Adolf Hitler i Nicolae Ceauescu. [615854]

1
UNIVERSITATEA BUCURE܇TI
FACULTATEA DE ISTORIE

Adolf Hitler ܈i Nicolae Ceau܈escu.
Tirani sau conducători preaiubiți ?

Răducanu Gabriel Ionuț

Bucuresti
2017

2
Führer-ul Germaniei, Adolf Hitler, ܈i Pre܈edintele Republicii Socialiste România din a
doua jumătate a secolului XX, Nicolae Ceau܈escu, sunt două dintre personalitățile marcante ale
întregii lumi. Cu toate că au folosit diferite metode de conducere ܈i ideologii diferite, prin
guvernarea abuzivă au reu܈it să -܈i mențină amintirea vie în con܈tiința oamenilor de pretutindeni,
iar simpla rostire a numelor lor treze܈te sentimente diferite în fiecare persoană în parte.
Despre nazism , ideologia totalitară în fruntea căreia s -a aflat Hi tler, găsim în „Dicționarul
politic ” apărut în 1958 la Bucure܈ti: „nazi܈tii – denumire prescurtată dată membrilor partidului
fascist german, pe care hitleri܈tii, pentru a în܈ela poporul, l -au denumit Partid Muncitoresc
Național -Socialist German ”1, cu trimitere la „fascism – dictatură teroristă făți܈ă a celor mai
reacționare ܈i mai agresive cercuri imperialiste. Fascismul este sprijinit ܈i finanțat de capitalul
monopolist; el tinde să mențină orânduirea capitalistă, suprimă complet drepturile ܈i libertățile
democratice în țară ܈i duce o politică externă ܈ovină. Fiind un produs al crizei generale a
capitalismului, fascismul apare în perioada celei mai ascuțite lupte de clasă dintre burghezie ܈i
proletariat, când burg hezia, nemaifiind în stare să -܈i mențină puterea prin vechile metode
parlamentare, recurge la dictat ura teroristă ܈i la reprimarea mi܈cării muncitore܈ti ܈i a oricărei
mi܈cări democratice, la o demagogie socială grosolană. În 1920 a fost organizat în German ia
partidul fascist hitlerist, care din considerente demagogice s-a intitulat national-socialist. În 1933,
cu ajutorul capitalului monopolist străin ܈i cu sprijinul marilor magnați financiari germani, acest
partid a acaparat puterea în Germania ܈i a instaurat un regim de sângeroasă dictatură teroristă.”2
În România era instalat regimul comunist, în fruntea căruia va urca Nicolae Ceau܈escu.
Evident, sunt spuse câteva cuvinte ܈i despre această doctrină, dar nu sunt relatate în aceea܈i
manieră critică ܈i în niciun caz această ideologie nu este văzută precum un țap ispă܈itor al lumii:
„comunism – formațiune social -economică c are ia locul capitalismului; În dezvoltarea sa,
societatea comunistă parcurge două fa ze: socialismul- prima fază, inferioară, ܈i comunismul – a
doua fază, s uperioară. Baza economică a socialismului ܈i comunismului este proprietatea socială
asupra mijloacelor de producție, marea producție mecanizată condusă după un plan unic de stat
܈i care nu cunoa܈te concurența, anarhia ܈i crizele. Atât în socialism cât ܈i în comunism nu există
clase exploatatoare, inegalitatea națională a fost lichidată, iar scopul producției este omul cu
nevoile lui. Comunismul bir uitor pe scară mondială se va deosebi printr -o serie de trăsături ܈i

