Strategii de diminuare a bullying -ului la [615763]

1
Universitatea din București
Departamentul de Psihologie
Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației

Strategii de diminuare a bullying -ului la
adolescenții cu autism

Teza de Licență

Coord.:
Prof. Dr. Univ. Ovidiu -Ion PÂNIȘOARĂ Absolvent: [anonimizat]
2020

2
Capitolul I
1. Originile autismului

Termenul „autism”provine din grecescul autos care însemnă sine si ismos care se refera la o
conditie: „a trăi în sine”. Acesta a fost inventat în 1911 de un psihiatru elvețian, Eugen Bleurer,
pentru a descrie absorbția de sine prezenta in relatiile sociale precare în schizofrenie. Este probabil
ca autismul să fi existat de -a lungul veacurilor, dar primul raport clinic al tulburării a fost publicat
de Dr. Leo Kanner (Gupta, 2004) .
Acesta a împrumutat termenul pentru a descrie un grup de 11 copii din clinica sa. Grupul
era format din opt baieti si trei fete , care nu detineau instinctul social de a se orienta catre alte
persoane; nu vorbeau sau repetau ceea ce auzeau ; foloseau fraze i diosincrasice; aliniau jucariile pe
rânduri lungi și își aminteau de fapte lipsite de sens ; aveau o rezistenta neasteptat de amre la
schimbare (Silberman, 2015) .
Kanner a fost cel care a descris pentru prima data caracteristic ile autismului clasic in detalii ,
in anul 1943 . Si-a bazat raportul pe observația directă, iar o mare parte din ceea ce a stabilit a fost
confirmat de -a lungul timpului. El a înfățișat pe viu caracteristicile esențiale ale autismului, toate
acestea răsunân d în manualele de diagnosticare pana in prezent. În 1956, Eisenburg și Kanner au
sugerat doua criterii esentiale in aceasta tulburare: incapacitatea de a relationa in mod obisnuit cu
oamenii si situatiile cu esecuri in a invata sa vorbeasca sau incapacita te de a le transmite celorlalti,
prin limbaj, un mesaj cu sens, ambele aparand de la inceputul vietii (Matson, 2011) .
La numai un an distanta, î n 1944, Hans Asperger, un pediatru vienez, a descris în mod
independent si aproape in acelasi timp, o afecțiune similară cu cea descrisă de Leo Kanner, numită
psihopatie autistă din cauza „dificultăților severe și caracteristice ale integrării sociale” (Gupta,
2004) . La fel ca si Kanner, Asperger a remarcat particularități ale conținutului și transmiterii
mesajului la un grup similar de copii. În plus, el a comentat privirea ciudata a acestor copii:
„privirea ochilor era în genera l îndreptată în gol și arunca priviri trecatoare către oameni și
obiecte”. Potrivit lui Uta Frith, lucrarea lui Asperger a fost ignorată de comunitatea academică
globală, deoarece a fost scrisă în germană pe vremea celui de -Al Doilea Război Mondial. Ulteri or,

3
in urma cercetarilor, a luat nastere o formă mai ușoară de autism, sindromul Asperger, numita dupa
Hans Asperger.
2. Ce este tulburarea din spectrul autist (TSA)?

Pentru ca exista mai multe tipuri de autism, in functie de comportamentul predominant si
de nivelul de gravitate, de -a lungul timpului a fost gasita ca si soluție denumirea de tulburare din
spectrul autist (TSA) pentru a ingloba o arie mai larga a termenilor si a tipurilor de simptome si
manifestari autiste. Denumirea ulterioara de TSA includ e simptome de la cele mai scazute pana la
cele mai severe.
Cucuruz (2004) sustine ca „autismul este tulburarea centrala din cadrul unui intreg spectru
de tulburari de dezvoltare, cunoscut sub numele de spectrul tulburarilor autismului/autiste sau de
tulbu rari pervazive de dezvoltare (pervasive developmental disorders). Aceste tulburari prezinta o
larga varietate de manifestari, care se considera a fi rezultatul unor disfunctionalitati de dezvoltare
ale sistemului nervos central sau genetice”.
Denumita si autism infantil precoce , autismul copilariei sau autism Kanner , tulburarea din
spectrul autist (TSA) reprezintă o evoluție atipică, heterogenă a dezvoltării neurologice – mai exact
o tulburare in dezvoltarea sistemului nervos central, conform DSM -IV (2000) . TSA se manifestă
de obicei pana in varsta de 3 ani și este caracterizează prin: dereglări ale functiei sociale,
deteriorarea conunicarii verbale cat si a celei non -verbale și prin dezvoltarea unor patternuri
comportamentale, a unor interese si activitat i restranse si repetitive
Salkind (2002) spune despre autism ca este ”o tulburare de dezvoltare ce afecteaza
comunicarea, relatiile si functionarea sociala” a individului in comunitate. Cativa ani mai tarziu,
Tustin afirma faptul ca ”autismul este o tulb urare de dezvoltare, de natura neurobiologica, globala
pervaziva” ce afecteaza relationarea cu persoanele din mediul inconjurator atat in ceea ce priveste
comunicarea verbala, cat si pe cea non -verbala, totodata afecteaza comunicarea informatiilor
primite de catre creier de la organele de simt (Ion, 2016 apud Salkind, 2002 ).
In prezent autismul este descris ca fiind o tulburare pervaziva de neurodezvoltare,
caracterizată prin tulburări la nivelul mai multor arii de dezvoltare: comunicare socială , imaginatie,

