PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR [615903]

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE LITERE
PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR

Portofoliu digital

Gabriela Maria Constantin
Conversie PIPP , anul I

Craiova
2020

Alternativa educa țională Waldorf

Pedagogia Waldorf este o alternativă educațională de învățământ. Acest tip de pedagogie
se bazează pe promovarea artei și a spiritului artistic î n dezvoltarea copilului. Este o alternativă
educațională unde nu există manuale sau note pentru elevi.
Educația Waldorf a fost dezvoltată în anul 1919 de către Rudolf Steiner, fiind întemeiată
pentru prima dată în Germania. Rudolf Steiner și -a expus ideile cu privire la sistemul educațional
în cadrul numeroaselor conferințe l a care a luat parte, acesta era de părere că elevul poate fi
pregătit pentru viitor de un cadru didactic, acest sistem educațional creat de Steiner era
considerat o artă.
Misiunea educatorului constă în a -i aduce pe copii nu la nivelul de pregătire intele ctuală
stabilit de el, ci la acela pe care ei îl au ca predispoziție. Nu c ontează atât de mult ceea ce le
transmite profesorul elevilor, ca și cunoaștere, ci individualitatea în sine a elevul ui. În fapt,
dezvoltarea este o autodezvoltare .
Școlilor Waldorf se bazează pe o serie de noțiuni despre dezvoltarea omului în domeniile
trupesc, sufletesc și spiritual, ce sunt menite să îi ofere dascălului înțelegere pentru ființa
lăuntrică a copilului. Acestea rămân însă numai metode de lucru și nu devin conținuturi propriu –
zise de predare. Aceste școli consideră că fiecare copil parcurge o dezvoltare în perioade de câte
7 ani și în funcție de caracteristicile acestora se stabilesc unele aspecte ale desfășurării educației.
Concepția pedagogică a școlilor Waldorf susține că numai printr -o predare
corespunzătoare necesităților interioare ale fiecărei vârste se poate ajunge la o dezvoltare a
omului în sensul libertății, motiv pentru care a fost numită "educație pentru libertate". Această
denumire nu trebuie totuși gr eșit înțeleasă, nefiind vorba de un învățământ ce acordă o libertate
deplină copilului, ci de o pregătire în vederea dobândirii unei gândiri independente, odată cu
maturitatea.
Sistemul educațional Waldorf susține toate tipurile de elevi, în cadrul acestui sistem
educațional elevii învață toate materiile însă într -o manieră diferită.
Educatorului îi revine sarcina de a înlătura factorii perturbatori ai dezvoltării libere a
copilului. Prin comportamentul lui trebuie să -l ajute pe copil ca, în timpul creșteri i, să reușească
să scoată la lumină predispozițiile existente în el. Nu este greu să realizeze acest lucru, căci, în
acest scop, el nu are nevoie de multe cunoștințe, ci doar de recursul la „elementul artistic activ”

prezent în ființa copilului. De aceea, în Școala Waldorf nu vor exista instrucțiuni imperative, de
tipul „așa să faci”, „așa să nu faci”.
Profesorul din acest sistem educațional transformă învățarea într -o artă, disciplinele
școlare din sistemul educațional tradițional sunt văzute aici ca un mi jloc educațional. Cursurile
artistice și cele practice au o pondere ridicată în Școala Waldorf,dorind astfel să ofere fiecărui
copil ceea ce i se potrivește, dar intervenind și cu preocupări în domenii spre care acesta nu are
înclinații, dar care sunt nece sare uneieducații complete.
Scopul principal al pedagogiei Waldorf este de a -i permite elevului să își urmeze propriul
drum, să se dezvolte într -un ritm propriu, acestui nu îi sunt îngrădite drepturile și este liber să își
aleagă propriul destin.
Caracteri sticile acestei alternative educaționale sunt:
 Profesorul nu folosește manuale tipizate.
 Elevul nu primește note, la sfarșitul unui ciclu școlar primește o caracterizare și o fișă de
progres.
 Educația sufletească și spirituală sunt puse pe primul plan.
 Exista discipline suplimentare – euritmia, desenul formelor, geologia, astronomia pe care
copiii le pot explora si invata si care au rolul de a completa educatia per ansamblu a
copilul.
Pedagogia Waldorf se bazează pe câteva principii pedagogice:
1) Principiul abordării integrale a ființei umane, conform cu specificul vârs tei și având ca țel
dezvoltarea armonioasă a personalității copilului.
2) Principiul educației permanente, care se referă la faptul că educația începe oda tă cu
nașterea ființei umane și devine o dimensiune a existenței sale pe parcursul întregii vieți.
3) Principiul organizării ritmice a situației educaționale; organizarea ritmică este reflectată în
pedagogia Waldorf prin planificarea pe epoci de studiu.
4) Principiul creării unui amb ient adecvat realizării obiectivelor urmărite.
5) Principiul asigurării unui echilibru între teorie și practică în pregătirea elevilor.
6) Principiul predării artistice, care se referă la faptul că predarea este considerată o artă și
este realizată ca atar e.
7) Principiul predării în imagini, care se referă la nevoia de imagini vii a copilului de vârstă
școlară mică (această nevoie nu este satisfăcută, însă, doar de prezentarea unor planșe,