1 B.N. Ponomarev (coord.) , Dicționar politic , Editura Politica, București, ϭϵϱϴ, p. ϰϬϴ.
2 Ibidem , pp. 225- 226.

3
particularități de comunismul construit într -una sau mai multe țări. Comunismul este țelul final al
luptei oamenilor muncii din toate țările.”3
Dacă ne -am opri strict la această definiție a comunismului, am putea c rede că nu a
existat, este sau v a fi o doctrină care să se ridice la măreția acesteia. Expusă în această manieră,
ideologia comunistă pare să nu aibă niciun defect . ܇i totu܈i, nu asta se dorea? Fiind instaurat
într-un stat, era necesar ca regimul comunist să apară ca fiind cel mai bun pentru el ܈i pentru
societate, precum oricare alt regim totalitar. Dar, în realitate, atât regimul nazist cât ܈i c el
comunist au avut repercursiuni destul de grave în con܈tiința oamenilor.
În fond, efectele asupra socetății sunt foarte importante, în opinia mea, mult mai
importante decât oricare altele, deoarece o societate î܈i urmează cu drag conducătorul a tâta timp
cât nu are de suferit. Iar opusul este greu de imaginat, cel putin pentru mine fiind născut ܈i
crescut într- un regim democrat, când o națiune întreagă este nevoită să i se supună
conducătorului. În această lucrare nu doresc să compar cei doi tir ani ai lumii, ci să fac o paralelă
între societatea germană de sub cond ucerea führer- ului ܈i cea română din ultima perioadă a
comunismului, cea care l- a avut conducător suprem pe Nicolae Ceau܈escu.
Fiecare comunitate în parte î܈i critică sau idolatriează propriul conducător ce apare drept
un lider suprem, nemaiîntâlnit iar po stura sa impozantă nu are egal. Dar, o dată cu trecerea
timpului ܈i cu schimbarea mentaliății, când totul poate fi privit dintr -o perspectivă neutră,
obiectivă, observăm intensitatea puterii fiecăr ui tir an în parte. Importanța lui Nicolae Ceau܈escu
a spori t după alegerea făcută în 1968 cu privire la invadarea Cehoslovaciei, răspân dindu- i
numele în întreaga lume. D ar nu putem spune că doctrina ceau܈istă a avut acela܈i impact precum
cea nazistă. De exemplu, antisemitismul răspândit în afara granițelor Germani ei a înfruntat atât
opoziția altor țări cât a ܈i acumulat adepți precum Ungaria, unde „ guvernul pronazist ungar s- a
întrecut pe sine în colaborare oferind nazi܈tilor mai mult chia r decât ajutor. La 20 aprilie 1944, la
orele 4 după -amiază, membrii guvernului ungar pronazist au solicitat o întrevedere oficială cu
Eichmann la Hotelul Majestic. Formațiunile necesare au fost îndeplinite iar hârtiile semnate:
800,000 de vieți omene܈ti fuseseră condamnate la moarte.”4
Modalitățile obținerii puterii supr eme ale celor doi, sunt pe cât se poate de diferite: Adolf
Hitler a dobândit puterea prin vot democratic. P rimul atentat la puterea supremă a führer-ului a

3 Ibidem , pp. 106- 107.
4 Olga Lengyel, Cuptoarele lui Hitler , Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1986, pp. 21- 22.

4
avut loc în 1923, fiind similar cu cel adoptat de Mussollini în Italia dar rezultatele au fost opuse,
Hitler fiind condamnat pentru trădare la 5 ani de închisoare.
Când vine vorba despre fü hrer, marea majoritate se gânde܈te doar la antisemitismul
susținut de el, la rasismul exacerbat de care a dat dovadă. Dar până ܈i un om nebun este sănătos
în propria c on܈tiință. Hitler este considerat adesea un nebun, în mare parte pentru crezul său în
arieni, în rasa pură pe care o iubea atât de mult, dar caracteristicile aduse personalității sale vin
din partea celor care nu îi împărtă܈esc aceea܈i viziune. Pentru el era un lucru normal să ridice
populația Germaniei pe cele mai înalte culmi în timp ce îi denigra cu toate mijloacele pe cei ce
nu erau arieni.
Dar nu numai asta a însemnat Adolf Hitler. Nu putem să ne oprim doar la ororile ce au
fost ܈i să îi blamăm întreaga viață datorită lor. Nimeni nu are o singură acțiune pe parcursul unei
vieți ܈i toți avem fapte de care nu suntem mândri. Pentru a critica acțiunile întreprinse de el sau
pentru a ne crea o părere despre ceea ce a făcut, ar trebui să privim în amănunt to t ceea ce a
însemnat Hitler, de la na܈tere până în momentul în care a dorit să -܈i pună capăt zilelor . Mai mult,
scopul vieții sale nu a fost acela să fie în fruntea Germaniei, cel puțin nu în tinerețe, când visul
său era să devină un mare artist.
La ascensiunea pe scara puterii, au contribuit mult mai mulți factori decât simpla sa
dorință de a ridica Germania din groapa în care ajunsese la sfâr܈itul Primului Război Mondial. În
plus, atunci când a încercat să fure puterea, în 1923, a e܈uat, iar în cele din urmă a fost ales de
popor pentru a- l guverna. Nu spun că nu s -a folosit ܈i de alte metode neortodoxe pentru a ajunge
în frunte, dar în câ܈tigarea poporului de partea sa, s -a bazat pe aptitudinile sale oratorice. Iar în
vremurile în care moralul germanilor era sfărâmat iar naționali܈tilor le displăceau convențiile
supuse prin Tratatul de la Versailles, când o persoană s -a ridicat ܈i striga cu tărie în ridicarea
Germaniei la un alt nivel, la redobândirea puterii ܈i a integrității, când cineva milita pentru
poporul german, cum să nu capteze simpatia societății? Bazându -se pe speranța că temerile ܈i
orgoliul germanilor vor avea prioritate în fața rațiunii, discursurile agitatoare au dat roade.
Contextul istoric a fost unul din factorii favorabili viitorului lider nazist. S fâr܈itul
Primului Război Mondial ce a îngenunchiat Germania, a reprezentat punctul culminant în
debutul lui Hitler. Fiind rănit pe front, nu a putut contribui la ret ragerea trupelor de pe câmpul de
luptă, dar la auzirea marii ve܈ti ܈i la rev enirea bunăstării fizice, a realizat că acest sfâr܈it pentru el

