Togoe Nina -Gabriela [615760]
1
UNIVERSITATEA “ CONSTANTIN BRÂNCUȘI ” DIN TG-JIU
FACULTATEA DE ȘTIINȚE MEDICALE SI
COMPORTAMENTALE
PROGRAM DE STUDII: ASISTEN ȚĂ DE FARMACIE
LUCRARE DE LICEN ȚĂ
COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
Conf. univ. dr. Nica -Badea Delia
ABSOLVENT: [anonimizat]
2019
2
UNIVERSITATEA “ CONSTANTIN BRÂNCUȘI ” DIN TG-JIU
FACULTATEA DE ȘTIINȚE MEDICALE ȘI
COMPORTAMENTALE
PROGRAM DE STUDII: ASISTEN ȚĂ DE FARMACIE
Avizat
Data
Semn ătură coordonator
DIETA ÎN AFEC ȚIUNILE
CARDIOVASCULARE
COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
Conf. univ. dr. Nica -Badea Delia
ABSOLVENT: [anonimizat]
2019
3
CUPRINS
INTRODUCERE ……………………………………………………………………………………. ……… 5
PARTEA GENERALĂ
CAPITOLUL I. Anatomia și fiziologia sistemului cardiovascular ……….. …………… 7
1.1.Noțiuni de anatomie ……………………………………………………………… …………. 7
1.2. Fiziologia sistemului cardiovascular ………………………………………. ………… 8
CAPITOLUL II. Bolile cardiovasculare – aspecte generale ……………………………… 10
2.1. Definiție…………………………………………………………………………………. ………10
2.2. Cauze și factori de risc …………………………………………….. ……………………… 10
2.3. Simptome specifice ………… …………… ………………………………….. …………….. 12
2.4. Clasificarea bolilor cardiovasculare ………………………………………………. …..14
CAPITOLUL III. Medicația bolilor cardiovasculare ……………… ………………………. .16
3.1. Clasificarea medicației………………………………………………. ……………………..16
3.1.1. Medicamente cu acțiune asupra cordului ………… ……… ………… …………16
3.1.2. Medicamente cu acțiuneasupra vaselor ………… ……….. …………………… .18
3.2. Tratamentul hipertensiunii arteriale ………………………………………………… …..19
3.2.1. Hip ertensiunea arterială – definiție și cauze ……… ……………… ………….19
3.2.2. Clasificarea medicației antihipertensive ………… ……………………. ………21
3.2.3 .Indicații terapeutice și modalită ți de administrare ……………….. …….. …23
3.2.4 .Contraindica ții și efecte adverse posibile ………… …………………… ………23
3.2.5 . Tratamentul nefarmacologic ………………………………. ………….. ………….24
3.3. Clase de medicamente antihipertensive ………………………….. …………………. ..26
3.3.1.Substanțe medicamentoase cu ac țiune vasculară periferică ……. ………..26
3.3.1.1. Relaxante ale musculaturii vaselor………… ………………….. ……….. …….26
3.3.1.2. Blocante ale canalelor de calciu……………………… …………… …………..27
3.3.2. Substanțe medicamentoase cu ac țiune asupra sistemului nervos
vegetativ adrenergic……. ……………….. ……………….. …………………………………. ………….29
3.3.2.1. Antihipertensive centrale ………………. ……………………….. ……………29
3.3.2.2. Alfa -adrenolitice…………………………. ……………… ………………. ……….. …30
3.3.2.3. Beta -adrenolitice (beta -blocante)…… ……………. …………………….. ……..30
3.3.3. Substanțe medicamentoase cu ac țiune asupra sistemului renină –
angiotensină -aldosteron ………………………………………………. ……………………….. ……… ….34
4
3.3.3.1. Inhibitori ai enzimei de conversie (IECA)…….. ……………. ………………34
3.3.3.2 . Antagoniștii angiotensiniei ………………………….. …………………….. …….36
3.3.4. Substanțe medicamentoase cu ac țiune diuret ică ………….. …………………38
3.3.4.1. Diureticele de ansă……………………… ………………….. ………………. ……….38
3.3.4.2. Diureticele tiazidice ………………………. ………….. ………. ………………… …41
3.3.4.3. Diureticele antialdosteronice……………….. ……………… ………………. ……43
3.3.4.4 . Diureticele inhibitoare ale anhid razei carbonice……… ………. ………. ….44
3.3.4. 5. Diureticele osmotice……………….. ………… ……………………………… ……..45
PARTEA SPECIALĂ
CAPITOLUL IV. MATERIAL ȘI METODĂ ……………………. ………………………. …….46
4.1 Tipul studiu lui ……………………… ………………………………. …………………………4 6
4.2. Lotul studiat …… ………………….. ………………………………. …………………………47
4.3. Metoda de lucru ………… ………………………………………… …………………………49
CAPITOLUL V. Rezultate …………………………………………………… …………………….. ….51
5.1. Aspecte generale privind regimul alimentar ………………… ………………………51
5.2. Analiza factorilor de risc privind dieta ………………… ……………………………..54
5.2.1. Analiza regimului hip osodat ……………………………………….. ………. 54
5.2.2. Analiza regimului hipolipidic ……………………………………… ……….55
5.2.3. Analiza regimului hipoglucidic ……………………………………… …….57
5.2.4. Analiza regimului pentru hiperuricemii ………………………… ……… 57
5.2.5. Consumul de ouă ………………… …………………… ……………………….. 58
5.2.6. Consumul de alcool ………………………… …………….. ………………….. 59
CAPITOLUL VI. Discuții…………………………………………………………………………… ……61
CONCLUZII ………………………………………………………………………….. ………………. ……..66
BIBLIOGRAFIE …………………. …………………………………………………. ………………. ……..68
5
INTRODUCERE
Termenul de „boli cardiovasculare” este atribuit mai multor afec țiuni ale inimii
și vaselor de sânge, dintre care men ționăm cardiopatia ischemică, afecțiunile
cerebrovasculare, hipertensiunea arterială sau boala arterială periferică.
În prezent bolile cardiovasculare rămân cea mai mare cauză a deceselor la nivel
mondial conform datelor oferite de Organiza ția Mondială a Sănătă ții. Astfel, sunt
înregistrate circa 17,5 milioane de decese în fiecare an. Aceea și sursă estimează că până
în anul 2030 acest bilan ț va crește la aproximativ 24 milioane.
În Europa, afec țiunile cardiace constituie principala cauză de deces la bărba ții cu
vârsta peste 45 d e ani și la femeile de peste 65 de ani. Principalii factori de risc ai
bolilor cardiovasculare sunt reprezenta ți de hipertensiune, dislipidemie (nivelul crescut
al colesterolului din sânge), diabet, fumat, obezitate, lipsa activită ții fizice, etc.
Dieta n ecorespunzătoare poate determina cre șterea greută ții, dislipidemie sau
apariția diabetului zaharat, factori importanti în apari ția bolilor cardiovasculare .
Având în vedere inciden ța crescută a acestor afec țiuni care constituie o
problemă gravă de sănătate și afectează în prezent oamenii din întreaga lume, am ales să
realizez lucrarea de licen ță având ca temă dieta în afec țiunile cardiovasculare .
Scopul si obiectivele principale ale acestei lucrari le -am str ucturat in ș ase
capitol e, urmate de concluzii si bibliografie.
În prima parte a lucrării am descris anatomia și fiziologia sistemului
cardiovascular, prezentând de asemenea cauzele, simptomele și factorii de risc ai bolilor
cardiovasculare, clasificarea acestora, precum și informa țiile referitoare la tratamentul
medicamentos. Întrucât hipertensiunea arterială este una din cauzele care men țin
afecțiunile cardiovasculare pe primul loc în privin ța morbiditătii și mortalită ții, tot în
partea generală a lucrării am detaliat și clasele de medicamente antihipertensive,
indicațiile terapeutie ,modalități de administrare și unele reac țiile adverse care pot să
apară în cazul tratamentului medicamentos.
Partea specială a lucrării cuprinde descrierea lotului studiat , metoda de
cercetare, aspectele generale privind regimul alimentar și o analiză a factorilor de risc
privind dieta pacien ților cu afec țiuni cardiovasculare .
Lucrarea pe care am realizat -o este ba zată pe un plan logic, care abordează
progresiv cunoa șterea noțiunilor specifice de anatomie a sistemului cardiovascular,
6
afecțiunile cardiovasculare, continuând cu principiile generale de tratament și evaluarea
anumitor factori de risc din regimul alimentar .
Tratamentul medicamentos care vizează scăderea sau ameliorarea valorilor
crescute ale tensiunii arteriale la pacien ții cu boală hipertensivă este uneori permanent,
chiar și atunci când valorile tensiunii s -au normalizat, iar alteori este utiliza t ca terapie
adjuvantă.
Un motiv bine înteimeiat pentru care am ales această lucrare este și acela că în
practica farmaceutică am întâlnit foarte mul ți pacienți care suferă de boli
cardiovasculare grave și pentru care modul de prezentare a unui medicamen t este
variat. Dozele de medicament se stabilesc doar de către medicul specialist ținând cont
de anumiți factori ce conduc la eficien ța tratamentului. De asemenea, am vrut să cunosc
în detaliu aspectele tratamentului farmacologic al hipertensiunii arterial e, care poate fi
însoțită și de alte boli și totodată și de urmările acesteia prin nerespectarea medica ției
prescrise de medicul specialist care pot fi grave.
Lucrarea are o importanță deosebită ,deoarece î n ceea ce prive ște dieta,
numeroase studii au demo nstrat faptul că un regim alimentar ra țional are o ac țiune
benefică asupra stării de sănătate a inimii și vaselor de sânge, dar și în preven ția bolilor
cardiovasculare.
Organizația Mondială a Sănătă ții estimează că un procent de 30% din bolile
cardiovasculare ar putea fi evitate prin adoptarea unui regim alimentar sănătos și
echilibrat.
7
PARTEA GENERALĂ
CAPITOLUL I
ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA SISTEMU LUI CARDIOVASCULAR
1.1. NOȚIUNI DE ANATOMIE
Sistemul cardiovascular este format din următoarele componente :
inima și vasele de sânge (aparatul cardiovascular);
sistemul limfatic, format din ganglioni limfatici si vase limfatice .[1]
Circulația sângelui este asigurată de: inimă, artere, vene și capi lare.
La inimă vin și de la ea pleacă vase care asigură transportul, prin intermediul
sângelui, al substan țelor hrănitoare și al oxigenului (O2) către țesuturi, al produ șilor de
degradare rezulta ți din arderi și al d ioxidului de carbon (CO2) dinspre țesuturi, pentru a
fi eliminate. [1]
Vasele care pleacă de la inimă se numesc artere, iar cele care vin la ea poartă
numele de vene. Inima împinge masa sanguină în sistemul arterial.
Din artere sângele înaintează spre capilare, de unde se reîntoarce la ini mă pe
calea venelor. Circulația sângelui are loc in dou ă etape :
o marea circulație;
o mica circulație.
Inima
Inima este un organ musculos, cavitar si este situată î n cutia toracică avand la un
adult o greutate de 350 grame.
Este alcatuită din patru camere : doua atrii si doua ventricule care comunică î ntre
ele, pe fiecare parte prin orificiile a trioventriculare care sunt prevă zute cu valvule .
Peretele inimii este alcatuit din patru straturi : miocardul (muș chiul inimii),
pericardul (un sac fibros care inveleș te inima ),endocardul (captușește interiorul inimii )
si epicardul (o membrană seroasă ).
Automatismul sau ritmicitatea reprezintă proprietatea inimii de a se contracta
ritmic ,fără participarea sistemului nervos,datorită impulsurilor primite de la celulele
țestutului nodal.
Contractiile miocardului se numesc sistole , iar relaxarile diastole.
8
Inima nu obosește niciodată, deoarece intr -un ciclu cardiac durata sistolei este
mai mare decat cea a diastolei.
Figura 1. Structura inimii
(www.inimipentrucopii.umfiasi .ro/?p=169)
Arterele sunt cele mai mari vase de sânge care pornesc de la inima si transportă
sange oxigentat spre organe și țesuturi.
Venele
Venele sunt vase care trasportă sânge dezoxigenat către inimă.
Capilarele sunt considerate a fi cele mai mici vase de sânge .
1.2. FIZIOLOGIA SISTEMULUI CARDIOVASCULAR
Pomparea sângelui și ciclul cardiac
Sângele este pompat cu ajutorul miocardului. Când se contractă, sângele trece
din ventricule în arterele pulmonare, respectiv în aortă, etapa numindu -se sistolă. După
contractare, urmează diastola, unde sângele intră în atrii din venele cavă superioară și
inferioară și din venele pulmo nare, iar apoi în ventricule.[2 ]
Mica și marea circula ție
Mica circulatie , numit ă si pulmonar ă începe î n ventriculul drept, prin trunchiul
arterei pulmonare, care trasporta spre plaman sâ nge cu CO2.
Trunchiul pulmonar se î mparte in cele doua artere pulmonare, care duc sang ele
cu CO2 spre reț eaua capilar ă din jurul alveolelor, unde î l cedeaz ă alveolelor care -l
9
elimina prin expiraț ie. Sangele cu O2 este colectat de venele pulmonare,cate doua
pentru fiecare plaman. Cele doua vene pulmonare sfarsesc in atriul stang. [3]
Marea circulatie , numită si sistemic ă, începe in ventriculul stang, prin artera
aortă care transportă sângele cu O2 si substanțe nutritive spre ț esuturi si organe. De la
nivelul acestora sangele inc ărcat cu CO2 este preluat de cele doua vene cave care il duc
in atriul drept. [3]
Figura 2. Circulația sângelui în cavită țile inimii
(OpenStax College, Anatomy & Physiology. OpenStax CNX. May 27, 2015)
10
CAPITOLUL II
BOLILE CARDIOVASCUARE – ASPECTE GENERALE
2.1. DEFINIȚIE
Bolile cardiovasculare reprezintă o categorie de boli cuprinzând mai multe
afecțiuni ale inimii și vaselor sanguine (artere și vene), dintre care men ționăm
hipertensiunea arterială, insuficiența cardiacă, cardiopatia ischemică, ateroscleroza etc.
Ateroscle roza este o afecțiune a pereților vaselor de sânge care conduce la
ingroșarea pereților arteriali, dar și la pierderea elasticitații acestora. Hipertensiunea
arterială (HTA) reprezintă afec țiunea cardiovasculară foarte des întâlnită, definită drept
o creștere a valorilor tensiunii arteriale (TA) peste limita normală, după trei măsurători
consecutive, în trei circumstan țe diferite. La adul ți, hipertensiunea arterială este
caracterizată prin valori crescute ale presiunii arteriale mai mari sau egale cu 140 mm
Hg sau o presiune diastolică mai mare sau egală cu 90 mm Hg.
În prezent, bolile cardiovasculare reprezintă principala cauză de mortalitate în
lume ,fiind provocate în principal de afecțiunile metabolice precum obezitatea și
diabetul zaharat. Anual se înregistrează 4,3 milioane de decese în Europa datorate
afecțiunilor cardiovasculare [4 ], România ocupând locul 3 în lume, foarte mulți rom âni
murind din cauz a acestora.[5 ].
Specialistii spun ca la nivel national , mortalitatea in cazul bolilor
cardiovasculare este mult mai mare decat cea provocată de cancer [6 ].
2.2. CAUZE ȘI FACTORI DE RISC
Cauzele bolilor de inimă sunt nenumărate, una dintre ele fiind malformaț iile
congenitale, fiindcă unii factori de me diu pot provoca oprirea dezvoltă rii inimii in
embrion. Virusu l rubeolei este unul dintre aceș ti factori, fătul putând dezvolta
malformaț ii con genitale la nivelul inimii ,dacă gravid a îl face in primele doua luni de
sarcină. In această categorie intra și sifilisul, dar si virozele respiratorii. De asemenea,
trebuie sa aibă mare grijă la substan țele medicamentoase și să nu le administreze fără
recomandarea medicului specialist.
În cate goria acestor factorilor mai intra și carențele vitaminice și ereditatea.
11
Si alte afectiuni precum afecțiunile cronice pulmonare, afecțiunile endocrine, dar
și diabetul zaharat pot face ca inima sa fie bolnavă. [7 ].
Vârsta, sedentarismul, colesterolul cres cut, obezitatea sunt sunt factorii de risc
cei mai importan ți în bolile cardiovasculare. [5 ]
Unii dintre acești factori pot fi influen țați și ținuți sub control [8 ], însă asocierea
lor crește probabilitatea apariției bolilor cardiovasculare.
Factori de ris c cardio vascular care nu pot fi influențaț i :
o sexul ;
o vârsta ;
o istoricul familial (predispozi ția genetică ).
Factori de risc car diovascular care pot fi influențaț i:
o obezitatea ;;
o colesterol ul mărit
o stresul ;
o hipertensiune a arterială ;
o fumatul ;
o diabetul ;
o sedentarism ul.
Pe baza datelor prezentate în literatura de specialitate [7,9] referito are la factorii
de risc ai bolilor care afectează sistemul cardiovascular precizăm :
Colesterolul crescut este unul din factorii principali ai bolilor cardiovasculare.
Începând cu vâ rsta de 20 de ani se reco mandă verificarea colesterolemiei la fiecare 5
ani.
Istoricul familial. Daca în familie există persoane cu boli cardiovasculare, se
consideră că factorul ereditar este important și astfel cre ște riscul ca descende ții să facă
boli cardiovasculare.
