți Procent
Sistemică (Sepsis) 10 3.03%
Cutanat 219 66.36%
Tractul Respirator Inferior 92 27.88%
Genital 1 0.31%
Osteo -articular 6 1.82%
Urinar 2 0.6%

Graficul nr. 5 Reprezentarea grafic ă a inciden ței pe localizare a i nfecție i stafilococice .

Prin reprezentările din tabelul ș i graficul nr. 5, sesiz ăm o predilec ție a stafilococilor de a
genera i nfecții cu localizare cutanat ă in propor ție de 66.36% ( 219 p acienți ), fiind urmat ă de
cantonarea la nivelul tractului respirator inferior î n procent de 27.88% (92 de p acienți ).
Infecțiile osteoarticulare se regăsesc î n procent de 1.82%, iar cele urinare 0.6%. Cea mai
mica incidență se întregistrează în rândul infecțiilor genitale, ponderea fiind de 0.31%.
3.03%
66.36% 27.88% 0.31% 0.60% 1.82%
Generalizat(Sepsis)
Cutanat
Respirator
Genital
Urinar
Osteo-articular

41
IV.6. Incidența pe boli produse de stafilococi raportat la numărul total de pacienți.
Vom demonstra î n tabelul , respectiv graficul de mai jos , incidența tipurilor de i nfecție
stafilococică , exprimat ă procentual, raportat la n umăr ul total de p acienți inclu și în studiu.
Tabel nr. 6. Incidența pe boli produse de staf ilococi raportat la n umăr ul total de
pacienți.
Boli Pacienți Procent
Celulita cu orice localizare 135 40.91%
Furuncul/Carbuncul cu orice
localizare 83 25.15%
Necroliza epidermrica toxica
(Sdr. Lyell) 1 0.30%
Pneumonii 60 18.18%
Bronhopneumonii 32 9.7%
Sepsis 10 3.03%
Infecții urinare (ex.pielonefrite) 2 0.61%
Infecții puerperale 1 0.30%
Discite 4 1.21%
Artrite septice(pe implanturi
sau articulatia propriu -zisa) 2 0.61%
Total 330 100%

42
Graficul nr 6 . Reprezentarea grafic ă a inciden ței pe boli produse de stafilococi
raportat la n umăr ul total de p acienți.

În rândul infecții lor cutanate, celuliltele (i ndiferent de localizare) se regăsesc în lotul de
studiu î n procent de 40,91% (135 de p acienți ) iar furunculul /carbunculul (indiferent de
localizare) se întâlneșt e în procentaj de 25.16% (84 de p acienți ), gene rând faptul c ă unul
din 4 pacienți inclu și în studiu a dezvoltat o astfel de i nfecție. Sindromul Lyell este întâlnit
în proporț ie de 0.31% (1 pacient), fiind o afecțiune rară. Printre afecțiun ile respiratorii,
pneumoniile se regăsesc în proporț ie de 18.18%, iar bronhopneumoniile în procent de
9,7%.
Sepsis urile de etiologie stafilococică sunt în procent de 3.03%, î n timp ce discitele (cu
localizare lombară sau toraco -lomb ară) se găsesc în procent de 1.21% . Infecțiile urinare,
cele puerperale, și articulare (fie pe articula ția propriu -zisă, fie implanturi) se reg ăsesc î n
procente de sub 1% fiecare. 40.91%
25.15% 0.30% 18.18% 9.70% 3.03% 0.61% 0.30% 1.21%
0.61% Celulita cu orice localizare
Furuncul/Carbuncul cu orice
localizare
Necroliza epidermrica
toxica(Sdr. Lyell)
Pneumonii
Bronhopneumonii
Sepsis
Infectii urinare(ex.pielonefrite)
Infectii puerperale
Discite

43
IV.6.1. Incidența diverselor infecții cutanate generate de stafilococi la pacienții
diagnosticați cu stafilococi cutanați în Spitalul Județean Sibiu în anul 2017.
Tabel nr. 7. Incidența diferitelor i nfecții cutanate produse de stafilococi .
Boli Pacienți Procent
Celulita cu orice localizare 135 61.64%
Furuncul/Carbuncul cu orice
localizare 83 37.90%
Necroliza epidermrica
toxica(Sdr. Lyell) 1 0.46%
Total 219 100%

Graf icul nr. 7. Reprezentarea grafică a diferitelor i nfecții cutanate produse de stafilococi .

