SUCEAVA 2020 UNIVERSITATEA STEFAN CEL MARE DIN SUCEAVA [615735]

SUCEAVA 2020 UNIVERSITATEA „STEFAN CEL MARE ” DIN SUCEAVA
FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

LUCRARE METODICO- ȘTIINȚIFICĂ PENTRU
OBȚINEREA GRADULUI DIDACTIC I

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
CONF. UNIV. DR. BOGDAN-MARIUS GROSU

CANDIDAT: [anonimizat]. GRAD II. GAFIȚA CORNELIU

SUCEAVA 2020 UNIVERSITATEA „STEFAN CEL MARE ” DIN SUCEAVA
FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

STRATEGII DIDACTICE DE IMPLEMENTARE
A EXERCIȚIILOR DE DEZVOLTARE FIZICĂ,
ÎN LECȚIA DE EDUCAȚIE FIZICĂ, LA CICLUL
PRIMAR, LA ȘCOALA GIMNAZIALĂ
NUMĂRUL 1 STĂUCENI

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
CONF. UNIV. DR. BOGDAN-MARIUS GROSU

CANDIDAT: [anonimizat]. GRAD II. GAFIȚA CORNELIU

CUPRINS
CAPITOLUL I
1.FUNDAMENTAREA ȘTIINȚIFICĂ A LUCRĂRII
Introducere ……………………………………. …………………………………………………………3
1.1. Delimitări conceptuale privind tema cercetării… ………………………. …………4
1.2. Particularitățile biopsihomotrice ale subiecților supuși cercetării.. …………21
1.3. Motivele alegerii temei de cercetare ………………………………………………….26

CAPITOLUL II
2.ORGANIZAREA CERCETĂRII
2.1. Ipotezele lucrării………………………………………………………………… ……………….28
2.2. Organizarea și conținutul experimentului………………………………….. …………..29
2.3. Metode de cercetare………………………………………………… ………………………….30

CAPITOLUL III
3.EVALUAREA REZULTATELOR CERCETĂRII

3.1. Obiective, cerințe, sisteme de acționare, mijloace, strategii și aspecte
metodologice ale predării exercițiilor de dezvoltare fizică în c iclul
primar…………………………………………………………………………………. …………….34
3.2. Analiza rezultatelor experimentului și i nterpretarea datelor………………………57
3.3.Concluziile lucrării. ………….. ……………………………………………………………..66

Bibliografie………………………………………………………………………… ……………………..71

3
CAPITOLUL I
1. FUNDAMENTAREA ȘTIINȚIFICĂ A LUCRĂ RII
INTRODUCERE
Încă din cele mai vechi timpuri apariția gândirii teoretice în domeniul practicării sportului și a
exercițiilor fizice (la popoarele Greciei Antice) se unește strâns din necesitatea generalizării experienței
obținute în domeniul perfecționării dezvoltării fizice și a capacității motrice de nevoie a prosperității
activității de sport și educație fizică în strânsă legătură, corelație, cu evoluția vieții sociale cu privire la
formarea și perfecționarea continuă a ființei umane.
Juvenal (poet satiric) în celebrul „Optadun est ut sic men sana in corpore sano ” (este de dorit ca
o minte sănatoasă să fie într -un corp sănătos) dă exercițiilor fizice o finalitate socială de maximă
însemnătate, deplin viabilă și în lumea noastră.
Mulți pedagogi renumiți : Rabelais, Montaque, Comenius, Rousseau, Pestalozzi ș. a. au arătat în
ideile lor ca deziderate, atrăgând atenția asupra necesității practicării educației fizice, iar la jumătatea
secolului al XVIII- lea școala filantropistă (I. Boesdaw și C. G. Solzman) introduce educația fizică ca
obiect de învățământ în programul elevilor.
La noi în țară ideile, preocupările legate de practicarea exercițiilor fizice apar în a doua jumătate
a secolului al XIX-lea, idei influen țate de tezele pedagogilor clasici: Simion Bărnuțiu – „Pedagogia ”
(1870), Ion Popescu- „Pedagogia ” (1892), Ioan Slavici- „Educația fizică” (1909), C. I. Istrati-
„Considerații asupra importanței și necesității gimnasticii” (1879-1880)- sunt numai câteva luc rări și
autori în care educației fizice i se rezervă un capitol special. Spiru Haret încearcă pentru prima dată să
fundamenteze educația fizică școlară pe baze științifice. Introducerea educației fizice în școli,
extinderea practicării sportului și a educației fizice în rândul celor mai diverse categorii sociale, apariția
grupărilor sportive, creșterea rolului și a locului sportului în ansamblul vieții sociale, are loc la noi în
țară după 1944, când se pun bazele unui caracter științific în activitatea practică și teoretică.
Găsim studii și cercetări în literatura de specialitate, care revelează importanță fundamentării
actului motric din punct de vedere intelectual, considerând exercițiul fizic ca rezultat al fuziunii
activității intelectuale cu activitatea motrică. Ele oferă date care ajută la înțelegerea și interpretarea

4
științifică a problemei fizice, morfo -funcțională, a corelației cunoștințelor cu priceperile și deprinderile
motrice a dezvoltării biomotrice.
În perioada noastră, numeroase materiale de specialitate aduc o contribuție la perfecționarea
predării obiectului educației fizice, fiind de un real folos în activitatea profesorilor de educație fizică și
antrenorilor.
Cerințele dezvoltării societății în condiț iile actuale necesită educarea unui anu mit tip de
personalitate umană, capabil de inițiativă, independență, de răspundere în muncă și viață. Toate acestea
fac necesară stimularea în mod obiectiv și cultivarea creativității, dezvoltarea și valorificare a
aptitudinilor, inițiativei și puterii de creație a tuturor membrilor societății.
Învățământul primar are rolul de a contribui la dezvoltarea fizică armonioasă a copiilor,
stimularea gândirii, întărirea sănătății și călirea organismului, dezvoltarea sănătoasă a organismu lui,
educarea copiilor în sp iritul datoriei față de țară și popor, formarea disciplinei de muncă, a trăsăturilor
de caracter și comportare civilizată.
Multe din aceste cerințe se realizează prin obiectul educației fizice.

1.1 . DELIMITĂRI CONCEPTUALE PRIVIND TEMA CERCETĂRII

Specificul educației fizice în învățământul primar
Educația fizică este o parte integrantă a învățământului primar, se practică în orice școală, are un rol
deosebit în formarea și dezvoltarea copiilor, dar și la întărirea sănătății și călirea organismului.
Copilăria reprezintă perioada în care are loc o intuitivă dezvoltare a organismului, așa încât
educația fizică în perioada școlară mică influențează dezvoltarea fizică, care este evidentă și are
caracteristici proprii.
Importanța deosebită acordată educației fizice a „școlarului mic ” se datorează printre altele, și
faptului că în etapa actuală 6 -10 ani asistăm la fenomenul de „ accelerare ” a dezvoltării fizice și psihice
a tinerei generații, fenomen care obligă la unele particularități privind conținutul și metodica predării
educației fizice la această vârstă școlară.

5
Efortul intelectual la care este supus elevul odată cu începerea activității școlare reclamă
realizarea unui echilibru rațional cu necesitatea de mișcare și recreere, acest scop putând fi atins numai
printr- o educație fizică corectă la nivelul ciclului primar prin următoarele obiective generale :
1. Întărirea stării de sănătate și sporirea capacității generale de efort fizic și intelectual al elevilor ;
2. Stimularea proceselor de creștere și dezvoltare fizică armonioasă a elevilor;
3. Dezvoltarea capacității motrice de bază prin :
 educarea capacității de percepere a comportamentelor spațio -temporale
 cunoașterea schemei corporale
 cunoașterea posibilităților de mișcare a segmentelor corpului și orientare în spațiu
4. Însușirea corectă a deprinderilor motrice de bază
5. Îmbogățirea experienței motrice a elevilor prin formarea priceperilor utilitar -aplicative și prin
însușirea unor elemente specifice diferitelor probe și ramuri sportive
6. Dezvoltarea calităților motrice de bază : viteză, îndemânare, rezistență, forță
7. Formarea unui sistem de cunoștințe cu privire la :
 înțelegerea de către elevi a importanței practicării exercițiilor fizice în folosul menținerii
propriei sănătăți și al dezvoltării lor fizice armonioase
 despre igiena e fortului fizic, a echipamentului sportiv, a spațiului de joc
 acordarea sprijinului și prevenirea accidentelor
 cunoștințe organizatorice
8. Valorificarea în lecțiile de educație fizică a :
 obișnuințelor și deprinderilor de muncă
 ordinei și disciplinei
 educarea trăsăturilor de voință și caracter ca : dârzenie, curaj, încredere în forțele proprii,
cinste, atitudine pozitivă față de munca fizică
9. Educarea interesului și dragostei pentru practicarea exercițiilor fizice și sportului și formarea
obișnuințelor de a le pr actica sistematic în timpul liber
Formele de practicare a exercițiului fizic în ciclul primar sunt :
a) Lecția de educație fizică

6
b) Gimnastica de înviorare
c) Pauza organizată
d) Minutul de educație fizică
e) Activități sportive desfășurate în timpul liber :
 participarea la competiții sportive
 drumeții,excursii
Educația fizică ca obiect de învățământ în activitatea școlară, beneficiază de o tradiție și
experiență bogată, lărgindu -și și perfecționându -și conținutul și metodele în funcție de specificul
etapelor de dezvoltare a societății noastre.
Sistemul național școlar vizează evaluarea principalelor capacități și competențe necesar a fi
realizate în aria curriculară educație fizică și sport (trunchiul comun). În funcție de schemele ora re
adoptate, sistemul se completează și cu evaluarea altor competențe și capacități prevăzute în programe.
Pentru fiecare capacitate/competență sistemul prevede 2 -3 variante de instrumente de evaluare
(probe), din care elevul poate opta pentru una dintre ele. În funcție de schema orară a fiecă rei clase (1-2
ore în trunchiul comun), elevul va susține anual :
 în învățământul primar, 2 evaluări la calitățile motrice, 2 evaluări la deprinderi motrice de bază
și 2 evaluări la deprinderi sportive elementare
 în învățământul gimnazial, 1 -2 evaluări la forță, 1 -2 evaluări la atletism și câte o evaluare la
gimnastică și joc sportiv
 în învățământul liceal și profesional, câte o evaluare la forță, atletism, gimnastică și joc sportiv
Programarea evaluărilor pe semestre va fi realizată de cadrele didactice în funcție de condițiile
de desfășurare a procesului de învățământ.
Evaluarea calităților motrice vizează acumulările cantitative și calitative realizate până la data
susținerii probelor, ca urmare a tuturor sistemelor de acționare (specifice și nespecifice) folosite pe
parcursul lecțiilor. Evaluarea calităților motrice, viteza și rezistența se face prin probele de atletism
corespondente sau prin variantele de „navetă” prevăzute în sistem. Evaluarea la probele și ramurile de
sport va fi precedată de parcurgerea unuia sau mai multor sisteme de lecții în funcție de complexitatea
și dificultatea lor.

7
În aplicarea sistemului de evaluare există două categorii de opțiuni : opțiunile profesorului și
opțiunile elevului.
Profesorul poate opta, în funcție de condițiile d e lucru pentru:
 alergarea de viteză și de rezistență sau navete
 1-2 din probele de atletism
 o săritură din gimnastică
 1-2 jocuri sportive
 ramuri de sport alternative celor obligatorii
Elevul poate opta, în funcție de ofertă, interes și disponibilități pent ru:
 o probă sau un cuplu de probe pentru forță
 1-2 probe de atletism și variantele de evaluare ale acestora
 un joc sportiv și varianta de evaluare
 gimnastică acrobatică și varianta sa de evaluare sau o ramură de sport alternativă în locul
acesteia
 o săritură din gimnastică
Calificativele/ notele se acordă pe baza rezultatelor obținute la susținerea probelor și ținând
seama, după caz, de criteriile privind starea de sănătate, disponibilitățile motrice, atitudinea față de
procesul de învățământ și progresul realizat, prevăzute în fișa individuală.
Sistemul național prevede bareme minimale echivalente calificativului „ suficient ” și notei 5.
Pentru acordarea calificativelor/ notelor superioare și inferioare notei 5 și calificativului „ suficient ”
comisiile metodice ale cadrelor de educație fizică sau fiecare cadru didactic vor elibera scale de notare
proprii. Valoarea performanțelor și echivalarea lor în calificative/note vor fi stabilite în funcție de
numărul de ore săptămânal și condițiile concrete de lucru.
La gimnastică acrobatică și joc sportiv sistemul național de evaluare va fi stabilit la nivelul
cadrelor de educație fizică.

8
În afara calificativelor și notelor acordate conform sistemului național de evaluare, cadrel e
didactice vor realiza evaluări curente, de regulă, din celelalte conținuturi predate pe parcur sul anului
școlar.
În cadrul perioadelor de evaluare sumativă semestrială se vor programa cu precădere probe de
control care necesită o perioadă mai îndelungată de pregătire și acumulări cum sunt : alergarea de
rezistență, jocul sportiv etc.
Sistemul de evaluare va fi adus la cunoștință tuturor elevilor și afișat la loc vizibil.
Fișa individuală este folosită pentru înregistrarea rezultatelor și notelor obținute de elevi la
probele de evaluare.Pe lângă datele personale ale elevului și probele prevăzute de sistemul național de
evaluare, fișa individuală va cuprinde și probele de evaluare stabilite de profesor în vederea notării
curente. De asemenea, vor fi evidențiate date semnificative care pot influența n otarea elevului, acestea
fiind marcate în fiecare an școlar cu un semn convențional. Folosirea fișei asigură :
 aprecierea operativă și obiectivă a evoluției elevului pe parcursul ciclului de învățământ
 constatarea opțiunilor anuale ale elevilor pentru difer ite probe de evaluare
 argumentarea notării elevului
 transmiterea informației despre clasă în cazul schimbării cadrului didactic sau a transferării
elevului
 autoevaluarea cadrului didactic și evaluarea obiectivă a acestuia de către organele competente
Educa ția fizică este prevăzută în programa școlară ca obiect de sine stătător. Educația fizică este
una din componentele principale ale educației, strâns legată de educația intelectuală, morală și estetică.
Activitatea de educație fizică din învățământul primar este o componentă a sistemului de
educație fizică din învățământ, alături de cele din învățământul preșcolar, gimnazial, liceal
(profesional) și universitar.
Pornind de la scopul, sarcinile și obiectivele educației fizice școlare s -a procedat la elaborarea
modelelor de educație fizică ce reprezintă finalități instructive care trebuie să fie realizate de către elevi
la absolvirea unui ciclu de învățământ. Modelele, pe niveluri de învățământ, se diferențiază de la o
categorie de învățământ la alta sub aspectul componentelor și al calității cerințelor sale și sunt
accesibile majorității elevilor, indiferent de zona geografica și condițiile în care aceștia își desfășoară
activitatea.

