1.1. Conceptul de calitatea vie ții Conceptul de calitatea vie ții este rezultatul raport ării condi țiilor de via ță și a activit ăților care compun… [615553]

1
Capitolul 1
1.1. Conceptul de calitatea vie ții

Conceptul de calitatea vie ții este rezultatul raport ării
condi țiilor de via ță și a activit ăților care compun existen ța uman ă,
la necesit ățile și aspira țiile fiin ței umane. C. Zamfir (1998, p. 79)
spune despre calitatea vie ții c ă „ se refer ă atât la evaluarea
global ă a vie ții (cât de bun ă, satisf ăcătoare este via ța pe care
diferitele persoane, grupuri sociale, colectivit ăți o duc), cât și la
evaluarea diferitelor condi ții sau sfere ale vie ții.”
Deci, calitatea vie ții impune asigurarea condi țiilor optime
de via ță pentru cet ățeni. Desigur cre șterea continu ă a calit ății
vie ții a fost urm ărit ă înc ă din anii 60 ca urmare a apari ției
„Mi șcării pentru indicatori sociali.” Aceste programe soc io-
educa ționale și de mediu au propus folosirea unor indicatori care
să verifice eficien ța acestora cu privire la calitatea vie ții.
Termenul de calitate conform DEX (2009, P.135),
reprezint ă ”totalitatea însu șirilor și laturilor esen țiale în virtutea
cărora un lucru este ceea ce este, deosebindu-se de c elelalte
lucruri”. Datorit ă faptului c ă în țara noastr ă au existat mai pu ține
preocup ări pentru cercetarea calit ății vie ții, îns ăș i conceptul
propriu-zis este înc ă în țeles în mod diversificat.

2 Astfel, în Dic ționarul de economie politic ă (1974, p. 89),
se precizeaz ă:
„Calitatea vie ții reprezint ă totalitatea condi țiilor care
asigur ă integritatea vie ții biologice, satisfacerea caren țelor de
ordin socio – economic legate de nivelul de trai ma terial și
spiritual, care s ă permit ă echilibrul și desăvâr șirea continu ă a
personalit ății umane.”
Alte defini ții date calit ății vie ții sunt:
• „Entitate vag ă și eteric ă, ceva de care mul ți vorbesc, dar
nimeni nu știe prea clar ce s ă fac ă cu ea” (A. Campbell et
al. 1976, p. 133 ).
• „Cel mai multidisciplinar termen aflat în uzul curen t”
(M. Farquhar, 1995, p. 502).
• „Calitatea vie ții este m ăsura în care o persoan ă este
capabil ă s ă-și realizeze securitatea vie ții proprii,
încrederea în for țele proprii și șansa de a-și folosi
capacit ățile fizice și intelectuale pentru realizarea
scopurilor personale în via ță ” (C.L. Engquist, 1979, p.
97).
• „Calitatea vie ții este gradul de satisfacere a nevoilor
umane în domeniile fizic, psihic, social, material,
structural și profesional” (J.O. Hörnquist , 1989, p. 58).
• „Calitatea vie ții este sentimentul de bun ăstare ce deriv ă
din satisfac ția sau insatisfac ția cu domeniile vie ții

3 considerate importante de c ătre persoana respectiv ă”
(C.E. Ferrans,1990, p. 293).
• O defini ție este propus ă de D.A. Revicki și R.M. Kaplan
(1993, p. 477 ): „ calitatea vie ții reflect ă preferin țele
pentru anumite st ări ale s ănătății, ce permit amelior ări
ale morbidit ății și mortalit ății și care se exprim ă printr-
un singur indice ponderat – ani de via ță standardiza ți în
func ție de calitatea vie ții”.
Aceste defini ții ne conving c ă exist ă mai multe
interpret ări privind însemn ătatea conceptului de calitatea a vie ții.
Ca o explica ție ar fi faptul c ă în literatura româneasc ă sunt pu ține
lucr ări care descriu acest concept și impactul pe care-l au
activit ățile de educa ție fizic ă și sport asupra calit ății vie ții.
Calitatea vie ții, conform OMS (Organiza ția Mondial ă a
Sănăta ții) se refer ă la „ percep ția individului despre existen ța sa în
contextul culturii și a sistemului de valori în care tr ăie ște”,
ținând seama de obiectivele sale. În mod general, ca litatea vie ții
având în vedere nivelul de trai cuprinde urm ătoarele componente:
• Accesul la cultur ă (factori de influen ță a calit ății
serviciilor);
• Școli (factori de influen ță a calit ății serviciilor );
• Săli de spectacol (factori de influen ță a calit ății
serviciilor);
• Biblioteci (factori de influen ță a calit ății serviciilor);
• Locul de munc ă (factori de influen ță);
• Familia (factori de influen ță);
• Sănătatea fizic ă (factori de influen ță);

4 • Sănătatea psihic ă a persoanei (factori de influen ță);
• Speran ța de via ță (factori de influen ță);
• Nivelul de independen ță (factori de influen ță);
• Nivelul de libertate (factori de influen ță);
• Serviciile adaptate (factori de influen ță);
• Capacit ățile financiare (factori de influen ță);
• Independen ță politică (factori de influen ță);
• Independen ță economic ă (factori de influen ță);
• Bun ăstarea social ă a individului;
• Independen ță social ă (factori de influen ță);
• Rela ția individului cu mediul înconjur ător (factori de
influen ță);
• Posibilitatea de a practica sporturi (de echip ă sau
individuale) (factori de influen ță);
• Posibilitatea de a practica activit ăți de timp liber (inclusiv
sporturile pentru to ți);
• Accesul la procurarea materialelor bibliografice.
În sens restrâns dimensiunile calit ății vie ții sunt sistematizate
astfel conform DEC (1974, p. 89) :

1. Calitatea mediului înconjur ător;
2. Calitatea mediului social;
3. Calitatea mediului de munc ă;
4. Calitatea mediului de familie.

5 1.Calitatea mediului înconjur ător cuprinde : – rela ția
om/natur ă, mediul ereditar, mediul natural, mediul geografic,
starea de s ănătate, poten țialul bio-psiho-social, capacitatea bio-
motric ă, capacitatea psiho-social ă.
2.Calitatea mediului social cuprinde: – nivelul de trai,
condi țiile de via ță , resursele financiare, resursele materiale,
nivelul de preg ătire, rela ții sociale, activitate politic ă, educa ția
moral ă, spiritualitatea, educa ție fizic ă și sportiv ă, educa ția
ecologic ă.
3.Calitatea mediului de munc ă este dat ă de: – programul
de munc ă, orarul, timpul liber, hobby-uri.
4.Calitatea mediului de familie vizeaz ă: – părin ții, copiii,
fra ții, rudele apropiate, vecinii apropia ți, prietenii, rela ții, afaceri
și tot ce apar ține de familie.
Trebuie s ă subliniem faptul c ă dezvoltarea omului modern
const ă în formarea sa din punct de vedere fizic, psihic,
intelectual, estetic, moral și social, în raport cu cerin țele lumii
contemporane și cu aptitudinile sale, contribuind la dezvoltarea
social ă.
G. Lucu ț și S. M. R ădulescu (2000), precizeaz ă c ă
folosirea indicatorilor sociali este o „veritabil ă ‚mi șcare’
știin țific ă, dar și instrumental ă, determinat ă de insatisfac ția
crescând ă fa ță de supralicitarea rolului economicului în
activitatea de evaluare a bun ăst ării care define ște o anumit ă