În rândul infecțiilor cutanate, conf orm datelor din tabelul și graficul nr.7, celuli tele
(indiferent de localizare) se regăsesc î n lotul de studiu î n procent de 61.64% (135 de
pacienți ) iar furunculul/carbunculul (indiferent de localizare) se întâlnesc î n procentaj de
37.90% (83 de p acienți). Sindromul Lyell este întâlnit în proporț ie de 0.31% (1 pacient),
fiind o afecțiune rară . Datele au fost raportate la n umăr ul de p acienți din st udiu cu
stafilococii cutanate, ș i anume 219 p acienți (date extrase din tabelul nr. 5). 61.64% 37.90% 0.46%
Celulita cu orice localizare
Furuncul/Carbuncul cu orice
localizare
Sdr Lyell( Necroliza epidermica
toxica)

44
IV.6.2. Incidența în funcție de forma evolutivă a infecțiilor de tract respirator inferior
cauzate de stafilococ la pacienții internați în Spitalul Județean Sibiu in 2017.
Tabel nr. 8. Incidența in fu ncție de forma evolutiv ă a infecții lor de tract respirator
inferior cauzate de stafilococ .
Boala Număr Procent
Pneumonie 60 65.22%
Bronhopneumonie 32 34.78%
Total 92 100%

Graficul nr. 8 . Reprezentarea grafic ă a inciden ței în fun cție de forma evolutivă a
infecții lor de tract respirator inferior cauzate de stafilococ .

Conform tabelului ș i graficului nr. 8, printre afecțiunile respiratorii, pneumoniile se
regăsesc în proporț ie de 65. 22%, iar bronhopneumoniile în procent de 34.78%. Datele au
fost raportate la n umăr ul total de p acienți diagnosticaț i cu i nfecții respiratorii de tract
inferior.
IV.7. Incidența bolilor cronice ce reprezintă un factor de risc pentru a dezvolta o
infecție stafilococică raportate indiv idual la numărul total de pacienți.
În urma studiului foilor de observaț ie, s-a constatat c ă fiecare pacient sufer ă de cel puțin
o boală cronică (ex. Diabet Zaharat, Obezitate , afecțiuni cardiace cronice, afecțiun i renale 65.22% 34.78%
Pneumonie
Bronhopneumonie

45
cronice c are necesită hemodializă , afecțiun i pulmonare cronice, afecțiun i hepatice cronice
procese neoplazice etc.), unii avâ nd o asocie re de chiar 3 sau 4 comorbidităț i. Confo rm
tabelului nr. 9, cei mai mulți dintre aceștia suferă de afecțiuni cardiace cronice î n procent de
56.97% (188 d in cei 330 p acienți), urmaț i de obezitate cu o i ncidență de 46.97% (155 din
330 de p acienți) și diabet zaharat î n procentaj de 44.24% (146 din 330 p acienți ). Afecțiunile
hepatice, renale și pulmonare cronice precum ș i afecțiunile maligne se întâlnesc î n
procentaj de su b 25%. Menționă m că niciun pacient din lotul de studiu nu este co -infectat
HIV.
Tabel nr. 9 . Incidența bolilor cronice ce reprezintă un factor de risc raportate
individual la n umăr ul total de p acienți.
Comorbidităț i Număr de pacienți Procent
Diabet Zaharat 146 44.24%
Obezitate 155 46.97%
Afecțiun i cardiace cronice 188 56.97%
Afecțiun i hepatice cronice 70 21.21%
Afecțiun i pulmonare
cronice 79 23.94%
Afecțiun i renale cronice
care necesita
hemodializare 61 18.49%
Afecțiun i maligne 36 10.91%

IV.8. Incidența pe modificările probelor inflamatorii la momentul internării la
pacienții diagnosticați cu infecții stafilococice în Spitalul Clinic Județean Sibiu în anul
2017.
În urma studiului rezultatelor analizelor de laborator din foile de observaț ie, mai exact a
parametrilor care cuantifică sindromul inflamator biologic, s -a constatat că 283 de p acienți
(85.75%) au VSH crescut ș i 47 de p acienți (24.25%) au VSH normal, la valoarea normală
de referin ță cuprins ă între 0 -15 mm/h. Î n ceea ce prive ște proteina C reactivă (CRP ), la o