4
afectivitate, activitati si interese limitate, comportamente repetitive (APA, 2013). DE
COMPLETET CU DSM5
Autismul este o tulburare de neurodezvoltare care debuteaza in perioada ante prescolaritatii
(in primii trei ani de viata) si se caracterizeaza prin interactiune sociala defectuasa; interese
restranse; comportamente limitate si repetitive.
comportamente și interese neobișnuit restrânse, repetitive. Prevalența populației la nivel
mondial este de aproximativ 1%. Autismul afectează mai mult bărbații decât indivizii, iar
comorbiditatea este frecventă (> 70% au condiții concurente). Indivizii cu autism au profiluri
cognitive atipice, cum ar fi cogniția socială și percepția socială, disfu ncția executivă și procesarea
perceptivă și procesuală a informațiilor atipice. Aceste profiluri sunt bazate de dezvoltarea
neuronală atipică la nivelul sistemelor. Genetica are un rol cheie în etiologia autismului, în
combinație cu factorii de mediu timpu rii în dezvoltare. Mutații rare cu efect mare și variante
comune cu efect mic contribuie la risc. Evaluarea trebuie să fie multidisciplinară și de dezvoltare,
iar detectarea timpurie este esențială pentru intervenția timpurie. Intervențiile de comportament
cuprinzătoare și țintite timpuriu pot îmbunătăți comunicarea socială și pot reduce anxietatea și
agresivitatea. Medicamentele pot reduce simptomele comorbide, dar nu îmbunătățesc direct
comunicarea socială. Crearea unui mediu de susținere care acceptă și respectă faptul că individul
este diferit este crucială (Lai, Lombardo, & Baron -Cohen, 2013) .
3. Teorii explicative ale autismului
De-a lungul timpului, TSA au fost analizate si explicate din prisme diferite. Este util ca
atunci c ând încercam să înțelegem cum afectează autismul oamenii, trebuie sa luam în considerare
procesele care stau la baza viziunii persoanelor cu autism despre lume. Astfel au fost dezvoltate
mai multe teorii despre modul în care noi și persoanele cu autism per cepem mediul inconjurator.
Niciuna dintre teorii nu ofera o definitie completa, dar împreună ajută la concretizarea conceptului
de TSA. Copiii și adolescenții cu tulburări ale spectrului de autist sunt caracte rizați printr -o teorie
a minții afectate . Unele studii au sugerat că două aspecte ale teoriei mintii sunt afectate diferit la
persoanele cu TSA: teoria cognitiva si teoria afectivă. (Kim et al., Neural responses to affective
and cognitive theory of mind in children and adolescents with autism spectrum disorder.,
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/27084690)
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/27084690

5

• Teoria cognitiva a minții (Ion, 2016)
Această abordare își are rădăcinile în teoria evoluționistă . Mintea oamenilor din trecut ii
detremina pe acestia sa faca presupuneri despre gândurile și intențiile celorlalti, ceea ce ii ajuta sa
supraviețuiască într -o lume neiertătoare și competitivă. Pen tru aceasta este nevoie de cunoașterea
a trei elemente:
– detectarea mișcării și a intenției;
– capacitatea de a determina direcția în care privesc ochii cuiva;
– atenție focusata sau divizata asupra aceluiași obiect.
Aceste trei elemente se imbină pentru a se concretiza in ceea ce poarta denumirea de teoria
minții . Aceasta este reprezentată de abilitatea celor mai mulți dintre noi de a clasifica și a intui prin
intermediul mintii gândurile, credintele , motivele și intențiile celor din jur. Persoanele cu TSA nu
dispun de capacitatea de a -i intelege pe ceilalti si sunt lipsiti de abilitatea de a intelege perspectiva
altor persoane. Capacitatea lor de a „citi” alte persoane este de obicei afectată în dife rite grade.
Prezentand dificultati in a percepe gandurile si emotiile celorlalti, persoanele cu autism sunt
catalogate adesea drept nepasatoare si egocentrice, dar nimic din teoria mintii nu sustinue faptul
ca acestia se simt superiori fata de ceilalti .
• Teoria afectiva a mintii
Teoria sta la baza intelegerii deficitului de afectiune in randul copiilor cu autism. Aceasta se
intoarce la afirmatia initiala facuta de catre Leo Kanner, potrivit careia copiii cu autism au tulburari
innascute ale contactului afe ctiv. In teoria afectiva, autismul este considerat ca provenind dintr –
un deficit afectiv primar si ireductibil ce implica o disfunctie in capacitatea de a percepe starile
mentale si emotionale ale altor persoane, si felul in care aceste stari se reflecta in limbajul
nonverbal (Kim, și alții, 2016) .
Această disfuncție afectivă primară stă la baza problemelor sociale și de comunicare. In
sprijinul teoriei au fost realizate o serie de experimente legate de diverse aspecte ale recu noașterii
emoțiilor de catre copiii cu autism. Ar fi interesant sa dai un exemplu de studiu Cu toate acestea,
studiile făcute de Marian Sigman in 1984 au demonstrat că unele comportamente de atașament –

6
de ex. contactul vizual – sunt de obicei păstrate în cazul autismului. Iar, mai multe detalii despre
experimentul despre care vorbești Astfel de comportamente sunt considerate ca fiind principale le
variabile „afective”. De ce? De asemenea, specialistii sunt de acord că persoanele cu autism au
emoțiile primare foarte bine dezvoltate, cum ar fi furia și bucuria (Gillberg & Coleman, 2000) . Si
aici poți sa dai mai multe deta lii

4. Ariile afectate ale dezvoltarii
Ce este o tulburare de dezvoltare pervasiva?
Tulburarea de dezvoltare pervasiva este terminologia de diagnostic utilizata pentru un grup de
indivizi care prezintă o deficiență în procesul de comunicare și conectare cu l umea din jurul lor,
prezentand interese si activitati repetitive si stereotipe. La rândul său, această deficienta isi face
simtita prezenta in diverse arii de dezvoltare. Incapacitatea de a se conecta sau relaționa în mod
corespunzător cu cei din jur, infl uențează foarte mult învățarea și dezvoltarea. Printre tulburarile
pervazive de dezvoltare se numara: tulburarea autista, tulburarea Asperger, tulburarea Rett,
tulburarea dezintegrativa a copilariei si tulburarea de dezvoltare pervasiva fara alte specifica tii.
Toate acestea reprezinta diferite grade ale deficientei prezente inca din primii ani de viata si sunt
asociate adesea cu un anumit grad de retard mental (Quinn & Malone, 2000) .
Fiind o tulburare pervasiva de dezvoltare, auti smul isi pune amprenta in trei mari domenii de
dezvoltare a individului: comunicare socială, interacțiune socială, imaginatie socială (Lawrence,
2010) . Deși aceste trei distincții au fost extrem de utile de -a lungul anilor pentru definirea
spectrului autismului, acestea pot fi confundate. Ceea ce este clar însă, este faptul ca fiecare se
referă la o deficiență socială, motiv pentru care tulburarea spectrului de autism este văzută ca o
dizabilitate socială (și nu una intelectuală, fizică sau mentală).
Comunicarea socială
Comunicarea socială este abilitatea de a comunica cu alte persoane. Acest fapt este realizat cel
mai des prin intermediul vorbirii (limbajului oral), deși putem comunica in multe alte feluri.
Adaugă mai multe detalii despre felurile de comunicare, și mai ales despre limbajul trupului,
despre care o sa dai exemplu. Ca nu se înțelege prea bine ce spui în fragmentul asta O privire, un
mormait, o ridicare din umeri, o tacere, toate acestea pot insemna ceva importan t. Abia când privim