9
Modelul absolventului ciclului primar la educație fizică (după Eugenia Scarla t)
Componentele modelului:
a) Capacitatea motrică de bază să evidențieze :
 deprinderile de mișcare și acțiunile segmentelor corpului
 capacitatea de percepere a componentelor spațio -temporale și de orientare în mediul
înconjurător, individual și în grup
 inhibiția condiționată, atenția, spiritul de orientare și disciplină bine educate
b)
Dezvoltarea fizică armonioasă să reflecteze :
 creșterea și dezvoltarea fizică armonioasă
 atitudinea corectă a corpului prin însușirea reflexului de postură și prevenirea instalării
atitudinilor fizice deficiente, segmentare și globale
 tonicitatea și troficitatea optime ale musculaturii corpului, cu precădere a musculaturii
aparatului de susținere
 stabilitatea articulară, dar și o bună mobilitate
 respirația corectă, cu tendință de creștere a amplitudinii
c) Calitățile motrice de bază :
 capacitatea de a efectua acte motrice care solicită viteza de reacție, de exe cuție și de
deplasare
 efectuarea cu precizie și viteză a actelor motrice din ce în ce mai complexe
(îndemânare)
 rezistență generală și cardio -respiratorie bune
 indici optimi de forță a musculaturii generale și, în special, a aceleia care aparține
aparatului de susținere
d) Priceperi și deprinderi motrice :
 tehnica de bază a mersului, alergării, săriturii, aruncării și prinderii bine însușite
 bagajul motric în creștere prin formarea priceperilor aplicativ -utilitare de: mers în
echilibru, târâre, cățărare, escaladare, tracțiune, împingere, transport de greutăți

10
 elemente de bază din gimnastica acrobatică, ritmică și dans popular, prevăzute de
programa școlară, bine însușite
Alte cerințe :
 folosirea conștientă, în condiții variate, a cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor motrice
însușite
 autocontrolul, stăpânirea de sine, dârzenia în întreceri, cooperarea și întrajutora rea
 cerințele prevăzute prin sistemul de notare îndeplinite la un nivel calitativ cât mai ridicat
Modelele finale reprezintă un corolar al întregului proces didactic și se realizează, în mod
eșalonat, pe tot parcursul unui ciclu de învățământ prin modele intermediare (pe ani de studiu și
semestre).
Lecția de educație fizică (caracteristici, tipologie, conținut, structură)
În cadrul sistemelor formelor de activitate cu elevii, lecția este forma de bază a organizării
procesului instructiv-educativ.
Lecția de educație fizică, ca formă de bază a practicării exercițiilor fizice, prezintă următoare le
caracteristici:
a) Cuprinde toți elevii unei clase constituiți într -un colectiv constant și relativ omogen sub
aspectul vârstei, al dezvoltării și pregătirii fizice și intelectuale.
b) Este condusă nemijlocit de cadrul didactic care își valorifică în acest cadru experiența sa
pedagogico- metodică.
c) Are o durată stabilă, este precis limitată în timp și se desfășoară conform orarului școlar.
d) Conținutul lecției este stabilit pe baza programei de educație fizică, document care
fundamentează întregul proces de instruire și educare la nivelul fiecărei clase.
e) Lecția reprezintă unitatea structurală de bază a procesului instructiv -educativ instituindu-se
în sisteme sau cicluri de lecți i.

Tipologia lecției de educație fizică

11
În educația fizică școlară, întâlnim o varietate mare de tipuri de lecții, determinată de specificul
învățământului și de condițiile diversificate în care se desfășoară.
Pe lângă lecțiile de tip învățare, fixare, perfecționare, verificare sau mixte determinate de temele
care vizează învățarea actelor motrice, practica semnalează și alte genuri de lecții ca :
 Lecții de pregătire fizică – cu teme privind dezvoltarea fizică armonioasă și a unor
calități motrice
 Lecții pe ramuri de sport, monosport (schi, săniuș, înot etc.) sau bisport
 Lecții introductive, de organizare – desfășurate la începutul anului școlar cu scopul
cunoașterii colectivului sub aspectul dezvoltării și pregătirii fizice
 Lecții de sfârșit de semestru (lecții bilanț) în care se fac aprecieri asupra pregătirii
elevilor și îndeplinirii obiectivelor propuse pe semestrul respectiv

Conținutul și structura lecției de educație fizică în ciclul primar
Conținutul este determinat de temele și obiectivel e instructiv- educative ale lecției și reprezintă
totalitatea mijloacelor, măsurilor didactice și organizatorice selecționate în vederea realizării acestora.
El este structurat într-un anumit mod, în conformitate cu unele criterii de ordin biologic, pedagogic,
metodic.
Structura este totalitatea momentelor lecției și succesiunea acestora în timp. Există întotdeauna
un raport de interdependență între structură și conținut, însă conținutului îi revine rolul determinant. Cu
toate acestea, structura, la rândul e i, contribuie la valorificarea optimală a conținutului lecției.
Lecția de educație fizică este structurată pe verigi după cum urmează :
a) Organizarea colectivului de elevi (3-5`)
b) Pregăti rea organismului pentru efort (5-8`)
c) Prelucrarea selectivă a aparatului l ocomotor ( optimizarea dezvoltării fizice 7 -8`)
d) Prelucrarea calităților motrice, viteza sau îndemânarea (7-8’)
e) Realizarea primei teme de lecție (învățare, repetare sau verificarea unei priceperi, deprinderi sau
calități motrice, 10’ )
f) Realizarea celei de-a doua teme (consolidare,5 ’)
g) Dezvoltarea calităților motrice (forță sau rezistență) (7-8’)
h) Revenirea organismului după efort (3-4’)

12
i) Încheierea organizată a lecției după efort (2-3’)
Acestea sunt verigile posibile, dar ele nu pot fi întâlnite toate într- o lecție d in ciclul primar.
Unele dintre ele au un caracter permanent și sunt prezente în toate lecțiile : momentele a, b, c, e, f.
Celelalte momente variază în funcție de tema și obiectivele lecției.
În structura lecției de educație fizică, în veriga a treia, se lucrează pentru optimizarea dezvoltă rii
fizice având ca :
Obiective instructiv- educative:
 Educarea atitudinii corporale corecte, prevenirea viciilor de postură și deficiențe fizice
 Asigurarea tonicității, troficității și supleții musculare
 Mărirea posibilității articulare și întărirea sistemului ligamentelor
 Educarea percepțiilor spațiale și a capacității de orientare în spațiu
 Educația respirației
Sisteme de acționare :
 Exerciții pentru educarea reflexului neuropsihic de postură și pentru tonificarea
muscula turii de postură
 Exerciții analitice pentru segmentele și părțile corpului, executate în toate planurile cu
angrenarea mușchilor flexori -extensori, adductori și abductori, exerciții libere, cu
obiecte, la și cu aparate etc.
 Exerciții pentru educarea actului respirator voluntar și pentru fortificarea musculaturii
toracice
Durata este de 7-8 minute.
În acest moment se impune o precizare: unii scriitori de specialitate includ veriga de influențare
selectivă a aparatului locomotor în veriga de pregătire a organismului pentru efort, alții o consideră ca o
verigă de sine stătătoare.
Conform acestei orientări, fiecare lecție trebuie să asigure :
 Optimizarea dezvoltării fizice
 Formarea priceperilor și deprinderilor motrice de bază utilitar -aplicative
 Deprinderi specifice unor ramuri sportive
 Dezvoltarea calităților motrice

13

Dezvoltarea fizică (noțiuni, definiții)
Dezvoltarea fizică și armonioasă reprezintă un obiectiv fundamental al procesului de educație
fizică desfășurat în ciclul primar.
Noțiunea de dezvoltare fizică cuprinde:
 Favorizarea proceselor naturale de creștere și dezvoltare a organismului copiilor, care să
conducă la evoluția normală a indicilor morfologici și funcționali
 Dezvoltarea armonioasă a tenacității tuturor grupelor și lanțurilor musculare
 Creșterea stabilității și mobilității articulațiilor în scopul asigurării funcției lor complexe
 Educarea reflexului de atitudine corectă a corpului (globală și segmentară), în poziții
statice, cât și în mișcare
 Prevenirea instalării unor atitudini deficiente sau a unor deficiențe fizice
 Corectarea atitudinilor deficiente și a deficiențelor fizice de grad ușor
Pentru înțelegerea noțiunii de dezvoltare fizică trebuie făcute câteva precizări terminologice.
Creșterea corpului – reflectă acumulările cantitative naturale în înălțime și greutate ale corpului
în întregime și ale sistemelor și organelor acestora.
Dezvoltarea organismului – reprezintă noțiunea cu sfera cea mai largă, incluzând evoluții de
ordin morfologic, fiziologic, psihologic și social.
Atitudinea corpului – este o funcție a aparatului locomotor (oase, articulații, mușchi) și a
sistemului nervos caracterizată de rapoarte constante de echilibru și stabilitate între segmente și corp și
între corp și mediu. Ea este specifică vârstei și sexului.
Atitudinea defi cientă – abatere segmentară sau globală de la atitudinea normală. Ea se corectează
prin exerciții fizice specifice.
Deficiență fizică – abatere de la atitudinea corectă (globală sau segmentară) care a generat
modificări ale grupelor musculare, ale oaselor și articulațiilor și nu se corectează la probe specifice.

Schema corporală
Corpul uman are identificați 502 mușchi striați, dintre care 190 sunt mușchi ai trunchiului, 104
ai membrelor inferioare, 98 ai membrelor superioare, restul de 110 mușchi aparțin capului, gâtului etc.

14
În contextul asigurării permanente a unei dezvoltări fizice corecte și armonioase se acționează
asupra perfecționării funcției de locomoție, în acest sens fiind necesar să se cunoască „ topografia ”
corpului uman, funcțiile posibile ale fiecărei regiuni și segment.
Axa longitudinală a corpului este dreapta imaginară care unește creștetul capului (vertexul) cu
centrul poligonului de susținere.
Planul frontal principal este un plan vertical și paralel cu planul frunții, care trece prin axa
longitudinii corpului. El împarte corpul în două părți : partea anterioară, partea posterioară
Planul sagital median este un plan vertical, perpendicular pe planul frontal, care trece prin axa
longitudinală a corpului. El împarte corpul în două jumătăți s imetrice : una dreaptă și una stângă.
Planul transversal principal (median) este un plan perpendicular planurilor frontal și sagital,
care trece prin ombilic și împarte corpul în două părți : superioară și inferioară.
Axa antero- posterioară a corpului este determinată de intersecția planului transversal cu planul
sagital median. Axa transversală a corpului este formată de intersecția planului transversal median cu
planul frontal median. Față de aceste axe și planuri principale s -au constituit termenii universali
acceptați ca : anterior (ventral), posterior (dorsal), medial (înspre interior), lateral (înspre exterior),
proximal (apropierea față de articulație), distal (depărtare față de articulație).

Mișcările membrelor și ale segmentelor lor
Prin structura a natomică și specificul articulațiilor, membrele pot realiza următoarele mișcări
fundamentale:
Flexia – este mișcarea prin care două segmente ale unui membru se apropie între ele (de
exemplu apropierea antebrațului de braț, strângerea pumnului, apropierea gambei de coapsă).
Extensia – mișcarea prin care două segmente ale unui membru se îndepărtează unul de altul (de
exemplu îndepărtarea antebrațului de braț, a gambei de coapsă, desfacerea pumnului).
Adducția – este mișcarea prin care un membru sau un segment al membrului se apropie de
planul sagital median (de exemplu aducerea brațului lângă corp, apropierea membrelor inferioare ,
apropierea degetelor laterale de degetul mijlociu). Se folosește și „ apropierea picioarelor ”.
Abducția – este mișcarea prin care membrul sau un segment al acestuia se depărtează de planul
sagital median (de exemplu îndepărtarea brațului de corp, îndepărtarea degetelor laterale de degetul
mijlociu, îndepărtarea membrelor inferioare). Se folosește și „ducerea brațului/ piciorului latera l”.

