Bazele generale ale baschetului [615851]

Bazele generale ale baschetului
3
 Ministerul Educa ției Naționale
Universitatea “Vasile Alecsandri” din Bac ău
Departamentul pentru Înv ățământ la Distan ță și Învățământ cu
Frecvență Redusă
 Adresa: Str. M ărășești Nr.157, Bac ău, România
 Tel./Fax: (+4) – 0234/517.715 web: www.ub.ro
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE MI ȘCĂRII,
SPORTULUI ȘI SĂNĂTĂȚII
SPECIALIZAREA EDUCA ȚIE FIZICĂ ȘI SPORTIV Ă
BAZELE GENERALE ALE BASCHETULUI
AUTOR:
LECTOR. UNIV. DR. CIOCAN C ĂTĂLIN
Curs pentru studen ții anului II

Cătălin CIOCAN
4OBIECTIVELE DISCIPLINEI
1. Formarea speciali știlor din domeniul educa ției fizice și sportului și abilitarea
acestora cu cuno ștințe teoretice și practice specifice jocului de baschet.
2. Formarea abilit ăților pentru practicarea jocului de baschet la nivel școlar și al
sportului pentru to ți ca: jucător, organizator sau arbitru.
3. Formarea speciali știlor din domeniul educa ției fizice pentru a preda jocul de baschet
în lecțiile de educa ție fizică și în afara lor.
4.Dezvoltarea competen țelor și formarea abilit ăților de a organiza, conduce și arbitra,
activitățile sportive competi ționale de baschet.
COMPETEN ȚE ASIGURATE PRIN PARCURGEREA
DISCIPLINEI
-Formarea capacit ății de a înv ăța să joace baschet;
-Formarea capacit ății pentru studiu individual și autoperfec ționare (learning to
learn) în jocul de baschet;
-Formarea capacit ății de asimilare și stăpânire a cuno ștințelor teoretice
fundamentale ale disciplinei baschet;
-Formarea capacit ății de perfec ționare a cuno ștințelor de baz ă ale profesiei prin
practică
-Formarea capacit ății de analiz ă și sinteză a informa țiilor disciplinei.
-Formarea capacit ății de a aplica cuno ștințele teoretice în practic ă.
-Formarea capacit ății de comunicare teoretic ă, practică și nonverbal ă.
-Formarea capacit ății de autoreglare și autocontrol.
-Formarea capacit ății de a respecta un program.
-Formarea capacit ății de adaptabilitate și flexibilitate.
-Formarea capacit ății de a folosi computerul, internetul pentru a- și completa
informațiile cu privire la aceast ă disciplină.
-Formarea capacit ății de programa, planifica și conduce activit ăți specifice
disciplinei “Bazele generale ale baschetului”.
-Formarea aunor abilit ăți în managementul informa ției (abilitatea de a g ăsi și
analiza informa ții diverse cu privire la disciplina “Bazele generale ale
baschetului”).
-Formarea capacit ății de a evalua procesul instructiv-educativ și evoluția
participan ților la acesta.
-Formarea capacit ății de rezolvare a problemelor previzibile și imprevizibile.
-Formarea capacit ății de înțelegere a diferen țelor de cultur ă dintre elevi.
-Formarea capacit ății de a lucra în condi ții de autonomie.
-Formarea capacit ății morale de a fi etic și echitabil.

Bazele generale ale baschetului
5FOND DE TIMP ALOCAT, FORME DE ACTIVITATE,
FORME DE VERIFICARE, CREDITE
Forma de activitate Număr ore
semestruNumăr credite
Lucrări practice/seminar 28 5
Studiu individual 97
Verificare final ă Examen Validare total credite: 5
STABILIREA NOTEI FINALE
Forma de verificare (Examen, Colocviu,
Verificare pe parcurs)Examen
Modalitatea de sus ținere (Scris și Oral,
Oral, Test gril ă, etc.)Scris Puncte sau
procentajNOTARERăspunsurile la examen/colocviu/lucrari practice 5 (50%)
Activitati aplicative atestate /laborator/lucr ări practice/proiect etc 3.(30 %)
Teste pe parcursul semestrului 2.(20 %)
Teme de control …(..%)
TOTAL PUNCT E SAU PROCENTE 10 (100%)
TIMP MEDIU NECESAR PENTRU ASIMILAREA
FIECĂRUI MODUL
Nr.
Crt.Denumire modulTimp mediu necesar
SI LP Total
1 INTRODUCERE 11 2 13
2 METODICA ÎNV Ă
Ă RII ELEMENTELOR
I
AC
IUNILOR TEHNICO – TACTICE DIN JOCUL DE
BASCHET40 20 60
3 PREDAREA JOCULUI DE BASCHET ÎN
COALĂ 25 2 27
4 COMPETI
IA ÎN JOCUL DE BASCHET 10 2 12
5 CONCEP
IA DE PREG ĂTIRE
I DE JOC A ECHIPELOR
REPREZENTATIVE
COLARE11 2 13
Timp total necesar 97 28 125

Cătălin CIOCAN
6INSTRUC ȚIUNI PENTRU PARCURGEREA RESURSEI DE
ÎNVĂȚĂ MÂNT
Prezenta resurs ă de învățare conține toate informa țiile necesare însu șirii
cunoștințelor teoretice și metodice referitoare la exerci țiul fizic și specificitatea
aplicării lui în educa ție fizică și sport.
Conținutul este structurat în module, în cadrul fiec ărui modul reg ăsindu-se
unul sau mai multe unit ăți de studiu, în a șa fel încât s ă eșaloneze și să faciliteze
parcurgerea materialului și însușirea sa.
Pentru parcurgerea resursei de înv ățământ se recomand ă următoarea
succesiune:
1.Citirea, cu aten ție, a fiecărei unități de studiu și, consultarea recomand ărilor
bibliografice în leg ătură cu aceasta.
2.Parcurgerea rezumatului fiec ărei unități de studiu.
3.Rezolvarea temelor de autoevaluare (pentru fiecare unitate de studiu).
4.Rezolvarea testului de autoevaluare (pentru fiecare modul).

Bazele generale ale baschetului
7Cuprins :
MODULUL I. INTRODUCERE ÎN TEORIA JOCULUI DE BASCHET ….. 10
Scop:………………………………………………………………………………………………………………………………. 10
Obiective opera ționale:……………………………………………………………………………………………………. 10
Apariția și evoluția jocului de baschet………………………………………………………………………………. 10
Date din istoria baschetului……………………………………………………………………………………………… 12
Principale p ărți constitutive ale baschetului……………………………………………………………………… 14
Teoria baschetului…………………………………………………………………………………………………………… 15
Caracteristicile jocului de baschet……………………………………………………………………………………. 16
Test de autoevaluare a cuno ștințelor……………………………………………………………22
Rezumat…………………………………………………………………………………………..23
Bibliografie …………………………………………………………………………………………………………………….. 18
MODULUL II. IMPORTAN ȚA PREG ĂTIRII ÎN JOCUL DE BASCHET … 20
Scop ……………………………………………………………………………………………………………………………….. 20
Obiective opera ționale …………………………………………………………………………………………………….. 20
Pregătirea fizic ă………………………………………………………………………………………………………………. 20
Pregătirea tehnic ă…………………………………………………………………………………………………………… 20
Pregătirea tactic ă……………………………………………………………………………………………………………. 21
Pregătirea psihologic ă……………………………………………………………………………………………………… 21
Pregătirea teoretic ă…………………………………………………………………………………………………………. 22
Test de autoevaluare a cuno ștințelor………………………………………………………………………………… 22
Rezumat …………………………………………………………………………………………………………………………. 22
Bibliografie …………………………………………………………………………………………………………………….. 22
MODULUL III. COMPONENTELE JOCULUI DE BASCHET……………… 24
Scop ……………………………………………………………………………………………………………………………….. 24
Obiective opera ționale …………………………………………………………………………………………………….. 24
Componenta fizic ă…………………………………………………………………………………………………………… 24
Componenta tehnic ă……………………………………………………………………………………………………….. 25
Componenta tactic ă individual ă………………………………………………………………………………………. 26
Componenta tactic ă colectivă…………………………………………………………………………………………… 26
Componenta teoretic ă……………………………………………………………………………………………………… 27
Test de autoevaluare a cuno ștințelor………………………………………………………………………………… 27
Rezumat …………………………………………………………………………………………………………………………. 27
Bibliografie …………………………………………………………………………………………………………………….. 27
MODULUL IV. DESCRIEREA JOCULUI DE BASCHET ……………………… 29
Scop ……………………………………………………………………………………………………………………………….. 29
Obiective opera ționale …………………………………………………………………………………………………….. 29
Reguli de baz ă în practicarea jocului de baschet ………………………………………………………………. 29
Reguli de joc …………………………………………………………………………………………………………………… 31
Terenul de joc. Linii și dimensiuni …………………………………………………………………………………… 35
Metodica înv ățării arbitrajului………………………………………………………………………………………… 38
Test de autoevaluare a cuno ștințelor………………………………………………………………………………… 42
Rezumat …………………………………………………………………………………………………………………………. 42
Bibliografie …………………………………………………………………………………………………………………….. 42
MODULUL V. TEHNICA JOCULUI DE BASCHET……………………………… 43
Scop ……………………………………………………………………………………………………………………………….. 43
Obiective opera ționale …………………………………………………………………………………………………….. 43

Cătălin CIOCAN
8Aspecte generale ……………………………………………………………………………………………………………… 43
Traseul metodic al înv ățării și consolid ării tehnicii în jocul de baschet ………………………………. 45
Clasificarea elementelor și procedeelor tehnice…………………………………………………………………. 46
Jocul fără minge ……………………………………………………………………………………………………………… 49
Jocul cu minge …………………………………………………………………………………………………………………58
Generalit ăți privind metodica înv ățării și perfecționării tehnicii în jocul de baschet…………… 84
Test de autoevaluare a cuno ștințelor ………………………………………………………………………………… 86
Rezumat …………………………………………………………………………………………………………………………. 86
Bibliografie………………………………………………………………………………………………………………………87
MODULUL VI. TACTICA JOCULUI DE BASCHET……………………………88
Scop ……………………………………………………………………………………………………………………………….. 88
Obiective opera ționale …………………………………………………………………………………………………….. 88
Aspecte generale ……………………………………………………………………………………………………………… 88
Caracteristicile tacticii …………………………………………………………………………………………………….. 89
Elemente de subordine…………………………………………………………………………………………………….. 90
Conținutul tacticii……………………………………………………………………………………………………………. 94
Traseul metodic al înv ățării tacticii în jocul de baschet……………………………………………………… 96
Tactica individual ă………………………………………………………………………………………………………….. 98
Tactica colectiv ă elementar ă………………………………………………………………………………………….. 109
Tactica colectiv ă de echip ă, sisteme de joc ………………………………………………………………………. 118
Test de autoevaluare a cuno ștințelor ………………………………………………………………………………. 139
Rezumat ………………………………………………………………………………………………………………………..139
Bibliografie……………………………………………………………………………………………………………………. 140
MODULUL VII. COMPETI ȚIA ÎN JOCUL DE BASCHET ………………….141
Scop ……………………………………………………………………………………………………………………………… 141
Obiective opera ționale …………………………………………………………………………………………………… 141
Aspecte generale ale competi ției în jocul de baschet ………………………………………………………… 141
Competiție – sistem turneu, pe grupe valorice separat, b ăieți si fete…………………………………. 143
Competiție sistem turneu cu 6 echipe la fete și 6 echipe la b ăieți………………………………………. 146
Competiție sistem turneu cu 5 echipe la fete și 5 echipe la b ăieți………………………………………. 146
Test de autoevaluare a cuno ștințelor ………………………………………………………………………………. 147
Rezumat ………………………………………………………………………………………………………………………..148
Bibliografie……………………………………………………………………………………………………………………. 148

Bazele generale ale baschetului
9

Cătălin CIOCAN
10MODULUL I. Error! Use the Home tab to apply
Titlu 1 to the text that you want to appear here.
Scop:
Prezentarea principalelor izvoare documentare care fac referire la apari ția
jocului de baschet;
Prezentarea principalelor p ărți constitutive ale jocului de baschet;
Prezentarea caracteristicilor jocului de baschet;
Obiective opera ționale:
După ce vor studia aceast ă unitate de curs, studen ții vor putea s ă:
Prezinte informa ții despre apari ția și dezvoltarea jocului de baschet pe plan
internațional și național;
Descrie principalele p ărți constitutive ale jocului de baschet.
Analizeze caracteristicile jocului de baschet;
Apariția și evoluția jocului de baschet
Cu toate c ă baschetul a fost inventat la sfâr șitul secolului trecut, exist ă mărturii
care atest ă că jocuri asem ănătoare (în care mingea era aruncat ă spre un inel
suspendat) au fost practicate cu mult timp înainte de unele triburi amerindiene
(aztecii și incașii). Și nu este deloc exclus ca acestea s ă-l fi inspirat pe creatorul
jocului– James A. Naismith (1861-1939).
În anul 1891 J. Naismith a fost angajat ca tân ăr asistent la Colegiul
Springfielddin statul Massachussets (S.U.A.). era o perioad ă când lec țiile de
educație fizică se desfășurau într-o sal ă mică și neîncăpătoare, iar în timpul
sezonului rece studen ții nu se ar ătau deloc entuziasma ți de adaptarea la
dimensiunile s ălii a activit ăților sportive consacrate, ce se desf ășurau în aer
liber: (atletism, fotbal, rugby).

Bazele generale ale baschetului
11Frământându- și mintea, J. Naismith s-a str ăduit să conceap ă un joc nou,
atractiv, bazat pe principii și reguli deosebite de cele cunoscute. Efortul s ău nu
a rămas fără rezultat. Regulamentul pe care acesta l-a prezentat studen ților a
cuprins 13 reguli, majoritatea exprimând și astăzi principiile de baz ă ale
jocului. Astfel:
Mingea poate fi aruncat ă în toate direc țiile, cu o mân ă sau amândou ă,
niciodată cu pumnul sau piciorul;
Nu sunt admise împingerea, ținere, punerea piedicii sau lovirea
adversarului;
Jucătorul nu are voie s ă alerge cu mingea;
Existau și reguli mai pu țin obișnuite pentru zilele noastre: se considera gol,
când mingea aruncat ă la coș rămâne înăuntru. Juc ătorii nu au voie s ă miște
coșul.
De fapt, primele co șuri folosite au fost co șuri de fructe. Tehnica fiind
rudimentar ă, golurile (co șurile) se înscriau mult mai rar, iar mingea era scoas ă
din coș de către îngrijitorul s ălii, care se folosea în acest scop de o scar ă.
Primul joc oficial disputat la 12 ianuarie 1892 a fost arbitrat, cum era firesc, de
însuși Naismith J. Mingea a fost pus ă în joc prin aruncare de la centru, echipele
fiind aliniate fa ță în față la capetele terenului, pe liniile celor dou ă coșuri (ca la
polo). Fiecare echip ă era alcătuită din 9 juc ători, deoarece grupa era alc ătuită
din 18 studen ți.
Jocul a pl ăcut, fiind apoi practicat de un num ăr tot mai mare de studen ții din
Springfield.
Baschetul feminin, a început prin imita ție, într-o școală învecinat ă Colegiului
Springfield. În anul 1895, regulile jocului au fost prelucrate și adaptate,
deoarece fetele nu aveau experien ța altor jocuri sportive. Terenul era împ ărțit în
trei zone, juc ătoarele neputându-se deplasa dintr-o zon ă în alta, limitându-se
astfel și efortul fizic. Jocul sem ăna mai mult cu bass-ball-ul joc foarte popular
în Anglia. La cel de al IV Festival Mondial al Tineretului din anul 1953,
organizat la Bucure ști, o echip ă feminină engleză a făcut o demonstra ție a
acestui joc sportiv de echip ă, cu care au ap ărut în aren ă fetele.
Modest, Naismith nu a acceptat propunerea ca jocul s ă-i poarte numele, astfel
că denumirea acestuia a fost stabilit ă după ceea ce constituie, de fapt,
caracteristica jocului: mingea la co ș(engl. basket – coș; ball– minge). Aceast ă
denumire a fost adoptat ă încă de atunci și păstrată și astăzi în majoritatea
țărilor.
Prima carte ap ărută în anul 1894 la New York, intitulat ă Jocul de basket-ball i-
a avut ca autori pe James A. Naismith și pe directorul Colegiului din
Springfield – Luther Gulick. Ea cuprindea 30 de pagini în care erau prezentate

Cătălin CIOCAN
12pe lângă regulile jocului, indica ții privind a șezarea juc ătorilor pe teren, num ărul
acestora (5 sau 9 juc ători) în func ție de dimensiunile terenului de joc (23×16,8
metri, respectiv 27×18,5 metri).
Regulamentul s-a modificat pe parcursul anilor, elementele de tehnic ă și de
tactică s-au diversificat, jocul câ știgând din ce în ce mai mult în
spectaculozitate.
În prezent baschetul este practicat pe toate meridianele mapamondului.
Jucătorii amatori și profesioni ști, juniori și seniori particip ă la numeroase
competiții, consacrând echipe na ționale și de club. Dar șansele de a intra în
topul baschetului mondial îl vor avea întotdeauna acele țări în care baschetul
este considerat ca sport na țional, țările în care numeroase terenuri de baschet
atrag mul ți copii și tineri, din rândul c ărora se vor desprinde în timp juc ătorii de
elită care vor deveni apoi componen ții echipelor de elit ă.
Date din istoria baschetului
1893 – 1894: prima carte de baschet a ap ărut la New York – Jocul de
basket-ball, autori Naismith și Gullick.
1893: primul regulament al jocului de baschet;
1895: practicarea jocului de baschet de c ătre fete (S.U.A.) – baschetul a fost
primul joc sportiv cu care fetele au ap ărut în competi ții.
1897: primul joc 5×5 disputat între Universitatea Yale și Universitatea
Pennsylvania s-a încheiat cu scorul de 32-0.
1898: o echip ă nord-american ă apare la Paris;
1905: profesorul dr. Schmidt introduce jocul de baschet în Gemania.
1906: apare în Fran ța;
1932: se înfiin țează Federația Interna țională de Baschet (FIBA cu sediul la
Geneva – România este și ea membr ă.
1934: consacrarea baschetului în S.U.A. când în arena de la Madison-
Square-Garden din New York, echipa New York City învinge cu 25 – 18
Universitatea Notre Dame în fa ța a 16000 de spectatori;
1935: primul Campionat European masculin la Geneva, pe care îl câ știgă
Letonia, a participat și echipa României.
1936: baschetul este introdus la Jocurile Olimpice de la Berlin, unde s-au
prezentat 22 de echipe, finala disputându-se între S.U.A – Canada (19-18);
În România principalele date care vizeaz ă apariția și evoluția jocului de baschet
sunt următoarele:

Bazele generale ale baschetului
131921-1992: jocul de baschet este importat de țara noastr ă din SUA prin
intermediul societ ății americane YMCA. Societatea YMCA organizeaz ă,
pentru elevii unor licee mari din capital ă jocuri demonstrative de baschet.
Iunie 1922: se organizeaz ă prima competi ție de baschet pentru echipele
școlare. Se înscriu cinci echipe,finala disputându-s între echipele liceelor
Mihai Viteazul și Spiru Haret (9-5).
1924: baschetul este practicat și de studen ții ANEFS.
1929: primul campionat pentru echipe de cluburi – între 6 echipe –cu sistem
eliminatoriu, câ știgat de echipa Tenis Club Român (TCR).
1931: ia fiin ța Federația Român ă de Baschet și Volei.
1932: la Geneva are loc afilierea FRBla FIBA. România devine membru
fondator al ături de Anglia, Argentina, Cehoslovacia, Grecia, Italia, Lituania,
Elveția și Portugalia.
1932: apare regulamentul jocului de baschet comentat autor Nicula
Duțescu.
1933: primul campionat de baschet: au fost înscrise 6 echipe, finala
disputându-se între TCR și Sportul Studen țesc (9-7).
1934: în Cehoslovacia (Praga) are loc primul turneu în str ăinătate al unei
echipe române ști de baschet fost al echipei Juventus.
1934: organizarea primului campionat universitar masculin bucure ștean
ANEFS – Drept.
1935: Geneva – particip ăm la primul Campionat European ocupând locul
10,din tot atâtea echipe.
1950: primul campionat na țional pe care îl câ știgă la băieți Metalul 23
August și la fete CSU Bucure ști.
1955: Campionatul European de la Budapesta – echipa masculin ă ocupă
locul VII:
1957: Campionatul European de la Sofia – locul V – România – Finlanda
(71-64) cea mai bun ă performan ță.
1962: Campionatul European din Fran ța (Mulhouse) – echipa feminin ă
ocupă locul IV prima dat ă când se calific ă într-o semifinal ă.
1964: Budapesta – locul IV, echipa feminin ă.
1965: Budapesta – Jocurile Mondiale Universitare România – SUA – prima
partidă masculin ă internațională oficială cu o selec ționată a SUA încheiat ă
cu scorul (60-69).
1966: Cluj – Napoca – echipa feminin ă ocupă locul IV în urma unei dispute
cu URSS (65-67). Este prima dat ă când se organizeaz ă în România o edi ție
a Campionatului european feminin și singura din istoria baschetului
românesc.

Cătălin CIOCAN
141967: Campionatul European de la Helsinki echipa masculin ă ocupă locul
V.
1990 – locul V la Campionatele Europene – senioare
1974: Universitatea de la Moscova – au participat 18 echipe, echipa
masculină a ocupat locul VI:
1978 – 1980 Campionatul European – cadetele au ocupat locul IV.
1975-1985: echipa masculin ă a României nu a reu șit calificarea pentru
grupa A a Campionatului European.
1987 – locul VIII la Campionatele Europene – cade ți.
1989: Congresul FIBA Elimin ă distincția dintre amatori și profesioni ști.
Sediul FIBA se afl ă la Munchen.
1989 – locul II la Campionatele Europene – cadete.
1990 – locul III la Campionatele Europene – junioare și locul IV la
Campionatele Europene – juniori.
1990 – locul V la Campionatele Europene – juniori.
1990 – 2005 – perioada de revitalizarea a baschetului pe plan na țional la
toate nivelele.
2005 – dup ă o perioada lung ă o echipă de baschet romanesc ă C.S.U.
AseSoft Ploie ști câștigă o cupă continental ă – FIBA Europe Cup.
Principale p ărți constitutive ale baschetului
Practica jocului de baschet a determinat apari ția unui domeniu de activitate
socială. Există o masă deloc de neglijat, care tr ăiește din și pentru baschet:
jucători, antrenori, manageri, medici, arbitri, constructori de baze sportive,
designeri de echipament sportiv, conduc ători de cluburi.
Această diversitate de personal activeaz ă în subdomenii ale baschetului:
Jucătorii: cu practicarea jocului și antrenamentului;
Antrenorii: cu probleme teoretice și metodice de instruire și antrenament;
Medicii: cu probleme de specialitate în bio-psiho-fiziologie.
Acești speciali ști sunt într-o continu ă și permanent ă interdependen ță și
perfecționare fapt ce a determinat apari ția părților constitutive ale baschetului în
direcția: teoriei, metodicii și practicii.

Bazele generale ale baschetului
15Teoria baschetului
Teoriei baschetului îi revine sarcina de a descrie, explica, sistematiza și
comunica practica acestuia. Ea presupune elaborarea unor legit ăți și corelări cu
sprijinul cercet ării științifice. Teoria baschetului trebuie considerat ă ca un
sistem deschis, dinamic, complex, adaptiv și anticipativ. Con ținutul
principalelor sarcini și probleme ale teoriei baschetului ar fi:
Studiul con ținutului jocului
Studiul optimiz ării tehnicii și tacticii;
Adaptarea la baschet a cuceririi celorlalte științe;
Studierea și optimizarea preg ătirii (ini țiere, înv ățare, repetare,
perfecționare);
Probleme de selec ție;
Forma sportiv ă în jocul de baschet.
I.1.1. Metodica baschetului
Metodica baschetului explic ă și valorific ă funcția aplicativ ă a teoriei
baschetului, reprezint ă o formă de didactic ă specială care adapteaz ă la specific
metodele, principiile și mijloacele generale ale pedagogiei. Metodica
baschetului este subordonat ă:
Metodicii antrenamentului sportiv;
Metodologiei jocurilor sportive.
Aceasta cuprinde principii, metode și mijloace specifice instruirii. Ea const ă din
cunoștințe, priceperi și deprinderi necesare tehnologiei instruirii, antren ării,
organizării și conducerii echipelor. În activitatea metodic ă, pe lângă acumularea
prin studiu a cuno ștințelor, un rol determinant îl are practica pedagogic ă.
Conținutul, principalele sarcini și probleme ale metodicii baschetului:
Metodica selec ției (organizare, principii, mijloace)
Principiile, mijloacele și metodele de antrenament pe factorii
antrenamentului
Aparate ajut ătoare de instruire și metodica folosirii lor;
Planificarea
Metodica arbitrajului
Practica pedagogic ă
Metodica organiz ării activității.

Cătălin CIOCAN
16I.1.2. Practica baschetului
Practica baschetului nu trebuie limitat ă numai la joc, ea trebuie extins ă la
întreaga activitate de baschet, respectiv la domeniul acestuia. În cadrul
activității practice, un loc important îl mai ocup ă și organizarea și arbitrajul,
activități aferente jocului, dar care reprezint ă activități practice.
Conținutul, principalele sarcini și probleme ale practicii baschetului cuprind:
Meci oficial și amical;
Jocuri școală, de antrenament și verificare;
Inițiere, învățare, repetare, perfec ționare;
Planificare;
Lecția de educa ție fizică și antrenament;
Sport complementar, agrement sportiv;
Organizare, echip ă club;
Sistem competi țional;
Organizarea preg ătirii, perfec ționării și promovării speciali știlor;
Propaganda;
Construcții și amenajări.
Caracteristicile jocului de baschet
Baschetul ofer ă condiții deosebit de favorabile pentru dezvoltarea complex ă a
deprinderilor si aptitudinilor psiho-motrice necesare în viata. Fiind un domeniu
al activităților corporale el înglobeaz ă acțiunile motrice ale procesului educa ției
fizice: mersul, alergarea, s ăritura si aruncarea într-o complexitate foarte variat ă.
Practicarea jocului de baschet contribuie la formarea si perfec ționarea unor
mișcări coordonate, la formarea capacit ății de angrenare rapid ă în tempoul si
ritmul activit ăților sociale, prin cumulul unor influen țe și efecte pozitive cu
caracter sanotrofic si educativ.
Diversitatea ac țiunilor motrice, influen ța pe care o exercita practicarea jocului
de baschet asupra sistemelor și funcțiilor organismului precum si posibilitatea
desfășurării lui în aer liber, creeaz ă multiple posibilit ăți prin care s ă se
contribuie la o dezvoltare fizic ă armonioas ă, în deplina stare de s ănătate.
Baschetul este jocul sportiv care poate fi practicat de copii si tineri de ambele
sexe, de b ărbați si femei, de vârst ă adultă, atât în scop competi țional, cât si ca
activitate fizic ă de întreținere sau ludica.
Dimensiunile relativ reduse ale terenului de joc precum si num ărul mic de
jucători care se întrec în teren, determin ă deplasări rapide ale acestora precum
și o circula ție foarte rapid ă a mingii. Juc ătorii particip ă în egală măsură atât în

Bazele generale ale baschetului
17fazele de atac, cât si în cele de ap ărare. Însu și regulamentul de joc, prin regulile
de 3, 5, 8, 24 secunde, determina un dinamism accentuat fazelor de joc din
primul si pân ă în ultimul minut de joc al unui meci. Reiese de aici una din
caracteristicile baschetului, și anume dinamism și rapiditate.
Multitudinea si varietatea cu care se succed fazele de joc, alternarea rapid ă a
situațiilor ofensive cu cele defensive (atac si ap ărare), posibilit ățile pe care le
oferă jucătorilor de a- și etala fantezia și capacitatea inventiv ă, diferitele
rezolvări tactice ale fazelor de joc în mod creativ, subtilitatea unor pase
executate cu mare fine țe, aruncările la cos acrobatice, toate ofer ă jucătorilor,
dar în special publicului spectator, momente de o deosebit ă spectaculozitate.
Teoria jocului de baschet constituie un ansamblu de cuno ștințe ordonate
sistematic conform principiilor biomecanicii si a leg ăturilor psiho-fiziologice
ale formarii si perfec ționării deprinderilor, aptitudinilor la care se adaug ă
cunoștințele de specialitate ordonate sistematic dup ă necesități de ordin practic,
de folosire tactica în joc. Teoria jocului de baschet apreciaz ă si stabile ște
conținutul real al jocului competi țional, lucru necesar pentru fundamentarea
științifică si metodica a bazelor antrenamentului sportiv. Ea formuleaz ă si
elaboreaz ă concepția de joc care va fi aplicata pe plan na țional la diferite
categorii de vârsta si preg ătire. Teoria jocului de baschet studiaz ă legătura cu
celelalte științe: biomecanica, fiziologia, pedagogia, psihologia, precum și cu
alte ramuri sportive.
Ca atare, teoria jocului de baschet, reprezentând generalizarea activit ăților
practice, determina o îmbog ățire a con ținutului metodicii, care, la rândul ei,
influențează în mod favorabil activitatea practica viitoare. Astfel se poate
aprecia ca baschetul are o teorie – mai ales a tacticii – foarte dezvoltat ă.
Desfășurarea jocului de baschet pune în valoare o motricitate deosebita
necesară executării aciclice a diferitelor componente tehnice si ac țiunilor tactice
plus combina ții tactice într-un cadru complex, aleatoriu si euristic.
Complexitatea si diversitatea sistemelor de joc impun utilizarea unor strategii
menite să dezvolte gândirea tacticii si creativitatea atât a juc ătorilor, cât si a
antrenorilor. Diversitatea si varietatea elementelor tehnice, a ac țiunilor si
combinațiilor tactice în atac si în ap ărare alterneaz ă de la o faza de joc la alta si
trebuie executate în tempouri și ritmuri ridicate, cu precizie si eficien ță. Se
evidențiază astfel o alt ă caracteristic ă a jocului de baschet, și anume
complexitatea tehnico-tactic ă.
Sarcinile complexe solicitate în jocul de baschet se realizeaz ă ca urmare a
îmbinării armonioase a particularit ăților de ordin tehnic, tactic, fizic,
temperamental ale fiec ărui jucător cu cele ale preg ătirii generale și specifice.
Caracteristic este si faptul ca este necesar ă o pregătire atletic ă a jucătorilor pe
ansamblul calit ăților forța-viteza, viteza-îndemânare, o capacitate crescut ă de
participare a juc ătorilor în diferite regimuri de solicitare fizic ă si încordare
nervoasă în competi ții. Jucătorii trebuie s ă fie la fel de eficien ți în atac sau în

Cătălin CIOCAN
18apărare, în arunc ările la cos de pe oricare post, în conducerea mingii sau în
recuperarea ei la panou. A șadar nominalizam o alta caracteristica a jocului de
baschet – tendin ța de universalitate a juc ătorilor.
Rezumatul unit ății de studiu
În prezenta unitate de curs s-a realizat o prezentare a evolu ției jocului de baschet pe
plan național și internațional. Pentru a eviden ția importan ța baschetului sunt
prezentate caracteristicile acestuia (dinamism, rapiditate, spectaculozitate,
complexitate), iar pentru a sublinia complexitatea jocului sunt prezentate
principalele par ți constitutive ale baschetului (teoria, metodica, practica).
Test de autoevaluare a cuno ștințelor
1. Cine este „creatorul” jocului de baschet?
2. Când apare primul regulament al jocului de baschet?
3. În ce an se înfiin țează Federația Interna țională de Baschet (FIBA cu sediul
la Geneva)?
4. În ce an este introdus baschetul la Jocurile Olimpice?
5. În ce an se înfiin țează Federația Român ă de Baschet?
6. Ce loc ocup ă România la Campionatul European de la Sofia?
7. În ce an C.S.U. AseSoft Ploie ști câștigă o cupă continental ă – FIBA Europe
Cup?
8. Care sunt caracteristicile jocului de baschet?
Tema de control nr. 1
1. Din literatura de specialitate și din mass-media, încerca ți să reactualiza ți această
unitate de curs.
2. Elabora ți o eșalonare cronologic ă în mod comparativ a apari ției jocului de
handbal pe plan intern și internațional.
Bibliografie
ALBULESCU S. (1981) – Baschet. Mic ă enciclopedie. Ed. Sport – Turism, Bucure ști.

Bazele generale ale baschetului
19BACHNER L. (1999) – Întreb ările și răspunsurile jocului de baschet Ed. Mirton
Timișoara.
BALINT Gh. (2008) – Bazele generale ale jocului de fotbal, Ed. Pim, Ia și.
CIOCAN C – Îndrumar metodico-practic, Ed. Alma Mater, Bac ău, 2004,
CIOCAN C – Baschet – tehnica și tactica, Ed. Pim , Ia și, 2007.
CIOCAN C, CIOCAN D – Baschet – caiet de lucr ări pratice, Ed. Pim , Ia și, 2007.
HÂNSA C. (2003) – Înv ățarea jocului de baschet Ed. Funda ției Universitare Dun ărea
de Jos, Gala ți.
HÂNSA C., C ĂLIN L. (2002) – Baschet – Ed. Mongabit – Gala ți.
MUȘAT M., POP H. (1996) – Înv ățați baschet f ără profesor, Ed Dacia, Cluj-Napoca.
PAYE B., PAYE P. (2002) – Youth Basketball Drills, Ed. Human Kinetics.
ROMAN Gh., POP H. (1993), Baschet – curs de baz ă, FEFS Cluj-Napoca.
* * * – Regulamentul jocului de baschet , F.R.B. 2000.

Cătălin CIOCAN
20MODULUL II. Importan ța pregătirii în jocul de
baschet
Scop
Prezentarea principalelor defini ții privind preg ătirea în jocul de baschet
Obiective opera ționale
După ce vor studia aceast ă unitate de curs, studen ții vor putea s ă:
Opereze cu cele mai importante defini ții ale preg ătirii fizice, tehnice,
tactice, psihologic ă, teoreticădin jocul de baschet.
Pregătirea fizic ă
Pregătirea fizic ă are un rol important de și nu este agreat ă de tineri (studen ți). Se
cunoaște faptul c ă absența ei determin ă nedezvoltarea celorlalte laturi ale
pregătirii.
Ea urmărește dezvoltarea multilateral ă a aptitudinilor psiho-motrice: vitez ă în
regim de îndemânare, for ță explozivă (detentă), coordonare, rezisten ță în regim
de viteză. Într-un sens mai restrâns, ea constituie preg ătirea organismului astfel
încât indicii morfo-func ționali, cei de s ănătate, nivelul dezvolt ării aptitudinilor
psiho-motrice, precum și unele deprinderi și priceperi motrice implicate în
efectuarea ac țiunilor tehnico-tactice, s ă asigure randamentul optim în
competiții.
Pregătirea tehnic ă
Tehnica este important ă în primul rând prin economisirea mi șcării și
eficacitatea acesteia. Ea nu trebuie în țeleasă însă în mod izolat, ci fiind în mare
măsură condiționată de celelalte componente.