6 na țiune, în raport cu ignorarea evalu ărilor f ăcute chiar de factorul
uman acestei bun ăst ări. O asemenea mi șcare, care s-a generalizat
curând în lumea anali știlor, a determinat trecerea de la estimarea
strict ă a performan țelor economice, la evaluarea, în egal ă m ăsur ă,
a factorilor economici și a celor sociali, de la m ăsurarea
componentelor obiective la cea a componentelor subi ective,
concretizate de aspira țiile și satisfac țiile oamenilor, de la accentul
pus pe elementele cantitative la accentul pus pe ce le calitative”
În țara noastr ă conceptul de calit ății vie ții a devenit
cunoscut în anii ’70-’80, prin critica performan țelor umane
sc ăzute din societatea socialist ă și ca încercare de presiune asupra
acestuia de a lua mai mult în considerare nevoile și aspira țiile
popula ției (Zamfir, C., 1993).
Tot sociologul C. Zamfir, stabilea în 1976 dou ă categorii
principale de indicatori sociali:
• de stare – „m ăsur ători ale diferitelor caracteristici ale
sistemelor sociale: natalitatea, mobilitatea social ă,
criminalitatea, preg ătirea profesional ă, fluctua ția etc.”
• de satisfac ție – „m ăsur ători ale gradului în care indivizii
participan ți la respectivul sistem social sunt sau nu
satisf ăcu ți cu diferitele caracteristici ale acestuia
(satisfac ția privind condi țiile fizice ale locului de munc ă,
colegii, șeful sau satisfac ția privind condi țiile de locuit
etc.”
O importan ță deosebit ă se acord ă bun ăst ării resurselor
umane, care cuprinde mai multe dimensiuni, pe lâng ă cele
evidente ale s ănătății și educa ției popula ției. Lucu ț și R ădulescu,

7 2002 apud. Y. Nuyens (1972) descriu patru dimensiun i ale
bun ăst ării:
1. bun ăstarea fizic ă și psihic ă (starea de s ănătate), aflat ă în
raporturi directe cu satisfacerea trebuin țelor materiale și
spirituale ale indivizilor sau grupurilor de popula ție
2. bun ăstarea ecologic ă (sanogeneza mediului ambiant),
aflat ă într-o rela ție armonioas ă cu un mediu optim de
via ță (habitat, mediu natural, amenajarea teritoriului)
3. bun ăstarea social ă, rezultat ă din bunele rela ții între
diversele grupuri sociale și din „s ănătatea” structurilor
sociale
4. bun ăstarea cultural ă, definit ă de participarea, în m ăsur ă
satisf ăcătoare, a indivizilor la cultur ă.
Dobândirea calit ății vie ții prin activit ățile sportive este
una din laturile importante ale societ ății contemporane, în care
progresul știin țific dep ășește în unele cazuri capacitatea de
adaptare a individului. Printr-o educa ție permanent ă pentru o
via ță activ ă se dobânde ște aceast ă calitate.
Dup ă V. Opri șan, (2002, p. 47), ”comportamentul
consumatorului de sport este influen țat de factori care țin de
mediu sau de individ și care se afl ă permanent în interac țiune”.
Educa ția pentru petrecerea timpului liber prin activit ăți
sportiv-recreative trebuie realizat ă înc ă de la vârst ă mic ă, de c ătre
institu țiile cu atribu ții în acest sens: gr ădini țe, școli, facult ăți, cât
și de ONG-uri și societ ăți civile recunoscute.

8 1.2. Calitatea mediului înconjur ător
Mediul reprezint ă ansamblul condi țiilor naturale,
materiale și sociale care determin ă nivelul de existen ță al omului
și îi confer ă acestuia multiple posibilit ăți de dezvoltare
psihosocial ă. Este cadrul natural în care omul î și desf ăș oar ă via ța
și cuprinde totalitatea condi țiilor geo – climaterice, care îi
influen țeaz ă dezvoltarea, cre șterea și maturizarea biologic ă pe de
o parte, iar pe de alt ă parte cuprinde felul de a tr ăi raportat la
meserie, vestimenta ție, alimenta ție etc. Mediul în care tr ăie ște
omul cuprinde: apa, aerul, alimentele, solul, locui n țele, într-un
cuvânt tot ceea ce ne înconjoar ă și contribuie la des ăvâr șirea
individului. Mediul natural cu toate frumuse țile sale reprezint ă o
resurs ă de baz ă a turismul care poate contribui la men ținerea
calit ății mediului. Zona turistic ă este o surs ă nelimitat ă de
valorificare, de practicare a diferitelor activit ăți: plimb ări,
drume ții, excursii, activit ăți practice utilitare etc. Sunt atât
influen țe ale mediului intern, cât și influen țe ale mediului extern
asupra omului.
Putem definii mediul extern ca fiind totalitatea
influen țelor din afar ă care se r ăsfrâng asupra omului de-a lungul
întregii sale vie ți, iar mediul intern ca totalitatea influen țelor care
se exercit ă din via ța intrauterin ă și care nu pot fi neglijate.
Educa ția pentru mediul înconjur ător îmbun ătățește
calitatea vie ții în sensul c ă individul î și gospod ăre ște mult mai

9 eficient resursele. Exist ă situa ții în care omul a produs modific ări
majore asupra mediului înconjur ător, conducând la dispari ția
anumitor specii de flor ă și faun ă. În multe zone au fost defri șate
suprafe țe însemnate de p ăduri, solul a fost sec ătuit de resurse, iar
industria și agricultura deverseaz ă în ape mari cantit ăți de
reziduri, care conduc la distrugerea habitatului. P oluarea a
început s ă devin ă alarmant ă în metropolele urbane odat ă cu
dezvoltarea tehnologic ă.
Activit ățile sportive practicate în aer liber sunt
recomandate de to ți speciali știi, datorit ă faptului c ă valorific ă
benefic factorii naturali: aer, ap ă, soare care contribuie la c ălirea
și refacerea organismului. Educa ția fizic ă și sportul, în mediul
natural, creeaz ă condi ții optime de petrecere a timpului liber în
mod recreativ, de refacere a capacit ății de munc ă, precum și de
socializare a indivizilor. To ți cet ățenii trebuie educa ți s ă respecte
natura, s ă îmbine mi șcarea cu educa ția civic ă și ecologia pentru a
avea un mediu curat și sigur. O educa ție pentru o via ță activ ă, la
vârsta copil ăriei, influen țeaz ă în mod pozitiv adultul la un stil de
via ță s ănătos.
Activit ățile în aer liber sunt la îndemâna oric ărui cet ățean,
popularitatea lor crescând de la an la an datorit ă educa ției pentru
activit ăți de timp liber, dar și specificului țării, un jude ț montan
va avea întotdeauna o diversitate de activit ăți fizice. Condi țiile
geo-climaterice specifice permit practicarea mi șcării în orice

10 anotimp, iar sporturile de sezon au devenit o tradi ție și o practic ă
la îndemâna oricui.