diapozitive sau chia r a modelului natural, deoarece principala moda litate de a crea imagini vii
este cuvântul).
Condiția de bază pentru o pedagogie eficientă este cunoașterea etapelor de dezv oltare a
copilului. Respectarea acestora în procesul de învățământ presupune asigurarea necesarului
educațional pe ntru vârsta respectivă. La baza periodizării pe care Rudolf Steiner o face vârstei de
creștere a ființei umane, în e tape de câte șapte ani, nu stau cercetările psihologice, ci
interpretările antroposofice, de genul: dezvoltarea ființei uman e este un proces de creștere și
metamorfoză, prin care forțele cosmice vegetative și animale (de creștere și de repro ducere),
precum și cele psihice (pulsiunile, dorințele, pasiunile, capacitatea de judecată) se dezvoltă
progresiv. O altă ide e de bază în teoria steinerian ă este cifra mistică 7. Astfel, întâlnim împărțirea
în perioadele de vârstă 0 -7 ani, 7 -14 ani, 14 -21ani. Acești ani corespund dezvoltării corpurilor
fizic, eteric și astral.
În școala Waldorf, materiile sunt predate în epoci, astfel că un copil se întâlneș te cu
aceeași materie două ore pe zi, timp de 2 – 4 săptămâni. Programele diferitelor discipline sunt
asemănătoare c u cele din sistemul național de învățământ, iar nivelul cunoștințelor este
echivalent cu cel din școala tradițională, la toate nivelurile.
În ceea ce privește relația școală -părinți, această relație este una într -o permanentă
creștere, părinții și școala devin un tot unitar în creșterea elevului.
În domeniul pedagogic, grădinițele și școlile Waldorf sunt administrate și con duse de
consiliul pr ofesoral al acestora. În domeniul economic și juridic, acestea sunt administrate și
conduse, conform c adrului juridic al organizației respective, de către părinți și cadre didactice,
iar forma și structura acestora depind de o pțiunile persoanelor implicate, de cadrul cultural și de
posibilitățile juridice existente. Această formă de autoadminist rare a grădinițelor și școlilor
Waldorf include și delegarea sarcinilor, pe o perioadă determinată, către persoane ș i/sau grupuri
mici de persoane. Concentrarea condu cerii grădiniței sau școlii în mâinile unei singure persoane
ar trebu i evitată, cel puțin în ceea ce privește conducerea internă, pedagogică a școlii.
Școlile Waldorf/Rudolf Steiner sunt organizații administrate autonom (în sensul că nu
sunt administrate de către stat). Profesorii și părinții conduc școala și creează organe adecvat e. În
baza acestui lucru pot fi efectuate configurarea școlii, organizarea, finanțele, administrarea etc. în
cele mai diferi te moduri. În zilele noastre , în special diferitele forme de delegare de sarcini și
responsabilități sunt discutate ș i stabilite împreună cu persoanele implicate, în consens și în

conformit ate cu misiunea școlii. Această formă de conducere a școlii este o caracteristică
esențială a școlii Waldorf.