Bazele generale ale baschetului
21Tehnica are ca scop ini țierea tinerilor în tainele procedeelor tehnice de baz ă, și
se realizeaz ă pornind de la însu șirea acelor elemente care permit desf ășurarea
jocului (oprirea, pasa, driblingul, aruncarea la co ș) în condi ții cât mai apropiate
de prevederile regulamentului.
Elementele de baz ă vor fi executate în regim de vitez ă și durată, impuse de
condițiile de joc din atac și apărare.
Cu timpul tehnica însu șită corect, va permite rezolvarea numeroaselor situa ții
noi pe care jocul i le ofer ă. Important este ca tinerii s ă simtă satisfacția că joacă
și că sunt utili prin colaborarea cu coechipierii s ăi. Pe aceast ă temelie se pot
preda apoi elemente de tactic ă individual ă simplă și acțiuni de tactic ă colectivă.
Pregătirea tactic ă
Pregătirea tactic ă nu poate constitui decât o familiarizare a tinerilor studen ți cu
noțiuni elementare despre jocul colectiv. Concep ția de joc se bazeaz ă pe acțiuni
tactice individuale, pe valorificarea posibilit ăților tehnice și pe unele ac țiuni
colective, care solicit ă gândirea, în țelegerea reciproc ă, coordonarea ac țiunilor în
scopul introducerii mingii în co șul adversarului și obținerea victoriei.
Tinerii vor fi obi șnuiți să se orienteze rapid și constructiv în func ție de pozi ția
mingii în teren, dac ă aceasta se afl ă la atacant sau ap ărător, să organizeze
echipa în atac sau ap ărare (sistem de ap ărare pressingși apărare om la om pe
jumătate de teren) și de asemenea folosirea în atac a unor procedee simpl ă,
execuția contraatacului.
Pregătirea psihologic ă
Pregătirea psihologic ă urmărește educarea elevilor în spiritul unei concep ții
sănătoase și reprezint ă un mijloc eficient în stabilirea unei atitudini corecte fa ță
de colegii lor, în joc. Gândirea, tenacitatea, curajul, dârzenia, echilibrul afectiv,
combativitatea sunt calit ăți prețioase.
În procesul educa ției un rol definit îl de ține obținerea ferm ă a elevului pentru
autodepășire. Astfel autodep ășirea trebuie s ă constituie un mobil constant al
pregătirii, indiferent de nivelul și stadiul acesteia, s ă țintească obiective
instructiv-educative superioare, comport ări care s ă nu cunoasc ă teamă,
neîncredere în reu șită, reținere de la marea lupt ă cu oboseal ă.
Pregătirea psihologic ă atentă și continuă constituie o necesitate în care spiritul
combativ deosebit, d ăruirea total ă și dorința de a învinge reprezint ă cheia
succesului.

Cătălin CIOCAN
22Pregătirea teoretic ă
În procesul de educare a tinerilor, preg ătirea teoretic ă se desfășoară paralel cu instruirea și are
un rol important. Transmiterea și însușirea sistemului de cuno ștințe generale și speciale
constituie principalul con ținut al preg ătirii teoretice și intelectuale a tinerilor:
Cunoștințele referitoare la semnifica țiile sociale ale activit ății sportive în
general și particular;
Cunoștințe privind apari ția și evoluția jocului de baschet;
Înțelegerea biomecanic ă a tehnicii jocului și tacticii;
Tipul de efort – mixt;
Cunoștințe privind autoeduca ția – practicarea jocului de baschet în timpul
liber;
Cunoașterea temeinic ă a regulamentului și regulilor simple de arbitraj;
Cunoașterea modului de organizare a unei competi ții.
TEMĂ DE LUCRU
1. Care este scopul preg ătrii tehnice ?
Evaluare
1. Ce aptitudini psiho-motrice dezvolt ăm prin preg ătirea fizic ă?
2. Prin preg ătirea psihologic ă ce se educ ă?
Rezumat
În această unitate de curs sunt prezentate no țiuni de baz ă ale preg ătirii fizice,
tehnice, tactice, psihologice, teoretice din jocul de baschet.
Bibliografie
BACHNER L. (1999) – Întreb ările și răspunsurile jocului de baschet Ed. Mirton
Timișoara.
CIOCAN C – Baschet – tehnica și tactica, Ed. Pim , Ia și, 2007.
HÂNSA C., C ĂLIN L. (2002) – Baschet – Ed. Mongabit – Gala ți.
LUCA Gh., PAVELESCU D. (1998) – Baschet, Ed. Univ. Al. I. Cuza, Ia și.

Bazele generale ale baschetului
23PAYE B., PAYE P. (2002) – Youth Basketball Drills, Ed. Human Kinetics.
ROMAN Gh., POP H. (1993), Baschet – curs de baz ă, FEFS Cluj-Napoca.
WISSEL H. (1994) – Basketball – Steps to Success, Ed. Human Kinetics.
* * * – Regulamentul jocului de baschet , F.R.B. 2000.

Cătălin CIOCAN
24MODULUL III. Componentele jocului de baschet
Scop
Prezentarea principalelor defini ții ale componentelor care vizeaz ă pregătirea
în jocul de baschet
Obiective opera ționale
După ce vor studia aceast ă unitate de curs, studen ții vor putea s ă:
Opereze cu sistematizarea componentelor privind preg ătirea fizic ă, tehnic,
tactică, teoretică a jocului de baschet.
Componenta fizic ă
Tip somatic;
Talie;
Raport talie – greutate;
Lungimea bra țelor – palm ă – degete.
III.1.1. Capacitate motric ă
Rezistența fizică și psihică; rezistență în regim de vitez ă;
Viteză sub toate formele ei de manifestare;
Îndemânare, ambidextrie;
Forță dinamică;
Detentă.

Bazele generale ale baschetului
25III.1.2. Capacitate psihic ă
Motivație: performan țe superioare, preg ătire continu ă, autodepășire;
Integrare social ă: sprint colectiv, activitate profesional ă, familie;
Combativitate: capacitate de lupt ă, dorință de a învinge, ini țiativă.
III.1.3. Efort specific
Maximal;
Submaximal.
Componenta tehnic ă
III.1.4. În atac
Poziție fundamental ă (medie și înaltă);
Alergare înainte;
Schimbare de direc ție;
Ținere, prindere, pas ă;
Pasarea mingii cu dou ă mâini și cu o mân ă (de pe loc, din deplasare și din
săritură);
Pivotul;
Driblingul;
Oprirea;
Aruncarea la co ș cu două mâini și cu o mân ă (de pe loc, din deplasare și din
săritură);
Fentă;
Săritură (la recuperare);
III.1.5. În apărare
Poziție fundamental ă (joasă);
Alergare cu spatele și laterală;
Pas adăugat înainte și înapoi;
Schimbare de direc ție;
Piruetă;

Cătălin CIOCAN
26Lucru de bra țe și picioare;
Săritură (săritură la panou);
Componenta tactic ă individual ă
III.1.6. În atac
Circulația jucătorilor fără minge (demarcajul);
Circulația jucătorilor cu minge și finalizare din p ătrundere și depășire cu
aruncare de pe loc, din deplasare sau din s ăritură;
Voleibolare;
Recuperare.
III.1.7. În apărare
Marcajul atacantului f ără minge;
Scoaterea atacantului cu minge;
Scoaterea mingii de la adversar;
Smulgerea mingii;
Capacul;
Urmărirea.
Componenta tactic ă colectivă
Dă și du-te;
Blocaj – ie șire din blocaj;
Încrucișare;
Dublaj;
Contraatacul (atacul în dep ășire numeric ă);
Atacul pozi țional: împotriva ap ărării om la om, împotriva ap ărării în zonă;
Combinații în momentele fixe (angajare între doi, aruncare liber ă, repunere din
lateral);
Alunecarea;
Închiderea p ătrunderilor;
Schimbarea de adversar;

Bazele generale ale baschetului
27Flotarea;
Aglomerarea;
Apărarea în inferioritate numeric ă;
Triunghiul de s ăritură;
Apărare om la om;
Apărare în zon ă;
Apărare combinat ă;
Apărare împotriva combina țiilor de atac în momentele fixe.
Componenta teoretic ă
Analiza biomecanic ă a procedeelor tehnice;
Utilizarea tactic ă procedeelor și acțiunilor de joc;
Regulament – competi ție;
Autocontrol – autoantrenament.
TEMĂ DE LUCRU
1. Care este componenta tacticii colective din jocul de baschet?
Evaluare
1. Care sunt componentele tehnice ale jocului în atac?
2. Care este componenta tactic ă individual ă a jocului în ap ărare?
Rezumat
În aceast ă unitate de curs sunt sistematizate principalele componente
privind preg ătirea fizic ă, tehnic, tactic ă, teoretică a jocului de baschet.
Bibliografie
BACHNER L. (1999) – Întreb ările și răspunsurile jocului de baschet Ed. Mirton
Timișoara.
BALINT Gh. (2008) – Bazele generale ale jocului de fotbal, Ed. Pim, Ia și.

Cătălin CIOCAN
28CIOCAN C – Baschet – tehnica și tactica, Ed. Pim , Ia și, 2007.
HÂNSA C., C ĂLIN L. (2002) – Baschet – Ed. Mongabit – Gala ți.
LUCA Gh., PAVELESCU D. (1998) – Baschet, Ed. Univ. Al. I. Cuza, Ia și.
PREDESCU T. (1999), Baschet, Curs de baz ă, , M.E.N. A.N.E.F.S.
ROMAN Gh., POP H. (1993), Baschet – curs de baz ă, FEFS Cluj-Napoca.
* * – Regulamentul jocului de baschet , F.R.B. 2000.

Bazele generale ale baschetului
29MODULUL IV. Descrierea jocului de baschet
Scop
Prezentarea principalelor reguli ale jocului de baschet.
Prezentarea dimensiunilor terenului de joc.
Prezentarea metodicii înv ățării jocului de baschet.
Obiective opera ționale
După ce vor studia aceast ă unitate de curs, studen ții vor putea s ă:
Opereze cu cele mai importante reguli privind desf ășurarea jocului da
baschet.
Arbitreze un joc de baschet.
Reguli de baz ă în practicarea jocului de baschet
În jocul de baschet sunt sanc ționate (prin pierderea mingii), fie abaterile de la
regulament, fie gre șelile personale (efectuate prin contact direct cu un
adversar).
Abaterile reprezintă infracțiuni de la regulile de joc care se sanc ționează cu
pierderea posesiei mingii. Nu se înregistreaz ă în foaia de arbitraj.
Greșelile presupun contact personal cu adversarul, comportament nesportiv. Se
notează în foaia de arbitraj. La efectuarea a 5 gre șeli de către un juc ător, se
sancționează cu eliminarea acestuia din joc.
Prezentăm în continuare lista abaterilor și a greșelilor prev ăzute în regulament.
Abateri:
pași, dublu dribling, juc ător afară din joc, minge afar ă din joc;
3 secunde, 5 secunde, 8 secunde , 24 secunde, repunere în joc;
minge întoars ă în zona din spate (teren);
angajare 1:1;

Cătălin CIOCAN
30abateri la execu ția aruncărilor libere.
Greșeli:
greșeală personală;
greșeală antisportiv ă;
greșeală tehnică jucător, antrenor, înso țitor echip ă;
greșeală descalificatoare;
dublă greșeală;
greșeală tehnică în timpul unui interval de joc;
greșeli de echip ă;
cinci greșeli de jucător.
Jocul de baschet este un joc colectiv ale c ărui caracteristici decurg din scopul
final al ac țiunilor juc ătorilor și anume introducerea mingii în co ș.
În esență jocul const ă în confruntarea dintre dou ă echipe alc ătuite din 5
jucători, care prin deplas ări cu și fără minge, prin pase între ei, urm ăresc să
introducă mingea în co șul echipei adverse. Valoarea unui co ș înscris din ac țiune
este de dou ă sau trei puncte iar atunci când se realizeaz ă ca urmare a unei
aruncări libere este de un punct. Echipa este compus ă din maximum 10 sportivi
cu drept de joc, iar pentru turneele în care se disput ă mai mult de 3 jocuri, 12
sportivi cu drept de joc.
Durata jocului este de (4) perioade (sferturi) a câte 10 minute fiecare, cu pauz ă
de 2 minute între perioadele (sferturile) 1-2 și 3-4 și înaintea fiec ărei prelungiri,
iar între reprize (sfertul 2-3) pauza va fi de 15 minute.
În caz de egalitate jocul va continua cu 2 prelungiri de 5 minute sau cu atâtea
prelungiri necesare pentru a decide înving ătorul.
Forul de specialitate care conduce activitatea baschetbalistic ă este Federa ția
Română de Baschet (FRB).
Jocul const ăîntr-o serie de ac țiuni tehnico-tactice individuale, efectuate de
atacanți împotriva unor ac țiuni ale juc ătorilor echipei adverse aflat ă în
defensivă, acțiuni care trebuie s ă se integreze în prescrip țiile regulamentului de
joc.
Aceste ac țiuni tehnico-tactice sunt formate din ac țiuni din: ac țiuni individuale și
combinații de 2 și 3 jucători care se desf ășoară în cadrul unor dispozitive
numite sisteme.
După dispunerea în teren, în atac și în apărare, posturile pe acer ac ționează
jucătorii sunt denumite:

Bazele generale ale baschetului
31Pivot – juc ătorul care ac ționează în apropierea panoului advers (cei mai
înalți jucători);
Centru – juc ătorul care ac ționează în cercul de la panoul advers (înalt și
robust);
Extremă – jucător care ac ționează pe părțile laterale ale suprafe ței de atac
(buni arunc ători de la distan ță);
Conducător de joc – funda ș – jucătorul care organizeaz ă și coordoneaz ă
acțiunile echipei (juc ător complet).
Reguli de joc
Un joc de baschet se disput ă între dou ă echipe formate din câte 5 juc ători. Scopul
fiecărei echipe este s ă arunce mingea în co șul advers și să împiedice cealalt ă
echipă să intre în posesia mingii și să marcheze; mingea poate fi pasat ă, aruncată,
lovită, rostogolit ă în orice direc ție, în limitele stabilite de regulament.
IV.1.1. Echipamentul tehnic
Echipa gazd ă trebuie s ă pună la dispozi ția arbitrilor și oficialilor urm ătorul
echipament tehnic:
Un cronometru de joc și un cronometru pentru minutele de întrerupere;
Instalație pentru aplicarea celor 24 de secunde;
Tabelă de scor vizibil ă atât jucătorilor cât și spectatorilor;
Foaia oficial ă de arbitraj, aprobat ă de F.I.B.A.
Tăblițe pentru gre șelile comise de juc ători, numerotate de la 1 la 5. Cele
purtând numerele de la 1 la 4 vor fi albe cu cifre negre, iar cea purtând
numărul 5 va fi cu cifr ă roșie;
Două stegulețe de culoare ro șie pentru gre șelile de echip ă;
Semnale sonore pentru scorer și pentru operatorul celor 24 de secunde;
IV.1.2. Echipele
Fiecare echip ă este compus ă din 12 juc ători dintre care unul va fi c ăpitanul echipei.
Pe teren fiecare echip ă are obliga ția să prezinte 5 juc ători care pot fi înlocui ți pe
parcursul jocului de ceilal ți coechipieri. Juc ătorii trebuie s ă poarte un num ăr pe fața
și pe spatele maioului (tricoului). Numerele trebuie s ă aibă grosimea de minimum 2
cm și o înălțime de minimum 20 cm pe spate și 10 cm pe fa ță. Maiourile trebuie
băgate în șorturi. Juc ătorii vor fi numerota ți începând cu num ărul 4, pân ă la 15.

Cătălin CIOCAN
32jucătorii aceleia și echipe nu pot purta acela și număr. Echipele trebuie s ă dispună de
două rânduri de maiouri, unul de culoare închis ă și altul de culoare deschis ă.
Căpitanul este reprezentantul echipei sale în teren și se poate adresa unui oficial
pentru problemele de interpretare a regulilor, pentru informa ții asupra unor situa ții
apărute în timpul desf ășurării jocului. Va face aceasta când mingea este moart ă și
cronometrul oprit.
Antrenorul va comunica scorerului, cu 20 minute înainte de începerea partidei,
numele și numerele juc ătorilor precum și numele c ăpitanului de echip ă. Cu
minimum 10 minute de începerea partidei el va indica pe cei 5 juc ători care vor
începe jocul.
IV.1.3. Timp de joc, scor egal și prelungiri
Jocul const ă în patru perioade (sferturi) a câte 10 minute fiecare.
Va exista o pauz ă de două minute între perioadele 1-2 și 3-4 și înaintea fiec ărei
prelungiri.
Intervalul (pauza) dintre reprize (între sfertul 2 și 3 ) va fi de 15 minute.
Dacă scorul este egal la terminarea celei de-a patra perioade jocul va continua cu o
prelungire de cinci minute, sau cu atâtea prelungiri câte sunt necesare pentru a
decide un înving ător.
Echipele vor continua s ă joace și să arunce de-a lungul tuturor prelungirilor la
aceleași coșuri la care au jucat în cea de-a patra perioad ă.
IV.1.4. Stările mingii
Mingea devine vie când:
În timpul unei angaj ări între doi, mingea este regulamentar atins ă de
unul dintre s ăritori;
În procedura de executare a arunc ărilor libere;
În timpul repunerii în joc din afara limitelor terenului, mingea este la
dispoziția jucătorului care efectueaz ă repunerea în joc;
Mingea devine moart ă când :
A fost reu șit un coș din acțiune sau o aruncare liber ă;
Un arbitru fluier ă când mingea este vie;
Este vizibil c ă mingea nu va intra în co ș în urma unei arunc ări libere,
care este urmat ă de : una sau mai multe arunc ări libere sau de o nou ă
acțiune sau de o repunere din afara terenului; Se aude semnalul
operatorului de 24 secunde și mingea este vie;

Bazele generale ale baschetului
33Mingea care este deja în aer ca urmare a unei arunc ări la coș este atins ă
de un jucător al uneia dintre echipe, dup ă:
oExpirarea timpului de joc al unei perioade sau prelungiri;
oCe un arbitru a fluierat;
oCe se aude semnalul sonor al aparatului de 24 secunde;
IV.1.5. Angajarea între doi
Se consider ă angajare între doi când arbitrul arunc ă mingea între doi juc ători din
echipe adverse.
La o angajare între doi, cei doi s ăritori trebuie s ă stea în picioare, cu un picior
așezat în apropierea mijlocului liniei care îi separ ă.
IV.1.6. Minutul de întrerupere
Un minut de întrerupere este o întrerupere a jocului solicitat ă de către antrenorul
principal sau secund al echipei. Pot fi acordate fiec ărei echipe câte un minut de
întrerupere pentru fiecare din primele trei perioade de joc, câte dou ă minute de
întrerupere pentru a patra și câte un minut de întrerupere pentru fiecare prelungire.
IV.1.7. Coșul reușit și valoarea sa
Un coș reușit este atunci când o minge vie intr ă în coș pe deasupra și rămâne
înăuntru sau trece prin el:
Un coș reușit în urma unei arunc ări libere conteaz ă 1 punct;
Un coș reușit din teren conteaz ă 2 puncte;
Un coș reușit din zona co șului de trei puncte valoreaz ă trei puncte;
Dacă o echipă înscrie accidental în propriul co ș punctele conteaz ă și vor fi trecute
în contul c ăpitanului echipei adverse.
IV.1.8. Abateri
Regula driblingului
Un dribling începe în momentul când un juc ător care are controlul unei mingi vii
pe teren, o arunc ă, o lovește, o rostogole ște sau o dribleaz ă pe sol, dup ă care o
reatinge din nou înainte ca ea s ă fie atinsă de un alt juc ător.
Regula pa șilor
Abaterea de pa și este mișcarea unuia sau ambelor picioare, în orice direc ție, în timp
ce un jucător ține în mân ă o minge vie pe teren, în afara limitelor precizate în acest
articol.

Cătălin CIOCAN
34Regula celor 3 secunde
Dacă o echipă are controlul unei mingi vii pe teren și cronometrul este în func țiune,
un jucător al acelei echipe nu poate r ămâne mai mult de 3 secunde consecutive în
zona de restric ție adversă.
Regula celor 5 secunde
Această regulă se aplică în trei situa ții :
când un juc ător aflat în posesia mingii este marcat strâns de c ătre un
apărător și nu poate efectua o pas ă, o aruncare la co ș sau un dribling în
interval de 5 secunde;
când un juc ător aflat în posesia mingii în afara terenului nu o repune în
joc în interval de 5 secunde;
când un juc ător care are de executat o aruncare liber ă i se înmâneaz ă
mingea de c ătre arbitru și nu efectueaz ă aruncarea în interval de 5
secunde;
Regula celor 8 secunde
Dacă un jucător are controlul mingii vii, în zona sa din spate, echipa sa trebuie s ă
treacă mingea în zona din fa ță într-un interval de 8 secunde.
Regula celor 24 secunde
Atunci când un juc ător prei74a controlul unei mingi vii pe teren, echipa acestuia s ă
efectueze o aruncare din ac țiune într-un interval de 24 secunde.
Minge întoars ă în zona din spate
O minge este întoars ă în zona din spate atunci când:
atinge zona din spate (terenul de ap ărare)
atinge un juc ător sau un arbitru, care are o parte a corpului s ău în
contact cu zona din spate.
IV.1.9. Greșeli
Greșeala este infrac țiunea de la reguli, care implic ă un contact personal cu un
adversar și sau un comportament antisportiv.
Greșeala personal ă
Este greșeala unui juc ător care provoac ă un contact ilegal cu un adversar indiferent
dacă mingea este vie sau moart ă.
Dublă greșeală
Este situa ția în care doi adversari comit un contact personal, unul împotriva
celuilalt, aproximativ în acela și timp.

Bazele generale ale baschetului
35Greșeală antisportiv ă
Este greșeala personal ă a unui juc ător care dup ă părerea arbitrului, nu a f ăcut o
încercare regulamentar ă de a juca direct mingea, în limitele spiritului și a
prevederilor acestui regulament.
Greșeală descalificatoare
Orice comportare flagrant ă, cu caracter nesportiv a juc ătorilor, înlocuitorilor,
antrenorului principal, antrenorului secund și însoțitorilor echipei este o gre șeală
descalificatoare.
Greșeală tehnică a jucătorului
Orice gre șeală a unui juc ător, care nu implic ă contact personal cu un adversar este
o greșeală tehnică a jucătorului.
Cinci greșeli de jucător
Un jucător care a comis cinci gre șeli personale și sau tehnice trebuie s ă fie informat
și să părăsească imediat terenul de joc. El trebuie s ă fie înlocuit în timp de 30 de
secunde.
IV.1.10. Aruncarea liber ă
O aruncare liber ă este posibilitatea dat ă unui juc ător de a înscrie punct dintr-o
aruncare la co ș, fără împotrivirea unui adversar, dintr-un loc situat în spatele liniei
de aruncări libere și în interiorul semicercului.
Terenul de joc. Linii și dimensiuni
Jocul se desf ășoară în sală sau în aer liber, pe un teren dreptunghiular având
dimensiunile 28/15 metri, m ăsurat de la marginea interioar ă a liniilor care îl
delimiteaz ă.
Pentru toate celelalte competi ții organismul competent al FIBA care sunt
Comisia de Zon ă sau Federa țiile Naționale, au autoritatea s ă aprobe terenurile
de joc existente cu dimensiunile minime de 26/14 metri.
Liniile lungi ale terenului poart ă denumirea de linii de tu șă, iar cele care
marcheaz ă lățimea terenului linii de fund – grosimea liniei de 5 cm.
Linia de centru – linie paralel ă cu liniile de fund, care împarte terenul în zona
din față și zona din spate, linie care se prelunge ște în exterior cu 15 cm.
Liniile de arunc ări libere – liniile paralele cu liniile de fund, având marginea
exterioară de 5,80 metri de la marginea interioar ă a liniei de fund și o lungime
de 3,60 metri.
Zonele de restric ție: spațiile delimitate de liniile de fund, liniile de arunc ări
libere și liniile care unesc extremit ățile liniilor de arunc ări libere, cu punctele

Cătălin CIOCAN
36situate pe liniile de fund la 3 metri de o parte și de cealalt ă a mijlocului acestor
linii, măsurate de la marginea exterioar ă a acestora.
Culoarele de arunc ări libere: cuprind zonele de restric ție plus un semicerc cu
raza de 1,80 metri, al c ărui centru este la mijlocul liniei de arunc ări libere.
Zona coșului de trei puncte: este întreaga suprafa ță a terenului de joc cu
excepția zonei apropiate de co șul adversarului și de liniile care o delimiteaz ă și
care cuprinde:
Două semicercuri cu raza de 6,25 metri m ăsurate de la marginea exterioar ă
a circumferin țelor și având centrul în punctul de teren situat pe verticala
care coboar ă exact din centrul inelului. Semicercurile sunt prelungite prin
liniile paralele cu liniile de tu șe. Centrul semicercului se g ăsește la 1,575
metri de la mijlocul liniei de fund, fiind m ăsurată de la marginea interioar ă
a acesteia.
Înălțimea sălii: cel pu țin 7 metri. Centrul central: raza 1,80 metri. Greutatea
mingii: 567-650 gr. Circumferin ța: 75-78 cm.
Panouri: lungimea 1,80 metri – în ălțimea de la sol 2,90 metri, l ățimea 1,05
metri – în ălțimea de la sol la inel 3,05 metri. Sunt confec ționate dintr-un
material transparent (plexiglas) sau vopsite în alb. În spatele inelului este
marcat un dreptunghi cu dimensiunile exterioare 59 – 45 cm. Marginile
panoului sunt linii negre sau albe de 5 cm.
Toată marginea inferioar ăa panoului și 34 cm din marginile laterale sunt
capitonate cu material moale de protec ție pentru a evita accident ările.
Coșul cuprinde un inel și o plasă:
Diametrul inelului de 45 cm;
Lungimea plasei este de 40 cm, prev ăzută cu 12 bucle pentru legarea de
inel;
Distanța inelului fa ță de panou – 15 cm.
Echipament tehnic:
cronometru de joc și un cronograf.
aparatul pentru 24 secunde.
semnale sonore.
tabela de scor.

Bazele generale ale baschetului
37foaia de arbitraj.
plăcuțe de la 1 la 5 pentru gre șeli de jucător.
plăcute pentru gre șelile de echip ă.
indicatorul pentru posesia alternativ ă.
Caracteristicile inelului și a mingii de baschet
15 cm45 cmminim 17 mm
maxim 20 mm
Inelul panoului
Mingea de baschet
Trasarea și dimensiunile terenului de joc
Liniile au aceea și culoare, cu dimensiunea 5 cm.
Zona băncii echipei Zona băncii echipei
Banca echipei Banca echipeiMasa oficial ă28.00 m
15.00 m3.6 m
5 m2 m1,25 m6,25 m

Cătălin CIOCAN
38Culoarul de arunc ări libere
Toate liniile au 5 cm grosime
5.80 m
1.20 m
5.00 mzona neutr ă
90o1.80 m
85 cm
85 cm85 cm
40 cm
1,75 m
Metodica înv ățării arbitrajului
IV.1.11. Metodica arbitrajului
Evoluția jocului de baschet este stimulat ă alături de al ți factori și de
Regulamentul Oficial al jocului elaborat de Federa ția Interna țională de Baschet
Amator (FIBA); în practic ă, interpretarea corespunz ătoare a regulamentului
este realizat ă de către persoane cu o preg ătire complex ă și competent ă – arbitri
– acestora revenindu-le sarcina de a stabili de pe o pozi ție neutră valorile
sportive.
Arbitrul – este o persoan ă cu aptitudini deosebite, care include în personalitatea
de conduc ător atribu țiile de educator, judec ător, psiholog iar preg ătirea sa
reprezintă un proces instructiv-educativ, care trebuie abordat cu mult
discernământ pedagogic.
Dificultatea și complexitatea activit ăților de arbitraj precum și calitățile pe care
le reclam ă această activitate, necesit ă o selecție prealabil ă, care de obicei este
făcută din rândul juc ătorilor (sau fo știlor jucători) de baschet.
Iată câteva din calit ățile care favorizeaz ă formarea viitorului arbitru:
Calități volitive: curajul, hot ărârea, stăpânirea de sine, ini țiativa.
Calități afective: rezisten ța la emo ții negative, încrederea în propriile
posibilități;
Calități morale: responsabilitatea, corectitudinea și obiectivitatea.

Bazele generale ale baschetului
39Calități intelectuale: stabilitatea și deplasarea aten ției, memoria mi șcărilor,
spiritul de observa ție și rapiditatea gândirii;
Trăsături ale personalit ății: aptitudini pentru activitatea motric ă (fost
jucător), profesor de educa ție fizică, pregătirea profesional ă ridicată.
Calități motrice: rezisten ța, viteza de deplasare și de reacție.
În activitatea practic ă, aceste calit ăți se pot modela și dezvolta, iar viitorul
arbitru care a întrunit un num ăr corespunz ător al calit ăților enumerate, va trece
la învățarea propriu-zis ă a arbitrajului, care presupune:
Cunoașterea tehnicii de execu ție a diferitelor procedee;
Cunoașterea jocului din punct de vedere tactic;
Cunoașterea regulamentului de joc și interpretarea lui practic ă;
Însușirea tehnicii și mecanicii arbitrajului (manual FIBA);
Apoi se trece la introducerea treptat ă a candida ților în practic ă:
Vizionări de jocuri cu comentarii asupra ac țiunilor juc ătorilor și mai ales
tehnica și mecanica arbitrajului punându-se în discu ție problemele neclare
sau abateri ce pot avea mai multe variante de interpretare (ex: ocuparea
primului plan, interven ție la minge în ap ărare, relația atacant – ap ărător);
Se trece apoi la practica de cronometror, scorer, arbitru la jocurile de
antrenament ale unor echipe. Aceast ă practică va fi supravegheat ă și
îndrumată de arbitri experimenta ți, candida ții fiind dubla ți de pe margine de
către aceștia, dându-li-se l ămuriri scurte. Aceast ă dublare nu trebuie s ă
deruteze practicantul și nici să întrerup ă jocul. Gre șelile majore de
interpretare vor fi re ținute și vor fi lămurite la terminarea jocului sau între
reprize.
După acumularea unei experien țe satisfăcătoare se trece la arbitrarea unor
jocuri de categorie inferioar ă (copii, juniori) de preferin ță cuplând un
arbitru încep ător cu un arbitru experimentat.
Practica la jocurile de categorie inferioar ă duce la acumularea unui bagaj de
cunoștințe necesar pentru ob ținerea unei calific ări superioare. Studierea
materialelor bibliografice, consultarea colegilor, participarea la ședințele
colegiilor de arbitri și la stagiile na ționale vizionarea unor jocuri cu tem ă și a
unor filme de specialitate, reprezint ă mijloace pentru perfec ționarea manierei de
arbitraj.
IV.1.12. Noțiuni elementare privind atribu țiile arbitrului în cadrul întâlnirii
Înaintea întâlnirii
Arbitrii trebuie s ă sosească împreună pe terenul de joc cu cel pu țin 20 de
minute înaintea întâlnirii;

Cătălin CIOCAN
40Acest timp minim este necesar pentru a inspecta instala țiile și materialele și
pentru a supraveghea înc ălzirea echipelor;
Primul arbitru (acesta este numele primului arbitru scris pe foaia de scor)
este responsabil de a aproba terenul de joc, cronometrul și tot echipamentul
tehnic cuprinzând foaia de scor oficial ă și licențele jucătorilor.
Primul arbitru alege mingea de joc, o minge care a fost deja folosit ă care să
fie într-o bun ă stare, să sară la o înălțime de 120 –140 cm atunci când este
aruncată de la 180 cm.
Pentru prezentarea juc ătorilor și antrenorilor fiec ărei echipe, cât și a
oficialilor întâlnirii, se acord ă 6 minute;
După terminarea prezent ării, primul arbitru semnaleaz ă că au mai r ămas 3
minute înainte de începerea întâlnirii;
În timpul întâlnirii
Se plaseaz ă pe teren în mod corespunz ător pentru a nu fi dep ășit de faza de
joc și stabilește un contact vizual reciproc permanent pentru a evita deciziile
diferite;
Ambii arbitri iau decizii cu ocazia gre șelilor sau abaterilor, neexistând nici
o diferență între primul și al doilea arbitru, colaborarea și munca în echip ă
cu partenerul fiind esen țială;
Pe perioada timpului de odihn ă
Când scorerul semnaleaz ă arbitrilor c ă un timp de odihn ă a fost cerut,
arbitrul de coad ă, fiind cel mai aproape de masa oficial ă, când aude
semnalul, fluier ă și face semnalul conven țional de timp de odihn ă și se
așează pe linia de mijloc, la 6-8 metri de masa oficialilor, urm ărind cele
două echipe;
Celălalt arbitru supravegheaz ă de asemenea cele dou ă echipe și va sta pe
locul de unde va fi repus ă mingea, dup ă ce timpul de odihn ă s-a terminat;
În timpul pauzei
În vestiarul arbitrilor nu sunt autorizate s ă intre alte persoane decât cei doi
arbitri și observatorul jocului;
Pe timpul pauzei, numai dac ă este solicitat de cei doi arbitri, observatorul
face aprecieri sau comentarii asupra arbitrajului;

Bazele generale ale baschetului
41La sfârșitul întâlnirii
Primul arbitru (arbitru principal), dup ă terminarea jocului, va verifica foaia
de arbitraj, imediat la masa oficial ă, după ce scorerul, cronometrorul și
operatorul de 30 de secunde au semnat foaia de arbitraj;
După verificarea foii de arbitraj, aceasta va fi semnat ă de cei doi arbitri;
Tehnica și mecanica arbitrajului
Pot fi studiate și însușite teoretic din manualul de arbitraj FIBA, elaborat
de Federa ția Român ă de Baschet și apoi aplicate practic, cu scopul ocup ării
unor pozi ții cât mai bune a arbitrilor în teren, pentru a urm ări cât mai bine
desfășurarea jocului și a putea judeca corect infrac țiunile.
Mecanica arbitrajului este un sistem cunoscut ca o metod ă de aplicare în
vederea u șurării sarcinilor oficialilor pe teren și stă la baza unui arbitraj
corect, al c ărui obiectiv principal este ob ținerea unui control cât mai corect
asupra jocului.
Recomand ări pentru arbitrii încep ători
Obișnuiți-vă să țineți fluierul în gur ă. Aceasta v ă va determina s ă puteți
aprecia oportun orice abatere și vă va scuti de orice discu ție cu jucătorii,
obligându-v ă să semnaliza ți corespunz ător.
Semnaliza- ți fără ezitare, cu siguran ță orice abatere sesizat ă. Pentru aceasta
nu trebuie s ă vă lăsați depășiți de faza de joc.
Utilizați deplasările care v ă țin mereu la desf ășurarea jocului.
Colaborați cu partenerul și nu-l contrazice ți în decizii, deoarece se poate
crea o îndoial ă în rândul echipelor;
Nu acorda ți decizii în compensa ție;
Mențineți legătura vizual ă și verbală cu masa oficialilor;
Nu admite ți concesii în respectarea regulamentului;
Consultați mereu regulamentul și experien ța altor arbitri;
Ținuta vestimentar ă corespunz ătoare și fluierul sunt dou ă elemente
determinante pentru conducerea exigent ă a unei partide.
TEMĂ DE LUCRU
1. Descrie ți regula de 3, 5, 8, 24 secunde din jocul de baschet?