7
cu atenție cât de complicată este comunicarea dintre oameni, ne dam seama cat de complicat este
totul si cat de dificila si problematica poate fi intelegerea acestui limbaj nonverbal.
Există multe dificultăți de comunicare pentru marea majoritate a copiilor cu TSA. Ei nu înțeleg
că o mișcare a mâinii poate însemna fie „Vino!”, fie „Aseaza -te!”. Ei nu inteleg faptul ca ridicarea
colțurilor gurii este tot o forma de comunicare și necesită un răspuns. Aceștia iau literalmente
limbajul și nu sunt capabili să înțeleagă ce se presupune ca ar trebui sa faca. Ei răspund cu
sinceritate la întrebarea dacă pot citi un text, dar nu isi dau seama ca de fapt aceasta este o invitatie
de a citi cu voce tare. Este important sa evidentiem faptul ca, fiind un proces cu doua sensuri, pot
exista erori in comunicare. Pe de o parte, actiunile si cuvintele unui om nu pot fi de inteles pentru
un copil cu TSA, dar pe de alta parte, si actiunile unui copil cu TSA pot fi interpretate gresit de
catre ceilalti oameni. Fiecare dintre ei poate fi catalogat drept nepoliticos, prost, sfidator, needucat.
Comunicare socială neînțeleasă se află la baza multora dintre persoanele cu TSA – asta înseamnă
că nu toți copiii cu autism stau prost cu comunicarea sociala? , ceea ce fac e dificila a doua parte a
triadei: interacțiunea socială. Ai putea sa prezinți niște dovezi științifice, cifre, analize?
Interacțiunea socială
Pentru persoanele cu TSA poate fi dificil de prezis sau intuit ceea ce are de gand sa faca o alta
persoana intr -un anumit moment si daca ceea ce face ii tradeaza asteptarile, fapt care ii face pe cei
in cauza sa devina confuzi. Pot deveni dificil de recunoscut si chiar mai dificil de inteles emotiile
si sentimentele celorlalti atunci cand nu sunt intelese si traite de propria persoana, mai ales atunci
cand nu sunt la fel ca ale tale. Acest lucru face sa devina foarte dificile situatiile sociale – de la a –
ti face un prieten pana la a da un interviu de angajare, o masa luata impreuna cu colegii de scoala
sau o intalnir e cu o persoana obisnuita – si creeaza obstacole uriase in integrarea sociala a
persoanelor cu TSA.
Deși multor oameni cu tulburări din spectrul autist le place să fie singuri, mulți alții sunt
disperați să își facă prieteni, sa comunice și să fie incluși social, acestia devenind foarte
nemulțumiți cand se vad incapabili sa aiba succes in crearea legaturilor. Unii dintre ei se straduiesc
foarte mult sa comunice, astfel merg sa se alature unor gruri, deschid o conversati e, dar care are
importanta doar pentru ei insisi, ceilalti fiind total dezinteresati de subiectul in cauza. Astfel
persoanele care au deficiente in interactiun ile socialle sunt marginalizate din cauza incapacitatii
de a se adapta unei conversatii de interes comun. Asta poate însemna o clasific are în categorii?

8
Poate exista studii și statistici cu privire la cati vor sa se integreze și câți nu sau metode de
influențare a dorinței de aparenta la un grup
Totul devine dificil pentru ei, pentru ca, practic, tot ceea ce fac si spun este gresit. Pozit ia
corporala, contactul vizual, stangacia comentariilor facute; ei nu isi dau seama ca, in cele din urma,
incheierea unei conversatiei se face printr -o anumita forma de inchidere si nu prin plecarea brusca.
Toate acestea lasa impresia de oameni nepoliticos i, cand, de fapt, incearca sa gestioneze cea ma
dificila experienta sociala si anume aceea de a purta o discutie.
Imaginația socială
Cea de -a treia componenta a triadei deprecierii este cea mai înșelătoare dintre toate. Se pare că
persoanele cu TSA sunt lipsite de imaginatie, fapt ce este foarte departe de adevar. Într -adevăr,
viața mentală interioară a multor persoane cu autism este at ât de puternică și vie, încât poate
rivaliza cu cea a lumii „reale”. Prin imaginație socială se intelege capacitatea unei persoane de a
se vedea pe sine in mintea altei persoane. Aceasta implică, de asemenea, imaginarea unei alte
situații decât cea reală și prezentă, care sa precizeze nu doar ceea ce se întâmplă, ci și ce s -ar putea
întâmpla, totodata înțelegând că ar putea exista o diferență între cele două. Este vorba despre
imaginarea intr -o alta situatie pentru a putea intelege un anumit lucru si despr e a utiliza o situatie
veche sau familiara din minte, pentru a putea interpreta o situatie noua si neobisnuita (Lawrence,
2010) . Da și un exemplu contrar, în care dovedești ca de fapt au imaginati e
Subtitlu – Diagnosticarea unei persoane cu TSA
Ai putea sa faci o mica prezentare a celor 3 categorii de criterii, înainte sa spui ce se ia în
considerare
Pentru un diagnostic de autism în conformitate cu criteriile DSM IV (2000), o persoană
trebuie să indeplineasca cel puțin șase caracteristici din cele trei zone delimitate mai jos – cel puțin
două din prima arie și cel putin cate una dintre celelalte două.
Deteriorarea interacțiunii so ciale:
– afectarea comportamentelor nonverbale legate de interacțiunea socială cum ar fi contactul
vizual și expresia facială;
– eșecul in construirea unei relații de la egal la egal;

9
– lipsa impartasirii spontane a bucuriei sau a interesului, lucru ce poate fi evidentiat prin
punerea unui obiect in fata copilului si urmarirea reactiei;
– lipsa de reciprocitate socială sau emoțională.
a. Deteriorari ale comunicarii:
– dezvoltarea întârziată sau inexistentă a limbajului;
– deficiente in abilitatea de a comunica dacă limba jul este prezent;
– limbaj stereotip, repetitiv sau limbaj idiosincratic;
– lipsa imaginatiei sau a jocului de rol.
b. Comportamente, interese și activități repetitive și stereotipe
– preocuparea anormala si intensă fata de unul sau mai multe subiecte de interes;
– aderență aparent inflexibilă la rutine sau ritualuri;
– miscari stereotipe și repetitive, cum ar fi „fluturatul” mâinilo, răsucirea degetelor sau
mișcări ale întregului corp;
– preocuparea pentru anumite parti ale unui obiect.
Ai putea sa găsești un exemplu pr actic în care prezinți un copil cu mai multe probleme și
cum și în funcție de ce probleme spui ca are sau nu autism