46
valoare normală de referin ță cuprins ă între 0 -5 mg/dl, 288 de p acienți (87.28%) au avut
CRP crescut ș i 42 de p acienți (22.72%) au avut valor i normale ale CRP. Fibrinogenul, la o
valoare normală de referin ță cuprins ă între 150 -420mg/dl, a fost crescut la 289 de p acienți
(87.57%) , iar 41 de p acienți (24.43%) aveau valori normale. Valorile normale de referin ță
sunt cele folosite de c ătre laboratorul care a efectuat dozarea markerilor.
Astfel , putem spune c ă peste 85% dintre p acienți au avut valori cres cute ale probelor
inflamatorii î n cadrul i nfecții lor produse de stafilococi, cu o valoare medie a VSH -ului de
79 mm/h, o va loare media a CRP de 101 mg/dl ș i o valoare medie a fibrinogenului de 598
mg/d l.
Tabel nr. 10. Incidența pe valoarea probelor inflamatorii la p acienți i cu i nfecții
stafilococice la momentul internă rii.
Probe inflamatorii VSH CRP Fibrinogen
Normal Crescut Normal Crescut Normal Crescut
Număr 47 283 42 288 41 289
Procentaj 24.25% 85.75% 22.72% 87.28% 24.43% 87.57%

IV.9. Raportarea numărului de pacienți in funcție de zile de spitalizare la pacienții
cu infecții stafilococice internați în Spitalul Clinic Județean Sibiu în anul 2017.
In tabelul nr. 11 ș i graficul nr. 9, a fost cunatificați numărul de pacienți î n funcție de
număr ul de zile de spitalizare. Astfel, 152 de pacienți (46.06%) au avut nevoie de îngrijiri
medicale în mai puț in de 7 zile, 82 de p acienți (24.85%) au fost i nternați între 7 ș i 10 zile,
56 de p acien ți (16.97%) au fost i nternați între 11 ș i 14 zile, iar 40 de p acienți (12.12%) au
necesitat peste 14 zile de îngrijiri medicale î n spital. N umăr ul total de zile de spitalizare al

47
pacienți lor din lotul de studiu este 2632 de zile, cu o medie a zilelor de sp italizare de 7.97,
deci aproximativ 8 zile de spitalizare/pacient.
Tabel nr. 11. Incidența număr ului de p acienți in fu ncție de zilele de spitali zare, la
pacienți i cu i nfecții stafilococice .
Zile de spitalizare Număr de pacienți Procent
<7 zile 152 46.06%
7-10 zile 82 24.85%
11-14 zile 56 16.97%
>14zile 40 12.12%
Total 330 100%

Graficul nr.9 . Reprezentarea grafic ă a inciden ței număr ului de p acienți în funcție
de număr ul de zile de spital izare, la p acienți i cu i nfecții stafilococice .

IV.10 Raportarea terapiei la clase de antibiotice administrate la pacienții diagnosticați
cu infecții stafilococice în Spitalul Clinic Județean Sibiu în 2017.
In continuare, vom aborda terapia pentru fiecare afecțiun e în parte, pentru a
determ ina clasa de antibiotice cel mai u tilizat ă în tratamentul infecții lor stafilococice. 46.06%
24.85% 16.97% 12.12%
<7 zile
7-10 zile
11-14 zile
>14zile

48

IV.10.1 Raportarea terapiei la clase/combinații de antibiotice administrate la
pacienții diagnosticați cu celulite stafilococice cu orice localizare.
Tabel nr. 12. Raportarea terapiei la clase/combinații de antibiotice administrate î n
celul itele de etiologie stafilococică.
Antibiotice Nr. de p acienți tratati Procent
Peniciline M(Oxacilina) 35 25.93%
Cefalosporine 40 29.63%
Aminopeniciline 25 18.52%
Fluoroquinolone 10 7.41%
Glicopeptide 5 3.70%
β-lactamine+Aminoglicozide 20 14.81%

Grafi cul nr. 10. Reprezentarea grafică a raport ării terapiei la clase/combinaț ii de
antibiotice administrate ț n cel ulitele de etiologie stafilocică.