Cătălin CIOCAN
42Evaluare
1. Care este durata unui joc de baschet oficial?
2. Ce se întâmpl ă când un joc de baschet se termin ă egal dup ă terminarea
timpului oficial?
3. Care sunt valorile co șului reușit în jocul de baschet?
4. Descrie ți greșeala personal ă din jocul de baschet?
5. Descrie ți dubla gre șeală din jocul de baschet?
6. Care este în ălțimea de la sol la inel?
7. Care sunt dimensiunile terenului de joc?
Rezumat
În această unitate de curs sunt prezentate no țiuni de baz ă ale regulamentului jocul
de baschet (abateri, gre șeli, infrac țiuni). Sunt prezentate si recomand ări și indicații
privind arbitrarea unui joc de baschet.
Bibliografie
CIOCAN C – Îndrumar metodico-practic, Ed. Alma Mater, Bac ău, 2004,
CIOCAN C – Baschet – tehnica și tactica, Ed. Pim , Ia și, 2007.
* * * – Regulamentul jocului de baschet , F.R.B. 2000.

Bazele generale ale baschetului
43MODULUL V. Tehnica jocului de baschet
Scop
Prezentarea principalelor defini ții ale tehnicii jocului de baschet;
Prezentarea sistematic ă a jocului de baschet f ără minge și a jocului cu minge;
Obiective opera ționale
După ce vor studia aceast ă unitate de curs, studen ții vor putea s ă:
Opereze cu cele mai importante defini ții ale tehnicii jocului de baschet;
Opereze cu principalele sistematiz ări ale tehnicii jocului de baschet f ără
minge și cu minge;
Aspecte generale
Un element care diferen țiază între ele sporturile este structura lor motric ă
specifică. De fapt, tehnica cuprinde toate structurile și elementele tehnice dintr-
o anumită mișcare precis ă și eficientă prin care sportivul execut ă o sarcin ă
sportivă. Cu cât sportivul este mai aproape de perfec țiunea tehnic ă, cu atât el
are nevoie de mai pu țină energie pentru a realiza un anumit rezultat. Ca atare,
următoarea ecua ție pare să exprime aceast ă realitate a sportului: tehnic ă bună –
eficiență mare.
După Colibaba-Evule ț D. și Bota I. (1998) tehnica este un sistem de mi șcări
integrate sau o înl ănțuire de mi șcări parțiale (acte, gesturi, priceperi, deprinderi)
specializate și automatizate, cu ajutorul c ărora rezolv ăm scopul și sarcinile de
atac și apărare ale jocului.
Tehnica jocului de baschet reprezint ă ansamblul de mi șcări specifice ca form ă
și conținut, folosite în scopul practic ării cu randament maxim a unui joc sportiv,
în concordan ță cu cerințele jocului competi țional.
În procesul jocului, tehnica are o importan ță deosebit ă, ea nefiind un factor
izolat, din contr ă, între tehnic ă și ceilalți factori ai con ținutului preg ătirii (fizic,

Cătălin CIOCAN
44tactic, psihic și teoretic), exist ă o strâns ă interdependen ță și condiționare
reciprocă.
Tehnica î și are suportul în aptitudinile psiho-motrice. O tehnic ă
corespunz ătoare permite manifestarea aptitudinilor sportivului, aproape de
nivelul maxim al posibilit ăților lui. Tehnica este aceea care condi ționează
tactica, îns ă este subordonat ă acesteia, influen țându-se reciproc. Tehnica are un
caracter aciclic.
Jocului de baschet îi corespund ca elemente în subordine: elementul tehnic,
procedeul tehnic, stilul.
Elementul tehnic – reprezint ă noțiunea de generalizare a execu ției mai
multor procedee tehnice având un caracter abstract și materializat prin
procedee tehnice, ca mijloace de realizare. Elementul tehnic se refer ă la
mecanismul de baz ă al mișcărilor specifice.
Exemplu: aruncarea la co ș;
Procedeul tehnic – reprezint ă concretizarea și adaptarea în joc a
elementului tehnic, are un caracter concret în execu ție cu un mecanism
complex de mi șcări, executate con știent, într-o succesiune ra țională și într-
un scop precis.
Exemplu:
Elementul tehnic Procedeul tehnic
Pasarea mingii Pasa cu dou ă mâini de la piept;
Pasa cu o mân ă de la umăr;
Pasa cu p ământul;
Pasa de deasupra capului;
Când însu șirea procedeului tehnic se face izolat, în afara procesului de joc,
avem de-a face cu un procedeu simplu. Cu cât num ărul de procedee tehnice
însușite este mai mare, cu atât juc ătorul va rezolva mai u șor, mai rapid și
mai operativ, situa ția respectiv ă de joc.
Stilul – însușirea mecanismului de baz ă al tehnicii are un pronun țat caracter
individual, determinat de particularit ățile psiho-motrice ale fiec ărui jucător.
Stilul apare în faza superioar ă a perfecționării tehnicii jocului.
Mecanismul de baz ă al procedeului tehnic reprezintă succesiunea logic ă de
acte motrice, obiectiv necesare, în vederea efectu ării eficiente a acestuia
(Dragnea A.). Acesta trebuie în țeles ca un sistem de factori spa țiali, temporali,
dinamici și energetici. Ca exemplu din jocul de baschet: aruncarea la co ș din
săritură precedat ă de prinderea mingii din deplasare și opririle într-un timp.

Bazele generale ale baschetului
45Deosebim la acest procedeu c ă: bătaia, săritura, aruncarea propriu-zis ă și
aterizarea, reprezint ă mecanismul de baz ă al acestei arunc ări.
Procedeul tehnic este prezentat sistematic de Dragnea A. (2002) astfel:
Procedeul tehnic are ca mecanism de baz ă, caracterizat de aspectele
spațio-temporale (distan ță, amplitudine, direc ție, poziție, durată, ritm) și
aspectele dinamico-energetice (de for ță, de vitez ă, de coordonare, de
precizie, de echilibru, for ță internă, forță externă) având ca rezultat
efectuarea eficient ă a mișcărilor.
Traseul metodic al înv ățării și consolid ării tehnicii în jocul de baschet
Pregătirea teoretic ă
–Prezentarea modelului optimal de execu ție;
–Caracteristici de execu ție;
–Utilizarea tactic ă;
–Greșeli frecvente;
–Demonstrarea real ă și regizată a tehnicii de execu ție;
Pregătirea tactic ă
–Exerciții pregătitoare;
–Exerciții specifice.
Exercițiile specifice sunt structurate, astfel:
exerciții analitice executate în condi ții optime obi șnuite și variate;
1. formarea mecanismului de baz ă a deprinderii motrice și reprezentarea
corectă a mișcării;
2. stereotipul dinamic;
3. instalarea și stabilirea deprinderii motrice;
învățarea procedeelor tehnice în cadrul unor structuri complexe de exerci ții
– secvențe de joc;
învățarea procedeelor tehnice în ac țiuni apropiate de joc – etapa
complexelor de ac țiuni tactice;
predarea tehnicii în condi țiile efortului specific, alterneaz ă efortul maximal
cu cel submaximal.
Conținut
În atac În apărare

Cătălin CIOCAN
46poziție fundamental ă
(medie și înaltă);
alergare înainte;
schimbare de direc ție;
ținere, prindere, pas ă;
driblingul;
aruncarea la co ș;
pivotul;
oprirea;
fentă;
săritura (la recuperare);poziție fundamental ă (joasă);
alergare cu spatele și laterală;
schimbare de direc ție;
pas adăugat înainte și înapoi;
pirueta;
lucru de bra țe și jocul de picioare;
săritura (urm ărire la panou);
Clasificarea elementelor și procedeelor tehnice
Tehnica în jocul de baschet se împarte în:
elemente și procedee tehnice f ără minge (mi șcarea în teren);
elemente și procedee tehnice cu minge;
Jocul fără minge
Elementul tehnic Procedeul tehnic
Mișcarea în teren
Poziția fundamental ă
(înaltă, medie, joas ă)în atac;
în apărare;
Deplasările în teren alergare normal ă;
alergare specific ă (înainte, înapoi, lateral, cu
variații de ritm, cu opriri, plec ări bruște);
Opririle într-un singur timp;
în doi timpi;
Schimbările de direc ție cu frânare pe un picior;
cu frânare pe ambele picioare;

Bazele generale ale baschetului
47Săriturile de pe loc;
din deplasare;
cu desprindere pe un picior;
cu desprindere pe dou ă picioare;
Pirueta de pe loc;
din deplasare;
Lucrul de bra țe și jocul de picioare;
Jocul cu minge
Ținerea mingii Cu o mân ă Apucat
În sprijin pe antebra ț
În echilibru
Cu două mâini simetric Din dreptul pieptului
De deasupra capului
De jos din lateral
Cu două mâini asimetric Cu două mâini de sus
Cu două mâini din fa ță
Cu două mâini de jos
Prinderea și protecția
mingiiCu o mân ă
Cu două mâiniDe pe loc
Din deplasare
Din săritură
Pasarea mingii cu dou ă
mâini de pe loc și din
deplasarePase fundamentale De la piept
De la umăr
De deasupra capului
Cu pământul
Pase speciale Peste umăr
Pe sub axil ă
Înapoi peste cap
Din voleibolare
Pe la spate
Pasarea mingii cu o mân ă
de pe loc și din deplasarePase fundamentale De la umăr
Din lateral
De jos

Cătălin CIOCAN
48Pase speciale În cârlig
În semicârlig
Peste umăr
Pe sub axil ă
Pe sub antebra ț
Pe la spate
Din voleibolare
Cu pământul
Pase din s ăritură Cu două mâini De deasupra capului
De la piept
Cu pământul
Peste umăr
Din voleibolare
Cu o mân ă De la umăr
De deasupra capului
În cârlig și semicârlig
Peste umăr
Pe la spate
Din voleibolare
Opririle Într-un timp
În doi timpiPrin săritură
Prin pășire
Pivotarea Ofensivă
Defensivă Prin pășire
Prin întoarcere
Aruncarea la co ș
cu două mâiniDe pe loc De deasupra capului
De la piept
De jos oferit ă
Din deplasare De deasupra capului
De la piept
Oferită
Peste cap
Din săritură De deasupra capului
De la piept
Oferită
Peste cap

Bazele generale ale baschetului
49Aruncarea la co ș cu o
mânăDe pe loc Din față de la umăr
De deasupra capului
Cârlig
Semicârlig
Din dribling Din față de la umăr
De deasupra capului
Oferită
Cârlig
Semicârlig
Peste cap
Din voleibolare
Din deplasare/
Din săritură Din față de la umăr
De deasupra capului
Cârlig
Semicârlig
Din voleibolare
Conducerea mingii
(driblingul)Prin rostogolire Din mers
Din alergare
Din punct de vedere tactic Ofensivă
Defensivă
De așteptare
De diversiune
Fentele De demarcaj
De privire
De pasă
De aruncareSimple
Duble
Multiple
Jocul fără minge
V.1.1. Poziția fundamental ă
Specifică majorității jocurilor sportive, pozi ția fundamental ă a jucătorului de
baschet favorizeaz ă toate celelalte execu ții tehnico-tactice, determinate de
fazele de atac și apărare, reprezentând și poziția inițială a majorit ății
procedeelor tehnice.
Ea trebuie s ă asigure juc ătorului:

Cătălin CIOCAN
50poziție convenabil ă, lejeră și echilibrat ă;
Stabilitate și posibilitate de trecere de la ac țiuni tehnico-tactice defensive la
cele ofensive;
Un consum energetic minimal, în cursul desf ășurării jocului.
Prezentarea modelului
Picioarele cu genunchii u șor îndoiți și depărtați aproximativ proiec ția
lățimii umerilor;
Gleznele îndoite;
Greutatea corpului repartizat ă egal pe suprafa ța fiecărei tălpi, așezate
paralel pe sol;
Echilibrarea antero-posterioar ă este realizat ă prin ducerea înainte, cu
jumătate de talp ă a unuia din picioarele (dreptacii – dreptul, stângacii –
stângul);
Trunchiul – spatele arcuit este u șor aplecat înainte, coborârea centrului de
greutate al corpului este realizat ă prin flexia articula țiilor, gleznelor,
genunchilor și șoldului;
Umerii relaxa ți, cu brațele ușor depărtate lateral;
Capul și bărbia se men țin în sus, privirea c ăutând să cuprindă o zonă cât
mai mare din teren.
Caracteristici de execu ție
Gleznele și genunchii sunt flexa ți sub un unghi care s ă determine un plan,
format de umeri, genunchi și vârfurile picioarelor. Proiec ția centrului de
greutate va c ădea în interiorul bazei de sus ținere.
Greșeli frecvente
Depărtarea exagerat ă a picioarelor sau apropierea lor, modific ă nefavorabil
baza de sus ținere a corpului;
Articulațiile gleznelor și ale genunchilor prea pu țin flexate, determin ă o
poziție cu centrul de greutate prea ridicat sau o aplecare exagerat ă a
trunchiului;
Greutatea corpului inegal repartizat ă pe ambele picioare;
Crisparea musculaturii antagonice determin ă o atitudine rigid ă și mai puțin
mobilă.

Bazele generale ale baschetului
51Utilizare tactic ă
Poziția fundamental ă poate fi înalt ă, medie, joas ă, se utilizeaz ă în funcție de
caracteristicile de execu ție ale procedeului tehnic (în atac) sau de natura
marcajului (în ap ărare).
Poziția fundamental ă în atac: jucătorul atacant va avea privirea orientat ă spre
coș, ținând mingea la nivelul b ărbiei sau pieptului. Genunchii și gleznele u șor
îndoite, corpul având o pozi ție stabilă și echilibrat ă. Această poziție este
intermediar ă în realizarea triplei amenin țări.
Poziția fundamental ă în apărare: determină o coborâre mai accentuat ă a
centrului de greutate. Pozi ția brațelor este determinat ă de plasamentul în teren
al apărătorului. Mâna de pe partea piciorului mai avansat împiedic ă, prin
ridicarea în sus a bra țului, aruncarea la co ș efectuată de atacant. Cel ălalt braț
este îndreptat lateral în scopul de a intercepta o eventual ă pasă, sau în cazul
unei depășiri, pentru a scoate mingea din dribling.
Indicații metodice
În învățarea pozi ției fundamentale accentul cade pe realizarea unei baze de
susținere corespunz ătoare prin repartizarea egal ă a greutății pe ambele picioare
pentru asigurarea stabilit ății jucătorului. Acestui element tehnic îi va fi afectat
un număr mai mic de repet ări în cadrul metodicii de înv ățare izolat ă.
Consolidarea se va realiza odat ă cu celelalte execu ții tehnice unde apare ca
poziție de bază. În apărare – marcajul; în atac – pivot ările, opririle, dep ășirile.
Exerciții pregătitoare
Patru sărituri ca mingea pe loc, apoi din pozi ția fundamental ă alte patru
sărituri cu accentuarea îndoirii genunchilor la aterizare;
Din poziția fundamental ă, săritură cu schimbarea alternativ ă a piciorului din
față;
Cu elan redus, s ărituri peste capr ă, cu aterizare echilibrat ă în poziția
fundamental ă;
V.1.2. Deplasările
Prin deplas ări se urmărește:
Câștigarea unei viteze de deplasare;

Cătălin CIOCAN
52Executarea cu u șurință a diferitelor procedee tehnice necesare rezolv ării
situațiilor de joc (schimb ări de direc ție, frânări, lucru cu mingea, fente,
sărituri)
În jocul de baschet sunt folosite urm ătoarele procedee de deplasare în teren:
Alergare normal ăeste alergarea obi șnuită, asemănătoare celei din atletism,
folosită pentru deplasarea juc ătorilor în teren sau ca alergare de vitez ă
pentru contraatac, sau în urm ărirea jucătorilor care contraatac ă.
Alergare specific ă înainte prin aceast ă alergare este men ținută permanent
poziția fundamental ă a jucătorilor în timpul deplas ării.
Prezentarea modelului
Alergarea înainte se efectueaz ă prin pășiri succesive, cu genunchii u șor flexați.
Contactul cu solul se ia pe toat ă suprafața tălpilor sau prin rulajul acestora
(călcâi – talp ă – vârf). Trunchiul este pu țin aplecat spre înainte, bra țele
penduleaz ă la pornire, pe parcursul alerg ării fiind preg ătite pentru a prinde
mingea.
Caracteristici de execu ție: contactul cu solul se efectueaz ă pe toată talpa, sau
prin rularea acesteia cu vârfurile orientate u șor spre interior.
Greșeli frecvente
Tendința de a sări prin ridicarea t ălpilor de pe sol;
Se micșorează baza de sus ținere, deoarece contactul cu solul nu se ia pe
toată talpa;
Se aleargă pe vârfuri, mic șorându-se stabilitatea și eficacitatea ac țiunilor;
Utilizare tactic ă
Se folosește în tot timpul jocului, în circula ție individual ă, în atac, cu prec ădere
în demaraj.
V.1.3. Alergare înapoi (cu spatele)
Prezentarea modelului
Jucătorul se deplaseaz ă spre înapoi, având picioarele u șor depărtate. Contactul
cu solul se realizeaz ă prin rulare vârf – talp ă – călcâi iar deplasarea picioarelor
prin alunecare. Trunchiul este u șor aplecat spre înainte, bra țele rămân lâng ă
corp, puțin depărtate și flexate din articula ția coatelor.

Bazele generale ale baschetului
53Greșeli frecvente
Se alearg ă cu trunchiul l ăsat pe spate fapt ce provoac ă dezechilibru
(cădere);
Picioarele se duc mult prea înapoi;
Se sare în timpul alerg ării.
Utilizarea tactic ă
În retragerea din zona de atac în zona de ap ărare și în general în ac țiunile de
apărare (flotare, aglomerare);
În urmărirea unui adversar care se îndreapt ă spre coș și se află la o distan ță
mai mare de acesta.
V.1.4. Pasul adăugat înainte sau înapoi
Este un procedeu specific ap ărării care face parte din bagajul tehnic cunoscut
sub denumirea de jocul de picioare al ap ărătorului reprezentând un mijloc de
realizare a ac țiunii tactice individuale marcajul. Pasul ad ăugat se execut ă în
direcțiile: înainte, înapoi, oblic înainte și oblic înapoi.
Prezentarea modelului
Din poziția fundamental ă de apărare jucătorul, în contact cu solul pe toat ă talpa,
începe mi șcarea prin deplasarea spre înainte a piciorului din fa ță. Piciorul
dinapoi este tras cu repeziciune spre cel din fa ță, fără a fi ridicat de pe sol.
Brațul ridicat determin ă o poziție puțin oblică a trunchiului și labei piciorului
din spate, cel ălalt braț balanseaz ă în plan lateral. Pentru deplasarea înapoi,
mecanismul este asem ănător – piciorul dinapoi este cel care începe deplasarea.
Greșeli frecvente
Deplasarea se face prin s ăritură;
Se fac pășiri prea lungi;
Se încruci șează picioarele;
Nu se men ține o pozi ție joasă, cu centrul de greutate coborât.

Cătălin CIOCAN
54Utilizare tactic ă
În acțiunile de ap ărare pentru apropierea sau dep ărtarea de adversar;
La retragerea pentru ap ărarea coșului;
La scoaterea mingii de la adversar;
În plasamentul pentru men ținerea unei distan țe convenabile fa ță de
adversarul direct.
V.1.5. Pasul adăugat lateral și alergarea lateral ă
Reprezint ă cel mai important mijloc tehnic al jocului de picioare al ap ărătorului
folosit pentru urm ărirea adversarului și pentru circula ția de minge în ap ărare
zonă.
Prezentarea modelului
Poziția inițială rămâne cea fundamental ă joasă.
Deplasarea începe prin: ducerea spre lateral a piciorului de pe direc ția
deplasării – talpa piciorului fiind men ținută cât mai sus aproape de suprafa ța
solului – cel ălalt picior se apropie, talpa acestuia alunecând pe suprafa ța
solului.
În timpul deplas ării: corpul r ămâne orientat lateral fa ță de direcția de deplasare
– brațele puțin îndoite din coate, orientate lateral, lucreaz ă activ pentru
stânjenirea circula ției mingii – pozi ția este joas ă prin îndoirea articula țiilor
gleznelor și genunchilor, trunchiul p ăstrând verticalitatea.
Greșeli frecvente
Încrucișarea picioarelor și trecerea greut ății corpului pe un singur picior de
sprijin;
Ridicarea centrului de greutate a corpului determin ă dezechilibr ări;
Se execut ă sărituri în timpul deplas ării;
Se ridică picioarele de pe sol nerealizându-se alunecarea acestora.
Utilizarea tactic ă
Acest procedeu se folose ște în acțiunile de marcaj, în urm ărirea adversarului
care se deplaseaz ă și pentru ob ținerea unui plasament bun în ap ărare.
Caracteristici de execu ție
(pentru pasul ad ăugat înainte, înapoi și lateral)
Contactul cu solul se realizeaz ă pe toată talpa;

Bazele generale ale baschetului
55În timpul deplas ării se men ține un contact permanent cu solul.
Indicații metodice generale
Alergare normal ă, în ritm variat;
Alergare specific ă, înainte – înapoi;
Deplasare oblic ă;
Jocul de picioare.
Consolidarea deplas ărilor se realizeaz ă prin exerci ții ce vizeaz ă în mod
direct acțiunea tactic ă individual ă, defensiv ă, marcaj.
Exerciții pregătitoare
Alergare cu schimbare de direc ție;
Din deplasare cu pa și adăugați lateral, rot ări de brațe în afară și înăuntru;
Sărituri înainte cu b ătaie pe ambele picioare, cu schimbarea alternativ ă a
piciorului din fa ță și răsucirea trunchiului în partea opus ă piciorului;
Rostogolirea și conducerea unei mingi pe sol, spre dreapta și stânga, cu pa și
adăugați lateral.
V.1.6. Schimbările de direc ție
Schimbările de direc ție reprezint ă un element tehnic de atacan ți în realizarea
acțiunii de demarcaj individual. Prin acest element tehnic juc ătorul își asigură
trecerea de pe o direc ție de alergare pe alta, f ără a mai fi nevoit s ă se opreasc ă.
Deosebim dou ă procedee de execu ție:
Schimbarea de direc ție cu frânare pe un picior;
Schimbarea de direc ție cu frânare pe ambele picioare.
V.1.7. Schimbarea de direc ție cu frânare pe un picior
Prezentarea modelului: din deplasare declan șarea schimb ării de direc ție se
execută: printr-o oprire cu o u șoară ghemuire pe piciorul opus noii direc ții, al
cărui genunchi r ămâne îndoit; printr-o p ășire mai lung ă pe acest picior talpa se
așează oblic pe sol, fiind orientat ă spre noua direc ție; apare un moment de
frânare, moment care pentru a nu rupe mișcarea trebuie amortizat printr-o
îndoire din articula ția gleznei, genunchiului și coxo femural ă a acestui picior.
Centrul de greutate este proiectat în interiorul ocolirii, greutatea corpului fiind
orientată pe piciorul exterior. Prin impulsia acestui picior se determin ă
răsucirea energic ă a corpului urmat ă de așezarea pe sol, pe noua direc ție.

Cătălin CIOCAN
56V.1.8. Schimbarea de direc ție cu frânare pe ambele picioare
Prezentarea modelului
Din deplasare juc ătorul execut ă o ușoară săritură, picioarele se duc spre înainte
și iau simultan contact cu solul vârfurile vor fi orientate spre noua direc ție.
Corpul execut ă răsucire și plonjeazăîn noua direc ție, plecarea executându-se pe
piciorul din interiorul ocolirii. Greutatea corpului va fi repartizat ă mai mult pe
piciorul din afara ocolirii și marginea t ălpii din interiorul ocolirii.
Caracteristici de execu ție
Pășirea pe noua direc ție se realizeaz ă prin ridicarea t ălpii de pe sol f ără a fi
însă ridicat și centrul de greutate al piciorului;
Genunchii preseaz ă către exterior ș noua direc ție;
Centrul de greutate al corpului este proiectat c ătre interiorul ocolirii și pe
noua direc ție;
Greșeli frecvente
Poziția înaltă determin ă dezechilibr ări în plan anterior;
Piciorul din interiorul ocolirii se a șează prea depărtat pe noua direc ție, lucru
ce întârzie pornirea.
Utilizare tactic ă
Este element specific activit ăților de demarcaj. Este folosit pentru provocarea
greșelilor de marcaj precum și ca fentă, când precede ie șirea la minge.
Indicații metodice generale
Este un procedeu de baz ă mai ales în instruirea încep ătorilor, precum și în
predarea jocului de baschet în școală. Cel mai frecvent și mai eficient procedeu
de-a lungul jocului este cel de frânare pe un picior.
V.1.9. Săriturile
Sunt foarte frecvent folosite în jocul de baschet, ele asigurând un grad sporit de
spectaculozitate. S ăriturile folosite în jocul de baschet difer ă de cele sin
atletism, deoarece urm ăresc men ținerea unei pozi ții cât mai echilibrate în
timpul săriturii, în vederea unor procedee de mare precizie.

Bazele generale ale baschetului
57Săriturile pot fi executate:
De pe loc;
Din deplasare;
Cu desprindere: pe un picior și pe două picioare;
Utilizare tactic ă
Urmărirea și recuperarea mingii atât în atac cât și în apărare;
Execuția aruncărilor la co ș din săritură și voleibalare;
V.1.10. Pirueta
Este o pivotare f ără minge în care piciorul pe care se realizeaz ă întoarcere poate
fi ridicat în timpul execu ției. Poate fi executat ă de pe loc și deplasare.
Utilizare tactic ă
Se folosește ca procedeu de execu ție la schimbarea de direc ție;
Plecările din blocaj;
Blocajele defensive;
Evitarea blocajelor de c ătre apărător (în apărarea om la om);
V.1.11. Lucru de bra țe și jocul de picioare
Procedeele tehnice ale deplas ării în teren, nu le întâlnim în joc sub forma
exercițiilor izolate, ci în cadrul unui complex de procedee, numit jocul de
picioare , însoțit în apărare și de lucru de bra țe.
Prezentarea modelului
Jucătorul, pentru a- și menține cât mai mult posibil pozi ția fundamental ă în
situația de apărător în cadrul rela ției 1×1, execut ă în mod cursiv o succesiune de
procedee tehnice, men ținând caracteristicile e execu ție ale fiec ăruia. La jocul de
picioare se adaug ă activitatea permanent ă a brațelor care lucreaz ă în plan
lateral:
Utilizare tactic ă
Lucrul de bra țe se folose ște în: interceptarea și smulgerea mingii;
închiderea p ătrunderilor în ap ărarea zonă;

Cătălin CIOCAN
58Jocul de picioare se folosește în: activit ățile defensive, pentru a asigura
rapiditatea de deplasare a juc ătorului; ac țiunile ofensive, ca mijloc de
realizare a demarcajului.
Jocul cu minge
V.1.12. Ținerea mingii
Element ini țial de plecare în execu ția majorit ății elementelor de tehnic ă.
Clasificare
Ținerea mingii cu ambele mâini;
Ținerea mingii cu o mân ă;
Procedee de ținere
Priza simetric ă:
Cu două mâini în dreptul pieptului;
Cu două mâini de deasupra capului;
Cu două mâini în dreptul bazinului;
Priza asimetric ă:
Pune în eviden ță lucrul cu o singur ă mână.
V.1.13. Ținerea mingii cu dou ă mâini
de la piept – priza simetric ă
Prezentarea modelului (a tehnicii de execu ție)
Mingea este ținută pe calota sa inferioar ă, din lateral și puțin înapoi;
Degetele desf ăcute se așează pe minge cu toat ă suprafața lor:
Ele trebuie s ă cuprindă mingea în a șa fel încât degetele inelare s ă stea chiar
pe axa mingii;
Degetele mari formeaz ă prin prelungirea lor un unghi sub 90 de grade, fiind
depărate unul de cel ălalt la 4-7 cm;
Palmele se vor g ăsi în prelungirea antebra țelor, într-o flexie radio-dorsal ă
din articula ția pumnilor, evitându-se lipirea podului palmei de minge;

Bazele generale ale baschetului
59Antebrațele, îndoite din coate, fac ca mingea s ă fie ținută la nivelul
pieptului permi țând privirea peste minge;
Coatele sunt pu țin depărtate de corp, într-o postur ă cât mai relaxat ă și
convenabil ă conforma ției fiecărui jucător.
Greșeli frecvente
Orientarea palmelor cu degetele spre înainte sau în jos;
Degetele mari sunt dep ărtate sau prea apropiate;
Podul palmelor la contact cu suprafa ța mingii;
Coatele mult dep ărtate de corp determin ă o ținere prea din lateral a mingii;
Nu se men ține priză fermă pe minge, ea fiind învârtit ă în palme;
Utilizare tactic ă
Reprezint ă procedeul principal folosit în execu ția majorit ății elementelor
tehnice (faza ini țială);
Este procedeul cel mai des folosit în jocul de baschet;
V.1.14. Ținerea mingii cu dou ă mâini
deasupra capului – priza simetric ă
Prezentarea modelului (a tehnicii de execu ție)
Mâinile cuprind mingea la fel ca în procedeul prezentat anterior cu deosebirea
că:
Mingea va fi ținută deasupra capului, în dreptul frun ții;
Coatele vor fi îndoite aproximativ într-un unghi drept;
Antebrațele vor fi cât mai paralele;
Greșeli frecvente
Ținerea mingii în dreptul ochilor sau înapoi peste cap;
Îndoirea exagerat ă a coatelor;
Lipsa paralelismului coatelor;
Utilizarea tactic ă
Acest procedeu de ținere a mingii este folosit de juc ătorii înalți, pentru
protecția acesteia;

Cătălin CIOCAN
60Este cel mai modern și actual procedeu de ținere a mingii;
Reprezint ă poziția inițială de pasă și aruncare la co ș de pe loc și din
săritură;
V.1.15. Ținerea mingii cu dou ă mâini
în față – priza asimetric ă
Prezentarea modelului (a tehnicii de execu ție)
Mâna care execut ă aruncarea la co ș așezată pe minge înapoia acesteia,
cealaltă mână sprijinind-o din lateral;
Degetele ambelor mâini sunt r ăsfirate pe minge; mingea este ținută în
dreptul bărbiei, la o dep ărtare de 20-25 cm de piept;
Palma mâinii care execut ă aruncarea la co ș este flexat ă dorsal iar cotul
orientat spre direc ția aruncării, ceva mai apropiat de corp și pe aceea și axă
cu palma.
Greșeli frecvente
Degetele mâinilor nu sunt suficient de mult r ăsfirate pe minge;
Priza pe minge este pasiv ă;
Palma mâinii care sprijin ă mingea este a șezată în față, deasupra sau sub
minge.
Utilizare tactic ă
Reprezint ă procedeul de ținere care î și face loc din ce în ce mai mult în
jocul modern de baschet;
Reprezint ă faza inițială a unor procedee tehnice ce solicit ă execuția finală
cu un singur bra ț, în special arunc ări la coș cu o mân ă de pe loc, din s ăritură
și deplasare, precum și pasa cu o mân ă sau plecare în dribling.
V.1.16. Prinderea mingii
Reprezint ă elementul de dificultate pentru încep ători, ea trebuie s ă asigure
intrarea în posesia mingii printr-o priz ă corectă a acesteia.
În învățare se va ține cont de:
Întâmpinarea mingii s ă se facă cu brațele întinse, palmele orientate c ătre
direcția din care vine;

Bazele generale ale baschetului
61Amortizarea prinderii se va face prin lucrul de flexie din articula țiile
membrelor superioare.
Prinderea mingii este un element important din tehnica de baz ă a jocului de
baschet, ce presupune în execu ție doi juc ători, unul care paseaz ă și altul care
primește.
Cel care urmeaz ă să primeasc ă mingea este obligat:
Să privească spre minge din momentul în care aceasta p ărăsește mâinile
coechipierului;
Să execute ie șire la minge;
Corpul să aibă o poziție cât mai relaxat ă în momentul prinderii mingii;
Să amortizeze, cu ajutorul bra țelor, prinderea mingii;
Prinderea mingii se poate efectua:
După modul efectu ării prinderii:
–Cu două mâini;
–Cu o mân ă;
După poziția în momentul prinderii:
–De pe loc;
–Din alergare;
–Din săritură;
Prezentarea modelului
Jucătorul care prime ște mingea se va afla în pozi ția fundamental ă, orientat cu
fața spre locul de unde sose ște mingea, bra țele întinse spre aceasta cu palmele și
degetele înscrise într-un plan perpendicular pe direc ția mingii, greutatea
corpului pe piciorul din fa ță. Când mingea ia contact cu degetele, bra țele se
flexează treptat din articula ția coatelor pentru a amortiza din for ța cu care vine
aceasta și se apropie u șor de trunchi aducând-o în dreptul pieptului.
Caracteristici de execu ție
Palmele sunt orientate cu degetele c ătre direcția de sosire a mingii;
Contactul cu mingea se ia cu fa ța palmară a degetelor;
Din punct de vedere tactic se recomand ă ieșirea la minge.
Greșeli frecvente
Contactul este luat direct cu palmele pe minge și nu cu degetele;
Amortizarea nu se face prin succesiunea mi șcărilor de autorezisten ță și de
cedare a degetelor, palmelor și brațelor.

