CAPITOLUL 1 NO Ț IUNI GENERALE P RIVIND CREAN Ț [615610]

CAPITOLUL
1
NO
Ț
IUNI
GENERALE
P
RIVIND
CREAN
Ț
ELE
Ș
I
DATORIILE
COMERCIALE
Pe
parcursul
desf
ăș
ur
ă
rii
activit
ăț
ii,
orice
entitate
comercial
ă
cu
activitate
comercial
ă
,
industrial
ă
,
de
servicii
sau
de
alta
natur
ă
intr
ă
î
n
rela
ț
ii
cu
diverse
persoane
fizice
sau
juridice,
care
genereaz
ă
venituri
(creante)
ș
i
obliga
ț
ii
(datorii).
Un
compartiment
î
n
care
contabilitatea,
prin
func
ț
iile
ei
de
calcul
,
reflectare
l,
control
ș
i
c
analiz
ă
poate
ș
i
trebuie
sa
duc
ă
la
î
mbun
ă
t
ăț
irea
deciziilor
economice,
la
î
ntarirea
sim
ț
ului
ș
i
disciplinei
de
responsabilitate.
O
pondere
foarte
mare
i
se
cuvin
rela
ț
iilor
desfa
ș
urate
cu
clien
ț
i
i
ș
i
furnizorii
,
ș
i
care
formeaz
ă
opera
ț
iunile
comerciale,
adic
ă
cump
ă
r
ă
rile
ș
i
v
â
nz
ă
rile
de
servicii
ș
i
bunurii
efectuate
î
n
mod
frecvent
pentru
a-
ș
i
atinge
obiectul
de
activitate
î
n
scopul
ob
ț
inerii
unui
profit.
Opera
ț
iunea
admite
o
leg
ă
tur
ă
organic
ă
existent
ă
î
ntre
doi
agen
ț
i
economici:

unul
numit
client,
ce
ofer
ă
bunul
sau
serviciul
ș
i
pentru
care
opera
ț
ia
este
o
v
â
nzare;

unul
numit
cumparator,
ce
plate
ș
te
contravaloarea
bunurilor
sau
serviciilor
pentru
care
opera
ț
ia
este
o
cump
ă
rare.
Rela
ț
iile
cu
clien
ț
ii
ș
i
cump
ă
r
ă
torii
ocup
ă
un
principal
loc
î
n
activitatea
î
ntreprinderii.
Ele
ț
in
de
acordarea
de
servicii
,
de
livrarea
de
produse,
ș
i
î
mbrac
ă
forma
unor
drepturi
de
crean
ță
fa
ță
de
clien
ț
i.
Aceste
crean
ț
e
pot
fi
segmentate
î
n
grupe,
î
n
func
ț
ie
de
termenul
de
producere
ș
i
cel
de
achitare.
Aceste
Grupe
cuprind
crean
ț
e
cu
termen
de
achitare
neatins,
cu
termen
expirat
p
â
n
ă
la
o
lun
ă
,
cu
termene
expirate
de
la
o
luna
la
2
luni,
de
la
2
la
3
luni
ș
i
peste
3
luni.
Aceste
termene
de
achitare
se
stabili
esc
de
sinest
ă
t
ă
tor
de
c
ă
tre
î
ntreprindere,
î
n
dependen
ță
de
caracterul
activit
ăț
ii,
factorii
de
risc
ș
i
structura
crean
ț
elor
pe
debitori.
Î
n
contabilitatea
financiar
ă
rela
ț
iile
cu
partenerii
s
e
eviden
ț
ia
z
ă
prin
folosirea
clase
de
"
C
onturi
de
ter
ț
i"
–
clasa
4
”
Din
clasa
4
"Conturi
de
ter
ț
i"
fac
parte
urm
ă
toarele
grupe
de
conturi:
40
"Furnizori
ș
i
conturi
asimilate",
41
"Clien
ț
i
ș
i
conturi
asimilate",
42
"Personal
ș
i
conturi
asimilate",
43
"Asigur
ă
ri
sociale,
protec
ț
ia
social
ă
ș
i
conturi
asimilate",
44
"Bugetul
statului,
fonduri
speciale
ș
i
conturi
asimilate",
45
"Grup
ș
i
ac
ț
ionari/asocia
ț
i",
46
"Debitori
ș
i
creditori
diver
ș
i",
47
"Conturi
de
subven
ț
ii,
regularizare
ș
i
asimilate",
48
"Decont
ă
ri
î
n
cadrul
unit
ăț
ii",
49
"Ajust
ă
ri
pentru
deprecierea
crean
ț
elor".
”
1
Potrivit
art.
16
din
Legea
contabilita
ț
ii
nr.
82
/1991
republicat
ă
,
modificat
ă
ș
i
completat
ă
prin
Ordonan
ț
a
Guvernului
nr.
61
/2001,
“
contabilitatea
furnizorilor
ș
i
clien
ț
ilor,
a
celorlalte
datorii
ș
i
crean
ț
e
se
ț
ine
pe
categorii,
precum
ș
i
pe
fiecare
persoan
ă
juridic
ă
î
n
parte
”
2
.
Astfel
î
n
contabilitatea
analitic
ă
furnizorii
ș
i
clien
ț
ii
se
clasific
ă
î
n
externi
ș
i
interni,
iar
î
n
cadrul
acestora
pe
termene
de
plat
ă
,
respectiv
de
î
ncasare.
Ciclul
de
schimb
î
ntre
entitatea
comerciala
ș
i
mediul
extern
presupune
un
flux
de
bani
ș
i
un
flux
de
materiale
.
1
OMFP
nr.
1802/2014
privind
Reglement
ă
rile
contabile
privind
situa
ț
iile
financiare
anuale
individuale
ș
i
situa
ț
iilefinaciare
anuale
consolidate
,
art.
16
2
Legea
Contabilitatii
nr.82/1991,
republicata
in
Monitorul
Oficial
al
Romaniei;