Fumatul crește posibilitatea de coagulare a sângelui, cre ște tensiunea, scade
rezistența vaselor și astfel predispune la apari ția bolilor cardiovasculare.
Creșterea tensiunii arteriale anunță instalarea bolii cardiovasculare și poate
exista pe fondul unei colesterolemii crescute (concentra ție mare de colesterol în sânge).
Stilul de viata sedentar este de asemenea un factor predispozant.
Vârsta. Se consideră că odată cu înaintarea în vârstă cre ște și riscul de boli
cardio vasculare atât datorită bolilor asociate, cât și proceselor de îmbătrânire. Bărba ții
12
prezintă risc crescut de boli cardiovasculare după 45 de ani, iar femeile după 55 de ani,
când se instalează menopauza și nivelul es trogenilor din organism a scade conside rabil,
aceștia jucând și rol protectiv cardiovascular .
Indicele de masa corpora lă (IMC) mai mare de 25. IMC reprezintă raportul
dintre greutatea unei persoane măsurată în kilograme și pătratul înăl țimii măsurată în
centimetri. Cu cât acesta este mai mare d e 25, cu atât riscul pentru boli cardiovasculare
crește. IMC între 25 și 29.9 este considerat supraponderal și IMC peste 30 apar ține deja
sferei obezită ții.
Obezitatea abdominală . Foarte multe persoane prezintă obezitate abdominală
de diferite grade, care prezintă în acela și timp și risc pentru bolile cardiovasculare.
Concentra țiile scăzute ale HDL în sânge. HDL sau “colesterolul bun” este cel
care “preia”LDL sau “colesterolul rău” și îl duce din nou la ficat unde LDL este
metabolizat, împiedicându -l astfel să pătrundă în vasele de sânge unde în timp formează
plăcile de aterom.
Valorile crescute ale trigliceridelor duc în timp la cre șterea tensiunii arteriale,
la modificarea reziten ței vaselor și la instalarea bolilor cardiovasculare.
2.3. SIMPTOME SPECIFICE
Bolile card iovasculare prezintă simptome specifice, care v ariază in funcție de
persoană, î n cele mai multe cazuri, accidentul vascular cerebral sau infarctul miocardic
fiind de obicei primul semn.
De cele mai multe ori , simptomele bolilor cardiovasculare sunt difici l de
identificat deoarece diferă de la o persoană la alta și nu sunt mereu evidente, de aceea
medicii spun că nu trebuie să ignorăm nici un semn, chiar dacă se man ifestă pe o
perioadă scurtă de timp.
Durere a toracică (angina pectoral ă)
Durerea care se manifestă în piept este cel mai comun simptom ale infarctului
miocardic.
În cazul bolilor de inimă, durerile toracice apar mai mereu sub stern, pu țin către
partea stângă; durerea poate fi comparată cu o greutate care apasă pe piept, provocând o
senzație de disconfort, de presiune și de plenitudine.
13
De regulă, femeile de confruntă cu senza ția de arsură în piept, iar bărba ții cu
senzațiile de presiune și durere in piept.[10 ]
Palpitațiile
Indică existen ța unei tulburări de ritm cardiac; acestea pot să înso țească un efort
mare, o emo ție sau un bufeu de angoasă.
Se manifestă prin resim țirea bătăilor inimii, uneori puternice sau neregulate,
alteori ca o pauză în ritmul cardiac. Palpita țiile sugerează, de regulă, prezen ța unei
aritmii cardiace. Cel mai frecvent este vorba de extrasistole, dar pot constitui și
simptomul unei tahicardii supraventriculare sau fibrila ție atrială.
Dispne ea
Dispneea sau respira ția dificilă poat e fi simptomul unei boli cardiace sau
pulmonare. Dispneea poate apare la eforturi mici sau chiar în pozi ția de decubit dorsal,
bolnavul fiind nevoit sa doarmă în pozi ție semișezândă.
Frecvent, în timpul unui infarct miocardic dificultatea de respira ție est e însoțită
de dureri în piept .
Tuse a
Tusea persistentă sau respira ția șuierătoare pot fi simptome ale insuficien ței
cardiace, cu toate că apar din cauza acumulării de lichid în plămâni. În anumite cazuri,
pacienții s-au confruntat și cu tuse persistentă și hemoptizie.
Amețelile (vertijul)
Amețelile sau vertijul pot apărea în bolile cardiovasculare dar si într -o serie de
alte afec țiuni (anemii, boli vasculare, diabet, boli tiroidiene, gastrointestinale,
deshidratare, infec ții, etc), astfel încât orice perso ană care acuză episoade de ame țeli
trebuie să consulte un medic pentru stabilirea diagnosticului corect.
Infarctul miocardic provoacă vertij și pierderea con științei; astfel sunt provocate
tulburări severe de ritm cardiac , cunoscute sub numele de aritmii .
Oboseala
Oboseala nejustificată, senza ția de sfâr șeală, somnolen ța pot indica, printre
altele, boli cardiace cum ar fi insuficien ța cardiacă sau boli coronariene.
Greața, balonarea, arsurile epigastrice, lipsa poftei de mâncare, deși
sugerează de obicei o boală digestivă, pot fi manifestări ale infarctului miocardic în
special la femei.
Transpira țiile reci pot fi semnul unei hipoglicemii, dar și al unui infarct .
14
2.4. CLASIFICAREA BOLI LOR CARDIOVASCULARE
Acest termen se referă la problemele legate de vasele de sânge și de inimă , dar ș i
la faptul că fiecare boală are simptomele sale specific e ,însă unele pot fi asemănătoare .
Acestea depind de severitatea și de tipul bolii cardiace.
Două dintre cele mai întâlnite afec țiuni cardiovasculare sunt:
2.4.2. Hipertensiunea arterial ă
Tratamentul nefarmacologic este indispensabil si constă in:
-modificarea stilului de viață antrenant de factori de risc;
-combaterea factorilor de risc(reducerea aportului de sare la 5 -6 g/zi); renun țarea la
alimentele bogate în grăsimi saturate și , excluderea fumatului și a cafelei; reducerea
consumului de alcool sub 30 g etanol/zi pentru bărbați si sub 15 g/zi pentru femei;
evitarea s edentarismului; combaterea obezității; evitarea stresului);
-cultivarea factorilor sanogenetici (regim hiposodat; alimentație hipolipidică și
hipocalorică; aport optim de K,Ca,Mg printr -o dietă bogată î n legume,fructe și lactate;
cultivarea exercițiului fi zic ușor ca plimbare,mers pe jos,timp de 30+60 min/zi;măsuri
de gestionare a stresului prin psihoter apie și tehnici de relaxare).[11 ]
Tratamentul farmacologic:
-trebuie adaptat la gradul, grupul de risc ș i stadiul de H TA, precum și la evoluția bolii ;
-este permanent și nu trebuie abandonat, în caz ul hipertensiunii arteriale esențiale;
-devine necesar când tratamentul nefarmacologic este insuficient;
Medicamentele contraindicare în HTA:
-formele farmaceutice efervescente (care conțin substanțial bicarbonat d e sodiu si
încarcă organismul cu sodiu, contrai ndicat într -o dietă hiposodată);
-excitantele SNC( cafeina).
Controlul medical periodic și supravegherea continuă a bolnavului hipertensiv sunt
obligatorii. Monitorizarea ambulatorie a tensiunii arteriale este vitală, având o valoare
predictivă a riscului de evenimente cardiovasculare, mai mare decâ t controlul medical
periodic.[11 ]
2.4.3. Cardiopatia ischemică
Cardiopatia ischemică reprezintă o afecțiune cardiacă provocată de scăderea
vascularizației inimii. Simptome specifice:
15
durere in regiunea inimii;
senzație de constricție
Tratamentul nefarmacologic este indispensabil si constă in:
-modificarea stilului de viață antrenant de factori de risc;
– combaterea factorilor de risc(renunțarea la alimente bogate in colesterol si grăsimi
saturate; excluderea fumatului si a cafelei;r educerea consumului de alcool; evitarea
sedentarismului; combaterea obezității și dislipidemiilor; evitarea stresului);
-alimentatie hp olipidică si hipocalorică; practicarea exercițiului fizic ușor ca plimbare,
mers pe jos, timp de 30 -60 de min/zi;masuri de gestionarea a stresului prin psihoterapie
si tehnici de relaxare).
Tratamentul cardiopatiei ischemice impune pararel profilaxia si tra tamentul bolilor ce
pot contribui la agravarea cardiopatiei ischemice,așa cum sunt:
-HTA;
-diabetul zaharat;
-ateroscleroza coronarian ă( responsabilă de peste 90% din cazurile de cardiopatie
ischemic ă)
Tratamentul farmacologic:
-este permanent și nu trebui e abandonat;
-devine necesar când tratamentul nefarmacologic este insuficient;
-trebuie adaptat formei clinice de cardiopatie ischemică si evoluția bolii.
Medicamentele contraindicate in cardiopatia ischemică sunt medicamentele
tahicardizante ,ca de exmplu :
-antiastmaticele cu teofilină si miofilină(Miofilin etc);
-antihipertensive arteriolodilatatoare cu effect secundar tahicardizant ca de ex: alfa -1
adrenolitice (prazosin -Minipres etc.), admise in asociere cu beta -adrenolitice[11 ]
16
CAPITOLUL III
MEDICA ȚIA BOLILOR CARDIOVASCUL ARE
3.1. CLASIFICARE A MEDICA ȚIEI
Medicația aparatului cardiovascular include :
Medicamente cu acțiune predominantă asupra cordului
Medicamente cu acțiune asupra vaselor (vasoconstrictoare și vasodilatatoare)
3.1.1. MEDICAMENTE CU ACȚIUNE PREDOMINANTĂ ASUPRA
CORDULUI
Această primă categorie i nclud e, la rândul său , mai multe categorii de substanțe
medicamentoase:
A. Tonicardiacele (cardiotonicele) sunt substan țe de origine vegetală, extrase
din speciile Digitalis purp urea și Digitalis lanata , a căror ac țiune se exercită direct
asupra miocardului și țesutului nodal .
Preparate utilizate în terapie:
– digitoxina (Digitalin) soluție 1‰;
– digitalis ( Digitalis purpureea folium pulvis titrati): comprimate cu 0,1 g
din pulberea titrată din frunzele de degețel roșu;
– digoxinul;
– lanatozid C;
– deslanozid (fiole 0,4 mg pentru injectare intravenoasă).
B. Stimulatoare ale ritmului și contractilită ții miocardice (medicamente
inotrop pozitive) sunt indicate în anumite forme acute de insuficiență cardiacă în
anumite tulburări de conducere și bradicardii excesive. În afară de efectul inotrop
pozitiv au și efect cronotrop și dromotrop pozitiv.
– simpatomimetice: adrenalina; izoprenalina; dopamina; dobutamina;
efedrina;
– metilxantinele: teofilina; aminofilina ( Miofilin );
– glucagonul;
– parasimpatoliticele: atropina.
17
C. Antiaritmicele corectează tulburările de ritm cardiac atriale sau ventriculare
și reduc frecven ța ventriculară. Acestea se împart în 4 grupe principale:
Clasa I (membran -stabilizatoarele):
– chinidina;
– procainamida;
– lidocaina ( Xilina );
– fenitoina;
– mexiletina ( Mexitil ).
Clasa II ( beta-blocanții adrenergici):
– propranolol.
Clasa III (clasa amiodaronei):
– amiodarona ( Cordarone );
Clasa IV (blocantele canalelor de calciu):
– verapamil ( Isoptin );
– diltiazem.
D. Antianginoasele ( medicația cardiopatiei ischemice) calmează durerea sau
evită apari ția crizelor de angină pectorală; restabilesc dezechilibrul dintre consumul și
aportul de oxigen care apare în timpul crizei anginoase.
1) Nitratii organici și substanțe asemănătoare :
– nitrații;
– nitroglicerina;
– izosorbid dinitrat ( Isodinit );
– pentaeritritil tetranitrat ( Nitropector );
– trimetazidina ( Preductal ).
2) Blocanții canalelor de calciu :
– nifedipina (Adalat);
– amlodipina ( Norvasc );
– felodipina ( Plendil );
– verapamilul ( Isoptin );
– diltiazem.
3) Coronarodilatatoarele selective :
– dipiridamolul.
4) Beta -blocanții adrenergici :
– propranolol, atenolol, metoprolol;
18
– bisobrolol, carvedilol ( Coryol ).
3.1.2. MEDICAMENTE C U ACȚIUNE ASUPRA VASELOR
În categoria medicamentelor cu acțiune asupra vaselor de sânge intră:
Vasodilatatoarele periferice (antiischemice)
Medicația antihipertensivă
A. Vasodilatatoarele periferice (antiischemice) se folosesc în sindroame
ischemice periferice datorate îngustării lumenului vascular prin leziuni organice sau
funcționale de natură aterosclerotică sau inflamatoare (la nivelul membrelor superioare
(sindrom Raynaud) sau inferioare, la nivel cerebral, la nivelul urechii interne, etc.)
1) Vasodilatatoare neurotrope :
– alfa-blocante adrenergice: tolazolina; DH -ergotoxina (în tulburări de circulație
cerebrală);
– stimulatoare beta-adrenergice: bametan; izoxsuprin (în ischemii periferice, dilată
arterele mușchilor );
– anestezice locale (sub formă de perfuzii, împiedică reflexele vasoconstrictoare, combat
spasmele arteriale renale și la nivelul membrelor).
2) Vasodilatatoare mus culotrope :
– metilxantine: teofilina, teobromina, cafeina (efect central excitant, bronhodilatator și
vasodilatator);
– acidul nicotinic (vitamina PP) (produce vasodilata ție directă la nivelul arteriolelor);
– nicergolinul ( Nicergolina LPH 5, 10, 30 mg, Ni cerium 10, 15 mg, Nicerium Uno 30
mg, Sermion ) (o combinație de acid nicotinic și un compus din ergot; este folosit în
sindroame ischemice cerebrale);
– blocanții canalelor calciului: nifedipina, cinariz ina (Stugeron );
– alcaloizii din Vinca: vincamina, vi npocetina ( Cavinton, Cavinton Forte ) (în sindroame
ischemice cerebr ale, având ș i efecte metabolice);
– papaverina ( Clorhidrat de papaverină 100 mg, Papaverina Arena 50, 100 mg )
(alcaloid din opiu; are efect spasmolitic pe musculatura netedă, acțiune vasodilatatoare
slabă; în tulburări circulatorii cerebrale și periferice);
19
– ginkgo biloba ( Tanakan, Bilobil ) (efect antiagregant plachetar, psihostimulator,
ameliorează metabolismul energetic neuronal; doza este de 40 mg x 3/zi, minim 3 luni).
3.2. TRATAMENTUL HIPERTENSIUNII ARTERIALE
3.2.1. HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ – DEFINIȚIE ȘI CAUZE
DEFINIȚIE
Hipertensiunea arterială (HTA) este o afec țiune fără simptome specifice, în
cazul căreia cre șterile bru ște și importante ale tensiunii arteriale se manifestă prin
amețeli, cefalee, tulburări de vedere (fosfene), gre țuri sau zgomote în urechi (acufene) .
Dificilă inițial, când valorile tensiunii arteriale cresc intermitent și moderat,
descoperirea hipertensiunii arteriale poate fi adesea incidentală, a firmarea diagnosticului
necesitând minimum două măsurători la trei consultații diferite (cu interval de minim
șapte zile între ele). Problema legată de nivelul de tensiune care să fie considerat
hipertensiune este complicată și mai mult de variabilitatea t ipică observată.
La aproape jumătate din pacienții la care valorile tensionale măsurate în spital rămân
ridicate în ciuda tratamentului cu trei sau mai multe medicamente antihipertensive, prin
măsurători în ambulator s -a dovedit că hipertensiunea este bi ne controlată.
Valorile patologice ale tensiunii arteriale variază cu vârsta individului.
Tabelul 1. Valorile patologice ale tensiunii arteriale în funcție de vârstă
VÂRSTA
TA
SISTOLICĂ (mm Hg)
TA
DIASTOLICĂ (mm Hg)
3-5 ani
6-9 ani 116 76
10-12 ani 122 78
13-15 ani 126 82
16-18 ani 136 86
> 18 ani 140 90
Vârstnici 140 90
20
CAUZE
Hipertensiunea arterială esențială nu are o etiologie certă, motiv pentru care se
au în vedere factorii individuali a căror prezență crește riscul de apariție al bolii.
În categoria factorilor de risc se înscriu:
– factorii ereditari sunt incriminați in 30 -60% din cazuri, agregarea familială
putând u-se explica atât prin predispoziția genetică cât și printr -un mod de viață
comun, cu deprinderi nocive.
– sansa de a apărea hipertensiune arterială esențială din părinți non -hipertensivi este 3 –
4%, 20% când unul dintre părinți este hipertensiv și 40% în ca zul ambilor părinți cu
hipertensiune arterială esențială;
– aportul alimentar de sare ar juca un rol esențial, dar se pare că doar la circa o
treime dintre hipertensivi, la care dieta hiposodată și salureticele ar fi foarte
eficiente; aceste cazuri ar fi co ndiționate genetic, prezentând anomalii ale
transportului transmembranar de Na+, Ca2+, și Mg2+.
– obezitatea crește predispoziția la hipertensiune arterială și ambele la
insulinorezistență (în special la tineri). S -a demonstrat în cadrului studiului
Framing ham, că pentru fiecare creștere în greutate cu 10%, tensiunea arterială
crește în medie, cu 6,5 mm Hg ;
– consumul de alcool (peste 30 ml/zi) ;
– sedentarismul;
– fumatul – determină creșteri pasagere ale tensiunii arteriale prin eliberarea de
norepinefrină din terminațiile nervoase adrenergice mediată de nicotină.