Cătălin CIOCAN
62Utilizare tactic ă
În situația când mingea ajunge la în ălțimea capului sau mai sus, bra țele se
întind spre minge oblic în sus și spre înainte, iar când mingea ia contact cu
degetele, bra țele se flexeaz ă și o aduc la piept. Dac ă mingea vine cu vitez ă
mare, amortizarea va trebui s ă fie accentuat ă printr-o flexie exagerat ă a
brațelor.
Exerciții pregătitoare
Jocuri, concursuri, ștafete cu transport de 1-2 sau mai multe mingi, folosind
ca elemente de deplasare alergarea normal ă, cu spatele, s ărită pe un picior,
pe ambele picioare; transportul mingilor se poate face la piept, cu bra țele
întinse, deasupra capului și în lateral;
Exerciții de arunc ări și prinderi de minge, din mers și din alergare, înso țite
de întoarceri și sărituri;
Exerciții de jonglerie cu mingea (treceri în jurul capului, șoldurilor, printre
picioare);
Ștafete cu mingea rostogolit ă pe sol, cu sem ănatul și culegerea mingilor,
mingea peste pod, mingea prin tunel, transmiterea mingii prin lateral.
V.1.17. Protecția mingii
În timpul jocului de baschet sunt momente când juc ătorul aflat în posesia
mingii trebuie s ă o rețină până când se ive ște o situație favorabil ă de a începe o
nouă acțiune. Aceast ă reținere a mingii, denumit ă protecția mingii, este
determinat ă de marcaj activ al ap ărătorului, care urm ărește deposedarea
atacantului de minge.
Protecția mingii se poate efectua prin:
Ținerea corect ă a mingii cu dou ă mâini și ducerea bra țelor în diferite
planuri;
Efectuarea unui pivot defensiv;
Îmbinarea celor dou ă procedee.
Indicații metodice
Traseul metodic al înv ățării acestor elemente trebuie abordat în mod unitar,
repetarea și perfecționarea lor urmând s ă se realizeze odat ă cu învățarea
paselor, driblingului și a aruncărilor la co ș;
În cadrul form ării mecanismului de baz ă, primele execu ții vor fi adresate
direct numai ținerii mingii. Înv ățarea va începe cu ținerea simetric ă a mingii

Bazele generale ale baschetului
63cu două mâini în dreptul pieptului. Se va insista asupra felului în care se
așează mâinile pe minge și ținerea ei în dreptul pieptului.
Prinderea mingii reprezint ă elementul de dificultate pentru încep ători,
întâmpinarea mingii se execut ă cu brațele întinse și palmele orientate c ătre
direcția din care vine mingea, iar amortizarea prinderii prin lucrul de flexie din
articulațiile superioare.
V.1.18. Pasarea mingii
Pasarea mingii este elementul tehnic determinant rezolvarea scopului jocului de
baschet asigurând caracterul colectiv prin leg ătura pe care o face între ac țiunile
individuale și cele colective. Pasa este elementul tehnic de baz ă cu ajutorul
căreia se desf ășoară jocul de baschet. Prin pas ă se înțelege transmiterea mingi
unui coechipier.
Prin esența sa tehnico-tactic ă acest element tehnic, pe lâng ă faptul că prezintă o
gamă bogată de procedee, presupune neap ărat prezen ța coechipierului, fiind
condiționată de:
Poziția și viteza de deplasare a acestuia;
Specificul fazei de joc;
Plasamentul adversarului;
Pasa este condi ționată de existen ța unui juc ător care o efectueaz ă și a altuia
căruia i se adreseaz ă.
Jucătorul care efectueaz ă pasa trebuie:
Să fie atent ca pasa pe care o execut ă să fie transmis ă unui coechipier
demarcat;
Să determine rapid culoarul de pasare;
Să asigure protec ția mingii în timpul pas ării;
Să foloseasc ă pasele scurte;
Să lucreze cu ambele mâini (ambidextrie);
Jucătorul căruia i se adreseaz ă pasa (sau o prime ște) trebuie:
Să se demarce;
Să participe la ob ținerea unui plan mai avansat;
Să foloseasc ă momentul intr ării în posesia mingii ca faz ă inițială pentru
acțiune viitoare.
Pentru ca o pas ă să fie eficient ă este necesar a se respecta o serie de condi ții:
Procedeul tehnic de pasare trebuie ales în func ție de situa ția tactică de joc.
Forța de trimitere a pasei s ă corespund ă distanței și direcției de deplasare a
partenerului.
Mingea să fie transmis ă în dreptul pieptului și cu cât mai pu țin efect pentru
a facilita prinderea ei.

Cătălin CIOCAN
64Pentru evitarea întreruperilor se recomand ă pasele scurte.
Să se anticipeze ac țiunea coechipierului și mingea s ă fie transmis ă pe
poziția viitoare.
Pasa să fie rapidă, precisă și oportună.
V.1.19. Pasa cu dou ă mâini de la piept de pe loc
Prezentarea modelului
Acest procedeu face parte din grupa paselor fundamentale, fiind folosit pentru
pasarea mingii la distan țe mici și medii (6-8 metri). Este pasa de baz ă și
specifică în baschet.
În faza ini țială corpul este relaxat, aplecat spre înainte, genunchii u șor îndoiți,
cu un picior înainte. Mingea se ține cu dou ă mâini în dreptul pieptului. Din
această poziție, mingea este împins ă înainte, odat ă cu întinderea rapid ă a
brațelor și răsucirea palmelor în exterior, imprimându-i o mi șcare de rota ție. În
partea final ă a execuției, jucătorul se afl ă cu brațele întinse înainte, cu palmele
orientate în joc și cu greutatea corpului pe piciorul din fa ță. Când mingea
trebuie transmis ă la o distan ță mai mare de 10-12 metri, juc ătorul va m ări
impulsul dat mingii prin ducerea unui picior dinapoi înainte.
Greșeli frecvente
Ținerea incorect ă a mingii;
Mișcări suplimentare cu mingea, înainte de începerea execu ției;
Ducerea coatelor lateral în timpul execu ției;
Pasarea mingii prea sus sau prea jos;
Nu se imprim ă mingii impulsul necesar din articula ția pumnului.
Utilizare tactic ă
În atacul pozi țional;
Împotriva ap ărării individuale mai pu țin active;

Bazele generale ale baschetului
65V.1.20. Pasa cu dou ă mâini de deasupra capului de pe loc
Prezentarea modelului
Această pasă este fundamental ă pentru juc ătorii cu talie înalt ă, solicitând în
execuție forță în brațe. Din pozi ția fundamental ă mingea ținută deasupra
capului și în dreptul frun ții, brațele ușor îndoite din coate, orientate oblic înainte
către direcția de pasare. Printr-o u șoară arcuire a trunchiului bra țele se extind
oblic înainte și în sus, impulsul final dat mingii fiind executat prin mi șcarea de
biciuire, din articula ția palmelor. Pozi ția finală a palmelor, cu degetele r ăsfirate,
este spre în jos și înainte.
Greșeli frecvente
Ducerea mingii spre înapoi peste cap, fapt care întârzie și îngreuiaz ă pasa;
Mișcări suplimentare cu mingea, înainte de începerea execu ției;
Ducerea coatelor lateral în timpul execu ției;
Pasarea mingii prea sus sau prea jos;
Nu se imprim ă mingii impulsul necesar din articula ția pumnului;
Utilizare tactic ă
În atacul pozi țional;
Împotriva ap ărării individuale mai pu țin active.
V.1.21. Pasa cu o mân ă din dreptul um ărului de pe loc
Prezentarea modelului
Reprezint ă procedeul de pasare cel mai frecvent folosit. Este o mi șcare natural ă
pe care încep ătorii o înva ță ușor. Jucătorul se g ăsește în pozi ția fundamental ă,
cu piciorul opus bra țului care paseaz ă înainte, greutatea corpului pe piciorul din
spate, iar mingea ținută cu ambele mâini în dreptul pieptului în priz ă asimetric ă.
Din aceast ă poziție, mingea se duce c ătre umărul drept și este lăsată în echilibru
pe mâna dreapt ă. Mingea se afl ă deasupra um ărului, puțin în lateral, iar bra țul
stâng liber în fa ța corpului. Cotul um ărului drept este orientat în exterior.
Pasarea mingii se realizeaz ă prin ducerea bra țului drept spre înainte care se
termină cu o biciuire din articula ția mâinii. Dup ă pasarea mingii, juc ătorul se
găsește cu brațul întins, palma privind în jos, și corpul orientat pe direc ția de
pasare.

Cătălin CIOCAN
66Caracteristici de execu ție
Palma bra țului de pasare constituie ultimul plan director al mi șcării, ea
găsindu-se în faza intermediar ă a execuției, cu fața spre direc ția de pasare și
înapoia mingii.
Pentru transmiterea mingii la distan țe scurte, mi șcarea bra țului se
micșorează urmând ca ea s ă fie efectuat ă în principal de lucrul articula ției
pumnului.
Reprezint ă procedeul din care au derivat alte forme de pasare a mingii cu o
mână: pasa împins ă, pasa din lateral, pasa de jos.
Greșeli frecvente
Mingea se împinge în loc s ă se azvârle;
Cotul bra țului cu care se arunc ă, nu este la nivelul um ărului și în lateral,
lucru care influen țează negativ direc ția traiectoriei și forței de pasare;
Palma rămâne blocat ă din articula ția pumnului.
Utilizare tactic ă
Se folosește pe distan țe medii și lungi;
Pasă specială pentru contraatac.
V.1.22. Pasarea mingii din deplasare
Prezentarea modelului
Jucătorul în alergare (deplasare) execut ă în momentul prinderii mingii o p ășire
mai lungă, mingea fiind prins ă în momentul de zbor al acestei p ășiri. Alergarea
se continu ă în timp ce prinderea mingii este amortizat ă prin flexia bra țelor, care
determină aducerea ei într-o pozi ție cât mai convenabil ă pentru executarea
ulterioară a pasei. Urmeaz ă o a doua p ășire în alergare, dup ă care se execut ă
pasa înainte ca cel ălalt picior s ă ia din nou contact cu solul.
Această pasă se prezint ă sub forma unui complex în care se îmbin ă alergarea cu
prinderea mingii și execuția propriu-zis ă pasei care nu difer ă cu nimic ca
procedeu de cele descrise mai înainte. Elementul principal în executarea unei
pase din deplasare îl constituie respectarea regulilor pa șilor; prin care juc ătorul
nu i se permite s ă efectueze mai mult de dou ă pășiri cu mingea ținută în mâini.

Bazele generale ale baschetului
67Greșeli frecvente
Nerespectarea regulii pa șilor;
Între cele dou ă pășiri jucătorul nu p ăstrează o poziție stabilă de ținere a
mingii;
Nu se ține cont de direc ția și viteza de deplasare a partenerului c ăruia îi este
adresată pasa, aceasta neexecutându-se pe pozi ții viitoare în care juc ătorul
respectiv va ajunge odat ă cu mingea.
Utilizarea tactic ă
Datorită dinamicii de desf ășurare, execu ția paselor din deplasare se face în
majoritatea fazelor de joc și cu deosebire în atacul bazat pe circula ții ale
jucătorilor, în atacul rapid, în fazele de atac în superioritate numeric ă, pe
contraatac.
V.1.23. Pasarea mingii cu p ământul
Prezentarea modelului: se poate executa de pe loc și din deplasare. În execu ția
unei pase cu p ământul se recomand ă ca mingea s ă lovească solul în cea de-a
doua treime a distan ței dintre juc ătorul care paseaz ă și primitor. Mecanismul de
execuție este asem ănător procedeului de pasare cu dou ă mâini de la piept, cu
deosebirea c ă brațele se întind spre înainte și în jos iar pozi ția fundamental ă a
jucătorului va fi cea mai coborât ă.
Greșeli frecvente
Mingea este azvârlit ă sau trântit ă în sol, în loc s ă fie împins ă;
Mișcarea de biciuire efectuat ă prin lucrul din articula ția mâinilor, este lent ă,
imprimându-i mingii un impuls slab, ca urmare mingea rico șează puțin din
sol și la mică înălțime, creând dificult ăți în primirea ei de c ătre partenerul
căruia ei este adresat ă pasa.
Utilizare tactic ă:
Procedeu folosit pentru transmiterea mingii la distan țe mici și mijlocii;
Împotriva ap ărătorilor în zon ă sau apărătorilor activi agresivi.

Cătălin CIOCAN
68V.1.24. Pasarea mingii din s ăritură
Prezentarea modelului
Jucătorul aflat în posesia mingii execut ă o săritură pe vertical ă, concomitent cu
ducerea mingii în priz ă înaltă; în momentul maxim a s ăriturii execut ă pasarea
mingii, înainte de a reveni pe sol; când mingea nu se afl ă la jucător aceasta se
deplaseaz ă spre ea, executând o s ăritură concomitent cu prinderea ei în aer, are
un moment de re ținere a mingii dup ă care paseaz ă coechipierului.
Acest procedeu de pasare a început s ă aibă o arie ceva mai mare de folosire în
baschetul actual, el reprezentând un procedeu mai dificil, necesitând: o priz ă
bună la minge; detent ă; suplețe în acțiunile pumnului și ale degetelor.
Pasa din s ăritură poate fi executat ă: cu o mân ă sau cu dou ă mâini.
În execuția ei deosebim dou ă situații:
Când jucătorul care execut ă pasa este în posesia mingii;
Când jucătorul care urmeaz ă să execute pasa va intra în posesia mingii;
Utilizare tactic ă
În situațiile care impun o mare vitez ă de execu ție.
Indicații metodice generale cu privire la înv ățarea paselor
Învățarea paselor începe cu pasa cu dou ă mâini de la piept și varianta cu
pământul, urmate de pasa cu dou ă mâini de deasupra și cu o mân ă de la um ăr.
O dată cu învățarea paselor se consolideaz ă prinderea și ținerea mingii.
În cadrul înv ățării paselor distingem o e șalonare metodic ă a condițiilor de
execuție:
De pe loc;
Urmate de deplasare;
Din deplasare;
În învățarea pasei de pe loc se recomand ă folosirea metodei globale, insistându-
se doar asupra lucrului din articula țiilor pumnilor.
În învățarea pasei din deplasare apare ca element suplimentar coordonarea
dintre lucrul picioarelor și cei al bra țelor.
Se va urm ări:
Învățarea regulilor pa șilor sub aspect regulamentar;
Cât și de execu ție propriu-zis ă;
Precum și formarea și dezvoltarea sim țului de apreciere a distan ței,
unghiului și intensității cu care se transmite mingea, raportate la deplasarea
jucătorilor.

Bazele generale ale baschetului
69La început distan ța de pasare va fi mic ă (3-4 metri) urm ărindu-se corectitudinea
execuției și nu viteza sau for ța de transmitere.
Treptat se va trece de la pasele de studiu la cele executate mai rapid, în care nu
se va mai insista pe controlul prizei la minge, în paralel cu m ărirea distan ței.
Consolidarea însu șirii paselor în rela ție cu alte elemente tehnice
Pentru pasele de pe loc și urmate de deplasare:
Prindere, pivotare, pas ă, deplasare;
Prindere, dribling, oprire, pas ă, deplasare;
Prindere, pivotare, dribling, oprire, pas ă și deplasare;
Prindere, fent ă, pivotare, dribling, oprire, pas ă și deplasare.
Pentru pasele din deplasare:
Alergare, prindere, dribling, pas ă din deplasare;
Prindere de pe loc, plecare în dribling, pas ă din deplasare;
Deplasare, prindere, oprire, dribling, pas ă din deplasare;
Exerciții pregătitoare
Exerciții pentru prelucrarea articula țiilor pumnilor:
Rotări în toate sensurile;
Închiderea și deschiderea pumnilor;
Mișcări de flexie și extensie prin presiunea unei palme asupra celeilalte;
Scurtări și biciuiri din articula țiile pumnilor:
Flotări la perete și la sol;
Exerciții cu măciuci, mingi de tenis și mingi medicinale;
Exerciții cu cordonul elastic, extensorul;
Exerciții de pasare din pozi ții nespecifice, din ghemuit, din șezând, din
culcat înainte;
Pasarea mingii la țintă: cercuri trasate pe sol, pe perete; cutii de lad ă;
concursuri în întreceri de transport și transmitere a mingii de baschet sau
medicinale.
V.1.25. Opririle
Sunt elemente specifice jocului de baschet, legate în mod direct de prevederile
regulamentare privind înaintarea cu mingea (regula pa șilor);
Oprirea este precedat ă întotdeauna de primirea mingii, care se poate face prin:
Prindere din pas ă sau;

Cătălin CIOCAN
70Prindere din dribling.
Oprirea se poate executa:
Într-un timp – prin s ăritură;
În doi timpi – prin p ășire.
Primul timp se consider ă:
Când prime ște mingea, dac ă în acel moment un picior este în contact cu
solul;
Când un picior sau ambele picioare ating simultan solul dup ă primirea
mingii, cu condi ția ca în momentul primirii nici unul din picioare s ă nu se fi
aflat în contact cu solul.
Al doilea timp se consider ă atingerea solului cu un picior, dup ă primul timp.
V.1.25.1. Oprirea într-un timp prin s ăritură
Prezentarea modelului
Oprirea într-un timp prin s ăritură reprezint ă procedeul cu care se începe
învățarea acestui element. În momentul care precede prinderea mingii, juc ătorul
execută o ușoară săritură înainte, aterizarea executându-se pe ambele picioare
care vor fi proiectate pu țin înainte. Centrul de greutate al corpului r ămânând
înapoia poligonului de sprijin al t ălpilor. Gleznele, genunchii și trunchiul se
flexează foarte mult, juc ătorul intrând în pozi ție fundamental ă. Dacă viteza de
deplasare este mare, se recomand ă, ca după efectuarea ateriz ării pe un picior s ă
fie dus înainte, trecând în pivotare prin dep ășire, realizând astfel o nou ă frânare.
V.1.26. Oprirea în doi timpi prin p ășire
Prezentarea modelului
Oprirea în doi timpi se execut ă atunci când viteza de alergare este mare. Se
efectueaz ă o ușoară săritură pe un picior realizându-se o frânare par țială a
vitezei, iar cel de-al doilea picior se a șează pe sol printr-o b ătaie puternic ă.
Piciorul care se a șează primul pe sol este întins din articula ția genunchiului și ia
contact cu c ălcâiul iar dup ă ce a atins solul, genunchiul se flexeaz ă pentru a
amortiza șocul. Piciorul al doilea se a șează pe sol oblic înainte. Dac ă viteza este
mare se recomand ă ca după efectuarea ateriz ării un picior s ă fie dus înainte –
pivotare p ășire. După picioare piciorul din fa ță va fi retras, juc ătorul urmând s ă
intre în pozi ție fundamental ă.

Bazele generale ale baschetului
71Caracteristici de execu ție
Tehnica opririlor este aceea mi șcare prin care juc ătorul trece dintr-o stare
dinamică, activă, într-o stare static ă.
În executarea opririlor, juc ătorul va trebui s ă-și păstreze echilibrul corpului
permanent.
Indiferent de procedeul folosit, picioarele vor fi dep ărtate pentru a asigura o
bază de susținere corespunz ătoare.
Greșeli frecvente
În timpul s ăriturii corpul se apleac ă înainte;
La aterizare nu sunt duse suficient de înainte, nu se flexeaz ă genunchii, care
să tindă spre o ghemuire a corpului în finalul opririi;
Greutatea corpului este repartizat ă inegal, mai mult pe piciorul din fa ță.
Utilizare tactic ă
Oprirea în doi timpi este procedeul folosit ori de câte ori juc ătorul aflat în
alergare, prime ște mingea, sau driblând trebuie s ă se opreasc ă;
Oprirea precedat ă de prinderea mingii este folosit ă ca fent ă pentru
realizarea demarcajului individual, înaintea execut ării unei ac țiuni
individuale de dep ășire;
Oprirea reprezint ă totodată elementul component al ac țiunii de ie șire la
minge în vederea asigur ării prinderii mingii.
Indicații metodice generale
Succesiunea metodic ă a învățării opririlor începe cu oprirea într-un timp,
procedeu ce confer ă avantajul de a putea determina oricare dintre picioare
ca picior de pivot;
Consolidarea deprinderii va trebui f ăcută în paralel cu înv ățarea prinderii
mingii, din dribling sau pas ă și a pivotării sub forma unor structuri de joc.
V.1.27. Pivotarea
Pivotul este un element specific jocului de baschet. El constituie o arm ă foarte
eficace de protec ție a mingii. Face parte din elementele tehnice ale c ăror
execuții sunt condi ționate de regulamente. Execu ția greșită determin ă comiterea
infracțiunii – pași.Prin pivot în țelegem deplasarea aceluia și picior în diferite
direcții, celălalt picior r ămânând fix în punctul s ău de contact cu suprafa ța

Cătălin CIOCAN
72solului. Pivotul se poate executa în orice direc ție iar unghiul de întoarcere poate
varia între 45 și 360 de grade.
Din punct de vedere al metodicii generale de înv ățare a jocului, pivotarea
constituie elementul de baz ă în tehnica jocului și în acțiunile tactice individuale
cu minge.
Clasificarea pivot ărilor
Din punct de vedere al execu ției:
Pivotarea prin p ășire;
Pivotarea prin întoarcere;
Din punct de vedere tactic:
Pivotarea ofensiv ă (spre înainte);
Pivotarea defensiv ă (spre înapoi);
V.1.28. Pivot prin p ășire – spre înainte, spre înapoi
Prezentarea modelului
Din poziție fundamental ă se trece u șor greutatea pe piciorul ales ca picior de
sprijin, se flexeaz ă din articula ția gleznei și a genunchiului, laba piciorului
sprijinindu-se pe pingea. Cel ălalt picior flexat din articula ția gleznei și din
genunchi execut ă deplasări în diferite direc ții. Se recomand ă ca deplasarea
piciorului mobil, s ă se facă prin alunecare și nu prin ridicare. În tot timpul
execuției, greutatea r ămâne egal repartizat ă mai mult pe piciorul pivot.
V.1.29. Pivot prin întoarcere
Prezentarea modelului
Se poate executa cu întoarcere înainte sau spre înapoi. Juc ătorul realizeaz ă
impulsie cu piciorul mobil c ătre direcția întoarcerii. În acest moment se
blochează piciorul de pivot și latura corpului de aceea și parte, formând astfel un
ax în jurul c ăruia se execut ă întoarcerea în timpul pivot ării, piciorul oscilant
alunecă ușor pe sol. La terminarea întoarcerii juc ătorului se afl ă în poziție
fundamental ă.
Greșeli frecvente
Se execut ă întoarcerea pe c ălcâi și nu pe pingea;

Bazele generale ale baschetului
73Nu se flexeaz ă suficient genunchii și gleznele.
La întoarceri nu se blocheaz ă piciorul de pivot.
Utilizare tactic ă
Ajută la asigurarea unui echilibru corespunz ător, la protec ția mingii,
ocuparea unei pozi ții tactice de pasare, aruncare la co ș, dribling;
În depășire este utilizat ă ca fentă de plecare.
Indicații metodice generale
Element tehnic folosit pentru protec ția mingii, care se însu șește în paralel
cu celelalte elemente ale jocului de baschet.
În etapa de ini țiere, învățarea se realizeaz ă fără minge.
În etapa de consolidare, predarea se va face în paralel cu înv ățarea și
perfecționarea ținerii, protec ției, prinderii, pas ării mingii și a opririlor. În
execuția acestui procedeu se va urm ări ca:
Centrul de greutate s ă fie coborât;
Gleznele și genunchii flexa ți;
Trunchiul u șor înclinat înainte;
V.1.30. Aruncarea la co ș
Reprezint ă elementul fundamental al jocului de baschet, prin care se
concretizeaz ă scopul final – înscrierea punctelor. Este elementul tehnic care se
bucură de cea mai mare aten ție în procesul de înv ățare, la toate nivelele de
pregătire. Solicit ă o precizie mare și deci răspundere personal ă.
Factorii care condi ționează aruncarea la co ș sunt:
Factori interni – de ordin biomecanic
Corectitudinea execu ției tehnice;
Echilibrul;
Palma care constituie ultimul plan director în execu ție;
Aprecierea distan ței de aruncare;
Coordonarea dintre bra țe și picioare;
Factori de ordin psihic
Concentrarea aten ției raportat ă la factorii perturbatori: starea de start,
răspunderea fa ță de coechipieri, starea de oboseal ă, gradul de antrenament
sau de automatizare a execu ției procedeului de aruncare;

Cătălin CIOCAN
74Încrederea în reu șita arunc ării, determinat ă de starea emo țională a
jucătorului, de preg ătirea sa de stabilitatea sistemului s ău nervos, de
răspunderea moral ă față de sine, coechipieri;
Relaxarea permanent ă a întregului organism în special la nivelul articula ției
mâinii, lucru care asigur ă mingii un zbor lin pe o traiectorie optim ă și un
efect corespunz ător;
Starea psihic ă – calmul;
Factori externi. Se refer ă la:
materiale, instala ții, agenți fizici naturali (afar ă);
Probleme cauzate de traiectoria mingii
Traiectoria influen țează intrarea mingii în co ș și poate fi:
Înaltă: mingea vine și cade aproape perpendicular, având accesibil ă 4/5 din
suprafața coșului. Dezavantaj: pentru traiectoria înalt ă lungimea zborului
influențează precizia arunc ărilor.
Medie: aruncarea cea mai avantajoas ă, aproximativ 2/3 din suprafa ța
coșului;
Întinsă: posibilitatea devierii este mic ă aproximativ 1/3 din suprafa ța
coșului;
Mingea pe traiectoria sa trebuie s ă atingă punctul de în ălțime maxim ă în a doua
treime a distan ței dintre juc ător și coș.
Prezentarea principalelor procedee tehnice de aruncare la co ș:
Aruncarea la co ș de pe loc;
Aruncarea la co ș cu două mâini de la piept;
Aruncarea la co ș cu două mâini de deasupra capului;
Aruncarea la co ș cu o mân ă din dreptul um ărului;
Aruncarea la co ș din alergare;
Aruncarea la co ș cu o mân ă de sus din dribling;
Aruncarea la co ș cu o mân ă în semicârlig;
Aruncarea la co ș oferită;
Aruncarea la co ș din săritură;
V.1.31. Aruncarea la co ș de pe loc
Nu mai au pondere mare datorit ă apărătorilor care au devenit mai active, mai
agresive. Ele r ămân procedee de baz ă în formarea mecanismului și a
stereotipiei mi șcării de aruncare la co ș în etapa de ini țiere, dar și pentru faptul

Bazele generale ale baschetului
75că aruncările libere sunt executate de pe loc. Se folosesc cu prec ădere în
aruncările de la distan ță ale juniorilor și seniorilor.
V.1.32. Aruncare la co ș cu două mâini de la piept
Prezentarea modelului
Mișcarea de aruncare începe prin u șoară flexie a genunchilor, urmat ă de o
întindere a lor, odat ă cu ridicarea capului pe vertical ă și ducerea mingii prin
dreptul fe ței în sus. Bra țele se întind din articula ția coatelor și mingea p ărăsește
palmele cât mai sus posibil, datorit ă impulsului transmis de picioare, trunchi,
brațe și mișcarea suplimentar ă a articula țiilor pumnului și degetelor. Juc ătorul
termină aruncarea cu corpul întins; bra țele întinse oblic în sus și spre înainte,
palmele orientate în jos. În timpul arunc ării la coș jucătorul va avea privirea
îndreptată spre reper.
Greșeli frecvente:
Insuficienta coordonare între bra țe și picioare;
Brațele acționează inegal;
Ținerea mingii în dreptul ochilor;
Utilizarea tactic ă
Procedeu folosit în etapa de ini țiere și consolidare doar de juc ători de la
distanță sau semidistan ță.
V.1.33. Aruncarea la co ș cu două mâini de deasupra capului
Prezentarea modelului
Jucătorul, aflat în pozi ție fundamental ă, ține mingea în priz ă simetrică deasupra
capului. Bra țele cu antebra țele formeaz ă prin flexia coatelor un unghi apropiat
celui de 90 de grade, coatele sunt orientate înainte și ușor oblic în exterior.
Greutatea corpului este repartizat ă pe toată suprafața tălpilor care vor fi
paralele.
Aruncarea începe prin împingerea mingii în sus și spre înainte ca urmare a
mișcării de extindere a articula țiilor coatelor. Urmeaz ă o mișcare de biciuire
efectuată din articula țiile pumnilor.

Cătălin CIOCAN
76Poziția finală: jucătorul se afl ă cu corpul extins pe vârfurile picioarelor, cu
brațele întinse în sus și înainte iar palmele, cu degetele r ăsfirate, orientate în jos
și puțin în exterior.
Greșeli frecvente
Mingea este dus ă în poziția inițială mult înapoi peste cap;
Orientarea coatelor în afar ă;
Se aruncă mingea din podul palmelor, blocându-se articula țiile pumnilor;
Utilizare tactic ă
Procedeu folosit în arunc ările libere și de unele juc ătoare înalte în arunc ările
de la semidistan ță, în situațiile când sunt marcate din fa ță.
V.1.34. Aruncarea la co ș cu o mân ă din dreptul um ărului
Prezentarea modelului
Jucătorul aflat în pozi ția fundamental ă medie, cu piciorul de aceea și parte cu
brațul care efectueaz ă aruncarea a șezat puțin înainte și cu greutatea corpului
egal repartizat ă pe ambele picioare, ține mingea în fa ță și puțin către partea
brațului care arunc ă, la nivelul um ărului – în priz ă asimetric ă. Palma bra țului
care execut ă aruncarea se afl ă înapoi și sub minge, privind spre direc ția de
aruncare. Cel ălalt braț sprijină mingea din lateral, cotul bra țului drept este
orientat înainte și în jos, flexia bra țului pe antebra ț formând un unghi drept.
Jucătorul începe execu ția printr-o u șoară flexie a genunchilor din glezn ă,
urmată de o întindere a lor, concomitent cu în ălțarea mingii pe vertical ă.
Mingea este ținută cu ambele mâini pân ă în dreptul fe ței – când cotul ajunge la
înălțimea umărului, apoi r ămâne în echilibru pe palma bra țului drept. Bra țul
continuă mișcarea în sus și spre înainte, care se termin ă prin impulsul dat din
articulațiile pumnului și a degetelor. Mingea p ărăsește mâna când bra țul este
întins, palma dup ă aruncare prive ște în joc și spre inel. În forma final ă a
aruncării jucătorul are trunchiul întins cu bra țul drept oblic în sus și spre
înainte, având greutatea corpului pe piciorul din fa ță.
Greșeli frecvente
Priza la minge nu este asimetric ă;
Degetele mâinii care arunc ă nu acoper ă o suprafa ță mai mare a calotei;
Nu se imprim ă mingii, în partea final ă a aruncării, mișcarea de biciuire;

Bazele generale ale baschetului
77Utilizare tactic ă
Procedeul de baz ă folosit pentru arunc ările de la distan țe mici și mijlocii;
Reprezint ă mecanismul de baz ă pentru arunc ările cu o mân ă, executate din
deplasare și din săritură.
V.1.35. Aruncarea la co ș cu o mân ă de sus din dribling
Prezentarea modelului
Executând dribling în alergare juc ătorul va da un impuls mai puternic mingii la
ultima bătaie în sol pentru a avea posibilitatea s ă efectueze o p ășire mai lung ă.
Impulsia mai puternic ă a mingii în sol, coordonat ă cu aceast ă pășire mai lung ă,
permite ca mingea s ă poată fi ușor prinsă cu două mâini și adusă spre piept.
Alergarea este continuat ă de o a doua p ășire, pe cel ălalt picior, care ia contact
cu solul, având rolul de a bloca și frâna viteza, pentru ca prin rularea c ălcâiului,
tălpii și vârfului, aceasta s ă fie transformat ă în forță de ridicare în s ăritură.
Desprinderea de sol este ajutat ă și prin pendularea dinapoi spre înainte și în sus
a genunchiului celuilalt picior, cu ducerea coapsei acestuia pân ă la orizontal ă.
Corpul și piciorul de b ătaie se extind, mi șcarea de aruncare fiind început ă de
braț, prin ducerea mingii deasupra capului, în dreptul frun ții, brațul formând cu
antebrațul un unghi aproape drept. Din momentul în care mâna care sprijin ă
mingea nu mai are contact cu acesta, bra țul respectiv, flexat din cot și orientat
spre în afar ă, constituie un element de protec ție a mingii în timpul arunc ării
propriu-zise. Aruncarea la co ș este executat ă în punctul maximal s ăriturii,
corpul fiind întins, bra țul orientat pe direc ția aruncării, mingea p ărăsind mâna
ca urmare a unui ultim impuls, dat prin flexia palmar ă a articula ției pumnului.
Aterizarea se face pe ambele picioare și pe cât posibil cât mai aproape de locul
de desprindere în s ăritură, acesta pentru ca juc ătorul în caz de nereu șită a
finalizării să poată participa la recuperare.
Greșeli frecvente
Nu se respect ă regula pa șilor;
Genunchiul de pe partea bra țului de aruncare nu este pendulat
corespunz ător;
Brațul de aruncare nu se întinde complet;
Lipsa de coordonare între bra țe și picioare;

Cătălin CIOCAN
78Utilizarea tactic ă
Finalizări din apropierea co șului sau de la distan țe mici față de acesta.
V.1.36. Aruncarea la co ș cu o mân ă de sus din deplasare
Prezentarea modelului
Jucătorul aflat în alergare, în momentul prinderii mingii execut ă un pas lung cu
piciorul drept și aterizeaz ă pe acesta urmat de al doilea pas – ceva mai scurt –
cu piciorul stâng; execut ă desprinderea de pe sol realizat ă prin pendularea
energică dinapoi înainte și în sus a piciorului drept care este flexat din
articulația genunchiului. Primul pas prin lungimea sa are drept scop dep ășirea
adversarului și frânarea vitezei. Pasul al doilea realizeaz ă blocarea care permite
efectuarea unei s ărituri ct mai înalte. Mingea se duce în dreptul pieptului și prin
trecere într-o priz ă asimetric ă, în sus la nivelul um ărului drept. Mingea
părăsește brațul în momentul maxim al s ăriturii, când acesta este complet întins,
corpul este în u șoară extensie, iar palma care a efectuat aruncarea este orientat ă
în jos: aterizarea se realizeaz ă pe ambele picioare.
Greșeli frecvente
Nu se respect ă regula pa șilor, jucătorul executând mai mult de dou ă pășiri
cu mingea în mân ă;
Genunchiul de pe partea bra țului de aruncare nu este pendulat
corespunz ător, fapt care determin ă prea mică înălțare la săritură;
Brațul de aruncare nu se întinde complet, iar palma nu imprim ă mingii
impulsul dorit;
Slaba coordonare dintre lucru picioarelor și al brațului de aruncare, care
determină o dezechilibrare și aterizare pe un singur picior;
Utilizare tactic ă
Este folosit ă ca finalizare din apropierea co șului sau de la distan țe mici;
Ca urmare a unor ac țiuni tactice individuale sau colective;

Bazele generale ale baschetului
79V.1.37. Aruncarea la co ș cu o mân ă în semicârlig
Prezentarea modelului
Complexul de mi șcări care înso țește aruncarea propriu-zis ă este asem ănător
celui descris la aruncarea la co ș din dribling sau din alergare. În momentul
bătăii mingea este ridicat ă spre um ărul brațului de aruncare și trecută înapoi
oblic și în lateral, în echilibru pe palm ă într-o mi șcare semicircular ă în plan
lateral. Priza la minge se realizeaz ă cu o singur ă mână, fiind sus ținută din
lateral și puțin sub ea. Bra țul stâng flexat din articula ția cotului și orientat în sus
și în lateral, constituie element de protec ție. În timpul zborului bra țul de
aruncare se întinde din articula ția cotului, continu ă mișcarea semicircular ă în
planul lateral pân ă ajunge aproape de vertical ă, moment ce coincide cu un ultim
impuls dat mingii prin mi șcarea de biciuire executat ă spre lateral din articula ția
pumnului. Finalul acestei mi șcări găsește palma orientat ă în jos, cu degetele
răsfirate, aterizarea realizându-se pe ambele picioare.
Utilizarea tactic ă
Procedeu folosit în arunc ările din apropierea co șului atunci când ap ărătorul
direct execut ă marcaj activ în ac țiunile de dep ășire sau pătrundere;
Ca urmare a unor combina ții în cadrul sistemului ofensiv al echipei;
Pe contraatac;
V.1.38. Aruncarea la co ș oferită
Prezentarea modelului
La aruncarea cu o mân ă de jos numit ă și oferită, din priza asimetric ă mingea va
fi trecută într-o mi șcare de supina ție cu palma mâinii de aruncare. Mingea este
ținută de sub calota inferioar ă, cu degetele r ăsfirate și orientate spre înainte.
Brațul se extinde spre înainte și va descrie o mi șcare ascendent ă oferind mingea
spre coș. Finalul arunc ării se realizeaz ă printr-o mi șcare de flexie palmar ă din
articulația pumnului. Aruncarea cu dou ă mâini se execut ă identic, mingea fiind
oferită în coș cu ambele mâini.
Utilizare tactic ă
Procedeu folosit pentru finaliz ările de mare vitez ă numai din apropierea
coșului;

Cătălin CIOCAN
80V.1.39. Aruncarea la co ș din săritură
Această aruncare ofer ă jucătorilor posibilitatea folosirii unor complexe variate
de procedee tehnice. Se pot executa cu o mân ă din față sau de deasupra capului.
Aruncările la coș din săritură se pot executa:
cu desprindere de pe loc;
precedate de deplasare și oprire: într-un timp și în doi timpi;
din dribling;
după prinderea mingii din pas ă;
V.1.40. Aruncarea la co ș din săritură, precedat ă de deplasare și oprire într-un timp
Prezentarea modelului
Jucătorii își coordoneaz ă pașii ca momentul prinderii mingii s ă corespund ă cu
intervalul dintre dou ă pășiri, într-o s ăritură. Mingea este recep ționată în
momentul de zbor. Aterizarea se face printr-o oprire într-un timp. Picioarele
luând simultan contact cu solul și rulând c ălcâi, talpă. Gleznele și genunchii se
flexează, această aterizare prin amortizare determinând momentul imediat
următor.
Bătaia – se execut ă simultan pe ambele picioare prin continuarea rul ării călcâi,
talpă, vârf, pentru a se realiza o s ăritură cât mai echilibrat ă și înaltă.
Săritura – se face cât mai aproape de vertical ă, prin impulsia puternic ă
realizată din vârfurile picioarelor, prin extinderea articula țiilor trenului inferior,
coordonate simultan. Corpul r ămâne cât mai echilibrat vertical, mi șcarea fiind
coordonat ă cu cea a bra țelor care încep aruncarea propriu-zis ă. În timpul
săriturii juc ătorilor caut ă să asigure o plutire, adic ă o întârziere în punctul
maxim al s ăriturii, pentru a preg ăti finalul arunc ării propriu-zise.
Aruncarea la co ș– este asem ănătoare cu procedeul arunc ării la coș de pe loc.
Momentul de execu ție al bătăii corespunde pozi ției de ținere a mingii în dreptul
bărbiei, în dreptul um ărului sau deasupra capului. În timpul s ăriturii mingea va
fi dusă deasupra capului, iar în punctul maxim al s ăriturii și în timp ce se
realizează plutirea bra țul se destinde în sus și înainte. Partea final ă a aruncării
se execut ă pe momentul în care corpul începe s ă recadă din săritură și constă
din mișcarea de biciuire, f ăcută prin flexia puternic ă și rapidă din articula ția
pumnului.
Aterizarea – se face în mod obi șnuit pe ambele picioare, care în timpul s ăriturii
au fost pu țin depărtate.