Fluxul
material
presupune
aprovizionarea
de
la
clien
ț
i
prin
intrarea
materialelor
î
n
mediul
intern
ș
i
se
termin
ă
prin
ie
ș
irea
produselor
c
ă
tre
mediul
extern
adic
ă
cumparatori.
Fluxul
de
bani
presupune
î
ncasarea
crean
ț
elor
de
la
cump
ă
r
ă
tori,
plata
datoriilor
c
ă
tre
clien
ț
i
ș
i
intrarea
lor
î
n
conturi
de
trezorerie.
Frecvent
livrarea
bunurilor
ș
i
plata
lor
sunt
fluxuri
ce
se
realizeaz
ă
î
n
momente
diferite
de
timp
,
fie
cumparatorul
ofer
ă
banii,
iar
plata
se
face
ulterior,
fie
livrarea
m
ă
rfurilor
este
precedat
ă
de
acordarea
unor
avansuri,
astfel
se
creeaz
ă
datorii
pentru
client
ș
i
crean
ț
e
pentru
furnizor.
Daca
tranzac
ț
ia
are
loc
î
nainte
ca
documentul
justificativ
s
ă
soseasc
ă
,
sau
î
nainte
ca
acesta
s
ă
se
fi
î
ntocmit
atunci
î
nregistrarea
se
face
î
ntr-un
cont
separat,
cont
de
a
ș
teptare
p
â
n
ă
la
venirea
documentului,
c
â
nd
va
avea
loc
ș
i
transferul
î
n
conturile
de
crean
ț
a
sau
de
datorie.
Pe
parcursul
realiz
ă
rii
obiectivelor
se
urmare
ș
te
permanent
respectarea
principiului
necompensarii.
Asa
cum
nu
este
admis
ă
compensarea
posturilor
de
cheltuieli
cu
cele
de
venituri,
nu
este
admis
ă
nici
compensarea
î
ntre
crean
ț
e
ș
i
datorii,
ele
apar
distinct
î
n
conturile
î
ntreprinderii,
î
n
acest
fel
se
respect
ă
cerin
ț
a
de
imagine
fidela
a
î
ntreprinderii.
Datoriile
reprezint
ă
resurse
externe
de
finan
ț
are
puse
la
dispozi
ț
ia
entit
ăț
ilor
fie
de
o
institu
ț
ie
de
credit
(datorii
financiare),
fie
de
un
furnizor
(datorii
comerciale),
fie
de
al
ț
i
ter
ț
i
(datorii
fiscale,
sociale,
salariale,
e
tc).
O
datorie
este
o
obliga
ț
ie
curen
ă
a
entit
ăț
ii
care
deriv
ă
din
evenimentele
trecute
ș
i
care
trebuie
s
ă
antreneze,
cu
ocazia
pl
ăț
ii
(decontarii
sale)
o
iesire
de
resurse
(active)
generatoare
de
avantaje
economice.
1.1
Rela
ț
iile
cu
clien
ț
ii
Activitatea
de
v
â
nzare
a
serviciilor,
produselor
proprii
sau
a
m
ă
rfurilor
achizi
ț
ionate
de
la
al
ț
i
produc
ă
tori
solicit
ă
cunoasterea
temeinic
ă
a
nevoilor
pie
ț
ei
pentru
aceste
produse,
servicii
sau
m
ă
rfuri,
precum
ț
i
adoptarea
unor
forme
moderne
de
v
â
nzare
a
acestora
.
Clien
ț
ii
reprezint
ă
crean
ț
ele
fa
ță
de
ter
ț
i
determinate
de
v
â
nzarea
pe
credit
a
bunurilor
materiale,
lucr
ă
rilor
ș
i
serviciilor
care
fac
obiectul
activit
ăț
ii
î
ntreprinderii
.
Pentru
a-
ș
i
atinge
obiectul
de
activitate
ș
i
a-
ș
i
realiza
obiectivele
stabilite
agentul
economic
trebuie
s
ă
aib
ă
o
clientel
ă
care
s
ă
cumpere
produsele
ș
i
serviciile
oferite
de
c
ă
tre
acesta
.
”
C
lientul
este
o
component
ă
a
micromediului
î
ntreprinderii,
cu
o
importan
ță
deosebit
ă
pentru
orice
produc
ă
tor.
Clien
ț
ii
alc
ă
tuiesc
cercul
firmelor,
institu
ț
iilor
ș
i
persoanelor
individuale
c
ă
rora
le
sunt
adresate
bunurile
(serviciile)
î
ntreprinderii,
ocup
â
nd
un
loc
central
î
n
tematica
studiilor
de
marketing,
î
n
scopul
cunoasterii
nevoilor,
a
cererii,
a
comportamentelor
de
cump
ă
rare
ș
i
de
consum
al
acestora.
3
.
”
”
Existent
ă
ș
i
evolu
ț
ia
pe
termen
lung
a
î
ntreprinderii
vor
depinde
de
dinamica
raporturilor
dintre
î
ntreprindere
ș
i
clien
ț
ii
s
ă
i.
Modul
î
n
care
firma
interactioneaz
ă
cu
clien
ț
ii
este
hot
ă
r
â
tor
pentru
viitorul
afacerii
respective,
analiza
rela
ț
iilor
firmei
cu
clientela
sa
put
â
nd
reliefa
capacitatea
ei
de
a-
ș
i
vinde
corespunzator
serviciile,
produsele,
m
ă
rfurile,
calitatea
marketingului
ș
i
mai
ales
capacitatea
ei
de
a
r
ă
spunde
prompt
cererii
manifestate
pe
pia
ț
a
produselor
sale,
capacitatea
de
reac
ț
ie
la
semnalele
cererii
fiind
judecat
ă
cantitativ,
dar
mai
3
Florescu,
C.,
M
A
Icomete,
P .,
Pop,
N.
AL,
Dictionar
de
Marketing,
Editura
Economica,
2003,
pag.
136
.