Dupa studiul foilor de observație, am constatat că, cei 135 de p acienți diagnostica ți cu
celulit ă au fost trata ți cu urm ătoarele antibiotice/combina ții de antibiotice: Oxacilina
(25.93% – 1 din 4 p acienți ), Cefalosporine (de gen. a II -a: Cefuroxima, de gen . a III -a
Ceftriaxon, Ceftazidim; 29.63% din p acienți ), Aminopeniciline (Amoxicilina, Ampicilina; –
18.52%), β -lactamine asociate cu aminoglicozide (14.81%), Fluoroquinolone 25.93%
29.63% 18.52% 7.41% 3.70% 14.81% Oxacilina
Cefalosporine
Aminopeniciline
Fluoroquinolone
Glicopeptide
β-lactamine+Aminoglicozide

49
(Ciprofloxacin – 7.41%), respectiv Vancomicina (3.7%). Aceste date sunt surprinse în
tabelul nr.12 ș i gra ficul nr.10. De remarcat este că , per total (74.08%), β -lactaminele
reprezint ă medica ția de elec ție (Peniciline M, Cefalosporine, Aminopeniciline).
IV.10.2. Raportarea terapiei la clase/combinații de antibiotice administrate la
pacie nții diagnosticați cu furuncule/carbuncule cu orice localizare.
Tabelul nr.13 . Raportarea terapiei la clase/combina ții de antibiotice administrate î n
furuncule/carbuncule cu orice localizare .
Antibiotice Nr. de p acienți trataț i Procent
Aminopenicilina+aminoglicozide 17 20.49%
Cefalosporine 18 21.67%
Oxacilina 15 18.08%
Glicopeptide 15 18.08%
Fluoroquinolone 10 12.04%
Trimetoprim -sulfomethoxazol 6 7.23%
Acid fusidic 2 2.41%
Grafi cul nr. 13. Reprezentarea grafică a raport ării terapiei la clase/combinații de
antibiotice utilizate î n terapi a furunculelor /carbuncule lor cu orice localizare .

Cei 84 de p acienți din lotul de studiu care fost diagnostica ți cu aceste i nfecții
stafilococice au fost trata ți cu Cefalosporine (de gen. a II -a: Cefuroxim, de gen. a III -a: 20.49%
21.67%
18.08% 18.08% 12.04% 7.23% 2.41%
Aminopenicilina+aminoglicozid
e
Cefalosporine
Oxacilina
Glicopeptide
Fluoroquinolone
Trimetoprin-sulfomethoxazol

50
Ceftazidim, Ceftriaxon), combinaț ia dintre aminopeniciline (Amoxicilin ă, Ampicilin ă) și
aminoglicozide (Gentamicină preponder ent), Peniciline M(Oxacilina), Fluoroquinolone
(Ciprofloxacin), Metronidazol, Acid fusidic respectiv Sumetrolim, în procentajele ilustrate
în tabelul nr. 13. Se observă că β-lactaminele (Peniciline M -Oxacilina, Cefalosporine;
procent total 39.75%) reprezintă clasa cel mai utilizată în terapia furunculozei.
IV.10.3. Raportarea terapiei la clase/combinații de antibiotice administrate la
pacienții diagnosticați cu pneumonie de etiologie stafilococică.
Tabelul nr. 14 . Raportarea terapiei la clase/combinații de antibiotice administrate în
pneumonia stafilococică.
Antibiotice Nr. de p acienți Procentaj
Cefalosporine 25 41.67%
Fluoroquinolone 22 36.67%
Aminopeniciline + aminoglicozide 5 8.33%
Amino penicilina+ inhibitor de β -lactamază 8 13.33%

Grafi cul nr. 12. Reprezentarea grafică a raport ării terapiei la clase/combinații de
antibiotice administrate în pneumonia stafilococică.

Menționăm ca 43 (71,67%) din cei 60 pacienți diagnosticați cu pneumonie
stafilococică reprezintă suprainfecția bacteriană în contextul unei infecții virale (gripă). 41.67%
36.67% 8.33% 13.33% Cefalosporine
Fluoroquinolone
Aminopeniciline +
aminoglicozide
Aminopenicilina+ inh de β-
lactamaza