Bazele generale ale baschetului
81V.1.41. Aruncarea la co ș din săritură precedată de deplasare și oprire în doi timpi
Prezentarea modelului
Prinderea mingii – jucătorul în alergare sau în dribling recep ționează mingea
pe momentul de s ăritură dintre dou ă pășiri. Primul timp al opririi este marcat
prin așezarea piciorului, care ia contact cu solul, amortizeaz ă frânarea printr-o
îndoire pronun țată a articula țiilor trenului inferior. Al doilea timp începe prin
așezarea celuilalt picior aproximativ pe aceea și linie cu primul, corpul
păstrându-și o poziție relativ coborât ă, greutatea fiind repartizat ă pe ambele
picioare.
Bătaia – împingerea se exercit ă simultan și cu aceea și forță de detent ă cu
ambele picioare, prin continuarea rulajului c ălcâi, talpă, vârf.
Săritura, aruncarea la co ș și aterizarea – sunt asem ănătoare celor descrise
anterior.
Greșeli frecvente
Desprinderea în s ăritură se face dezechilibrat, solicitând mi șcări
compensatorii ale trenului superior, ceea ce influen țează negativ precizia
aruncării propriu-zise.
Aruncarea propriu-zis ă este executat ă înainte ca juc ătorul, în s ăritură, să fi
atins punctul maxim de în ălțime.
Utilizare tactic ă
Sunt folosite de to ți jucătorii, pe toate posturile;
Se execut ă de la orice distan ță, atât împotriva ap ărării om la om cât și a
celei în zon ă.
Indicații metodice generale
Pentru înv ățarea arunc ărilor la co ș, propun urm ătoarea succesiune:
aruncarea la co ș de pe loc, din fa ță cu o singur ă mână (de la distan ță mică);
aruncarea la co ș din dribling, de sus, cu o mân ă;
aruncarea la co ș din alergare, de sus, cu o mân ă;
aruncarea la co ș din săritură;
aruncarea la co ș din deplasare, de jos, cu o mân ă sau cu dou ă mâini, oferit ă;
aruncarea la co ș din deplasare, în semicârlig;
Datorită caracteristicilor diferite de execu ție a arunc ărilor la co ș, vom diferen ția
și metodica înv ățării, după cum urmeaz ă:

Cătălin CIOCAN
82metodica înv ățării aruncărilor la co ș de pe loc;
metodica înv ățării aruncărilor la co ș din deplasare – din dribling și din
alergare;
metodica înv ățării aruncărilor la co ș din săritură.
V.1.42. Conducerea mingii – driblingul
În jocul de baschet, de plasarea juc ătorului cu mingea în mân ă este interzis ă de
regulament. Driblingul este singurul element tehnic cu ajutorul c ăruia jucătorul
se poate deplasa r ămânând din punct de vedere tactic în posesia mingii f ără a
comite infrac țiunea pași. Driblingul reprezint ă o serie de impulsuri consecutive
imprimate mingii cu mâna prin care aceasta rico șează din sol concomitent cu
deplasarea juc ătorului.
Driblingul se poate efectua prin:
Împingerea mingii spre sol. Aceasta poate fi: înalt; mediu (de pe loc; din
mers; din alergare); jos;
Rostogolirea mingii pe sol;
Din punct de vedere tactic deosebim:
Dribling ofensiv;
Dribling defensiv;
Dribling de a șteptare;
Dribling de dep ășire;
V.1.43. Driblingul pe loc
Prezentarea modelului
Jucătorul aflat în pozi ție fundamental ă, mingea ținută cu două mâini în dreptul
pieptului, trece mingea în mâna dreapt ă. În momentul urm ător, mâna dreapt ă
împinge mingea spre sol, oblic înainte. Mingea este împins ă spre sol printr-o
mișcare de extensie a antebra țului pe bra ț și de flexie a palmei de antebra ț.
Contactul cu mingea se ia cu degetele, pe o suprafa ța cât mai mare.
V.1.44. Driblingul din deplasare
Prezentarea modelului
Jucătorul va avea grij ă ca impulsionarea mingii în sol s ă se efectueze lateral,
oblic și înainte pentru a nu-l incomoda în alergare. Pentru un control mai bun al

Bazele generale ale baschetului
83mingii, for ța cu care este împins ă mingea în sol trebuie s ă fie cât mai mare.
Driblingul se execut ă cu aceea și siguranță, cu ambele mâini și fără controlul
privirii.
Greșeli frecvente
Mingea este plesnit ă sau lovită și nu împins ă;
Împingerea mingii cu întreaga palm ă;
Conducerea mingii prea departe de corp;
Privirea continu ă a mingii;
Trunchiul prea aplecat pe minge.
Utilizarea tactic ă
La trecerea mingii din zona de ap ărare în atac;
Pe contraatac;
Organizarea atacului;
În superioritate numeric ă;
La depășiri;
La ieșirea din zonele aglomerate;
Împotriva ap ărării agresive;
Indicații metodice generale
Învățarea driblingului se va efectua atât cu mâna îndemânatic ă cât și cu
mâna cealalt ă, obișnuind elevii s ă privească înainte;
Exercițiile sub form ă de concurs ( ștafete) sunt cele mai indicate pentru
învățarea driblingului.
V.1.45. Fentele
Fentele sunt elemente tehnice care în general preced o ac țiune. Fenta este
elementul tehnic care urm ărește derutarea adversarului prin simularea unei
acțiuni sau complex de ac țiuni, în scopul favoriz ării acțiunii finale.
Execuția fentei prezint ă două faze:
de simulare – are drept scop dezechilibrarea adversarului. Ritmul de
execuție este lent, pentru ca adversarul s ă aibă timp să reacționeze la
acțiune.
de acțiune final ă– valorific ă dezechilibrul provocat de ac țiunea de
simulare și constă în executarea procedeelor tehnico-tactice dorite.

Cătălin CIOCAN
84Fenta poate fi:
fentă simplă– constă într-o ac țiune simultan ă, urmată de altă acțiune, care
este finală;
fentă dublă – constă în simularea unei ac țiuni dintr-o direc ție, urmată de
simularea altei ac țiuni și de finalizare prin prima ac țiune;
fentă multiplă – se execut ă în complex de diferite procedee tehnice, în
număr mai mare de dou ă, în sensuri și ritmuri diferite.
Metodica înv ățării fentelor
fenta de demarcaj:
alergare cu schimb ări de direc ție;
plecare scurt ă și rapidă prin surprindere;
dribling cu schimbarea vitezei și direcției;
fentă de privire;
fentă de pasă;
fentă de aruncare;
Exerciții pregătitoare:
pe perechi fa ță în față – trecerea greut ății de pe un picior pe cel ălalt;
balansarea bra țelor;
fentă de privire în partea opus ă;
un jucător execut ă mișcări de brațe, celălalt imită;
adversarul indic ă o acțiune într-o direc ție, colectivul o execut ă în cealalt ă
direcție.
Exerciții specifice:
alergare cu schimb ări de direc ție în spațiu limitat;
pase în cerc cu intercep ție;
fente de pasare în forma ție de pătrat;
Generalit ăți privind metodica înv ățării și perfecționării tehnicii în jocul de
baschet
Învățarea și perfecționarea tehnicii jocului de baschet presupune dou ă aspecte:
pregătirea teoretic ă
pregătirea practic ă

Bazele generale ale baschetului
85V.1.46. Pregătirea teoretic ă
Pregătirea teoretic ă cuprinde:
descrierea elementului sau procedeului tehnic;
demonstrarea acestuia;
prezentarea gre șelilor frecvente de execu ție;
utilizare tactic ă;
Descrierea sau explica ția – elementului sau procedeului tehnic trebuie s ă fie
clară, concisă sugestiv ă, pe înțelesul colectivului. Ea trebuie s ă scoată în
evidență caracteristicile mi șcării, din care s ă rezulte ceea ce este corect și
eficace și ceea ce este gre șit.
Demonstrarea elementului sau procedeului tehnic trebuie s ă se facă:
global (la început) – se execut ă în ritm normal pentru ca elevii s ă-și formeze
o reprezentare cât mai fidel ă asupra mi șcării;
regizată (apoi) – în care ritmul de execu ție este lent, sco țându-se în eviden ță
elementele principale;
parțială (când este nevoie) – când mi șcarea este mai complicat ă
demonstra ția efectuându-se fragmentar.
V.1.47. Pregătirea practic ă
Pregătirea practic ă cuprinde:
dezvoltarea și perfecționarea aptitudinilor psiho-motrice necesare execu ției;
pregătirea tehnic ă propriu-zis ă;
Pregătirea tehnic ă propriu-zis ă cuprinde urm ătoarele etape:
Etapa form ării deprinderilor tehnice, a form ării mecanismului de baz ă a
mișcării, care urm ărește formarea deprinderii corecte de execu ție.
Caracteristici: elementul se înva ță izolat și în mod analitic; se creeaz ă
condiții optime de execu ție, condițiile cele mai u șoare.
Etapa – odat ă formată deprinderea tehnic ă, treptat condi țiile de preg ătire
trebuie să devină normale, similare jocului și din ce în ce mai variate.
Aceste condi ții se refer ă la: diversificarea lor privind echilibrul, distan ța,
returul, direc ția de execu ție, ambidextria; precum și la prezen ța
coechipierului și adversarului.
Etapa asambl ării în acțiuni individuale – etapa complexelor tehnice în care
se urmărește crearea condi țiilor apropiate de joc. Procedeul tehnic înv ățat se
leagă de celelalte procedee tehnice însu șite anterior și se desf ășoară în
prezența adversarului semiactiv sau activ.
Etapa perfec ționării procedeului tehnic în condi ții de joc și apropiate de joc
– etapa complexelor pe ac țiuni tactice – în aceast ă etapă se folosesc

Cătălin CIOCAN
86mijloacele cu con ținut tactic care necesit ă: fond motric bogat; ambidextrie;
ritm variat; varietate de utilizare tactic ă; jocuri școală, de antrenament și de
verificare.
TEMĂ DE LUCRU
1. Enumera ți conținutul jocului de baschet în atac.
2. Enumera ți tipurile de pase folosite în jocul de baschet.
3. Enumera ți tipurile de aruncare la co ș din jocul de baschet.
Evaluare
4. Enumera ți tipurile de fente folosite în jocul de baschet.
5. Enumera ți tipurile de dribling folosite în jocul de baschet.
6. Alcătuiți 3 exerciții pregătitoare pentru prinderea și ținerea mingii.
7. Pasa cu dou ă mâini de la piept de pe loc (prezentarea modelului, gre șeli
frecvente, utilizate tactic ă, indicații metodice generale).
8. Pasarea mingii din deplasare (prezentarea modelului, gre șeli frecvente,
utilizare tactic ă).
9. Pivotarea prin întoarcere (prezentarea modelului, gre șeli frecvente, utilizate
tactică, indicații metodice generale)
10. Driblingul din deplasare (prezentarea modelului, gre șeli frecvente, utilizate
tactică, indicații metodice generale).
11. Aruncarea la co ș cu dou ă mâini de deasupra capului (prezentarea
modelului, gre șeli frecvente, utilizate tactic ă, indicații metodice generale).
12. Aruncarea la co ș cu o mân ă de sus din dribling (prezentarea modelului,
greșeli frecvente, utilizate tactic ă, indicații metodice generale).
Rezumat
Prezenta unitate de curs prezint ă sistematizarea tehnicii jocului de baschet. Am
încercat s ă prezentăm principalele procedee tehnice ale jocului de baschet, printr-o
prezentare a fiec ărui procedeu tehnic, gre șeli frecvente, caracteristici de execu ție,
utilizare tactic ă și indicații metodice generale. La sfâr șitul unității de curs am
considerat necesar s ă prezentăm o serie de mijloace de ac ționare pentru înv ățarea,

Bazele generale ale baschetului
87consolidarea și perfecționarea procedeelor tehnice ale jocului de baschet, venind în
sprijinul viitorilor speciali ști ai domeniului nostru.
Aprofundarea teoretic ă a cunoștințelor din aceast ă unitate de curs este esen țială
pentru toți aceea care vor s ă înțeleagă desfășurarea practic ă a unui joc de baschet.
Bibliografie
BACHNER L. (1999) – Întreb ările și răspunsurile jocului de baschet Ed. Mirton
Timișoara.
BALINT Gh. (2008) – Bazele generale ale jocului de fotbal, Ed. Pim, Ia și.
CIOCAN C – Îndrumar metodico-practic, Ed. Alma Mater, Bac ău, 2004,
CIOCAN C – Baschet – tehnica și tactica, Ed. Pim , Ia și, 2007.
CIOCAN C, CIOCAN D – Baschet – caiet de lucr ări pratice, Ed. Pim , Ia și, 2007.
HÂNSA C. (2003) – Înv ățarea jocului de baschet Ed. Funda ției Universitare Dun ărea
de Jos, Gala ți.
HÂNSA C., C ĂLIN L. (2002) – Baschet – Ed. Mongabit – Gala ți.
MUȘAT M., POP H. (1996) – Înv ățați baschet f ără profesor, Ed Dacia, Cluj-Napoca.
PAYE B., PAYE P. (2002) – Youth Basketball Drills, Ed. Human Kinetics.
ROMAN Gh., POP H. (1993), Baschet – curs de baz ă, FEFS Cluj-Napoca.

Cătălin CIOCAN
88MODULUL VI. Tactica jocului de baschet
Scop
Prezentarea principalelor caracteristici și definiții ale tacticii jocului de baschet.
Prezentarea sistematiz ării tacticii jocului de baschet.
Prezentarea tacticii individuale, a tacticii colective elementare și a tacticii colective
de echipă, sisteme de joc folosite în jocul de baschet.
Obiective opera ționale
După ce vor studia aceast ă unitate de curs, studen ții vor putea s ă:
Opereze cu cele mai importante defini ții ale tacticii jocului de baschet;
Opereze cu principalele sistematiz ări ale tacticii jocului de baschet;
Demonstreze principalele ac țiuni și combina ții din tactica individual ă și
tactica colectiv ă folosite în jocul de baschet.
Aspecte generale
Tactica și strategia sunt cuvinte importante în vocabularul antrenorului și
sportivilor. De și se referă la același lucru, arta de a executa o deprindere într-o
competiție cu adversari direc ți sau indirec ți ele semnific ă concepte u șor diferite.
Amândoi termenii sunt împrumuta ți din domeniul militar și sunt de origine
greacă. Strategos în limba greac ă înseamn ă general sau arta generalului și
tactica se refer ă la problemele de aranjare. Strategia și tactica sunt categorii
separate în teoria militar ă, fiecare din cei doi termeni având propriile lui
dimensiuni.
Valoarea și importan ța pregătirii tactice nu este aceea și în toate sporturile.
Stăpânirea tacticii este un factor determinat al succesului în sporturile de
echipă, însă și în lupte, box și scrimă, dar nu și în gimnastic ă, patinaj artistic,
tir, haltere și sărituri cu schiurile, în care profilul psihologic al sportivului are o
mai mare importan ță decât antrenamentul tactic.

Bazele generale ale baschetului
89În dicționarul limbii române contemporane (Breban V., Ed. Științifică și
Enciclopedic ă, 1988, pag. 603) prin tactic ă de înțelege:
arta conducerii trupelor la lupt ă;
modul în care diferitele forme și mijloace sunt folosite în vederea înf ăptuirii
obiectivului fundamental strategic;
totalitatea mijloacelor folosite pentru a izbuti într-o ac țiune;
Tactica reprezint ă totalitatea ac țiunilor individuale și colective ale juc ătorilor
unei echipe organizate și coordonate unitar și rațional, în limitele
regulamentului de joc și al sportivit ății, cu scopul realiz ării victoriei, prin
valorificarea calit ăților și particularit ăților de preg ătire ale juc ătorilor proprii, în
concordan ță cu caracteristicile adversarului.
Putem afirma c ă tactica jocului de baschet este una din cele mai bogate în
conținut și care a influen țat în multe situa ții și tacticile altor jocuri sportive: d ă
și du-te, încruci șare (în fotbal și handbal); blocajele (în handbal); sisteme de
apărare om la om și în zonă (în fotbal, handbal, hochei);
Caracteristicile tacticii
Pentru ca tactica adoptat ă și aplicată de echipă să fie eficace și cu randament, ea
trebuie să îndeplineasc ă următoarele cerin țe:
să fie accesibil ă– tactica trebuie s ă corespund ă nivelului tehnic și
particularit ăților bio-psiho-fizice ale juc ătorilor; ea trebuie s ă fie simpl ă,
ușor de realizat și să nu îndepărteze jucătorul de la scopul jocului;
să fie adaptabil ă– trebuie s ă se adapteze permanent, din mers la situa țiile
jocului; aceasta presupune o bun ă pregătire a unui fond mare de mijloace
care să provoace surpriza adversarului, dar în acela și timp să-și prevină
surprizele din partea lui.
să fie rațională – deoarece procesele psihice ale gândirii se transpun în
rezolvarea situa țiilor de joc prin luarea de decizii optime, în orice moment,
în condiții limitate de spa țiu și de timp – inteligen ța motrică;
să fie creativ ă– tactica nu se prezint ă ca un sistem rigid, imobil, ea este în
continuă evoluție; fantezia juc ătorilor, contribu ția activă, creatoare, duce la
progresul tacticii; creativitatea juc ătorilor, a antrenorilor, atât timp cât este
subordonat ă jocului și a anumitor principii de organizare, reprezint ă un
factor al succesului;

Cătălin CIOCAN
90Elemente de subordine
Atacul
Situația fundamental ă de joc în care o echip ă fiind în posesia mingii are
posibilitatea s ă întreprind ă acțiuni ofensive pentru a înscrie puncte în co șul
advers.
Apărarea
Situația fundamental ă de joc în care o echip ă caută să împiedice pe adversar s ă
înscrie puncte și să intre în posesia mingii pentru a întreprinde ac țiuni ofensive.
Tactica
Reprezint ă contribuția activă a factorului con știință, atât în cadrul meciului, cât
și în timpul preg ătirii sportive. În meci, tactica este mijlocul prin care o echip ă
încearcă să-și valorifice particularit ățile jucătorilor proprii precum și alte
avantaje acumulate în timpul preg ătirii.
Tehnica și tactica formeaz ă o unitate dialectic ă ele condi ționându-se reciproc.
Pregătirea tehnic ă și tactică a jucătorilor de baschet se efectueaz ă în paralel,
nivelul tehnic al juc ătorilor determinând posibilit ățile lor tactice iar fondul este
dat de calit ățile psihologice.
Acțiunea tactic ă individual ă
Reprezint ă selecționarea și aplicarea con știentă de către un juc ător, într-o faz ă
de joc, a celei mai indicate structuri de joc în scopul realiz ării unei sarcini
parțiale a jocului. De regul ă, acțiunea individual ă se desfășoară în luptă cu un
adversar, dar pot fi și doi sau trei adversari.
Combinația tactică
Reprezint ă coordonarea ac țiunilor individuale a doi sau mai mul ți coechipieri
într-o fază a jocului, efectuat ă în scopul realiz ării unei sarcini par țiale a jocului
de atac sau ap ărare. Combina țiile tactice se desf ășoară în cadrul oric ărui sistem
de joc.

Bazele generale ale baschetului
91Schema tactic ă
Reprezint ă o formă de combina ția tactică mai evoluat ă aplicată cu precădere în
atac, este mai complex ă dar în schimb mai rigid ă și stereotip ă. La efectuarea ei
participă, de obicei, un num ăr mai mare de juc ători. Se aplic ă mai ales în
anumite momente fixe ale jocului. Scopul ei este acela de a deruta pe adversar
și de a pune în valoare pentru fazele decisive ale meciului calit ățile unui
sportiv, creându-i în acela și timp condi ții favorabile de ac țiune. Schema tactic ă
presupune un dispozitiv fix în cadrul c ăruia jucătorii și mingea circul ă stereotip.
Circulația tactică
O găsim aplicat ă cu precădere în atac. Circula ția tactică reprezint ă o formă
superioară a schemei tactice. Cu ajutorul circula ției tactice se realizeaz ă faza de
pregătire a atacului. Ea se aplic ă în cadrul sistemului de joc. La aplicarea ei
participă un număr mare de juc ători, uneori chiar întregul efectiv al echipei.
Scopul ei este acela și ca și al schemei: crearea situa țiilor favorabile realiz ării
punctelor. Se folose ște în fața unei apărări organizate. Ea const ă din combina ții
tactice și acțiuni individuale simultane, efectuate dup ă un anumit plan de
organizare.
Concepția de joc
Prin concep ția de joc în țelegem particularit ățile sau caracteristicile pe care le
are o echip ă în aplicarea tacticii. O echip ă are o concep ție de joc de baz ă și
pentru fiecare meci antrenorul elaboreaz ă un plan tematic special. Acest plan
tematic special reprezint ă tot o concep ție de joc dar cu aplicativitate temporal ă.
Această concepție de joc temporar ă constă dintr-o adaptare a concep ției tactice
de bază a echipei.
Particularit ățile sau caracteristicile pe care le are o echip ă în aplicarea tacticii
preconizate.
Sistem de joc
Reprezint ă forma general ă de organizare, structura ac țiunilor juc ătorilor în atac
și în apărare, prin stabilirea de sarcini precise și de principii de circula ție și de
colaborare în cadrul unui dispozitiv prestabilit.

Cătălin CIOCAN
92Stilul de joc
Reprezint ă caracteristicile în aplicarea tehnicii, tacticii și ritmului de joc,
comune juc ătorilor unei echipe.
VI.1.1. Bazele tacticii în atac
Atacul – situa ția tactică în care o echip ă se află în posesia mingii.
Principiile atacului
principiul atac ării coșului advers;
posesia mingii;
adaptarea atacului la specificul ap ărării;
provocarea și valorificarea gre șelilor;
Fazele atacului
intrarea în posesia mingii;
trecerea în terenul de atac – trecerea rapid ă, trecere lent ă, trecere prin
combinație;
ocuparea dispozitivului de atac;
finalizarea atacului;
recuperarea la panou.
Sisteme de atac
contraatacul;
atacul rapid;
sistemul de atac în semicerc;
sistemul de atac cu unul sau doi juc ători pivot;
sistemul de atac cu unul sau doi centri;
sistemul de atac cu un juc ător pivot și centru;
Formele atacului
atacul lent;
atacul rapid;

Bazele generale ale baschetului
93Factorii sau mijloacele atacului
plasamentul în atac și anticiparea ac țiunilor;
circulația jucătorilor: circula ție individual ă, circulație cu combina ții;
circulația mingii;
organizarea atacului și folosirea terenului de atac;
depășirea numeric ă sau superioritatea numeric ă;
surpriza;
ritmul de joc;
VI.1.2. Bazele tacticii în ap ărare
Apărarea – situa ția tactică în care o echip ă luptă pentru intrarea în posesia
mingii.
Principiile ap ărării
principiul ap ărării coșului;
intrarea în posesia mingii;
adaptarea ap ărări la specificul atacantului;
întrajutorarea;
provocarea și valorificarea gre șelilor adversarului;
Fazele ap ărării
echilibrul defensiv;
pierderea posesiei de minge;
oprirea lans ării și desfășurării contraatacului;
replierea;
organizarea dispozitivului de ap ărare;
apărarea propriu-zis ă;
urmărirea la panou;
Sisteme de ap ărare
apărarea om la om – caractere individual;
apărarea în zon ă – caracter colectiv;
apărarea combinat ă.

Cătălin CIOCAN
94Formele ap ărării
apărare activă;
apărare pasiv ă;
Factorul sau mijloacele ap ărării
plasament în ap ărare;
anticiparea ac țiunilor;
circulația jucătorilor: circula ție individual ă, circulație cu combina ții;
Conținutul tacticii
Conținutul tacticii este bine precizat iar importan ța aplicării ei creator în joc a
devenit un factor principal. Tactica în jocul de baschet se prezint ă astfel: tactica
în atac, tactica în ap ărare. În ambele situa ții întâlnim:
acțiuni tactice individuale (tactica individual ă);
acțiuni tactice colective (tactica colectiv ă);
Tactica individual ă:reprezintă ansamblul de ac țiuni individuale folosite
conștient de un juc ător cu scopul realiz ării unei sarcini a jocului în atac sau
apărare.
Tactica colectiv ă: reprezintă ansamblul de ac țiuni individuale folosite
conștient de mai mul ți jucători, cu scopul realiz ării unei sarcini a jocului în atac
sau apărare.
Având în vedere c ă în jocul de baschet fazele de atac și apărare se succed foarte
repede, acestea sunt strâns legate între ele și nu pot fi disociate una de cealalt ă.
Împărțirea jocului în atac și apărare se realizeaz ă doar din punct de vedere
didactic. Astfel tactica în jocul de baschet se împarte în:
tactică individual ă;
tactică colectivă: elementar ă și de echip ă;

VI.1.3. Conținutul tacticii individuale
În atac În apărare
Circulația jucătorilor fără minge
(demarcajul)Marcajul atacantului, f ără sau cu minge
Circulația jucătorilor cu minge și
finalizare din p ătrundere, dep ășireScoaterea mingii de la adversar

Bazele generale ale baschetului
95Tripla amenin țare Intercepția
Voleibolarea Capacul
Recuperarea Urmărirea
VI.1.4. Conținutul tacticii colective elementare
Atac Apărare
Dă și du-te Repartizarea adversarilor
Încrucișare Închiderea p ătrunderilor și depășirilor
Blocaj – ie șire din blocaj Alunecarea
Paravanul Flotarea
Dublaj Aglomerarea
Atacul în superioritate numeric ă Schimbul de adversar
Combinații tactice la momente fixe:
Angajare între doi;
Repunere de la linia lateral ă;
Repunerea de la linia de fund;
Aruncarea liber ă;Triunghiul de s ăritură;
Apărare în inferioritate numeric ă
Apărare împotriva combina țiilor de atac
în momentele fixe ale jocului.
VI.1.5. Conținutul tacticii colective de echip ă
(sisteme de joc)
Atac Apărare
Sistem de atac rapid – contraatacul Împotriva contraatacului
Sistem de atac pozi țional:
atacul în semicerc
atacul cu unul sau doi juc ători pivoți;
atacul cu unul sau doi juc ători centri;
atacul cu un juc ător pivot și centruApărare om la om

Cătălin CIOCAN
96Așezări ofensive în momentele fixe ale
joculuiApărare zonă
Apărarea combinat ă
Traseul metodic al înv ățării tacticii în jocul de baschet
Succesiunea cuprinde 3 etape:
învățarea, consolidarea și perfecționarea ac țiunilor tactice individuale;
învățarea, consolidarea și perfecționarea combina țiilor de 2 și 3 jucători
(tactică colectivă elementar ă);
învățarea, consolidarea și perfecționarea tactic ă colectivă de echipă.
Metodica cuprinde dou ă aspecte:
Pregătirea teoretic ă:
–descrierea ac țiunii tactice;
–demonstrarea real ă și regizată a acțiunii;
–caracteristici de execu ție;
–greșeli;
–material intuitiv;
–studiu individual;
Pregătirea practic ă:
–etapa condi țiilor izolate de joc;
–etapa condi țiilor apropiate de joc;
–etapa condi țiilor de joc.
VI.1.6. Traseul metodic al înv ățării și perfecționării tacticii individuale
Etapa condi țiilor izolate de joc:
pregătirea fizic ă specială;
pregătirea tehnic ă;
învățarea propriu-zis ă a acțiunii;
Etapa condi țiilor apropiate de joc:
adversar pasiv;
adversar semiactiv;
adversar activ;
Etapa condi țiilor de joc:
joc școală;
joc de antrenament;

Bazele generale ale baschetului
97joc de verificare;
VI.1.7. Traseul metodic al înv ățării și perfecționării tacticii colective elementare
Etapa condi țiilor de joc:
determinarea elementelor componente ale combina ției;
perfecționarea ac țiunilor individuale;
formații de lucru;
exersarea combina ției fără adversar, pe compartimente;
Etapa condi țiilor apropiate de joc:
lucru cu adversar;
joc 2×2, 3×3;
Etapa condi țiilor de joc:
încadrarea combina țiilor în sistem;
joc școală;
joc de antrenament;
VI.1.8. Traseul metodic al înv ățării și perfecționării tacticii colective de echip ă
(sistemele de joc)
Etapa alegerii sistemului de joc:
în funcție de particularit ățile jucătorilor;
gradul de adaptabilitate a sistemului;
încadrarea sistemului pe plan na țional și mondial;
Etapa preg ătirii bazelor sistemului:
pregătirea teoretic ă;
pregătirea fizic ă;
pregătirea tehnic ă;
pregătirea tactic ă;
pregătirea psihologic ă;
pregătirea biologic ă pentru concurs;
Etapa înv ățării propriu-zis ă a sistemului:
etapa condi țiilor izolate;
etapa condi țiilor apropiate de joc;
etapa condi țiilor de joc;

Cătălin CIOCAN
98Tactica individual ă
VI.1.9. Tactica individual ă în atac
Sistematizarea tacticii individuale în atac se poate structura astfel:
demarcajul:
individual: în adâncime; în lateral;
cu ajutorul coechipierului;
pătrunderea:
–pe partea opus ă;
–pe partea mingii;
depășirea;
recuperarea;
voleibolarea;
VI.1.9.1. Demarcajul
Reprezint ă acțiunea tactic ă individual ă de atac, prin care juc ătorul execut ă un
procedeu sau un complex de procedee tehnici, pentru a se deplasa de lâng ă
apărătorul direct.
Putem afirma c ă valoarea unui juc ător se apreciaz ă după modul cum reu șește
să-și depășească adversarul direct și anume cum realizeaz ă demarcajul când nu
este în posesia mingii și în momentul când se afl ă în posesia ei.
Demarcajul individual sau realizat cu ajutorul unui partener este prezent în
toate fazele și acțiunile ofensive.
În funcție de direc ția pasei și a poziției apărătorului, demarcajul individual se
poate împ ărți în:
demarcajul în adâncime sau p ătrunderea este ac țiunea tactic ă individual ă
efectuată de atacantul f ără minge care caut ă să se demarce și să străpungă
apărarea:
demarcajul lateral are scop de manevr ă, în vederea preg ătirii unei ac țiuni
ulterioare.
Utilizare tactic ă
apărarea om la om, presing, zon ă;
când marcajul ap ărătorului este foarte aproape de atacant;
în combina ții de dă și du-te, blocaj, încruci șare, atac în superioritate
numerică.