ales
calitativ.
”
4
Modul
î
n
care
produsele
sau
serviciile
sunt
prezentate
c
ă
tre
clientela
este
decisiv
pentru
men
ț
inerea
unor
rela
ț
ii
principale
ș
i
amiabile
cu
clien
ț
ii,
î
ntruc
â
t
modul
de
prezentare
î
n
care
personalul
firmei
interactioneaz
ă
cu
clientela
sunt
vitale
pentru
imaginea
de
ansamblu
a
firmei.
Rela
ț
iile
care
apar
î
ntre
agentii
economici
ca
furnizori
ș
i
clien
ț
i
poarta
denumirea
de
crean
ț
e.
Crean
ț
ele
reprezint
ă
drepturile
b
ă
nesti
ale
agentului
economic
de
a
î
ncasa
de
la
ter
ț
e
persoane
contravaloarea
livr
ă
rilor
sau
prest
ă
rilor
de
lucr
ă
ri
sau
servicii.
Rela
ț
iile
societ
ăț
ilor
comerciale
cu
clien
ț
ii
lor
trebuie
modelate
de
o
serie
de
orient
ă
ri
strategice,
precum:

acordarea
unei
aten
ț
ii
maxime
orientarii
clien
ț
ilor
de
a
ob
ț
ine
o
satisfac
ț
ie
superioar
ă
prin
calitate,
servicii
ș
i
valoare,
î
n
condi
ț
ii
b
ă
ne
ș
ti
mai
avantajoase;

particularizarea
produsului
î
n
raport
cu
cerintele
individuale;

ducerea
timpului
de
livrare
a
produsului
pe
pia
ță
;

extinderea
ac
ț
iunilor
de
parteneriat
cu
clien
ț
ii.
Crean
ț
ele
reflect
valorile
ce
urmeaz
ă
a
fi
î
ncasate
de
c
ă
tre
agentii
economici
reprezent
â
nd
contravaloarea
m
ă
rfurilor,
produselor,
semifabricatelor
v
â
ndute
ș
i
/
sau
a
serviciilor
ș
i
a
lucr
ă
rilor
prestate.
Crean
ț
ele
sau
valoarea
î
n
curs
de
decontare,
reprezint
ă
valori
economice
avansate
temporar
de
titularul
de
patrimoniu
altor
persoane
fizice
sau
juridice
ș
i
pentru
care
urmeaz
ă
s
ă
primeasc
ă
un
echivalent
valoric,
care
poate
fi
reprezentat
printr-o
suma
de
bani,
o
lucrare,
sau
un
serviciu
.
"Crean
ț
a
reprezint
ă
contrapartida
unei
datorii
ș
i
se
concretizeaz
ă
î
n
dreptul
de
a
pretinde
plata
unei
sume
de
bani,
livrarea
unui
bun
,
prestarea
unui
serviciu
,
execu
ț
ia
unei
lucr
ă
ri
"
5
.
Crean
ț
ele
constituie
o
parte
a
activelor
ș
i
se
î
nregistreaz
ă
î
n
cap.1.2
a
Bilan
ț
ului
contabil.
Crean
ț
ele
î
n
valut
ă
str
ă
in
ă
se
î
nregistreaz
ă
pe
cont
î
n
valut
ă
na
ț
ional
ă
la
cursul
de
schimb
valutar
stabilit
la
data
apari
ț
iei
acestora.
Titularul
unei
crean
ț
e
poate
fi
considerat
ca
fundamental
creditor.
Î
ntreprinderea
î
nregistreaz
ă
crean
ț
e
î
n
rela
ț
iile
cu
cu
debitori
,
clien
ț
ii
,
cu
personalul,
cu
bugerul
statului
(TVA
de
recuperat,
v
ă
rs
ă
minte
de
impozite
peste
suma
real
ă
),
cu
bugetul
asigur
ă
rilor
sociale,
î
n
cadrul
grupului
cu
asociatii,
cu
subunit
ăț
ile
ș
i
chiar
cu
fumizorii
(furnizori-debitori).
Crean
ț
ele
devin
certe
î
n
momentul
î
nregistrarii
(facturarii).
S
e
î
nt
â
lnesc
diverse
feluri
de
crean
ț
e,
care
se
clasific
ă
dup
ă
urm
ă
toarele
criterii:
6

con
ț
inutul
economic

termenul
de
achitare

gradul
de
asociere.
Dup
ă
con
ț
inutul
economic
crean
ț
ele
se
î
mpart
î
n:

comerciale,

privind
avansurile
acordate,

ale
bugetului
(datoriile
bugetului
fa
ță
de
î
ntreprindere),
4
Florescu,
C.,
M
A
Icomete,
P .,
Pop,
N.
AL,
Dictionar
de
Marketing,
Editura
Economica,
2003,
.
pag137.
5
Florescu,
C.,
M
A
Icomete,
P .,
Pop,
N.
AL,
Dictionar
de
Marketing,
Editura
Economica,
2003,
.
pag137.
6
Voica
V.
Contabilitatea-principii
ș
i
aplica
ț
ii
practice
privind
noul
sistem
contabil
modern,
Editura
Euroion,
Oradea


ale
personalului
(datoriile
personalului
fa
ță
de
î
ntreprindere
pentru
î
mprumuturi,
avansuri,
m
ă
rfuri),

privind
veniturile
calculate
(datoriile
persoanelor
fizice
sau
juridice
pentru
dividendele
calculate,
arenda,
loca
ț
iunea
ș
.a.).
Dup
ă
termenul
de
achitare
criteriu
:

crean
ț
e
pe
termen
lung
(cu
termen
de
stingere
mai
mare
de
1
an),

crean
ț
e
pe
termen
scurt
(termen
de
stingere
nu
mai
mare
de
1
an).
Dup
ă
gradul
de
asociere
:

crean
ț
e
ale
p
ă
r
ț
ilor
nelegate,

crean
ț
e
ale
p
ă
r
ț
ilor
legate
(ale
î
ntreprinderilor
asociate,
ale
î
ntreprinderilor-fiice).
Crean
ț
ele
se
î
nregistreaz
ă
î
n
contabilitate
î
n
baza
factur
ă
rii
la
valoarea
lor
care
este
data
de
totalul
de
plata
(val.
facrurii
+
TV A
).
Crean
ț
ele
î
n
devize
se
î
nregistreaz
ă
î
n
contabilitate
î
n
lei,
la
cursul
de
schimb
î
n
vigoare
la
data
efectuarii
opera
ț
iunilor.
Diferen
ț
ele
de
curs
valutar,
ce
pot
ap
ă
rea
î
ntre
data
î
nregistr
ă
rii
crean
ț
elor
î
n
devize
ș
i
data
î
ncas
ă
rii
lor
se
î
nregistreaz
ă
î
n
contabilitate
sub
forma
de
venituri
dac
ă
sunt
favorabile
sau
cheltuieli
financiare
daca
sunt
nefavorabile.
Apare
necesitatea
de
a
reflecta
î
n
contabilitate
diferen
ț
ele
de
curs
valutar,
care
pot
fi:
Favorabile:

pentru
datorii,
c
â
nd
cursul
la
plat
ă
este
mai
mic
dec
â
t
cursul
ini
ț
ial;

pentru
crean
ț
e,
c
â
nd
cursul
la
î
ncasare
este
mai
mare
dec
â
t
cursul
ini
ț
ial.
Nefavorabile:

pentru
datorii,
c
â
nd
cursul
la
plat
ă
este
mai
mare
dec
â
t
cursul
ini
ț
ial;

pentru
crean
ț
e,
c
â
nd
cursul
la
î
ncasare
este
mai
mic
dec
â
t
cursul
ini
ț
ial.
Crean
ț
ele
comerciale
se
clasific
ă
:
1.
Dup
ă
termenul
de
î
ncasare
,
avem:

Crean
ț
e
exigibile
(
î
nso
ț
ite
de
factura
emis
ă
de
c
ă
tre
client)
;

Crean
ț
e
neexigibile
(pentru
care
nu
s-a
emis
î
nc
ă
factura).
2
.
Dup
ă
modalitatea
de
î
ncasare
,
avem:

Crean
ț
e
î
ncasate
prin
contul
bancar,
cu
ordin
de
plat
ă
emis
de
client
;

Crean
ț
e
î
ncasate
prin
casierie
(cu
numerar),
pe
baz
ă
de
chitan
ță
de
cas
ă
,
emis
ă
c
ă
tre
client;

Crean
ț
e
î
ncasate
prin
efecte
comerciale
de
primit
(bilete
de
ordin)
primite
de
la
client.
3.
Dup
ă
sediul
clientului
,
avem:

Crean
ț
e
interne,
fa
ță
de
client
;

Crean
ț
e
externe,
fa
ță
de
clien
ț
i
str
ă
ini,
provenite
din
activitatea
de
export.
1.
2.
Rela
ț
iile
cu
furnizori
Conform
Dic
ț
ionarului
de
Marketing
”
furnizorul
reprezint
ă
partenerul
din
cadrul
pi
ț
ei,
care
asigura
î
ntreprinderii
resursele
(materii
prime,
materiale,
energia,
diferite
componente,
echipamente
tehnice,
informatii,
banii
si
for
ț
a
de
munca),
necesare
desf
ăș
ur
ă
rii
activita
ț
ii,
î
n
baza
unor
rela
ț
ii
de
v
â
nzare-cump
ă
rare.
”
7
Cunoasterea
posibilita
ț
ilor
de
ofert
ă
ale
acestor
agen
ț
i
de
mediu
prezint
ă
o
deosebit
ă
i
mportan
ță
pentru
activitatea
î
ntreprinderii.
Despre
furnizori,
î
ntreprinderea
are
7
Florescu,
C.,
M
A
Icomete,
P .,
Pop,
N.
AL,
Dictionar
de
Marketing,
Editura
Economica,
2003,

nevoie
de
o
serie
de
informa
ț
ii
de
genul:
dimensiunile
ș
i
calitatea
ofertei,
preturile
practicate,
politicile
comerciale
utilizate,
localizarea
geografic
ă
,
etc.
Î
n
acela
ș
i
timp,
asigurarea
unor
rela
ț
ii
de
pia
ță
normale
impune
ș
i
cunoasterea
unor
aspecte
referitoare
la
climatul
intern
al
firmei
furnizoare,
precum
ș
i
a
altor
elemente
care
ar
putea
reprezenta
la
un
moment
dat
factori
perturbatori.
Raporturile
î
ntreprinderii
cu
funizorii
sunt
determinante
pentru
bunul
mers
al
activit
ăț
ii,
ș
i,
ca
urmare,
reglementarea
lor
necesit
ă
op
ț
iuni
concretizate
î
n
strategii
specifice:

preocuparea
de
a
asigura
o
structur
ă
a
furnizorilor
pentru
principalele
categorii
de
resurse
care,
pe
de
o
parte,
s
ă
nu
genereze
raporturi
de
dependen
ț
p,
iar
pe
de
alt
ă
parte,
s
ă
nu
afecteze
calitatea
ș
i
eficien
ț
a
aprovizion
ă
rii
cu
resursele
respective;

promovarea
unor
raporturi
stabile,
pe
termen
lung,
cu
principalii
furnizori,
inclusiv
sub
forma
raporturilor
de
parteneriat
strategic
ș
i
a
aliantelor
strategice;

dobandirea
unor
avantaje
concuren
ț
iale
pe
baza
promov
ă
rii
de
raporturi
cu
furnizori
de
renume.
Rela
ț
iile
unei
unit
ăț
i
economice
cu
furnizorii
s
ă
i
sunt
determinate
profund
de
natura
tehnologic
ă
a
proceselor
productive.
Rela
ț
iile
î
ntre
cei
doi
agenti
economici
se
stabilesc
prin
semnarea
contractelor
de
v
â
nzare-cumparare,
de
execu
ț
ie
de
lucr
ă
ri
sau
prest
ă
ri
de
servicii.
Atunci
c
â
d
cumparatorul
nu
achit
ă
pe
loc
marfa,
serviciile
prestate
ș
i
lucr
ă
rile
executate
va
avea
obliga
ț
ii
de
plat
ă
-datorii,
pe
care
le
va
achita
la
termen
ul
prevazute
î
n
contract.
Pentru
perioada
de
la
apari
ț
ia
obliga
ț
iilor
p
â
n
ă
la
achitarea
lor,
agentul
economic
beneficiaz
ă
de
o
resurs
ă
atras
ă
,
un
credit
comercial
pentru
care
nu
plate
ș
te
doband
ă
,
creditul-furnizor
acordat
de
vanzat
or
mai
poate
fi
stins
ă
ș
i
prin
renun
ț
area
de
c
ă
tre
creditor
la
dreptu
l
s
ă
u
.
Î
n
aprovizionarea
cu
piese
de
schimb,materii
prime,
materiale
de
natura
obiectelor
de
inventar
se
ț
ine
cont
de:

relatiile
cu
furnizorii;

aprovizionarea
de
la
furnizorii
cei
mai
apropia
ț
i
ș
i
cu
mijloace
de
transport
economice;