Deși nu reprezintă o cauză propriu -zisă de hipertensiune arterială, fumatul crește
riscul complicațiilor cardio vasculare și cerebrale ale acesteia ca și evoluția spre
HTA malignă.
Cauzele hipertensiunii arteriale sunt însă multiple.
Unele medicamente cum ar fi decongestionantele nazale,contraceptivele orale,
antiinf lamatoarele nesteroidine produc și ele hipertensi une arterială .
3.2.2 . CLASIFICAREA MEDICA ȚIEI ANTIHIPERTENSIVE
Medicamentele antihipertensive scad presiunea arterială ac ționând prin patru
mecanisme:
– inhibarea activității sistemului nervos simpatic (simpatolitice) ;
21
– vasodilatație prin mecanism direct musculotrop ;
– inhibarea enzimei de conversie a angiotensinei și a efectelor
angiotensinei II;
– creșterea eliminării urinare de sodiu (diuretice tiazidice)
Tratamentul antihipertensiv asociază două sau mai multe medicamente cu
acțiune sinergică, urmărind reducerea presiunii arteriale la valori cât mai apropiate de
normal, 10 -13 mm Hg, cu scopul de a diminua frecven ța complica țiilor precum
accidentele cerebrovasculare, insuficien ță cardiacă, etc. și de a prelungi durata de via ță.
1) Simpatolitice :
– clonidin (Clonidina Arena 15 mg);
– moxonidina (Physiotens); rilmenidina (Tenaxum) )mai eficiente decât clonidina; au
durată mai lungă de acțiune; doza este de 1 cp/zi);
– alfa-metildopa (Dopegyt) (se asociază cu diuretice și vasodilatatoare);
– blocante alfa -adrenergice: prazosin (Minipress); doxazosin (Cardura);
– blocante beta -adrenergice, cu acțiune deprimantă cardiacă; produc scăderea moderată
a tensiunii arteriale.
2) Vasodilatatoare directe (musculotrope):
– dihidralazina (Hipopresol) (dilată direct arteriolele și determină scăderea rezistenței
vasculare periferice);
– blocanții canalelor de calciu: nifedipina (Adalat); amlodipina (Norvasc); felodipina
(Plendil);
– nitroprusiat de sodiu (eliberează în organism oxid nitric, scăzând tensiunea arterială,
debitul cardiac, presiunea venoasă; administrat de asemenea în crize hipertensive
complicate cu insuficiență ventriculară și edem pulmonar acut producând ușurare
rapidă; se administrează numai intravenos sub formă de perfuzie).
3) Antiangiotensinice:
– inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA): captopril (Captopril 25, 50
mg), enalapril (Enalapril 5, 10, 20 mg, Renitec), lisinopril (5, 10, 20, 40 mg);
– antagoniștii receptorilor pentru angiotensină: l osartan, irbesartan (150mg/12,5mg,
300mg/12,5mg), valsartan (40, 80, 160, 320 mg), telmisartan (20, 40, 80 mg),
candesartan (8, 16, 32 mg).
4) Diuretice folosite ca antihipertensive :
– hidroclorotiazida (Nefrix);
– indapamida (Tertensif);
22
– furosemid (20mg/2ml sol. inj.; 40 mg cp)
În funcție de mecanismul de acțiune, medicamentele antihipertensive pot fi
clasificate astfel :
• Diuretice: de ansă (furosemid), tiazidice (indapamida), economisitoare de
potasiu (amilorid)
• Blocante de canale de calciu: dihidropiridinice ( amlodipină,nifeidipină ), non –
dihidropiridinice (verapamil ,diltiazem )
• Anti-adrenergice: beta -blocante (at enolol, propranolol, bisoprolol, ), alfa –
blocante (doxazosin ,prazosin ), agenți cu acțiune centrală (metildopa, clonidină)
• Blocanți ai receptorului pentru angiotensină: candesartan, losartan, telmisartan
• Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei: enalapril,
captopril, perindopril ;
• Vasodilatatoare: hidralazină ,minoxidil
Pot sa se asocieze si dou ă clase de antihipertensive,aste el :
• Hidroclortiazida + captopril/ lisinopril/ enalapril
• Diltiazem + enalapril
• Hidroclortiazida + telmisartan /candesartan
• Amlodipină + valsartan
3.2.3 . INDICAȚII TERAPEUTICE ȘI MODALITĂ ȚI DE ADMINISTRARE
Pentru a se decide de că tre medicul cardiolog un tratatament medicamentos pentr u
fiecare pacient în parte se va ține cont de severitatea afecț iunii.
Pentru:
• Pre-hipertensiune : 120 -139/ 80 -89 mmHg – nu se apreciază ca fiind patologică și se
recomandă respectarea unui stil de viata sănă tos;
• Hipertensiune stadiul I : 140 -159/ 90 -99 mmHg – în acest caz, medicul cardiolog va
recomanda administrarea de diuretice tiazidice, dar se pot utiliza și inhibitori ai enzimei
de conversie a angiotensinei, beta -blocante, blocan te de canale de calciu, sau o
combinație medicamentoasă. [12]
• Hipertensiune stadiul II : >= 160/ >=100 – este necesara asocierea de două clase de
antihipertensive, de obicei se utilizeaza un diuretic tiazidic + un inhibitor al enzimei de
conversie a angiotensinei/ blocant al receptorului pentru angiotensină/ beta -blocant/
blocant de canale de calciu.[12 ].
23
Medicamentele antihipertensi ve sunt comercializare sub formă de capsule sau
tablete care se pot administra pe cale orală ,dar ele se pot gasi si s ub formă de soluț ii
injectabile. Antihipertensiv ele injectabile se administrează doar în cazuri de urgență .
De exemplu, pacientului i se poate administra o perfuzie intravenoasă cu
nitroglicerină, mai ales d aca hipertensiunea este asociată cu boli coronar iene severe. De
asemenea, se poate administra si labetalolul(beta -blocant). Un alt medicament util este
furosemidul, care se poate lua pe cale orală sau se poate da injectabil câ nd vrem ca
raspunsul sa fie unul mai rapid. Nifedipina administrată sublingual are ef ect in mai
putin de 3 minute.[13 ]
3.2.4 . EFECTE ADVERSE POSIBILE
Fiecare substan ță si fie care clasă de antihipertensive î n parte poate avea efect e
adverse specifice. Odată î ncepută medicația se recomandă citirea cu atenție a
prospectului, dar și adresarea la medicul specialist.
Cele mai frecvente efecte adverse ale hipertensivelor sunt :
• tulburări le de ritm cardiac (palpita ții, aritmii, bradicardie) ;
• tulburări ale somnului ;
• vertij si chiar pierderea con știenței ;
• tulburări de ritm cardiac (aritmii, palpitații, bradicardie) ;
• (diaree ,constipa ție) ;
• tuse seacă ;
• impotență ;
• uscăciunea mucoaselor ( cavitate orală ,fose nazale , globi oculari). [12]
3.2.5 . TRATAMENTU L NEFARMACOLOGIC
Tratamentul nefarmacologic este indicat î n toate fo rmele de hipertensiune
arterială, ca terapie unică sau ca tratament adjuvant.
Măsurile generale utilizate includ:
– reducerea stresului ;
24
– dieta;
– gimnastică aerobică regulată ;
– scăderea î n greutate (dacă este necesar),
Pacientul va fi sfătuit să evite orice tensiuni inutile. Se poate recomanda
schimbarea stilului de viață sau chiar și a locului de muncă.
Controlul regimului alimentar prezin tă trei aspecte:
1. Datorită eficacită ții documentate a restric ției de sodiu și a contracției
volumului în scăderea presiunii arteriale, pacien ții sunt instrui ți dinainte să -și reducă
drastic aportul de sodiu. Unii cercetători au sugerat că aceasta nu mai este necesar. Ei î și
bazează concluziile pe două observa ții:
(1) la mulți pacienți presiunea sanguină nu este sensibilă la nivelul aportului de
sodiu
(2) diureticele reprezintă altă metoda de scădere a rezervelor de sodiu din
organism la acei indivizi a caror presiune sanguină poate fi sensibilă la sodiu. Totu și,
metaanalizele studii lor anterioare privind dieta au arătat pe baza documentelor
reducerea cu 5 mmHg a presiunii sistolice și reducere cu 2,6 mmHg a presiunii
diastolice când aportul de sodiu este redus la 75 mEq/zi. În plus, un numar de rapoarte
au demonstrat că, de și restricția ușoara de sodiu prezintă efect direct redus, dacă există
vreunul, asupra presiunii sanguine, ea poten țează semnificativ eficacitatea aproape a
tuturor agen ților antihipertensivi. Astfel, pentru a permite controlul presiunii arteriale cu
doze mai mici d e medicamente, restric ția de sodiu determină o reducere a efectelor
adverse. În plus, este destul de clar că la unii pacien ți hipertensivi, a șa cum s -a notat
mai sus, nivelul aportului de sodiu influen țează presiunea sanguină. Astfel, întrucât
restricția ușoară de sodiu nu presupune nici un risc evident, în prezent de cele mai multe
ori în practică se recomandă restric ție ușoară de sodiu în alimenta ție (până la 5 g NaCl
pe zi), care poate fi realizată prin eliminarea tururor suplimentelor de sare în mancare a
preparată normal. De asemenea, unele studii au raportat scăderea presiunii arteriale prin
creșterea aportului de potasiu și/sau calciu. De exemplu, suplimentarea dietei cu potasiu
de la 50 la 120 mEq/zi reduce presiunea sangvină cu aproximativ aceea și valoare ca
restricția de sare (cu 6 mmHg sistolica si 3,4 mmHg diastolica). De și oportunitatea
acestei forme de modificare a regimului alimentar este încă controversată, întrucat un
aport de calciu moderat crescut (1,5 g calciu elementar/zi) reduce probabil gradul
25
osteoporozei legate de vârstă, combinarea cu rezultatele studiilor pri vind suplimentarea
cu potasiu indica faptul că ele sunt probabil utile în mod auxiliar.
2. Restricția calorică va fi recomandată pacientului hipertensiv care este
supraponderal. Unii pacien ți obezi vor prezenta o reducere semnificativă a presiunii
sanguine numai ca o consecin ță a scaderii ponderale. Prin studiul trialurilor cu privire la
intervenții și tratament antihipertensiv (TAIM – Trial of Anihypertensive Interventions
and Management), s -a demonstrat că reducerea greută ții (în medie 4,4 kg în mai mult de
6 luni) scade presiunea sangvină cu 2,5 mmHg.
3. O restricție a aportului de colesterol și grăsimi saturate este recomandată,
întrucât o asemenea modificare în dietă poate diminua inciden ța complica țiilor
aterosclerotice. Reducerea sau eliminarea consumului de alcool este de asemenea
benefică. Efortul fizic regulat este indicat în limitele statusului cardiovascular al
pacientului. Efortul fizic este util nu numai pentru controlul greută ții corporale, dar, de
asemenea, există dovezi că prin îmbunătă țirea condi ției fizice se poate scădea presiunea
arterială. Exerci țiile fizice izotonice (jogging -ul, înotul) sunt mai bune decăt exerci țiile
fizice izometrice (ridicarea de greută ți), întrucât, dacă se poate spune a șa, ultimele cresc
presiunea arterială.
Controlul regimului alimentar descris mai sus este îndreptat spre controlul altor
factori de risc. Probabil pasul urmator cel mai important care ar putea fi făcut în acest
domeniu va fi să convingem fumatorul să renun țe la țigări. [14]
3.3. CLASE DE MEDICAMENTE ANTIHIPE RTENSIVE
Substanțele antihipe rtensive sunt foarte variate și numeroase atât din punct de al
mencanismului de acțiune cât și din punct de vedere structural .
În funcție de mecanismul de acțiune se pot clasifica astfel :
o Substanțe medicamentoase cu ac țiune vasculară periferică ;
o Substanțe medicamentoase cu ac țiune inhihitoare asupra sistemului nervos
vegetativ adrenergic;
o Substanțe medicamentoase cu ac țiune asupra sistemului renina -angiotensina –
aldosteron;
o Substanțe medicamentoase c u acțiune diuretică
26
3.3.1. SUBSTAN ȚE MED ICAMENTOASE CU ACȚIUNE VASCULARĂ
PERIFERIC Ă
Substanțele medicamentoase din acea stă clasă, după efectul pe care î l produc, se
clasifică în:
– vasodilatatoare musculotrope -relaxante ale musculaturii vaselor ;
– agoniști ai canalelor de potasiu;
– blocante ale canale lor de calciu -inhibitori calcici
3.3.1.1 . Substanțe medicamentoase relaxante ale musculaturii vaselor
NITROPRUSIATUL DE SODIU
Acțiune și indicaț ii: Acțiunea vasodilatatoare a n itroprusiatul de sodiu este foarte
putenică,datori tă grupării nitrozo (NO) pe care o are î n structura lui. În prezent,se
folosește in crizele de hipertensiune arterială ,ca medicațtie de urgență și se
administrează i.v , numai în perfuzie și sub supraveghere specializată. După multe
utilizări repetate datorită faptului ca se formează anionul cian (CN’), pot aparea efectele
toxice. În această situație se administrează tiosulfatul de sodiu ca antidot .
Specialităț i: NIPRIDE fiole a 50 mg/2 ml. [3]
3.3.1.2. Substanțe medicamentoase blocante ale canalelor de calciu
Din această categorie fac parte substanțele medicamentoase care acționează prin
diminuarea intrarii calciului în celule .
NIFEDIPINA
Indicații:
Principalele indicații terapeutice pentru nifedipină cât și pentru alte
dihidropiridine sunt:
– Angina pectoral ă în toa te formel e clinice: cronică stabilă , vasospastică și angina
instabilă ;
– În infarctul miocardic – prevenție secundară post infarct. Unele efecte cardiovasculare
cum ar fi reducerea tensiunii mu șchiului neted vascular și efectul cardioprotector oferă
bazele științifice ale utilizării lor în preven ția complica țiilor secundare infarctului
miocardic acut.
27
– În hipertensiunea arterială
Contraindicaț ii: Administrarea nifedipinei în sarcină este contraindicată ,deoarece
s-au stabilit efecte teratogene la animale. De asemenea,este contraindica tă în
insuficien ță hepatică și renală severă .
Speciali tăți:
NIFEDIPIN drajeuri retard a 20 mg, ADALAT drajeuri a 30 mg.
VERAPAMIL
Indicaț ii:
-Angina pectorală, recomandat la unii pacienți ca medicament de primă alegere ;
-Aritmii ;
– Hipertensiune arterială u șoară și medie, în doze de 200 -400 mg/zi. Efectul
obținut este echivalent cu cel ob ținut de la propranolol sau hidralazina cu avantajul că
nu produce bronhoconstric ție sau reten ție de lichide.Verapamilul, pe lângă utilizarea în
afecțiuni cardiovasculare are o poten țială aplicare în terapia antitumorală, atunci când
se instalează rezisten ță la chimi oterapice.
Contraindic ații: Verapamilul este contr aindicat atunci când bradicardie,
hipotensiune, accidente vascul are acute. Nu se administreaza în primul trimestru de
sarcină .
Reacț ii adverse și precauț ii. Verapamilul este tolerat foarte bine când se
administrează pe cale orală . Rar poate să apară: vertij, constipa ție, bradicardie,
insuficien ță cardiacă, edeme . În caz ul in care se produce hipotensiune severă se poate
administra gluconat de calciu i.v. sau atropina i.v., iar în cazuri foarte extreme se poate
administra dopamină în perfuzie.
Specialităț i:
ISOPTIN drajeuri a 40 mg, 80 mg, ISOPTIN SR comprimate retard240 mg;
VERAPAMIL comprimate filmate a 40 mg, 80 mg 120 mg: fiole a 5 mg/2 ml.
DILTIAZEM
Deoarece efectele secundare ale d iltiazemul ui față de alți compuși sunt mai reduse
este indicat in terapia de durată a bolilor coronariene. S-au constatat urm ătoarele :
-scăderea tensi unii arteriale se realizează fără să se producă tahicardia reflexă;
28
-la pacienții cu tensiune arterială normală , val orile acesteia nu sunt prea mult
influenț ate , când este indicat ca antianginos ;
– nu influențează metabolismul glucidelor și lipidelor.
Reacț ii adverse. Diltiazemul poate să provoace bloc atrio -ventricular sau
bradicardie sinusală . Alte efecte nedorite care pot să apară în terapia cu diltiazem sunt:
cefalee, ameteli, grea ță, edeme .
Contraindicaț ii. Principalele contraindica ții sunt insuficien ță ventriculară stângă,
insuficien ță cardiacă congestivă,blocul atri o-ventricular. Nu se va administra în timpul
sarcinii și alăptării. Se impune pruden ță în cazul conducătorilor auto, datorită influen ței
negative asupra activităților care necesi tă atenție sporită, mai ales la începutul
tratamentului. Consumul băuturilor alcoolice nu este recomandat în timpul administrării
diltiazemului.
Specialităț i:
DILTIAZEM comprimate a 30 mg si 60 mg , DILZEM , cpr
Preca uții: crește sensibilitatea la radia ții solare.