15
Pronația – este mișcarea de rotație prin care mâna și antebrațul se rotesc apropiind degetul mare
de planul sagital median (față de poziția anatomică normală, în care membrul superior se dispune cu
palma așezată anterior și degetul mare lateral)
Supina ția – este mișcarea de rotație prin care mâna și antebrațul, aflate in pronație, sunt aduse
în poziția anatomică în jurul unei axe
Anteducția – ducerea membrului superior sau inferior în plan frontal anterior (se folosește și
„ducerea brațului (lor) înaint e”)
Retroducția – ducerea membrului superior sau inferior în plan frontal posterior (se folosește și
„ducerea brațului (lor) înainte” )
Balansări – mișcări complexe, care combină într -o mișcare unică, desfășurată continuu, două
mișcări opuse simetric (anteducție -retroducție, flexie -extensie)

Poziții
Poziții ale brațelor. Pozițiile brațelor pot fi : întinse sau îndoite, pe direcții principale,
intermediare sau oblice. Pozițiile cu brațele întinse sunt : brațele întinse înainte (a), brațele sus înapoi
(b), bra țele lateral (c), brațele jos (d), (fig. 1).
Pe direcții intermediare brațele pot adopta următoarele poziții : brațele lateral -jos (a), brațele
lateral- sus (b), brațele înainte -sus (c), brațele înainte -jos (d), brațele jos -înapoi (e), (fig.2).
Pozițiile cu brațele îndoite pot fi : mâini pe creștet (a), mâini pe ceafă (b), mâini pe umăr (c),
mâini pe șolduri (d), mâini pe piept (e), (fig. 3).
Cu coatele îndoite, brațele mai pot adopta următoarele poziții : brațele îndoite cu antebrațele sus
(a), brațele îndoite cu antebrațele înainte (b), brațele îndoite cu antebrațele jos (c), (fig. 4).
Poziții ale trunchiului. După direcțiile în care se realizează mișcările trunchiului, pozițiile sunt :
trunchi îndoit înainte (a), lateral spre dreapta sau stânga (b,c), trunchi extins (d), trunchi aplecat (e,f),
trunchi răsucit spre dreapta sau spre stânga (g,h), (fig. 5).
Poziții ale capului :cap aplecat înainte (a), lateral stânga sau dreapta (b), înapoi (c), cap răsucit
spre stânga sau spre dreapta (d,e), (fig. 6).
Poziții ale membrelor inferioare. În funcție de pozițiile de bază (stând, așezat, culcat, sprijinit
și atârnat), membrele inferioare pot adopta urmatoarele poziții : stând depărtat, realizată prin duerea
unui picior lateral (a), sau cu ducerea unui picior înainte sau î napoi (b), stând încrucișat (c), stând cu

16
genunchii îndoiți (d,e,f), ghemuit (g), ghemuit sprijinit (h), (fig. 7) ; fandat înainte, înapoi, lateral sau
oblic (fig. 8); stând pe vârfuri (a), stând pe un picior cu celălalt în diferite poziții (b,c,d,e,f,g), ( fig. 9);
stând pe un picior, celălalt sprijinit în poziții diferite (fig. 10) ; stând pe genunchi în diferite variante
(fig. 11); stând pe un genunchi cu piciorul liber în diferite poziții (fig. 12) ; așezat depărtat (a,b), așezat
echer (c,d), așezat ghemuit (e), așezat încrucișat (f), (fig. 13).
În poziția culcat, membrele inferioare pot adopta următoarele poziții :
 din culcat dorsal: depărtate întinse (a), îndoite (b), ridicate (c)
 din culcat facial: întinse, încrucișate, ridicate (d)
 din culcat costal (lateral): sus înainte, înapoi, întins sau îndoit (e), (fig. 14)

Mișcări
a) Mișcări ale brațelor
 îndoire: flexarea brațelor din articulațiile coatelor. Poate fi efectuată cu mâinile pe umeri
(a), la ceafă (b), pe șolduri (c) etc.
 întindere: din pozițiile cu brațele îndoite, acestea pot fi întinse (d), în sus (e), în jos (f)
etc., (fig. 15)
 ducere : deplasare fără elan a brațelor pe diferite direcții și planuri : prin lateral sus, prin
înainte jos (a), din înainte lateral (b)
 balans: pendularea brațelor în arc de cerc executată înainte, înapoi sau lateral (c)
 rotare: mișcare circulară, executată cu brațele din articulația scapulo -humerală înainte,
înapoi (d) sau prin față încrucișat
 răsucire : rotație executată în jurul axei longitudinale a brațelor, înăuntru și în afară (e),
(fig. 16)
b) Mișcări ale picioarelor
 îndoire: flexie din genunchi executată din pozițiile fundamentale (a -b)
 întindere: extensie a articulației genunchiului și gleznei din pozițiile fundamentale (c,d)
 ridicare pe vârfuri: desprinderea călcâielo r de pe sol (e)
 balans: pendulare în formă de arc de cerc executată din articulația coxo -femurală sau a
genunchiului

17
 rotare: mișcare circulară completă executată cu unul sau cu ambele picioare (f), (fig. 17)
c) Mișcări ale trunchiului
 îndoire: se execută din articulațiile coloanei vertebrale, lateral stânga sau dreapta (a),
înainte- unde participă și articulația coxo -femurală (b) și înapoi (c)
 întindere : extensie a trunchiului opusa îndoirii
 aplecare: mișcare de flexie executată din articulațiile coxo -femurale cu spatele drept,
până la 90% (d,e)
 răsucire : rotarea trunchiului executată în jurul axei longitudinale a corpului (f)
 îndoire răsucită : mișcare simultană de îndoire cu răsucirea trunchiului (g)
 rotare: mișcare circulară a trunchiului alcătuită din îndoiri și răsuciri ale acestuia (h),
(fig. 17)

18

19

20

21
1.2. Particularitățile biopsihomotrice ale subiecților supuși cercetă rii
Studii și cercetări din literatura de specialitate referitoare la tema lucrării
Din datele literaturii de specialitate se ajunge la o primă concluzie de ordin general, aceea că
dezvoltarea și creșterea copiilor nu se desfășoară într -un ritm uniform, ci pe parcurs apar perioade de
încetinire a creșterii, cu durate variabile în raport cu vârsta, condițiile de viață și particularitățile
individuale, ereditare ale copiilor. Pe parcursul dezvoltării morfo -funcționale putem observa perioade
de dezvoltare mai lente care sunt urmate de perioade de creștere rapidă. La sfârșitul per ioadei de
creștere copilul ajunge la o maturizare somatovegetativă, dar, până la aceasta, el nu poate fi considerat
un adult în miniatură deoarece organismul lui prezintă o labilitate însemnată a reglării neurohormonale.
Metabolismul crescut uneori cu 20-3 0% precum și consumul mare de oxigen (5 -8mL/kg față de
4 mL/kg la adult) demonstrează arderi celulare intense, necesare proceselor accentuate de sinteză legate
de aspectele morfogenetice și funcționale ale creșterii și dezvoltării. În zilele noastre este răspândită și
acceptată de foarte mulți autori (Arcan, M. V. Bod, E. 1969) împărțirea vârstei de creștere în :
 vârsta sugarului (până la 1 an)
 vârsta antepreșcolară (1 -3 ani)
 vârsta preșcolară (3 -6 ani)
 vârsta școlară mică (6 -10-11 ani)
 vârsta școlară mare ( 14-18 ani)
Procesul de dezvoltare și creștere a organismului se desfășoară conform unor legi generale și n u
în mod întâmplător. Principalele reguli denumite și legi ale creșterii staturoponderale sunt :
 creșterea staturoponderală este un proces continuu, care durează de la naștere până la
desăvârșirea ei
 ritmul creșterii este mai intens în primul an al vieții, pentru ca apoi să scadă treptat cu
vârsta și să se accentueze din nou la începutul perioadei pubertare, dar fără să egaleze
intensitatea procesului di n primul an de viață
 creșterea segmentelor corpului (cap, trunchi, membre) are un ritm propriu

22
Unii autori au luat în considerare, pentru a stabili și delimita etapele de dezvoltare a
organismului, diferite criterii biologice și social -educative.
La Congre sul Mondial de Educație Fizică și Sport desfășurat la Madrid în 1966, autorul spaniol
Fernandez Celcazo I a prezentat următoarea clasificare a vârstelor :
 de la naștere la 3 ani – vârsta familială
 de la 3 la 6 ani- vârsta preșcolară
 de la 6 la 10 ani- vârsta școlară elementară
 de la 10 la 14 ani- vârsta școlară medie (primul ciclu)
 de la 14 la 17 ani- vârsta școlară medie (al doilea ciclu)
 de la 18 la 25 ani- vârsta școlară superioară
 de la 25 la 35 ani- adulți
 de la 35 la 50 ani- maturi
 de la 50 la 65 ani- vârstnici
 peste 65 ani- pensionari
Din punct de vedere funcțional, după părerea specialiștilor, vârsta școlară poate fi împărțită în
trei perioade inegale ca durată :
 perioada antepubertară
 perioada pubertară
 perioada postpubertară
Această clasificare se bazează pe criteriul major al evenimentului fiziologic și psihic esențial
reprezentat de pubertate, care aduce transformări psihofiziologice cu repercursiuni adânci în ceea ce
privește constituția fizică, determinând întreaga dezvoltare somato -funcțională și psihică a copilului. La
ciclul primar, copiii fac parte din categoria de vârstă antepubertară. Această clasificare a etapelo r de
dezvoltare și creștere marchează adevărata vârstă fiziologică a copiilor, criteriu unanim admis, mai ales
în educația fizică și sport, unde nivelul capacității de efort și al randamentului este determinat de vârsta
fiziologică. Toate celelalte categorii, bazate pe vârsta cronologică, neglijează un fapt esențial – nivelul
de dezvoltare biologică a copiilor, ori, în vederea unei doză ri corecte a efortului, care trebuie în mod

23
imperios să corespundă nivelului de dezvoltare somato -funcțională a copiilor, este de neconceput
excluderea criteriilor biologice, singurele în măsură să ne dea certitudini privind eficiența optimă a
muncii metod ice a educatoarelor, învățătorilor, profesorilor de educație fizică.
Numai astfel munca cadrelor didactice va fi încununata de succes, iar copiii îndrumați și
conduși de ei se vor dezvolta fizic și armonios și unii vor obține performanțe sportive încă de l a vârste
fragede.

Particularitățile somato -funcționale, psihice și motrice ale elevilor de 6 -10 ani
Particularitățile somatice
În etapa de creștere și dezvoltare 6 -10 ani se remarcă o evidentă intensificare a procesului de
osificare. Oasele prezintă în structura lor o apreciabilă cantitate de țesut cartilaginos, fapt care
determină slaba rezistența acestora la eforturi noi, intense și chiar deformarea lor dacă intervin factori
favorizanți în acest sens. Osatura bazinului fiind incomplet sudată poate suferi influențe negative, ceea
ce impune respectarea anumitor cerințe privind efortul fizic, în special la fete.
Sistemul articular se întărește, mai ales la 8 -9 ani însă nu suficient, prezent ând aspecte de
instabilitate. Sistemul muscular se dezvoltă ajungând la 27, 25% din greutatea întregului corp (după
Firea E.) și organele interne se dezvoltă în concordanță cu creșterea generală a organism ului. De
exemplu la șapte ani creierul are o greutate de circa 1200 grame, apropiindu -se pe plan histologic de
maturizar e. În această perioadă se remarcă o încetinire a procesului de creștere în înălțime. Datele
oferite de unele cercetări (studiu comparativ potențialul biomatic al elevilor din clasele I -IV),
întreprinse de Centrul de Cercetări pentru Problemele Sportului al Ministerului Tineretului și Sportului
(1992) Pe eșantioane reprezentative ale populației școlare între 6 -10 ani, scot în evidență creșteri
semnificative ale taliei și greutății corporale, atât la băieți cat și la fete, față de generația a nterioară. În
cei patru ani, la băieți înregistrează evoluție continuă a taliei de 14,3 cm de la 127 (cl I) la 139 (cl a IV –
a), ritmul anual de creștere este aproape constant (de 5,3 cm, 4,7 cm și respectiv 4,9cm) de la o clasa la
alta. La fete se înregistrează o situație asemănătoare cu cea băieților. Generația ac tuală prezintă o
evoluție continuă a |înalțimii de la 124 cm (cl I) la 139 cm (cl a IV- a), cu ritmuri anuale de creștere (4
cm, 5,1 cm și 5,4 cm).

24
Valorile parametrilor de omogenitate evidențiază colective omogene cu o dispersie mică a
valorilor, la băieți variabilitatea prezentând valori de 4,6 -4,9%, eroarea medie fiind de 0,15-0,17 cm la
toate clasele, dispersia fetelir fiind de 4,5 —5%, eroarea medie fiind de 0,16-0,22 cm la toate clasele.
Fetele din mediul urba n manifestă o tendință de accelerare a creșterii înalțimii în raport cu băieții din
același mediu și cu populația școlară de aceeași vârstă din mediul rural.
Greutatea corporală este un indicator somatic de bază, la băieți mediile pe clasă evoluează
continuu de la 24,1 kg (cl. I) la 32,8 kg (cl a IV- a). Ritmul anual de creștere a greutății medii este de
2,5 kg, 2,1 kg și respectiv 3,1 kg. Omogenitatea colectivelor este mai slabă decât la talie (coeficientul
de variabilitate este cuprins între 14-16%) dovedi nd o mai mare labilitate a acestui parametru. Și la fete
mediile corporale ale greutății pe clase prezintă o evoluție continuă de la 23,2 kg (cl. I) la 30,89 kg (cl.
IV). Ritmul de creștere a mediilor de la o clasă la alta fiind de 2,1 kg și respectiv 2,9 kg. La ciclul
primar creșterea totală în greutate fiind de 7,7 kg. Și la fete omogenitatea colectivelor este mai slabă la
acest parametru somatic în com parație cu omogenitatea la înalțime .
În clasele I- IV, copilul capătă treptat o mai mare stabilitate și echilibru. Activități dictate de
necesitate încep să fie înlocuite, treptat, cu cele provenite din plăcere, modificându -se și motivația
activității (pentru clasele I -II ”Jocul și activitățile motrice” rămân pe primul plan). Către vârsta de 9 ani,
caracterul expansiv al conduitei se atenuează, crește ponderea elementului conștient, voluntar,
determinând mărirea randamentului activității depuse de elevi.

Particularitățile motrice
La vârsta de 6- 10 ani, datorită fenomenului de „accelerație” se constată disponibilități motrice
mari, ceea ce permite formarea corectă a dezvoltării fizice, a priceperilor și deprinderilor motrice de
bază, cu caracter aplicativ și specific diferitelor ramuri de sport, iar pentru sportul de performanță,
posibilitatea pregătirii sistem atice timpurii (K. Pouschev)

Calități motrice
Forța
Capacitatea de forță, mai ales în clasele I -II, nu este mare. De la 7- 8 ani crește moderat forța
tuturor grupelor musculare și în special a extensorilor membrelor inferioare, flexorilor plantari și

25
redre sorilor trunchiului. La nivelul membrelor superioare constatăm o situație intensă, forța flexorilor
este mai mare decât a extensorilor.
Eforturile crescute de forță la această vârstă sunt contraindicate. O dezvoltare excesiva a forței
poate împiedica creșt erea.
Viteza
Unii scriitori de specialitate (Reabova, Jurinova) consideră cea mai adecvată perioadă a
dezvoltării vitezei cea între 6 -15 ani; după alții (Moricov, Matveev), elevii de vârsta școlară mică
prezintă o capacitate redusă de manifestare a vitezei de reacție și execuție. Viteza mișcării singulare
crește ușor, marcând diferențe nesemnificative între flexori și extensori.
Viteza de alergare pe distanțe scurte (până la 30 m) se îmbunătățește simțitor pe la 10 ani.
În procesul instructiv-educativ de e ducație fizică se poate acționa asupra dezvoltării tuturor
formelor de manifestare a vitezei, dar în mod special asupra vitezei de reacție motrică și a vitezei de
execuție.
Rezistența
Datorită particularităților de vârstă (volumul mare a inimii și o greutate corporală mică),
școlarul mic poate efectua, în cazul unei dozări corecte, un efor apreciabil de rezistență, suportând mai
bine excitantul de durată lungă.
Capacitatea de rezistență cardio -vasculară este în creștere gradată, marcând o ușoară
superiori tate a băieților față de fete (Rutefranz, Hattingen). Begtsson, prin cercetări științifice, a arătat
că, la un copil de 7 -9 ani, capacitatea de efort este de 28% din cea a adultului și 50% din cea a unui
copil de 13-14 ani.
Îndemânarea
Datorită predominării proceselor de excitație de 6 -7 ani, îndemânarea se dezvoltă intens la
școlarul din ciclul primar. Din datele diferitelor cercetări s -a demonstrat o evoluție diferită a
componentelor îndemânării la copii de 6 -10 ani. La 6- 7 ani, copiii apreciază mai greu corelațiile
spațiale decât la 8 -9 ani. Capacitatea de apreciere a mărimilor spațiale este destul de slab dezvoltată la
această vârstă. Ea, însă, se poate ameliora în mod apreciabil.
Mobilitatea articulară prezintă un nivel ridicat de dezvoltare la această vârstă.