Facilita
ț
i
le
pre
ț
ul
ui
ș
i
calitat
ăț
i
;
Î
n
cadrul
relatiilor
pe
care
firma
le
are
cu
furnizorii,
rela
ț
iile
cu
furnizorii
de
imobiliz
ă
ri
corporale
ocupa
un
loc
deosebit
datorit
ă
importan
ț
ei
acestor
imobiliz
ă
ri
î
n
via
ț
a
unei
afaceri.
Decizia
de
a
investi
î
n
activele
corporale
este
o
decizie
pe
termen
lung.
Datorit
ă
acestei
cauz
ă
societ
ăț
ile
patrimoniale
î
n
general,
trebuie
s
ă
trateze
cu
aten
ț
ie
investi
ț
iile
î
n
im
obiliz
ă
ri
corporale,
av
â
nd
î
n
vedere
necesitatea
menerii
echilibrului
financiar
general.
Conform
acestei
reguli,
resursele
utilizate
pentru
finan
ț
area
unui
bun
trebuie
s
ă
r
ă
m
â
n
ă
investite
î
n
firm
ă
pentru
o
durata
cel
putin
egala
cu
durata
de
via
ță
a
acelui
bun.
Î
n
c
onform
itate
cu
cerin
ț
a
p
ă
str
ă
rii
echilibrului
fanciar,
resursele
permanente
trebuie
s
ă
finan
ț
eze
imobiliz
ă
rile,
iar
resursele
temporare
vor
finan
ț
a
activul
circulant
al
societ
ăț
ii
.
Datoriile
,
conform
dic
ț
ionarului
de
marketing
,
reprezint
ă
resurse
de
finan
ț
are
provenite
din
exteriorul
unit
ăț
ii
patrimoniale
puse
la
dispozi
ț
ie
fie
de
institu
ț
ii
de
creditare,
reprezent
â
nd
datorii
financiare,
fie
de
furnizori,
reprezent
â
nd
datorii
comerciale,
fie
de
alti
ter
ț
i,
adic
ă
datorii
fiscale,
salariale,
sociale
ș
i
alte
datorii.
O
datorie
este
o
obliga
ț
ie
actuala
a
î
ntreprinderii
care
provine
din
evenimentele
trecute
ș
i
care
trebuie
sa
antreneze,
cu
ocazia
pla
ț
ii
(decontarii
sale)
o
iesire
de
resurse
(active)
generatoare
de
avantaje
economice.
Î
n
rela
ț
iile
cu
tertii,
datoriile
reprezint
ă
obliga
ț
ii
pe
termen
scurt
(temporare)
ale
unit
ăț
ii
ce
deriv
ă
din:


rela
ț
ii
comerciale
cu
furnizorii
s
ă
i;

opera
ț
iuni
financiare
cu
bugerul
starului,
organismele
de
asigurare
ș
i
protec
ț
ie
social
ă
,
etc;

alte
opera
ț
iuni
cu
creditori
diversi.
O
obliga
ț
ie
reprezint
ă
o
responsabilitate
,
un
angajament,
de
a
ac
ț
iona
î
ntr-un
anumit
fel.
Stingerea
obliga
ț
iei
se
face
prin
:
transfer
al
altor
active
,
plata
î
n
numerar,
î
nlocuirea
respectivei
obliga
ț
ii
cu
o
alta
,
prestarea
de
servicii,
,renun
ț
area
de
c
ă
tre
creditor
la
drepturile
sale.
Datoria
reprezint
ă
oblige
ț
ia
contractual
ă
fa
ță
de
un
ter
ț
ș
i
presupune
achitarea
unei
sume
de
bani,
prestarea
unor
servicii
,
livrarea
unui
bun
sau
executarea
de
lucr
ă
ri
î
n
folosul
acestuia.
Cel
care
are
o
datorie
poate
fi
considerat
ca
fiind
debitor.
Datoriile
se
clasific
ă
dupa
urmatoarele
criterii:
8
C
on
ț
inutul
economic:

datorii
financiare,

datorii
comerciale,

datorii
calculate.
T
ermenul
de
achitare:

datorii
pe
termen
lung,

datorii
pe
termen
scurt.
M
odul
de
achitare:

datorii
convertibile
,
achitarea
c
ă
rora
poate
fi
efectuat
ă
prin
cedarea
unei
p
ă
r
ț
i
din
capitalul
statutar
(ac
ț
iuni
sau
cote
de
participa
ț
ie),

datorii
neconvertibile,
achitarea
c
ă
rora
se
efectueaz
ă
prin
alte
mijloace
ș
i
nu
prevede
cedarea
unei
p
ă
r
ț
i
din
capitalul
statutar.
Datoriile
î
ntreprinderii
pot
fi
exprimate
î
n
valut
ă
na
ț
ional
ă
la
provenien
ț
a
lor
din
interiorul
ță
rii
sau
î
n
valut
ă
str
ă
in
ă
la
provenien
ț
a
lor
din
afara
ță
rii.
Datoriile
pot
fi
reflectate
at
â
t
î
n
contracte
c
â
t
ș
i
î
n
documente
primare
de
achizi
ț
ie
a
m
ă
rfurilor
î
n
valut
ă
str
ă
in
ă
,
î
ns
ă
la
reflectarea
datoriilor
î
n
conturile
contabile
ș
i
rapoartele
financiare
acestea
trebuie
s
ă
fie
exprimate
doar
î
n
valut
ă
na
ț
ional
ă
.
Datoriile
exprimate
î
n
valut
ă
str
ă
in
ă
din
momentul
apari
ț
iei
p
î
n
ă
la
momentul
achit
ă
rii
lor
pot
genera
venituri
atunci
c
â
nd
diferen
ț
el
e
sunt
favorabile
î
n
urma
curs
ului
valutar,
sau
pierderi
î
n
urma
diferen
ț
elor
nefavorabile.
Datoriile
comerciale
apar
î
n
urma
opera
ț
iilor
comerciale
ale
î
ntreprinderii.
Conform
planului
de
conturi
contabile
pentru
eviden
ț
a
datoriilor
pe
termen
scurt
sunt
destinate
conturile
clasei
5
“
Datorii
pe
termen
scurt
”
ș
i
pentru
eviden
ț
a
datoriilor
pe
termen
lung
–
conturile
clasei
4
“
Datorii
pe
termen
lung
”
.
L
a
sf
â
r
ș
itul
perioadei
de
gestiune
soldurile
acestor
conturi
se
reflect
ă
î
n
compartimentele
4
ș
i
5
ale
Bilan
ț
ului
contabil
ș
i
poarta
aceia
ș
i
denumire.
Î
nregistr
ă
rile
î
n
contabilitate
ale
opera
ț
iile
comerciale
se
efectueaz
ă
respect
â
nd
principiul
specializ
ă
rii
exerci
ț
iilor,
ce
prevede
c
ă
at
â
t
veniturile
c
â
t
ș
i
cheltuielile
se
const
ă
î
n
perioada
c
â
nd
au
fost
efectuate,
dar
nu
î
n
momentul
c
â
nd
se
produce
decontarea
lor.
Rapoartele
financiare
î
ntocmite
dupa
acest
principiu
informeaz
ă
utilizatorii
nu
numai
despre
opera
ț
iile
trecute,
care
au
fost
î
nso
ț
ite
de
cheltuieli
ș
i
venituri,
dar
ș
i
8
Voica
V.
Contabilitatea-principii
ș
i
aplica
ț
ii
practice
privind
noul
sistem
contabil
modern,
Editura
Euroion,
Oradea