3.3.2. SUBSTAN ȚE MEDICAMENTOASE CU ACȚIUNE ASUPRA
SISTEMU LUI NERVOS VEGETATIV ADRENERGIC
3.3.2.1. Antihipertensive centrale
CLONIDINA
Clonidina este indicată în HTA esen țială, în toate fazele, precum și
înhipertensiunea secundară. Se administrează parenteral în crizele hipertensive . Se
utilizează și în anesteziologie și neuropsihiatrie. Totodată este indicată în tratamentul
migrenelor, glaucom, hipersudora ție, deficit al secre ției hormonulni de cre ștere, bufeuri
vasomotorii din menopau ză.
Reacț ii adverse : uscăciunea gurii, somnolen ța, hipotensiune ortostatică, tulburări
sexuale.
Contraindicaț ii: psihoze depresive grave, sarcină, alăptare, tulburări ale circulației
(boala Raynaud).
Specialităț i:
CLONIDINA comprimate a 100 si 150 mg clorhidrat de clonidina.
29
MOXONIDINA
Indicaț ii: HTA esențială în special la pacienții cu tonus simpatic mărit, astm
bronsic, diabet zaharat, dislipidemii, toleran ță scăzută la alteantihipertensive.
Reacț ii adverse: uscăciunea gurii, oboseală, cefalee, ame țeală,senzație de
slăbciune în membrele inferioare tulburări de somn. Aceste fenomene încep să dispar ă
în câteva săptămâni după începerea tratamentului.
Contraindic ații: aritmii maligne, insuficien ță cardiacă severă, angină pec torală,
boli hepatice grave, insuficien ță renală. Nu se administrează în epilepsie, boala
Parkinson, sindrom Raynaud, glaucom, stări depresive, sarcină și la copii i care nu au
împlinit 16 ani.
Speciali tăți:
PHYSIOTENS comprimate filmate a 0.2 mg: 0.3 mg: 0.4 mg.
METILDOPA
Indicaț ii: HTA moderată sau severă. Este bine tolerată de hipertensivii cu
insuficien ță renală, atunci când se asociază cu furosemid ul. Poate fi administrată și
femeii însărcinate și pacienților vârstnici.
Reacț ii adverse : somnolentă, stare depresivă, uscaciunea gurii, grea ță, vomă,
colită acută, congestie nazală. Poate produce și reacții alergice: ulcera ții, eczeme, febră.
De asemenea, poate să apară anemie hemolitică și leucopenie (scăderea numărului
leucocitelor ).
Contraindicaț ii: boală hepatică activă , hiper sensibilitate, anemie hemolitică,
insuficien ță renală.
Specialităț i: DOPEGYT comprimate a 250 mg
3.3.2.2. Alfa -adrenolitice
PRAZOSINUL
Este indicat în HTA înso țită de arimtii, diabet, gută. Se poate administra î n
insuficien ță ventriculară stângă pacien ților care nu răspund tratamentul ui cu diuretice și
cardiotonice.
Reacții adverse : hipotensiunea ortostatică, somnolență, cefalee, astenie, amețeli,
retenție hidrosalină.
30
Specialităț i : MINIPRES comprimate a 1mg, 2 mg,
3.3.2.3. Beta -adrenolitice (beta -blocante)
Acțiune și indicaț ii:
Beta-blocantele fac parte dintr -o clasă de medicamente cu o valoare terapeutică
deosebită , datorită unei game largi de efecte .
Cel mai importan t este efectul cardioprotector, acesta se relizează prin reducerea
crizelor de angină pectorală, a inciden ței și extinderii infarctului miocardic.
Toate beta -blocantele care se utilizate ază în doze stabilite bine sunt eficiente în
tratamentul HTA esen țiale.
Reacț ii adverse : amețeli, bronhospasm la pacienții astmatici , tulbură ri
ischemice periferice, bradicardie hipoglicemie la dia betici, astenie cu oboseal ă, dureri de
cap ,hipotensiune . Mai rar pot să apară alergii cutanate , halucinații,depresii.
Contraindicaț ii: beta-blocantele nu trebuie administrate în insuficien ță cardiacă
necompensată și nici în astm bronsic, cu excep ția celor cardioselective.
De asemenea, nu sunt indicate în bradicardie severă, insuficien ță renală și nici n u
se recomanda la conducatorii auto, lucratorii la înalțime datorită pericolelor de accident.
Medicamente β 1-blocante selective
ATENOLOLUL
Această substanță se absoarbe oral rapid și în procente de aproximativ 40 -50 %,
concentrația plasmatică maximă se atinge în 2 -4 ore de la administrare.
Intervalul de timp până la atingerea efectului farmacodinamic (latența) este de 1 -4 ore.
Indicații: Atenololul este indicat la bolnavii hipertensivi, care suferă și de astm
bron-șic, diabet sau tulburări ischemice periferice, în angină pectorală și în ta hiaritmii
ventriculare și supraventriculare, în tratamentul infarctului miocardic.
În hipertensiune se administrează în priză unică zilnică, efectul maxim fiind atins
după 1 -2 săptămâni.
Contraindicații : Atenololul este contraindicat în: feocromocitom netr atat, șoc
cardiogen, la persoane cu hipersensibilitate la produs, hipotensiune, acidoză metabolică,
bra-dicardie, bloc atrioventricular, insuficiență cardiacă, care nu poate fi controlată
medicamentos, diferite afecțiuni circulatorii periferice, bloc cardi ac de gradul II sau III,
asocierea cu verapamil, psoriasis etc.
31
Reacții adverse: Această substanță poate da următoarele tipuri de reacții adverse:
fenomene depresive în urma administrării îndelugate, astenie, bradicardie, bloc
atrioventri -cular, mai ales î n asociere cu verapamil, reacții cutanate de tip psoriazis,
hipotensiune arterială etc.
Speciali tăți: Atenolol , cpr. 50 mg, 100 mg
Posologie : Atenololul se poate administra oral, în priză unică zilnică în
următoarele do ze:
– în hipertensiune, 50 -100 mg / zi;
– angină pectorală, până la 200 mg / zi;
– în infarct miocardic acut, 100 mg / zi, în urma stabilizării produse de tratamentul
parenteral.
BISOPROLOLUL
Această substanță se absoarbe oral în procente 90 %, se metabolizează parțial
hepatic, timpul de î njumătățire este de 10 -12 ore, iar eliminarea pe cale renală 50 % ca
atare, iar în procent de 50 %, sub formă de metaboliți inactivi din punct de vedere
farmacodinamic.
Indicații : Bisoprololul este indicat la bolnavii hipertensivi, chiar și în caz de astm
bron-șic sau tulburări ischemice periferice, în angină pectorală cronică stabilizată și în
insuficiența cardiacă.
Specialităț i :
Bisogamma , cpr. film 5 mg, 10 mg , Bisotens , cpr. film. 10 mg
Concor , cpr film. 5 mg, 10 mg , Bisoblock, cpr. 10 mg
Posologie: Bisoprololul se poate administra pe cale orală, în doze de 5 -20 mg / zi
dimi-neața, în priză unică zilnică, în hipertensiune arterială și angină pectorală, iar în
insuficiență cardiacă 1,25 mg / zi, în priză unică zilnică, după care se poate crește lent
până la doza de 10 mg / zi.
METOPROLOLUL
Această substanță se absoarbe oral, rapid și în procente mari. Absorbția per -orală
și biodisponibilitatea sunt favorizate de alimente. Biodisponibilitatea este diminuată cu
10 %, prin metabolizare hepatică cu ocazia primului pasaj, timpul de înjumătățire este
de 3-4 ore, iar eliminarea are loc în procent de aproximativ 95 %, pe cale renală.
32
Indicații : Metoprololul, ca și celelalte medicamente din această grupă, este de
primă alegere la bolnavii hipertensivi, ca re suferă și de astm bronșic, diabet sau
tulburări ischemice periferice.
Metoprololul mai este indicat în angină pectorală de efort, infarct miocardic acut
și în tahiaritmii ventriculare și supraventriculare.
Au, de asemenea, avantajul că sunt absente ef ectele de tip β 2 adrenolitice.
Specialităț i:
Betaprol, cpr. 50 mg, 100 mg. , Bloxan , cpr. 100 mg
Betaloc Zok , cpr. retard 50 mg, 100 mg, 200 mg , Metoprolol , cpr. 100 mg
Posologie: Metoproplolul se poate administra în funcție de suferința în care este
indicat, în următorul mod, pe cale orală:
– în profilaxia crizelor de migrenă 50 mg / zi, în 1 -2 prize zilnice, ca doză inițială, doză
care poate fi crescută în funcție de situația con cretă;
– în hipertensiune 100 -200 mg / zi, în 1 -2 prize zilnice sau 200 mg / zi seara, ca doză
inițială, doză care poate fi crescută în funcție de situația concretă;
– în aritmii cardiace 100 -200 mg / zi;
– în insuficiență cardiacă 10 mg zi, în două prize;
– în profilaxia migrenei 100 -200 mg / zi, în priză unică zilnică;
– comprimatele retard, în priză unică zilnică dimineața, administrarea se face cu apă;
Medicamente β 1-blocante neselective
PROPRANOLOLUL
Este un β -blocant neselectiv lipofil.
Indicați terapeutice:
– hipertensiune arterială;
– tratamentul de lungă durată, după infarct miocardic acut;
– feocromocitom (în asociere cu α -blocante);
– tulburări cardiovasculare la pacienții hipertiroidieni;
– profilaxia crizelor de angină pectorală ;
– migrenă;
– tremur esențial;
– stări de anxietate etc
Contraind icații
33
– hipersensibilitate la clorhidrat de propranolol;
– astm bronșic și bronhopneumopatii cronice obstructive;
– insuficiență cardiacă necontrolată terapeutic;
– hipotensiune arterială;
– bradicardie sinusală (< 50 bătăi / minut);
– boala nodului sinusal (inclusiv bloc sinoatrial);
– copii i sub 6 ani
Interacțiuni: Asocierea cu antiaritmic e ca: amiodaromă, propafenonă, chinidină,
poate să determine tulburări de conductibilitate,contractilitate și automatism prin
inhibarea mecanismelor simpatice compensatorii.
Antidepresivele triciclice, baclofenul și neurolepticele , administrate în același
timp cu propranolol ul, cresc de asemenea și ele riscul hipotensiunii arteriale ortostatice.
Glucocorticoizii și antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) scad efectul antihipertensiv
al propranolol ului, prin favorizarea retenției hidrosaline.
Asocierea cu insulină sau cu antidiabetice orale, impune monitorizarea glicemiei
(reacțiile hipoglicemice sunt crescute și prelungite, simptomele vegetative ale
hipoglicemiei sunt mascate).
Specialităț i: Propranolol , cpr. 10 mg, 40 mg
Posologi e:În h ipertensiunea arterială și în profilaxia crizelor de angină pectorală:
inițial se recomandă 2 comprimate Propranolol 40 mg (80 mg clorhidrat de propranolol)
pe zi, fracționat în 2 prize, apoi doza se poate crește treptat ce se obține efectul dorit.
Doza uz uală este de 4 comprimate p ropranolol 40 mg (160 mg clorhidrat de
propranolol) pe zi .
Reacții adverse: Cel mai f recvent pot să apară: extremități reci, astenie
bradicardie (uneori severă) , insomnie, coșmaruri tulburări digestive (gastralgii, greață,
vărsă turi, diaree) , etc.
3.3.3. SUBSTAN ȚE MEDICAMENTOASE CU ACȚIUNE ASUPRA
SISTEMULUI RENINĂ – ANGIOTENSINĂ -ALDOSTERON
Substanțele medicamentoase care aparțin acestei clase de medicamente sunt
relativ noi. În 1965 au început p rimele cercetari în acest domeniu prin identificarea
enzimei de conversie a angiotensinei.
34
Primul medicament din această serie a fost Captoprilul sintetizat în 1977 și apoi
introdus în 1980 în terapie ,urmat de Enalapril în 1986. Până a stăzi s-au identificat peste
50 de compu și.
3.3.3.1 Inhib itori ai enzimei de conversie ( IECA)
Din această clasă, primele substanțe sintetizate au fost captoprilul și enalaprilatul,
comercializat sub forma pro -medicamentului enalapril.
CAPTOPRILUL
Acțiune și indicații. Inhibitorii enzimei de conversie ai angiotensinei prezintă un
efect antihipertensiv ,astfel are loc o scadere a tensiunii arteriale sistolice și diastolice,
ce se instalează treptat. Au capacitatea să scadă rezistența periferică totală, arterială și
venoas ă, fără a modifica debitul și frecvența cardiacă; cresc debitul sanguin renal și pot
să amelioreze debitul sanguin cerebral.
Reacț ii adverse :
Reacțiile adverse cel mai frecvent înregistrate sunt:bronhospasm, tuse seacă,
tulburări de vedere sau gust , reacții cutanate, hipotensiune, adesea severă, mai ales după
ce se administrează pentru prima dată .
Contraindica ții sunt în perioada de sarcină, alăptare și la bolnavii cu ascită.
Specialităț i: Captopril , cpr 12,5 mg, 25 mg, 50 mg
Posologie : Cu excep ția captoprilului ,care se poate administreaza în general de 3
ori pe zi, to ți ceilalți compuși se administrează se prescriu în doză unică .
ENALAPRILUL
Este un IEC care se comportă ca pro -drog, fiind activat în organism prin
hidroliză. Administrat oral are o biodisponibilitate de 40%, nemodificată de alimente.
Excreția se face în propor ție de 6l% renal, 18% ca enalapril, 43% ca enalaprilat; prin
scaun se elimină în propor ție de 33% – 6% ca enalapril, 27% ca enalaprilat.
Enalaprilul se administrează oral, do za obișnuită fiind de 10 -40 mg/zi, în 1 -2
prize. În cazul de deficit de sare și apa sau la bolnavii sub tratament diuretic dozele
inițiale trebuie să fie mai mici – 5 mg/zi. La bolnavii cu insuficien ță renală se începe, de
asemenea cu doze mici (2,5 -5 g), care apoi se cresc după nevoie.
Enalaprilul provoacă acelea și reacții adverse ca și captoprilul, dar frecven ța
globală este mai mica. Excep ție fac tusea, erup țiile cutanate, edemul angioneurotic, care
survin ceva mai frecvent decât pentru captopril.
35
Specialităț i: Enalapril, cpr. 5 mg, 10 mg, 20 mg , Enap, cpr. 2,5 mg , Renitec,
cpr. 5 mg, 10 mg, 20 mg
LISINOPRILUl
Este activ ca atare. Are o biodisponibilitate limitată (25%), dar afinitatea pentru
enzima de conversie este mare. Timpul de injumătă țire mediu este de 12 ore Se elimină
aproape în totalitate prin rinichi. Dozele recomandate sunt de 5 -40 mg/zi într -o singură
priză sau frac ționat (pentru dozele mari). La vârstnici și în insuficien ța renală se
administreaza doze mai mici. Este comparativ bine suportat.
Specialităț i: Lisinopril, cpr. 2,5 mg, 5 mg, 10 mg, 20 mg , Ranolip, cpr. 5 mg,
10 mg, 20 mg , Tonolysin, cpr. 2,5 mg, 5 mg, 10 mg, 20 mg .
FOSINOPRILUL
Este un IEC care cuprinde în moleculă o grupare fosfinat. Administrat ca ester la
această grupare, este bioactivat în organism formând fozinoprilat, care se fixează de
enzimă prin gruparea fosfinat. Se elimină prin urină și bilă, cu un timp de înjumătățire
de 11,5 ore. Se administrează oral 10 -40 mg o dată/zi. În insuficien ță renala nu este
necesară scăd erea dozei.
Specialități : Monopril , cpr. 10 mg, 20 mg
Perindoprilul (perindopril, prestarium), benazeprilul (benazepril, lotensin),
cilazaprilul (cilaznpril, inhibace) și ramiprilu l (ram ipril, tritace) sunt alți IEC
prodorguri, care se transformă în organism în derivați activi. Au afinitate mare pentru
enzima de conversie. Timpul de înjumătățire este de 9 -11 ore, ceva mai mare p entru
ramipril. Se administrează într -o singură doză/zi, frecvența reacțiilor adverse est e
relativ mică .
3.3.3.2. Antagoni știi angiotensinei I
Efectele angiotensinei pot fi împiedicate prin substan țe care blochează receptorii
specifici ai acesteia. Asemenea medicamente sunt poten țial utile ca antihipertensive.
Primul antagonist al receptorilor angiotensinei II introdus în terapeutică a fost
saralazina, o peptida asemanatoare angiotensinei II. Saralazina nu s -a folosit ca
antihipertensiv, deoarece este ineficace pe cale orala și are proprietă ți agoniste par țiale
36
semnificative. Losartanul și alți compuși nepeptidici antagoni ști la nivelul receptorilor
angiotensinei sunt indica ți pentru tratamentul hipertensiunii arteriale .
LOSARTANUL
Este un antagonist al angiotensinei II, este un antihipertensiv cu eficacitate
asemanatoare celei a enalaprilului. Asocierea cu doze mici de hidroclorotiazida cre ște
efectul antihipertensiv. Nu se știe dacă mortalitatea cardiovasculară și generală este
modificată.
Administrat oral, losartanul se absoa rbe bine, dar este metabolizat î n bună parte
la prima trecere prin ficat, de aceea are o biodisponibil itate de circa 33%. Ceva mai
puțin de jumătate din cantitatea ajunsă în organism se transformă într -un metabolit 5 –
acid carboxilic, care este activ biologic. Eliminarea urinară a losartanului se face 4% în
fond neschimbată și 6% ca rnetabolit activ. Bila contribuie la eliminare.