26
Deprinderile motrice de bază
Alergarea
Alergarea are o largă aplicabilitate motrică, naturală, care exercită cele mai mari influențe
asupra dezvoltării capacității de rezistență a organismului. Acum copilul aleargă cel mai mult în
activitatea neo rganizată (pauze, joacă etc.). Odată cu creșterea vârstei, volumul de alergare scade.
Asupra dezvoltării organismului copilului, alergarea are o influență deosebită, la această vârstă.
Apar, în timpul efectuării alergării, particularități specifice multor copii, care determină o execuție
greșită.
Majoritatea specialiștilor consideră că vârsta cea mai potrivită pentru formarea deprinderii
corecte de alergare este cea de 7-8 ani.
Aruncarea
Reprezintă deprinderea motrică de bază asupra căreia trebuie să se acc entueze. Este vorba de
aruncarea la distanță și la țintă, cu un braț deasupra umărului (tip azvârlire). Ca și în cazul alergării,
trebuie să se formeze deprinderea corectă de aruncare, de pe loc și din alergare. Din punct de v edere al
sexului, se constată la această vârstă nivelul scăzut de coordonare în execuția aruncării la fete față de
băieți.
Săritura
Este o altă deprindere motrică de bază, semnificativă pentru aprecierea nivelului de motricitate
a elevilor de vârsta școlară mică. În această etapă există premise pentru formarea corectă a deprinderii
de săritură, în diferitele sale variante, derivate din mecanismul de bază. Săritura, ca și alergarea, este o
deprindere foarte mult folosită în activitatea motrică (special organizată și independentă) a elevi lor la
această vârstă.

1.3. Motivele alegerii temei de cercetare
La ciclul primar, copiii dispun de o uimitoare energie, care trebuie folosită în mod creator, în
scopul creșterii normale și a dezvoltării fizice armo nioase .
Dorința de mișcare, energia caracteristică copiilor la această vârstă, trebuie să devină
instrumente în mâna părinților și cadrelor didactice, care trebuie să acționeze în scopul formării unor
tineri sănătoși.

27
La clasele I- IV educația fizică este integrată în procesul didactic, atât ca activitate obligatorie
(lecția de educație fizică), cât și în afara orelor de curs, sub forma unor variate a cțiuni : gimnastica de
înviorare, plimbări, drumeții, excursii, concursuri și serbări școlare.
Formele de practicare a exercițiilor fizice, la nivel ul ciclului primar se constituie într-un sistem
închegat de activități. În ciclul primar, educația fizică este prezentată în programa școlara ca obiect de
studiu cu două ore săptămânal, în ordine imediată după lb. română și matematică. Acest fapt dovedește
importanța care este acordată educației fizice la nivelul școlii primare.
Prin tratarea acestei teme, prin experimentele desfășurate, am urmărit să demonstrez că
practicarea organizată și sistematică a exercițiilor de dezvoltare fizică în cadrul lecțiilor de educație
fizică, la ciclul primar contribuie la :
 dezvoltarea fizică armonioasă a organismului
 dezvoltarea unor calități motrice
 formarea deprinderilor de practicare a exercițiului fizic
 prevenirea sau corectarea unor deficiențe fizice
 formarea și dezvoltarea de priceperi și deprinderi motrice de bază

28
CAPITOLUL II
2. ORGANIZAREA CERCETĂ RII
2.1. Ipotezele lucrarii
Pornind de la ipoteza că, prin introducerea în lecția de educație fizică a exercițiilor de dezvoltare
fizică, se influențează asupra dezvoltării fizice corecte și armonioase a organismului copiilor din ciclul
primar prin:
 educarea atitudinii corporale
 asigurarea tonicității, troficității și supleții musculare
 mărirea mobilității articulare și întărirea sistemului ligamentelor
 educarea respiratorie
 dezvoltarea deprinderilor și calităților motrice
În abordarea experimentului am plecat de la premisa că exercițiile pentru dezvoltarea fizică,
prin gradul înalt de solicitare pe care îl prezintă, constituie cele mai complexe mijloace de influe nțare
selectivă asupra dezvoltării fizice armonioase și corecte a organismului copiilor, precum și pentru
ameliorarea nivelului indicilor calităților motrice.
La această vârstă, aceste exerciții pot fi executate, și sub formă de joc, fapt ce creează un cadru
emoțional, un climat plăcut și agreat de copii, aceasta reprezentând o practică curentă în clasele I și a
II-a.
Pentru elaborarea cercetării, am pornit de la studierea programei școlare de educație fizică de la
clasele I-IV, a unor metodici de predare a ed ucației fizice, a altor materiale care tratează probleme ale
educației fizice în clasele I -IV. În urma întocmirii planului lucrării, am procedat la fișarea materialului
studiat.
La selecționarea mijloacelor pentru desfășurarea experimentului am plecat de la premisa că
dezvoltarea fizică reprezintă rezultatul, precum și acțiunea îndreptată spre influențarea creșterii corecte
și armonioase a organismului, concretizată în indici morfologici și funcționali proporțional cât mai
apropiați de valorile normale.

29
Calitățile biomotrice reprezintă forma de manifestare a factorilor morfo -funcționali. Corelarea
tuturor acestor factori ne dă posibilitatea să apreciem mai obiectiv capacitatea individului și a
colectivului clasei în general.
Așadar, indicii de dezvoltare fizică (măsurați prin înălțime, perimetru toracic, greutate, corelați
cu gradul de dezvoltare a calităților motrice, măsurate prin probe specifice de viteză, îndemâna re, forță,
rezistență, reprezintă o posibilitate de apreciere a potențialului biologic individual și colectiv, real.
Concomitent cu predarea exercițiilor de dezvoltare fizică și măsurătorile efectuate în cadrul
experimentului, îmi dădeam seama de posibilitățile de influențare a dezvoltării fizice, de metodizare și
programare a tehnologiilor didact ice în prezentarea obiectului de educație fizică la clasele I -IV. Pornind
de la aceste ipoteze, prin rezultatele obținute în experiment doresc să scot în evidență, în concluziile
lucrării :
 modul cum poate fi influențată dezvoltarea fizică a copiilor din ci clul primar
 evidențierea unor aspecte metodice de predare a exercițiilor de dezvoltare fizică
 care sunt mijloacele și metodele cele mai adecvate pentru influențarea dezvoltării fizice

2.2. Organizarea și conținutul experimentului
Actuala cercetare a fost efectuată la Școala Gimnazială Numă rul 1, comuna Stăuceni, județul
Botoșani, în perioada 4 -Noembrie-2019/10-Martie-2020, pe baza unui experiment ce cuprinde un
număr de 22 de elevi.
Eșantionul folosit în cercetare :
 grupa de experiment- clasa I A, în anul școlar 2019 -2020, cu un efectiv de 22 de elevi,
dint care 9 fete și 13 băieți
 grupa martoră – clasa I B, in anul școlar 2019 -2020, cu un efectiv de 21 de elevi, din care
8 fete și 13 băieți
Testele au fost aplicate unitar la ambele clase și efectuate în aceeași perioadă . Testele le-am
clasificat în:
a) grupa testelor de laborator, cum ar fi:
 măsurarea înălțimii (talia în picioare)
 măsurarea greutății corporale

30
 măsurarea perimetrului toracic
b) grupa testelor de teren, care vizau calități motrice ca viteza, forța
În timpul desfășurării cercetării pentru dezvoltarea fizică, am folosit complexe de exerciții care
au vizat dezvoltarea tuturor grupelor musculare.
Pe tot parcursul desfășurării experimentului, școala a beneficiat de următoarea dotare a bazei
sportive:
 teren pentru sport .
 materiale sportive: corzi, mingi, jaloane, cercuri, bastoane, banci, saltele, e.t.c.

2.3. Metode de cercetare
Pentru elaborarea lucrării, am folosit metode generale ale cercetării și unele metode
specifice educației fizice și sportului:

Studiul și generalizarea datelor literaturii de specialitate
Cercetarea pe care am facut- o nu se poate face fără o informare și documentare atentă cu grijă, realizată
prin studiul și citirea lucrărilor de specialitate care tratează aspectele în cauză. .Au fost cercetate și
studiate o serie de cărți, îndrumare, manuale, periodice, culegeri de lucrări științifice care au legătură cu
tema prezentată în lucrare. Toate acestea constituie bibliografia selectivă a prezentei lucrări.

Observația pedagogică
Observația pedagogică a fost efectuată în mod organizat, prin discuții purtate cu copiii asupra
modului cum receptează și execută exercițiile de dezvoltare fizică, modul cum fiecare exerciț iu
influențează dezvoltarea grupelor musculare pentru care a fost conceput.
Pentru determinarea nivelului de dezvoltare fizică a copiilor am folosit metode ca : anamneza,
examen somatoscopic, măsurători.
Anamneza este metoda de examinare care constă în consemnarea răspunsurilor subiectului la
întrebările puse de examinator. Această metodă este folosită, în special, la copiii care prezintă abateri
de la normalitatea dezvoltării și am urmărit obținerea de informații privind condițiile de viață familială ,

31
antecedentele heredo- colaterale (afecțiuni ereditare, dezvoltarea fizică a părinților). Consultarea fișei
medicale a copilului și solicitarea sprijinului medicului școlar îl pot ajuta pe învățător în abordarea
corectă a fiecărui caz.
Examenul somatoscopic reprezintă o observare vizuală externă a corpului copilului, prin care se
urmărește cunoașterea dezvoltării fizice a acestuia, precum și depistarea deficiențelor fizice. Văz ând în
față copilul dezbrăcat (purtând doar șort), profesorul apreciază, în primul rând, aspectele generale sau
de ansamblu ale copilului și apoi detaliile fiecărei regiuni. Pentru depistarea atitudinilor și deficiențelor
fizice am colaborat cu medicul școlar împreună concepând complexe de exerciții pentru corectarea
acestor deficiențe.

Metoda experimentului pedagogic
Experimentul s- a desfășurat pe per ioada 4-Noiembrie-2019/10-Martie- 2020, cuprinzând două
clase: I A, cu un efectiv de 22 elevi- grupa experiment și I B, cu un efectiv de 21 elevi – grupa martoră.
În cadrul experimentului am folosit exerciții pentru dezvoltarea fizică, influența lor asupra
dezvoltării copiilor am constatat -o prin măsurători antropometrice și teste pentru calități fizice efectuate
la începutul experimentului (T 1) și sfârșitul experimentului (T 2). Influența exercițiilor fizice asupra
dezvoltării fizice a copiilor am evidențiat -o prin progresiile realizate prin metode statistice de calcul și
grafice.
Metoda măsurătorilor antropometrice a constat în efectuarea de măsurători vizând înălțimea ,
greutatea corporală și perimetrul toracic. Mediile reieșite pe grupe (experiment și martoră) au fost
comparate cu datele Institutului Național de Igienă.
Testele de motricitate au vizat testarea copiilor privind modul cum dezvoltarea fizică corectă și
armonioasă determină obținerea de rezultate bune pe linia dezvoltării calităților motrice – viteză și forță –
prin:
 alergare de viteză 25m
 săritura în lungime de pe loc
Testările au fost efectuate în aceeași perioadă cu măsurătorile antropometrice, în tabele fiind
nominalizate T 1 (noiembrie 2019) și T 2 (martie 2020).

32
Metode statistice și grafice
După efectuarea celor două testări (T 1 și T 2), pentru a putea face comparații și a trage concluzii,
am folosit următoarele metode statistice :
Media aritmetică (M) rezultată prin adunarea indicilor antropometrici individuali, precum și a
timpilor la alergarea de viteză și a distanțelor la săritura în lungime de pe loc, suma fiind împărțita la
numărul subiecților.
Progresia (P) calculată prin diferența dintre rezultatele obținute la a doua testare (T 2) și prima
testare (T 1).
Pentru evide nțierea influenței exercițiilor fizice asupra dezvoltării fizice armonioase am folosit
următoarele metode :
Indicele de nutriție apreciază greutatea corporală optimă a individului.
Indicele Broca determină greutatea optimă, scăzând din valoarea înălțimii (î n centimetri) cifra
100.
Deci: Gr.=I-100, unde Gr-greutatea, I- înălțimea.
Indicele Quetelet calculează câte grame din greutate corespund fiecărui centimetru din înălțimea
corpului, împărțind greutatea exprimată în grame, la înălțime exprimată în centimetr i.
I.Q.=Gr (g)/I(cm)
Se consideră ca limită normală cifrele de 300 -500 g/cm. Sub 300 g/cm indivizii sunt debili, iar
peste 500 g/cm, obezi.
Indicele de armonie determină proporțiile optime între dimensiunile globale și cele segmentare
ale corpului.
Indicele Erisman vizează armonia dintre creșterea în grosime și creșterea în lungime a corpului.
I.ER.=Pt-I/2
Se consideră ca valori normale pentru persoanele adulte, 6 cm pentru bărbați și 4 cm pentru
femei.
Metoda grafică
După întocmirea testelor cu rezultatele obținute de elevi la cele două testări și calcularea mediilor
la fiecare indice din bateria de teste, pentru a permite o înțelegere mai bună și o analiză mai suplă a
fenomenelor urmărite și a raporturilor dintre ele, am întocmit grafice.