1.3. Calitatea mediului social

De-a lungul vie ții omul este supus și determin ărilor de
ordin social care au un impact mult mai puternic as upra
dezvolt ării psiho – individuale. Din punct de vedere al dev enirii
fiin ței umane, mediul social este definit ca fiind ansamblul
influen țelor ce decurg din interac țiunea omului cu condi țiile
economice, politice și culturale, care î și las ă amprenta asupra
dezvolt ării sale. Comportamentul omului reflect ă cultura social ă
care se transmite la nivelul gândirii și ac țiunilor sale, dar totodat ă
asigur ă și promovarea ei de la o genera ție la alta. Dup ă H.
Hannoun apud I. Dumitru (1992, p.34) ”cultura socia l ă este
produs al mediului social, concretizat în anumite s tructuri”.
Influen țele exercitate de mediul social asupra cet ățeanului
sunt de dou ă feluri:
• directe, ca urmare a comport ării celorlal ți membrii ai
societ ății din care face parte. Individul respect ă și aplic ă
anumite reguli pe parcursul vie ții, iar limbajul este folosit
ca mijloc de dezvoltare al culturii și de comunicare a
cuno știn țelor acumulate;

11 • indirecte , prin membrii de familie care sunt puntea de
leg ătur ă între acesta și realitatea existent ă, dar și ei sunt
influen țați în comportamentul lor de cultura grupului
căruia apar țin.
Calitatea mediului social este dat ă de indicatorii sociali
care au valori modeste la noi în țar ă, iar în unele cazuri
predomin ă valorile negative: rela țiile dintre oameni, schimb ări ale
societ ății, siguran ța indivizilor etc. Societatea noastr ă apare mai
degrab ă ca una de tip conflictual, mai ales în zona politi cului, dar
sunt nelipsite și conflictele sociale, cum ar fi: s ăraci-boga ți,
angajatori-salaria ți. Exist ă posibilitate redus ă a indivizilor de a se
afirma în via ță, iar succesul poate fi asigurat de talent și ambi ție,
dublat de o munc ă enorm ă și noroc. Indivizii nu sunt mul țumi ți
cu via ța pe care o duc, iar optimismul în aceast ă privin ță are
cotele cele mai de jos. Popula ția apreciaz ă negativ modul în care
este condus ă țara, iar condi țiile de via ță sunt foarte sc ăzute.
Aceste condi ții materiale au o influen ță și asupra celorlalte
domenii ale vie ții: educa ția, sănătatea, timpul liber sau bun ăstarea
aspirant ă. Locuin ța este un element de baz ă al nivelului de trai,
deoarece este o necesitate a omului privind nevoia de ad ăpost sau
de existen ță a unei familii. Capacitatea popula ției de a investi în
sănătate și educație este sc ăzut ă, iar acestea sunt valori
importante ale unei vie ți de calitate.
Se constat ă c ă activit ățile de timp liber pentru cre șterea
calit ății vie ții sunt pu țin dezvoltate și valorificate deoarece
societatea sau grupul din care fac parte: nu au o c ultur ă pentru

12 asta, nu au tradi ție, nu au habitus. Deci, într-un cuvânt nu exist ă
preocup ări și trebuie s ă lu ăm m ăsuri de culturalizare, promovare
a mi șcării și explicare a necesit ăților acesteia.
Subliniem faptul c ă educa ția fizic ă și sportul au efecte
benefice asupra s ănătății sociale și sunt încadrate în toate
componentele calit ății vie ții.

1.4. Calitatea mediului de munc ă

Calitatea mediului profesional urm ăre ște 2 aspecte
principale, pe de o parte calitatea vie ții profesionale care ia în
considerare condi țiile în care î și desf ășoar ă activitatea de munc ă
cet ățenii, iar pe de alt ă parte gradul de satisfac ție al cet ățenilor
asupra propriilor profesii.
Condi țiile spa țiului de lucru trebuie s ă respecte anumite
standarde, pornind de la suprafa ța alocat ă fiec ărui post, la nivelul
de iluminat, aparatura cu care opereaz ă indivizii, orarul de lucru
zilnic, siguran ța și s ănătatea asigurat ă la locul de munc ă.
Condi țiile de munc ă trebuie modernizate în continuu
folosind aparate de ultim ă genera ție pentru atingerea obiectivelor
propuse, iar șomajul trebuie redus pe cât posibil.
Gradul de satisfacere al cet ățenilor asupra propriilor
profesii implic ă gradul de mul țumire, bucuria și pl ăcerea pentru
meseria aleas ă, dorin ța de a se autoperfec ționa și nivelul de

13 retribuire al muncii prestate. Trebuie s ă existe rela ții de
colaborare, bazate pe principiul respectului recipr oc, într-un
cuvânt atmosfer ă favorabil ă pentru a performa.
Succesul în munc ă este dat de echip ă, cu satisfacerea
tuturor p ărților interesate clien ți, colaboratori și angaja ți.
Calitatea managementului organiza țional contribuie la men ținerea
imaginii acesteia în domeniul de activitate. Aceast a presupune
calitate-mediu-securitate-s ănătate în munc ă, un principiu
indispensabil care con știentizeaz ă angaja ții privind climatul din
interiorul organiza ției.
Fiecare manager trebuie s ă aib ă în vedere urm ătoarele
activit ăți:
– Protec ția angaja ților la toate locurile de munc ă;
– Instruirea profesional ă a tuturor angaja ților pentru
eficientizarea activit ății;
– Protec ția mediului, s ănătatea și securitatea în munc ă;
– Respectarea programului zilnic de lucru de 8 ore;
– Asigurarea resurselor necesare pentru men ținerea și
îmbun ătățirea continu ă a sistemelor de management a
calit ății mediului, s ănătății, securit ății în munc ă o cerin ță
important ă pentru orice institu ție, dar care contribuie la
îmbun ătățirea calit ății vie ții prin promovarea valorilor
societ ății moderne.
–

14 1.5. Calitatea mediului familial

Calitatea vie ții așa cum a fost definit ă în literatura de
specialitate, este rezultatul raportului dintre con di țiile de via ță și
activit ățile care compun via ța uman ă, la cerin țele și aspira țiile
fiin ței umane.
Tematica calit ății vie ții s-a dezvoltat rapid în anii '60, în
ță rile dezvoltate. Dup ă C. Zamfir (1998, p. 79) principalele tipuri
de indicatori ai calit ății vie ții sunt:

Indicatori ai st ării diferitelor componente ale
vie ții umane;

Indicatori ai necesit ăților/aspira țiilor;

Indicatori complec și rezulta ți din raportarea
st ării la necesit ăți;

Indicatori ai calit ății percepute a vie ții –
determinarea modului în care membrii unei
colectivit ăți evalueaz ă ei îns ăș i calitatea
diferitelor componente ale vie ții lor;

Indicatori ai unor simptome critice ale calit ății
vie ții.
Expresia de calitate a vie ții urm ăre ște atât evaluarea
general ă a vie ții, cât și evaluarea anumitor condi ții: calitatea
muncii, calitatea mediului înconjur ător, calitatea vie ții de familie.
Înc ă din 1871, la Frederic Le Play apare conceptul de c alitate a
vie ții de familie, în abord ările sale despre problemele familiei.