5. Care sunt simptomele TSA?
Simptome, comportamente și condiții asociate autismului (Marohn, 2012) ai putea sa dai mai multe
detalii cu privire la cum s -a documentat și cum a studiat Marohn asta comportamentele enumerate
– Anxietate;
– Deficit de atenție;
– Hiperactivitate;
– Hipersensibilitate la anumite sunet e, lumină, atingere, mirosuri, anumite alimente, t oxine
de mediu și/sau vaccinuri;
– Hipersensibilitate sau insensibilitate la durere;
– Lipsa conștientizării pericolelor;
– Impulsivitate;
– Comportamente auto -stimulatoare, cum ar fi balansarea ritmica sau învârtirea;
– „Fluturarea” mâinilor și alte mișcări repetitive;

10
– Mersul pe vârfuri;
– Deficite severe de limbaj;
– Vocea tare, monotonă;
– Lipsa utilizării pronumelui „eu”, sau a altor pronume care se refera la sine;
– Ecolalie (repetarea unor cuvinte sau frazelor auzite);
– Interesele neobișnuite și intense pentru an umite obiecte (preocuparea pentru
întrerupătoarele de lumină, rotirea repetitiva a obiectelor, etc);
– Actiuni și gânduri repetitive (stereotipii, manierisme, obsesii și compulsii);
– Comunicarea nonverbala este afectata (contactul vizual, lipsa gesticulatilor , etc.)
– Interacțiunea socială si comunicarea sunt afectate;
– Lipsa interesului față de oameni
– Nu răspund la semne verbale cum ar fi strigarea pe nume (părinții pot suspecta surditate,
dar testele auditive au rezultate normale)
– Opun rezistenta la schimbare;
– Râd, plâng sau manifesta alte emotii fără a avea un motiv aparent sau manifesta anumite
emotii in contexte neadecvate;
– Lipsa de spontaneitate.

6. Cauze si factori de risc
Oficial, cauza autismului este declarată ca fiind necunoscută. Printre multitudinea de teorii și
conjecturi, un singur domeniu de acord este că există o componentă genetică care face ca anumiti
copii să fie susceptibili sau vulnerabili in fata autismului. Într-o publicare din revista Journal of
Psychiatry and Neuroscience , autorul unui studiu a concluzionat urmatoarele „punctul de vedere
predominant este că autismul este cauzat de o proces fiziopatologic care decurge din interacțiunea
unui timp de mediu pre coce și o predispoziție genetică” (Trottier, Lalit, & Walker, 1999) .
În mod similar, în medicina holistică, un concept larg acceptat este acela că autismul este o
tulburare genetica declanșată de factorii de mediu (in acest context, termenul „mediu” se refera la
leziuni și deficiențe nutriționale provenite dintr -o dietă săr acă; in aceeasi categorie se încadrează
si efectele virusurilor sau vaccinurilor). Ca și în cazul altor boli, medicii din cadrul medicinei

11
naturiste privesc dezvoltarea autismului ca fiind o urmare a mai multor cauze, mai degraba decat
consecinta unei sing ure cauze.
Când un organism este supus unor factori de stres prea mari, apar diverse bolii. Faptul că
incidența autismului a crescut până la proporții epidemice este un indiciu că factorii genetici nu
poate fi singura cauză a tulburării autiste. Prin defi nitie, tulburările genetice afectează un procent
stabil al populației. Un salt imens în numărul de cazuri de autism semnalează faptul că sunt
implicați si alți factori.
După cum am prezentat mai sus, există atat de multe simptome și afecțiuni legat de aut ism,
incat este dificil să se determine relația de cauzalitate dintre ele. Poate copilul s -a născut cu un
sistem imunitar slab sau a dezvoltat unele alergii? Are o slăbiciune înnăscută intrucat a devenit
sensibil la încărcătura virală și de metale grele di n vaccinuri sau poate s -a nascut dintr -o sarcina
toxica? Este aproape imposibil de gasit un raspuns concret la aceste intrebari, dar din fericire
raspunsurile nu sunt necesare pentru a incepe tratamentul. Identificarea tulburarii este cea care
conteaza cu adevarat. Din moment ce tratamentul existent in acest moment nu poate modifica
componenta genetica din autism, prin tratarea conditiilor care stau la baza autismului si prin
eliminarea influentelor de mediu, se pot imbunatati sau chiar elimina simptomele autiste.
Primul pas este identificarea tuturor factorilor implicați într -un caz individual de autism, pentru
ca doi copii nu au exact acelasi set de caracteristici care stau la baza dezechilibrului. Este neclar
daca toate aceste dezechilibre au contribuit impreuna la dezvoltarea autismului sau au aparut din
cauza autismului sau au fost cauzate de alte dezechilibre. Interrelația acestor factori se adaugă la
complexitatea tulburării deoarece poate fi esențiala în slăbirea sistemului și lăsându -l vulnerabil la
dezvoltarea altot factori și a autismului în sine.
Factorii care pot juca un rol important în declanșarea sau agravarea autismului sunt:
distorsiuni craniene din timpul nașterii; probleme legate de vaccin; metale grele și toxicitate
chimică; disfuncție im unitară; alergii alimentare; virusuri; deficiențe sau dezechilibre nutriționale;
sensibilitate la aditivi alimentari; probleme digestive, inclusiv infectia fungică.
Unii medici cercetători și unii părinți ai copiilor cu autism sustin cu fermitate ca unii dintre
acești factori sunt cauza autismului. Indiferent de rolul pe care il au, unul sau mai multi factori din
cei amintiti sunt frecvent prezenți la copiii cu autism. In medicina naturală se recunoaște

12
înțelepciunea corpului care este in continua miscare spre propria vindecare. În acest sens,
manifestările autismului, pe cât de inexplicabile par, pot reflecta încercarea corpului de a face față
factori anormali (Marohn, 2012) .