33
Probe de evaluare
Pentru măsurătorile antropometrice am folosit următoarele teste:
– măsurarea înălțimii, în centimetri : subecții au fost măsurați cu taliometrul din poziția
stând, călcâiele lipite, vârfurile ușor depărtate, spatele drept lipit de perete, privirea
înainte;
– măsurarea greutății corpului în kilograme : s-a efectuat cu ajutorul unui
cântar,subiectul fiind într- o ținută ușoară.
– Perimetrul toracic – s-a efectuat cu banda metrica;
– indicele de corpolență (Bouchard) sau de nutriție (Quetelet) – G/T – se calculează
împărțind greutatea în grame la inaltime , în centimetri;
– 400g/pentru fiecare cm din înălțimea corpului – corpolență medie/ stare de nutriție
bună;
– până la 500g/pentru fiecare cm din înălțimea corpului – corpolență crescută/stare de
nutriție crescută;
– peste 500g/pentru fiecare cm din înălțimea corpului – tendință de îngrășare;
– până la 300g/pentru fiecare cm din înălțimea corpului – corpolență scăzută;
– sub 300g/pentru fiecare cm din înălțimea corpului – stare de nutriție nesatisfăcătoare.
Pentru evaluare a gradului de dezvoltare al calităților psihomotric e, am aplicat următoarele probe:
– alergare de viteză pe 25 m. plat, cu start de sus – se execută în linie dreaptă pe un
teren plat,în serii de câte doi,cronometrul se pornește la mișcarea piciorului din spate,se
înregistrează timpul realizat în secunde și fracțiuni de secunde,realizat de fiecare
concurent până la depășirea cu piciorul a linei de sosoire.
– săritura în lungime de pe loc – din poziția stând cu tălpile ușor depărtate înapoia unei
lini,săritură în lungime cu desprindere de pe ambele picioare,pe marcajul trasat pe sol,se
înregistrează lungimea săriturii cea mai lunga și se acordă două încercări, se măsoară de
la linie până la călcâiul cel mai apropiat.

34
CAPITOLUL III
3.EVALUAREA REZULTATELOR CERCETARII
Un obiectiv important urmărit de educația fizică îl constituie dezvoltarea fizică corectă și
armonioasă a copilului. Programa scolară pentru ciclul primar, editată și aprobată de Ministerul
Educației și Învățământului, pentru educație fizică precizează obiectivele specifice și cerințele de
instruire.

3.1.Obiective, cerințe, sisteme de acționare, mijloace,
strategii și aspecte metodologice ale predării exercițiilor
de dezvoltare fizică în ciclul primar

Obiective specifice:
a) Formarea atitudinii corp orale corecte prin educarea reflexului de postură .
b) Stimularea tonicității și troficității musculaturii generale – cu precădere a musculaturii
aparatului de susținere.
c) Prevenirea instalării atitudinilor fizice deficiente, globale și segmentare.
d) Creșterea stabilității articulare, concomitent cu dezvoltarea mobilității acestora.
e) Educarea respirației voluntare și mărirea amplitudinii actului respirator.
f) Educarea atenției, memoriei motrice și a esteticii mișcării.

Cerințe de instruire
Cerințe de instruire Clasa
I II III IV
a) Complexe de exerciții libere cu influențe analitice pentru fiecare
segment: cap, gât, membre superioare, membre inferioare, trunchi,
abdomen. x x x x
b) Complexe de exerciții cu influențe analitice efectuate cu obiective – – x x

35
portative.
c) Exerciții cu influențe analitice, libere sau cu obiecte, cu caracter
corect. – x x x
d) Exerciții de respirație efectuate de pe loc și din mers. x x x x

Pornind de la obiectivele și cerintele de instruire specifice pentru dezvoitarea fizică în lecția de
educ ație fizică, în cadrul experim entului am folosit complexe de exerciții specifice. În alegerea
structurilor de exerciții și dozarea lor in lecție am ținut cont de: gradul de dezvoltare fizică a elevilor în
urma efectuării măsurătorilor antropometrice la te starea I- a, complexitatea exercițiilor să poată fi
înțeleasă și efectuată de elevi, și exercițiile să vizeze (influențeze) principalele grupe musculare și
articulații ale organismului.

Complexe de exerciții
Complex nr.1
Exerciții (conținut, mijloace) Funcționalitate, indicații metodice Nr. de
repetări
(dozare)
1 2 3
1.P.I. Stând depărtat, palmele pe șolduri
T.1. rotarea capului spre stânga
T.2. revenire
T.3. rotarea capului spre dreapta
T.4. revenire
– dezvoltarea forței și mobilității
musculaturii gâtului
– în momentul rotării, capul se
apleacă înainte, lateral, înapoi,
mișcarea fiind amplă 4×4
2.P.I. Stând depărtat, brațele îndoite, – dezvoltarea forței și mobilității 4×4

36
mâinile la piept
T.1-2. ducerea brațelor lateral spre înapoi,
cu arcuire
T.3-4. brațele întinse lateral, cu arcuire,
palmele în sus musculaturii și articulațiilor
membrelor superioare
– în timpul execuției trunchiul se
menține drept, greutatea egal
repartizată pe ambele picioare
– mișcările vor fi efectuate cu
amplitudine maximă
3.P.I. Stând depărtat cu mâinile pe șolduri
T.1-2. îndoirea trunchiului spre stânga, cu
arcuire
T.3-4. aceeași mișcare spre dreapta – dezvoltarea forței și mobilității
musculaturii trunchiului
– îndoirea laterală a trunchiului se
face cu spatele drept, respirația
liberă 4×4
4.P.I. Stând :
T.1. îndoirea genunchiului cu ducerea
mâinilor pe ceafă
T.2. revenire – dezvoltarea forței și elasticității
musculaturii membrelor
inferioare
– la timpul 1 spatele drept, coatele
lateral trag spre înapoi, privirea
înainte 8×2
5.P.I. Stând:
T.1. ridicarea pe vârfuri, cu ducerea
brațelor lateral, trunchiul în ușoară
extensie- inspirație
T.2. revenire- expirație – dezvoltarea elasticității
musculaturii toracice și a
capacității vitale
– se execută în ritm moderat, cu
accent pe cele două faze ale
actului respirator- inspirație,
expirație 8×2

37
Complex nr.2

Exerciții (conținut, mijloace) Funcționalitate, indicații metodice Nr. de
repetări
(dozare)
1 2 3
1.P.I. stând depărtat, palmele pe șolduri
T.1-2 îndoirea capului stânga- dreapta
T.3-4 ducerea capului înainte- înapoi – dezvoltarea forței și elasticității
musculaturii gâtului
– în momentul efectuării mișcărilor
trunchiul rămâne drept 4×4
2.P.I. Stând depărtat :
T.1. ducerea brațelor prin lateral sus și
bătaia palmelor deasupra capului
T.2. coborârea b rațelor prin lateral jos cu
bătaia palmelor pe coapse – dezvoltarea musculaturii și a
simțului ritmului
– în timpul mișcării, trunchiul
drept, privirea înainte 8×2
3.P.I. Stând depărtat, brațul stâng, dreptul
jos. Oblic înapoi.
T.1-2 arcuire cu extensie de br ațe
T.3-4 aceeași mișcare cu schimbarea
poziției brațelor – dezvoltarea forței membrelor
superioare și mobilității
articulației scapulo -humerale
– în timpul execuției spatele se
menține drept, brațele întinse trag
energia spre înapoi
– la timpul 3 brațele schimb ă
simultan poziția 4×4
4.P.I. Stând depărtat, mâinile pe ceafă,
coatele lateral
T.1-2 răsucirea trunchiului spre stânga cu
arcuire
T.3-4 aceeași mișcare spre dreapta – tonificarea musculaturii
intercostale și a spatelui
– în timpul execuției capul se
întoarce cu privirea spre partea în
care se execută mișcarea,
trunchiul drept, cotul în partea în 4×4

38
care se execută mișcarea trage
energie înapoi
5.P.I. Stând
– mers pe loc cu ridicarea genunchilor la
piept – dezvoltarea forței și elasticității
musculaturii picioarelor
– în timpul execuției, trunchiul se
menține drept, privirea înainte,
brațele lucrează (braț -picior opus)
energic pe lângă corp
– se influențează pozitiv învățarea
deprinderii de mers 30-40 ”
6.P.I. Stând depărtat :
T.1. ducerea brațelor oblic sus în ext ensie-
inspirație
T.2. revenire cu expirație – dezvoltarea elasticității
musculaturii toracelui,
dezvoltarea ritmului respirator
– mișcările de inspirație și expirație
vor fi ample 2×8

Complex nr.3
Exerciții (conținut, mijloace) Funcționalitate, indicații m etodice Nr. de
repetări
(dozare)
1 2 3
1.P.I. Stând depărtat, palmele pe șolduri :
T.1-2 răsucirea capului spre stânga
T.3-4 răsucirea capului spre dreapta – dezvoltarea forței și elasticității
musculaturii gâtului
– în timpul execuției, trunchiul
rămâne drep t 4×4
2.P.I. Stând depărtat, brațele întinse înainte
T.1. rotarea brațelor dinainte înapoi pe sus – dezvoltarea musculaturii brațelor
și a mobilității articulației 8×2

39
T.2. aceeași mișcare efectuată în sens invers scapulo-humerale
– în timpul execuției trunchiul
rămâne drept
3.P.I. Stând depărtat
T.1-2 ducerea brațelor întinse sus, extensia
trunchiului cu arcuire
T.3-4 îndoirea trunchiului înainte, cu
palmele se atinge solul – dezvoltarea forței și mobilității
musculaturii trunchiului (spatelui
în special), a e lasticității
musculaturii membrelor inferioare
– în timpul extensiei se va inspira la
aplecare- expirație
– la timpul 3- 4 (aplecări) picioarele
întinse 4×4
4.P.I. Stând depărtat, palmele pe șolduri
T.1. îndoirea genunchilor
T.2. revenire – dezvoltarea forței și elasticității
musculaturii membrelor inferioare
– în timpul execuției, trunchiul
rămâne în poziția verticală 4×4
5.P.I. Stând, piciorul stâng înainte- fandat,
palmele după ceafă, coatele lateral :
T.1-2 schimbarea poziției picioarelor prin
ușoară săritură – dezvoltarea forței elasticității
musculaturii și a mobilității
articulațiilor membrelor inferioare
– în timpul execuției, trunchiul se
menține în poziție verticală
– la sărituri, aterizarea se face ușor
pe pingea 4×4
6.P.I. Stând:
T.1. ridicarea genunchiului stâng la
orizontală, cu ducerea brațelor prin înainte
sus, inspirație profundă
T.2. revenire
T.3-4 aceeași mișcare cu piciorul drept – dezvoltarea elasticității
musculaturii toracelui și a
ritmului respirator
– mișcările se execută în ritm
moderat 4×4

40
Complex nr. 4
Exerciții (conținut, mijloace) Funcționalitate, indicații motrice Nr. de
repetări
(dozare)
1 2 3
1. P.I.: stând depărtat, mâinile pe
șolduri
T1-2 – răsucirea capului spre
stânga cu arcuire;
T3-4 – răsucirea capului spre
dreapta cu arcuire. – dezvoltar ea forței și elasticității
musculaturii gâtului
– în timpul exercițiului tunchiul
rămâne drept
4×4
2. P.I.: stând depărtat
T1 – ridicarea brațelor prin
lateral sus, cu bătaie din palme;
T2 – revenire;
T3 – ridicarea brațelor prin
înainte sus;
T4 – revenire. – dezvoltarea musculaturii brațelor
și a simțurilor ritmului și
coordonării
– în timpul mișcării trunchiul este
drept 4×4
3. P.I.: stând depărtat, mâinile pe
șolduri
T1-2 – îndoirea răsucită a
trunchiuli spre stânga, mâna
dreaptă la piciorul stâng, cu
arcuire;
T3-4 – îndoirea răsucită a – dezvoltarea forței și mobilității
musculaturii trunchiului
– se atinge vârful piciorului cu
mâna opusă acestuia 2×8

41

trunchiuli spre dreapta, mâna
stângă la piciorul drept, cu
arcuire.
4. P.I.: stând depărtat, mâinile pe
șolduri
T1-2 – răsucirea trunchiului
spre stânga, cu arcuire;
T3-4 – răsucirea trunchiului
spre dreapta cu arcuire;
T5-6 – aplecarea trunchiului cu
arcuire;
T7-8 – extensia trunchiului cu
arcuire. – dezvoltarea forței și mobilității
musculaturii trunchiului
– în timpul extensiei se va inspira,
la aplecare- expirație
2×8
5. P.I.: stând depărtat, brațele
întinse înainte
T1- îndoirea genunchilor;
T2- revenire. – dezvoltarea forței și elasticității
musculaturii membrelor
inferioare
4×4
6. P.I.: stând
T1-4 – sărituri pe vârfuri, p e
loc. – dezvoltarea forței musculaturii
membrelor inferioare 4×4

42
Complex nr. 5
Exerciții (conținut, mijloace) Funcționalitate, indicații motrice Nr. de
repetări
(dozare)
1 2 3
1. P.I.: stând, brațele pe lângă corp
T1- ridicarea brațelor prin
înainte su s;
T2- extensia capului;
T3- coborârea brațelor prin
lateral pe șolduri;
T4- aplecarea capului înainte;
T5- răsucirea capului spre
stânga;
T6- revenire;
T7- răsucirea capului spre
dreapta;
T8- revenire. – dezvoltarea musculaturii gâtului
2×8
2. P.I.: stând depărtat, brațele pe
șold
T1 – aplecarea trunchiului
înainte, cu întinderea brațelor
sus;
T2 – revenire; – dezvoltarea musculaturii
trunchiului (a spatelui)
– în extensie se inspiră, la aplecare
se expiră 4×4