15 Calitatea vie ții de familie este o latur ă important ă a calit ății vie ții,
deziderat validat și de: A. Withey (1976), Bawling (1995),
Ferrans (1996) etc.
Când ne referim la calitatea vie ții de familie avem în
vedere climatul din sânul familiei, rela țiile din interiorul acesteia,
bun ăstarea financiar ă și cea legat ă de s ănătate, emo țional ă,
rela ționare social ă. Familia este domeniul cel mai important
oferind cea mai mare lini ște și mul țumire.
Domeniul calit ății vie ții de familie se împarte în:
¬ Subdomeniul calit ății economice : popula ția, mediul
natural, a șez ările umane, locuin țe, resurse pentru nivelul de trai,
venituri, consumuri, servicii c ătre popula ție, înv ăță mântul,
cultura, etc.;
¬ Subdomeniul calit ății sociale : familia, persoana,
calitatea vie ții de munc ă, calitatea vie ții sociale, timp liber și
asisten ță social ă.
În delimitarea componentelor calit ății vie ții s-a respectat
principiul independen ței locale, astfel c ă fiecare dimensiune are
o relevan ță semnificativ ă, (L. Andrei și E. M. Biji, 2003, p. 28).
Pentru evaluarea calit ății vie ții de familie trebuie s ă se aib ă în
vedere indicatorii sociali combina ți cu cei economici, adic ă:
• veniturile și bun ăstarea familiei, trebuin țele familiei,
mediul de munc ă și condi țiile asigurate;

16 • habitatul și condi țiile de locuit, forma de înv ăță mânt și
educa ție, climatul familiei;
• siguran ța familiei, timpul liber pentru cultur ă, odihn ă,
sport, activit ăți în aer liber;.
• mul țumirea fa ță de veniturile familiei, luând în calcul
trebuin țele, standardele;
– satisfac ția profesional ă și a locului de munc ă;
– satisfac ția fa ță de timpul petrecut cu familia;
– satisfac ția personal ă privind petrecerea timpul.

17 Capitolul 2

Conceptul sport pentru to ți

2.1. Timp liber

Timpul este definit în DEX (2009, p. 1126) ca fiin d
“durat ă, perioad ă, m ăsurat ă în ore, zile etc., care corespunde
de șfășur ării unei ac țiuni, unui fenomen, unui eveniment; scurgere
succesiv ă de momente; interval, r ăstimp, r ăgaz”.
Conceptul buget de timp reprezint ă modalit ăți de
distribuire a timpului de c ătre anumite persoane, grupuri,
colectivit ăți umane într-un interval de timp bine determinat.
Bugetul de timp se compune din: timpul de munc ă și
timpul liber și este studiat atât de sociologi, psihologi, pedago gi,
cât și de medici. Ca metode de înregistrare a bugetului de timp
liber folosim:
-(auto)înregistrarea regimului de activit ății zilnice într-un
interval de timp;
– observa ția direct ă pe baz ă de protocol;
– participarea la via ța social ă (grup, familie, echip ă);
– interviu, sondaj de opinie.

18 Societatea contemporan ă f ăcând leg ătura cu calitatea
vie ții, a promovat și dezvoltat conceptul de timp liber ca
reprezentând perioada de timp care se desf ăș oar ă în afara
activit ății profesionale. În timpul liber tendin ța este ca omul
modern s ă practice activit ăți casnice, anumite sporturi, s ă se
cultive, s ă se odihneasc ă sau s ă-și satisfac ă alte hobby-uri
personale.
Timpul liber înglobeaz ă o serie întreag ă de activit ăți pe
care individul trebuie s ă le desf ăș oare, pentru a se odihni, pentru
a se distra, fie pentru a se integra în social, iar participarea este
liber ă. În aceast ă perioad ă un accent deosebit se pune pe
practicarea activit ăților recreative pentru cre șterea calit ății vie ții.
Colibaba-Evule ț, D. Bota, I. (1998, p.87 ) consider ă c ă în
orice joc exist ă o „zon ă de instruc ție” prin care se poate modela
gândirea, capacitatea de investiga ție, de însu șire de cuno știn țe,
deprinderi și priceperi, care la rândul ei, se interfereaz ă cu
„zona satisfacerilor ludice”. Conexiunile ap ărute între aceste
zone, au determinat apari ția și consolidarea a șa numitelor „jocuri
didactice sau educative” și de timp liber.
Deci, timpul liber este produs al societ ății moderne care
implic ă o diviziune a timpului în func ție de tipurile de activit ăți
realizate: munc ă, odihn ă, odihn ă activ ă, activit ăți de timp liber,
repaus total, pauz ă de prânz (legat ă de timpul de munc ă),
deplas ări, mese, îngrijirea copiilor (bolnavilor, b ătrânilor),
sarcini ob ște ști, îndatoriri casnice, liber propriu zis.

19 Se urm ăre ște:
• Autorealizarea, educa ția, destinderea echilibrul
psihic.
• Societatea ofer ă activit ăți de timp liber.
• Cet ățeanul alege ce-l intereseaz ă și ce-l motiveaz ă:
– „Activit ățile de loisir” – petrecerea pl ăcut ă a
timpului liber în scop de relaxare, destindere sau
odihn ă.
– „Loisir” – intervalul de timp r ămas pentru a face
ceva.
Se cunoa ște aspectul c ă cet ățenii sufer ă din cauza stresului
cotidian determinat de tot felul de activit ăți, ca de exemplu
meseria, rela ții tensionate la munc ă, familia, probleme financiare,
sănătate precar ă, poluare, etc. Din aceast ă cauz ă, con știentizarea
pentru petrecerea timpului liber prin activit ăți fizice devine tot
mai important ă, responsabilitatea fiind atât a institu țiilor statului
răspunz ătoare de s ănătate, sport, tineret, școli, cât și a ONG-
urilor.
Aceast ă educa ție pentru mi șcare se aplic ă continuu la
nivel interna țional, în care o bun ă parte din popula ție, pe grupuri,
familii, prietenii, etc., practic ă în mod organizat, diferite activit ăți
fizice.
În acest context, func țiile timpului liber sunt pe de o parte
psiho-sociale : relaxare, divertisment, culturalizare, iar pe de al t ă
parte sociale : socializare, terapeutic ă, economic ă, simbolic ă.

20 Așa cum am ar ătat recreerea fizic ă este partea activ ă a
timpului liber și are ca scop realizarea unei bun ăst ări fizice și
psihice a individului.
Referindu-ne la maniera în care î și petrec timpul liber
cet ățenii din țara noastr ă, pot afirma c ă, alimenta ția, mi șcarea și
turismul sunt sinonime cu starea de s ănătate , ceea ce reprezint ă
și primul obiectiv al educa ției fizice și sportului, dar și un element
esen țial al dezvolt ării calit ății vie ții.
Sportul în timpul liber este o activitatea voluntar ă, un drept al
fiec ărui cet ățean de a efectua o activitate fizic ă f ără a urm ări
performan ța.
Are urm ătoarele finalit ăți:

dobândirea unui mod de via ță s ănătos;

dezvoltare armonioas ă;

integrare social ă;

păstrarea valorilor morale, ale fair-play-ului;

capacitatea de a ac ționa în grup sau individual;

respectul fa ță de sine, fa ță de ceilal ți inclusiv fa ță de
grupuri minoritare;

formarea spiritului de r ăspundere și toleran ță ;

recreerea, calitatea vie ții;

tabere și concedii de odihn ă;

pescuitul, vân ătoarea;

21
turismul – activitate care valorific ă exerci țiile
aplicative și diferite mijloace de deplasare în scopul
cunoa șterii mediului înconjur ător și al relax ării active
a omului în aer liber (plimb ări, drume ții, excursii,
expedi ții, cicloturism, sporturi nautice, escalade, schi,
dansuri populare, dansuri moderne, sporturi
tradi ționale etc.).