Losartanul este indicat pentru tratementul hipertensiunii arteriale, singur sau în
asociere. Tratamentul se începe cu 50 mg losartan potasic administrat oral o dată/zi sau
25 mg când se asociază medica ției diuretice și la cirotici. Doza zilnică utilizată p oate
varia între 25 și 100 mg în una sau două prize.
Medicamentul este în general bine suportat. Reac țiile adverse semnalate în studiile
controlate ca depă șind cu pu țin frecven ța celor produse de placebo sunt: ame țeli,
insomnie, dureri musculare, congestie nazală. Spre deosebire de IEC, nu provoacă tuse ..
La bolnavii cu insuficien ță cardiacă severă, la care func ția renală depinde de sistemul
renina -angiotensina -aldosteron, losartanul (ca și IEC) poate provoca oligurie , rareori
insuficien ță renală acută. Ca și celelalte medicamente care inhibă direct sistemul renina –
angiotensina, losartanul administrat în ultimele 2 trimestre de sarcina cre ște
morbiditatea si mortalitatea fetală și neonatală. Losartanul este contraindicat în timpul
sarcinii, iar nou -născuții de la mamele tratate cu acest medicament trebuie monitoriza ți
relativ la riscul de hipotensiune, oligurie .
Specialităț i:Lorista , cpr. 50 mg , Lozap, cpr. 12,5 mg, 50 mg, 100 mg
Cozaar , cpr. 50 mg , Tolosan , cpr. 50 mg
VALSARTANUL
Este un antagonist al angiotensinei, cu proprietă ți asemanătoare losartanului,
folosit ca antihipertensiv. Scăderea presiunii arteriale apare după circa 2 ore de la
37
administrarea orală a unei doze unice, este maximă după 4 -6 ore și se menține 24 ore.
Administrarea cronică de 80 mg/zi la bolnavi cu hipertensiune arterială, determină
scăderi ale presiunii diastolice cuprinse între 7,7 și 13,6 mm Hg; efectul este maxim
după 2 -4 săptămâni și se men ține pe toată durata tratamentului. Asocierea c u
hidroclorotiazida cre ște eficacitatea.
Valsartanul are o biodisponibilitate medie de 23% după administrarea orală.
Concentra ția plasmatică maximă se realizează la 2 ore de la administrare și are valoare
de 1,5 mg/ml pentru doza de 80mg. Se leagă de prote inele plasmatice în propor ție de
94-97%. Volumul de distribu ție este de aproximativ 17 l. Este epurat predominant prin
eliminare biliară și urinară, cu un timp de înjumătă țire înjurul a 9 ore.
Valsartanul este indicat pentru tratamentul hipertensiunii arte riale esen țiale, ca
medicație unică sau asociat altor hipertensive. Doza uzuală este de 80 mg, administrată
oral o dată/zi (insuficien ță renală și insuficien ță hepatică nu necesită reducerea dozei).
Valsartanul este de regulă bine suportat. Folosirea impun e prudență la bolnavii
sub tratament diuretic intensiv – risc de reac ții hipotensive, ca și la cei care primesc
diuretice care economisesc potasiul (spironolactond, triameteren, amilorid) – risc de
hiperkaliemie. Este contraindicat în timpul sarcinii.
Spec ialităț i :
Valsartan , cpr. film. 80 mg , Diovan , caps 80 mg, 160 mg
3.3.4. SUBSTAN ȚE MEDICAMENTOASE CU ACȚIUNE DIURETICĂ
Aceste substanțe au capacitatea de a cre ște excreția apei și a electroli ților prin
rinichi. Sunt indicate î n edeme cu etiologii diverse :
edeme cardiace ;
edeme care au origine endocrină (hormonale)
De asemenea sunt indicate în :
– Hipertensiune arterială usoară și medie
– Restabilirea echilibrului hidrosalin normal al organismului.
– Eliminarea unor substanțe toxice care au fost ingerate și care se pot elimina pe cale
urinara.
Reacț ii adverse: crampe musculare, aritmii cardiace, constipa ție și
fotosensibilitate.
38
Contraindica ții: encefalopatia hepatică și hipersensibilitatea la sulfamide, sarcină,
ciroză, diabet zaharat și hiperuricemie.
3.3.4.1. Diureticele de ansă
Diureticele de ansă sunt medicamente care inhibă reabsorbția sării fără apă la
nivelul întregii porțiuni ascendente a ansei Henle inhibând mecanismul de transport al
celor 4 grupe de ioni Na+K+/2Cl -. Medicamentul prototip al acestei grupe este
furosemidul.
FUROSEMIDUL
Este un diuretic al cărui efect este foarte intens, se produce cu o l atență scurtă și
este de scurtă durată . Sub efectul acestor medicamente ,urina care este eliminată este
bogată în potasiu , sodiu, calciu și clor , iar pH -ul urinar este unul acid.
O doză obișnuită de furosemid de 40 mg administrată pe cale orală, la un bolnav
care este hidratat normal, poate crește volumul urinar de 5 ori și cantitatea ionilor de
sodiu și clor eliminați prin urină în decurs de 4 ore. În prezența edemelor diureza poate
crește până la 10 l pe 24 de ore, uneori chiar mai mult. Efectul crește cu doza după o
relație doză/efect al cărei grafic are o pantă abrupt ă, și pe un interval foarte larg de doze.
Practic furosemidul se poate administra în doze cuprinse între 20 mg și 2 g pe 24 de ore,
dozele mari fiind utilizate desigur numai în cazurile care răspund foarte greu la
medicament, altfel putând produce grave de zechilibre hidroelectrolitice și chiar colaps.
Efectul medicamentului începe la 20 -60 de minute după administrarea orală și la 3 -15
minute după administrarea intravenoasă, este maxim după 2 -3 ore în cazul administrării
orale și după 15 -30 de minute în cazu l administrării intravenoase și durează aproximativ
4-6 ore după administrarea orală și 2 -5 ore după administrarea intravenoasă.
Efectul diuretic foarte intens și foarte rapid al furosemidului administrat
intravenos face ca medicamentul să scadă brusc vol emia și tensiunea arterială ceea ce
permite utilizarea medicamentului pentru trata mentul urgențelor hipertensive.
Furosemidul administrat intravenos este unul din medicamentele de primă alegere
pentru tratamentul crizei hipertensive. De asemenea, efectul s ău rapid și intens permite
utilizarea furosemidului administrat intravenos pentru tratamentul edemului pulmonar
acut. Se apreciază uneori că furosemidul este mai eficace decât digoxina administrată
intravenos în tratamentul edemului pulmonar acut. Totuși, de obicei, cele două
39
medicamente se asociază în tratamentul edemului pulmonar acut (dar nu în aceeași
seringă) dacă nu exsită contraargumente pentru digoxină (spre exemplu, edemul
pulmonar acut la bolnavii cu stenoză mitrală nu răspunde practic la digoxină , ci numai
la furosemid).
Adminstrat pe cale orală efectul furosemidului este mai puțin brutal. Totuși,
uneori poate produce scăderi ușoare ale tensiunii arteriale resimțite de bolnav sub forma
unor stări de leșin sau de neputere care uneori apar după fiec are doză în cursul unui
tratament cronic. Și în cazul administrării orale furosemidul determină însă o scădere a
tensiunii arteriale dar aceasta se instalează lent, după 2 -4 săptămâni de tratament, și este
probabil datorată în principal scăderii cantității de sodiu din organim. Aceasta face ca
furosemidul administrat pe cale orală să fie unul din medicamentele antihipertensive de
primă alegere pentru tratamentul cronic al hipertensiunii arteriale. Se poate administra
singur, ca tratament de primă intenție, în formele ușoare de hipertensiune arterială, sau
în diverse asociații antihipertensive, în formele moderate și severe de boală. De
asemenea furosemidul este indicat în tratamentul tuturor formelor de edem, cu excepția
edemului inflamator. Este util în tra tamentul edemelor cardiace, hepatice sau renale. La
bolnavii renali se poate utiliza chiar în stadii avansate de insuficiență renală. Bolnavii cu
insuficiență renală necesită uneori doze mari de furosemid însă, iar în situații de
insuficiență renală acută se poate administra chiar în perfuzie intravenoasă în tentativa
de a forța reluarea diurezei. O altă indicație majoră a furosemidului o reprezintă
tratamentul insuficienței cardiace cronice. În această situație acționează probabil prin
depleția organismulu i în sodiu și scăderea volemiei cu micșorarea întoarcerii venoase
astfel încât scade munca inimii, ameliorând astfel manifestările insuficienței cardiace, în
special edemele periferice și dispneea. În fine furosemidul poate fi util uneori în
tratamentul un or intoxicații medicamentoase când, prin creșterea diurezei, poate grăbi
eliminarea toxicului din organism (cu condiția ca toxicul să se elimine din organism
prin excreție urinară).
Efectul foarte intens face ca furosemidul, ca de altfel toate diureticele de ansă, să
prezinte un important risc de dezechilibre electrolitice. Hipopotasemia este de obicei
frecventă iar uneori poate fi gravă. La bolnavii cu insuficiență cardiacă, hipopotasemia
poate agrava o intoxicație digitalică (furosemidul nu se administrea ză în intoxicația
digitalică). Frecvent furosemidul impune suplimentarea aportului alimentar în potasiu,
uneori fiind necesară chiar administrarea de clorură de potasiu ca medicament. La
bolnavii în tratament discontinuu cu furosemid, dacă se impune admini strarea de clorură
40
de potasiu, este de preferat ca aceasta să se administreze în zilele în care nu se
administrează furosemid. Este de preferat măsurarea periodică a potasemiei la bolnavii
în tratament cronic cu furosemid. Alte dezechilibre electrolitice s unt posibile dar apar
mult mai rar. Este posibilă, spre exemplu, scăderea calcemiei și agravarea unei
eventuale tetanii latente. Foarte rar furosemidul poate determina de asemenea creșterea
uricemiei (dar extrem de rar determină gută), sau a glicemiei. O r eacție adversă
caracteristică furosemidului o reprezintă producerea unei surdități trecătoare sau
definitive. Aceasta apare însă foarte rar și numai la doze foarte mari, de obicei la
bolnavii cu insuficiență renală, care, pe de o parte necesită doze mari d e furosemid, pe
de altă parte elimină mai greu furosemidul din organism. Totuși, se impune prudență în
asocierea furosemidului cu alte medicamente care pot afecta auzul, cum sunt spre
exemplu antibioticele aminoglicozidice.
Furosemidul se utilizează cel ma i adesea ca tratament de urgență pentru edemul
pulmonar acut și pentru criza hipertensivă, când se administrează pe cale intravenoasă,
sau ca tratament cronic pentru edeme, hipertensiune arterială sau insuficiență cardiacă.
În tratamentul cronic al edemelo r, insuficienței cardiace sau hipertensiunii arteriale se
preferă de obicei diureticele cu eficacitate moderată, de tipul tiazidelor, care sunt în
general mai bine suportate. Se apelează la furosemid cel mai adesea atunci cînd
eficacitatea diureticelor cu activitate moderată nu este suficientă sau când bolnavii
prezintă contraindicații pentru diureticele cu eficacitate moderată. Dozele obișnuite de
furosemid sunt de 20 mg pentru o dată pe cale intravenoasă sau 40 mg pentru o dată pe
cale orală. La nevoie ac este doze se cresc însă până la obținerea răspunsului terapeutic
scontat. În cazuri extreme de insuficiență renală severă se poate ajunge până la 1 -2 g
furosemid pe zi administrate în perfuzie intravenoasă. Administrarea regulată, fără
pauze, poate determi na diminuarea intensității efectului diuretic în principal prin
dezvoltarea unui hiperaldosteronism secundar.
Specialtăț i: Furosemid, sol. inj 20 mg/2 ml; cpr. 40 mg
3.3.4 .2. Diureticele tiazidice
Diureticele tiazidice cuprind un grup de medicamente cu structură de sulfonamide
benzotiadiazinice, care inhibă reabsorbția sării fără apă la nivelul segmentului de diluție
al ansei Henle ascendente, inhibând mecanismul simport de transport al grupelor de 2
ioni, Na+/Cl -. Ele au un efect diuretic moderat, care se instalează cu o latență relativ
mare și persistă pe o perioadă relativ lungă de timp. Urina eliminată sub efectul acestor
41
medicamente este hiperosmolară sau cu osmolaritate normală, bogată în sodi u, potasiu,
clor, dar săracă în calciu, iar pH -ul urinar este acid pentru dozele mici și alcalin pentru
dozele mari.
Tiazidele diferă între ele din punct de vedere al potenței și al duratei efectului dar
nu diferă din punct de vedere al intensității de ac țiune. O doză obișnuită de tiazide
administrată pe cale orală, la un bolnav hidratat normal, poate crește de 3 ori volumul
urinar și cantitatea ionilor de sodiu și clor eliminați prin urină. Efectul medicamentului
începe la 1 -2 ore de la administrare și se menține 8 -12 ore în funcție de preparat, uneori
chiar 24 de ore. Efectul diuretic al tiazidelor scade foarte mult în condiții de insuficiență
renală apreciindu -se că dispare la un clearance al creatininei endogene mai mic de 30
ml/min., posibil prin scăde rea filtrării glomerulare, iar insuficiența renală se poate chiar
agrava.
Efectul moderat și instalat relativ lent face ca tiazidele să nu poată fi utilizate ca
tratament de urgență. În administrare cronică însă ele sunt medicamente utile în
tratamentul e demelor cardiace, renale, sau hepatice, al insuficienței cardiace sau al
hipertensiunii arteriale cronice, situații în care intervin practic asemănător diureticelor
de ansă. În insuficiența cardiacă și, mai ales în hipertensiunea arterială, are probabil
importanță și faptul că tiazidele prezintă un efect vasodilatator musculotrop.
Scăderea eliminării urinare a calciului permite utilizarea tiazidelor pentru
profilaxia calculozei renale calcice recurente. Faptul că inhibă procesul de diluare a
urinii și dete rmină eliminarea unei urini hiperosmolare, permite utilizarea acestor
diuretice ca adjuvanți în tratamentul diabetului insipid.
În general, tiazidele sunt considerate mai bine suportate decât diureticele de ansă,
astfel încât sunt considerate diureticele d e primă alegere pentru tratamentul edemelor,
insuficienței cardiace și hipertensiunii arteriale comparativ cu diureticele de ansă (în
tratamentul diabetului insipid și calculozei renale calcice recurente, comparația
tiazidelor cu diureticele de ansă nu își are rostul). De regulă, se apelează la diuretice de
ansă numai în urgențe (criză hipertensivă, edem pulmonar acut), dacă tiazidele s -au
dovedit nesatisfăcătoare prin severitatea bolii, sau dacă bolnavul prezintă contraindicații
pentru tiazide (gută, diabe t zaharat, insuficiență renală). În caz de eficacitate
necorespunzătoare există și posibilitatea asocierii diureticelor tiazidice cu diuretice de
ansă. Efectul asocierii lor este probabil cel puțin aditiv, cele două grupe de medicamente
inhibând cele două mecanisme simport de reabsorbție a sării fără apă la nivelul ansei
Henle ascendente, mecanismul de reabsorbție a grupelor de 4 ioni – Na+K+/2Cl – – în
42
cazul diureticelor de ansă și mecanismul de reabsorbție a grupelor de 2 ioni – Na+/Cl – –
în cazul tiazidel or. La fel ca în cazul diureticelor de ansă, efectul diureticelor tiazidice
poate să scadă în timp prin apariția fenomenelor de hiperaldosteronism secundar. În
aceste condiții, asocierea tiazidelor cu diuretice antialdosteronice poate crește
semnificativ e fectul diuretic. Apare de asemenea logică și tripla asociere de
medicamente diuretice – tiazide, diuretice de ansă, diuretice antialdosteronice. De
obicei, însă, secvențialitatea evoluției tratamentului diuretic în funcție de eficacitatea
acestuia comportă 3 etape. Într -o primă etapă se administrează un diuretic tiazidic, într –
o a doua etapă se înlocuiește diureticul tiazidic cu un diuretic de ansă, de obicei
furosemid, iar într -o a treia etapă se asociază un diuretic antialdosteronic, de obicei
spironolact onă, la furosemid. Asocierile diureticelor tiazidice cu diuretice
antialdosteronice sau cu diuretice de ansă sunt puțin utilizate în practica terapeutică
curentă.
HIDROCLOROTIAZIDA
Este una din cele mai utilizate tiazide este care are ca unitate de doză 25 mg,
efectul începe după o oră de la administrare este maxim după 2 -4 ore și se menține 8 -12
ore. O altă tiazidă relativ frecvent folosită este butizida care are ca unitate de doză 5 mg,
având deci potență mai mare, restul parametrilor fiind aceiași ca în cazul
hidroclorotiazidei. Ciclotiazida și politiazida au un efect prelungit în jur de 24 de ore.
Specialităț i: Nefrix, cpr. 25 mg
În ultima vreme au apărut o serie de medicamente diuretice a căror structură
chimică nu este tiazidică dar care au toate proprietățile diuretice ale tiazidelor, inclusiv
mecanismul de acțiune. Aceste medicamente sunt numite uneori false tiazide, alteori
sunt considerate diuretice de tip tiazidic, iar alteori sunt considerate pur și simplu
tiazide, deși au altă structură chim ică. Principala lor diferență farmacologică față de
tiazidele adevărate este durata lungă a efectului diuretic la care se adaugă, uneori, un
efect vasodilatator mai intens decât al tiazidelor utilizate ca diuretice. Astfel sunt
clortalidona, clopamida, ind apamida ș.a., a căror durată de acțiune este mai lungă de
24 de ore. Aceste medicamente sunt considerate de preferat în tratamentul de fond al
hipertensiunii arteriale atât prin durata lungă a efectului cât și prin intensitatea efectului
vasodilatator.