51
Din cei 330 de pacienți, 60 au fost diagnosticaț i cu pneu monie de etiologie
stafilococică, aceștia fiind trataț i cu Cefalosporine (de gen. a II -a: Cefuroxim, de gen.a III –
a: Ceftazidim, Ceftriaxon), combinaț ia dintre aminopeniciline (Amoxicilin ă, Ampicilin ă) și
aminogli cozide (Gentamicina prepondere nt), Fluoroquinolone (Moxifloxacin ă,
Levofloxacin ă), Aminopeniciline asociat cu inhibitor de betalactamaze (Amoxicilin ă + Ac.
Clavulanic), în procentele afișate î n tabelul nr.14. Principala clas ă de antibiotice folosită
este cea a cefalosporinelor î n procent de 41.67%.
IV.10.4. Raportarea terapiei la clase/combinații de antibiotice administrate la
pacienții diagnosticați cu bronhopneumonie stafilococică.
Tabelul nr.15 . Raportarea terapiei la clase/combinaț ii de antibiotice adm inistrate la
pacienți i cu bronhopneumonie stafilococică.
Antibiotice Nr. de p acienți trataț i Procent
Cefalosporine 12 37.5%
Fluoroquinolone+aminopeniciline 4 12.5%
Aminopenicilina+aminoglicozide 11 34.38%
Glicopeptide 4 12.5%
Piperacilina+tazobactam 1 3.12%
Graficul nr. 13. Reprezentarea grafică a eviden ței pe clase/combina ții de antibiotice
administrate în bronhopneumonia stafilococică.

Din lotul de studiu, 32 de p acienți au fost diagnosticati cu bronhopneu monie de
etiologie stafilococică, aceștia fiind trataț i cu Cefalosporine (de gen. a III -a: Ceftriaxon,
Ceftazidim sau de gen a IV -a: Cefepim), asocierea de fluroquinolone ( Levofloxacin ă,
37.50%
12.50% 34.38% 12.50% 3.12%
Cefalosporine
Fluoroquinolone+aminopeniciline
Aminopenicilina+aminoglicozide
Glicopeptide
Piperacilina+tazobactam

52
Moxifloxacin ă) cu aminopeniciline (Ampicilină, A moxicilin ă), aminopeniciline î n asociere
cu aminoglicozide (am oxicilina/ampicilina in asociere cu gentamicina), Glicopeptide
(Vancomicină), Piperacilină + Tazobactam, î n procentajele din tabelul nr . 14 ș i graficul nr .
12.
IV.10.5. Raportarea terapiei la clase/combinații de antibiotice administrate la
pacienții diagno sticați cu sepsis de etiologie stafilococică.
Graf icul nr. 14. Reprezentarea grafică a a raport ării terapiei la clase/combinații de
antibiotice administrate î n sepsisul stafilococic .

In privința sepsisului, se preferă asoci erea de antibiotice pentru a obține un efect
terapeutic maximal într -un timp câ t mai scurt. Antibioterapia este însoț ită în mod
obligatoriu de o monitorizare atentă a pacientului și medicația de suport. În lotul de studiu ,
10 p acienți diagnosticaț i cu sepsis cauzat de s tafilococi au beneficiat de urmă toarele
scheme terapeutice astfel: β -lactamine + Aminoglicozide (3 p acienți din cei 10 – 30%),
Oxazolidinone (linezolid : 2 p acienți din 10 – 20%), Glicopeptid + Carbapenem
(vancomicina + meropenem: 2 pacienți din 10 – 20%), Carbapenem + C efalosporin ă
(meropenem + ceftamil : 3 din 10 p acienți – 30%).
30.00%
20.00% 20.00% 30.00% β-lactamina + Aminoglicozid
Oxazolidinone
Carbapenem+ Glicopeptid
Carbapenem+ Cefalosporina de
gen a IV-a

53
IV.10.6. Raportarea terapiei la clase/combinații de antibiotice utilizate în tratamentul
infecțiilor osteoarticulare , infecțiilor puerperale și infecțiilor urinare cauzate de
stafilococi.
Din lotul de studiu, 6 p acienți au fost diagnostica ți cu i nfecții osteoarticulare (discite,
artrite septice), aceștia fiind tratați cu o combinație de vancomicină cu o cefalosporin ă de
gen. a III -a în egală măsură, 2 p acienți cu infecții urinare fiind trata ți cu fosfomicină î n
combinație cu o cefalosporină de generaț ia a III -a, iar singurul caz de i nfecție puerperală
fiind tratat cu o cefalosporină de gen. a III -a.
IV.11. Raportarea lotului la evoluția pacienților.
Tabelul nr . 16. Raportarea lotului la pe evoluția pacienți lor.
Număr de pacienți Procent
Pacienți amelioraț i 102 30.91%
Pacienți vindecaț i 194 58.79%
Pacienți decedaț i 34 10.30%