2.2. Sport pentru to ți

Sportul pentru to ți este, f ără îndoial ă, al ături de alte
concepte, cum ar fi: timp liber, calitatea vie ții, starea de s ănătate,
ș.a., „o inova ție“ a dezvolt ării lumii contemporane. Organizarea
și desf ășurarea acestor activit ăți sunt realizate independent de
către fiecare cet ățean în parte. Totu și, în sistemul de organizarea a
sportului românesc s-au înfiin țat organisme și structuri
opera ționale care se ocup ă de organizarea și desf ășurarea întregii
activit ăți la nivel na țional, jude țean sau/ și local.
Sportul, în în țelesul s ău cel mai general este mi șcare – act
motric, ap ărut ca o necesitate înc ă din antichitate, s-a transformat
odat ă cu evolu ția omului, fiind pe rând mijloc de supravie țuire,
expansiune, distrac ție, educa ție, comer ț, profesie. Ideea de sport
își are originea în Grecia antic ă, iar pentru b ărbat, femeie, copil,
tân ăr, vârstnic ofer ă posibilitatea de a se autoperfec ționa
indiferent de profesie sau pozi ția ocupat ă în societate.

22 Sportul este definit în Charta european ă a sportului ca o
„activitate mai mult sau mai pu țin organizat ă de practicare a
exerci țiilor fizice sub toate aspectele, care provoac ă o stare de
bine psiho-fizic ă, ridic ă gradul de s ănătate al popula ției,
contribuie la ridicarea nivelului calit ății vie ții, are rol de
socializare și poate s ă produc ă performan țe sportive la diferite
niveluri de participare“. Toate documentele semnate de mini ștrii
sportului din ță rile UE reliefeaz ă importan ța „implic ării
autorit ăților administrative (administra ția local ă și central ă) în
sus ținerea activit ăților sportive, conform legilor și ordonan țelor
elaborate în concordan ță cu normativele ONU, UNESCO“,
pentru cre șterea calit ății vie ții cet ățenilor. A. Puiu, (2003, p. 27)
precizeaz ă c ă: „într-o societate modern ă, care tinde s ă devin ă din
ce în ce mai sedentar ă, sportul este un factor de prim plan, de
competi ție interna țional ă, dar și unul social. “
Sporturile se clasific ă în:
1. sport de înalt ă performan ță ;
2. sport de performan ță ;
3. sport pentru copii și juniori;
4. sport adaptat – terapie și performan ță ;
5. sport pentru to ți.
Sintagma , Sportul pentru to ți apare pentru prima dat ă în
anul 1900 fiind folosit ă de baronul Pierre de Coubertain care a
definit foarte clar diferitele forme de activitate fizic ă:
– Sport pentru to ți;
– Sport competitiv;

23 – Sport de elit ă.

Sport pentru to ți – Consiliul Europei denume ște sportul
pentru to ți un ansamblu foarte variat de activit ăți
fizice/corporale, dedicate tuturor oamenilor (indif erent de
caracteristici personale, individuale) pentru a fi practicate
pe toat ă durata vie ții lor, în scopul amelior ării calit ății
vie ții.

„Proclamat în 1975, conceptul de sport pentru to ți este
expresia fundamental ă a filosofiei Consiliului Europei
despre sport. A cuprins întreaga Europ ă și este completat
de utilizarea crescând ă a EUROFIT, o metod ă u șoar ă de
măsurare a aptitudinilor fizice ale copiilor și adul ților.“(
Consiliul Europei și Sportul, 1967-1996, p. 14).
Consiliul Europei și Sportul a ini țiat, în anul 1966,
promovarea conceptului sportul pentru to ți. El are rolul de a
atrage, prin multiple metode de popularizare, cât m ai mul ți
oameni, tineri sau vârstnici, la practicarea exerci țiului fizic sau a
unor sporturi, respectiv cele mai cunoscute și preferate de
popula ție (fotbal, înot, volei, baschet, popice, atletism, fotbal
etc.).
În strategia european ă pentru sportul pentru to ți se
men ționeaz ă necesitatea practic ării zilnice a educa ției fizice sau a
unui sport, iar atunci când timpul liber permite pa rticiparea la
activit ăți de destindere sau recreere, prin excursii, sau vi zite la
obiective culturale, istorice, economice. Implic ă numeroase
forme de cercetare din care nu trebuie s ă lipseasc ă rolul familiei,

24 rolul școlii, prim ăriilor, cadrelor didactice, baza material ă,
echipamente sportive etc.
La persoanele în vârst ă, Consiliul Europei și Sportul
promoveaz ă pentru îmbun ătățirea st ării de s ănătate fizic ă și
psihic ă, activit ăți de socializare, contacte între diferite grupuri,
plimb ări în aer liber la munte sau la mare, practicarea u nor
sporturi u șoare cu avizul medicului de familie .
Un alt obiectiv al sportului pentru to ți este implicarea
femeilor în sport, fie în mod activ, fie în conduce rea asocia țiilor
sau cluburilor sportive.
Un obiectiv principal este „determinarea copiilor s ă
practice exerci țiul fizic sau sportul“ în mod activ și regulat atât pe
durata școlii, a vacan țelor, dar mai ales în via ța adult ă.
Programul SPRINT este un program de asisten ță , rezultat
din Charta European ă a Sportului, care se ocup ă de statele noi
membre din centrul și estul Europei, printre care și România, care
doresc democratizarea și modernizarea politicilor sportive,
structurile și managementul și s ă ini țieze un mediu sportiv, dup ă
regulile activit ăților asociative.
Conceptul de Sport pentru to ți este expresia fundamental ă
a încrederii în sport a Consiliului Europei. Acesta a stat la baza
unui proces de democratizare în Europa de vest și acum câ știg ă
teren pe întreg continentul, iar metoda EUROFIT se folose ște cu
eficien ță maxim ă, pentru m ăsurarea aptitudinilor fizice ale
copiilor și adul ților. Prin sport pentru to ți se ac ționeaz ă și
împotriva laturii negative a sportului, în special dopajul și