5
însemna un început promițător. Acest lucru l -a susținut ܈i în lucrarea sa scrisă în timpul
întemnițării, Mein Kampf.
Astfel, folosindu- se de nemulțumirea populației cu privire la firava democrație,
Republica de la Weimar – nemulțumire ce se baza în primul rând pe criza economica în care a
intrat Germania în urma despăgubirilor de război supuse prin Tratatul de la Versailles, iar în al
doilea rând pe ascensiunea numărului ܈omerilor datorită izbu cnirii crizei economice mondiale
din 1929, mi܈carea nazistă condusă de Adolf a reu܈it să obțină un capital politic important prin
voturile care i- au fost acordate până în 1932. Cum a reu܈it acest lucru? Cum un străin a captat
admirația unui popor riguros fără a avea cetățenia acestuia? Simplu. F ührer- ul era con܈tient de
puterea propagandei într- o astfel de luptă. Promovând intens ideea superiorității rasiale a
germanilor, dându- le impresia că sunt speciali ܈i superiori altora, a contribuit la consolidarea
relației dintre lideri ܈i supu܈i.
Apoi, a folosit diverse segmente ale propagandei. P ropaganda infailibilității (bazându -se
pe interpretarea corectă a forțelor din natură ܈i istorie); propaganda puterii (reprezentată prin
afirmarea omuciderilor unor membrii ai altor partide ܈i asumarea meritelor pentru acestea de
către nazi܈ti); propaganda maselor (prin izolarea maselor de lumea reală); propaganda antisemită
(populația începând să creadă cu tărie că la baza oricărei probleme ce se ivea se afla u evreii); ܈i
propaganda lozincilor (prin denumirea partidului în „Partidul Național -Socialist al Muncitorilor
Germani ”, când notele dominante erau naționalismul ܈i socialismul, el a fost capabil să atragă de
partea sa membri ai ambelor tabere).
Pe lângă acestea, poliția politică, organul cu cea mai mare putere ce era antrenat să lupte
împotriva propriilor compatrioți pentru a ajuta la impunerea ܈i menținerea regimului nazist, a
reprezentat un mijloc de control ce a ajutat foarte mult liderul.
În aceste condiții pr ezentate succint, Adolf Hitler a preluat frâiele puterii absolute din
Germania în 1933.
Pe de altă parte, în Rom ânia anilor 1960 lucrurile stătea u cu totul altfel. La acea vreme,
Partidul Comunist era unicul partid din stat , iar populația nu avea de ales decât să accepte liderul
propus de membrii partidului. ܇i cu toate acestea, la anunțarea noului lider Nicoale Ceau܈escu,
marea majoritate a fost uimită de alegerea făcută. „Noul conducător n -a fost însă ales, cum
precizau documentele oficiale, de către Birodul Politic sau de către Comitetul Central.