43
Pentru indapamidă se consideră spre exemplu că la dozele obișnuite (2,5 mg)
acționează în hipertensiunea arterială în principal prin vasodilatație și numai la doze mai
mari, impuse de evoluția bolii, se adaugă un efect diuretic tipic tiazidic, la efectul
vasodilatator.
Specialitati : Indafer , cpr. 2,5 mg , Diuremid, cpr. 1,5 mg
Indapamid, cpr. 2,5 mg, 2,5 mg , Tertensif, draj. 2,5 mg , Rawel , cpr. 1,5 mg
3.3.4. 3. Diureticele antialdosteronice
Diureticele antialdosteronice cuprind un grup de medicamente care inhibă
reabsorbția ionilor de sodiu prin schimb cu ionii de potasiu sau hidrogen, la nivelul
tubului contort distal. Ele au un efect diuretic slab, care se instalează cu o latență foarte
mare și persistă pe o perioadă foarte lungă de timp. Urina eliminată sub efectul acestor
medicamente este bogată în sodiu și clor, dar săracă în potasiu, iar pH -ul urinar este
alcalin. Efectul diuretic este slab, se instalează cu o latență de 3 -4 zile și persistă 2 -3
zile. Intensitatea efectului diuretic al acestor medicame nte crește însă semnificativ în
cazul creșterii cantității de aldosteron din organism.
Unele din aceste diuretice blochează receptorii pentru aldosteron, acționând ca
antagoniști competitivi ai aldosteronului căruia îi inhibă în acest fel activitatea. Astf el
este spironolactona. Alte diuretice din acest grup, cum sunt triamterenul și amiloridul au
efect invers aldosteronului. Triamterenul și amiloridul blochează aceste canale de sodiu
ceea ce scade atât reabsorbția tubulară a sodiului, cât și eliminarea pot ențial -dependentă
a ionilor de potasiu și hidrogen. Efectul lor este slab în mod obișnuit, este prezent și în
lipsa aldosteronului, dar crește mult cu creșterea cantității de aldosteron din organism.
Diureticele antialdosteronice se utilizează în cazul stă rilor de hiperaldosteronism.
În hiperaldosteronismul primar (boala Conn) se utilizează în monoterapie și se preferă
spironolactona.
Principala reacție adversă produsă de diureticele antialdosteronice este
hiperpotasemia. Este mai frecventă dacă aceste diu retice se asociază între ele sau cu
administrarea de clorură de potasiu.
SPIRONOLACTONA
Este cel mai folosit diuretic antialdosteronic care se administrează pe cale orală în
doze de 10 -50 mg pe zi de obicei repartizate în 1 -4 prize. În afară de riscul de
hiperpotasemie medicamentul poate produce rar ginecomastie și impotență sexuală la
bărbați, sau tulburări menstruale la femei.
44
Specialităț i (v. Anexa 14) :Verospiron, cpr. 50 mg, 100 mg .
Spironolactona, draj. 25 mg
3.3.4.4. Diureticele inhibitoare ale anhidrazei carbonice
ACETAZOLAMIDA
Este principalul diuretic inhibitor al anhidrazei carbonice. Inhibând anhidraza
carbonică scade formarea de acid carbonic din bioxid de carbon și apă, ceea ce are drept
consecință scăderea dis ponibilului de ioni de hidrogen (produși prin disocierea acidului
carbonic) pentru schimburile Na+/H+ de la nivelul tubului contort distal și, în mai mică
măsură, la nivelul tubului contort proximal. Efectul diuretic este slab, deoarece
importanța acestor schimburi este redusă din punct de vedere cantitativ (raportat la
totalitatea ionilor de sodiu reabsorbiți tubular), dar prin scăderea eliminării ionilor de
H+ crește pH -ul urinar, urina devenind alcalină. Acetazolamida se utilizezează puțin ca
diuretic. E ste utilă în situații selecționate în care este nevoie de alcalinizarea urinii,
poate fi utilă în criza acută de glaucom și uneori în tratamentul micului rău epileptic.
Specialităț i : Acetazolamida, cpr. 250 mg
3.3.4.5 . Diureticele osmotice
Diureticele osmotice sunt substanțe coloid -osmotice care nu traversează pereții
capilarelor sanguine în general (sunt reținute în patul vascular) dar filtrează glomerular,
nu se reabsorb tubular și se elimină ca atare prin urină împreună cu echivalentul os motic
de apă. Probabil efectul maxim se exercită la nivelul tubului colector unde micșorează
diferența de presiune coloid -osmotică între lumenul tubului colector și medulara renală.
MANITOLUL
Este cel mai important medicament din această grupă. Administrat în perfuzie
intravenoasă el este reținut în patul vascular, unde prin creșterea presiunii coloid –
osmotice a sângelui, extrage apa din țesuturi fiind deosebit de util în reducerea unor
edeme de mare importanță, cum ar fi edemul cerebral, sau în reducerea presiunii
intraoculare în criza de glaucom acut. Se administrează de obicei la bolnavii cu edem
cerebral, criză acută de glaucom, și necesită foarte multă prudență la bolnavii
hipertensivi și la cei cu insuficiență cardiacă pe care o poate decomp ensa, inclusiv până
la declanșarea unui edem p ulmonar acut. La bolnavii cu insuficiență renală acută previn
45
agravarea bolii dar necesită multă prudență prin riscul crescut de hipertensiune arterială,
decompensarea unei insuficiențe cardiace chiar declanșar ea unui edem pulmonar acut.
În afară de manitol se mai pot utiliza și alte diuretice osmotice cum ar fi ureea sau
izosorbidul care au avantajul că se pot administra pe cale orală, dar efectul lor este mai
lent și de intensitate mai mică
46
PARTEA SPECI ALĂ
CAPITOLUL IV
MATERIAL ȘI METODĂ
4.1. TIPUL STUDIULUI
Studiul a cuprins un lot de bolnavi cu diferite afecțiuni cardiovascu lare
selecționați dintre pacient ii farmaciei unde am efectuat stagiul de practică.
Am realizat un studiu de tip retrospectiv , bazat pe datele înscrise de medici pe
prescripția medicală cu care pacien ții s-au prezentat în farmacie, pentru perioada
ianuarie – aprilie 2019.
Ulterior, pentru a completa datele și pentru acuratețea cercetării am aplicat
metoda anchet ei (chestionarului) aplicată subiecților selecta ți pentru lotul de studiu
final. Aplicarea chestionarului s -a efectuat pe un interval de 3 luni, respectiv începutul
lunii februarie – sfârșitul lunii aprilie 2019.
În studiu au fost incluși inițial 93 pacie nți, diagnosticați de medici, pe baza
examenului clinic și paraclinic, cu insuficien ță cardiacă, ateroscleroză, infarct
miocardic, boală coronariană ischemică, aritmii și cardiopatii, cardiomiopatii și boala
hipertensivă.
Hipertensiunea arterială (HTA) reprezintă afecțiunea cardiovasculară întâlnită
foarte des în rândul adulților. Astfel, din motive obiective, în lotul final pe care am
efectuat studiul am selectat 20 pacienți diagnosticați cu hipertensiune arterială .
Includerea în studiu s-a făcut după analiza completă a datelor men ționate în
prescripția medicală și după studierea chestionarului aplicat pacien ților care au
confirmat diagnosticul de hipertensiune arterială.
În contextul ansamblului de tulburări și cauze multiple c e afectează buna
funcționare a inimii, pornind de la datele din literatura de specialitate, am abordat ca
temă studiul factorului ce vizează dieta la pacienții hipertensivi, încercând să stabilesc
modul în care echilibrarea nutri țională poate determina ame liorarea afec țiunii
cardiovasculare.
47
4.2. LOTUL STUDIAT
Lotul a inclus 20 de bolnavi hipertensivi , 9 femei și 11 bărbați (tab.2 și fig.3 ).
Tabelul 2. Repartiția pe sexe a lotului studiat
SEX FEMININ MASCULIN TOTAL
Număr 9 11 20
Procent (%) 45 55 100
Fig. 3 . Repartiția pe sexe a lotului studiat
Mediul de proveniență este în 30% din cazuri cel rural și în 70% din cazuri cel
urban, după cum s e vede în tabelul 3 și figura 4 .
Tabelul 3 . Mediul de proveniență al întregului lot studiat
MEDIUL DE PROVENIENȚĂ TOTAL RURAL URBAN
Număr 20 6 14
Procent (%)
100 30 70
45%
55% REPARTIȚIA PE SEXE A PACIENȚILOR ÎNTREGULUI LOT
Femei
Barbati9
11
48
În lotul studiat există mai mulți pacienți proveniți din mediul urban decât cei
proveniți din mediul rural.
Fig.4 . Mediul de proveniență a întregului lot studiat
Pacienții au avut limite de vârstă de 45 – 63 ani, cu o medie 52,25 ani.
Repartiția pe decade de vârstă a tuturor pacienților a fost reprezentată în figura 5 .
Fig.5 . Repartiția pe decade de vârstă a pacienților lotului studiat
Această repartiție pe decade de vârstă ne arată un fapt așteptat: HTA apare mai
ales la persoanele cu vârste peste 45 de ani, perioadă de viață când hipertensiunea
arterială esențială este cel mai frecvent întâlnit ă și mai puțin peste 55 de ani.
Din datele prezentate mai sus rezultă că între cele două sexe diferențele de vârste
medii sunt infime, de aproape un an (fe meile sunt ceva mai în vârstă). 30%
70% MEDIUL DE PROVENIENȚĂ A ÎNTREGULUI LOT STUDIAT
Rural
Urban6
14
14
6
02468101214161820
45-55 ani 55-65 aniNumar pacienti REPARTIȚIA PE DECADE DE VÂRSTĂ A TUTUROR
PACIENȚILOR
Nr. Pacienti
49
4.3. METODA DE LUCRU
Au fost aleși pentru studiu pacienții care aveau pe prescriptie ment ionat ca si
diagnostic hipertensiune a arterială.
Tuturor pacienților li s -a cerut acordul s i li s -a citit chestionarul care a fost
completat în fața lor cu răspunsurile date.
Redăm mai jos un exemplu de chestionar conceput în mod original, pe baza
multor exemple asemănătoare.
DATE PERSONALE
Nume
Sex
Data nașterii
Mediu l de provenient ă
Telefon acasă Prenume
FACTORII DE RISC
Fumător DA/NU
de câți ani?
exfumător DA/NU
cîți ani a fumat?
număr de țigări pe zi
de când nu mai fumați?
Alimentație
consumați unt, slănină, ouă? DA/NU
câte ouă pe săptămână_
consumați prăjeli în unt sau untură?
preferați dulciurile? DA/NU
consumați sare excesiv DA/NU
Activitate fizică DA/NU
acasă/la servici u
zilnic/săptămânal/ocazional
Alcool
consumați
zilnic/săptămânal/ocazional
preferați tărie/vin, bere
ce cantitate pe zi 50 -100 ml
de câți ani consumați de la …ani
Locul de muncă
ISTORIA FAMILIALĂ (R UDE DE
GRADUL I: FRAȚI, SUR ORI, COPII,
PĂRINȚI)
Hipertensiune arterială DA/NU Accident vascular cerebral
50
Diabet zaharat DA/NU
Cardiopatie ischemică DA/NU
Infarct de miocard DA/NU
DA/NU
Obezitate DA/NU
Dislipidemii DA/NU
Moarte subită DA/NU
ISTORIA PERSONALĂ
Vă cunoașteți că suferiți de una din următoarele boli?
– Diabet zaharat
– Hiperlipidemie
– Hipertiroidie
– Accident vascular cerebral
Ați urmat tratament cu unul din următoarele medicamente?
– inhibitorii enz imei de conversie: Captopril
– blocante de calciu (Nifedipina, Verapamil, Diltiaze m)
– antiagregante plachetare (Aspirină, Clopidogrel )
– diuretice (Nefrix,Furosemid, Spironolactonă)
TRATAMENTUL
Tratamentul prescris de medicul specialist:
Pacienții incluși în studiu au men ționat faptul că inițierea tratamentului
medicamentos s -a efectuat după un bilanț preterapeutic incluzând examenul clinic
complet, un examen cardiologic riguros, o elect rocardiogramă efectuată în ziua începerii
tratamentului și examene complementare de specialitate.
51
CAPITOLUL V
REZULTATE
5.1. ASPECTE GENERALE PRIVIND REGIMUL ALIMENTAR
În cazul afecțiunilor cardiovasculare, regimul alimentar trebuie individualizat în funcție
de fiecare pacient în parte. Cel mai adesea acest lucru este realizat de medicul cardiolog
curant în funcție de factorii de risc și de afecțiunea cardiacă de care suferă pacientul.
Există diverse tipuri de regim sau combinații al e acestora [11]:
o regimul cu conținut scăzut de sare (regimul hiposodat)
o regimul cu c conținut scăzut de grăsimi (regimul hipolipidic)
o regimul cu conținut scăzut de glucide (regimul hipoglucidic),
o regimul hipocaloric
o regimul particular pentru hiperuricemii (conținut care au o cantitate ridicată de
acid uric în sânge).
Din categoria factorilor favorizanți pentru o serie întreagă de afecțiuni cardiovasculare
fac parte nivelurile crescute de colesterol, creșterea procentului de grăsime și scădere a
procentului de masă musculară care nu mai sunt compensate de un metabolism eficient
și de o viață sportivă regulată.
Astfel, o dietă adecvată va ajuta pacientul să reducă nivelul colesterolului “rău” și al
trigliceridelor. Unele alimente sunt hipercoles terolemiante, crescând colesterolul “rău”,
pe când altele ajută organismul sa îl scadă.
Dintre alimentele care cresc grăsimile din sânge și care trebuie evitate menționăm:
– Semipreparatele și preparatele de carne “industriale”: mezeluri, parizer, cremvursti,
salamuri, conserve de carne;
– Carnea de porc, slanina, soricul, sunca;
– Alte tipuri de carne grasă (oaie, miel, gâscă, rață), viscere (creier,ficat etc.) pielea (de
pe carnea de păsări), icre;
– produsele lactate nedegresate: unt, smântâna, frișca, lapte gras, înghețata, crema de
unt, crema de brânză, cașcaval, branza topită, telemea, feta, brânzeturi fermentate.
– Gălbenușul de ou
– Uleiuri vegetale bogate în gră simi saturate (ulei de palmier, ulei de nucă de cocos),
uleiuri vegetale parțial hidrogenate de tip margarină.
– Nuca de cocos, alune și arahide prajite si sarate.
52
– Patiserie din comert, napolitane, biscuiti, prăjituri (în special torturi cu crema cu un t și
ouă), fornetti, cornuri cu ciocolată;
– Ciocolată, produse fast -food, chipsuri;
– Alcool: bere și băuturi spirtoase.
Alimente care nu cresc grăsimile din sânge și au efect antiaterogen prin creșterea
colesterolului “bun” si reducerea celui “rău” :
– carnea de pește: ton, macrou, hering, sardine, păstrăv, crap sau fructe de mare;
– carnea slabă de pui, vita, curcan;
– lapte si iaurt/ iaurt de băut cu 1,5% grăsime, sana, kefir;
– brânza dulce de vacă, urda (cu conținut în grasimi mai mic de 20%);
– albușul de ou;
– uleiuri vegetale: de floarea soarelui, de măsline, de arahide, de soia.
– alimente bogate în fibre ca ovăzul, orzul, cerealele intregrale.
– nuci, alune de pădure, migdale, alune, fistic, consumate neprăjite si nesărate [12].
O dietă care va influenta benefic activitatea sistemului cardiocirculator trebuie sa
respecte piramida alimentelor si sa conțină mereu în alcătuire fibre, cereale, produse
animale și vegetale bogate în proteine, lactate. O dieta sanatoasa ar trebui sa aibă un
conținut cât mai mic de lipide (in special din gama celor saturate si colesterol).
Colesterolul este unul din motivele apariției dislipidemiilor si a aterosclerozei. Fructele
și legumele sunt indicate să facă parte din abundenta in astfel de regimuri, datori ta
continutului bogat in fibre vegetale, minerale și vitamine. Majoritatea au un continut
scazut în calorii, lipide, sodiu sau colesterol.
Laptele si produsele din lapte sunt o sursă ideala de proteine, vitamina A si D, calciu dar
și de niacina, riboflavi na (tipuri de vitamine ce fac parte din complexul B).
Specialiștii în alimentație recomandă consumul produselor degresate sau semidegresate,
deoarece cantitatea de lipide conținute in laptele integral poate să întrețină un nivel
crescut de colesterol, și favorizează aparitia unor placilor de aterom pe endoteliul
vascular.
Exista o mulțime de produse degresate, ce include și laptele, iaurtul, branza sau chiar
deserturile pe baza de lapte, un exemplu fiind înghețata. Specialistii aduc la cunoștință
faptul ca un produs degresat nu este neapărat un produs deficitar in calciu, ci uneori
dimpotriva, poate avea un continut și mai ridicat in acest mineral comparativ cu
lactatele integrale.