43
T3 – extensia trunchiului cu
mâinile la ceafă;
T4 – revenire.

3. P.I. : stând depărtat cu brațele la
ceafă
T1-2 – răsucirea truchiului spre
stânga cu arcuire;
T3-4 – răsucirea truchiului spre
dreapta cu arcuire. – tonifierea musculaturii
intercostale și a spatelui
4×4
4. P.I. : stând cu brațele pe șold
T1 – fandare înainte cu piciorul
stâng, întinderea brațelor lateral;
T2 – revenire;
T3 – fandare înainte cu piciorul
drept, întinderea brațelor lateral ;
T4 – revenire;
T5 – fandare laterală cu piciorul
stâng, întinderea brațelor
înainte;
T6 – revenire;
T7 – fandare lateral ă cu piciorul
drept, întinderea brațelor
înainte; – dezvoltarea forței și elasticității
musculaturii și a mobilității
articulațiilor membrelor
inferioare
2×8

44
T8 – revenire.
5. P.I.: stând, brațele lateral
T1 – balansarea piciorului stâng
înaint e, cu bătaia palmelor sub
picior;
T2 – revenire;
T3 – balansarea piciorului drept
înainte, cu bătaia palmelor sub
picior;
T4 – revenire. – dezvoltarea simțului echilibrului

4×4
6. P.I.: stand
T1 – săritură în stând depărtat;
T2 – săritură în stând ;
T3 – săritură în stând depărtat ;
T4 – revenire. – dezvoltarea forței musculaturii
picioarelor și a coordonării
mișcării apropiat – depărtat a
picioarelor 4×4

Complex de exerciții cu obiecte portative -mingea nr. 6
Exerciții (conținut, mijloace) Funcționalitate, indicații motrice Nr. de
repetări
(dozare)
1 2 3
1. P.I.: st ând depărtat, cu brațele
întinse înainte, cu o minge – dezvoltarea musculaturii
trunchiului 4×4

45
ținută în mâini
T1-2 – răsucirea trunchiului
spre stânga, cu arcuire;
T3-4 – răsucirea trunchiului spre
dreapta, cu arcuire. – deprinderea prizei cu două mâini
la minge
2. P.I.: stând depărtat, cu o minge
ținută în mâini
T1 – îndoirea trunchiului
înainte, mingea pe sol;
T2 – revenire;
T3- extensia trunchiului, cu
ridicarea brațelor prin înainte
sus;
T4- revenire. – dezvoltarea musculaturii
trunchiului (a spatelui)

4×4
3. P.I.: stând depărtat, cu o minge
ținută în mâini
T1 – ridicarea brațelor prin
înainte sus;
T2 – îndoirea brațelor, mingea
pe cap;
T3 – întinderea brațelor sus ;
T4 – revenire în P.I. – dezvoltarea musculaturii brațelor
și a articulațiilor membrelor
superioare
4×4
4. P.I.: stând depărtat, cu o minge
ținută în mâini
T1-2 – rotirea brațelor spre – dezvoltarea musculaturii brațel or
și a articulațiilor membrelor
superioare 4×4

46
stânga în plan frontal;
T3-4 – rotirea brațelor spre
dreapta în plan frontal.
5. P.I.: stând culcat dorsal depărtat,
genunchii ușor îndoiți, pe tălpi
sprijinit, brațele sus, mingea
ținută în mâini
T1 – ridicarea trunchiului, cu
coborârea brațelor întinse,
mingea între genunchi;
T2 – coborârea trunchiului în
culcat dorsal, depărtat,
genunchii ușor îndoiți, pe tălpi
sprijinit;
T3 – ridicarea trunchiului și
apucarea mingii ținută între
genunchi, cu ambele mâini;
T4 – revenire în P.I. – dezvoltarea musculaturii
trunchiului (abdominală și a
spatelui)
– dezvoltarea musculaturii
picioarelor
4×4
6. P.I.: stând, mingea pe sol înainte
T1 – săritură înainte peste
minge, de pe două pe două
picioare;
T2 – săritură înapoi peste
minge, de pe două pe două
picioare. – dezvoltarea musculaturii
membrelor inferioare
2×8

47
Complex de exerciții cu obiecte portative -bastoane de gimnastică nr. 7
Exerciții (conținut, mijloace) Funcționalitate, indicații motrice Nr. de
repetări
(dozare)
1 2 3
1. P.I.: stând cu bastonul jos, de
ambele capete apucat
T1 – îndoirea brațelor la piept;
T2 – întinderea lor înainte
T3 – revenire cu brațele îndoite
la piept;
T4 – revenire la P.I. – devoltarea musculaturii brațelor
– deprinderea prizei pe bastonul
de gimnastică

4×4
2. P.I.: stând depărtat, bastonul jos,
de ambele capete apucat
T1 – ridicarea pe vârfuri,
simultan cu ridicarea brațelor
sus;
T2 – coborârea bastonului la
ceafă, revenire pe toată talpa ;
T3 – întinderea brațelor sus, cu
ridicarea pe vârfuri;
T4 – revenire la P.I. – dezvoltarea musculaturii
membrelor superioare și a
articulații lor lor
– dezvoltarea capacității de
coordonare
4×4
3. P.I.: stând, bastonul jos, de
ambele capete apucat – dezvoltarea musculaturii și a
articula țiilor brațelor și gleznelor 4×4

48
T1-2 – ducerea brațelor prin
înainte sus și concomitent
ridicarea pe vârfuri;
T3-4 – revenire în poziția
inițială. – coordonarea brațelor cu
picioarele
4. P.I.: stând, bastonul jos, de
ambele capete apucat
T1 – ridicarea bastonului în
poziție verticală, cu brațul drept
sus;
T2 – revenire;
T3 – ridicarea bastonului în
poziție verticală, cu brațul stâng
sus;
T4 – revenire. – dezvoltarea musculaturii brațelor
– în timpul execuției spatele este
drept
4×4
5. P.I.: stând depărtat, bastonul
așezat în față jos, în dreptul
picioarelor
T1 – ducerea brațelor oblic – sus;
T2 – îndoirea trunchiului înainte
și apucarea bastonului;
T3 – îndreptarea trunchiului, cu
ducerea bastonului sus;
T4 – îndoirea trunchiului
înainte, cu depunerea bastonului – dezvoltarea musculaturii
trunchiului (în special a spatelui)
– dezvoltarea capacității de
apucare a obiectelor
4×4

49
jos și revenire în P.I.
6. P.I.: culcat înainte, bastonul
sprijinit vertical pe sol, apucat
de capătul de jos, cu ambele
mâini, coatele îndoite și
sprijinite pe sol
T1-2 – urcare, apucând
bastonul, alternativ cu o mână și
cu cealaltă, odată cu întinderea
brațelor și ridicarea trunchiului
în extensie;
T3-4 – coborâre în același fel. – dezvoltarea musculaturii brațelor
și a spatelui

4×4
7. P.I.: stând, bastonul ținut în
sprijin pe sol, vertical, apucat cu
ambele mâini de capătul de sus
T1 – săritură îndepărtat ;
T2 – săritură în stând. – dezvoltarea musculaturii
membrelor inferioare
2×8
8. P.I.: stând, bastonul așezat pe
sol în partea dreaptă
T1-8 – sărituri succesive dintr -o
parte în alta a bastonului, cu
picioarele apropiate și pe
vârfuri. – dezvoltarea musculaturii
membrelor inferioare
2×8

50
Complex de exerciții cu partener nr. 8
Exerciții (conținut, mijloace) Funcționalitate, indicații motrice Nr. de
repetări
(dozare)
1 2 3
1. P.I.: stând față în față, cu brațele
întinse lateral, de mâini reciproc
apucat
T1 – răsucirea tr unchiului spre
dreapta;
T2 – revenire;
T3 – răsucirea trunchiului spre
stânga;
T4 – revenire. -tonific area musculaturii intercostale ș i
a spatelui
-se urmăreș te sincronizarea mi șcărilor
între parteneri
4×4
2. P.I.: stând umăr lângă umăr, de
mâna din interior reciproc
apucat
T1 – pas înainte cu piciorul din
interior și ridicarea brațelor prin
înainte sus;
T2- revenire;
T3- pas înainte cu piciorul din
exterior și ridicarea brațelor prin
înainte sus; -se urmăreste sincronizarea mișcărilor
între parteneri
4×4

51
T4- revenire.
3. P.I.: stând depărtat, spate în
spate, cu brațele sus, de mâini
reciproc apucat
T1 – aplecarea trunchiului
înainte, simultan cu extensia
trunchiului partenerului;
T2 – revenire;
T3– aceeași mișcare, schimbând
rolurile;
T4 – revenire. – dezvoltarea musculaturii
trunchiului (abdominală și a
spatelui)

4×4
4. P.I.: stând spate în spate, cu
brațele sus, de mâini reciproc
apucat
T1 – fandare înainte cu piciorul
drept, extensia trunchiui;
T2 – revenire;
T3- fandare înainte cu piciorul
stâng, extensia trunchiui;
T4 – revenire. -dezvoltarea musculaturii membrelor
inferioare
– se urmărește sincronizarea mișcărilor
între parteneri
4×4
5. P.I.: stând depărtat față în față,
trunchiul aplecat, brațele sus,
palmele așezate pe umerii
partenerului
T1-2 – răsucirea trunchiului -dezvoltarea musculaturii trunchiului
(abdominală și a spatelui)
4×4

52
spre drepta (stânga), cu arcuire;
T3-4 – răsucirea trunchiului spre
stânga (dreapta), cu arcuire.
6. P.I.: stând față în față
T1 – săritură cu lovirea
palmelor partenerului;
T2 – revenire. – dezvoltarea musculaturii membrelor
inferioare
– se urmareste sincronizarea miscarilor
intre parteneri 2×8

Parcursuri aplicative
Materiale: o minge de handbal ș i una de baschet pentru fii ecare grupă , jaloane, cutii de la lada
de gimna stică, cercuri.
Organizarea colectivului de elevi: colectivul este dispus pe 4 șiruri reprezentând 4 echipe mixte,
cele două mingi sunt așezate pe sol lângă picioarele primului elev care dă startul.
Descrierea parcursului:
 start din ghemuit, cu spatele s pre direcț ia de alergare;
 primul elev din fiecare grupă are câte o minge de handbal ș i una de baschet;
 alergare cu mingile în mână ;
 așezarea mingii de baschet pe sol lângă cutie, î ntr-un punct marcat;
 întoarcere 180̊ ;
 alergare 5m cu mingea de handbal în mâ nă și aruncarea acesteia la o țintă orizontală la o
distanță de 5m;
 culegerea mingilor;
 sărituri cu mingea de baschet î ntre glezne (5m);
 așezarea mingii de baschet pe sol ș i aruncarea mingii de handba l următorului elev din echipă .

53
Indicații metodice: parcursul se desfășoară sub formă de concurs, echipele sunt mixte. Parcursul
poate fi folosit atât ca mijloc de pregătire, cât ș i pentru verificarea unor calități motrice în condiții de
întrecere. Lungimea traseului este de 15m.

Traseu aplicativ
Materiale: mingi de baschet, jaloane, cercuri, bancă de gimnastica, saltele.
Organizarea colectivului: colectivul este dispus pe două șiruri.
Descrierea parcursului:
 primul elev din fiecare ș ir are o minge in mână ;
 rostogolirea mingii cu o mână printre cele 5 jaloane dispuse liniar la 1m distanță unul de altul ;
 sărituri în interiorul celor 5 cercuri așezate î n zig-zag;
 mers în echilibru pe banca de gimnastică ;
 rostogolire înainte în ghemuit din alergare;
 revenirea la șir se face la pas cu mișcări de respiraț ie.

Circuit de forta-viteza cu dificultate medie
Ateliere 6; Timp de lucru 20 sec.; Pauză între repetă ri 30 sec.; Numar de repetari 6; Pauza între ateliere
1min; Materiale: mingi medicinal e de 1 kg ș i 2 kg.
1. Săritura în zig -zag peste o linie trasată pe sol, cu o minge medicinal ă de 1 kg ținută la ceafă .
2. Stând cu brațele înainte jos, cu mingea medicinală de 2 kg în mâini: ridicarea mingii la piept și
coborârea cu brațele î nainte jos.
3. Așezat cu mingea medicinal ă de 1 kg în mână: aruncarea mingii î n sus, ridicar ea în stând și prinderea
mingii, revenire în aș ezat.
4. Sărituri de o parte ș i de alta a unei linii trasate pe jos, cu o minge medicinal ă de 1 kg î ntre glezne.
5. Culcat dorsal, brațele î n sus cu mingea medicinal ă de 1 kg ținută în mână: ridicare în stând atingând
cu mingea vârfurile picioarelor, revenire în culcat dorsal.
6. Stând cu mingea medicinală de 1 kg î ntre glezne: sărituri pe ambele picioare cu atingerea unor
semne trasate pe perete.

54
Jocuri dinamice
Fuga dupa minge
Efectivul clasei este împărțit în 4 grupe. În fața fiecărei grupe este așezată o bancă de
gimnastică și o minge medicinal de 1 kg. La semnal, primii din fiecare grupă iau mingea și o
rostogolesc pe bancă, aleargă după ea, o culeg și o transmit următorului.
Reguli: mingea se rostogol ește cu o mână pe toată lungimea băncii; plecarea în alergare se face
în momentul în care s- a primit mingea, care nu se aruncă următorului jucător, ci se predă în mână.

Plantatul ș i culesul
Efectivul este împărțit în două grupe. Primul elev din fiecar e grupă are în mână 3 mingi de
tenis. În faț a lor pe lun gimea terenului, sunt dispuse câte 3 cerculețe (cuiburi) . Primul din fiecare grupă
va alerga și va depune în cuiburile lui câte o minge, după care conti nuă alergarea până la linia din
capatul terenul ui, unde se întoarce și aleargă î napoi pentr u a culege mingile pe care le dă următorului
din echipă . Castigă echipa care a terminat cel mai repede traseul.
Transportul mingii în con
Efectivul este împărț it în două grupe. Primul elev din fiecare grupă are în mână un con (jalon
ținut invers) și o minge, care este așezată î n con. La semnal, aleargă printre cele 3 jaloane din fața
fiecăruia, continuă alergarea până la linia de demarcație a terenului, se î ntoarc e, aleargă din nou printre
jaloane și predă conul urmă torului.
Regu li: Elevii nu au voie să țină mingea cu mâna în timpul alergării și predării ș tafetei, aceasta
trebuie să fie tot timpul î n con. Câștigă echipa care a terminat cel mai repede traseu l.