6
Consecință unor manevre de culise, desemnarea lui Ceau܈escu a fost pur ܈i simplu anunțată apoi
de Maurer ܈i aprobată, disciplinat ܈i unanim, de toți ceilalți.”5
În comparație cu Adolf Hitler, ce în tinerețe visul său era de a deveni un mare artist , prin
intermediul maestrului său cizmar, ce era membru al Partidului Comunist, Ceau܈escu a participat
la întâlnirile clandestine, deveni nd activist pentru propagandă la Tineretul Comunist. Recrutarea
sa în partid a avut loc în 1932, la vârsta de doar 14 ani. Curând a început să aibe probleme cu
poliția ܈i a fost exilat înapoi în satul natal, Scornice܈ti, sub pază armată. Dar acum viața de la sat
i se părea fadă, neputându -܈i îndeplini noua satisfacție pentru activismul de stânga. Astfel, a fugit
iar la Bucure܈ti pentru a fi alături de noii săi colegi din partidul comunist ilegal, dar repede a
înfruntat noi necazuri. Din cauza activității sale ilegale, a ajuns ܈i în spatele gratiilor.
Nicoale Ceau܈escu trata cu inferioritate membrii partidului ce erau mai tineri decât el, iar
pe cei ce erau mai în vârstă, îi flata ܈i îi lua în seamă, îndeosebi pe viitorul lider al comunismului
românesc, Gheorghe Gheorghiu- Dej. Dej simpatiza acest isteț băiat de la țară, ce avea o sete
evidentă de cunoa܈tere politică, un apetit pentru putere. Dacă lui Adolf Hitler mânia ܈i
antisemitismul i s- au sporit atunci când era pe front, lui Ceau܈escu este posibil ca idei le politice
să i se fi cri stalizat în perioada detențiilor.
Partidul Comunist fusese ilegal. La sfăr܈itul celui de -al Doilea Război Mondial, Armata
Ro܈ie a intrat în România unde a fost întâmpinată de susținătorii ideologiei comuniste, evident ܈i
de Nicolae Ceau܈escu . Cu ajutorul lor, colegii săi comuni܈ti erau pe punctul de a prelua puterea.
Astfel se puseseră bazele ascensiunii la putere a lui Ceau܈escu. Războiul luase sfâr܈it iar în 1946
Partidul Comunist guverna România. La 28 de ani, tânărul a început să -܈i plănuiască avansarea,
de܈i nu era totul în favoarea sa. A vea un complex de inferioritate din cauza defectelor sale fizice:
era mic de statură ܈i bâlb âit. Însă, cu foarte multă vointă, Ceau܈escu a reu܈it să -܈i controleze
bâlbâiala ܈i ܈i -a continuat ascensiunea în partid.
În funcția de ܈ef politic al armatei, a devenit generalul Ceau܈escu. Ca secretar al
Comitetului Central, îi controla atent pe toți noi i ven iți ܈i se asigura ca ace܈tia să -i fie loiali.
Gheorghiu- Dej, fiind preocupat de dobândirea independenței în raporturile cu sovieticii, a lăsat
problemele interne ale partidului în seama lui Nicolae Ceausescu . Acesta î܈i impusese deja
proprii oameni la nivelul regiunilor, iar de acolo pe unii îi adusese în Bucure܈ti. El se ocupase de
selecția ܈i promovarea cadrelor . Acessta avea acces la dosarele personale ale activi܈tilor, le