Conform tabelului nr.16, 34 de p acienți (10,30%) , din totalul de 330, au decedat î n
urma unei i nfecții stafil ococice, cele mai multe decese î nregist rându -se în cazul celor cu
bronhopneumonie (23 de p acienți din 32 – 71,86% din p acienți i cu bronhopneumonie),
fiind urmaț i de 4 din cei 10 p acienți cu sepsis de etiologie stafilococică (40% dintre aceștia)
și în cele din urmă , 7 p acienți cu pneumonie stafilococică din cei 60 cu acest diagnostic
(11.67%). Menționă m că în rândul celo rlalte afecțiun i ale p acienți lor din lotul de studiu nu
s-au înregistrat decese.

54
Capitolul V
Discuț ii
În studiul de față, rezultatele au arătat că infecțiile stafilococice sunt mai frecvente
la bărbați decât la femei, mai ales la cei peste 70 de ani, fapte ce coincid cu literatura de
specialitate, conform autorilor tratatului ,,Priciples and Practice of In fectious Diseases”
ediția a VII -a, publicată de Mandell, Douglas și Bennet în 2015.
Din rezultatele obținute, se observă cum numărul de pacienți din mediul urban este
mai mare decat cel din mediul rural, fapt conform cu datele publicate în studiile
,,Staph ylococus aureus nasal carriage among health care professionals” (2018, Revista
Europeană de Epidemiologie și Sănătate Publică, ediția 66), ,,Challenges in estimating
characteristhics of Staphyloccus aureus nasal carraige among humans enrolled in
surveillan ce studies” (disponibil la adresa din bibliografie [26]) ș i ,,Staphylococcus aureus
and MRSA nasal carriage in general population” (disponibil la adresa din bibliografie[25]),
fapt explicat prin contactul în cre ștere cu purtătorii nazali din rândul populaț iei sau
personalului medical, datorită supraaglomerării urbane și adresabilității crescute către
serviciile de sănătate.
În studiul de față se observă că în tratamentul infecțiilor cutanate, s -a preferat
administrararea de β -lactamine, mai ales Peniciline M, Cefalosporine de generația I și a II -a
sau Aminopeniciline. În lucrările ,,Management of Skin Abcesses in the Era of Methicillin –
Resistant Staphylococcus aureus “(publicat în 13 martie 2014 în New England Journal of
Medicine – disponibil la adresa din bibliografie [27]) și ,,Linezolid versus Vancomycin for
skin and soft tissues infections” (disponibil la adresa bibliografică [28], se prezintă o
strategie terapeutică diferită, încercându -se întâi o terapie topică cu acid fusidic sau în
combinație cu o β -lactamină, iar ca ultima treaptă terapeutică, încercându -se
antistafilococicele majore de rezervă precum vancomicina și linezolidul, cea din urmă
situație întâlnindu -se doar în cazul a 5 pacienți cu celulită stafilococică din cei 135 incluși
în studiu cu a cest diagnostic (3.70%).

55
În cazul pneumoniilor stafilococice, acestea survin adesea după o infecție cu virus
gripal, ceea ce s -a și expus în studiul de față (43 din cei 60 de pacienți cu pneumonie –
71.67%), aceștia fiind tratați predominant cu cefalosporin e de generația a III -a sau
fluoroquinolone. Conform studiilor ,,The role of Influenza in the severity and transmission
of respiratory bacterial disease” (disponibil la adresa [29]) și ,,Pneumonia caused by
Methicillin -Resistant Staphylococcus aureus “ (disp onibil la adresa [30]), se expune ideea
că pneumoniile survin adesea în timpul gripei, însă tratamentul în cazul infecției cu MSSA
este reprezentat de β -lactamine (cu predilecție Cefalosporine), iar în caz de MRSA se
administrează vancomicină sau linezolid .
În studiul de față, media zilelor de spitalizare este de aproximativ 8 zile (7,97 în
valoare absolută), iar mortalitatea este de 10,30%. Conform cărții publicate de Mandell,
Douglas și Bennet în 2015, ,,Principles and Practice of Infectious Diseases”, me dia zilelor
de spitalizare este între 4,5 și 14,7 zile, iar mortalitatea este cuprinsă între 2,3 -11,2%,
informații conforme cu rezultatele obținute.