7. Cum se trateaza TSA?
Din nefericire, acest diagnost ic este considerat o condiție pentru întreaga viață, simptomele de
bază fiind prezente permanent. Cu toate că pana in prezent nu există încă un remediu dovedit
pentru tratarea TSA, sunt folosite programe scolare adaptate, terapii personalizate și îngrijiri
medicale adecvate. Acestea poate reduce considerabil simptomele TSA și pot crește capacitatea
copilului de a invata, de a intelege si de a se dezvolta. ( https://www.autism –
watch.org/general/nim h.pdf )
Cu actualele cunoștințe despre TSA pe care le detinem , nu există nici un tratament în sine.
Cu toate acestea, există dovezi că indivizii care primesc o intervenție specifica intensă au făcut
progrese considerabile. Progresele unora sunt atat de vizibile incat se poate spune ca au evoluat de
la stadiul de def icienta severa, la stadiul de deficienta moderata sau chiar usoara. Aceasta evolutie
este strans legata de mediul in care traieste, de cultura, de asteptarile pe care le au ceilalti de la
persoan in cauza, dar si de potentialul genetic.
În anii 1960, psi hologul a merican Ivar Lovaas a initiat un studiu -tratament de abordări
comportamentale pentru a trata copiii cu autism. Acesta a susținut că i -a vindecat cu această
abordare. Deși a furnizat un program care le -a permis acestor copii să progreseze substanți al,
programul a avut o serie de erori substantiale. Studiile ulterioare nu i -au negat constatările, mai
mult, studiul psihologilui a constituit baza celei mai eficiente terapii comportamentale pentru
edicarea persoanelor cu autism, si anume Terapia ABA (Ap plied Behavioral Analysis/Analiza
Aplicată a Comportamentului (Yapko, 2003) .
Conform lui Lovaas, interventiile educationale pentru in copil cu autism consta u intr-un
program de in terventie de 40 de ore/saptamână care ar duce la „vindecare” (cu sensul de ameliorare
a simptomelor).

13
Deși există povești in care părinți susțin că și -au vindecat copiii prin abordari particulare,
toate probele științifice indică faptul că nu există în prezent un remediu pentru autism. M ulte tipuri
de intervenții terapeutice pot reduce și chiar elimina unele sau multe dintre simptomele specifice
autismului, dar niciuna nu a oferit un remediu complet. Intervenția timpurie rămâne cel mai bun
tratament pentru a ajuta copilul cu autism să se dezvolte

8. Epidemioligie
Este important de mentionat faptul ca, la fel ca in studiul efectuat de Kanner, rata autismului a
fost si este in continuare mult mai ridicata la barbati decat la femei.
In anul 2017 Organizatia Mondiala de Sanatate (OMS) a estim at, pe baza a multor studii, că la
nivel global unul din 160 de copii prezinta TSA. Aceasta este o estimare medie a cazurilor de TSA,
deoarece cifrele variaza substantial de la studiu la studiu. In tarile slab dezvoltate si cu venituri
mici si medii, preva lenta TSA nu este cunoscuta cu certitudine.
Studiilor epidemiologice realizare de catre cercetatori în ultimii 50 de ani, indica faptul ca
prezenta cazurilor de TSA creste alarment la nivel global. Printre explicatiile posibile pentru
aceasta creste, se nu mara o mai buna constientizare si informare atat din partea parintilor, cat si a
specialistilor; existenta multipla a criteriilor de diagnosticare si modificarea acestora, astfel incat
copii sa fie diagnosticati timpuriu; imbunatatirea instrumentelor de di agnoaticare; centralizarea si
raportarea optimizate. ( https://www.who.int/news -room/fact -sheets/detail/autism -spectrum –
disorders 24.01)
Autismul in Uniunea Europeana si in Romania
Parlamentul European a fondat proiectul ASDEU (Autism Spectrum Disorder in Europe) in
decursul a trei ani (2015 -2018) pentru identificarea prevalentei cazurilor de TSA. Acest proiect a
fost condus de Comisia Eu ropeana si este cea mai ampla cercetare din acest domeniu de pana
acum. In cadrul programului au fost examinati 631.619 de copii, in care prevalenta medie estimata
era de unu din 89 de copii cu varste cuprinse intre 7 si 9 ani. ASDEU a aplicat trei metode pentru
o estimare cat mai corecta: screening – pentru profesori si parinti, chestionar pentru parinti si
analiza datelor iinregistrate la nivel national. Metodele au fost aplicate in 12 tari Europene si 23
de regiuni.

14

Regiuni si tari din europa implica te in studiul de prevalenta TSA

15
Prevalenta (rate la 100.000 loc.) TSA – Comparatie intre Romania si Uniunea Europeana
(in perioada 2007 -2017)

Prevalenta (rate la 100.000 loc.) TSA in Romania, pe genuri
(in perioada 2007 -2017)
9. Ce este adolescenta?
Perioada adolescentei incepe in jurul varstei de 14/15 ani si se prelungeste pana in apropierea
varstei de 25 de ani. Conform lui Verza (2000) adoles centa este perioada in care se produce un salt
imens in dezvoltarea psihicului si se contureaza trasaturile de personalitate. Transformarile din
planul psihicului se desfasoara cu rapiditate, devin „spectaculoase si de maxima complexitate cu
salturi la niv elul unor functii, cu evolutii mai lente la nivelul altora.” Prin intermediul dezvoltatii
psihice, adolescentul dobandeste noi comportamente si noi modalitati de relationare.
Aceasta este perioada de tranzitie intre copilarie si maturitate, in care apar p reocuparile pentru
viitor: cariera, dragoste si chiar familie. Apare nevoia de apartenenta la un grup, de unde si
anturajele cu influente pozitive sau negative, ce presupune acceptare, adaptare, nesiguranta,
frustrare, afirmare. Specific adolescentei este cladirea unei identitati personale ce consta in
dezvoltatea constiintei de sine: imaginea corporala, trasaturile de caracter si personalitate,
distinctia intre „eu” si „sine”. Frustrarile personale si conflictele interioare ale adolescentilor duc