despre
datorii
care
antreneaz
ă
î
n
viitor
cheltuieli
ș
i
î
ncas
ă
ri.
Aceast
ă
informa
ț
ie
e
util
ă
pentru
luarea
unor
decizii
economice
ș
i
de
gestiune.
Datoriile
se
deconteaz
ă
fa
ță
de
furnizori
astefl:

prin
achitarea
lor
pe
baza
de
facturi
ș
i
instrumente
de
plat
ă
corespunzatoare
formelor
de
decontare
aplicate;

prin
acordarea
de
c
ă
tre
furnizor
a
unui
credit
comercial,
î
n
al
carui
scop
pl
ă
titorul
elibereaz
ă
furnizorului
un
bilet
la
ordin
sau
accept
ă
o
cambie
emis
ă
de
furnizor.
D
econt
ă
rile
privind
achitarea
datoriilor
fa
ță
de
furnizori,
se
efectueaz
ă
,
de
regul
ă
prin
virament,dar
s
u
nt
posibile
ș
i
decont
ă
ri
î
n
numerar
cu
respectarea
limitei
stabilite
prin
Legea
cu
privire
la
antreprenoriat.
Î
n
c
onform
ita
r
egulamentului,
formele
de
baz
ă
ale
decont
ă
rilor
prin
virament
se
bazeaz
ă
pe:
1.
Dispozi
ț
ia
de
plat
ă
,
dispozi
ț
i
e
dat
ă
de
pl
ă
titor
ii
b
ă
ncii
care
î
l
deserve
ș
te
de
a
transfera
beneficiarului
o
anumit
ă
sum
ă
de
bani.
2.
Dispozi
ț
ia
de
plat
ă
acceptat
ă
,
dispozi
ț
ie
de
transfer
a
unei
sume
de
bani
dat
ă
de
c
ă
tre
pl
ă
titor
b
ă
ncii
pl
ă
titoare
prin
oficiul
po
ș
tal
pe
numele
unor
cet
ăț
eni
(pensii,
pensii
alimentare,
salarii,
etc.)
3.
Cererea-dispozi
ț
ie
de
plat
ă
ce
reprezint
ă
cererea
beneficiarului
c
ă
tre
pl
ă
titor
de
a
pl
ă
ti,
î
n
baza
unor
documente
de
expediere,
valoarea
serviciilor
prestate
,
produc
ț
iei
livrate
ș
i
alte
pl
ăț
i
conform
contractului.
4.
Acreditivul
ce
reprezint
ă
angajamentul
unei
b
ă
nci
de
a
pl
ă
ti
o
sum
ă
determinat
ă
beneficiarului
pentru
marfa
livrat
ă
sau
serviciile
prestate
la
prezentarea
documentelor
ce
confirm
ă
c
ă
marfa
a
fost
expediat
ă
sau
serviciile
au
fost
prestate.
5.
Cecul
este
document
ul
de
decontare
prin
care
cel
care
emite
cec
-ul
d
ă
ordin
b
ă
ncii
pl
ă
titoare
de
a
pl
ă
ti
o
anumit
ă
sum
ă
de
bani
la
prezentarea
unui
cec
de
c
ă
tre
beneficiar
.
6.
Dispozi
ț
ia
incaso
(dispozi
ț
ia
incaso
trezorerial
ă
)
este
dispozi
ț
ia
beneficiarului
privind
virarea
incontsestabil
ă
a
unei
anumite
sume
de
mijloace
b
ă
ne
ș
ti
din
contul
pl
ă
titorului
f
ă
r
ă
consim
ță
m
â
ntul
lui,
î
n
baza
documentelor
executorii
sau
a
altor
acte
legislative
care
prev
ă
d
dreptul
vir
ă
rii
incostebile.
Datoriile
comerciale
se
î
mpart
î
n
mai
multe
categorii,
astfel:

datorii
fa
ță
de
furnizorii
de
stocuri,
lucrari
ș
i
servicii;

datorii
fa
ță
de
furnizorii
de
imobiliz
ă
ri
corporale
ș
i
necorporale;

datorii
pentru
efectele
comerciale
.
Aceste
datorii
se
refer
ă
la
lucr
ă
rile
,
bunuril
ș
i
serviciile
achizitionate
de
entitate
,
materii
prime,
materiale,
m
ă
rfuri,
repara
ț
ii
la
bunurile
de
folosin
ță
î
ndelungat
ă
,
servicii
telefonice,
po
ș
tale
etc.
Datoriile
comerciale
cuprind
angajamentele
de
plat
ă
ale
î
ntreprinderii
fa
ță
de
antreprenori
,
furnizori
ș
i
al
ț
i
creditori
pentru
serviciile
de
care
a
beneficiat
,
activele
procurate
ș
i
avansurile
primite;
Datoriile
se
pot
achita
cu
mijloace
b
ă
ne
ș
ti
prin
transfer,
ce
se
confirm
ă
de
extrasul
de
la
banc
ă
î
nso
ț
it
de
dispozi
ț
ia
de
plat
ă
,
sau
cu
mijloace
b
ă
ne
ș
ti
î
n
numerar
din
casierie
confirmate
de
dispozi
ț
ia
de
plat
ă
de
cas
ă
,
sau
prin
intermediul
titularului
de
avans
prezent
â
ndu-se
decontul
de
avans
î
mpreun
ă
cu
documentele
justificative;
Eviden
ț
a
analitic
ă
a
datoriilor
comerciale
se
ț
ine
pe
fiecare
furnizor,
antreprenor