53
Consumul cerealelor integrale, a făinii de grâu integrala, a orezului (i n special cel
decorticat), a pastelor fainoase și a produselor de panificatie ce contin un volum ridicat
de tărâțe, sau a unor vegetale uscate (fasole uscata, porumb, etc) este recomandata
deoarece au un conținut ridicat de fibre, vitamine din complexul B, fier, acestea având
in acelasi timp și un conținut mic de grasimi si colesterol.
Pacientii cu patologie cardiacă sau cu factori de risc ce duc la aparitia bolilor de inima
trebuie sa evite pe cât posibil produsele de patiserie, pastele cu sosuri pe baza de
maioneza sau smantana acestea având un continut mare de colesterol.
Proteinele atât de proveniență animal cât si vegetala trebuie sa fie nelipsite din dieta de
zi cu zi. Ele provin din alimente precum: carnea, ouale, fructele de mare, fasolea uscata,
lintea, nucile, alunele. Acestea reprezinta de asemenea si o sursa concomitenta de fier,
vitamina B si alte vitamine si minerale specific e pentru fiecare produs in parte.
Specialistii recomanda consumul de carnuri de origine animală (pui, vită sau oaie) (însă
fara piele pentru ca aceasta are un conținut ridicat de colesterol), insa si legume (in
special boabe uscate) sau albusuri de ou, si în cantități mai mici a carnii de rata sau
gasca, a viscerelor de la acestea (ficat, rinichi, creier), sau a produselor afumate,
carnatilor, costitei, si a altor alimente cu un conținut ridicat de lipide.
Uleiurile vegetale si grasimile saturate ar trebui eliminate pe cât posibil sau cel putin
reduse din alimentație. Printr -un continut bogat in trigliceride, colesterol și acizi grasi,
aceste componente din alimentatie reprezinta un real pericol pentru personae ce suferă
de boli cardiovasculare, deoarece po t intretine hipertrigliceridemiile sau procesul
aterosclerotic. Exista și tipuri de lipide, de exemplu acizii grasi esentiali (acidul linoleic)
ce pot fi consumate de pacientii cardiaci, insa cu limitarea acestora.
Specialiștii recomandă utilizarea uleiur ilor vegetale de porumb, soia, măsline, avocado,
susan, precum și a margarinelor semisolide făcute din aceste tipuri particulare de ulei.
De asemenea, diferite sosuri pentru salate sau maionezele ar trebui să aibă la bază tot
aceste tupuri de uleiuri. Semi ntele, alunele, nucile sau untul de arahide pot fi si ele
acceptate in dieta daca sunt consumate moderat. Printre produsele ce ar trebui sa nu fie
consumate, datorita unui continut bogat in grasimi saturate, se numara untura de porc,
laptele integral, ulei ul de cocos, de palmier, smântâna sau untul.
Dieta copiilor cu vârsta peste 2 ani nu diferă în mod esențial de cea a adulților.
Principiile de alcătuire fiind aceleași, variind de fapt doar cantitățile. În cazul acestora
este esențial și aportul caloric î n sine, care trebuie să fie mai crescut, pentru a acoperi
consumul energetic al organismului. Daca dieta este restrictivă din punct de vedere al
54
caloriilor și procentului de lipide, copilul poate avea în final un deficit de creștere și
dezvoltare. Din aces t motiv părinților le este recomandat consultarea unui specialist în
vederea întocmirii unei diete perfect adaptată necesarului energetic al copilului.
Consultarea unui dietetician se recomandă a fi utilă și în ceea ce privește
alcătuirea regi mului alimentar al unui adult, în aceste situații medicul putând determina
cu exactitate proporția fiecărui nutrient necesar [13].
5.2. ANALIZA FACTORILOR DE RISC PRIVIND DIETA
5.2.1. ANALIZA REGIMULUI HIPOSODAT
Acest tip de regim presupune c a nivelul de sare in alimentativ e să fie scăzut (max. 2 –
3g/zi). Este recomandat pentru pacienții hipertensivi, celor ce suferă de insuficienta
cardiaca precum si ori de cate ori medicul cardiolog face recomandări in acest sens.
Aportul excesiv de sare s -a înregistrat la 10 pacienți (50%) (tab.4 și fig. 6).
Tabelul 4. Consumul de sare la lotul studiat
CONSUM CRESCUT
DE SARE TOTAL
PACIEN ȚI FEMEI BĂRBA ȚI
Da 10 (50%) 4 6
Nu 10 (50%) 5 5
Fig. 6. Consumul de sare la lotul studiat 50% 50% CONSUMUL DE SARE LA PACIENȚII ÎNTREGULUI LOT
Consumă sare în exces
Nu consumă sare10 10
55
Alimente interzise: Alimentele cae au în compoziție un continut crescut de sare utilizat
in momentul preparii, exemplificative fiind alimentele conservate, muraturile in sare,
semințele, alunele, telemeaua, mezelurile etc.
Sunt contraindicați amelioratori i de gust de tip vegeta sau delicat, toate avand continut
ridicat de sare. Trebuie evitate alimentele semipreparate, cum sunt cele de tip fast -food
sau dressingurile din aceleasi considerente, continutul mare de sare.
Înlocuirea sării. Sarea iodată, obisn uita, poate fi inlocuita cu o sare care are un continut
mic de sodiu și se gaseste in farmacii. Aceasta este o sare cu un conținut ridicat de
potasiu. Poate fi folosita de personalul aflat la dietă la prepararea alimentelor, daca nu
exista contraindicatii din partea medicului specialist.
Evitarea consumului de sare. De regulă persoanele sanatoase ce nu au o contraindicatie
legata de consumul de sare au un regim normal, fara a face exces, adica aproximativ 6 g
de sare/zi, ceea ce inseamna maxim o lingurita de sare. Consumul foarte redus de sare
nu este recomandat pentru toată lumea.
Alte recomandari: Alimentele in stare naturala, legumele, contin o anumita cantitate de
sare. Pacienții carora li se recomanda un regim hiposodat nu ar mai trebui sa adauge
sare in momentul prepararii alimentelor, aceștia asimiland cantitatea de sare care exista
deja in acestea, in stare naturala. Foarte important este ca atunci când se achizitionează
alimentele sa se citească etichetele cu mare atentie, pentru fiecare aliment p recizându -se
cantitatea de sodiu. In cadrul acestui tip de regim vor trebui consummate alimentele ce
au un continut cat mai redus de sodiu [11].
5.2.2. ANALIZA REGIMULUI HIPOLIPIDIC
Acest tip specific de regim presupune un conținut scăzut de grăsimi (lipi de) în
alimentație.
Este recomandat pacienților:
– cu dislipidemii (hipercolesterolemia și hipertrigliceridemia),
56
– care au deja manifestări ale aterosclerozei (localizare fie coronariana cardiacă – angina
pectorală sau infarct de miocard, fie cu locali zare carotidiană sau la nivelul membrelor)
– pacienților supraponderali/obezi.
Consumul crescut de grăsimi s -a înregistrat la 17 (85%) dintre pacienți (tab.5. și
fig.7).
Tabelul 5. Consumul de grăsimi la întregul lot studiat
CONSUMUL DE
GRĂSIMI TOTAL
PACIEN ȚI FEMININ MASCULIN
Da 17 (85%) 7 10
Nu 3 (15%) 2 1
Fig. 7 . Consumul de grăsimi la întregul lot studiat
Alimente interzise: Mezelurile, in special deoarece majoritatea acestora conțin cantități
foarte mari de grasimi si sare. De asemenea trebuie evitate și: branzeturile grase (untul,
smantana, cascavalul, branza topita), carnea de porc sau cea de oaie cu grăsimi. Nu se
recomandă consumul excesiv de ouă (maxim trei pe săptămână).
Alimente recomandate: Carnea de pui căreia i se înlătură pielița, pește, carne de vită,
legume, fructe, lactatele care au conținut scăzut de grăsime și fructe atunci când nu
exista contraindicații pentru acestea legate de prezența diabetului. 85% 15% CONSUMUL DE GRĂSIMI LA PACIENȚII ÎNTREGULUI LOT
Consumă grăsimi
Nu consumă grăsimi17 3
57
Alte recomandari:
Alimentele sa fie preparate prin fierbere, la gratar, la abur i sau la cuptor, si să se evite
prajirea acestora.
Peștele este un alimet foarte sanatos si pentru persoanele care nu au o afectiune
cardiovasculara. De regulă este bine sa fie consumat de cel putin doua ori pe saptamana.
Pestele gras – tonul, somonul sunt bogati in acizi grasi Omega 3. Ei nu ajut la scaderea
colesterolului, insa au o influenta benefica asupra trigliceridelor. De asemenea trebuie
citite etichetele produselor si trebuie alese acele branzeturi care au în conținutul acestora
maxim 5 -6% continu t de grasime, lapte si iaurturi degresate.
Legumele pot fi consumate fara restrictie, dar în cazul fructelor, pentru persoanele cu
diabet sau cele supraponderale trebuie sa tina seama de cantitatea de alimente pe care le
consuma. Acestea trebuie sa evite f ructele care de regulă au continut ridicat de glucide
precum bananele sau strugurii [11].
5.2.3. ANALIZA REGIMULUI HIPOGLUCIDIC
Acest tip de regim este indicat pentru persoanele ce suferă de diabet zaharat, obezitate
sau sindrom metabolic, adică o asocier e de glicemie crescută, cu hipertensiune,
obezitatea abdominală și dislipidemia. Acest sindrom presupune o asociere a regimului
hiposodat, hipoglucidic, hipolipidic, și hipocaloric.
Alimente interzise: Dulciurile care cresc glicemia si trigliceridele, fruc tele dulci,
alcoolul si in special berea, alunele, semințele, de evitat legumele cu conținut mare de
glucide (cartofi, mazăre), excesul de paste făinoase, pâine [11].
5.2.4. ANALIZA REGIMULUI PENTRU HIPERURICEMII
(regimul pentru persoanele cu acid uric cr escut în sânge)
Alimente interzise:
58
– carnea în exces și în special carnea de vânat sau organele, alcoolul, ciocolata.
ndulcitori sintetici, fructoza
– consum crescut de carne, proteine, carbohidrati si grasimi
– alimente tip fast food,
– organe de animal – limba, creier
– pateu de ficat
– carne de animal tanar – curcan, gasca, fazan, porumbel, pui
– vegetale – ciuperci, spanac, fasole, mazare, sparanghel.
Alte recomandari: În ceea ce priveste băuturile alcoolice, excesul este dăunător. In
cantitate moderata, insemnand 50 ml. de tarie, 330 ml. de bere sau 50 -100 ml. de vin,
alcoolul poate fi consumat de persoanele sanatoase zilnic, daca nu exista o
contraind icatie.
Alcoolul, în special vinul, are un efect favorabil asupra vaselor si inimii prin cresterea
colestorulului bun – HDL, în exces poate determina creșterea tensiunii arteriale, a
acidului uric, glicemiei, a trigliceridelor, pe langa efectele nefavora bile asupra ficatului.
Consumul excesiv de alcool poate determina o forma de cardiomiopatie dilatativa, adica
de marire a inimii si scadere a functiei sale de contractie ce poate duce la insuficienta
cardiaca. Excesul de alcool poate induce și tulburări de ritm, poate decompensa o
insuficiență cardiacă [11].
5.2.5. CONSUMUL DE OU Ă
Consumul de ouă s -a înregistr at la 17 pacienți (85%) (tab.6 și fig. 8 ).
59
Tabelul 6. Consumul de ouă la întregul lot studiat
CONSUMUL DE
OUĂ TOTAL PACIENȚI PROCENT
Da 17 85
Nu 3 15
Fig. 8. Consumul de ouă la întregul lot studiat
5.2.6. CONSUMUL DE ALCOOL
Din anamneză am constatat că 15 (75%) dintre pacienți au consumat
alcool de -a lungul vieții, iar 5 (25%), nu (tab. 7 și fig. 9 ).
85% 15% CONSUMUL DE OUĂ LA PACIENȚII ÎNTREGULUI LOT
Consumă ouă
Nu consumă ouă
17 3
60
Tabelul 7. Consumul de alcool la întregul lot studiat
CONSUMUL DE
ALCOOL TOTAL
PACIENȚI FEMININ MASCULIN
Da 15
(75%) 6 9
Nu 5
(25%) 3 2
Fig.9 . Consumul de alcool la întregul lot studiat
Cei mai mulți consumatori de alcool au provenit din mediul urban, 10 pacienți,
și doar 5 din mediul rural (tab. 8), iar în ceea ce privește tipul de alcool, 35% au
consumat tărie, 6 5% vin și numai 55% bere .
În ceea ce privește cantitatea, 50% au consumat în medie 50 -100 ml și 25%
peste 100 ml (tab. 9 ).
75% 25% CONSUMUL DE ALCOOL LA PACIENȚII ÎNTREGULUI
LOT
Consumă alcool
Nu consumă alcool15 5
61
Tabelul 8. Repartiția consumatorilor de alcool în funcție de mediul de proveniență
CONSUMUL DE
ALCOOL TOTAL
PACIENȚI MEDIUL
RURAL MEDIUL
URBAN
Da 15 (95%) 5 10
Nu 5 (25%) 1 4
Tabelul 9 . Repartiția consumului de alcool după cantitate
CANTITATE ALCOOL TOTAL PACIENTI %
50 – 100 ml 10 50%
> 100 ml 5 25%
Nu bea 5 25%
CONSUMUL DE MEDICAME NTE
De asemenea, am constatat că 13 pacienți (65%) din lotul studiat au consumat
medicamente (anticoncepționale, glucocorticoizi), iar 7 nu au consumat.
Tabelul 10. Consumul de medicamente în lotul studiat
CONSUM
MEDICAMENTE NUM ĂR
PACIEN ȚI FEMININ MASCULIN
Da 13 6 7
Nu 7 3 4
Fig.10 . Repartiția consumului de medicamente la pacienții lotului studiat
65% 35% CONSUMUL DE MEDICAMENTE LA PACIENȚII
ÎNTREGULUI LOT
Consumă medicamente
Nu consumă medicamente13 7
62
CAPITOLUL VI
DISCUȚII
În urma parcurgerii tuturor rezultatelor expuse în capitolul precedent, se pot
lua în discuție aspecte relevate referitoare la aprecierea regimului alimentar pentru
pacienții cu afecțiuni cardiovasculare, respectiv hipertensiunea arterială, insuficiența
cardiacă, infarctul miocardic, etc.
Bolile cardiovasculare pot fi tratate și evitate cu o igienă de viață sănătoasă și
un tratament medicamentos adecvat.
Regimul alimentar pentru pacienții cu afecțiuni cardiovasculare urmărește în
principal controlul greutății, reglarea glicemiei, re ducerea tensiunii arteriale și a
colesterolului pentru a evita recidivele și pentru a păstra integritatea inimii.
Prin studiul nostru s -a constatat că punctele esențiale ale regimului alimentar
în bolile cardiovasculare sunt:
– alegerea alimentelor sursă de grăsimi bune
– evitarea grăsimilor rele pentru inimă
– consumul de fibre, fructe și legume
– preocuparea de a avea o alimentație cu indice glicemic scăzut și care să
prevină apariția accidentelor cardiovasculare.
In cazul unui posibil infarct miocardic , regimul alimentar va avea ca principal obiectiv
restabilirea progresivă a circulației normale si furnizarea unor elemente nutritive
necesare pentru a recorecta tulburările metabolice generale si locale.
In primele 24 de ore de la manifestare, li se vo r administra acestor bolnavi cu lingurita
un regim de hidratare, alcatuit exclusiv din ceaiuri, apa sau sucuri de fructe in cantitate
de aprox. 1000 -1500 ml in 24 de ore.
In zilele ce vor urma, se va administra un regim hipocaloric, cât mai sarac in lipi de si
care să conțină sare putina. Astfel, se recomanda un regim cu conținut de 300 -500 mg
sodiu, cantitate ce se va creste treptat, la 750 mg. In primele 7 -8 zile sau chiar 10 zile
regimul va fi lichid sau semilichid (pentru a evita efortul suplimentar de masticatie).
Alimentele vor fi repartizate des, in 4 -6 mese zilnic. Pacientul va fi ajutat să se
hrănească pentru a evita eforturi suplimentare din partea acestuia care pot influenta
negativ boala. Regimul va fi alcatuit în general din: -lapte, cereale , biscuiti calitativi
63
inmuiati in (lapte sau ceai), supe sau creme de legume, budinci, piureuri de legume
preparate cu lapte, cartofi fierti sau bine copti, lamai, ceaiuri slabe, gelatine. Se vor
administra 800 -1000 calorii obtinute din 120 -150 g glucide , 20-30 g grasimi, 50 -60 g
proteine.
In urmatoarele 5 -6 zile, incepand cu zilele 9 sau 10 de la instalarea infarctului, regimul
va fi crescut caloric dar mentinandu -se usor hipocaloric, hipoprotidic, hipolipidic,
normoglucidic si hiposodat (400 -500 mg Na ).
Regimul va avea în alcătuire urmatoarele alimente: – supe și creme de legume, supe
limpezi de legume, gelatine, iaurt, chisel din sucuri de fructe, budinci , terciuri de
fainoase cu lapte, soteuri de legume cu ulei, piureu de legume preparat cu lapte.
Se vor introduce treptat carnea care va fi tocata, fiarta sau tocaturi, fripte, salatele de
legume rase marunt, (sfecla, morcovi, salata verde, asezonate cu ulei si zeama de
lamaie).