Bazele generale ale baschetului
99Indicații metodice
provocarea gre șelilor și valorificarea lor;
câștigarea priorit ății de culoar și plan;
deprinderea s ă fie hotărâtă, energică și să favorizeze primirea mingii;
stăpânirea elementelor și principiilor de mi șcare în teren (jocul f ără minge);
se învață în paralel cu marcajul din primele lec ții.
VI.1.9.2. Poziția triplei amenin țări
Reprezint ă un moment tactic important în care se g ăsește atacantul intrat în
posesia mingii și al cărui potențial ofensiv r ămâne intact el putând:
să arunce la co ș;
să plece în dribling;
sau să paseze;
fapt care pentru ap ărător reprezint ă o amenin țare permanent ă.
Poziția triplei amenin țări (descrierea pozi ției este similar ă celei prezentate la
tehnica e execu ție a arunc ării la coș cu o mân ă din față, de pe loc) constituie
fundamentul necesar pe care trebuie s ă se bazeze tehnica și tactica individual ă
de atac.
Pentru a da eficien ță poziției triplei amenin țări, atacantul trebuie:
să execute rapid și precis aruncarea la co ș de pe loc, de la distan ță și
semidistan ță;
să-și dezvolte privirea și siguranța execuției spre a fi un pasator abil;
să-și perfecționeze tehnica unor plec ări rapide în dribling, pentru a putea
realiza ac țiuni de dep ășire.
VI.1.9.3. Pătrunderea
Pătrunderea sau demarcajul în adâncime, reprezint ă acțiunea tactic ă
individual ă, efectuat ă de atacantul f ără minge, care caut ă să-și depășească
apărătorul direct și să străpungă apărarea în direc ția coșului. Pătrunderea are un
caracter agresiv, atacantul prin ac țiunea sa favorizeaz ă primirea mingii, ce
trebuie să-i fie pasat ă pe poziție viitoare la întâlnire.
Indicații metodice
se recomand ă în cazul p ătrunderilor ca ceilal ți jucători să efectueze o
circulație de compensa ție (lateral ă);
să se efectueze în arc de cerc, deoarece favorizeaz ă luarea primului plan
față de apărător;

Cătălin CIOCAN
100cel care p ătrunde trebuie s ă fie întotdeauna cu fa ța spre coechipier care se
găsește în posesia mingii;
învățarea va începe pe partea mâinii îndemânatice, la început cu aruncarea
la coș din dribling sau alergare cu o mân ă de sus și apoi cu procedee
speciale: oferit ă, semicârlig.
Utilizare tactic ă
Fiind o ac țiune de demarcaj în adâncime este eficient ă împotriva tuturor
sistemelor de ap ărare. Trebuie s ă fie folosit ă când marcajul ap ărătorului este
aproape de atacantul la intercep ție, în urma demarcajului cu ajutorul
coechipierului (blocaj, încruci șare) în combina țiile de dă și du-te, în atacul în
superioritate numeric ă.
Metodica înv ățării și consolid ării pătrunderii
Mijloace specifice: schimburi de direc ție, finaliz ări prin aruncare la co ș din
dribling, alergare, s ăritură, opriri, fente, prinderea mingii pasate din diferite
unghiuri și distanțe.
Etapa condi țiilor izolate de joc:
aruncare la co ș din alergare;
pătrundere pe aceea și parte cu mingea, primirea mingii de la partener și
aruncare la co ș din alergare;
fentă de plecare spre stânga, p ătrundere dreapta, primirea mingii de la
partener, aruncare la co ș din alergare.
Etapa condi țiilor apropiate de joc:
exercițiile descrise mai sus vor fi repetate în prezen ța unui ap ărător care va
primi diferite sarcini: a șezare în fa ța executantului; marcaj semiactiv;
marcaj întârziat;
Etapa condi țiilor de joc:
joc 2×2, 3×3 pe teren redus, cu tem ă;
joc 5×5 pe jum ătate de teren.
VI.1.9.4. Depășirea
Reprezint ă acțiunea tactic ă individual ă prin care atacantul cu mingea folose ște
un ansamblu de procedee și mijloace cu ajutorul c ărora se demarca și folosind
driblingul atac ă coșul sau paseaz ă în continuare. Sarcina par țială în realizarea
depășirii o constituie ob ținerea de c ătre atacant posesor a mingii a priorit ății de
acțiune și imediat dup ă aceasta, a priorit ății de plan și culoar fa ță de adversarul
direct. Plecarea în dribling care trebuie f ăcută într-un ritm cât mai rapid,
necesită o tehnică corectă pentru a evita abaterea de pa și la plecare.

Bazele generale ale baschetului
101În funcție de piciorul de pivotare:
pășire cruciș – dacă pleacă pe partea cu piciorul pivot;
pășire deschis ă – dacă pleacă pe partea opus ă piciorului de pivotare;
Indicații metodice
intrarea în posesia mingii s ă se facă prin oprire într-un timp, pe ambele
picioare, pentru a se putea alege piciorul de pivotare în func ție de situa ția
tactică;
protecția corectă a mingii;
depășirea propriu-zis ă trebuie s ă înceapă cu deplasarea segmentelor
corpului (picior și trunchi) și apoi cu mingea;
plecarea în dribling va trebui s ă fie întotdeauna precedat ă de fentă;
păstrarea permanent ă a unui câmp vizual al ansamblului de joc;
Utilizare tactic ă
Prezintă aceeași eficiență împotriva oric ărei forme de ap ărare. De asemenea ori
de câte ori se execut ă un marcaj strict, precum și în combina țiile tactice de 2 și
3 jucători (blocaj-ie șire din blocaj, încruci șare).
Metodica înv ățării și consolid ării depășirii
Mijloace specifice: driblingul, aruncarea la co ș din dribling, aruncarea la co ș
din săritură, fentele (de dep ășire, de aruncare la co ș).
Etapa condi țiilor izolate de joc:
aruncare la co ș din dribling;
fentă de aruncare la co ș, depășire;
fentă de depășire spre stânga și depășire pe dreapta, apoi invers;
fentă dublă de depășire, cu schimbarea direc ției în timpul driblingului de
depășire.
Etapa condi țiilor apropiate de joc:
exercițiile de mai sus vor fi repetate în prezen ța unui apărător care va primi
diferite sarcini:
așezare în fa ța executantului f ără marcaj;
marcaj întârziat;
cu marcaj semi-activ;
cu marcaj normal la atacantul executant;

Cătălin CIOCAN
102lucru pe perechi atacant – ap ărător: atacantul va primi mingea de la ap ărător
și va executa complexul tehnic al ac țiunii de dep ășire în condi ții de
adversitate.
Etapa condi țiilor de joc:
joc 2×2, 3×3 pe teren redus cu tem ă pentru atac și apărare;
joc 5×5 pe jum ătate de teren;
joc bilateral cu tem ă și apoi de situa ție.
VI.1.9.5. Urmărirea și recuperarea mingii în atac
Reprezint ă acțiunea tactic ă individual ă prin care un atacant încearc ă să
recâștige mingea, în urma unei arunc ări la coș nereușit, efectuate de el sau de
un coechipier.
Acțiunea propriu-zis ă începe din momentul în care mingea a fost aruncat ă la
coș, atacantul care întreprinde aceast ă acțiune în disput ă cu apărătorul său,
urmărind-o prin apropierea și plasarea sa într-un loc prezumtiv unde va c ădea
mingea.
Acțiunea ofensiv ă de urmărire și recuperare a mingii la panou se realizeaz ă de
jucătorii care se g ăsesc cel mai aproape de co ș în momentul de finalizare, de
obicei juc ătorii pivoți sau extreme și care au reu șit să obțină prin planul fa ță de
coș și apărătorul lor direct. În aceast ă situație ei vor c ăuta să realizeze o nou ă
finalizare, folosindu-se de procedee specifice:
voleibolarea;
împingerea de sus în jos a mingii în co ș – slam-dunk.
În cazul în care atacantul nu a ob ținut un plasament de prim plan în lupta sa
directă cu apărătorul, dar are o s ăritură mai înalt ă pentru a nu comite o gre șeală
personală, va căuta să scoată mingea pe care o va voleibola spre funda șii
echipei, sau chiar eventuala ei prindere.
În concluzie:
recuperarea ofensiv ă este mult mai dificil ăde realizat comparativ cu cea
defensivă;
ea presupune ob ținerea primului plan fa ță de coș, în disputa cu ap ărătorul
care prin pozi ția lui defensiv ă este de la început avantajat, g ăsindu-se între
atacant și coș;
VI.1.10. Tactica individual ă în apărare
Sistematizarea tacticii individuale în ap ărare:
Marcajul:
normal;
agresiv;

Bazele generale ale baschetului
103diferențiat: atacant în posesia mingii și nu a driblat; atacant care arunc ă la
coș; atacant care paseaz ă; atacant care dribleaz ă; atacant care a terminat
driblingul;
special: la intercep ție; din lateral; din fa ță;
Scoaterea mingii adversarului:
prin apucare;
prin lovire;
Intercepția;
Capacul:
de pe loc;
–din deplasare;
din săritură;
Urmărirea și recuperarea la panou.
VI.1.10.1. Marcajul
Marcajul este ac țiunea tactic ă individual ă de apărare, prin care un juc ător
încearcă, regulamentar, s ă anihileze ac țiunile atacantului direct.
Reguli de baz ă ale marcajului:
să se plaseze între atacant, co ș și minge;
să fie poziție fundamental ă joasă cu brațele desfăcute;
privirea spre mingea atacantului;
deplasarea se face pe linie dreapt ă nu în arc de cerc;
deplasarea se face prin pa și adăugați sau alergare lateral ă;
în deplasare se continu ă lucru de bra țe;
distanța dintre ap ărător și coș trebuie s ă fie direct propor țională cu distan ța
dintre atacant și coș;
În concluzie, re ținem că pe măsură ce atacantul se apropie de co ș, distanța se
micșorează, poziția apărătorului devine mai joas ă, iar aten ția lui se
concentreaz ă tot mai mult asupra atacantului.
Marcajul normal
Marcajul normal se folose ște la marcarea juc ătorului fără minge.
Prin acest marcaj se urm ărește:
împiedicarea acestui juc ător de a ocupa te teren un loc convenabil (de a
primi mingea sau arunca la co ș);
interceptarea mingii;

Cătălin CIOCAN
104Marcajul agresiv
Marcajul agresiv se caracterizeaz ă prin:
micșorarea distan ței de marcaj;
jocul de bra țe și picioare este activ folosit;
lupta direct ă cu adversarul este foarte strâns ă;
acest marcaj devine enervant pentru adversar, deoarece îl oblic ă să facă
eforturi suplimentare de a primi mingea;
mișcarea continu ă pe care o face ap ărătorului spre atacant și spre minge,
spre atacant și înapoi;
Marcajul special
Marcajul special – la intercep ție este varianta cea mai grea a marcajului,
deoarece solicit ă folosirea factorului anticipativ al ac țiunilor.
Caracteristici:
apărătorul are o pozi ție fundamental ă joasă între minge și atacantul f ără
minge;
plecarea pe intercep ție se face rapid și hotărât, în momentul în care mingea
a părăsit mâinile atacantului;
deplasarea ap ărătorului const ă din 1-3 pa și pentru elan, urma ți de o săritură
spre traiectoria mingii.
Marcajul diferen țiat
Marcajul diferen țiat este folosit în marcarea atacantului cu mingea. Este
diferențiat datorit ă acțiunilor variate pe care le întreprinde atacantul aflat în
posesia mingii.
Există următoarele situa ții:
atacantul în posesia mingii și nu a început driblingul;
atacantul dribleaz ă;
atacantul a terminat driblingul;
Indicații metodice
învățarea marcajului s ă se realizeze în urm ătoarea ordine: pozi ția
apărătorului; deplas ările și plasamentul acestuia;
învățarea să înceapă cu formele active (agresiv pe jum ătate de teren sau pe
tot terenul);
în primul an se înva ță diferențiat la jucătorul fără minge, cu minge, care nu
a driblat, dribleaz ă sau a driblat și marcajul special al juc ătorului pivot;

Bazele generale ale baschetului
105se predă simultan cu ac țiunea de demarcaj;
Metodica înv ățării și consolid ării marcajului și demarcajului
Etapa condi țiilor de joc:
Pentru marcaj: complex de mijloace tehnice specifice marcajului condus în
oglindă de către profesor: joc de picioare și lucru de bra țe. Același exercițiu
lucrat individual.
Pentru demarcaj: Lucrul individual pe jum ătate ofensiv ă a terenului
folosind sub form ă de complex, mijloacele tehnice specifice enumerate mai
sus.
Etapa condi țiilor apropiate de joc:
Pentru marcaj: lucrul în perechi ap ărător – atacant, cu respectarea regulilor
de marcaj: a șezarea ap ărătorului între atacant și coș; așezarea ap ărătorului
pe linia imaginar ă ce leagă atacantul direct și coșul;
Pentru demarcaj: atacantul circul ă ofensiv pe direc ția coșului și în
compensa ție spre liniile laterale sau de centrul folosind mijloacele specifice
demarcajului.
Exerciții comune pentru perfec ționarea
marcajului și demarcajului:
Pe grupe de câte 3 elevi, un elev cu minge, neutru și un atacant cu
apărătorul direct. Elevul cu mingea se deplaseaz ă în teren cu dribling sau,
după ce paseaz ă mingea din alergare, ocup ă diferite pozi ții în zona de atac.
Ori de câte ori atacantul se demarc ă, el va primi mingea de la pasator.
Apărătorul execut ă marcaj doar la atacantului direct care poate ac ționa
decisiv doar la atacantul direct care poate ac ționa decisiv finalizând printr-o
aruncare la co ș;
Același exercițiu dar în joc sunt trei atacan ți (dintre care unul este pasator
fix) și doi apărători.
Etapa condi țiilor de joc:
Joc 2×2 și 3×3 la un panou;
Joc 5×5 la un panou;
Joc bilateral 5×5 cu tem ă și apoi situa ție;
VI.1.10.2. Intercepția
Intercepția reprezint ă o acțiune tactic ă individual ă realizată de către un
apărător, atunci când mingea pasat ă între doi atacan ți, iar apărătorul se g ăsește
pe traiectoria dintre cei doi.
Această acțiune este de mare r ăspundere pentru ap ărare deoarece ratarea ei
determină demarcarea total ă și sigură a atacantului.
Realizarea intercep ției este favorizat ă de:

Cătălin CIOCAN
106Distanța mare între cei ce paseaz ă și cel care prime ște mingea;
Poziția ocupată în teren de atacant;
Apărările agresive – presingul;
Poziția fundamental ă și plasamentul ap ărătorului.
Smulgerea mingii – reprezint ă acțiunea tactic ă individual ă pe care o folose ște
apărătorul împotriva atacantului cu mingea, când acesta are o priz ă deficitară și
lipsită de protec ția mingii.
Procedee de smulgere folosite sunt:
Prin apucare;
Prin lovire;
Acțiunea se desf ășoară foarte rapid și constă în apucarea sau lovirea mingii pe
partea ei liber ă.
VI.1.10.3. Capacul
Capacul reprezint ă ultima ac țiune prin care un ap ărător încearc ă să împiedice,
în mod regulamentar, aruncarea la co ș a atacantului cu minge. Acesta are ca
scop oprirea mingii aruncate la co ș sau devierea acesteia.
VI.1.10.4. Urmărirea mingii în ap ărare – blocajul defensiv
Reprezint ă acțiunea tactic ă individual ă prin care ap ărătorul urm ărește să intre în
posesia mingii, în urma unei arunc ări nereușite executate de un atacant.
Apărătorul realizeaz ă închiderea culoarului de urm ărire prin realizarea
blocajului defensiv, adic ă piruetă și ducerea coatelor în plan lateral. Se execut ă
săritură și prindere sau pasarea mingii din vole unui coechipier.
Indicații metodice
Acțiunile individuale de urm ărire și recuperare sunt legate de triunghiul de
săritură, constituind elementele componente ale acesteia;
Jucătorul trebuie s ă posede detent ă și rezisten ță, în regim de s ărituri, să
stăpânească prinderea, protec ția mingii în priz ă înaltă, pasele și aruncările
din vole, pirueta și blocajul defensiv;
Metodica înv ățării și consolid ării urmăririi și recuper ării mingii în atac și
apărare
Mijloace specifice: s ărituri de pe loc cu desprindere de pe dou ă picioare, elan
de 2-3 pa și sărituri cu desprindere de pe un picior, s ărituri cu prinderea mingii
cu o mân ă sau două mâini și ducerea ei la piept în protec ție, piruetă, blocaj
defensiv, pas ă din vole, voleibolari;

Bazele generale ale baschetului
107Etapa condi țiilor izolate de joc:
Exerciții pentru dezvoltarea for ței în picioare: pentru detent ă și pentru
dezvoltarea rezisten ței în regim de s ărituri;
Voleibolări la panou;
Simularea blocajului defensiv și săritură la panou (recuperare defensiv ă);
Formație de dou ă șiruri în care primul de la un șir execută finalizare iar de
la celălalt șir urmărire și recuperarea mingii urmat ă de pasă la șirul care
finalizeaz ă. După execuții fiecare juc ător se deplaseaz ă la urma celuilalt șir.
Etapa condi țiilor apropiate de joc:
5 cupluri stabilite de atacan ți și apărători își dispută recuperarea mingii la
panou aruncat ă de profesor. În situa ția în care ap ărătorii recupereaz ă
mingea, acumuleaz ă un punct iar mingea va fi returnat ă profesorului. Dac ă
atacanții recupereaz ă vor continua jocul finalizând. Dac ă înscriu co șul
primesc 1 punct și mingea revine profesorului. Dup ă un număr de repet ări
rolurile vor fi schimbate, atacan ții devenind ap ărători și invers.
Etapa condi țiilor de joc:
joc 2×2 și 3×3 la un panou;
joc 5×5 pe jum ătate de teren:
joc bilateral cu tem ă.
VI.1.11. Generalități privind metodica înv ățării și perfecționării tacticii
individuale
Metodica înv ățării și perfecționării tacticii individuale prezint ă două aspecte
legate între ele și care se întrep ătrund în procesul pred ării:
pregătirea teoretic ă;
pregătirea practic ă;
VI.1.11.1. Pregătirea teoretic ă
înzestreaz ă elevii cu cuno ștințe tactice;
formează și dezvolt ă acestora gândirea tactic ă (înțelegerea și analiza
situațiilor de joc);
dezvoltă gândirea creatoare.
În cadrul acestei preg ătiri se folosesc urm ătoarele metode:
descrierea ac țiunii tactice;
demonstrarea real ă a acțiunii;
demonstrarea regizat ă;

Cătălin CIOCAN
108scoaterea în eviden ță a elementelor esen țiale care alc ătuiesc ac țiunea
tactică;
prezentarea contraindica țiilor legate de execu ția propriu-zis ă și de situa ția
concretă de joc;
prezentarea materialelor intuitive.
VI.1.11.2. Pregătirea practic ă
Etapa condi țiilor izolate de joc care are drept scop:
pregătirea fizic ă specifică în care se dezvolt ă aptitudinile psiho-motrice
solicitate de ac țiunea tactic ă;
pregătirea tehnic ă – unde se perfec ționează procedeele tehnice care compun
acțiunea tactic ă.
învățarea acțiunii tactice propriu-zise. La început ac țiunea se înva ță fără
adversar și fără aruncare la co ș. Pe parcurs apar: finalizarea ac țiunii tactice;
mărirea distan ței față de coș în executarea ac țiunii; executarea ac țiunii cu
prinderea mingii din diferite unghiuri, echilibrul în condi ții variate;
Etapa condi țiilor apropiate de joc are drept scop înv ățarea și perfecționarea
acțiunii tactice în prezen ța adversarului. Adversarul apare sub trei forme: pasiv,
semiactiv, activ-agresiv. În cadrul acestei etapa se stabilesc sarcini pentru
atacant și apărător.
Sarcini pentru atacant – pot fi legate de ac țiunea propriu-zis ă de finalizare sau
angajare.
Sarcini pentru ap ărător – trebuie s ă fie strâns legate de cele ale atacan ților și să
contribuie la perfec ționarea ac țiunii tactice de ap ărare.
Ca mijloace elevii efectueaz ă acțiunile tactice din posturile pe care le ocup ă în
cadrul dispozitivului de atac sau ap ărare prin jocul cu tem ă2×1, 3×2, 3×3, 4×4
pe jumătate de teren sau pe tot terenul.
Etapa condi țiilor de joc – se refer ă la încadrarea ac țiunii tactice în cadrul
dispozitivului, unde se asambleaz ă circulația de minge și de jucători, cu
circulația general ă din cadrul sistemului. Mijlocul principal de realizare îl
constituie: jocul școală; jocul de antrenament; jocul de verificare. În nici o
formă de pregătire nu pot fi create condi țiile de concurs ca și în cadrul acestor
jocuri.

Bazele generale ale baschetului
109Tactica colectiv ă elementar ă
VI.1.12. Tactica colectiv ă elementar ă în atac
Sistematizarea tacticii elementare în atac
(combina ții de 2 și 3 jucători):
Dă și du-te;
Încrucișarea: simpl ă și dublă;
Blocaj: interior; exterior și posterior;
Ieșire din blocaj;
Paravanul;
Dublajul: ofensiv și defensiv;
Atac în superioritate numeric ă: simplă și dublă;
Combinații tactice în momente fixe: angajare între doi; repunere de la linia
laterală; repunere de la linia de fund; aruncare liber ă;
Circulațiile teoretice: circula ție în opt; doi-doiul; circula ție cu încruci șare
succesive;
VI.1.12.1. Combinația tactică dă și du-te
Este recomandat ă în toate materialele de specialitate drept combina ția tactică
fundamental ă de atac desf ășurată între doi juc ători, ce poate fi integrat ă în orice
sistem de circula ție ofensiv ă, prin care juc ătorul care paseaz ăpătrunde în mod
sistematic spre co ș, în scopul realiz ării unei ac țiuni de finalizare.
Prezentarea modelului
Combinația dă și du-te se realizeaz ă între doi juc ători: jucătorul aflat în posesia
mingii o va pasa unui coechipier apropiat, dup ă care execut ă o acțiune de
demarcaj individual cu direc ție de coș (realizeaz ă o pătrundere) pentru a
reprimi mingea și a încerca s ă finalizeze printr-o aruncare la co ș.
Componentele combina ției
În execu ția combina ției dă și du-te deosebim mai multe ac țiuni tactice
individuale care constituie mijloace de realizare a respectivei faze de joc și care
trebuie coordonate în raport de situa ția concret ă de joc:
Transmiterea mingii și intrarea în posesia acesteia de c ătre partener presupune:

Cătălin CIOCAN
110Din partea celui care execut ă pasa, ca acesta s ă fie precedat ă de o fent ă
pentru a determina culoarul de pasare prin translatarea aten ției apărătorului
spre o altă direcție;
Din partea primitorului câ știgarea priorit ății de plan fa ță de apărătorul direct
în raport de minge, prin execu ția unei ie șiri la minge și de folosire a
momentului de intrare în posesia mingii drept faz ă inițială pentru ac țiunea
sa următoare.
Demarcajul individual al pasatorului urmat de p ătrundere cu direc ție spre co ș
folosind în acest scop urm ătoarele mijloace:
Pătrundere direct ă către coș (prin surprindere)din pozi ție statică;
Fentă de plecare pe direc ția opusă și pătrundere pe partea mingii;
Plecare fals ă cu schimbare de direc ție și pătrundere pe partea mingii.
Pasa de angajare a p ătrunzătorului – va trebui s ă fie precedat ă de elemente de
hărțuire a apărătorului direct (fent ă de aruncare la co ș de la semidistan ță, fentă
de depășire) efectuate în scopul de a-l împiedica pe acesta s ă contribuie la
întrajutorarea ap ărării prin închiderea culoarului de p ătrundere.
Utilizare tactic ă
Simplă conceptual, u șor de executat și folosit în joc, combina ția dă și du-te este
reprezentativ ă pentru înv ățarea jocului colectiv organizat. Ea este folosit ă
împotriva ap ărărilor individuale mai ales a celor agresive. Totu și, nu de pu ține
ori aceast ă combina ție este folosit ă și împotriva ap ărărilor în zon ă, pentru a
determina dep ășirea numeric ă pe anumite subzone.
Indicații metodice
Combinația este prezent ă încă din primele complexe tehnico-tactice;
În învățare se urm ărește: anticiparea ac țiunii de c ătre cel care face
angajarea; dublarea ac țiunii finale; recuperarea.
Metodica înv ățării și consolid ării combina ției dă și du-te
Dă și du-te cu adversar în următoarea succesiune:
Apărător la jucătorul care finalizeaz ă;
Apărător la jucătorul care paseaz ă și dublează aruncarea la co ș;
Apărătorii la ambii atacan ți;
Joc 2×2, 3×3, 4×4 pe jum ătate de teren;
Joc 5×5 cu tem ă: coșul înscris ca urmare a execut ării combina ției dă și du-te
valorează 4 puncte.

Bazele generale ale baschetului
111VI.1.12.2. Încrucișarea simpl ă și dublă
Încrucișarea simpl ă– reprezint ăcombinația tactică fundamental ă din care
rezultă demarcajul unui atacant prin interpunerea în drumul ap ărătorului
acestuia a unui cuplu atacant – ap ărător care creeaz ă, pentru moment, un a șa
numit paravan spontan.
Încrucișarea dubl ă– reprezint ă combina ția fundamental ă care se desf ășoară
cu participarea a trei atacan ți, dintre care unul – cel care se încruci șează este
static. Mingea se poate afla fie la atacantul pe care se execut ă încrucișarea, fie
la alt atacant care paseaz ă coechipierului care s-a demarcat în urma execu ției
acestei combina ții.
Utilizare tactic ă
Împotriva ap ărării om la om, îndeosebi cele cu caracter agresiv.
Indicații metodice
Necesită o coordonare a ac țiunii celor doi atacan ți;
Să se execute șters pe lâng ă atacantul cu care încruci șează;
Se aplică mai frecvent de juc ătorul centru sau pivot;
Succesiunea metodic ă este urm ătoarea: între doi juc ători fără minge; idem
cu minge; la juc ătorul fix: pe centru, lateral.
Metodica înv ățării și consolid ării încruci șărilor
Încrucișare simpl ă:
Fără minge, execu ția încrucișării;
Fără minge, pas ă, schimbare de direc ție, încruci șare simpl ă, dribling –
aruncare la co ș.
Încrucișare simpl ă între: funda și – extrem ă, fundași – pivot, pivot –
extremă, – aruncare la co ș.
Încrucișare simplă cu apărător: pasiv, semiactiv, activ.
Încrucișare dublă:
Fără minge, circula ție de jucători cu execu ția încrucișării duble;
Fără apărător, cu minge – pas ă, încrucișare dublă cu trecerea prin stânga
(dreapta) centrului, primirea mingii – aruncare la co ș.
Încrucișare dublă: fundași – fundași – pivot, funda și – extrem ă – pivot, cu
aruncare la co ș.
Încrucișare dublă cu apărători: pasivi, semiactivi, activi.

Cătălin CIOCAN
112Joc 3×3, 4×4, 5×5 cu tem ă: coș valabil doar ca urmare a execu ției
încrucișărilor simpl ă și dublă.
VI.1.12.3. Blocajul și ieșirea din blocaj
Blocajul este o combina ție tactică prin care un atacant ocup ă static o pozi ție pe
teren și se interpune ca obstacol pe viitorul culoar de deplasare al juc ătorului
pentru a-i u șura demarcajul
Blocajul poate fi:
Interior: efectuat între ap ărător și mediana terenului;
Exterior: efectuat între ap ărător și linia lateral ă a terenului;
Posterior: executat între ap ărător și linia de fund a terenului.
Se poate executa la: juc ător cu minge și la jucător fără minge;
Ieșirea din blocaj – este o combina ție care se execut ă în continuarea sau
concomitent cu blocajul, mai ales când ap ărătorii au efectuat schimbarea de
adversar. Aceasta trebuie astfel executat ă încât apărătorul care marcheaz ă pe
atacantul care valorific ă blocajul s ă rămână pe planul al doilea, în imposibilitate
de a acționa eficient împotriva celor doi atacan ți.
Indicații metodice:
Se învață la început blocajul f ără minge și apoi cu minge;
Blocajul se înva ță împreună cu ieșirea din blocaj;
Ieșirea din blocaj se va efectua printr-o pivotare defensiv ă (întoarcere cu
fața spre minge, pe piciorul dinspre co ș), astfel încât ap ărătorul să rămână
pe planul al doilea.
Metodica înv ățării și consolid ării blocajului și ieșirii din blocaj
Exerciții fără minge:
Elevii răspândiți pe tot terenul execut ă blocaj la un ap ărător imaginar;
Pe perechi, fa ță în față: blocaj – ie șire din blocaj;
Exerciții cu minge:
Pasă – plecare pe partea opus ă – blocaj – ie șire din blocaj;
Dribling – pas ă – blocaj – ie șire din blocaj – aruncare la co ș;
Joc 2×2 pe jum ătate de teren;
Joc 3×3, 4×4, 5×5 pe tot terenul, cu tem ă.

Bazele generale ale baschetului
113VI.1.12.4. Paravanul
Paravanul urm ărește ca și blocajul, eliberarea unui coechipier de marcajul
apărătorului direct. Este un gen de blocaj care se execut ă din mișcare, iar
demararea atacantului se realizeaz ă datorită întârzierii în deplasare a
apărătorilor care se întâlnesc fa ță în față sau se incomodeaz ă reciproc.
VI.1.12.5. Dublajul
Dublajul este ac țiunea tactic ă prin care un juc ător din atac se plaseaz ă în
apropierea juc ătorului cu minge, pentru a ajuta, a colabora. Dublajul poate fi:
ofensiv și defensiv.
VI.1.12.6. Atacul în superioritate numeric ă
Reprezint ă o situație tactică frecvent întâlnit ă în desfășurarea jocului de
baschet, mai ales în faza de finalizare a contraatacului. Rezolvarea ei impune o
serie de sarcini cu caracter tactic, determinate de rela ția 2 contra 1 sau 3 contra
2, după cum urmeaz ă:
Atacantul cu minge:
Forțează în dribling, pe drumul cel mai scurt și în cea mai mare vitez ă,
atacarea co șului;
Dacă nu este oprit de un ap ărător, finalizeaz ă atacul prin aruncare din
apropierea co șului;
Numai în cazul în care ap ărătorul atac ă decisiv, paseaz ă coechipierului
demarcat;
După pasă preia sarcinile de juc ător fără minge (dublajul atacantului cu
minge, participare la recuperare în caz de nereu șită a aruncării la coș);
Atacantul cu minge:
Ocupă plan și culoar diferit fa ță de atacantul cu minge;
Caută să atragă asupra sa ap ărătorul;
Dublează ofensiv sau defensiv atacantul cu minge;
Participă la recuperare;
Prezentarea modelului
Atacul 2 contra 1 – ideea de baz ă în rezolvarea acestui atac o constituie
apărătorul la marcajul atacantului cu minge. Atacantul 1 – dribleaz ă
deplasându-se în cea mai mare vitez ă spre co ș. Intrat în zona de mare
periculozitate din apropierea co șului el va fi atacat de ap ărător care va încerca
oprirea lui din ac țiune, moment care va coincide cu execu ția unei pase c ătre
coechipierul s ău 2 – aflat în ac țiune de dublaj ofensiv și care va finaliza atacul

Cătălin CIOCAN
114aruncând din apropierea co șului. Cei doi atacan ți 1 și 2 vor circula ocupând
planuri și culoare diferite.
Utilizare tactic ă
Atacul în superioritate numeric ă este specific fazei de finalizare a
contraatacului sau atacului rapid solicitând în mod deosebit o eficien ță ridicată
a tehnicii de execu ție a componentelor tehnico-tactice.
VI.1.13. Tactica colectiv ă elementar ă în apărare
Sistematizarea tacticii elementare în ap ărare
Repartizarea adversarilor;
Închiderea culoarului de p ătrundere;
Alunecarea;
Flotarea;
Aglomerarea;
Schimbul de adversari;
Triunghiul de s ăritură;
Apărarea în inferioritate numeric ă;
VI.1.13.1. Închiderea culoarului de p ătrundere
Închiderea culoarului de p ătrundere reprezint ă colaborarea, în ap ărare dintre doi
jucători, aceasta se realizeaz ă prin apropierea lor și micșorarea distan ței dintre
ei, în scopul opririi atacantului în drumul s ău spre co ș. Această combina ție
folosește elemente de flotare și aglomerare. Prin aceast ă acțiune, apărătorul care
intră în combina ție încercând închiderea culoarului de p ătrundere pe partea pe
care va ac ționa atacantul, se va deplasa ocupând o pozi ție înapoia ap ărătorului,
încercând chiar scoaterea sau interceptarea mingii, ac țiune favorizat ă de faptul
că atacantul o protejeaz ă cave mai pu țin față de ei.
Utilizare tactic ă
Închiderea culoarului de p ătrundere reprezint ă combinația tactică fundamental ă
care este folosit ă în oricare form ă de apărare, indiferent de nivelul tehnico-
tactic al echipei.
VI.1.13.2. Alunecarea
Ca urmare a circula ției ofensive ale atacan ților, desfășurate pe suprafa ța relativ
mică a terenului, apar aglomer ări care stânjenesc circula ția apărătorilor,

Bazele generale ale baschetului
115determinând întârzieri la efectuarea marcajului respectivilor atacan ți. Pentru a
evita aceste situa ții pe care atacantul demarcat le poate folosi chiar și pentru o
eventuală finalizare a atacului, ap ărătorii trebuie s ă foloseasc ă alunecarea. Ea
reprezintă combina ția tactică dintre doi juc ători prin care un ap ărător își ajută
coechipierul, creându-i drum liber de deplasare în urm ărirea adversarului direct,
prioritate în ac țiunea de alunecare având ap ărătorul al cărui atacant are mingea
sau pătrunde în direc ție spre co ș.
Utilizare tactic ă
Alunecarea este o combina ție specific ă apărării individuale fiind folosit ă
împotriva circula ției ofensive a atacan ților sau chiar împotriva unor combina ții
cu încruci șări sau blocaje efectuate de ace știa.
VI.1.13.3. Flotarea
Reprezint ă o combina ție tactică specifică apărării, care are un v ădit caracter
colectiv prin ac țiunea de întrajutorare efectuat ă de unul sau doi ap ărători. Ea se
realizează prin retragerea temporar ă a apărătorului de la adversarul s ău direct
(care nu are mingea și se găsește în teren, mai departe de acesta), în vederea
întăririi apărării unei suprafe țe de joc, în care se poate concentra atacul advers
datorat prezen ței unui atacant periculos, fie prin în ălțimea lui, fie prin nivelul
pregătirii lui tehnico-tactice. Atunci când atacantul ap ărătorului care floteaz ă
reprimește mingea, le va reveni în marcajul normal al acestuia.
Utilizare tactic ă
Flotarea poate avea un caracter temporar – atunci când executat ă de apărătorii
care în faza dat ă se găsesc mai dep ărtați de minge și odată cu revenirea mingii
în posesia adversarului lor direct revin la un marcaj normal – și un caracter
permanent – atunci când se efectueaz ă de la un atacant mai slab în ac țiunile
ofensive, care circul ă mai puțin și nu este eficace în arunc ările la coș la distanță
și semidistan ță.
VI.1.13.4. Aglomerarea
Aglomerarea este o combina ție tactică defensivă care se aseam ănă cu flotarea,
în care ap ărătorii a doi sau trei atacan ți își urmăresc permanent, îns ă de la
distanță mult mărită, adversarii direc ți în deplas ările lor, f ără a părăsi o zonă
bine determinat ă din apropierea co șului, în scopul înt ăririi apărării acestei zone.
Ori de câte ori adversarul direct al unuia dintre ace ști apărători care
aglomereaz ă pătrunde în suprafa ța din apropierea co șului, el este preluat în
marcaj activ de ap ărătorul său.