5 Lavinia Betea, Viața lui Ceaușescu – Fiul poporului , vol. II, Editura Adevărul HoldiŶg, București, ϮϬϭϯ, ϭϮϴ.

7
cuno܈tea calitățile, defectele, viciile ܈i gre܈elile săvâr܈ite de ei de-a lun gul vieții. Astfel a ajuns să
stăpânească activul de parti d iar cei pe care îi promovase îi datorau funcția.
În felul acesta, Ceau܈escu a ajuns să aibe control asupra puterii . Chiar dacă Dej deținea
cuvântul hotărâtor, informațiile ܈i opiniile sale lui îl infuențau pe cel din urmă. Această
ascensiune a făcut ca la sfâr܈itul anilor 1950, Ceau܈escu să controleze tot ceea ce ținea de
politica internă a regimului.
Hitler era un bun orator, un agitator ce se folosea de furia ܈i de dorințele oamenilor pe ntru
a-i aduce acolo unde dorea. P e altă parte, conducătorul român era un negociator, ܈tia ce trebuie
spus la momentul potrivit. După revizionismul lui Hru܈ciov, cu prilejul vizitei în România a
acestuia, Nicoale Ceau܈escu, ca un adept al independenței față de Moscova, l-a înfruntat pe
Nikita, apelând la argumente preluate din ideologia marxist- leninistă. Indiferent la ce tertipuri
recurgea Hru܈ciov, că era vorba despre tăierea porcinelor prea devreme sau se lega de practica
incorectă a agriculturii, secretatul Comitetului Central, sprijinit de Gheorghiu-Dej, avea câte un
răspuns. Astfel, călătoria sovieticului în România s -a dovedit a fi un e܈ec pentru el ܈i o victorie a
agerului Nicolae Ceau܈escu.
Un alt moment în care i s-a folosit abilitatea de a reprezenta lucrurile într- o manieră nu
tocmai subtilă a viitorului lider, este reprezentat de întâlnirea neoficială din 1963 de la Scrovi܈tea
dintre Gheorghiu- Dej ܈i Hru܈ciov. Dacă cel din urmă spera ca această întrevedere să fie do ar
între cei doi, se în܈ela. D emonst rând unitatea omogenă a partidului ܈i conducerea colectivă, la
această adunare au participat toți membrii Biroului Politic. Pe lângă acestea, Dej avea ܈i un plan
făcut, fiecare membru având repartizată câte o problemă pentru a -l „asedia ” pe Hru܈ciov din ma i
multe părți. Astfel, lui Nicolae Ceau܈escu i -a revenit problema agenturii sovietice de spionaj pe
teritoriul românesc. În acest sens, în 1962 din inițiativa lui Dej, s -a înfăptuit un nucleu de ofițeri
de contra spionaj ce avea sarcină să vâneze agenții sovietici rezidenți în România. În următorul
an, a fos t înfăptuită o unitate cu acela܈i profil în cadrul Direcției de Contraspionaj. Cu aceste
ocazii, Ceau܈escu împreună cu alți demnitari au întreprins călătorii prin țară pentru a „ vâna ”
persoanele ce oferea u informații sovieticilor. În decursul acestor căutări s -au folosit diverse
tertipuri, un exemplu fiind constrângerea activi܈tilor din familiile mixte să aleagă între consoarte
܈i funcțiile ce le dețineau.
După diagnosticarea lui Dej cu cancer pulmonar ܈i hepatic, în Biroul Politic s- a hotărât ca
acesta să primească tratamentul acasă, iar pentru a nu îl obosi prea mult să fie vizitat exc lusiv de

8
doi oameni: Maurer ce îl informa despre politica externă ܈i Ceau܈escu ce îi aducea date de spre
politica internă. În 19 martie 1965, Gheorghe Gheorghiu-Dej, primul lider comunist român s- a
stins din viață, înconjurat de prietenii apropiați. La puțin timp după înmormântarea acestuia,
Nicolae Ceau܈escu a fost proclamat prim-secretar al Partidului Comunist, la vârsta de 47 de ani.
Ascensiunea faimei lui Nicolae Ceau܈escu pe plan social ܈i atragerea de partea sa a
simpatiei oamenilor a demarat o dată cu decizia adoptată în privința invadării Cehoslovaciei de
către trupele semnatare ale Pactului de la Var܈ovia din 1968. Precedent ul demonstrației publice
în care noul pre܈edinte ܈i -a afirmat opoziția clară față de acestă invazie, a facut sa fie privit de
societate precum majoritatea predecesorilor săi, drept o marionetă a socialismului. „ (…) vorbele
goale fiind un bun prilej de acoperire a adevăratelor intenții, sau mai bine zis a lipsei de inte nții!
Crezând că viclenia este o valoare în diplomație, Nicolae Ceau܈escu era preocupat să capete mai
multă libertate de mi܈care față de Moscova pentru propriile sale interese ܈i nicidecum pentru
interesele țării.”6
Acest discurs nu a făcut vâlvă doar printre rândurile locuitorilor țării, ci i -a lansat lui
Ceau܈escu numele pe scena întregii lumi. Astfel, pentru prima dată, un lider român era iubit pe
plan internațional. Ceau܈escu ܈i România deveniseră vizibili pe harta lumii. Asta urmărise de
mult, iar prima inițiativă în slăbirea relațiilor cu Mosvoca ܈i delimitarea față de actele de politică
externă ale acesteia, fusese adoptarea poziției de neutralitate în privința israeliților ܈i a arabilor.
Atât vizitele făcute de mai marii altor țări, ce erau întâmpinați de numeroasele mulțimi
organizate de tânărul pre܈edinte, cât ܈i vizitele în străinătate întreprinse de acesta, amplifică
con܈tiința românilor. Au oferit populației ideea că nu mai sunt o colonie sovietică, nu mai sunt o
colonie de sclavi ai Moscovei, acum România reprezentând ceva pe plan mondial.
Aceste idei implantate în con܈tiința românilor sunt oarecum asemănăto are cu cele oferite
de către Hitler poporului german, conform cărora germanii contau mult mai mult decât oricine.
Punerea pe primul loc a societății, a oamenilor, le -a oferit celor doi susținerea de care aveau
nevoie.
Dar lucrurile nu se opresc aici. Cu r iscul de a mă repeta, rostirea n umelui führer-ului
german ii obligă pe cei ce îl aud să se gândească în pri mul rând la politica antisemit ă pe care a

6 Vasile Pascu, Regimul totalitar comunist în România (1945- 1989) , Voluŵul II, Editura Clio Nova, București, ϮϬϬϳ,
p. 884.

