În prezent, datorita evolutiei rapide a omenirii din ultimi i ani, aria pedago gica s -a extins [615593]

Universitatea Hyperion
Facultatea de Psihologie și Stiințele Educației
Specializarea: Psihologie

Psihologia educa ției

Profesor coordonator:
Conf. univ. dr. Covaci Mihai

Student: [anonimizat] 2020

Stadiile dezv ățării uman e

În prezent, datorita evolutiei rapide a omenirii din ultimi i ani, aria pedago gica s -a extins
foarte mult , existand acum mult mai multe stiluri si modele de invata re. Putem invata lucruri noi
folosindu -ne de internet, experti din diferite domenii, ghizi spirituali , speakeri motivationali etc.
Asad ar, in zilele noastre , accentul ca de mai mult pe invatare si mai pu tin pe dezvat are. Inca din
copilarie avem acces la extraordinar de multe informatii si invatam astfel diferite practi ci si
invataturi care pot fi sau nu sanatoase. Motiv pentru care , atunci cand ne confru ntam cu anumite
obiceiuri compo rtamentale care nu ne sunt benefice , pentru a schimba sau mo difica
comportament ul in cauza, trebui e mai intai sa ne dezvatam de vec hiul obice i. Deci, accentul trebui e
mai intai pus pe dezvatare si apo i pe invatarea comportamentului no u. (Cucos, 201 3)

Definiti i:

„Cunoașterea crește și simultan devine învechită pe măsură ce realitatea se schimbă. Înțelegerea
implică atât învățarea de noi cunoștințe, cât și renun tarea la gandirea învechită și înșelătoare .”
(Hedberg, 1981 )

„… Procesul de reducere sau eliminare a cunoștințelor sau obiceiurilor preexistente care altfel ar
reprezenta bariere formidabile în calea noii învățări. ” (Newstrom, 1983 )

„Dezvățarea este pur și simplu procesul prin care oamenii elimină logica și comportamentele vechi
și fac loc pentru altele noi.” (Prahalad și Bettis, 1986 )

Prin urmare, putem s ustine ca d ezvatul este un proces care apare in urma unei acu mulari
anterioare , deoarece nu ne putem dezv ata de ceva ce inca nu am invatat. De exemplu , in cazul
fumatorilor, daca acestia doresc sa s e lase de fum at trebuie mai intai sa se dezve te de acest obicei.
Aici putem aduce in discutiei si auto -dezvatul, care este o abilitate superioa ra a omului , ce
constituie puterea noastra de a n e aut o-evalua s i constientiza care din comportamente le noastre nu
sunt sanatoase si a face demersur ile necesare pentru a putea renunta la ele sau pentru a le schimba.
(Cucos, 201 3)

Atunci cand pro cesul de dezvat are are loc ne folosim de alte capacitati interioare , cum ar
fi motivatia, intelige nta, optimism ul s. a.m.d. pentru a inl atura sau mo difica comportame ntul

nedorit . Folosirea acestor capacitati interioare n e ajuta sa dobandim mai usor si ma i repede
comportamentul nou dorit si astfel se produc totodata diferite reconstruiri si reconvertiri la nivel
percept iv pentru o mai buna dobandire a nou lui comportament . Putem spune ca in acest timp se
face o curatenie interioara generala . (Cucos, 201 3)

Capacitate a de inlaturare sau schimbare a comportame ntelor nedorit e este con siderata a fi
o treapta superioara a invatarii , deoarece doar pers oanele evoluate din punct de vedere intelectual
si spiritual sunt capabil e de o astfel de tra nsformare . Pentru a putea constientiza ce anume este
gresit sau mai putin bun la noi este nevoie sa ne putem evalua corect si sincer, dar si sa trecem
peste barierele psihologice . Deci , nu este suf icient sa fim constienti de problema pe care o avem
ci si sa reusim sa facem schimbarea . Putem astfel afirma ca nu exista oameni perfecti, cu
comportamente ideale in totalitatea lor si ca este firesc si uman sa gresim , sau sa dobandim prin
prisma invatarii unele comportamente eronate . Totusi, daca constientizam ca anumite reac tii sau
comportam ente sunt defect uoase si avem puterea de a le dezvata , urcam pe o treapta superioar ă a
educatiei . Culme a este faptul ca si dezvatul se invata si parado xal este faptul ca invatam cum sa
nu mai acceptam invata turile , asadar invatam cum sa nu mai invatam . (Cucos, 201 3)

”Si oamenii puternici au momentele lor de slabiciune .” – Friedrich Nietzsche .