Cătălin CIOCAN
116Utilizare tactic ă
Reprezint ă o combina ție prin care sunt adaptate la specificul ap ărării om la om,
reguli ale sistemului de ap ărare în zon ă, plasamentul juc ătorilor care
aglomereaz ă fiind determinat de circula ția mingii manevrate de adversari. Se
pare că această combinație nu mai este folosit ă decât de echipe cu un nivel mai
coborât de preg ătire.
VI.1.13.5. Schimbarea adversarului
Schimbarea adversarului este o combina ție tactică defensiv ă în care 2 sau 3
jucători colaboreaz ă pentru a împiedica reu șita atacan ților care execut ă blocajul
sau încruci șarea.
Utilizare tactic ă
Folosirea acestei combina ții de apărare este ocazional ă, efectuându-se numai
atunci când ac țiunile individuale de ap ărare nu fac fa ță situației. Inițiativa
trebuie să aparțină apărătorului blocat care anun ță pe coechipierul al c ărui
atacant a efectuat blocajul s ă preia și să efectueze marcajul asupra atacantului
demarcat prin blocaj. Concomitent primul ap ărător va prelua spre marcare pe
atacantul marcat anterior de coechipierul c ăruia i-a predat pe atacantul
prerepartizat. Reluarea atacan ților repartiza ți inițial se efectueaz ă la prima
minge moart ă sau la o alt ă fază de joc nepericuloas ă, care permite revenirea
asupra schimb ării.
VI.1.13.6. Triunghiul de s ăritură
Triunghiul de s ăritură este o ac țiune de colaborare între trei ap ărători care
urmăresc la panou și al căror plasament formeaz ă un triunghi cu baza spre
panou, în scopul închiderii drumului juc ătorilor atacan ți care încearc ă să
recupereze aruncarea la co ș nereușită.
VI.1.13.7. Apărarea în inferioritate numeric ă
Apărarea în inferioritate numeric ă reprezint ă situația din timpul jocului în care
apărarea unei echipe este surprins ă de atacul în superioritate numeric ă realizat
printr-un contraatac al adversarilor. Sarcina de baz ă din aceast ă situație solicită
apărătorilor satisfacerea cerin țelor de ap ărare a coșului propriu concomitent cu
întârzierea ac țiunii de finalizare a contraatacului advers în vederea restabilirii
unui echilibru numeric prin atragerea rapid ă a partenerilor. Cele mai frecvente
situații sutn de un ap ărător împotriva a doi atacan ți și de doi ap ărători împotriva
a trei atacan ți.

Bazele generale ale baschetului
117Prezentarea modelului
Un apărător împotriva a doi atacan ți – în aceast ă situație apărătorul are tendin ța
de retragere în zona de ap ărare a co șului folosind mijloace specifice: fente,
ieșiri false la juc ătorul cu minge, în scopul de a-l determina pe atacant s ă
execute o pas ă, precum și încercarea de interceptare a acestei eventuale pase
către atacantul care dubleaz ă atacul. Plasamentul s ău se va men ține între cei doi
atacanți, cu o oarecare pondere spre atacantul cu minge. În momentul în care
atacantul cu minge intr ă în zona de periculozitate a co șului, apărătorul are
obligația de a-l prelua decisiv în marcaj, folosind ca mijloc: scoaterea mingii
din dribling, oprirea din dribling, capacul și chiar gre șeala personal ă dacă
situația tactică a jocului o impune.
Utilizare tactic ă
Această situație tactică este destul de des întâlnit ă mai ales în jocul în care fie
una fie ambele echipe folosesc contraatacul. A șa cum atacul trebuie s ă
pregătească rezolvarea superiorit ății numerice și apărarea, cu toate m ăsurile de
asigurare a unui echilibru defensiv cât mai puternic, trebuie s ă se pregătească în
vederea rezolv ării cât mai favorabile a acestei situa ții defensive, în care
avantajul este destul de net de partea atacului.
VI.1.14. Generalități privind metodica înv ățării și perfecționări tacticii colective
elementare
Cu privire la metodica înv ățării și perfecționări tacticii colective elementare
(combina ții tactice de 2-3 juc ători) în cadrul metodicii de înv ățare și
perfecționare a combina țiilor de 2-3 juc ători, deosebim acelea și etape ca și la
tactica individual ă.
VI.1.14.1. Etapa condi țiilor izolate de joc
După ce se determin ă aptitudinile psiho-motrice necesare, elementele tehnice
componente, se precizeaz ă și antreneaz ă și acțiunile individuale care intr ă în
structura combina țiilor de 2-3 juc ători.
Formațiile de lucru folosite în aceast ă etapă au o circula ție de minge și jucători
asemănătoare cu cea folosit ă în cadrul combina ției. Combina ția se exerseaz ă
fără prezența adversarului și în colaborare cu juc ătorii din diferitele posturi ale
dispozitivului de atac sau ap ărare.
VI.1.14.2. Etapa condi țiilor apropiate de joc
Se exerseaz ă cantitativ:
Diferite variante de utilizare tactic ă a combina ției;

Cătălin CIOCAN
118Diferite posibilit ăți de finalizare;
Se acordă atenție deosebit ă jocului cu tem ă care dezvolt ă:
Gândire tactic ă;
Orizontul tactic;
Un bagaj variat de cuno ștințe;
În cadrul acestor jocuri studen ții (elevii) încearc ă:
Să-și aplice cuno ștințele tactice;
Să sesizeze și să valorifice situa țiile concrete de joc;
Săcapete deprinderea de a relua combina țiile în caz de nereu șită.
VI.1.14.3. Etapa condi țiilor de joc
Se încadreaz ă combina ția de 2-3 juc ători în cadrul sistemului de joc. Se
reglementeaz ă circulația jucătorilor care particip ă la combina ție cu circula ția
celorlalți jucători. Se dau sarcini în cadrul sistemului și respectiv în timpul
efectuării combina țiilor. În jocurile școală accentul cade pe execu ția
combinației și pe realizarea diferitelor sarcini date echipei în atac și apărare.
Tactica colectiv ă de echip ă, sisteme de joc
VI.1.15. Tactica colectiv ă de echipă în atac, sisteme de joc
Sistematizarea tactici colective de echip ă în atac
Contraatacul și atacul rapid
Atacul împotriva ap ărării om la om
Atacul împotriva ap ărării în zonă
VI.1.15.1. Contraatacul
Contraatacul reprezint ă trecerea organizat ă în viteză, din apărare în atac cu
scopul de a surprinde ap ărarea în inferioritate numeric ă. Deci contraatacul
înseamnă a ataca înainte ca ap ărătorul să fie organizat.
Contraatacul poate fi:
Direct: cu un vârf sau cu dou ă vârfuri;
Intermediar: cu un vârf și un intermediar sau cu dou ă vârfuri și un
intermediar.
Este indicat de a forma studen ților (elevilor) deprinderea de a declan șa
contraatacul din orice situa ție de intrare în posesia mingii, cum ar fi:
După coș marcat;

Bazele generale ale baschetului
119Din intercep ție;
Din recuperarea mingii la panou;
Din angajare 1-1 și după aruncări libere.
Fazele contraatacului:
Intrarea în posesia mingii: declan șarea contraatacului;
Desfășurarea:
–Circulația jucătorilor: în linie dreapt ă; în diagonal ă; pe culoare: lateral,
centru, lateral și centru.
–Circulația mingii: pase lungi la vârfuri; pase scurte la intermediari;
Finalizarea – procedee:
–Cu o mân ă din dribling;
–Cu o mân ă din alergare;
–Cu o mân ă din săritură;
Reguli de baz ă în contraatac
Demarcaj permanent;
Circulația mingii pe drumul cel mai scurt;
Circulația jucătorilor să se realizeze în adâncime iar atacan ții să nu fie pe
linie cu ap ărătorii;
Contraatacul s ă fie dublat de juc ătorii din linia a II-a;
Aruncările la coș să fie executate în vitez ă;
Asigurarea echilibrului defensiv;
Conținut:
–Fizic:
Viteza de deplasare și reacție;
Rezistența în regim de vitez ă;
Forță – viteză;
–Tehnic:
Elemente de mi șcare în teren;
Pasa de la um ăr;
Pase cu p ământul;
Aruncările la coș din deplasare și săritură;
Conducerea mingii;
Structuri complexe de procedee tehnice
–Tactic:
Demarcaj – p ătrundere;
Urmărire – recuperare;

Cătălin CIOCAN
120Atac în superioritate;
Posturile juc ătorilor:
Lansator;
Intermediar;
Vârf;
Metodica înv ățării și perfecționării contraatacului și a apărării împotriva
contraatacului
Etapa condi țiilor izolate de joc
Dispozitivul în momentul intr ării în posesia mingii, stabilirea juc ătorilor pe
posturi: vârfurile pe contraatac (5 și 4); jucători intermediari (3 și 2);
posesorul mingii (1);
Circulația jucătorilor pe contraatac, stabilirea sarcinilor fiec ărui post și a
circulației în teren a fiec ărui jucător;
Deplasarea se va face: la pas; în u șoară alergare; în ritm concret de
desfășurare, corespunz ător condițiilor de joc;
Circulația mingii în func ție de cea a juc ătorilor, pasa la margine, pas ă pe
mediana terenului, dribling pe culoarul median al terenului (pentru form ă de
contraatac cu dribling pe centrul terenului);
Deoarece sunt cunoscute o diversitate de forme de desf ășurare a contraatacului,
reamintim clasificarea didactic ă a acestuia:
Contraatacul direct: cu dribling, efectuat de cel care a intrat în posesia
mingii; și cu pasă directă la jucătorul vârf de contraatac (din acest punct de
vedere, contraatacul poate fi cu un vârf sau cu dou ă vârfuri);
Contraatacul cu un intermediar: cu un juc ător intermediar; și cu doi juc ători
intermediari;
Etapa condi țiilor apropiate de joc
5 jucători în apărare plus un atacant cu mingea pe care o arunc ă la coș, după
care execut ă: incomodarea pasei intermediarului sau retragerea pe culoarul
median al terenului și încercarea intercep ției;
5 jucători în apărare plus 2 atacan ți cu mingea;
Apărătorii proveni ți din situa ția de atacan ți, primesc urm ătoarele sarcini și
vor acționa metodic:
–La început semiactiv, f ără intrarea în posesia mingii, apoi activ;
–5 jucători în apărare și 3 jucători atacan ți;
–5 jucători în apărare și 4 atacan ți;
–5 contra 5 cu tem ă: apărătorii schițează oprirea contraatacului, atacan ții
execută circulația de jucători și de minge în conformitate cu forma da
contraatac adoptat ă de echipă;

Bazele generale ale baschetului
121Etapa condi țiilor de joc
Joc 5×5 cu tem ă și de situație;
Joc de antrenament cu sarcini precise care s ă favorizeze efectuarea cât mai
frecventă a contraatacului;
Joc de verificare;
Joc oficial;
VI.1.15.2. Atacul rapid
Este forma de atac în care o echip ă intrând în posesia mingii realizeaz ă o
trecere rapid ă cu cei mai avansa ți jucători pentru a surprinde ap ărarea advers ă
dezorganizat ă. Spre deosebire de contraatac, unde exist ă o superioritate
numerică a atacanților, aici exist ă un echilibru numeric.
Reușita atacului rapid const ă în atacarea co șului, într-un moment în care
apărătorii nu au un plasament corespunz ător:
Sunt împerechea ți greșit;
Sunt încă în retragere;
Sunt deruta ți de viteza și ofensiva atacului;
Nu pot colabora suficient;
Nu sunt preg ătiți;
Atacul rapid se utilizeaz ă după un contraatac nereu șit, când num ărul atacan ților
este egal cu al ap ărătorilor (3×3, 4×4) sau când ac țiunile atacan ților nu dau
posibilitate regrup ării tuturor ap ărătorilor.
În realizarea atacului rapid, echipa trebuie s ă cunoască o serie de combina ții
care au un caracter de improviza ție, prin adaptarea ac țiunilor individuale și
combinațiilor tactice la situa țiile spontane. Cele mai frecvente combina ții sunt:
dă și du-te, încruci șările, pătrunderile și depășirile.
VI.1.15.3. Atacul împotriva ap ărării om la om
Atacul împotriva ap ărării om la om se caracterizeaz ă prin:
Circulația jucătorilor este ofensiv ă, rapidă, continuă, colectiv ă și în regim
variat;
Determin ă apărătorii să greșească, să nu poată respecta regulile de marcaj;
Circulația jucătorilor elibereaz ă spațiul din apropierea co șului, obligându-i
pe apărători să se apere pe o suprafa ța de teren mai mare;
Pătrunderile se efectueaz ă cu prepondenren ță pe centru;
Pasele sunt date pe pozi ții viitoare;
Circulația mingii este determinat ă de circula ția jucătorilor;
Folosirea driblingului ca arm ă de atac;

Cătălin CIOCAN
122Mijloacele de baz ă folosite în atacul împotriva ap ărării om la om sunt:
Acțiunile tactice individuale;
Combinațiile tactice de 2 și 3 apărători;
Circulațiile organizate;
Apărarea om la om poate fi atacat ă prin trei tipuri de atac:
Contraatac;
Atac rapid;
Atac pozi țional;
VI.1.15.4. Atacul pozi țional
Este forma de atac în care echipa aflat ă în posesia mingii atac ă coșul împotriva
unei apărări organizate.
Este un mijloc de baz ă în realizarea atacului deoarece majoritate ac țiunilor de
finalizare se realizeaz ă în atacul pozi țional. Desf ășurarea atacului pozi țional
cere atacan ților cuno ștințe de tactic ă individual ă și colectiv ă, precum și o
pregătire minuțioasă a atacului.
În cadrul atacului pozi țional întâlnim toate fazele atacului:
Intrarea în posesia mingii;
Trecerea din ap ărare în atac;
Așezarea în dispozitivul de atac;
Pregătirea atacului;
Acțiunea final ă;
Recuperarea și echilibru defensiv;
Un rol important în desf ășurarea atacului pozi țional îl are conduc ătorul de joc,
care trebuie s ă exprime linia tactic ă de pregătire a atacului.
1. sistemul de atac pozi țional împotriva ap ărărilor om la om.
2. sistemul de atac cu un juc ător pivot (atacul 4+1);
3. sistemul de atac cu doi juc ători pivoți (atacul 1-2-2).
Sistemul de atac pozi țional împotriva ap ărărilor om la om
Jucătorii sunt plasa ți în fața coșului, la o distan ță de 7-8 metri de aceasta, l ăsând
liber spațiul din apropierea co șului. Dispozitivul de atac împarte zona în cinci
suprafețe egale care reprezint ă zonele de ac țiune ale juc ătorilor.
Jucătorii 1 și 2 sunt plasa și pe colțurile terenului, fiind denumi ți jucători de col ț.
Aceștia trebuie: s ă arunce bine la co ș; să angajeze cu u șurință pătrunzătorii de
pe partea opus ă;

Bazele generale ale baschetului
123Să fie buni p ătrunzători și să depășească cu ușurință adversarii; s ă participe la
recuperare și voleibolare.
Jucătorii 3 și 4 sunt plasa ți la nivelul liniei de arunc ări libere și sunt denumi ți
jucători intermediari. Ei trebuie: s ă fie eficace în arunc ările de la semidistan ță și
distanță; să cunoasc ă pătrunderile și depășirile; să participe la echilibru
defensiv; s ă combine cu juc ătorii de col ț;
Jucătorul 5 este plasat pe linia median ă a terenului în spatele semicercului de
aruncări libere. El este denumit conduc ătorul de joc. El trebuie: s ă posede
aceleași cunoștințe tehnico-tactice ale celorlal ți coechipieri; este juc ătorul care
asigură echilibrul defensiv.
Caracteristicile sistemului de atac în semicerc sunt:
Plasează jucătorii de parte de co ș;
Prezintă avantajul unei u șoare circula ții a mingii datorit ă distanțelor mici
dintre juc ători;
Desface ap ărarea, obligând ap ărătorii să răspundă de o suprafa ță mai mare
de teren;
Creează în apărare un spa țiu, vulnerabil, în apropierea co șului;
Asigură un echilibru defensiv puternic de 2-3 juc ători;
Recuperarea ofensiv ă la panou este mai dificil ă;
Se poate ataca co șul cu ușurință prin centru.
Condiții de bază ale sistemului de atac în semicerc. Principalele ac țiuni sunt:
Pătrunderile și depășirile, în special p ătrunderile din partea opus ă mingii;
Combinație de dă și du-te;
Blocajul la juc ătorul fără și cu minge;
Încrucișarea.
Utilizarea tactic ă a sistemului de atac în semicerc se face:
Atunci când avem juc ători rapizi, buni p ătrunzători, cu o tehnic ă
individual ă desăvârșită;
Dacă jucătorii sunt buni arunc ători de la semidistan ță;
Când nu avem juc ători pivoți;
În prima etap ă de învățare a tacticii colective;
Împotriva unui adversar care se ap ără agresiv pe jum ătate de teren.
Sistemul de atac cu un juc ător pivot (atacul 4+1)
Această denumire vine de la a șezarea juc ătorilor în dispozitivul de atac, 4
pătrunzători și un jucător pivot. Dispozitivul de atac plaseaz ă pe jucători într-o
așezare ce asigur ă o repartizare echilibrat ă a zonei de atac.
Jucătorul 5 pivot este plasat într-o zon ă din apropierea co șului, și acționează
mai bine de jum ătate din spa țiul de 3 secunde și părțile laterale ale liniei de

Cătălin CIOCAN
124aruncări libere. El trebuie: s ă fie înalt, robust, cu aptitudini motrice dezvoltate
(forță, viteză, îndemânare); s ă cunoască procedeele variate de transmitere a
mingii cu priz ă înaltă; să fie eficace în aruncarea la co ș din săritură; să
folosească pase și aruncări protejate; s ă cunoască pătrunderile și depășirile
specifice pe spa țiu limitat; s ă recupereze la panou; s ă arunce la co ș;
Jucătorii 1 și 2 – pătrunzătorii sunt plasa ți pe colțurile terenului. Ei trebuie:
Să fie jucători dinamici, cu vitez ă și forță de pătrundere;
Să cunoască procedee variate de pasare, în special angajarea pivotului;
Să fie buni marcatori din zonele lor de ac țiune, cu procedee de pe loc și din
săritură, buni pătrunzători;
Jucătorii 3 și 4 – funda și – sunt plasa ți în ultimul plan. Cu aceea și pregătire
fizică și tehnico-tactic ă ca și pătrunzătorii (1 și 2). Ace știa au sarcina de a
asigura echilibru defensiv. Unul dintre ei este și conducătorul de joc.
Caracteristicile sistemului de joc cu un pivot sunt:
Dispozitivul de atac plaseaz ă un jucător sub co ș și patru juc ători în afar ă,
așezați pe colțurile unui trapez, cu baza mare c ătre coș;
Atacarea spa țiului vulnerabil din apropierea co șului este permanent ă;
Atacarea co șului se poate face cu u șurință, alternând arunc ările de sub co ș
cu cele de la semidistan ță și distanță.
Combinațiile de baz ă ale sistemului de atac cu un juc ător pivot se pot împ ărți
în:
Acțiuni individuale ale p ătrunzătorilor, funda șilor și pivotului;
Combinații între pătrunzători și fundași;
Combinații între pătrunzători și pivot;
Combinații între pivot și pătrunzători.
Acțiunile individuale sunt identice cu cele prezentate în atacul în semicerc, cu
precizarea c ă pătrunzătorii vor ține cont de plasamentul juc ătorului pivot, acesta
căutând să circule, eliberând culoarele de p ătrundere
Utilizarea tactic ă:
Când echipa are un juc ător cu calit ăți și specializat;
Când pătrunzătorii și fundașii aruncă la coș eficace de la distan ță;
Împotriva oric ărei variante de ap ărare;
Sistemul de atac cu doi juc ători pivoți (atacul 1-2-2)
Atacul cu doi pivo ți este o variant ă frecvent utilizat ă, deși jocul se concentreaz ă
mai mult sub panou. Prezen ța celor doi pivo ți aglomereaz ă într-o oarecare
măsură această zonă, creând unele dificult ăți pătrunderilor celorlal ți jucători.
La baza acestei variante st ă colaborarea între cei doi pivo ți și aruncările de la
semidistan ță. Acestei orient ări i se adaug ă, în cadrul unor circula ții tactice și o

Bazele generale ale baschetului
125serie de combina ții cu extrema și fundașii care necesit ă manevre conjugate ale
celor trei pivo ți prin car s ă se valorifice ac țiunile celor trei p ătrunzători.
Dispozitivul de atac se compune din doi atacan ți, plasași în apropierea co șului,
pe liniile laterale ale suprafe ței de restric ție, ambii cu sarcini de pivot.. trei
jucători pătrunzători sunt plasa ți în afară. Dintre ace știa doi sunt extreme,
așezați la nivelul liniei de aruncare liber ă către lateral, și un funda ș plasat pe
linia median ă. În cadrul sistemului de atac cu doi pivo ți deosebim mai multe
variante de a șezare a juc ătorilor pivo ți.
În cadrul sistemului de atac cu doi pivo ți deosebim mai multe variante de
așezare a juc ătorilor pivo ți.
Prima variant ă plasează pe acești doi pivo ți în același plan, de o parte și de
alte a liniilor de aruncare liber ă.
A doua variant ă este aceea în care cei doi pivo ți se plaseaz ă în două planuri
diferite, fie de o parte și de alta a liniilor laterale ale suprafe ței de restric ție,
fie pe aceea și latură.
a treia variant ă este aceea cu un juc ător pivot plasat în zona clasic ă de
acțiune și un jucător pivot fals (pivot – extrem ă), plasat pe unul din col țurile
terenului.
Caracteristici:
dispozitivul de atac plaseaz ă doi jucători pivoți în apropierea co șului și trei
jucători în afar ă;
cere cel pu țin doi juc ători specializa ți pe postul de pivot;
cere o bun ă colaborare între cei doi pivo ți și a fiecăruia cu ceilal ți trei
atacanți;
spațiul din apropierea co șului este mai aglomerat și îngreuneaz ă angajările
și depășirile;
se asigură o bună recuperare la panou;
aruncările nereu șite pot fi mai u șor corectate prin voleibol ări;
asigură un echilibru defensiv eficient, cu doi și trei jucători.
Combinații de bază – combina țiile specifice sistemului de atac cu doi juc ători
pivoți le putem împ ărți în combina ții între pătrunzători, combina ții între pivo ți
și între pătrunzători și aceștia: mai pu țin frecvente sunt combina țiile între pivo ți
și pătrunzători.
Jucătorii pătrunzători combin ă în general pe blocaj anterior la juc ătorul cu
minge, pentru a facilita arunc ările la coș de la semidistan ță.
Jucătorii pivo ți folosesc dublajele ofensive și defensive, blocajele și plecarea
din blocaj și încrucișările.
Utilizare tactic ă:
În toate situa țiile succesul depinde de valoarea pivo ților și eficiența în arunc ări
a extremelor și fundașului.
Avantaje:

Cătălin CIOCAN
126face față oricărui sistem de ap ărare;
asigură o bună recuperare și corectare a arunc ărilor la co ș nereușite;
prezintă o linie forte de atac în apropierea panoului;
asigură aruncări din sectoarele preferate;
face lansarea contraatacului de c ătre echipa advers ă;
Dezavantaje:
în cazul în care unul din juc ătorii pivo ți nu dă randamentul cerut, valoarea
sistemului este diminuat ă;
aglomereaz ă spațiul de sub co ș, nepermi țând pătrunzătorilor să acționeze
din aceast ă zonă;
dacă jucătorii pătrunzători nu sunt eficien ți în arunc ările de la distan ță și
semidistan ță permite ap ărării o bună organizare în spa țiul din apropierea
coșului.
Metodica înv ățării atacului împotriva ap ărării om la om
Pregătirea sistemului se realizeaz ă printr-o preg ătire a factorilor
antrenamentului: fizic, tehnic, tactic, individual și tactic colectiv.
În cadrul componentelor fizice se fac o serie de exerci ții prin care se contribuie
la dezvoltarea aptitudinilor motrice solicitate de sistemele de atac:
forță în membrele superiore și inferioare;
viteză de execu ție și de reacție;
îndemânare;
Din componenta tehnic ă, studenții vor trebui s ă cunoască și să exerseze:
mișcarea în teren: oprirea într-un timp, pivotarea înainte și înapoi,
schimbarea de direc ție cu frânare pe u picior;
din pase: pas ă cu două mâini de la piept, de deasupra capului, cu p ământul
și pase cu o mân ă de la um ăr; prinderea mingii legat ă de protec ție și
precedată de ieșire la minge; prinderea mingii din alergare urmat ă de
dribling și de aruncare sau oprire și aruncare;
din arunc ările la coș: aruncarea de pe loc precedat ă de oprire, aruncarea din
alergare și din dribling;
fentele de pas ă, de aruncare la co ș și de plecare în dribling;
Componenta tactic ă individual ă:
demarcajul în adâncime și lateral;
pătrunderea pe partea mingii și din partea opus ă mingii;
depășire de pe loc și din deplasare; pe partea dreapt ă și pe stânga;
pătrundere și depășire fără finalizare, cu pasarea mingii;
pătrundere și depășire cu finalizare prin aruncare la co ș;
recuperare ofensiv ă;
Componenta tactic ă colectivă elementar ă:

Bazele generale ale baschetului
127combinația dă și du-te;
blocajul la juc ătorul cu și fără minge;
încrucișarea simpl ă și dublă;
atacul în superioritate numeric ă;
triunghiul de s ăritură.
După ce s-au executat elementele tehnice și acțiunile tactice necesare, se trece
la învățarea propriu-zis ă a sistemului. Se proiecteaz ă așezarea în dispozitiv,
zonele de ac ționare și se menționează sarcinile pe posturi ale fiec ărui jucător.
Se învață circulația de minge și de jucători. Se introduc ac țiunile individuale:
depășirea, pătrunderea, recuperarea ofensiv ă. Se trece la introducerea
combinațiilor de 2-3 juc ători specifice sistemului.
VI.1.15.5. Atacul împotriva ap ărării în zonă
Sarcina principal ă în atacul împotriva ap ărării în zon ă este de angrenare a
tuturor atacan ților în preg ătirea atacului. F ără un atac colectiv, bine organizat
nu se poate disloca o ap ărare de zon ă. Organizarea și pregătirea atacului de
zonă cu participarea tuturor juc ătorilor cere o gândire tactic ă superioar ă și un
nivel de cuno ștințe ridicat. În atacul împotriva ap ărării de zon ă trebuia să se țină
seama de:
caracteristicile pe care le prezint ă varianta de ap ărare;
suprafețele vulnerabile ale acestuia;
avantajele și dezavantajele pe care le prezint ă zona.
Principiul de baz ă în atacul de zon ă îl reprezint ă atacarea p ărților vulnerabile
sau slabe ale ap ărării și valorificarea lor. Atacul împotriva ap ărării în zon ă se
poate realiza prin trei forme:
contraatac;
atac rapid;
atac pozițional;
În momentul în care dispozitivul de ap ărare a fost organizat, se trece la atacarea
zonei prin atac pozi țional.
Dispozitivul de atac va fi ales în func ție de:
varianta de ap ărare. Orice variant ă de apărare are juc ătorii plasa ți în două
sau trei planuri; atunci și atacul, în func ție de aceste planuri, va a șeza
jucătorii în dou ă sau trei planuri.
Zonele vulnerabile ale ap ărării. Dispozitivul îi va plasa pe atacan ți în zonele
vulnerabile ale ap ărării unde ap ărătorii asigur ă mai greu cerin țele unui bun
marcaj.
Determinarea dep ășirii numerice. În ap ărarea de zon ă, prezența unei
superiorit ăți numerice în zona unui ap ărător constituie o greutate în

Cătălin CIOCAN
128efectuarea marcajului. Aceast ă depășire se realizeaz ă fie prin a șezarea
inițială a jucătorilor, fie prin circula ția lor.
Aglomerarea pe o parte a terenului. Datorit ă depășirii numerice care se
realizează într-o anumit ă zonă, rezultă o aglomerare pe o parte a terenului
care determin ă scoaterea din dispozitiv a ap ărătorului.
Asigurarea recuper ărilor la panou. Folosirea unui num ăr mare de arunc ări la
coș de la semidistan ță și distanța necesită o bună organizare a recuper ărilor
la panou.
Principalele mijloace folosite în atac, împotriva ap ărărilor în zon ă sunt:
Aruncările la coș de la semidistan ță și distanță;
Circulația mingii care se realizeaz ă prin:
–Lucru cu mingea cu priz ă înaltă;
–Pase și aruncări la coș cu priză înaltă;
–Circulația de minge, precedat ă de fentă;
–Circulația mingii din aproape în aproape;
–Pase rapide, scurte și precise;
–Circulația mingii permanent ofensiv ă;
–Circulația mingii prin dribling utilizându-se mai pu țin;
Circulația jucătorilor:
–Este determinat ă de circula ția mingii, fiind factorul secund în atacul de
zonă; este sacadat ă, întrerupt ă;
–Determin ă depășirea numeric ă, care se va efectua în zona unde
apărătorul marcheaz ă atacantul cu mingea.
Atacul împotriva ap ărării în zonă poate fi sistematizat astfel:
Sistemul de atac cu doi juc ători pivoți (variante 2-2-1) – cel mai des folosit
datorită multiplelor posibilit ăți pe care le ofer ă în atacarea diferitelor
variante de ap ărare în zon ă.
Sistemul de atac cu juc ător centru și pivot (varianta 1-3-1)
Metodica înv ățării atacului împotriva ap ărării în zonă
Învățarea atacului ap ărării în zon ă se face dup ă învățarea și perfecționarea
atacului om la om. Deci consider ăm că jucătorii au un bagaj de cuno ștințe
tehnico-tactice avansat.
Pentru înv ățarea sistemului propriu-zis, din punctul de vedere al preg ătirii fizice
specifice avem nevoie de dezvoltarea urm ătoarelor aptitudini fizice: viteza de
execuție; îndemânare; for ța specific ă în brațe și picioare;

Bazele generale ale baschetului
129Pentru dezvoltarea vitezei de execu ție în pasarea mingii, pe spa ții limitate și în
aruncările la co ș de la semidistan ță și distanță se vor folosi urm ătoarele
exerciții:
Pase în doi de pe loc cu o mân ă de la piept, cu dou ă mâini de deasupra
capului, cu dou ă mâini cu p ământul, pase de la locul prinderii sub form ă de
concurs; pase în triunghi cu dou ă mingi; pase în perechi; un juc ător paseaz ă
cu pământul, cel ălalt cu dou ă mâini de deasupra capului;
Pase în cerc cu 3-4 mingi într-un singur sens, la semnal se schimb ă sensul
de pasare a mingii;
Joc ținerea mingii pe spa țiu limitat;
Pentru preg ătirea tehnic ă a atacului ap ărării pe zon ă avem nevoie de
perfecționarea urm ătoarelor procedee tehnice: pase din priz ă înaltă de la locul
prinderii, pase cu p ământul și urmate de deplasare, pase speciale fente de pas ă
și de aruncare la co ș, protecția mingii, arunc ările la co ș de pe loc, de la
semidistan ță și distanță, aruncări la coș din săritură, aruncări la coș precedate de
1-2 driblinguri.
După realizarea preg ătirii tehnice se trece la preg ătirea tactic ă colectivă. În
cadrul combina țiilor de baz ă folosite împotriva ap ărării pe zon ă vom antrena:
atacul în superioritate numeric ă; și dublajele ofensive și defensive;
Regula de baz ă în atacul cu dep ășire numeric ă este infiltrarea a doi atacan ți în
zona unui singur ap ărător sau în zona r ămasă liberă, așa-zisa zon ă vulnerabil ă.
După perfecționarea acestor combina ții, atacul în dep ășire numeric ă 2×1, 3×1 și
a dublajelor urmeaz ă etapa asambl ării acțiunilor individuale și colective, în
cadrul sistemului de atac preconizat (înv ățarea propriu-zis ă a sistemului);
Această etapă cuprinde:
Ocuparea dispozitivului;
Aplicarea circula ției de minge și de jucători;
Aplicare a combina țiilor preconizate în func ție de dispozitivul de ap ărare
cât și de greșelile efectuate de ap ărători.
Atacul ap ărării în zon ă cere mult ă răbdare din partea juc ătorului, datorit ă
caracterului colectiv impus de sistemul de ap ărare, solicitând gândirea tactic ă în
rezolvarea diferitelor faze de joc.
VI.1.16. Tactica colectiv ă de echipă în apărare
Sistematizarea tacticii colective de echip ă în apărare:
Împotriva contraatacului;
Apărare om la om:
–Normală: activă și pasivă;
–Agresivă: pe jumătate de teren și pe tot terenul;

Cătălin CIOCAN
130–Cu aglomerare
–Cu flotare
–La intercep ție
Apărare zonă:
–Pe tot terenul: 1-2-1-1 sau 1-2-2 sau 2-1-2
–Pe jumătate de teren: 1-3-1 sau 2-1-2 sau 3-2
Apărarea combinat ă
–4 în zonă și 1 om la om;
–3 în zonă și 2 om la om;
–2 în zonă și 3 om la om;
–1 în zonă și 4 om la om;
Sistemul de ap ărare reprezint ă organizarea și coordonarea ac țiunilor individuale
și colective a tuturor ap ărătorilor, în scopul form ării unui grup omogen de lupt ă
împotriva atacului. Baschetul folose ște trei sisteme de ap ărare:
Om la om;
Zonă;
Combinat ă;
VI.1.16.1. Sistemul de ap ărare om la om
Sistemul de ap ărare om la om este foarte accesibil fiind sistemul de baz ă al
jocului. Este denumit și apărare individual ă deoarece fiec ărui apărător i se
repartizeaz ă un atacant.
Caracteristici:
Atenția apărătorului este orientat ă în principal asupra atacantului;
Se poate aplica pe orice por țiune de teren;
Are un caracter activ, for țând pe adversar s ă joace mingea;
Acționează pentru intrarea în posesia mingii, a șteaptă greșelile atacantului
și le provoac ă.
Reguli de baz ă:
Orice apărător trebuie s ă se afle tot timpul între co ș și adversar;
Fiecărui apărător i se repartizeaz ă la începutul jocului un adversar;
Utilizare tactic ă:
Se folosește împotriva oric ărui sistem de atac. Împotriva echipelor:
a căror jucători arunc ă precis la co ș de la distan ță;
a căror jucători au o slab ă pregătire tehnic ă;
în cazul în care în ultimele minute de joc conduce adversarul și se urmărește
câștigarea mingii.