25 violen ța folosind instrumente legislative cu caracter obli gatoriu,
sau alte reglement ări interna ționale.
Motivarea cet ățenilor și diversificarea posibilit ăților de
activit ăți fizice și sportive sunt metodele prin care popula ția ță rii,
în marea ei majoritate, poate fi determinat ă să profite de efectele
benefice ale mi șcării la orice vârst ă. Se recomand ă, în primul
rând, abordarea persoanelor motivate, dar sedentare sau a celor
care nu urmeaz ă un program constant de mi șcare, de exerci țiu
fizic, întocmirea unui calendar și program de activit ăți fizice,
adaptat pentru categorii de tineri sau vârstnici.
Unii autori folosesc expresia de „activitate fizic ă sportiv ă
pentru fiecare” considerând c ă exprim ă mai clar domeniul de
practicare de:
– cât mai mult ă mi șcare;
– în cât mai multe locuri;
– de cât mai multe persoane.
În viziunea Consiliului Europei, sportul pentru to ți
reprezint ă toate formele de activitate fizic ă dedicate tuturor
oamenilor pentru a fi practicate pe tot parcursul v ie ții, printr-o
participare organizat ă sau independent ă. Obiectivele urm ărite
sunt:

exprimarea sau îmbun ătățirea condi ției fizice și a st ării
mentale de bine;

dezvoltarea rela țiilor sociale;

ob ținerea de rezultate în întreceri de orice nivel.
Deci este sigur c ă, viziunea Consiliului Europei în ceea ce
prive ște sportul pentru to ți are:

26  în primul rând un rol de promovare a s ănătății și st ării
de bine;
 în al doilea rând un rol de integrare social ă a
cet ățenilor;
 în al treilea rând, menirea sportului pentru to ți este
aceea de a oferi cadrul în care cet ățenii concureaz ă
între ei, pentru a se distra, destinde și recrea.

2.3. Func țiile sportului pentru to ți
 Func ția de socializare
Socializarea este un ansamblu de procese care ac ționeaz ă
asupra individului și prin care acesta înglobeaz ă normele și
valorile societ ății în care convie țuie ște.
Dup ă R. Boudon, (1997) socializarea const ă în ”
încorporarea regulilor, legilor, obiceiurilor, norm elor unei
societ ăți, ea are ca scop de a-i permite individului s ă posede un
ansamblu de cuno știn țe comune și s ă contribuie la înv ățarea
regulilor sociale exterioare de c ătre individ și la consolidarea
solidarit ății dintre grupurile sociale”.
Procesul de socializare are doua etape: prima socia lizare,
care are loc în copil ărie și socializarea secundar ă, pe tot parcursul
vie ții sociale a individului.
Fenomenul sportiv favorizeaz ă procesul de socializare, iar
grupul, echipa sportiv ă continu ă socializarea din familie. Astfel,
o structur ă sportiv ă este considerat ă ca o a doua familie, unde se

27 pot forma leg ături sociale. Aderarea la aceste asocia ții sau grupuri
sportive se pot celebra în cadrul unor ceremonii sp eciale,
importante în perpetuarea grupului.
Sociomotricitatea dup ă M., Epuran et al.,(2001) „se refer ă
la modalit ățile în care se exprim ă rela țiile în condi țiile activit ății
motrice, care este ea îns ăș i foarte diferit ă de la sport la sport”.
Învățarea sociomotric ă se refer ă la dobândirea
modalit ăților de a comunica cu membrii grupului prin mi șcare, iar
înv ățarea social ă se refer ă la înv ățarea conduitelor în grup, adic ă
la însu șirea deprinderilor și priceperilor de conduit ă tactic ă.
Componentele sociomotricit ății sunt:
• lucrul în grup,
• lucrul pentru grup,
• cooperare pentru organizarea ac țiunilor,
• ajutorarea partenerilor,
• respectarea regulilor,
• primirea și acceptarea de responsabilit ăți,
• asumarea de responsabilit ăți,
• evaluarea partenerilor,
• evaluarea adversarilor,
• respectarea adversarului,
• identificarea p ărților bune și a sl ăbiciunilor adversarului,
• utilizarea caracteristicilor adversarului pentru a- l învinge.
Sportul contribuie la integrarea social ă a indivizilor în
societate, iar structurile sportive joac ă un rol integrator pentru
sportivi.

28 Dimensiunile integr ării sociale dup ă J.C. Callede (1985):
1. Integrarea normativ ă, în conformitate cu conduita sportiv ă
adaptat ă normelor colective;
2. Integrarea comunicativ ă, constând în schimburile de
semne din cadrul grupului;
3. Integrarea cultural ă care desemneaz ă concordan ța dintre
normele unei culturi comune;
4. Integrarea func țional ă, care caracterizeaz ă gradul de
interdependen ță dintre elementele structurii:
antrenamente, juc ători, transferurile de juc ători pentru
înnoirea echipei.

Mobilitatea social ă determin ă modificarea pozi ției sociale
a unui individ sau grup de indivizi într-o societat e ierarhizat ă.
Aceasta asigur ă circularea indivizilor în interiorul unei ierarhii de
statusuri sociale și de categorii sociale.
Sunt dou ă tipuri de mobilitate social ă vertical ă:
1. Mobilitatea intra genera ție, care st ă la baza carierei
profesionale a indivizilor de-a lungul vie ții lor sociale și
care determin ă trecerea dintr-o categorie social ă în alta,
2. Mobilitatea inter genera ție, care determin ă analiza
carierei profesionale în concordan ță cu a părin ților și
determin ă trecerea unui individ din grupul social de
origine familia, în alt grup social, cel de aparten en ță .
„Aceast ă verticalitate reclam ă dou ă direc ții opuse:
mobilitatea ascendent ă, care presupune ascensiunea pe scara
social ă și mobilitatea descendent ă, care presupune regresia pe

29 scar ă social ă. Apare și aspectul de contra – mobilitate, care
presupune schimbarea pozi ției sociale de mai multe ori în via ță ,
în sensuri diferite, și de asemenea mobilitatea structural ă, care
corespunde evolu ției structurilor sociale ale unei societ ăți date
(J.C. Drouin, 1997)”.
Mobilitatea social ă la sportivi este o mobilitate
ascendent ă, adic ă o ascensiune social ă. În alt sens, reu șita
sportiv ă implic ă ascensiunea în elita sportiv ă. Factorii biologici și
psihologici ai reu șitei sportive au fost studia ți și sunt cunoscu ți de
către antrenori, iar factorii sociologici sunt mai pu țin cunoscu ți.
În fiecare țar ă, anumi ți factori sociali, precum clasa
social ă de apartenen ță a sportivilor, influen țeaz ă reu șita sportiv ă,
iar trecerea la elita sportiv ă are și cauze sociale. Studii f ăcute
relev ă faptul c ă nu to ți sportivii au acelea și șanse sociale de
a accede la elita sportiv ă, chiar dac ă din punct de vedere biologic
și psihologic este aceia și șans ă de a deveni campioni.
În Germania, lucrurile sunt un pic diferite: clasel e
superioare sunt supra reprezentate în cadrul elitei sportive, dar
sunt mai pu țin reprezentate în ceea ce prive ște sportul olimpic
decât sportivii proveni ți din clasa de mijloc.
Cercet ătorul finlandez L. Laasko (1980) precizeaz ă c ă la
nivelul elitei interna ționale clasa de mijloc este mai bine
reprezentat ă decât la nivel na țional, datorit ă dorin ței de
autorealizare, iar sportul poate fi un mijloc.
Numero și cercet ători au ar ătat c ă originea social ă joac ă un
rol important în reu șita sportiv ă și social ă a sportivilor de mare
performan ță , adic ă elita sportiv ă nu provine din toate mediile

