Lucian Blaga a fost un filosof, poet, dramaturg, traducător, jurnalist, profesor [615656]

LUCIAN BLAGA
Lucian Blaga a fost un filosof, poet, dramaturg, traducător, jurnalist, profesor
universitar, academician și diplomat român.
Personalitate impunătoare și polivalentă a culturii interbelice, Lucian Blaga a
marcat perioada respectivă prin elemente de originalitate compatibile cu înscrierea sa
în universalitate.1 „Poezia d-lui Blaga este fără conștiinta, fără cer si fără mișcare. Ea
se înfăptuiește la rădăcinile ierburilor si macilor, în stare de somnolență impersonală,
cu urechea spre inima pământului și cu o fixitate acută a ochiului si auzului în actul
de delimitare a regnurilor, amestecate într-o m-meză prudentă. Din teama de
divinitate si mimetică, ochiul poetului duce examenul fenomenelor până la
antropomorfizare si mitologie: o mișcare scurtă în papură poate fi nimfa cu păr de
mătasea broaștei; doi melci, ochii închiși ai lui Pan ; un mănunchi de mușchi, părul
unei făpturi împădurite. Aproape de pământ ochiul pierde proiecția normală a
lucrurilor pe orizont si dă fenomenelor mărunte diformități halucinante. Culcat în
imensitatea lanurilor, omul vede pe aceeași întindere melcul si boul, vrejul și luna,
picioarele păianjenului si fulgerele, malul mării de secară si lumile mărunte ale
arachnidelor.”2
„Intâiele versuri ale lui Lucian Blaga, din Poemele Luminii, au izbit mai ales
prin imagine, fiindcă deși relativ șterse, reduse la căteva propoziții frânte într-o
aparentă de versificație, ele se condensau pe un singur punct, într-o metaforă. De la
început poetul se revela un panteist bucolic, indiscutabil mai realizat în momentele în
care spiritul stabilește printr-un simț legături cu Universul și trăiește în undele lui.”3
Poezia lui Blaga reprezintă un pas pe scara evoluției lirismului românesc. Față
de înaintașul său, Eminescu, pasionat de filozofie, și care a pus în valoare idei
filozofice, Blaga este primul poet filozof având un sistem de filozofie propriu,
original. Acest lucru a tulburat, deoarece contemporanii nu știau în ce categorie să îl
încadreze pe poet. Contemporanii lui oscilau a-l încadra in tradiționaliști sau
moderniști. Însa Blaga avea capacitatea de a fi în același timp modern păstrându-și
fondul arhaic. Această capacitate a lui Blaga este observată mai apoi de către Eugen
Simion. Însuși poetul s-a încadrat într-un tradiționalism metafizic alături de Brâncuși.
Un factor important la devenirea viitorului poet l-a reprezentat contactul cu
filozofia indiană. De aici a reținut teme, motive, idei: tema timpului infinit, tema
trupului ca închisoare a sufletului, somnul si tăcerea, ca modalități de atingere a
absolutului.
„Poemele luminii apărură acum nouă ani. Neâncorporate, cu albul de atunci,
imposibil de susținut, al unor statui-idei, cerul în care se petreceau rămânea ignorat;
predicat numai didactic, prin câteva imagini, foarte meditate.O astfel de poezie, din
care versul legiuit: număr consolidator și incontrolabilă tradiție, era exilat, precum
latineasca din liturghii luterane, putea mulțumi ? Însăși veghea cercetătoare a d-lui
Blaga a îndepărtat-o cea dintâi.” 4
„Nu e aici o necuvenită preocupare pictoricească. Lirica nu poate fi umplută de
toată coloristica sau de toată muzica. E mai bogată, într-un fel, si mai săracă, într-
altul, decat amăndouă. Dar cuprinderea, si spirituala, nu se poate lipsi de elementele
intelectuale, aritmetice, ale unei melodice simple, ale unei strângeri complimentare de

colori. Acestea sunt esențe si ca atare trebuiesc asociate corpului liric.Astfel, d-l
Blaga propune la râdu-i un anumit verde, ca veridica lumină a filonului nocturn,
visul. Lumina de asemenea: a zodiilor, a Mormântului sărit din peceți la cutremur, a
punților nevertebrate dintre pământuri si redutabile ,si ultime judecați.”5 Creațiile lui
Blaga după 1944 ne dezvăluie un poet nou. În ciuda faptului că trece printr-o
perioadă grea, poeziile sale dezvăluie împăcarea cu viața și cu semenii. George
Călinescu remarcă în poezia lui Blaga „suflul liric autentic”6
În teatrul lui Blaga, ca și în teatrul expresionist, personajele nu sunt decât
simboluri pentru forțele stihiale ale vieții. În consecință, la baza conflictului dramatic
vor sta contradicțiile dintre aceste forțe, care acționează în spatele personajelor, și nu
motive psihologice sau sociale, determinabile istoricește.

1https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga2George Calinescu, Lucian Blaga, in Gîndirea, VIII nr.2, febr. 19283George Calinescu, Istoria literaturii romîne de la origini până în prezent ,Editura Minerva, București, 1982, p 8764Ion Barbu, Legenda și somnul în poezia lui Blaga , Ultima oră, nr. 49, 24 febr. 19295Ibidem6