Pentru a inaint a cu adevarat in invatare prin dezvatare este necesa r sa ne gasim locul
potrivit intre vechi si nou, intre ceea ce stim sigur si ceea ce nu stim si sa avem capa citatea de a
„uita” ceea ce a fost si sa incercam constant sa adulmeca m ceea ce urmeaza . Datorita evolutiei
nesfarsite , pana la moa rte, invatam mereu lucruri noi despre noi si este bin e sa putem renunta
cateodata la deprind erile si prin cipiile noastre bine stabilite. Este considerat a fi un lucru b un daca
ne putem deprinde de ceea ce este vechi , verificat , sigur si aventu ra in nec unoscut , simpatizand cu
ceea ce nu stim, cu noul sau cu ce ea ce este doar o ”promisiune ”. Ambitia de a ne c onecta la niste
idei pentru totdeauna , nu este me reu un lucru sanatos pentru inte gritatea noastra interioara ,
deoarece pot aparea situatii cand dezvatarea este mai de pret decat punerea in practica a tota lului
experential invatat . Asadar, inderparta rea de la propriile noastre prin cipii si credinte poate fi un
lucru prielnic , mai ales atunci can d vine vorba si de adap tabilitate si de aceea aceasta idee nu
trebuie contestat a de la inceput . (Cucos, 201 3)

”Nu specia cea mai puternica sau cea mai inteligenta supravietuieste. Ci aceea care se adapteaza
cel mai bine la schimbari .” – Charles Darwin

Putem spune ca valorile noastre sunt coloana vertebrala a oricarui comportament deoarece
ele ne acompaniaz a si directioneaza traseu l pe care il urmam . Este foarte importa nt sa avem un
anumit nivel de solidaritate si statorni cie atunci cand este vorba de valorile fundament ale, deoarece
ele ne mentin sanatat ea spiritual a. Deci , centrarea spre valorile de baza, decontextualizate , este un
lucru dorit , dar este de asemnea dorita si de -centrarea noastra de multimea expresiilor de
concretizare a valorilor in plan real. (Cucos, 201 3)

Stadiile dezvatarii :

Datorita faptului ca dezvatarea presupune schim barea gandirii anterioare cu o gandire
noua ce inlocuie ste sau schim ba vechi le credinte sau principii , individul trec e printr -o serie de
trairi interioare . Aceste trairi sunt prezentate de diversi autori in diferite modele in randur ile ce
urmeaza :
În analiza schimbării și tranziției individuale au fost utilizate două modele pentru a
explica procesul prin care indivizii progresează în timpul schimbării. Primul este modelul de
șapte pași format din : starea de ș oc, negare , constientizarea incompetentei , acceptarea real ității
(renun țare), testare a, căutarea sensului și integrarea c omportamentului . (modelul Adams, J. S., J.
Hayes and B. Hopson 1976 ). Al doilea model face referire la procesul ciclic de : pregătire,
întâmpinare , ajustare și stabilizare (modelul Nicholson, 1990 ).
Cu toate acestea, French și Delahaye susțin că aceste modele de schimbare individuală se
bazează pe ipoteze care nu întotdeauna se aplică. Aceste presupuneri includ: că tranziția
schimbării are o progresie liniară, că este un proces finit, că rezistența este privită ca o certitudine
și că tranziția schimbării este un proces forțat extern. Prin urmare, se sugerează un model de
schimbare individuală care implică patru faze : securit ate, anxiet ate, descoperir e și integrar e, într –
un proces ciclic și continuu de adaptare la schimbare. În cadr ul acestui model, se presupune că
indivizii sunt capabili să arate un nivel de conștientizare de sine și în timpul caruia vor
experimenta un anumit nivel de anxietate „cauzată de pierderea vechilor tipare și procese
familiare ”. Dezvățarea este o parte integrantă a schimbării și tranziției individuale. (French &
Delahaye, 1996).
În concluzie , modelele de schimbare și tranziție par să recunoască că dezvățare a trebuie
să apară înainte ca noua învățare să poată începe. Acești pași sunt denumiți „ renunțare” și
„ajustare”. Modelul French și Delahaye (1996) și model ul Adams, J. S., J. Hayes and B. Hopson
(1976) recunosc că există un element em oțional in procesul de dezvățare, folosind ter meni
precum „anxietate” și „stare de șoc”.

Bibli ografie :
1. Adams J .S., Hayes J . and Hopson B., 1976, Martin Robinson, London , Understanding and
Managing Personal Change

2. French, E., & Delahaye, B. (1996). Individual change transition: moving in circles can be
good for you. Leadership & Organization Development Journal

3. Cucos, C. 201 3, Educația. Experiențe, reflecții, soluții , Bucuresti : Editura Polirom

4. Hedberg, B. (1981). How Organizations Learn and Unlearn. In P. Nystrom & W. H. Starbuck
(Eds.), Handbook of Org anizational Design (Vol. 1). London: Cambridge University
Press.

5. Newstrom, J. W. (1983). The Management of Unlearnin g: Exploding the ''Clean Slate''
Fallacy. Training and Development Journal .

6. Prahalad, C. K., & Bettis, R. A. (1986). The Dominant Logic: A new linkage between diversity
and performance. Strategic Management Journal (1986 -1998)