55
Min gea călă toare
Colectivul este împărțit î n 4 grupe, ficare grupă are câ te o minge. Intervalul dintre echipe este
de 3- 4 paș i. Distanța dintre jucă tori este de o lungime de brat, când mingea se transmite prin oferire.
Jocul constă prin transmiterea mingii din j ucător în jucă tor, de la primul la ultimul. Când mingea
ajunge la ultimul jucător, acesta aleargă în fața șirului, jocul continuând până când ultimul jucător
ajunge din nou în fața ș irului.
Procedee de transmitere:
 cu brațele î ntinse de deasupra capului;
 cu picioarele depă rtate, cu transmiterea printre picioare;
 prin răsucire laterală .

Rațele și vână torii
Numă rul de jucatori: toți elevii clasei;
Spațiul de joacă : terenul de sport;
Materiale necesare: minge de minihandbal;
Descrierea jocului:
1. Juca torii se împart in rațe ș i vanatori. Este n evoie ca 2 jucători să joace rolul vânătorilor, iar restul
sunt raț e.
2. Se delimitează spațiul de joacă . De obicei, spațiul are formă dreptunghiulară. În fiecare capăt al
spațiului de joacă se află câte un vână tor, care nu are voie să intre in spațiul de joc. Între vanatori se
află raț ele.
3. Vânătorii au rolul de a vâna raț ele cu mingea. Atunci când o rață este atinsă de minge, aceasta iese
din joc.
4. Rațele trebuie să se ferească de minge, fără să iasă din spaț iul de joc.
5. Ultima rață rămasă, trebuie atinsă cu mingea de vânători din maxim atatea încercări câț i ani are (ex:
dacă rața are 9 ani, vânătorii trebuie să o scoată din joc din maxim 9 aruncări). Dacă nu reușesc , jocul
se reia cu aceiași vână tori.

56
6. Jocul se sfârșește atunci când toate raț ele au fost atinse cu mingea. Următorii vânători sunt primele 2
rațe care au fost scoase din joc.
7. Există varianta î n care rațele pot câștiga vieți în plus dacă reușesc să prindă mingea înainte ca aceasta
să atingă pământul.

În afara exercițiilor prezentate, în cadrul lecțiilor, am folosit o suită de exerciții vizând
pregătirea organismului pentru efort, influențarea selectivă și prevenirea și combaterea deformațiilor
fizice ușoare ca :
Exerciții de mers (fiecare exercițiu se repetă de 4 -6 ori):
 mers cu difer ite variante (pe vârfuri, pe călcâie, cu brațele sus, ghemuit, etc.)
 mers cu ridicarea așternativă a unui genunchi la piept, mers însoțit de bătaia palmelor înainte și
înapoi
 mers pe vârfuri cu balansarea brațelor sus la fiecare pas
Exerciții de alergare :
 alergarea însoțită de rotări de brațe
 alergare cu genunchii sus
 alergare cu spatele spre direcția de deplasare
 alergare cu pendularea gambelor inainte si inapoi
 alergare laterală cu pași adăugați
 alergare cu pasi incrucisati
Exerciții cu mingea :
 mers ghem uit cu rostogolirea mingii pe sol, alternativ, cu mâna dreaptă și cu stânga
 alergare cu genunchii sus, atingând mingea ținută cu ambele mâini în dreptul abdomenului
 stând: aruncarea mingii în sus și prinderea ei, (variantă) aruncarea mingii în sus, rotarea de cât
mai multe ori a brațelor și prinderea ei

57
Exerciții cu banca de gimnastică :
 alergare pe banca de gimnastică, alergare cu un picior pe bancă, unul pe sol
 alergare cu pășire peste mai multe bănci așezate transversal
 alergare cu pas adăugat pe banca de gimnastică
Sarituri la coarda: pe loc, pe un picior, pe doua picioare, din alergare.
Folosind aceste exerciții de mișcare în lecție, pe lângă realizarea dezvoltării fizice, se contribuie
în mare măsură și la formarea unor deprinderi de mers, alergare, prindere și pasare a mingii etc.

3.2 Analiza rezultatelor experimentului și interpretarea
datelor
Analiza rezultatelor am efectuat- o după întocmirea tabelelor, a datelor obținute de elevii din
cele două grupe – de experiment și martoră, după calcularea pr ogreselor realizate, a unor indici din
metode statice de calcul și întocmirea graficelor.
Dezvoltarea fizică
De menționat faptul că media vârstei celor două clase la datele efectuării celor două testări a
fost aceeași : 7,2 ani la prima testare și, respectiv, 7,8 ani la a doua testare, datele măsurătorilor
antropometrice fiind comparate cu datele Institutului Național de Igienă pentru vârstele 7 și, respectiv,
8 ani.
Din datele obținute la măsurătorile antropometrice reies următoarele :
Tabel centralizator
Grupa Sex Vârsta Înălțime Greutate Per. Toracică
T1 T2 P T1 T2 P T1 T2 P T1 T2 P
Experiment F 7,1 7,7 +0,6 121,1 123,4 +2,3 22,1 24,4 +2,1 58,5 60,0 +1,5
B 7,3 7,9 +0,6 121,7 124,0 +2,3 23,3 25,5 +2,2 58,8 60,5 +1,7

58
Media 7,2 7,8 +0,6 121,4 123,7 +2,3 22,4 24,8 +2,1 58,6 60,2 +1,6
Martoră F 7,3 7,9 +0,6 122,0 124,0 +2,0 22,4 24,1 +1,7 59,0 60,3 +1,3
B 7,1 7,7 +0,6 121,4 123,6 +2,2 23,4 25,5 +2,1 58,8 60,0 +1,3
Media 7,2 7,8 +0,6 121,7 123,8 +2,1 22,9 24,8 +1,9 58,9 60,1 +1,2
Datele I.N.I. F 7 8 1 120,7 125,7 +5 22,0 24,3 +2,3 57,4 58,9 +1,5
B 7 8 1 121,5 126,3 +4,8 22,9 25,1 +2,2 58,8 60,4 +1,6
Media 7 8 1 121,1 126,0 +4,9 22,4 24,7 +2,3 58,1 59,6 +1,5

Tabel centralizator cu indicii de nutriție și armonie a datelor
antropometrice
Grupa Med ia I Broca G=I-100 I.Q.=Gr (g)/ I (cm) I ER=Pt* 1/2
T1 T2 P T1 T2 P T1 T2 P
Experiment 21,4 23,7 +2,3 186 200 +14 -2 -1,6 +0,4
Martoră 21,7 23,8 +2,1 188 192 +4 -1,9 -1,8 +0,1
Datele
I.N.I. 21,1 26,0 +4,9 183 203 +20 -2,4 -3,4 -1

Înățimea
La prima testare clasa de experiment a înregistrat media 121,4 (121,1 fetele și 121,7 băieții)
clasa martoră având media de 121,7 cm (122 fetele și 121,4 cm băieții), datele I.N.I. având media de
121,1 cm (120,7 fetele și 121,5 băieții). La a doua testare media tal iei la grupa de experiment a fost de
123,7 (respectiv 123,4 cm fetele și 124 cm băieții), cu o progresie medie, atât fetele, cât și băieții de 2,3
cm față de prima testare. La clasa martoră media înălțimii la a doua testare este de 123,8 cm, cu o
progresie medie de 2,1 cm (2 cm fetele și 2,2 cm băieții). Progresiile realizate de subiecții testați de
I.N.I. sunt duble față de clasele de experiment și martoră, media de 4,9 cm, dar, așa cum am precizat la
început și perioada între testări a fost dublă – de un an – față de 6 luni la grupele din cadrul
experimentului. O primă concluzie care se desprinde este aceea că progresia creșterii în înălțime la

59
clasa de experiment, de 2,3 cm a fost superioară față de progresia realizată de clasa martoră d e 2,1 cm,
cu 0,2 c m.

Greutatea
La prima testare, clasa experiment înregistrează media de 22,7 kg (22,1 kg fetele și 2,3 kg
băieții), clasa martoră înregistrează o medie de 22,9 kg (22,4 kg fetele și 23,6 kg băieții).
La a doua testare, media g rupei de experiment este 24,8 kg ( 24,2 kg fetele și 25,5 kg băieții) la
fel ca și grupa martoră, tot 24,8 kg (24,1 kg fetele și 25,5 kg băieții), progresia medie înregistrată de
grupa experiment este de 2,1 kg , superioară cu 0,2 kg față de media progresiej grupei martoră, ca re
este de 1,9 kg.
Atât la prima, cât și la a doua testare, mediile greutății celor două clase sunt sensibil apropiate
de datele I.N.I..
Dacă analizăm rezultatele obținute de indicii de nutriție Broca (Gr=I -100) și Quetelet (I.Q. =
Gr (grame)/ I (cm)) se desprind următoarele concluzii:
 mediile indicelui BROCA, atật la clasa experiment, cât și martoră arată că, deși copiii
sunt în perioada de creștere, au o greutate corporală relativ optimă;

60
 referitor la rezultatele obținute prin calc ularea inducelui Quetelet, clasa de experiment
are 186 g/cm la prima testare, 200g/cm la a doua testare, cu progresie de +14 g/cm față de clasa
martoră – cu 188 g/cm la prima testare, 192 g/cm la a doua testare, realizând o progresie de numai +4
g/cm. Date le obținute de cele două clase sunt apropiate de datele I.N.I. respectiv 184 g/cm la prima
testare, 203 g/cm la a doua testare, progresia fiind de +20 g/cm.
Dacă ținem seama că limitele normale sunt între 300 -500 g/cm; constatăm că mediile obținute
la ace astă vârstă (între 7 și 8 ani) sunt foarte scăzute, ceea ce denotă că, din punct de vedere al nutriț iei,
la accastă vârstă sunt considerați debili, în comparație cu oamenii adulți. Aceasta se explică prin faptul
că, copiii sunt în perioada de creștere, sis temul osteo- muscular fiind în plină fază de formare, arderile
interne, consumul de energie fiind mare.

Perimetrul toracic
Clasa de experiment la prima testare înregistrează media de 58,6 cm (58,5 fetele și 58,8 cm
băieții), la o a doua testare media de 60,2 cm (60 cm fetele și 60,5 cm băieții), media progresiei fiind de
+1,6 cm (+1,5 cm fetele și +1,7 cm băieții). Clasa martoră înregistrează la prima testare media de 58,9

61
cm (59 cm fetele și 58,8 cm băieții), la o a doua testare media de 60,1 cm (60, 3 cm fetele și 60 cm
băieții), progresia la a doua testare față de prima fiind de 1,2 cm (1,3 cm fetele și 1,2 cm băieții).
Datele medii obținute la măsurătorile perimetrului toracic la ambele clase, sunt apropiate de
cele ale I. N.I.. Din analiza datelor obținute la progresii reiese faptul că, clasa de experiment are o
progresie de +1,6 cm, mai mare cu 0,4 cm față de a clasei martoră care este de +1,2.
Comparând datele obținute prin indicele de armonie I. Erisman, (I.ER= Pt -I/2), reies următoarele:
 clasa de experiment obține un indice de -2 cm la prima testare și -1.0 cm la a doua testare, cu o
progresie de +0,4 cm;
 clasa martoră are -1,9 cm la prima testare si -1.8 cm la a doua testare, cu o progresie de 0,1 c.;
 datele IN.I.: -2,4 cm la prima testare. -3.4 cm la a doua testare, progresila fiind de -1 cm.
Dacă ținem seama că valorile normale pentru persoanele adulte sunt de 6 cm pentru barbați și 4
cm pentru femei, reiese faptul că și armonia corporală la copiii de această vârstă este foarte slabă , din
aceeași cauză, a efectelor perioadei de creștere. Și acest indice este superior la c lasa de experiment, în
special progresia la a doua testare față de prima, de +0,4, față de +0,1 cm la clasa martoră și -1 cm ale
I.N.I.
Referitor la datele antropometrice (înălțime, greutate, perimetru toracic) se desprinde concluzia
că la această vârstă de 7 -8 ani, și în general la vârsta ciclului primar, copiii realizează creșteri
semnificative ale inaltimii , greutății și perimetrului toracic, aceasta datorită vârstei de creștere, iar
progresiile superioare realizate la clasa de experiment consider că se datorează și complexelor de
exerciții pentru dezvoltarea fizică, precum și a celorlalte mijloace folosite pentru realizarea obiectivelor
educației fi zice.

62

57,55858,55959,56060,561
Fete clasa
experimentFete clasa martor Băieți clasa
experimentBăieți clasa
martorGraficul nr.3 – Evoluția perimetrului toracic al elevilor
Testare inițială
Testare finală

Capacitatea motrică
In cadrul experimentului am folosit și probe vizând testarea capacității motrice a copiilor :
alergare de viteză pe 25m și detenta (săritura) în lungime de pe loc, aceasta pentru a const ata cu
dezvol tarea fizică influențează dezvoltarea capacității motrice.

Tabel centralizator cu rezultatele obținute la probele fizice
Grupa Sex Alergare Viteza 25m Săritura în lungime de pe loc
T1 T2 P T1 T2 P
Clasa
experiment F 5,6 5,3 0,3 123,2 132,0 +8,8
B 5,4 5,1 0,3 128,0 137,0 +9,0
Media 5,5 5,2 0,3 125,1 134,0 +8,9
Clasa
martoră F 5,9 5,7 0,2 121,0 127,0 +6,0
B 5,6 5,4 0,2 129,0 135,0 +6,2
Media 5,7 5,5 0,2 125,0 131,1 +6,1

63
Diferența
Cl exp.- Cl.
Mart.
-0,2 -0,3 -0,1 +0,1 +2,3 +2,0

Alergare de viteză 25m
Clasa experiment, la prima testare, obtine media de 5,5 s (5,6 fetele și 5,4 băieții), la a doua
testare media de 5,2 s (5,3 s fetele si 5,1 s băieții) realizând o progresie medie la a doua testare de 0,3 s
atât fetele cât și baicții.
În cadrul colectivului s- au obținut și progresii de 0,6 s și 0,5 s la fete, precum și 0,7 și 0,5 s la
băieți, dar și progresii sub media colectivului :0,2 s la fete și 0,1 la băieți. Ceea ce denotă că, colectivul
este eterogen în ceea ce privește rezultatele obținute la această probă.
Clasa martoră obține media de 5,7 s la prima testare (5,9 s fetele și 5,6 s băieții), la a doua
media este de 5,5 s (5,7 s fetele și 5,4 s băieții), progresie realizată la a doua testare față de prima fiind
de 0,2 s (atât la fete cât și la băieți).
La fel ca și la clasa experiment se constată lipsă de omogenitate a colectivului fiind înregistrate
diferențe între rezultatele obținute de elevii clasă.
Săritura în lungime de pe loc
Clasa de experiment obține la prima testare media de 125,1 cm ( 123,2 cm fetele și 128 cm
baieții) la a doua testare media de 134 cm (132 cm fetele și 137 cm băieții).
Clasa martora – media la prima testare 125 cm (121 cm fetele și 129 cm băieții), la a doua
testare media este de 131,1 cm (127 cm fetele și 135,2 cm baieții) realizând o progresie medie de 6,1
cm ( 6 cm fetele și 6,2 cm băieții).
Ca și la alergarea de viteza, și la săritura în lungime de pe loc in ambele colective se observă
diferențe între rezultatele obținute de elevi.
Deși experimentul s -a desfa șurat in anotimpul friguros și condițiile nu au permis sa se lucreze
specific, în mod deosebit pentru aceste probe, se observă progresii evidente realizare la a doua testare
față de prima, mai mari la clasa experiment -de 0,3 s la alergarea de viteză, față de 0,2 s obținute de
elevii de la clasa martoră, precum și de 8,9 cm la săritura în lungime de pe loc, față de numai 6,1 cm la
clasa martoră.