Din saptamana a 3 -a, este recomandat să se treacă la un regim care va f i continuat de
bolnav tot restul vietii, format din 50 -55 % glucide, 30 % lipide, 15 -20 % proteine, la un
aport caloric normal raporat la varsta, sexul si munca, doar daca bolnavul va mai putea
munci. Totuși, daca bolnavul va avea tendinta de ingrasare se vor scădea cantitatea
calorica precum si cantitatea de glucide la 45 -50 % și se vor crește proteinele.
Glucidele vor trebui să provină mai ales din paine intermediara sau integrala (maxim
200-250 g/24 de ore). Preparatele din orez, gris, fulgi de ovăz, paste fainoase se vor
consuma cu moderatie din cauza pericolului de ingrasare. Mâncarea se va prepara fara
adaos de zahar. Cozonaci si alte aluaturi de acest gen vor fi consumate numai ocazional
si doar preparate la domiciliu. De asemenea, se vo r evita torturile dar si prajiturile cu
crema.
Cartofii vor fi consumați in cantitate de 150 – 200 g pe zi, fierti sau copti, evitand
modurile de preparare la care se vor folosi cantitati mari de grasime (de ex. cartofii
prajiti). Vor prescrise din abun denta legumele ca salate proaspete, nesupuse actiunii
termice (deoarece astfel se distrug o parte din vitamine), care au avantajul substantelor
de balast, favorizand un tranzit intestinal normal.
Se vor evita leguminoasele (mazarea uscată, fasolea, lintea , bobul), ca si legumele ce
conțin celuloză (varza, gulia), care produc meteorism. De asemenea, fructele pot fi
consumate la discretie, proaspete, sau chiar și in compoturi sau piureuri, sau marmelade,
evitandu -le pe cele oleaginoase (alune, nuci, arahide ).
64
Proteinele vor fi de origine animala (40 -50%) si restul de origine vegetală. Se va folosi
carnea slaba de vită eventual oaie și carnea de pasare. Dintre viscere, singurul permis
este plamanul, iar din preparatele ce conțin carne, crenvustii și sunca foa rte slaba fiartă,
foarte rar sau chiar deloc parizerul. La prepararea carnii când se va face prelucrarea
termica, se va încerca indepartarea oricărei grasimi vizibile. De preferat va fi rasolul,
grătarul, fripturile inabusite și se vor evita sosurile ne dietetice, dar si impanarea carnii
cu slanina.
În ceea ce privește pestii sunt contraindicate speciile grase de pește crapul, heringul sau
somnul . De asemenea, nu sunt recomandate afumaturi marinate sau conservele
preparate cu grasime animala sau scrumb iile sarate etc. Ouale vor fi consumate in
cantitate redusa, max. 3 -4 pe saptamana. Dintre produsele lactate este recomandat
laptele ecremat sau iaurtul, interzicandu -se smantana sau frisca. Dintre branzeturi, sunt
prescrise acelea cu continut lipidic sub 30 % , preferabil in substanta uscata (telemea
desarată, branza de vaci ).
Se vor evitata ciocolata, cafeaua, cacaua, bauturile alcoolice si mai ale vinurile si
lichiorurile.
Se recomanda sucurile de fructe si legume proaspete, amestecurile de lapte cu suc uri de
fructe și legume, laptele batut, iaurtul degresat și ceaiurile.
In ce priveste consumul de grasimi se recomanda ca aceasta sa nu depaseasca 70 -80 g
pe zi (valoare in care intra si garsimea invizibila din alimentele de origine animala,
carne, lapte, branzeturi, oua, peste etc., astfel ca acele grasimi invizibile se va reduce la
cca.40 -50g pe zi). Din punct de vedere cantitativ se va da prioritate grasimilor de
origine vegetala, totuși fara a exclude grasimile animale, ca untul. Dintre uleiurile
vegeta le, prescriem uleiurile de soia, din in, adaugate la mancare pentru a -si pastra
calitatea.
Dintre condimente sunt recomandate plantele aromate (marar, romanita, patrumjel,
tarhon). In cantitate foarte mica, se poate folosi si piperul iar pentru acrire se poate
utiliza otetul sau lamaia.
Insuficienta cardiacă reprezinta, de asemenea, un stadiu avansat al majoritatii bolilor
cardiovasculare, caracterizate prin incapacitatea cordului de a -si indeplini functia sa
normala de alimentare a tesuturilor si visc erelor organismului cu sange; este vorba de o
scadere a fortei de contractie a miocardului (muschiul inimii), urmata de hipertrofia si
dilatarea acestuia. La originea insuficienței cardiace, stau o serie de afectiuni cum ar fi
65
hipertensiunea arteriala, inf lamatiile miocardului, bolile valvulelor care inchid orificiile
inimii (stenoza mitrala, stenoza aortica, insuficienta aortica etc.), tulburari de irigatie
sanguina a miocardului, sau bolile coronariene.
În aceste cazuri alimentația poate avea fie un rol p rofilactic care să impiedice aparitia
insuficientei cardiace, in cazul în care există o leziune cardiacă, fie curative, in cazul
cand insuficienta cardiaca există.
La bolnavii ce suferă de insuficienta cardiaca, trebuie avut in vedere, pe de o parte
asigu rarea necesarului de calorii si de factori nurtritivi in functie de nevoile
organismului si, pe de alta parte, de favorizarea eliminarii edemelor prin mobilizarea
lichidelor retinute in organism printr -o diureza crescuta.
Acest regim trebuie sa solicite mi nimul de efort din partea inimii iar de aceea, vor fi
evitate mesele abundente și vor fi preferate mesele de volum redus si mai dese. De
asemenea, se vor evita, alimente greu digerabile dar si acelea care au fost supuse unor
preparări mai laborioase.
Regim ul va fi lipsit sau sărac în sare (hiposodat), iar in formele severe de boală chiar
desodat. Cantitatea de sare permisa se va aprecia in functie de gradul de infiltrare a
tesuturilor.
Reginul hiposodat este greu de suportat de catre bolnav și se va evita monotonia,
consumându -se o gama cat mai larga de produse asezonate bogat, ce vor conține
condimente permise pentru a suplini lipsa sarii.
De regulă, un regim bogat in proteine contine și o mare cantitate de sare iar de aceea
regimul hiposodat va fi de regu lă hipoproteic, mai ales dacă va fi afectata si functia
renala. Ratia de proteine va fi intre 60 – 80g la fiecare 24 de ore.
Sunt permise urmatoarele alimente:
– laptele (numai in limita cantitatii de sodiu permis), branzeturile proaspete nesarate
(urda, caș, branza de vaci), branza desodata atunci cand situatia clinica o impune;
– carne de pasare sau vită in cantitate limitata la 100 -150 g /24 h;
– oul, galbenusul in cantitate limitata daca exista hipercolesterolemie, albusul de ou,
datorita continutului mare de sodiu 180mg % se va exclude in cazul regimului
hiposodat;
– untul nesarat, smantana, grăsimile, frisca, uleiu vegetal și margarina nesarata;
– paine alba fara sare;
– fructe sunt permise doar fierte sau in compoturi, coapte ca piureuri, rase pe r azatoare
ca sucuri de fructe;
66
– legumele trebuie consumate ca salate, mancaruri de legume, soteuri, evitandu -le pe
cele care produc balonari dar si pe cele bogate in sodiu ( de exemplu varza, spanacul,
telina, leguminoasele uscate, ridichile de iarna sau s fecla);
– fainoasele sunt permise dar doar fierte, și fara sare (gris, fulgi de ovaz orez, paste
fainoase , mamaliga pripita);
– dulciurile sunt permise numai doar cele preparate fara sare, fără bicarbonat și fără praf
de copt (ex: aluat de tarta, de e cler, de biscuiti, gelatinele, plăcinte cu fructe sau cu
branza de vaci, dulceata preparata in casa, budincile de fainoase, mierea, pelteaua);
– bauturile in limita lichidelor permise, sub forma de ceaiuri de plante, chisele de lapte
(cand este permis) sucuri de fructe, sifon.
– condimentele permise sunt cele aromate, patrunjel, leustean, marar, tarhon, chimen,
cimbru, varza murata fara sare, muștar.
– sosurile permise sunt numai cele preparate dietetic, sos de smantana, din legume, sos
alb, sos caramel s.a.,
– supele și supe creme, ingrosate cu fainoase, supe de cereale, supe de fructe (in general
se vor da in cantitate limitata)
Alimente interzise sunt:
-branzeturile grase, fermentate sarate (branzeturi topite, cascaval, branza telemea);
-carne grasa de porc, rata, gasca, mezelurile, afumaturile, carnurile conservate cu sare si
conservele de carne, pestele afumat ,sarat, pestele gras (de mare);
-painea cu sare sau fainoasele preparate cu bicarbonat sau sare;
-laptele integral, branzeturi sarate grase;
-carne grasa, viscere, vanat, peste gras, mezeluri;
-grasimile prajite sau in cantitati mari;
-painea neagra;
-legumele care contin sodiu (telina, spanac , varza acra, muraturi etc.) legume bogate in
celuloza grosolana;
-fructele oleaginoase;
-dulciurile preparate cu bicarbonat, cu alune dospite, cu unt, si cu galbenus de ou in
cantitate crescuta;
-bauturile alcoolice sub orice forma cafeaua, ceaiul tare, apele minerale clorurosodice;
– condimente iuti, piperul boiaua, sarea, ceapa, hreanul, usturoiul;
-supele de carne;
67
– sosurile preparate cu mustar, cele preparate nedietetic (cu cu grasime prajita),
maioneza, etc.
Pacientul aflat la regim va manca 4 -5 mese zilnice cu un volum redus.Va evita lichidele
in cantitate abundantă iar consumul acestora va fi in timpul mesei. Masa de seara se va
servi cu cel putin 2 -3 ore inainte de culcare. Uneori, eventual o zi pe saptamana, acesta
poate urma un regim alcat uit doar din fructe si legume. Pentru bolnavii supraponderali,
aceste zile pot fi chiar mai frecvente.
68
CONCLUZII
Prezenta lucrare de licen ță structurată în șase capitole are ca temă principală
dieta în afec țiunile cardiovasculare. Acestea reprezintă principala cauză de mortalitate
în lume, având drept factori favorizan ți nivelurile crescute de colesterol, cre șterea
procentului de grăsime și scăderea procentului de masă musculară care nu mai sunt
compensate de un met abolism eficient și de o viață sportivă regulata.
În capitolul 1 am descris anatomia și fiziologia sistemului cardiovascular, care
are rolul de a asigura circula ția sângelui prin deplasarea acestuia în interiorul inimii și
apoi în sistemul vascular . Acest sistem este format din următoarele componente :
– inima și vasele de sânge (aparatul cardiovascular);
– sistemul limfatic, format din vasele limfatice și ganglionii limfatici.
În capitolul 2 am prezentat aspectele generale referitoare la afecțiunile
cardiovasculare, respectiv cauzele și factorii de risc, simptome le specifice și
principalele teste de diagnostic și clasificarea bolilor cardiovasculare .
În capitolul 3 al lucrării am descris medicația aparatului cardiovascular, în
general, și medicația antihipertensivă, în particular.
Medicația aparatului cardiovascular include:
Medicamente cu acțiune predominantă asupra cordului
Medicamente cu acțiune asupra vaselor.
În tratamentul hipertensiunii inițial se recomandă măsuri nefarmacologice
(suprimarea fumatului, limitarea consumului de alcool, regim hiposodat, exerciții fizice,
reducerea stresului) . În ineficien ța măsurilor nefarmacologice (dacă după 4 săptămăni,
nu scade TA min sub 90 mmHg), se începe tratamentul cu antihipertensive.
Medicamentele anti hipertensive sunt cele care scad presiunea arterială acționând
prin patru mecanisme:
– inhibarea activității sistemului nervos simpatic (simpatolitice) ;
– vasodilatație prin mecanism direct musculotrop ;
– inhibarea enzimei de conversie a angiotensinei ș i a efectelor
angiotensinei II;
– creșterea eliminării urinare de sodiu (diuretice saluretice).
Tratamentul antihipertensiv urmăre ște reducerea presiunii arteriale la valori cât
mai apropiate de normal, 10 -13 mmHg, cu scopul de a diminua frecven ța complicațiilor
69
precum accidentele cerebrovasculare, insuficien ță cardiacă, etc. și de a prelungi durata
de viață.
Principalele clase de medicamente indicate în hipertensiune sunt:
– diuretice (indapamidă, amilorid)
– beta-blocante (metoprolol, propranolol , carvedilol)
– blocante ale canalelor de calciu (nifedipină)
– inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (captopril, enalapril)
– vasodilatatoare (hidralazină, minoxidil).
Farmacoterapia combinată (cu două sau trei antihipertensive în doze mici) este
de preferat monoterapiei cu doze eficace mari, în scopul reducerii inciden ței și
intensității reacțiilor adverse. Triterapia este recomandată cu doze reduse la jumătate
din dozele standard. Oprirea tratamentului antihipertertensiv nu se face brusc, c i prin
reducerea treptată a dozelor.
În Partea specială a lucrării ( capitolele 4, 5 si 6 ) am prezentat materialul și
metoda de lucru, am descris lotul de studiu, urmate de rezultatele si discu țiile cercetării.
Pentru acest studiu am selectat 20 pacien ți diagnostica ți cu hipertensiune arterială.
Am analizat factorul ce vizează dieta la ace ști pacienții hipertensivi prin aplicarea unui
chestionar, încercând să stabilesc modul în care echilibrarea nutri țională poate
determina ameliorarea afec țiunii cardiovas culare.
În final, consider că recomandarea unui stil de via ță sănătos, care să urmărească
renunțarea la fumat, scăderea în greutate, unele restric ții în dietă (reducerea clorurii de
sodiu), consumul moderat de alcool și desfășurarea unei activită ți fizice
corespunzătoare, vor avea un rol preventiv, dar și de îmbunătă țire a rezultatelor
tratamentului medicamentos.
70
BIBLIOGRAFIE
[1]http://www.creeaza.com/referate/biologie/ANATOMIA -SI-FIZIOLOGIA –
APARATU711.php
[2] https://ro.wikipedia.org/wiki/Aparatul_cardiovascular
[3] Cristescu D.,Sălăvăstru C.,Voiculescu B.,Niculescu C. Th.,Carmaciu R.,Biologie –
Manual pentru clasa a XI -a,Editura Corint Educational,2014,p87
[4] Michel Komajda1, Andrew Coats, Martin R. Cowie, Nevi lle Jackson4, Anders
Svensson, and Panagiotis Vardas, Masa rotundă pentru domeniul cardiovascular
(MRDCV), Lupta pentru inovație în domeniul cardiovascular în Europa, Romanian
Journal of Cardiology, Vol. 23, No. 3, 2013
[5] http://www.soscardio.ro/campanie/ce -este-riscul -cardiovascular
[6]http://www.ziare.com/social/spital/aproape -doua -treimi -dintre -totalul -deceselor –
inregistrate -in-romania -sunt-provocate -de-boli-cardiovasculare -1560274
[7]Jeberean Melinda, Bolile cardiovascu lare,
https://independent.academia.edu/MelindaJeberean
[8] https://www.medlife.ro/boli -cardiovasculare -simptome -factori -de-risc-ghid-pacient –
infografic
[9] https://biblioteca.regielive.ro/referate/medicina/bolile -cardiovasculare -191328.html
[10]http://www.sfatulmedicului.ro/Boli -ale-inimii -si-vaselor/bolile -de-inima -simptome –
specifice_7535
[11] Cristea Aurelia Nicoleta ,Farmacie clinic ă,Editura Medical ă,Vol 1
[12] https://medicamente.romedic.ro/info/medicamentele -antihipertensive
[13] http://www.scritub.com/medicina/Antihipertensivele34861.php
[14] ] https://www.romedic.ro/hipertensiunea -arteriala
[15]https://www.medlife.ro/interviu -dr-lacramioara -petrescu -medic -cardiolog –
alimentatia -nesanatoasa -este-un-factor -de-risc-ce-duce -la-apariti a-bolilor –
cardiovasculare -alimente -recomandate -si-alimente -interzise -pentru -buna -functionare -a-
inimii.html
[16]http://www.cardia.ro/data_files/informatii -pacienti/dieta -in-bolile –
cardiovasculare.pdf 12
[17]http://www.sfatulmedicului.ro/Boli -ale-inimii -si-vaselor/dieta -si-bolile –
cardiovasculare_1522
71
[18] https://www.reginamaria.ro/articole -medicale/electrocardiograma -ecg-sau-ekg
[19] http://agemanagement.ro/?portfolio=screening -cardiovascular
[20] Capalneanu R., Orientări terapeutice în tratamentul hipertensiunii arteriale – Rolul
farmacistului în asisten ța bolnavului hipertensiv, Editura Medicală Universitară “Iului
Hatieganu”, Cluj – Napoca, 2004 ;
[21] Cristea Aurelia Nicoleta, Tratat de farmacologie, Editura Medicală 2005 București,
2005;
[22] Dorobanțu M, Zbenghe S., Hipertensiunea arterială, ghid pentru practica medicală,
Editura Metropol, Bucure ști, 2000;
[23] Mureșan Ana, Palage Mariana, Medica ția în bolile cardiovasculare, Editura
Medicală Universitară “Iului Hatieganu”, Cluj Napoca, 2005;
[24] Farmacopeea Romana, Edi ția a X – a Medicală, Bucure ști, 1993;
[25] Diculescu M, Haret R, Stoicescu A., Cardiomiopatia cirotică. Gastro; 2006
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Togoe Nina -Gabriela [615760] (ID: 615760)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.