30 sociale.
 Func ția cultural ă
Termenul de cultur ă are mai multe semnifica ții și anume
de civiliza ție care semnific ă progresul umanit ății, apoi poate fi
vorba de ideal în strâns ă leg ătur ă cu statul și cu na țiunea și în
ultimul rând, poate fi analizat dintr-o perspectiv ă antropologic ă,
desemnând ansamblul credin țelor, practicilor, moduri de a gândi
și a ac ționa specifice unui tip de societate.
E. B. Taylor (1871) define ște cultura „un vast ansamblu
complex care con ține cuno știn țele, credin țele, arta, morala, legile,
obiceiurile și toate aptitudinile și obi șnuin țele dobândite de om în
calitatea sa de membru al unei societ ăți“.
Sensul dat de E. Durkheim culturii este cel al unui
ansamblu de moduri de a gândi, sim ții și ac ționa, împ ărt ăș ite de
către persoane diferite cu scopul constituirii acesto ra într-o
colectivitate specific ă.
Dar o cultur ă se na ște într-o leg ătur ă social ă și se dezvolt ă
prin interac țiuni umane, lucru care se întâmpl ă și la sport,
produc ător de culturii sportive.
Sunt leg ături între tehnicile corporale și practicile
culturale ale unei societ ăți anume, iar antropologul Marcel Mauss
(1934) a subliniat aceast ă leg ătur ă, demonstrând „c ă modul în
care un individ alearg ă, înoat ă, danseaz ă, se lupt ă este în strânsă
leg ătur ă cu societatea unde se practic ă aceste activit ăți. Pentru el,
tehnicile corporale fiind “modul în care oamenii di n fiecare
societate știu s ă se foloseasc ă de corpul lor, într-o manier ă

31 tradi țional ă”.
Sociologul francez Pierre Parlebas analizeaz ă și el
leg ătura dintre practica sportiv ă dintr-o anumit ă societate dat ă și
cultura acestei societ ăți, îns ă dintr-o alt ă perspectiv ă. El prefer ă
termenul de joc sportiv mai curând decât cel de spo rt la fel ca și
cel de cultur ă în locul civiliza ției și lanseaz ă termenul de
etnomotricitate, pe care-l define ște ca “spa țiul și natura practicilor
motrice privite din unghiul raportului cu cultura și cu mediul
social în sânul c ărora s-au dezvoltat”. Aceste jocuri sunt
considerate universale îns ă pot varia în func ție de fiecare
societate în parte, variabila intercultural ă, dar pot varia și în
cadrul aceleia și societ ăți, în func ție de locul geografic, grupul
social de apartenen ță , profesie, variabila intracultural ă.
J. P. Clement, membru al echipei lui P. Bourdieu la fel ca
și C. Pociello, a dus mai departe analizele și a efectuat o anchet ă
comparativ ă a trei sporturi de lupta: judo, aikido și lupte și le-a
legat de alte activit ăți culturale și a demonstrat c ă în cadrul
ac țiunii motrice, maniera de a lupta, implicarea corpu l în lupta,
confruntarea cu adversarul, difer ă de la un sport la altul. De
asemenea, analiza stilurilor de via ță a sportivilor de la cele trei
discipline arat ă c ă anumi ți lupt ători prefer ă contactul dur și
colectiv în timp ce al ții pun accent pe fine țe și exprimare. Iar în
plan sociocultural, el observ ă existen ța diferen țelor practicilor
culturale între lupt ători și cei de la aikido, datorit ă originii lor
sociale diferite: lupt ătorii provin din mediile populare, citesc un
singur ziar, în timp ce karati știi citesc ziare de un nivel mai
ridicat, mai multe c ărți și reviste pe an.

32 Toate aceste abord ări ale echipei lui Bourdieu sunt
comb ătute de R. Thomas care consider ă c ă practica sportiv ă nu e
determinat ă doar de clasele sociale, ci și de alte variabile cum ar
fi vârsta și d ă exemplul joggingului: pentru a practica acest spo rt
nu e nevoie de un capital economic important, și totu și aceast ă
activitate e privilegiat ă de c ătre clasele superioare și
argumenteaz ă c ă paralela între practica sporturilor individuale și
ascensiunea pe scara social ă nu se realizeaz ă întotdeauna.
Sportul este practicat în diverse moduri în func ție de propria
cultur ă a grupurilor sociale.
În jurul fotbalului s-a creat o cultur ă a suporterului de
fotbal, cel care face deosebirea între simplul supo rter și fanul
adev ărat, ei sunt grupa ți în multiple subgrupuri, fiecare
reprezenta ți de semne distincte, iar aceste grup ări reprezint ă un
fenomen de contra – cultur ă.

 Func ția igienic ă

Func țiile fizice ale sportului sunt cele mai evidente pe ntru
majoritatea practican ților, a părin ților și chiar a spectatorilor
pentru c ă ac ționeaz ă direct asupra corpului.
Sănătatea individului înseamn ă absen ța bolii, dar și
aspectele psihice, starea de bine, de relaxare. Sta rea de lini ște,
autocontrol și relaxare sunt reg ăsite în discipline precum
gimnastica de între ținere, aerobic, aerobic dans, tae-bo, pilates,
fitball, etc. Centrele de fitness au ca scop men ținerea st ării de

33 sănătate, îmbun ătățirea condi ției fizice și psihice, pe lâng ă alte
efecte c ăutate cum ar fi sc ăderea în greutate, tonifierea, relaxarea,
etc.
Efectele sportului asupra s ănătății sunt în general motivul
prin care societatea îi g ăse ște sportului utilitatea sa practic ă cea
mai important ă.
Când statisticile na ționale de s ănătate public ă relev ă un
procent crescut al popula ției obeze sau suferinde de diverse boli
(diabet, etc) de diferite vârste, îns ă în special cea școlar ă,
programele na ționale prev ăd și activit ățile fizice ca un mijloc
eficient în programele de prevenire și combatere.

 Func ția agonistic ă

Agonismul provine de la cuvântul grec.-âgon, care
înseamn ă lupt ă, iar în traducere sportiv ă înseamn ă competi ție,
confruntarea cu un adversar, cu un record, cu natur a sau cu sine
însu și.
Agresivitatea este motorul agonismului, iar dorin ța de
afirmare personal ă și autorealizare a indivizilor este
o caracteristic ă a societ ății contemporane în care sportul
reprezint ă un mijloc de dobândire a lor.
Originea agonistic ă a sportului modern porne ște de la
luptele și r ăzboaiele istorice. In Grecia antic ă, Jocurile Olimpice
con țineau probe r ăzboinice: pugilatul, aruncarea discului,
pancra țiul. In Evul mediu, turnirurile erau jocuri fizice violente,

34 efectuate cu ocazia s ărb ătorilor. In folclorul și cultura fiec ărui
popor exist ă jocuri tradi ționale de lupt ă, care au fost primele
forme de lupt ă sportiv ă organizate și exist ă diferen țe între ele în
func ție de cultura popular ă
Agonismul poate fi v ăzut din mai multe puncte de vedere
dup ă Antonelli& Salvini, 1978, apud M., Epuran:

Existen țial: forma elevat ă a întrecerii dintre oameni, f ără
ostilitate, cu respectarea libert ății adversarului.