56
Capitolul VI
Concluzii

1. Din totalul de 330 de p acienți , 126 de p acienți provin din mediul urban (38.18%) ș i
204 (61.82%) provin din mediul rural.
2. 51.82% dintre p acienții diagnosticaț i cu i nfecții stafilococice sunt bărbaț i (171 de
pacienți ), iar 48.28% sunt femei (159 de p acienți ).
3. Majoritatea cazurilor de i nfecție stafilococică au fost diagnosticate la pacienți i cu
vârstă peste 70 de ani (30% dint re pacienți i din lotul de studiu), iar ponderea cea
mai mic ă (10%) se înregistrează la grupele de vârstă 31 -40 de ani , respectiv 41 -50
ani.
4. Cele mai multe cazuri de boal ă au fost înregistrate î n secția Chiru rgie II (26.67%),
urmă toarele secții fiind Medicală I ș i Boli i nfecțioase, î n procent de 21.21%,
respectiv 18.49%.
5. Localizarea cea mai frecventă a infecție i stafilococice este cea cutanată (66. 36% –
219 din 330 de p acienți ), iar afecțiunea cea mai frecventă la acest nivel este celulita
stafilococică (40.91% la nivel global î n cadrul studiului, 61 .64% dintre stafilocociile
cutanate). S -a înregistrat un singur caz de Sdr. Lyell (0.30%). Urmă toarea localizare
ca incidență este la nivelul tractului respirator inferior (27.88% – 92 din 330 de
pacienți ).
6. Dintre comorbidit ățile pacienților care prezintă un factor de risc pentru dezvoltarea
unei i nfecții stafilococice , s-a înregistrat că majoritatea pacienților suferă de
afecți uni cardiace cronice (56.97% dintre p acienți), obezitate (46.97%) și diabet
zaharat (44. 24%).
7. Majoritatea pacienților au fost spitalizați mai puțin de 7 zile (46.06%), iar 12.12%
au fost internați mai mult de 14 zile.
8. Media zilelor de spitalizare la un pa cient diagnosticat cu infecție de etiologie
stafilococică în anul 2017 este de 7,97 zile.
9. In cadrul studiului, tratamentul de elecț ie al i nfecții lor stafilococice este reprezentat
de grupa β -lactaminelor (Peniciline M, Cefalosporine, Aminopeniciline simple sau

57
asociate un un inhibi tor de β -lactamaza) simple sau î n asociere (cea mai frecventă
asociere este cu Aminoglicozidele). Glicopeptidele (mai ales Vancomicina) ră mân
cea mai buna te rapie pentru cazurile care nu ră spund la terapia conven țională .
10. Tratament ul de elecț ie al celulitelor stafilococice este reprezentat de cefalo sporinele
de gen. I si a II -a (29. 63% dintre p acienții diagnosticați cu stafilococii cutanate ),
urmat e de Penicilinele M(oxacilina) î n procent de 25.93%.
11. Tratamen tul de elecț ie al furu nculelor/carbunculelor este rerezenta t de
cefalosporinele de gen. I ș i a II -a (21.67% dintre p acienții diagnosticaț i cu
stafilococii cutanate), urmate de asocierea unei am inopeniciline cu aminoglicozid î n
procent de 20.49%.
12. Tratamentul de elecție î n infecții le de tract respirator inf erior de etiologie
stafilococică este reprezent at de cefalosporinele de generația a II -a și a III -a
(41.67%) , urmate de fluoroquinolone (36. 67%).
13. Deși Aminopenicilinele sunt o clasă de antibiotice nerecomandată î n tratamentul
infec țiilor stafilococice, î n studiul de față, se observă că acestea au fost administrate.
14. 34 de p acienți (10,30%) din lotul de studiu au decedat î n urma unei i nfecții
stafilococice.