16
adesea la conflicte exterioare, astfel acesti „rebeli” se revolta impotriva familiei, a profesorilorsi a
aparentilor rivali de acelasi sex.
10. TSA in cazul adolescentilor
Adolescența este o etapă provocatoare pentru toți indivizii, dar mai ales pentru cei cu TSA.
Aces tia se confruntă cu o schimbare majoră în ceea ce priveste serviciile disponibile deoarece
părăsesc sistemul de invatamant obligatoriu. În acelasi timp, se confruntă cu provocările generale
ale vârstei adolescente si adulte emergente (Arnett, 2000), inclus iv crearea unei identități,
urmărirea unei cariere sau trăirea într -un complex social. Aceste cereri crescute însoțite de
eterogenitatea dintre indivizii cu TSA, împiedică o abordare unică pentru a oferi sprijin și servicii
acestei categorii de populație, fapt ce necesită implicarea mai multor discipline pentru a sprijini
indivizii în timp ce fac această tranziție.
Provocări întâmpinate de adolescenții cu TSA (Gelbar, 2017) :
• Există o variație imensă (eterogenitate) atât în ceea c e privește prezentarea
simptomelor, cât și capacitatea funcțională a indivizilor cu tulburări din spectrul autismului.
• Provocările cu care se confruntă adolescenții și adulții tineri ce au tulburări din
spectrul autismului, pot fi mai bine înțelese luând î n considerare schimbările socioculturale unice
pe care majoritatea indivizilor le întâmpină în aceste etape.
• În general, adolescenții și adulții tineri cu TSA realizează o muncă socială slabă,
secundara; rezultate slabe in ceea ce privește traiul independe nte, acestea fiind afectate de factori
precum comorbiditatea psihică, starea economică si socială, prezența și gradul simptomelor.
• Sunt necesare eforturi suplimentare de cercetare, în special studii la scară largă,
pentru a înțelege mai bine experiențele ș i rezultatele adolescenților și adulților tineri.
11. Integrarea in invatamantul de masa a copiilor cu autism. Piedici
Natura si spectrul larg al autismului ingreuneaza procesul educativ, atat in ceea ce priveste
oferirea unei educatii incluzive adecvate, cat si in crearea unor conditii optime de invatare. Cu
toate acestea, dificultatea educarii tine si de potentialul fiecarei persoane cu TSA, in functie de
care procesul educativ poate fi usurat sau ingreunat. Dificultatile de adaptare sociala si de
comunicare ale copiilor cu autism, cat si comportamentele stereotipate si ritualice ale acestora, le
ingreuneaza adaptarea la colectivul scolar si implicit la inavtamant; totodata aceste tulburari

17
specifice persoanelor cu autism ii determina si pe cei din jur sa aiba retineri, reactiii de respingere,
agresiviate si bullying.
(https://books.google.ro/books?id=LdkHm2LGRL4C&pg=PA16&dq=school+integration+in+A
SD&hl=ro&sa=X&ved=0ahUKEwingvuG –
P3nAhUQHHcKHbbNAwIQ6AEIPzAC#v=onepage&q=school%20integration%20in%20ASD
&f=false )

18
Capitolul al II -lea

1. Ce este bullyingul?

Chiar daca bullying -ul este acceptat pe scară largă ca fiind o formă de agresiune socială (Griffin
și Gross, 2004), o definitie completa si precisa nu a fost data inca din cauza dimensiunilor istorice
si culturale, precum si a dificultatilor in a ajunge la un acord comun asupra elementelor
componente. In cazul conceptului se pune problema distinctiei dintre bullying si alti termeni
inruditi cum ar fi „tachinare” sau „vi ctimizare” (Smith și colab., 2002).
Olweus (1933) definea bullying -ul sau „victimizarea” ca fiind felul în care un elev este agresat
sau victimizat atunci când este expus, în mod repetat și îndelungat la acțiuni negative din partea
unuia sau mai multor ele vi. Smith si Sharp (1994) spuneau despre byllying ca este „un abuz
sistematic de putere” ceea ce sugerea caracterul repetitiv al bullying -ului, similar cu definitia data
de Olweus (1993).
Bullying -ul este o formă de agresiune caracterizată prin opresiune p sihică sau fizică repetată,
care implică abuzul de putere în relații pentru a -l controla pe celalalt sau penntru a provoca
suferință. Este o problemă complexă și gravă, care se exprimă diferit în funcție de vârstă, sex,
cultură și tehnologie (Carr -Gregg & Manocha, 2011) . ex
In prezent, bullyingul este studiat ca tema centrala din punct de vedere al dezvoltarii tinerilor.
Modul în care acesta este definit și descris, are o importanta practică deosebită, deoarece
determină gravitatea situatiei și în cele din urmă, ceea ce se face în acest sens. Trebuie să fie clar
ce este și ce nu este bullying -ul.
De obicei, bu llying -ul poate fi distins de tachinările prietenoase sau situațiile de conflict. Dacă
un elev este supus bullyingului va fi adesea:
– vizat cu acțiuni negative repetate si cu intenția de a fi ranit sau a puns sub presiune;
– aflat intr -un dezechilibru al pute rii în interacțiunea cu agresorul (de exemplu, un
dezechilibru psihologic, verbal, social sau fizic), situatie in care cel dintai este cel slab si
vulnerabil;

19
– afectat si intimidat de aceste interacțiuni cu agresorul într -un mod contrastant (ținta este de
obicei în dificultate).
Este caracteristic bullying -ului faptul că agresorul se bucură de dominația pe care o
demonstreaza și victima se simte asuprită. Rigby (2003) concluzioneaza ca bullying -ul implică:
dorința de a face rău + acțiune dureroasă + dezechil ibru de putere + utilizarea nedreaptă a puterii
+ repetare (de obicei) + plăcere evidentă a agresorului de a detine puterea + sentimentul de a fi
asuprit din partea victimei.
Bullying -ul nu este definit de:
– argumentari in contradictoriu, dezacorduri si ne înțelegeri;
– episoade singulare de respingere socială sau antipatie;
– episoade singulare cu acte imorale sau ciudă;
– acte aleatorii de agresiune sau de intimidare (Carr -Gregg & Manocha, 2011) .
2. Cauzele bullyingului

Problematica bul lying -ului a atras foarte multa atentie in ultimii ani, cu toate ca a existat din
totdeauna in jurul nostru. In general aceasta intimidare scade foarte mult stima de sine a presoanei
supuse bullying -ului, fiind, totodata, un factor ce acontribui la crester ea cazurilor de suicid. Foarte
multa lume spune ca bullying -ul trebuie oprit, dar asta este posibil prin cunoasterea cauzelor. Odata
cunoscute cauzele, pot fi luate masuri adecvate de reducere a cazurilor de bullying si chiar
eliminarea acestora. American Society for the Positive Care of Children (American SPCE) a
identificat o multitudine de cauze ce duc la aparitia bullyng -ului:
1. Sentimentul de neputinta in propria viata
Indiferent de natura acestuia, bullying -ul este un mod in care unele persoane cauta sa isi
afirme puterea prin „atacarea” personalitatii celor mai vulnerabili, indiferent de sexul pe care il are
victima si fara un motiv real. Adesea, sentimentul de neputinta apare in general din cauza
problemelor familiale (divortul parintilor, certuri, batai, infidelitatea parintilor sau instrainarea
acestora de copii).