pe
termene
de
apari
ț
ie
ș
i
de
stingere
a
datoriilor;
Eviden
ț
a
datoriilor
comerciale
sunt
destinate
conturile
521
“
Datorii
pe
termen
scurt
privind
facturile
comerciale
”
,
522
“
Datoriile
pe
termen
scurt
fata
de
partile
legate
”
,
523
“
Avansuri
pe
termen
scurt
primite
”
.
Î
n
rapoartele
financiare
datoriile
comerciale
î
n
valut
ă
str
ă
in
ă
se
reevalueaz
ă
la
cursul
oficial
la
data
î
ntocmirii
acestora
.
1.3.
Obiectivele
contabilita
ț
ii
datoriilor
ș
i
crean
ț
elor
comerciale
Activit
ăț
ile
desfasurate
î
n
unit
ăț
ile
economice,
induce
contabilit
ăț
ii
rezolvarea
problemelor
conform
cerin
ț
elor
pie
ț
ei
.
Continuitatea
activit
ăț
ii
î
n
treprinderii
poate
fi
asigurat
numai
î
n
situa
ț
ia
realiz
ă
rii
echilibrului
financiar
dintre
cheltuieli
ș
i
venituri,
dintre
pl
ăț
i
ș
i
î
ncas
ă
ri.
Realizarea
echilibru
lui
presupune
controlarea
capacit
ăț
ii
de
plat
ă
a
unit
ăț
ii,
a
autonomiei
financiare.
Obiectivele
principale
ale
contabilit
ăț
ii
datoriilor
ș
i
crean
ț
elor
comerciale
p
entru
a
putea
organiza
un
control
eficient
î
n
acest
sens
,
sunt:

cunoasterea
î
n
fiecare
moment
a
nivelului
datoriilor
ș
i
crean
ț
elor
agentului
economic
ce
deriva
din
rela
ț
iile
comerciale
cu
alte
socie
țăț
i
;

î
ncas
ă
r
ea
la
timp
a
sumelor
de
la
clien
ț
i
ș
i
debitori,
precum
ș
i
achitarea
la
termen
a
datoriilor
fa
ță
de
furnizori,
creditori;

s
olu
ț
ionarea
corect
ă
a
deprecierilor
constatate
asupra
crean
ț
elor
sau
datoriilor,
precum
ș
i
a
cresterii
valorii
acestora.

solu
ț
ionarea
corect
ă
ș
i
î
n
termen
legal
a
decont
ă
rilor
din
opera
ț
ii
î
n
curs
de
clarificare;
R
ealiz
ă
r
ea
obiectivelor
urmare
ș
te
permanent
respectarea
principiului
necompens
ă
rii.
Asa
cum
nu
este
admis
ă
compensarea
posturilor
de
cheltuieli
cu
cele
de
venituri,
nu
este
admisa
nici
compensarea
î
ntre
crean
ț
e
ș
i
datorii,
ele
apar
distinct
î
n
conturile
î
ntreprinderii,
î
n
acest
fel
se
respect
ă
cerin
ț
a
de
imagine
fidel
ă
a
î
ntreprinderii.
Excep
ț
ie
de
la
aceast
ă
situa
ț
ie,
sunt
si
ț
uatiile
î
n
care
exist
ă
un
proces
verbal
de
compensare
–
crean
ț
ele
si
datoriile
referitoare
la
acela
ș
i
client
respective
furnizor.
Î
ntre
organiz
ă
r
ea
fiecarui
agent
economic
ș
i
obiectivele
generale
ale
conducerii
exercitarea
func
ț
iei
financiar
–
contabile
presupune
ș
i
reorganizarea
modern
ă
ra
ț
ionalizarea
ș
i
simplificarea
sistemului
ș
i
circuitului
documenta
ț
iei
primare
corespunzator
specificului
unitatii.
Organizarea
contabilit
ăț
ii
î
n
rela
ț
iile
comerciale
este
condi
ț
ionat
ă
de
mai
mul
ț
i
factori
,
dintre
care
amintim:

natura
rela
ț
iilor
de
decontare;

formele
de
decontare;

instrumentele
de
decontare;

sistemul
de
creditare;

regimul
reducerilor
ș
i
momentul
acord
ă
rii
lor.
Î
n
organizarea
contabilit
ăț
ii
privind
datoriile
ș
i
crean
ț
ele
comerciale,
trebuie
s
ă
se
ț
in
ă
seama
de
factorii
aminti
ț
i
ș
i
î
n
tunc
ț
ie
de
acestia,
se
va
stabili
fluxul
informa
ț
ional
(documentele
ș
i
circula
ț
ia
lor)
precum
ș
i
conturile
î
n
care
se
vor
reflecta
opera
ț
iunile
respective
.

1.4.
Evaluarea
crean
ț
elor
ș
i
datoriilor
Analiza
rela
ț
iei
crean
ț
e
–
datorii
este
important
ă
pentru
firm
ă
deoarece
influenteaz
ă
capacitatea
de
plat
ă
.
Î
nregistrarea
crean
ț
elor
ș
i
datoriilor
î
n
contabiliate
se
face
la
valoarea
lor
nominal
ă
,
adic
ă
valoarea
efectiv
ă
î
n
momentul
apari
ț
iei
lor.
Exist
ă
posibilitatea
ca,
la
inventariere
valoarea
crean
ț
elor
s
ă
fie
diferit
ă
de
valoarea
lor
nominal
ă
,
î
n
acest
caz
aplic
â
nd
principiul
pruden
ț
ei
ș
i
se
va
ț
ine
cont
de
deprecierea
crean
ț
elor,
î
ndeosebi
ș
i
se
vor
constitui
provizioane
de
depreciere.
Î
n
etapa
d
e
diagnostic,
dac
ă
au
o
pondere
î
nsemna
c
ă
,
trebuie
s
ă
se
fac
ă
o
evaluare
detaliat
ă
a
crean
ț
elor
din
punct
de
vedere
a
gradului
de
vechime,
a
posibilita
ț
ilor
de
î
ncasare
ș
i
a
termenului
de
realizare,
f
ă
c
â
ndu-se
corec
ț
iile
necesare
asupra
soldurilor
conturilor
respective.
Astfel:

crean
ț
ele
certe
se
iau
î
n
calcul
la
valoarea
contabil
ă
;