58
Bibliografie

1. Conf. Univ. Dr. Victoria Bîrluțiu – Boli infecțioase. Boli tropicale, Editura
Universității Lucian Blaga , Sibiu 2014 pag. 68 -127, pag. 274, pag. 383.
2. Brândușa Țilea – Patologie infecțioasă: Fundamente de licență in medicină, Târgu
Mureș 2009 pag. 13 -23, p ag. 91 -92.
3. Mark H. Beers, Robert S. Porter – Manualul Merck , Editura All, 2006 –pag. 1391 –
1392, pag. 313, pag. 982 -983.
4. Manuela Arbune – Boli infecțioase, Editura Prim, Galați 2013
5. Mandell, Douglas and Bennett – Principles and practice of infectious disea ses,
Eighth Edition, Editura Elsevier 2015 pag.3007 -3059
6. Stuart Hogg – Essential Microbiology – Editura Wiley 2008 – pag.353 -372
7. Anthony Fauci, Dan Longo, Joseph Loscalzo – Harrison -Principles of Internal
Medicine , Editura All, 2015 – pag. 827 -832
8. Țățulescu Doina – Boli Infecțioase, Editura Medicală Universitară Iuliu Hațieganu,
Cluj-Napoca 2002 , Capitolul 9.2.
9. Prof. Univ. Dr. M. Chiotan – ,, Boli infecțioase” , Editura Național, 2011 – pag.18 -50,
pag. 315 -327, pag.363 -367.
10. Prof. Univ. Dr. Emanoil Ceau șu- ,, Curs de Boli infecțioase” ,Editura AMALTEA,
2012 – pag.18 -27, pag. 98 -107.
11. Prof. Univ. Dr. Maria Rotaru – ,,Dermatovenerologie: curs pentru studenții la
medicină generală”, Editura Alma Mater 2004 – pag.54 -60.
12. E. Pilly -,,Maladies Infectieuses et Tropicales” , ECN Pilly, 25e edition, 2016, pag.
111-114, pag. 382 -418.
13. Jawetz, Melnick & Adelberg’s ,,Medical Microbiology”, 26th Edition 2010 – pag.
199-206.
14. John Pace, Mark Rupp, Roger Finch – ,,Bioflims, Infection and Antimicrobial
Therapy” , Editura Taylor&Francid 2006 – pag.109 -115.

59
15. https://cmr.asm.org/content/28/3/603 – accesat la data de 15.07.2018
16. https://cmr.asm.org/content/cmr/27/4/870.full.pdf – accesat la data de 15.07.2018
17. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2537661/?page=10 –accesat la data
de 17.07.2018
18. https://revistasrd.ro/includes/files/articles/273 -280_ro_911.pdf – accesat la data de
17.07.2018
19. http://rjid.com.ro/dinamica -antibiorezistentei -celor -mai-frecvent -izolate -bacterii -cu-
potential -patogen -in-spitalul -de-boli-infectioase -si-tropicale -dr-v-babes -in-
perioada -2000 -2015/ – accesat la data de 20.07.2018
20. https://www.nature.com/articles/nrmicro3161 -accesat la data de 20.07.2018
21. https://mmbr.asm.org/content/78/2/199.short – accesat la data de 21.07.2018
22. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4217665/ – accesat la data de
01.08.2016
23. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4451395/ – accesat la data de
01.08.2018
24. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/9227864 – accesat la data de 1.08.2018
25. https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0398762018311647 -accesat la
data de 02.08.2018
26. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5992268/# -accesat la data de
02.08.2018
27. https://www.nejm.org/doi/full/10.1056/nejmra1212788 -accesat la data de
02.08 .2018
28. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/23846850 – accesat la data de 02.08.2018
29. https://www.thelancet.com/journals/lanres/article/PIIS2213 -2600(14)70131 –
6/fulltext – accesat la data de 02.08.2018
30. https://academic.oup.com/cid/article/46/Supplement_5/S378/ 474128 – accesat la
data de 0 2.08.2018.
31. https://www.nature.com/articles/s41564 -018-0198 -3 – accesat la data de 02.08.2018
32. https://www.nature.com/articles/nrmicro.2017.104 – accesat la data de 03.08.2018
33. https://www.nature.com/articles/s41579 -018-0019 -y – accesat la data de 03.08.2018
34. https://www.nature.com/articles/nrmicro3161 – accesat la data de 03.08.2018

60
35. https://www.bmj.com/content/339/bmj.b4083 -accesat la data de 07.08.2018
36. https://link.springer.com/article/10.1186/cc2260 – accesat la data de 07.08.2018
37. https://link.springer.com/article/ 10.1186/1471 -2334 -14-S7-P59 – accesat la data de
07.08.2018