20
2. Adesea, agresorii sunt gelosi sau frustrati din cauza unei peroane care ii intimideaza
Atunci cand cineva este cel mai bun din clasa, stie sa resp unda la toate intrebarile, ia cele mai
bune note, este cel mai creativ si are cele mai bune idei, devine o tinta a agresorilor. Încercând să
submineze competențele altcuiva, acestia din urma creaza un „joc” prin care il face pe celalalt sa
se simta nesigur pe el si sa se simta jenat de propria inteligenta.
3. Lipsa de înțelegere sau empatie
În unele cazuri, o persoană ii poate agresa pe altii deoarece ezista un aspect al personalitatii pe care nu
il pot accepta sau intelege, spre exemplu orientarea sexuala, r asa, religia etc.
4. Căutarea atenției
Unii agresori considera ca ceea ce fac este o simpla tachinare ca intre colegi, o incercare de a comunica sau
de a se imprieteni cu cineva. Ei au prbleme reale de comunicare si sunt adesea singuratici, incercand tot
timpul sa atraga atentia asupra lor, prin modalitati total neadecvate.
5. Agresorii provin adesea din familii disfuncționale
Un număr mare de agresori provine din familii unde nu exista afectiune si comunicare, familii in care
parintii sunt la randul lor agresiv i cu prietenii, fratii sau alti membri ai familiei.
6. Comportamentul intimidant este răsplătit
Chiar daca nu este un lucru intentionat, victimle renunta la banii de pranz, mancare su alte bunuri, astfel
faptasul este recompensat, ceea ce duce la consolidare a comportamentului negativ. Totodata castiga
popularitate, atentie si le creaza celorlalti frica.
7. Agresorilor nu le pasă de felul in care se simt ceilalti
Unii agresori sunt lipsiti de empatie si savureaza momentele in care le provoaca celorlalti durere sa u ii
vad cum sufera.
8. Agresorii nu își pot regla emoțiile
Când agresorii nu au capacitatea de a -și controla emoțiile si trairile, o simpla neintelegere sau un simplu
gest neintentionat, le poate provoca o reactie violenta, agresiva, lipsita de control.
https://americanspcc.org/wp -content/uploads/2013/04/Bullying -Causes -of-Courtesy -of-nobullying.pdf

21
3. Tipuri de bullying
Trebuie luate in considerare atat actele de intimidare in sine, care sunt fizice, relationale,
verbale sau chiar o combinatie intre acestea, cat si cele ce poarta denumirea de „cyberbullying”,
care poate fi tradus prin „intimidare cibernetica” (Olweus, 1993) . Acest tip de bullying s -a
dezvoltat ca urmare a evolutiei rapide a tehnologiei din ultimii ani.
De-a lungul timpului au fost identificate cinci categorii principale de bullying: . (Bullying 3)
1. fizic (care provoacă durere fiz ică – impingere, lovire, ciupire; luarea obiectelor fara
permisiune sau furarea acestora);
2. verbal (strigarea repetata a numelui,poreclire, insulte, tachinari, amenintari, santaj);
3. non-verbal (datul ochilor peste cap, gesticulare, ignorare);
4. indirect (răspândirea de zvonuri si minciuni, excluderea din grupuri sociale, manipulare,
ridiculizare);
5. cyberbullying (trimiterea de E -mail-uri, SMS -uri sau mesaje pe retelele de socializare cu
un continut neadecvat si rautacios).
Pe lângă cele cinci cat egorii principale de bullying, unii elevi sunt supusi unui „bullying
backhanded” (Olweus, 1993) . Acesta implică inducerea în eroare a țintei sau convingerea acesteia
sa desfasoare activități necorespunzătoare, cum ar fi furarea din geanta sau din vestiarul unui alt
elev, care atrag atenție negativă sau probleme in viata țintei.
O clasificare recenta a tipurilor de bullying arata modificari in felul de a actiona, ceea ce
inseamna ca si agresorii s -au schimbat. Tickle & Stott (20 10) clasifica bullyng -ul in cinci categorii,
astefel avem:
1. Bullying fizic: este atunci cand cineva actioneaza fizic asupra unei alte persoane pentru a
o deranja si supara. Cateva forme prin care agresorul manifesta acest tip de bullying sunt:
lovitul, scu ipatul, împins ul, aruncatul cu lucruri in victima sau furatul de lucruri de la
aceasta, agresorii isi pot obliga victilele sa consume alimente, bauturi sau alte substante
impotriva vointei (alcool, droguri), unii agresori actioneaza prin schimbarea aspect ului
victimelor (prin tunsul parului sau sprancenelor) etc.