9
dus-o ܈i la masacrele întreprinse. La auzirea numelui lui Nicolae Ceau܈escu marea majoritate îl
asociază im ediat cu foametea, frigul ܈i întunericul îndurate de poporul român sub conducerea sa.
Cum s- a schimbat radical situația în privința pre܈edintelui României? Simplu. O dată cu
vizitele sale în China ܈i Coreea de Nord i s -a schimbat mentalitatea. Mao Zedong î܈i control a
aproape în totalitate poporul. Kim Ir Sen din Coreea de Nord deținea ܈i el controlul total, iar
întreaga țară era un altar al regimului său absolutist. Ceau܈escu a fost plăcut impresionat de
modul acestora de conducere, iar de acum înainte va încerca să guverneze Rom ânia într-un mod
similar. Cu toa te că se spune că vizita în China l -a influențat cel mai mult în întărirea cultu lui
personalității, ar trebui ca exemplul coreean să fie ac reditat ca cel luat drept model. C onstrucțiile
܈i manifestări le delirante de adulare ale liderului Kim Ir Sen întrecând pe cele organizate în
cinstea lui Mao. În orice caz, ambele modele au fost luate ca exemplu de liderul de la Bu cure܈ti.
Profitând de moment ܈i de circumstanțele acelor vremuri, la întoarcerea sa pe meleagurile
țării, „ cel ales ”, „salvatorul ”, „geniul din Carpați” – cum îi plăcea să fie numit – ܈i-a început
cariera de dictator. Dictatura s- a instaurat de la cel mai mic nivel până la cel mai mare. Pe
măsură ce influența coreeană începea să se instaleze, pe atât a apărut ܈i represiunea în diferite
forme. Inițial, Ceau܈escu ܈i -a început propria mini- revoluție culturală, interzicând părul lung,
fustele scurte ܈i muzica pop occidentală. Apoi a continuat cu atacuri împotriva intelectualilor ܈i
arti܈tilor.
Cultul personalității lui Nicolae Ceau܈escu a fost cel mai de܈ănțat cult de conducător de
partid dintre liderii statelor comuniste europene, adică cel mai golit de conținut care se putea
imagina. Daca în cazul lui Stalin acesta avea o oarecare acoperire pri n statutul său victorios în al
doilea Război Mondial, sau în cazul lui Tito era vorba de acela܈i statut al luptei împotriva
Germaniei, în cazul lui Nicolae Ceau܈escu cultul său avea o evoluție invers proporțională cu
starea de lucruri din țară. Cu cât foam etea ܈i lipsurile de tot felul se accentuau, cu atât mai mult
era afirm ată genialitatea conducătorului. Cu cât programele economice aveau e܈ecuri tot mai
mari, cu atât mai mult se proclama ca o asemenea economie n-a existat în istoria României ܈i nici
în cea a lumii. C u cât politica sa era condamnată pe plan internațional, cu atât se ridicau imnuri
de slavă la adresa conducătorului suprem, a celui mai iubit fiu al poporului.
Prima j umătate a anilor 1970 este cea a exersării cultului personalității la nivelu ri
acceptabile pentru cetățeni. După criza energetică din 1975 ܈i după Congresul culturii ܈i
educației socialiste din 1976 lucrurile au degenerat. Au fost ad optate decrete privind