64
Progresiile realizate la probele motrice se datorează lucrului efectuat la orele de educație fizică
a elevilor pe parcursul celor 5 luni, a perioadei vârstei de creștere și sunt proporționale ca progresii, cu
progresiile înregistrate la dezvoltarea fizică. De aici putem trage concluzia că exercițiile de dezvoltare
fizica influențează atât dezvoltarea fizica a organis mului copilului, influentând in mod direct si
dezvoltarea capacități motrice, prin deprinderi și calitați (viteză, fortă ete.).

123,2
5,6121
5,9
020406080100120140
Săritură în lungime de pe loc Alergare de viteză 25 mRezultate obținute de fete la testarea inițială
Clasa de experiment
Clasa martor

65

132
5,3127
5,7
020406080100120140
Săritură în lungime de pe loc Alergare de viteză 25 mRezultate obținute de fete la testarea finală
Clasa de experiment
Clasa martor

128
5,1129
5,4
020406080100120140
Săritură în lungime de pe loc Alergare de viteză 25 mRezultate obținute de băieți la testarea inițială
Clasa de experiment
Clasa martor

66

137
5,1135
5,4
020406080100120140160
Săritură în lungime de pe loc Alergare de viteză 25 mRezultate obținute de băieți la testarea finală
Clasa de experiment
Clasa martor

3.3. Concluziile lucrarii
Dezvoltarea fizică a copiilor de vârstă școlară mică (ciclul primar) cuprinsa între 6 -10 ani se
realizează datorită procesului de dezvoltare și creștere, dar șia influențelor benefice asupra
organismului, a exercițiilor fizice.
Din datele experimentului se observă că, atât media pe clasă, cât și fiecare elev in parte
realizează progrese, care se datorează atât vârstei de creștere, dar și influențelor activit ăților de educație
fizică, pe care elevii o desfășoară in școală. Dezvoltarea fizică corectă și armonioasă a elevilor se
realizează în cadrul lecției de educație fizică, în special în veriga a III -a, influențarea selectivă a
aparatului locomotor, prin exerciții cu structuri analitice și influențe precis localizate la nivelul fiecă rui
segment, lanț muscular, regiune sau articulație.
Această verigă, prezentă în mod obligatoriu în toate lecțiile, indiferent de tipul acestora are
contribuția la soluționare următoarelor sarcini :
– pregătirea organismului pentru efort și pentru rezolvarea temelor din lecție
– dezvoltarea fizică armonioasă (prin influențarea selectivă a organismului)

67
– prevenirea și combaterea deformațiilor fizice ușoare.
Durata acestei verigi este direct proporțională cu vârsta elevilor, la clasele mici (I -II) fiind de
aproximativ 10- 12 minute, cuprinzând complexe de exerciții care vizează în special ț inuta elevilor.
Un program (complex) de exerciții cuprinde 4 -6 excrciții și se utilizează pe durata unor sisteme
de lecții sau circa 2 luni.
După perioada amintită programul de exerciții se schimbă complet, sau numai unele exerciții
din programul anterior.
În funcție de vârsta copiilor, tema, scopul lecției, anotimp și posibilitățile materiale existente,
accastă verigă se desfășoară în formații de cerc, semicerc , coloane de gimnas tică, din deplasare sau
combinat – static și din deplasare.
Pentru realizarea obiectivelor se pot folosi: exerciții libere, exerciții cu diferite obiecte și aparate
(la clasele III- IV). Exercițiile folosite, indiferent de natura lor, trebuie să fie simple și accesibile
întregului colectiv din clasă, selectiv, cu localizări precise și cu un grad cât mai mare de emotivi tate,
efectuându-se în ordine pentru: cap- gât, brațe -trunchi,abdomen-spate, membre inferioare, . În
selecționarea exercițiilor fizice, în scopul asigurării dezvoltării corecte se vor respecta următoarele
cerințe și vom avea în vedere următoarele etape :
 precizarea regiunii, zonei, lanțului muscular sau segmentar asupra căruia se va acționa (
de exemplu: extensorii trunchiului, flexorii abdominali , flexorii și extensorii membrelor inferioare,
centura scapulo- humerală, ceafă -gât ctc.);
 precizarea exercițiului fizic care poate realiza angrenarea musculaturii propuse, în
planurile stabilite;
 determinarea poziției inițiale a corpului și a celorlalte regiuni și segmente neangajate în
exercițiu, în scopul realizării unei localizări precise a influenței exercițiului pe zona musculară sau
articulară vizată (exemplu: o îndoire laterală a trunchiului este mai puțin eficientă când este efectuată
din poziția stând, comparativ cu poziția stând depărtat, etc );
 stabilirea numărului de exccuții, a mișcării cât și a tempoului de execuție (4x 4 timpi, 2
x 8 timpi, 4 x 8 timpi; tempoul lent, moderat, alert);

68
 precizarea dacă excrcițiul va fi liber sau se va executa cu un obiect (baston, cerc, minge,
etc.) care să -i sporească gradul de localizare și eficiență;
 precizarca locului excrcițiului in sistemul cel or 4-6- 8 exerciții de dezvoltare fizică
armonioasă;
 stabilirea măsurilor organizatorice ce vor fi luate pentru asigurarea condițiilor de
realizare a exercițiului (stabilirea formației de lucru, măriri de întervale, distanțe ).
Efectul acționării în planul dezvoltării fizice este condiționat, pe de o parte, de prelucrarea în
fiecare lecție a tuturor regiunilor și segmentelor corpului, iar, pe de altă parte, de consistența acțiunii
asupra fiecărei regiuni sau segment. De accea trebuie avut în vedere faptul că un exercițiu de dezvoltare
fizică are efect cu condiția realizării a minimum 16 -32 mișcări, în funcție de mă rimea masei musculare
angajate în mișcare. Regimul de lucru de 4 x 4 timpi la celelalte clase, pentru fiecare ex ercițiu, trebuie
să constituie o regulă de bază.
Realizarea în lecție a exersării exercițiilor de dezvoltare fizică impune o metodologie
caract erizată de următoarele aspecte:
 crearea motivației copiilor pentru exersare, în special la clasa I cu formule de tipul : „să
facem un exercițiu pentru a avea picioare (brațe) frumoase și puternice", „să avem un spate frumos,
drept" etc.;
 demonstrarea exer cițiului va fi corect executată de cadrul didactic, însoțită de explicații
scurte, precise, în termeni accesibili copiilor, concomitent cu executarea de către copii a fiecărui timp al
exercițiului, în tempou lent. uneori, dacă se impune în faza învățării, chiar cu oprire într- o fază a
exercițiului care necesită precizări;
 după însușirea corectă de către copii a exercițiului, intrarea treptata în tempoul optim de
execuție, intervenind – dacă este cazul – cu corectari generale și individuale fără oprirea exersării. Acest
lucru se poate realiza stăpânind comanda la educație fizică (exemplu: se numără „ 1-2 întinde brațul, 5 -6
genunchii întinși"; sau „ 1-2 răsucește puternic, întinde coatele, 7 -8" etc.).
La clasa I se pot include forme si miiloace de introducere a copilului in universul practicării
exercițiului fizic, ca: trecerea de la „atingerea crenguței", la „mers pe vârfuri cu brațele sus", de la
„pasul uriașului" la pas fandat" și face treptat, cu perioade de utilizare paralelă a termenilor, urmărindu –

69
se, însă , treptat,- înlocuirea în final, a termenilor sugestivi cu cei terminologici, specifici educației
fizice.
În general, exercițiile fizice statice, este bine să se execute din poziția stând – depărtat și, în
timpul execuției copiii cu deficiențe fizice să evite mișcările contra – indicate cum ar fi: copiii cu picior
plat să evite poziția stând, cifoticii să evite aplecările, lordoticii – extensiile, scilioticii îndoirile în partea
curburii etc.
Procedând astfel, și chiar introducând în lecții unele excrciții specifice de corectare a
atitudinilor și deficiențelor fizice și previne instalarea și chiar corectarea acestor atitudini și deficiențe
de postură.
Este contraindicată practica de a explica mai întâi exercițiul, apoi a -l demonstra – o dată sau de
două ori, apoi de a verifica recepția copiilor prin punerea a 1 -2 clevi să execute model. În timpul
execuțici, cadrul didactic va efectua mișcările ,sistem oglindă" în aceeași parte cu elevii.
Complexele de exerciții de dezvoltare fizică vor fi folosite pe timpul a 10- 12 lecții până la 2
luni, sau specifice perioadei de toamnă, de lucru în aer liber în sala de curs, pe coridor sau în sala de
sport.
Pentru a prelungi efectele asupra dezvoltării fizice și în afara programului școlar și pentru a crea
obișnuință la elevi în practicarea independentă a exercițiilor fizice este bine ca profesorul să recomande
elevilor executarea la domiciliu a exercițiilor, după deșteptare, ca exerciții de gimnastică de înviorare.
Este important ca permanent la orele de curs, elevii sa aiba o pozitie corecta in banca , să le
recomandăm ducerea ghiozdanului în spate, evitarea transportului de obiecte grele numai într -o
mână etc. Se contribuie astfel la evitarea apariției unor atitudini deficiente de postură.
Exercițiile fizice au un caracter analitic, de aceea trebuie să fie concepute pentru o anumită
funcție a segmentului, grupei musculare, articulației, principalele elemente prin care se gradează
inflențele din punct de vedere morfologic fiind modificarea pozițiilor și a amplitudinii mișcă rilor. În
acest scop, primele exerciții din complex se execută din poziții inițiale ușoare și un tempou moderat,
care asigură o mai bună localizare și intrarea treptată în efort.
Cu timpul amplitudinea lor va crește prin schimbarea pozițiilor inițiale, in troducercea arcuirilor,
schimbarca pozitiei segmentelor, etc., obținandu -se mărirea mobilității și supleții în structura și
volumul musculaturii.

70
Dirijarea influențelor prioritare și spre latura fiziologică și obține prin angrenarea în activitate a
unor m ase musculare mari, elemente de gradare fiind ritmul, relația dintre efort și pauză, mumărul de
repetări, intensitatea, numârul lanțurilor musculare angrenate, etc. Astfel, se realizează o activitate mai
pronunțată a funcțiilor respiratorii și circulatori i.
Exercițiile respiratorii trebuie să asigure, mai ales, inspirația și expiratia corecte în timpul
efortului fizic. În clasele mai mari (a III- a și a IV -a) trebuie să se evite mișcările statice care, în general,
blochează actul respirator. Nu este indicat să se efectueze exerciții speciale de respirație dacă atmosfera
este poluată (praf, fum etc.).
Exercițiile de dezvoltare fizică, cu caracter selectiv, influențează pozitiv și psihicul, solicitând
concentrarea atenției, spiritului de observație, memoria, imaginația etc.
Lucrând oră de oră pentru dezvoltarea fizică se influențează direct și asupra dezvoltării
cunoștințelor, priceperilor, deprinderilor și calităților motrice.
La lecții, pe lângă exercițiile de dezvoltare fizică, folosind și celelalte forme ș i mijloace
specifice prevăzute de programa școlară pentru dezvoltare cunoștințelor, priceperilor, deprinderilor și
calitățitor motrice contribuim la realizarea obiectivelor educației fizice în ciclul primar.

71
Bibliografie
1.

2.M.T.S. Centrul de Cercetări Pentru
problemele sportului
M.I.S. Direcția de proiectare -evaluare

3.Achim, C.

4.Chirița, G.

5.Cârstea, Gh.

6.Demeter, A.

7.Epuran, M.

8.

– Programa școlară pentru disciplina educație
fizică – Ordinul ministrului educației
naționale nr. 5003/02.12.2014
– Studiul comparativ al potențialului biomotric
al elevilor din clasele I- IV la a treia ediție a
evaluării București, 1992

– Jocuri de mișcare și ștafete, Editura
Universității „ Lucian Blaga ”, Sibiu 2011

– Pedagogia E.D.P. București, 1977

– Teoria și metodica educației fizice și
sportului Editura „AN-DA”, București, 2000

– Bazele fiziologice ale educației fizice
școlare, Editura „Sport-Turism ” București ,
1981

– Îndrumar pentru elaborarea lucrărilor de
cercetare științifică în domeniul educației
fizice și sportului , 1992

– Revista „Educația fizică și sport” Nr.3/1980

72
9.Firea, F.

10.Login, M., Stoicescu, A.

11.Mitra Gh., Mogoș A.

12.Scarlat E.

13. Siclovan I.

– Metodica educației fizice școlare – vol. I și II
București 1985, 1988

– Îndrumar metodic, Educația fizică la clasele
I-IV E.D.P. București, 1982

– Metodica educației fizice școlare, Editura
„Sport-Turism ”, București, 1979

– Educația fizică a copiilor de vârstă școlară,
Editura „EDITIS ”, Bucureș ti, 1993

– Teoria educației fizice și sportului, Editura
„Sport-Turism ”, București, 1979

73