crean
ț
ele
exprimate
î
ntr-o
alt
ă
moned
ă
decat
cea
na
ț
ional
ă
se
actualizeaz
ă
î
n
func
ț
ie
de
evolu
ț
ia
cursului
de
schimb;

crean
ț
ele
ce
se
apreciaz
ă
c
ă
se
vor
î
ncasa
peste
o
luna
se
corecteaza
î
n
func
ț
ie
de
costul
imobiliz
ă
rii
fondurilor
pe
perioada
am
â
n
ă
rii
î
ncas
ă
rii
(este
vorba
de
dobanda
bancar
ă
);

crean
ț
ele
ce
au
durata
de
î
ncasare
mai
mare
de
o
luna
se
corecteaz
ă
cu
ajutorul
indicelui
de
infla
ț
ie;

crean
ț
ele
ce
se
apreciaz
ă
ca
nu
se
vor
mai
putea
fi
î
ncasate
se
scad
din
patrimoniu
la
valoarea
contabil
ă
(fiind
necesara
argumentarea
ș
i
justificarea
acestui
fapt);

creantele
incerte
si
litigioase
pot
etermina
constituirea
de
provizioane
pentru
depreciere;

la
crean
ț
ele
î
n
devize,
pierderea
prin
diferen
ț
ele
de
curs
valutar
fac
obiectul
constituirii
de
provizioane
pentru
pierderi
din
schimb
valutar.
Disponibilit
ăț
ile
b
ă
ne
ș
ti
î
n
moned
ă
na
ț
ional
ă
se
iau
î
n
calcul
la
valoarea
contabil
ă
.
Aceste
disponibilit
ăț
i
nu
se
actualizeaz
ă
.
Disponibilit
ăț
ile
b
ă
ne
ș
ti
exprimate
î
n
alte
monede
se
iau
î
n
calcul
î
n
func
ț
ie
de
evolu
ț
ia
raportului
de
schimb
î
ntre
leu
(RON)
ș
i
moneda
respectiv
ă
.
1.5.
Caracterizarea
rela
ț
ilor
juridico-patrimoniale
cu
ter
ț
ii
Î
n
func
ț
ie
de
natura
lor,
rela
ț
iile
juridico-patrimoniale
cu
ter
ț
ii
sunt
de
doua
feluri:

juridico-patrimoniale
cu
ter
ț
ii
de
natura
datoriilor,
a
obliga
ț
iilor;

juridico-patrimoniale
cu
ter
ț
ii
de
natura
drepturilor
de
creant
ță
.
Persoanele
fizice
sau
juridice
care
preiau
obliga
ț
iile
sau
drepturile
de
crean
ță
sunt
titulare
ale
acestor
rela
ț
ii
juridico-patrimoniale,
potrivit
celor
consemnate
î
n
actele
î
ntocmite
î
ntre
participan
ț
i
.
R
elatii
juridico-patrimoniale
cu
ter
ț
ii
de
natura
obliga
ț
iilor
ar
fi
atunci
cand
unitatea
patrimonial
ă
de
referin
ță
se
plaseaz
ă
î
n
raport
cu
ter
ț
ii
î
n
ipostaza
de
a-
ș
i
asuma
obliga
ț
ii
ș
i
aceasta
se
î
ntampl
ă
c
â
nd
beneficiaz
ă
de
transferarea
î
n
proprietate
a
unor
bunuri
sau
servicii
pentru
care
plata
se
face
ulterior
precum
ș
i
atunci
c
â
nd
fixeaz
ă
î
n
patrimoniu
obliga
ț
iile
sale
fa
ță
de
organisme
ș
i
institu
ț
ii
sociale
pentru
contribu
ț
ia
la
constituirea
unor
fonduri
de
ajutor
ș
i
protec
ț
ie
social
ă
,
obliga
ț
ii
fa
ță
de
bugetul
statului
pentru
impozite
ș
i
taxe.

Se
disting
dou
ă
categorii
de
opera
ț
ii
î
n
desfasurarea
acestor
rela
ț
ii
juridico-
patrimoniale
cu
ter
ț
ii:

Opera
ț
ii
de
fixare
a
obliga
ț
iilor
ș
i
drepturilor
de
crean
ță
dupa
natur
ă
,
titular,
valoare
ș
i
termen
de
decontare
(plat
ă
sau
î
ncasare);

Opera
ț
ii
cu
ter
ț
ii
pentru
stingerea
obliga
ț
iilor
asumate
a
drepturilor
de
crean
ță
.
Exist
ă
acte
justificative
î
n
care
se
regasesc
cele
doua
laturi
ale
rela
ț
iilor
juridice
(obliga
ț
iile
ș
i
drepturile
de
crean
ță
).
Documentele
care
servesc
la
determinarea
obliga
ț
iilor
sunt:

factura
de
aprovizionare
sau
prest
ă
ri
servicii;

nota
de
receptive
ș
i
constatare
de
diferen
ț
e
a
valorilor
respective
din
patrimoniu;

ș
tatul
de
plat
ă
al
salariilor,
care
cosemneaz
ă
obliga
ț
iile
fa
ță
de
personal
pentru
munca
depus
ă
;

situa
ț
ii
de
calcul
privind
obliga
ț
iile
fa
ță
de
diferite
organisme
sociale
ș
i
fa
ță
de
bugetul
statului.
Documentele
care
servesc
la
determinarea
drepturilor
sunt:

factura
pentru
livrarea
marfurilor
ș
i
executarea
de
servicii;

avizul
de
î
nso
ț
ire
pentru
bunurile
ie
ș
ite
din
patrimoniu
ș
i
nefacturate;

referatul
pentru
decontarea
avansului
î
n
bani
î
n
vederea
efectu
ă
rii
unei
opera
ț
iuni
economice
de
c
ă
tre
salaria
ț
i
sau
de
c
ă
tre
administrator.
Decontarea
(stingerea
datoriilor)
se
face
prin
plat
ă
,
utilizand
forma
ș
i
instrumentele
de
decontare
adecvate
ș
i
mijloace
de
trezorerie
de
care
dispune
î
ntreprinderea
ș
i
sunt
acceptate
de
partener.
Drepturile
de
crean
ță
se
sting
prin
opera
ț
ii
economice
de
î
ncas
ă
ri
pentru
care
pot
fi
practicate
forme,
instrumente
de
trezorerie
existente
ș
i
convenite
cu
partenerii
participan
ț
i
la
derularea
opera
ț
iunii.