10
economisirea energiei electrice, a combustibililor ܈i a început organizarea Festivalului Național
„Cântarea României ”. Acesta din urmă nu era altceva decât un prilej de adul ări la adresa
partidului ܈i apoi numai a cond ucătorului ܈i soției sale. Nicolae ܈i Elena Ceau܈escu devin cap de
afi ܈ la toate manifestările propagandistice, organizate în marile săli de spectacole sau pe
stadioane.
Anii 1980 au fost cei ai dezmățului propagandistic la adresa lui Nicolae Ceau܈escu, de܈i
situația econimico -socială din țară se agravase până la limita insuportabilului. Ace܈ti ani sunt cei
mai difici li ai istoriei totalitare în privința asigurării mijloacelor minime de trai pentru populație .
La acestea se adaugă presiunea cultului personalității liderului de partid, lips urile suportate de
populație contrastând laudele ܈i imnurile închinate „ Geniului d in Carpați” .
Ca orice regim totalitar, comunismul a reu܈it să dețină sub control viața oricărui cetățean,
indiferent dacă era de vârsta a treia, în pragul copilăriei sau în perioada dintre ace stea două. În
ultima sa formă dezvoltată sub Nicoale Ceau܈escu, a distrus în cea mai mare parte viața socială ܈i
spirituală a poporului, ܈tergând aproape cu buretele vechea tradiție cre܈tină ܈i înlocuind -o cu o
mulțime de simboluri, de inspirație sovietică, cu o vizibilă tentă ateistă.
La moartea marelui conducător comunist, până ܈i adversarii săi au recunoscut pierderea
unui talent rău, dar măreț ܈i irosit. Ceau܈escu a fost un om care a ܈tiut cum să prezinte România,
drept o țară unică, construindu -i o reputație pe care nu a mai avut -o sub nicio altă conducere.
Putem spune într- un fel că el a copiat filosofia lui Hitler, a unui singur Fü hrer ܈i un singur popor.
Regimurile desfă܈urate în România ܈i Germania în acele perioade, au fost unele dintre cele mai
rele care au existat, structurile lor fiind atât de bine organizate încât aproape totul putea fi
controlat ܈i verificat – nimeni nu îndrăznea să critice sau să nege puterea conducătorilor.
Frica de zi cu zi suportată de societatea română ܈i germană era o formă de teroare tipică
pentru sistemele totalitare, putând avea consecințe grave. Prezența sa este regăsită ܈i la nivelul
individual. Dar acceptarea capătă mai mult sens prin luarea în considerare a contextului social
deosebit ale acestor perioade istorice căci formele psihice colective nu pot fi înțelese fără o astfel
de raportare la caracteristicile sociale.
Populațiile care au cunoscut teroarea necesită timp pentru a nu mai fi dominate de ea.
Procesul este mai simplu când agentul care a produs teroarea, o catastrofă naturală de pildă, a
dispărut. Dar în cazul sistemelor totalitare, agentul este puterea însă܈i, care are pozițiile întărite
tocmai ex ercitării terorii.

11
Pretutindeni sunt idei diferite sau afirmații contradictorii în ceea ce priveste
caracterizarea conducatorului român sau german. O ri sunt priviți precum tirani ori precum ni܈te
cond ucători pre aiubiți ce s -au dedicat în totalitate rezolvării problemelor sociale. Ce -i drept,
nimeni nu poate spune clar că au fost într -un fel sau altul. Fiind subiecte sensibile, nu se poate
spune că situația era albă sau neagră, mereu există o combinație a celor două. Niciodată un
conducător nu poate satisface doleanțele fiecărei persoane din comunitatea pe care o guvernează
si întotdeauna vor exista persoane ce nu vor fi mulțumite. Problemele apar când numărul celor
din urmă îl depă܈esc pe celălalt. Mai exact, când este o persoană mulțumită pe deplin? Atunci
când îi su nt îndeplinite toate dorințele ܈i satisfăcute toate nevoile. Dar dacă situația aceasta se
schimbă, atunci ܈i atitudinea acelei persoane se modifică direct proporțional. Însă aceste
circumsta nțe sunt posibile doar într -un grup restrâns de persoane, când este vorba despte o
întreagă comunitate a unei țări, este logic că lucrurile nu au cum să fie a܈a.
În lucrarea de față nu doresc să fac o comparație strictă între Nicoale Ceau܈escu ܈i Adolf
Hitler, ci ܈i o paralelă întră societățile acelor vremuri. Am început cu o succintă prezentare a
celor doi, deoarece pentru a înțelege mai bine acele vremuri cred că trebuie cunoscută ܈i
persoana ce o domina. Relatările despre cei doi nu trebuiesc scoase din context ܈i mai ales tratate
separat sau în altă ordine decât cea cronologică deoarece ne -am îndepărta de adevăr.
Neîndoielnic, ei eu fost asemeni unor tirani lipsiți de regrete, dar ܈i un despot are părțile sale
bune.
Tocmai din acest motiv am ales acest subiect ca tema a lucrării mele de dizertație.
Netrăind în acele vremuri, nu pot ܈ti cu exactitate cele întâmplate sau ce efecte au avut asupra
con܈tiinței populației. Prin această lucrare doresc să subliniez aspecte din viața cotidiană
germană interbelică ܈i din viața comunistă cotidiană ܈i cum sunt ele privite prin prisma
întâmplărilor din ziua de astăzi.
Sunt abia la începutul acestei cercetări dar sper că la sfâr܈it această lucrare să combine
ideile părților contrastante: anumite persoane regretă sfâr܈itul totalitarismului, iar altele sunt
u܈urate de sfâr܈itul lor. Niciuna din părți nu acceptă să combine atât avantajele cât ܈i
dezavantajele acelor perioade pentru a crea o imagine de ansamblu mai corectă asupra a celor
vremuri.
Prezenta lucrare va putea oferi informații ajutătoare atât despre viețile lui Adolf Hitler ܈i
Nicoale Ceau܈escu, modurile în care s -au folosit de culturile persoanlității ܈i de propagandă