22
2. Bully ing emotional/psihic: inseamna ca agresorul face ceva care nu este fizic, dar are
menirea de a -si face victima sa aiba sentimente nedorite: vina, tristete , singuratate, teama,
furie. Cateva f orme de manifestare ale acestui tip de bullying sunt: cuvinte jignitoare
adresate victimelor sau glume facute pe seama acestora, amenintari; agresorii isi urmaresc
victimele cand acestea vor sa fie singure, sau din contra, le ignora, exclud si
marginealize aza si ii incurajeaza si pe altii sa faca acelasi lucru; raspandesc barfe si zvonuri
despre victime sau posteaza poze si afirmatii neadevarate pe retelele de socializare etc.
3. Bully ing financiar : apare atunci cand agresori fura bani de la victime atat in mo d direct, cat
si indirect, astfe agresorii fura banii de pranz sau isi forteaza victimele sa scoata bani de pe
card; utilizeaza telefonul victimelor pentru a efectua apeluri cu caracter personal sau
realizeaza imprumuturi in numele acestora fara a avea aco rdul; agresorii isi forteaza
victimele sa cumpere cu proprii bani diverse lucruri (alimente, bauturi, haine) si apoi le iau
fortat de la acestea etc.
4. Bully ing sexual este ceva despre care multi oameni nu vorbesc, deoarece considera acest
subiect ca fiind f oarte rusinos, si adesea nu stiu cum sa il abordeze; de cepe mai multe ori
oamenii nu stiu de existenta acestui tip de bullyng in viata cuiva. Acest tip de bullying nu
consta doar in experiente fizice. Poate fi verbal – cuvinte vulgare, mesaje vulgare, fil me
sau poze indecente.bullyngul sexual ii face pe oameni sa se simta incomod in momentul
in care au fost depasite „granitele” pentru definitia lor despre „decent” si consta in:
atingerea victimelor in zone intime ale corpului sau obligarea acestora sa atinga pe
altcineva in zone intime (atingerile pot fi: sarutat, mangaiat, lins, supt, culcat langa cuneva
sau deasupra cuiva, introducerea unor ob iecte in diferite poarti ale corpulu i sau un act
sexual propriu -zis); fortarea victimei sa isi dezbrace hainele, sa urmareasca pe cineva care
se dezbraca sau sa arate parti intime ale corpului etc.
5. Cyberbully ing: implica orice tip de bullying in care se ut ilizeaza forme ale tehnologiei
moderne, in mod special internetul prin intermediul retelelor de socializare (facebook,
whatsapp, instagram). Cyberbullying -ul este un tip de bullying care vizeaza o parte din
celelalte tipuri, si anume financiar, emotional s i sexual, atat timp cat de realizeaza prin
intermediul tehnologiei. Exemple de cyberbullying: postarea informatiilor neadevarate pe
retelele de socializare; trimiterea unor mesaje cu contint jignitor, sexual sau cu scop de

23
hartuire; postarea unor poze in decente pe retelele de socializare cu scopil de a umili
victima; crerea unor site -urisau bloguri cu scopul de a batjocori bictima ; excluderea de pe
retelele de sociaizare si din grupuri on -line etc.
Tipuri de agresori DE COMPLETAT
Olweus (1978) a identific at doua tipuri de agresori:
– agresori fizici (agresivi) si
– agresori anxiosi.
Acesta sustine ca cei din prima categorie au o agresivitate activa, impulsiva, asertiva,
puternica si usor de iritat. Agresorii de acest gen preiau conducerea la initierea unei batai, si in
acelasi timp nu simt nicio remuscare sau vina fata de victimele lor. De obicei se folosesc si de
agresivitatea verbala sau nonvervala prin utilizarea de injuraturi, jigniri, gestur si priviri.
La polul opus se afla agresorii anxiosi care initi aza rar o bataie. Acestia sunt caracterizati
prin stima de sine scazuta, lipsa de incredere in sine si in ceilalti, tulburari de temperament. Adesea
cauta cu disperare aprobarea agresorilor agresivi pentru a compensa sentimentele inadecvate fata
de propri a persoana.
4. Bullyngul si adolescentii cu nevoi speciale

Persoanele cu nevoi speciale sunt persoanele cu cel mai crescut grad de vulnerabilitate in a fi
supusi bullying -ului. Un studiu realizat de Moony si Smith ( Beaty &Alexeyev , 2008 apud Moony ,
Smith, 1995) atesta faptul ca din totalul esantionului de studenti fara nevoi speciale supusi
testariiii , doar 25% dintre acestia a u fost supusi bullyingului, pe cand, din totalul esantionului de
studenti cu nevoi speciale care a fost supus testarii, 67% dintre acestia au fost supusi cel putin
uneia dintre formele de bullying. Tot in urma studiului s -a constatat faptul ca studentii cu deficiente
grave sau moderate au fost agresati intr -un procentaj mult mai mare decat studentii cu deficiente
usoare. In a celasi studiu a fost implicat un esantion de adulti care au suferit de balbaiala in
copilarie . Dintre acestia, 59% au fost agresati in copilarie, declarand faptul ca motivul era
intotdeauna legat de dizabilitatea lor (Beaty & Alexeye v, 2008) .

24
5. Efectele bullying -ului la persoanele normale vs persoanele cu autism
Bullying -ul ii determină pe oameni, idiferent de varsta, să devină temători și anxioși și, de
asemenea, duce la sentimente de izolare și singurătate, respingere din partea semenilor lor și
creșterea bolilor cronice de origine necunoscută. Persoanele vizate de agresori tind sa respecte un
anumit profil, acestea fiind de obicei pasive, usor de intimidat, timide, cu putini prieteni,
singuratice, fara puterea de a se apara (Dodd, 2005) .
Persoanele cu autism sunt adesea victime ale bullying -ului, deoarece au puțini prieteni care să –
i apere și nu sunt capabili să se apere singure; acestia sunt de cele mai multe ori izolati de societate
din cauza abilitatilor sociale scazute, ceea ce ii face tinte sigure si frecvente ale bullying -ului.
Totodat a, din cauza abilitatilor sociale saczute, persoanele cu autism nu reusesc sa „citeasca”
semnalele non -verbale pe care le dau alete persoane, asa ca rateaza multe dintre indiciile care ofera
informatii despre cum ar trebui sa reactioneze intr -o alta situa tie. In acceasi situatie se afla o foarte
mare parte persoanelor cu dizabilitati.
Atat la copiii cat si la adolescenti, indiferent daca au nevoi speciale sau nu, bullying -ul poate
cauza afectiuni psihosomatice manifestate prin depresie, caderea parului , anxietate, sensibilitate la
diferiti stimuli etc. (Little, 2017) .

25
Capitolul al III -lea

Strategii de diminuare a bullyingului la adolescentii cu autism

Este important de inteles fptul ca intre profesori, parinti si elevi tre buie sa existe o relatie
stransa care sa se bazeze pe incredere si intelegere reciproca. Dupa ce aceasta relatie este bine
consolidata, poate fi abordata problema bullying -ului, ce consta in identificarea, ameliorarea,
eliminarea si imbunatatirea situatiil or. Pentru ca aceste relatii sa fie stabile si de durata, fiecare
trebuie sa inteleaga ce rol are i n rezolvarea problemei bullying -ul si, totodata, sa inteleaga ce rol
au si ceilalti in gasirea solutiei, ca mai apoi sa poata colabora si lua o hotarare de comun acord in
beneficiul celui supus bullyng -ului (Rigby, 2003) .

(Word Action research on bullying)

26
Concluzii
(Dodd, 2005) pag 87

27
Bibliografie