Bazele generale ale baschetului
131Avantajele ap ărării om la om:
Asigură supravegherea fiec ărui atacant în parte;
Dă posibilitatea studierii adversarilor, cu mult înaintea jocului;
Repartizarea juc ătorilor adver și se poate face dup ă talie și după pregătire;
Dă posibilitatea ap ărării să profite de sl ăbiciunile atacan ților;
Poate să se adapteze în func ție de situa ția jocului, captând un caracter activ
sau pasiv;
Dezavantajele ap ărării om la om:
Cere calit ăți relativ egale cu cele ale adversarilor;
Face față mai greu combina țiilor tactice bazate pe blocaje, paravane.
Lansarea contraatacului și intercepțiile se realizeaz ă mai greu.
Variantele ap ărării om la om:
Apărarea om la om normal ă este utilizat ă de începători și prezintă două forme:
Pasivă – marcajul atacan ților se realizeaz ă după retragerea în ap ărare;
Activă – se apropie de ap ărarea om la om agresiv ă, distanța de marcaj se
micșorează, apărătorul executând lucru activ de bra țe și picioare.
Apărarea om la om agresiv ă
Marcajul atacan ților este foarte strâns, se încearc ă intrarea în posesia mingii. Se
execută pe jumătate de teren și pe tot terenul. Necesit ă o bună pregătire fizică,
în special rezisten ță în regim de vitez ă în lucru de bra țe și jocul de picioare.
Utilizare tactic ă:
Împotriva echipelor cu o slab ă pregătire fizică și tactică;
Atacul bazat pe combina ții fixe, pase lungi de contraatac;
Finalul jocului, când echipa este condus ă.
Când adversarul de semne de oboseal ă.
Avantaje: provoacă derută în atac.
Dezavantaje: consum energetic mare; acumularea unui num ăr de gre șeli
personale foarte mare.
Apărarea om la om cu aglomerare
Se realizeaz ă pe o suprafa ță de teren redus ă (5-6 metri de co ș);
a apărut datorit ă lipsei de eficien ță a aruncărilor și datorită utilizării excesive a
acțiunilor pe juc ătorii înal ți, plasați în zona de restric ție. Apărarea este
interesată de jocul de sub panou.
Utilizare tactic ă:
Împotriva echipelor care nu folosesc arunc ări de la semidistan ță și distanță;

Cătălin CIOCAN
132Împotriva echipelor care folosesc excesiv în atac ac țiuni de p ătrundere și
acțiuni pentru pivot.
Apărarea om la om cu flotare
Este apărarea în care se acord ă ajutor coechipierului în marcajul unui atacant
foarte periculos.
Utilizare tactic ă:
Împotriva echipelor care- și bazează atacul pe juc ătorii pivo ți, centri
valoroși;
Împotriva echipelor care nu arunc ă de la distan ță și semidistan ță.
Apărare om la om la intercep ție (presing)
Reprezint ă varianta modern ă a apărării agresive. Forma ce mai activ ă de
apărare, având ca scop împiedicarea circula ției de minge. Juc ătorul atac ă fără a
se mai retrage în ap ărare.
Utilizare tactic ă:
Temporar ă sau permanent ă în funcție de calit ățile jucătorilor (rezisten ță în
regim de vitez ă, acțiuni tehnico-tactice foarte bine însu șite, vitez ă de
reacție, combativitate);
Împotriva echipelor cu o preg ătire fizică și tehnico-tactic ă redusă;
Împotriva atacului bazat pe combina ții;
Împotriva lans ării contraatacului.
Avantaje:
Creează panică și dezechilibru în atac;
Spectaculozitate;
Cea mai incomod ă formă de apărare.
Dezavantaje:
Consum energetic foarte mare;
Este necesar un lot de juc ători, apropia ți valoric;
Apărare preten țioasă, solicitând o foarte bun ă colaborare.
VI.1.16.2. Sistem de ap ărare zonă
Reprezint ă apărarea colectiv ă ce se desf ășoară pe un spa țiu limitat în fa ța coșului,
în care ap ărătorii sunt a șezați într-un dispozitiv special fiecare având sarcina de a
supraveghea o anumit ă porțiune de teren, dinainte stabilit ă, marcând atacantul
care apare în zona sa.
Caracteristici:
Apărătorul urm ărește în principal mingea și jucătorul cu minge;

Bazele generale ale baschetului
133Apărătorii sunt a șezați într-un dispozitiv precis;
Deplasarea întregii ap ărări se face în func ție de locul mingii și circulația ei;
Apărarea este organizat ă în momentul când cei cinci ap ărători au reu șit să
formeze dispozitivul în ap ărare;
Apărarea în zon ă prezintă suprafețe vulnerabile;
Apărarea se caracterizeaz ă prin răspundere colectiv ă, greșelile comise de un
apărător sunt reparate destul de u șor de ceilal ți jucători;
Cere o gândire tactic ă avansată;
Reguli de baz ă:
Atenția tuturor ap ărătorilor trebuie s ă fie orientat ă spre circula ția de minge;
Deplasarea juc ătorilor este determinat ă de circula ția mingii;
Retragerea în ap ărare se face imediat ce s-a pierdut mingea;
Întrajutorarea constituie regula de baz ă;
Vorbirea în ap ărare – pentru o cât mai bun ă dirijare a ac țiunilor ap ărătorilor
luați individual, cât și colectiv, este necesar ca unul din ap ărători să dirijeze
întreg dispozitivul
Utilizare tactic ă:
Echipele au atac exclusiv pe combina ții și nu execut ă aruncări de la distan ță
și semidistan ță;
Echipele care dispun de juc ători înalți, pentru asigurarea recuper ării
defensive.
Când jocul se disput ă pe un teren cu dimensiuni minime.
Avantajele sistemului de ap ărare în zon ă:
Obligă atacul să realizeze arunc ări de la semidistan ță;
Recuperare cu ajutorul triunghiului de s ăritură;
Trecerea din ap ărare în atac se efectueaz ămai ușor, favorizând
contraatacul;
Intercepții;
Dezavantajele sistemului de ap ărare în zon ă:
Nu se poate aplica decât pe o por țiune limitat ă de teren;
Este vulnerabil ă împotriva contraatacului advers;
Este ineficace împotriva atacului unei echipe care are în componen ța sa
jucători buni arunc ători de la semidistan ță;
Variantele ap ărării în zon ă:în cadrul ap ărării în zonă, apărătorii pot fi a șezați
în dispozitiv în diferite moduri: pe 2 sau 3 planuri, care reprezint ă variantele
apărării în zon ă: 3-2; 2-3; 2-1-2; 1-2-2 sau 1-3-1, numerotarea începând de la
linia de centru c ătre coș. Detaliem în continuare fiecare variant ă a apărării în
zonă:

Cătălin CIOCAN
134Apărarea în zon ă 2-1-2 – este cea mai popular ă variantă a apărării în zonă.
Aceasta se datoreaz ă dispozitivului de ap ărare care împarte în mod judicios
sarcinile ap ărătorilor și acțiunilor lor. Varianta 2-1-2 plaseaz ă apărătorii în
trei planuri de ap ărare. Este ap ărarea de baz ă a sistemului de ap ărare în
zonă. Este folosit ă împotriva zonelor care îmbin ă atacul de la semidistan ță
cu cel de sub co ș și când avem în structura echipei ap ărători mobili și rapizi.
Apărarea în zon ă 1-3-1 – este o zon ă puternică, care se adapteaz ă pe
sistemul de atac cu juc ător centru și pivot (1-3-1). În jocul modern de
baschet, aceast ă formă este folosit ă din ce în ce mai mult.
Apărarea în zon ă 1-2-2 – este varianta de zon ă ofensivă, dispusă tot pe trei
planuri de ap ărare, cu un juc ător mobil în prima linie, care anihileaz ă
circulațiile de minge și aruncările la coș de la semistan ță, alți doi apărători
în dreptul liniei de arunc ări libere care ap ără jumătatea a doua din teren și în
planul trei, doi funda și care apără suprafața din apropierea co șului.
Apărarea în zon ă 3-2 – această zonă are două planuri de ap ărare: primul
plan, format din trei juc ători (extrem ă, centru și extremă) cu sarcina de a
opri atacul cât mai departe de co ș folosind mijloace agresive. Funda șii sunt
plasași în linia a II-a și acoperă o zonă ceva mai mare de teren, trebuind s ă
iasă până spre col țurile terenului. Este o zon ă care rezolv ă cu ușurință
trecerea rapid ă sau contraatacul propriu.
Apărarea în zon ă 2-3 – această apărare aparține variantelor cu o bun ă
recuperare defensiv ă. Dispozitivul prezint ă două planuri de ap ărare: primul
plan format din doi juc ători, mobili, care trebuie s ă hărțuiască acțiunile
atacanților din fa ță, a doua linie format ă din trei ap ărători – un centru retras
și doi funda și. Se folose ște împotriva echipelor cu atac bun în suprafa ța de
sub panou, care folosesc 2-3 juc ători pivoți.
VI.1.16.3. Sistemul de ap ărare combinat ă
Aceste sistem de ap ărare folose ște și reguli de baz ă ale apărării în zon ă
împotriva unor mi șcări active ale atacului (circula ția rapidă, blocajele,
paravanele, p ătrunderile individuale) dar și elemente și regulile de baz ă ale
apărării om la om împotriva arunc ărilor precise de la distan ță și semidistan ță, în
marcajul unor atacan ți foarte buni tehnicieni.
Atacul împotriva ap ărării om la om
Echipele din atac, trebuie s ă țină seama de urm ătoarele indica ții atunci când
atacă o apărare om la om:
Circulația jucătorilor trebuie s ă fie ofensiv ă, rapidă, continuă;
Circulația jucătorilor trebuie s ă dezaglomereze spa țiul din apropierea
coșului;

Bazele generale ale baschetului
135Pătrunderile s ă se efectueze prin centru și apoi să se continue c ătre colțurile
terenului;
Circulația mingii s ă fie în concordan ță cu circula ția jucătorilor. Sistemul de
apărare om la om poate fi atacat prin dou ă forme: atacul rapid –
contraatacul; atacul propriu –zis;
Atacul pozi țional:
Tacul în potcoava;
Atacul cu 1 sau 2 pivo ți;
Atacul cu 1 sau 2 centri;
Atacul cu pivot și centru;
Metodica înv ățării și perfecționării sistemului de atac în potcoav ă și a
sistemului de ap ărare om la om
Etapa condi țiilor de joc:
Pentru atac:
–Așezarea pe posturi;
–Învățarea așezării în dispozitiv și a sarcinilor pe posturi;
–Învățarea circula ției de jucători: individual ă, colectivă;
–Învățarea circula ției de minge: f ără circulație de jucători, circula ții de
minge cu varia ții de ritm, schimbarea direc ției de circula ție a mingii;
–Asamblarea circula ției de juc ători cu circula ția mingii – înv ățarea
trecerii din ap ărare în atac f ără minge.
Pentru ap ărare:
–Repetarea marcajului normal în ap ărare om la om:
–Așezarea între adversar și coș;
–Așezarea pe linia ce leag ă adversarul de co ș;
–Așezarea la o distan ță de adversar în func ție de periculozitatea acestuia.
Etapa condi țiilor de joc:
Apariția adversarului determin ă învățarea și perfecționarea concomitent ă a
atacului și a apărării;
Exerciții de atac și apărare 5 x 5 pe tot terenul și pe jumătate din teren cu și
fără minge;
Etapa condi țiilor de joc:
Joc școală 5×5 pe jum ătate de teren, cu tem ă și în funcție de situa ție;
Joc școală 5×5 pe tot terenul, cu tem ă și de situație.
Joc de verificare;
Joc competi țional.

Cătălin CIOCAN
136Metodica înv ățării și perfecționării sistemului de ap ărare
în zonă 2-1-2
Etapa condi țiilor izolate de joc:
Așezarea în dispozitivul de ap ărare 2-1-2:
–Doi funda și cu statur ă mare, buni recuperatori;
–Un jucător centru înalt, care dubleaz ă permanent deplas ările celorlal ți
apărători și coordoneaz ă întreaga activitate defensiv ă, bun recuperator;
–Două extreme agresive și de mare mobilitate;
Etapa condi țiilor apropiate de joc
5×5 pe jum ătate de teren, cu minge;
Atacul:
Pătrunderi în zonele vulnerabile ale zonei;
Realizarea dep ășirii numerice;
Apărarea:
Apărarea la atacan ții care preg ătesc aruncare la co ș;
Deplasări în funcție de locul mingii, închiderea culoarelor de p ătrundere;
Dirijarea verbal ă a apărării și modificării teritoriale ale zonei în func ție de
locul mingii.
Schimbarea ap ărării cu atacul se face la dispozi ția profesorului, 5×5 pe tot
terenul: perfec ționarea pentru atac a trecerii din ap ărare în atac iar pentru
apărare trecerea din atac în ap ărare.
Atacul:
Câștigarea mingii;
Trecerea din ap ărare în atac;
Pregătirea atacului și a combina țiilor tactice prin circula țiile de juc ători și
minge;
Realizarea finaliz ării;
Apărarea:
Pierderea posesiei mingii și retragerea din atac în ap ărare;
Retragerea grupat ă a celor cinci juc ători;
Organizarea ap ărării;
Apărarea împotriva atacului și lupta pentru câ știgarea mingii.
Etapa condi țiilor de joc:
Joc școală 5×5 pe jum ătate de teren cu tem ă și de situație;
Joc 5×5 pe tot terenul cu tem ă și de situație;
Joc de verificare;
Joc competi țional.

Bazele generale ale baschetului
137VI.1.17. Generalități privind metodica înv ățării și perfecționării tacticii colective
de echipă
În metodica înv ățării și perfecționării unui sistem de joc, deosebim trei etape.
VI.1.17.1. Etapa alegerii sistemului
Alegerea unui sistem de joc trebuie s ă fie legată de:
Perspectiva echipei aflat ă în pregătire;
Perspectiva juc ătorilor considera ți individual;
Pentru aceasta trebuie s ă aibă în vedere urm ătoarele:
Particularit ățile elevilor, considerate atât în prezent cât și în perspectiv ă,
referitoare la: dezvoltarea aptitudinilor psihomotrice; nivelul de preg ătire
tehnică și tactică individual ă; calitățile psihice și perspectiva educ ării lor.
Gradul de adaptabilitate a sistemului ales la situa țiile de joc și la diferitele
sisteme folosite de adversar;
Măsura în care sistemul adoptat se încadreaz ă și corespunde sistemului
orientării generale a jocului pe plan na țional.
VI.1.17.2. Etapa preg ătirii bazelor sistemului
Pregătirea bazelor sistemului se realizeaz ă pe factorii antrenamentului,
considera ți atât izola ți cât și în corela ția care exist ă între ei.
1.Pregătirea teoretic ă– este unul din aspectele cele mai principale ale
pregătirii tactice colective. Are drept scop înzestrarea elevilor cu cuno ștințe
tactice, formarea unei gândiri tactice care s ă permită analiza situa țiilor de
joc și luarea de hot ărâri rapide și utile, precum și dezvoltarea gândirii
creatoare. Aceast ă pregătire se realizeaz ă prin lec ții teoretice, unde
profesorul explic ă și demonstreaz ă caracteristicile esen țiale ale sistemului,
regulile și combina țiile de baz ă.
2.Pregătirea fizic ă– reprezint ă o bază sigură și indispensabil ă învățării și
aplicării unui sistem de joc. Aptitudinile psiho-motrice trebuiesc dezvoltate
în vederea execut ării corecte a ac țiunilor tehnico-tactice, pe care le solicit ă
sistemul respectiv.
3.Pregătirea tehnic ă– urmărește perfec ționarea procedeelor tehnice
specifice postului în vederea asigur ării mijloacelor de realizare a sistemului
de joc. Astfel trebuie cunoscute și aplicate în condi țiile jocului urm ătoarele
elemente tehnice: urm ărirea, pivotul și schimbarea de direc ție; unul sau
două procedee de pasare de pe loc și din deplasare; driblingul, pasa;

Cătălin CIOCAN
1384.Pregătirea tactic ă– elevii care urmeaz ă să învețe un sistem trebuie s ă aibă
o pregătire tactic ă minimală, să cunoască și să aplice principiile de tactic ă
individual ă în atac și apărare. Aceast ă pregătire tactic ă minimală poate fi
concretizat ă prin cunoa șterea principalelor ac țiuni de tactic ă individual ă în
atac și apărare (demarcaj, p ătrundere, dep ășire, marcaj) precum și a
principalelor combina țiilor de 2-3 juc ători în atac și apărare (dă și du-te,
închiderea p ătrunderilor, alunecarea)
5.Pregătirea psihologic ă– trebuie s ă se facă simțită de la primele lec ții
elevii dând dovad ă de combativitate, curaj, perseveren ță, încredere în
forțele proprii, rezisten ță morală față de succesele adversarului și
insuccesele proprii.
VI.1.17.3. Etapa înv ățării propriu-zise
1.Faza condi țiilor izolate de joc când se începe înv ățarea: așezării în
dispozitiv, p ăstrându-se sarcinile pentru fiecare post, circula ția de jucători și
de minge, asambl ări ale circula ției de minge cu circula ția jucătorilor și
aplicarea ac țiunilor individuale și a unor combina ții de 2 și 3 jucători, în
cadrul dispozitivului, f ără prezența adversarului.
2.Faza condi țiilor apropiate de joc . Bazele sistemului se perfec ționează în
prezența adversarului. Ac țiunile individuale cât și combina țiile de 2-3
jucători se aplic ă în cadrul sistemului, dar de data aceasta intervine gândirea
tactică, judecarea situa țiilor de joc, lupta cu adversarul direct și cu ceilal ți
adversari, plasamentul atacantului. Adversarul este introdus gradat și în
cadrul tacticii colective (pasiv, semiactiv, activi).
3.Faza condi țiilor de joc – în care accentul cade pe jocul bilateral. Se înva ță
trecerea din atac în ap ărare și invers, ocuparea dispozitivului, ap ărarea sau
atacul co șului. Perfec ționarea sistemului se face în cadrul jocurilor de
antrenament sau verificare, în care profesorul trebuie s ă-și aleagă adversari
de valori diferite, aceasta în func ție de stadiul de preg ătire și de sarcina pe
care o urm ărește în aceste jocuri.
TEME DE LUCRU
1. Enumera ți fazele atacului.
2. Enumera ți fazele ap ărării.
3. Sistematiza ți conținutul tacticii individuale din atac.
4. Sistematiza ți conținutul tacticii individuale în ap ărare.

Bazele generale ale baschetului
139Evaluare
1. Enumera ți caracteristicile tacticii jocului de baschet.
2. Defini ți combina ția tactică.
3. Enumera ți principiile atacului în jocul de baschet.
4. Enumera ți sistemele de joc folosite în baschet.
5. Enumera ți principiile ap ărării în jocul de baschet.
6. Sistematiza ți conținutul tacticii colective elementare din atac.
7. Sistematiza ți conținutul tacticii colective elementare în ap ărare.
8. Sistematiza ți conținutul tacticii colective de echip ă (sisteme de joc) din
atac.
9. Sistematiza ți conținutul tacticii colective de echip ă (sisteme de joc) în
apărare.
10. Pătrunderea (prezentarea modelului, indica ții metodice, utilizare tactic ă,
metodica înv ățării și consolid ării).
11. Depășirea (prezentarea modelului, indica ții metodice, utilizare tactic ă,
metodica înv ățării și consolid ării).
12. Combina ția tactică dă și du-te (prezentarea modelului, componentele
combinației, utilizare tactic ă, indicații metodice).
13. Enumera ți fazele contraatacului din jocul de baschet.
14. Enumera ți caracteristicile sistemului de ap ărare om la om.
15. Enumera ți variantele ap ărării om la om.
16. Enumera ți caracteristicile sistemului de ap ărare zonă.
Rezumat
Prezenta unitate de curs prezint ă principalele defini ții ale tacticii jocului de
baschet, caracteristicile tacticii jocului de baschet și sistematizarea acesteia.
Este prezentat ă tactica individual ă:
demarcajul:
individual: în adâncime; în lateral;
cu ajutorul coechipierului;
pătrunderea:
–pe partea opus ă;
–pe partea mingii;
depășirea;
recuperarea;

Cătălin CIOCAN
140voleibolarea;
Tactica colectiv ă elementar ă:
Dă și du-te;
Încrucișarea: simpl ă și dublă;
Blocaj: interior; exterior și posterior;
Ieșire din blocaj;
Paravanul;
Dublajul: ofensiv și defensiv;
Atac în superioritate numeric ă: simplă și dublă;
Combinații tactice în momente fixe: angajare între doi; repunere de la linia
laterală; repunere de la linia de fund; aruncare liber ă;
Circulațiile teoretice: circula ție în opt; doi-doiul; circula ție cu încruci șare
succesive;
Tactica colectiv ă de echipă, sistemele de joc prezente în jocul de baschet.
Contraatacul și atacul rapid
Atacul împotriva ap ărării om la om
Atacul împotriva ap ărării în zonă
Aprofundarea teoretic ă a cunoștințelor din aceast ă unitate de curs este esen țială
pentru to ți aceea care vor s ă înțeleagă desfășurarea practic ă a unui joc de
baschet.
Bibliografie
BALINT Gh. (2008) – Bazele generale ale jocului de fotbal, Ed. Pim, Ia și.
CIOCAN C – Îndrumar metodico-practic, Ed. Alma Mater, Bac ău, 2004,
CIOCAN C – Baschet – tehnica și tactica, Ed. Pim , Ia și, 2007.
CIOCAN C, CIOCAN D – Baschet – caiet de lucr ări pratice, Ed. Pim , Ia și, 2007.
HÂNSA C. (2003) – Înv ățarea jocului de baschet Ed. Funda ției Universitare Dun ărea
de Jos, Gala ți.
HÂNSA C., C ĂLIN L. (2002) – Baschet – Ed. Mongabit – Gala ți.
MUȘAT M., POP H. (1996) – Înv ățați baschet f ără profesor, Ed Dacia, Cluj-Napoca.
ROMAN Gh., POP H. (1993), Baschet – curs de baz ă, FEFS Cluj-Napoca.
* * * – Regulamentul jocului de baschet , F.R.B. 2000.

Bazele generale ale baschetului
141MODULUL VII. Competiția în jocul de baschet
Scop
Prezentarea unor in forma ții privind organizarea unei competi ții sistem turneu în
lecția de educa ție fizică.
Obiective opera ționale
După ce vor studia aceast ă unitate de curs, studen ții vor putea s ă:
Organizeze o competi ție sistem turneu (pe grupe valorice separat pentru
fete și băieți) de baschet în lec ția de educa ție fizică
Aspecte generale ale competi ției în jocul de baschet
Competiția de baschet este o întrecere organizata de un for (institu ție, club,
școală) care își asumă această misiune cu un scop bine precizat și la care
participa mai multe echipe, pe baza unui regulament propriu specific,
recunoscut si respectat de to ți participan ții.
Fiecare competi ție oficiala sau mai pu țin oficială sau amical ă (de pregătire, de
verificare, aniversar ă) este organizata pe baza propriului regulament; Elaborat
de organizatorii competi ției respective, regulamentul trebuie s ă fie aprobat de
forul superior al organizatorului respectiv.
De regula un regulament al unei competi ții de baschet cuprinde mai multe
capitole necesare pentru buna desf ășurare a jocurilor respective. În func ție de
dimensiunea, scopul si nivelul competi ției, regulamentul de organizare al
acesteia ar putea cuprinde mai multe capitole:
Denumirea competi ției;
Forul organizator – comisia de organizare;
Scopul competi ției;
Participan ți;
Sistemul de desf ășurare al competi ției;
Datele de disputare a jocurilor;
Locul de disputare al jocurilor – sala de sport, teren de sport;
Alcătuirea clasamentelor;

Cătălin CIOCAN
142Stabilirea rezultatelor finale – validarea lor;
Titluri, premii;
Arbitri etc.
În școala, orice competi ție de baschet va beneficia de regulamentul sau. În
cazul în care competi ția este organizata la nivelul lec țiilor de educa ție fizica sau
la nivelul scolii (între clase) regulamentul va fi elaborat de profesorul de
educație fizica si aprobat de conducerea scolii. Regulamentul trebuie cunoscut
de către toți participan ții la competi ția respectiva.
Competițiile în școli și licee de desf ășoară pe următoarele etape:
Clasă;
Scoală;
Localitate;
Județ;
Interjudețean;
In școlile române ști sistemul competi țional este urm ătorul:
Pentru activitatea sportiv ă cu caracter de mas ă:
Competiție Sistem de desf ășurare
Campionatul școlii Etape pe clas ă;
Interclase;
Faza pe școală;
Ziua sportului preferat Interclase;
Faza final ă pe școală;
Cupe Etape pe clase;
Faza interclase;
Faza final ă pe școală;
Jocuri organizate cu ocazia zilelor festive Interclase;
Faza final ă pe școală;
Întâlniri amicale și tradiționale Interclase;
Interșcoli;
Jocuri organizate în perioada vacan țelor Intergrupe;
Interșcoli;
Pentru activitatea cu caracter de performan ță
Competiție Sistem de desf ășurare

Bazele generale ale baschetului
143Campionatul municipal de minibaschet Faza pe școală
Faza pe municipiu (ora ș)
Festivalul na țional de minibaschet
(feminin și masculin, 3-10 ani și 10-12 ani)Pe echipe;
Faza final ă cu înscrieri;
Campionatul școlilor generale Faza pe școală;
Faza pe localitate;
Faza pe jude ț;
Interjudeț;
Zonă;
Finala pe țară;
Campionatul liceelor Faza pe școală;
Faza pe localitate;
Faza pe jude ț;
Interjudeț;
Zonă;
Finala pe țară;
Competiție – sistem turneu, pe grupe valorice separat, b ăieți si fete
grupa A – cei mai buni elevi;
grupa B – cu elevii de mijloc;
grupa C – cu elevii mai slabi.
În fiecare grupa vor intra 6 elevi care vor juca fiecare cu fiecare, dup ă
următorul sistem de disputare (Berger) pe etape:
Etapa I Etapa II Etapa III Etapa IV Etapa V
1 – 6 6 – 4 2 – 6 6 – 5 3 – 6
2 – 5 5 – 3 3 – 1 1 – 4 4 – 2
3 – 4 1 – 2 4 – 5 2 – 3 5 – 1
Într-o ora se joaca o singura etapa de doua reprize a 8 – 10 min fiecare grupa. În
acest mod competi ția se desfășoară în cinci lec ții de educa ție fizică. Daca un joc
se termina la egalitate, el continua pân ă ce una din echipe realizeaz ă o diferen ță
de un punct.
Rezultatele, dup ă fiecare etapa, vor fi înregistrate în grafice, separat pentru fete
A-B-C si separat pentru b ăieți A-B-C.

Cătălin CIOCAN
144Clasamentul se face dup ă disputarea jocurilor din etapa a V-a când se
calculează punctajul realizat la fiecare echipa în parte dup ă următoarele reguli:
joc câștigat ………………………………………………………………. 2 puncte;
joc pierdut …………………………………………………………………. 1 punct;
joc pierdut prin neprezentare ……………………………………… 0 puncte.NC1 2 3 4 5 6J P
Total
puncte
Clasamen
t
C P C P
1.
2.
3.
4.
5.
6.
După calculul punctelor, se stabile ște clasamentul în ordinea descresc ătoare a
numărului total de puncte. La egalitate de puncte, se ia în considerare victoria
directa, iar daca egalitatea persista, se face punctaverajul din toate jocurile
disputate în serie. La fiecare ora, o echipa din serie este de serviciu si se
îngrijește de fluier, foaie arbitraj;
Stabilirea timpului de începere, de încheiere a primei reprize si de încheiere a
jocului este urm ărit de profesor si echipa de serviciu si anun țat de profesor.
În competi ție se urmărește:
1. încadrarea jocului înv ățat în competi ția oficiala la nivelul clasei;
2. cunoa șterea si respectarea regulilor, arbitrarea jocurilor;
3. organizarea si autoconducera în jocurile din competi ție, funcția de căpitan.
După definitivarea clasamentului va avea loc festivitatea de încheiere a
competiției eviden țiind primele 3 echipe b ăieți și fete care vor fi nota ți cu nota
10 (zece) în catalog la verificarea algoritmilor respectivi. Primele 2 etape
(jocuri) din competi ție se desfășoară cu jocul cu tema din algoritm.

Bazele generale ale baschetului
145Recomand ări
Se organizeaz ă separat pentru fete si pentru b ăieți (acolo unde colectivele
sunt relativ omogene din punct de vedere valoric se pot face competi ții
mixte) o competi ție de pân ă la 10 echipe la fete si 10 echipe la b ăieți
(numărul de echipe se stabile ște exact în func ție de num ărul de elevi si
eleve existente în fiecare clasa), împ ărțite în doua serii de câte 5 echipe
pentru ca în fiecare etapa sa existe câte doua echipe (câte una în fiecare
serie) care sa-si exerseze func țiile de organizator si arbitru.
Competiția se desfășoară cu jocul cu tema din modul.
Programarea echipelor la jocuri se face pe baza tabelei Berger prezentata
anterior.
Echipele care urmau sa joace cu num ărul 6 stau si preiau func țiile de
organizator si arbitru.
Repartizare în serie se face în prima ora de competi ție prin tragere la sorti.
După etapa a V-a, echipele clasate pe acela și loc în serie vor juca pentru
stabilirea clasamentului final (pentru locurile 1-10).
În serie, rezultatele vor fi trecute la fiecare grupa în grafice.
Programarea jocurilor finale se face dup ă următoarele scheme:
Fete / Băieți Clasament
Locurile 1 – 2; I A – I B 1.
Locurile 3 – 4; II A – II B 2.
Locurile 5 – 6; III A – III B 3.
Locurile 7 – 8; IV A – IV B 4.
Locurile 9 – 10; V A – V B 5.
Elevii din echipele clasate în finala pe primele trei locuri vor fi notate în catalog
cu nota 10.
Grupa A (B) – fete (b ăieți)NC1 2 3 4 5 6J P
Total
puncte
Clasament
C P C P

Cătălin CIOCAN
1461.
2.
3.
4.
5.
6.
Competiție sistem turneu cu 6 echipe la fete și 6 echipe la b ăieți
Echipele sunt stabilite anterior, la exerci țiile învățate, repetate;
Arbitrarea jocurilor se face în fiecare ora de c ătre elevii din echipa de serviciu;
Programarea jocurilor se face dup ă tragerea la sorti, conform tabelei Berger;
La fiecare lec ție de educa ție fizica se joaca câte o etapa la fete si una la b ăieți;
Un joc dureaz ă doua reprize egale (8 – 10 minute) la sfâr șit fiind declarata
câștigătoare echipa cu cele mai multe puncte câ știgate. La egalitate, jocul se
prelungește 2 minute pân ă când una dintre echipe realizeaz ă avantaj;
Clasamentul final se face în ordinea echipelor, pe primul loc fiind echipa cu cel
mai mare num ăr total de puncte, urmând apoi în ordine echipele cu num ăr mai
mic de puncte;
Daca doua sau mai multe echipe se afla la egalitate de puncte, departajarea se
va face, în ordine, pe baza num ărului de punte acumulat în toate jocurile si în
ultima instan ța după victoria directa;
Elevii din echipele clasate pe primele locuri în clasamentele finale – atât la fete
cât si la b ăieți – vor fi nota ți cu nota 10 în catalog;
Vor fi aprecia ți si notați corespunz ător si ceilal ți elevi din celelalte echipe.
Competiție sistem turneu cu 5 echipe la fete și 5 echipe la b ăieți
Echipele si juc ătorii din echipe sunt stabili ți anterior.
Arbitrarea jocurilor se realizeaz ă de cei doi c ăpitani de echipa;

Bazele generale ale baschetului
147Programarea jocurilor se face dup ă tragerea la sorti, conform tabelei Berger,
prezentată anterior.
Echipele f ără adversari (care trebuie sa joace cu num ărul 6), din fiecare ora
preiau sarcinile de organizator si arbitru.
La fiecare lec ție de educa ție fizica se joaca câte o etapa la fete si una la b ăieți.
Un joc dureaz ă doua reprize egale (2 x 8 – 10 minute) la sfâr șit fiind declarata
câștigătoare echipa cu cele mai multe puncte câ știgate. Scorul se tine în
continuare. La egalitate, se prelunge ște jocul cu dou ă minute pân ă când una
dintre echipe realizeaz ă avantaj.
În primele trei etape, se joaca cu tema din modul, dupa care se joaca liber.
Rezultatele vor fi înregistrate în grafice, dup ă modelul din figura 2;
Clasamentul final se face în ordinea echipelor, pe primul loc fiind echipa cu cel
mai mare num ăr total de puncte, urmând apoi în ordine echipele cu num ăr mai
mic de puncte.
Daca doua sau mai multe echipe se afla la egalitate de puncte, departajarea se
va face, în ordine, pe baza num ărului de punte acumulat în toate jocurile si, în
ultima instan ța, după victoria directa.
Elevii din echipele clasate pe primele locuri în clasamentele finale – atât la fete
cât si la b ăieți – vor fi nota ți cu nota 10.
Vor fi aprecia ți si notați corespunz ător si ceilal ți elevi care au îndeplinit func ția
de organizator si arbitru (cea mai buna echipa de organizare si de arbitraj).
TEMĂ DE LUCRU
1. Care sunt etapele de desf ășurare a competi țiilor înșcoala general ă?
2. Care sunt elementele definitorii ale unui regulament de organizare al unei
competiții?
Evaluare
Alcătuiți o tabelă Berger pentru o competi ție de baschet cu 6 echipe de b ăieți și 4
echipe de fete.

Cătălin CIOCAN
148Rezumat
Prezenta unitate de curs prezint ăaspecte generale ale competi ției în jocul de
baschet și aspecte privind organizarea unei competi ții – sistem turneu, pe grupe
valorice separat pentru fete și băieți.
Bibliografie
ALBULESCU S. (1981) – Baschet. Mic ă enciclopedie. Ed. Sport – Turism, Bucure ști.
BACHNER L. (1999) – Întreb ările și răspunsurile jocului de baschet Ed. Mirton
Timișoara.
BALINT Gh. (2008) – Bazele generale ale jocului de fotbal, Ed. Pim, Ia și.
CIOCAN C – Îndrumar metodico-practic, Ed. Alma Mater, Bac ău, 2004,
CIOCAN C – Baschet – tehnica și tactica, Ed. Pim , Ia și, 2007.
CIOCAN C, CIOCAN D – Baschet – caiet de lucr ări pratice, Ed. Pim , Ia și, 2007.
HÂNSA C. (2003) – Înv ățarea jocului de baschet Ed. Funda ției Universitare Dun ărea
de Jos, Gala ți.
HÂNSA C., C ĂLIN L. (2002) – Baschet – Ed. Mongabit – Gala ți.
MUȘAT M., POP H. (1996) – Înv ățați baschet f ără profesor, Ed Dacia, Cluj-Napoca.
NEGULESCU C. (2000), Compendiu de reguli ale jocului de baschet – MEN,
ANEFS, Bucure ști.
PAYE B., PAYE P. (2002) – Youth Basketball Drills, Ed. Human Kinetics.
ROMAN Gh., POP H. (1993), Baschet – curs de baz ă, FEFS Cluj-Napoca.
* * * – Regulamentul jocului de baschet , F.R.B. 2000.