12
pentru legitimarea puterii, cât ܈i despre contextele sociale din acele timpuri , modalitățile în care
au fost afectate con܈tiințele oamenilor, dar ܈i despre modurile în care sunt priviți fostul
pre܈edinte ܈i fostul Führer în ziua de astăzi.

13

Bibliografie

Arendt, Hannah, Originile totalitarismului ,Editura Humanitas, Bucure܈ti, 1994
Betea, Lavinia, 21 august 1968 – Apoteoza lui Ceaușescu , Editura Polirom, Ia܈i, 2009.
Betea, Lavinia, Psihologie politică. Individ, lider, mulțime în regimul comunist , Editura Polirom,
Ia܈i, 2001.
Betea, Lavinia, Viața lui Ceaușescu – Fiul poporului , vol. II, Editura Adevărul Holding ,
Bucure܈ti, 2013.
Betea, Lavinia, Viața lui Ceaușescu – Ucenicul partidului , vol. I, Editura Adevărul Holding,
Bucure܈ti, 2012.
Boia, Lucian (coord.), Miturile comunismului românesc , Editura Nemira, Bucure܈ti, 1998
Boia, Lucian, Mitologia științifică a comunismului , Editura Humanitas, Bucure܈ti, 1999
Bois, Pierre du, Ceaușescu la putere , Editura Humanias, Bucure܈ti, 2008.
Bullock, Allan, Adolf Hitler , Editura Elit, Bucure܈ti, f.a.
Câmpeanu, Pavel, România: coada pentru hrană. Un mod de viață , Editura Litera, Bucure܈ti,
1994.
Constantiniu, Florin, Hitler, Stalin și România – România și geneza Operațiunii "Barbarossa" ,
Editura Univers Enciclopedic, Bucure܈ti, 2002
Constantiniu, Florin, Între Hitler și Stalin; România și pactul Ribbentrop – Molotov , Editura
Danubius, Bucure܈ti, 1991
Crîngureanu, Ion, Sînt pionier al României Socialiste , Editura Ion Creangă, Bucure܈ti, 1979.
Denize, Eugen, Istoria societății Române de Radiodifuziune , Editura Casa Radio, Volumul III,
Bucure܈ti, 2002.
Eberle, Henrik, Uhl, Matthias, Dosarul Hitler , Editura Meteor Press, f.l., 2007
Hitler, Adolf, Mein Kampf , Editura Jaico Publishing House, f.l., 2006
Kligman, Gail, Politica duplicității. Controlul reproducerii în România lui Ceaușescu , Editura
Humanitas, Bucure܈ti, 2000.
Lengyel, Olga, Cuptoarele lui Hitler , Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1986
Neculau, Adrian (coord), Viața cotidiană în comunism , Editura Polirom, Ia܈i, 2004.

14
Neculau, Adrian (coord.), Memoria pierdută. Eseuri de psihosociologia schimbării, Editura
Polirom, Ia܈i, 1999
Pascu, Vasile, Regimul totalitar comunist în România (1945 – 1989) , Volumul II, Editura Clio
Nova, Bucure܈ti, 2007
Ponomarev, B.N. (coord.) , Dicționar politic , Editura Politica, Bucure܈ti, 1958
Rațiu, Ion, România de astăzi, comunism sau independență? , Editura Condor, Bucure܈ti, 1990
Rozanov , Gherman, Ultimele zile ale lui Hitler , Editura Politică, Bucure܈ti, 1962
Tismăneanu, Vladimir, Despre 1989. Naufragiul utopiei , Editura Humanitas, Bucure܈ti, 2009
Tismăneanu, Vladimir, Reinventarea Politicului , Editura Polirom, Ia܈i, 1997
Trevor-Roper, Hugh, traducere S. Lăzărescu, Ultimele zile ale lui Hitler , Editura Humanitas,
Bucure܈ti, 1993;
Zweig, Stefan, Lumea de ieri. Amintirile unui european , Editura Humanitas, Bucure܈ti, 2012