Sociologic: joc efectuat cu scopul recompens ării
eficien ței

Psihodinamic: atestarea valorii sale prin învingere a
adversarilor care nu sunt v ăzu ți ca obstacole ci ca și
puncte de referin ță

Pedagogic: evitarea frustr ărilor care alimenteaz ă
agresivitatea
Agonismul îi permite individului construc ția propriei
identit ăți, a sinelui prin compararea și confruntarea cu ceilal ți,
„copilul caut ă aceast ă siguran ță prin cooperare în reu șita și
acceptarea social ă, iar adultul, pentru a- și compensa insuficien ța
vital ă“ (Epuran,M., 2006).
În cadrul confrunt ării sportive, victoriile sunt cele care
ajut ă la construc ția sinelui și stimei de sine, îns ă și e șecurile,
înfrângerile î și au rolul lor în prevenirea unei supraestim ări sau
a form ării unei stime de sine supraevaluate care uneori se
dovede ște ineficient ă și nerealist ă cu situa ția dat ă.

35  Func ția hedonist ă

Aspectul hedonist al sportului și al activit ăților fizice se
refer ă la pl ăcerea pe care o determin ă practican ților de efort fizic,
cum ar fi:
– Pl ăcerea efortului greu, a durerii și a oboselii;
– Atingerea limitelor fizice și dep ăș irea lor;
– Capacitatea de orientare și coordonare a corpului și
membrelor;
– Controlul pozi țiilor, încordarea muscular ă, corelarea
respira ției cu contrac ția muscular ă;
– Senza țiile:
Relaxarea, detensionarea acompaniat ă uneori de euforie
sunt elementele unei st ări de bine generale realizate prin efortul
propriu al fizicului și psihicului.
Practican ții anumitor sporturi știu în mod sigur ce-i
motiveaz ă și care este atrac ția permanent ă care-i face s ă fie într-o
continua c ăutare a acestor senza ții și pl ăceri. Mai presus decât
combativitatea și competitivitatea, de sentimentul de a învinge un
adversar, cei care practic ă aceste sporturi sunt numi ți hedoni ști,
adic ă procurarea pl ăcerii fizice și psihice reprezint ă motivul
practic ării sportului sau sporturilor respective.
In general, aceste sporturi sunt practicate în exte rior, iar
natura, ambian ța, atmosfera, altitudinea, clima, temperatura sunt
elementele componente cu care se lucreaz ă. Dac ă cei de la
jocurile sportive caut ă pl ăcerea ludic ă, cei de la sporturile
individuale sunt axa ți mai mult pe pl ăcerea fizic ă.

36  Func ția estetic ă
Prin estetic ă se în țelege percep ția subiectiv ă a anumitor
acte, ac țiuni motrice cu ajutorul sim țurilor care genereaz ă
o reac ție afectiv ă. Aceasta determin ă spectacolul sportiv, dar nu
poate fi redus ă doar la acest lucru. Sportul poate fi definit din
acest punct de vedere ca și „momente de frumuse țe“ în care
sportivii nu doar se intereseaz ă despre arta sportului, ci tocmai
aceasta caut ă: ridicarea sportului practicat de c ătre ei la rang de
art ă, de perfec țiune uman ă.
Sportul este o estetic ă tr ăit ă, care produce pl ăcere sau
suferin ță corpului aflat în plin ă ac țiune de încordare sau relaxare
muscular ă cu scopul realiz ării unei armonii interioare. Exist ă
discipline care se afl ă la grani ța dintre sport și art ă (baletul,
dansul) iar în anumite sporturi predomin ă func ția artistic ă (patinaj
artistic, gimnastic ă, artistic ă, gimnastic ă ritmic ă sportiv ă).
Sublimul este atins când anumite gesturi și ac țiuni
sportive dep ăș esc frumosul și sfera umanului și când sportivul se
învinge pe sine însu și și condi țiile potrivnice. Sublimul reprezint ă
intensitatea frumuse ții, v ăzut ă ca și o valoare estetic ă. Îns ă nu
doar frumosul este generator de sublim ci și alte valori precum
bun ătatea, genereaz ă aceste sentimente. Fair-playul în anumite
condi ții sportive este generator de sublim.
Sportul este o reprezentare a destinului în care om ul se
transform ă pu țin câte pu țin iar uneori, sportivii sunt actorii unei
drame în cazul înfrângerii, chiar dac ă meciul a fost foarte frumos.
Prin func ția estetic ă se creeaz ă o leg ătur ă cu arta, iar
diferitele domenii cum sunt cele de teatru, film, l iteratur ă, pictur ă,

37 sculptur ă sunt realizate cu tematic ă sportiv ă.

2.4. Sportul pentru to ți în țara noastr ă

În România s-a promovat un concept al sportului pen tru
to ți care s ă defineasc ă: atât rolul și locul în cadrul activit ăților
sociale, cât și dreptul de practicare al fiec ărei persoane, dar și
atingerea obiectivelor acestui domeniu.
Legea educa ției fizice și sportului nr.69 /2000 define ște
sportul pentru to ți ca fiind ”un complex de activit ăți bazate pe
practica liber ă a exerci țiului fizic într-un mediu curat și sigur,
individual sau în grup, organizat sau independent.”
A., Dragnea și S. Mate-Teodorescu (2002. p. 34) definesc
sportul pentru to ți ca fiind o activitate diversificat ă,
competi țional ă sau necompeti țional ă, accesibil ă unor largi
categorii de persoane, desf ăș urat ă în cadru institu ționalizat sau
nu, cu scopul p ăstr ării capacit ăților biologice și psihice, integr ării
socio-culturale și petrecerii recreative a timpului liber.
Sportul pentru to ți este o activitate social ă de interes
na țional:
o bazat ă pe libera alegere de practicare a activit ăților
sportive, de c ătre orice persoan ă;
o care satisface nevoile, capacit ățile și preferin țele
fiec ăruia;

38 o care se desf ășoar ă în cadru organizat sau în mod
independent;
o într-un mediu curat și sigur, iar rezultatul final
trebuie s ă fie s ănătatea, recreerea și starea de bine,
individual ă și social ă.
Sportul pentru to ți cuprinde conform A. Nicu (1993, p 43):
o Sporturi de între ținere;
o Sporturi de timp liber;
o Sporturi în condi ții speciale;
o Sporturi în familie;
o Sporturi pentru vârstnici.
1. Sporturile de între ținere care au drept scop men ținerea
condi ției fizice, s ănătății, compozi ției corporale, recuperarea
activ ă, înl ăturarea efectelor negative ale stresului profesiona l.
2. Sporturile de timp liber care pot fi practicate independent
sau organizat, au scop de destindere în timpul prog ramului sau
recreativ dup ă programul de munc ă.
3. Sporturile în condi ții speciale desf ăș urate în penitenciare,
caz ărmi, orfelinate, școli speciale și au rol de integrare social ă,
potolire a conflictelor, potolire a instinctelor, c onsum de energie,
înl ăturarea monotoniei.
4. Sporturile în familie practicate în func ție de tradi ții și
preferin țe (handbal, baschet, înot, schi, cicloturism etc.).

39 5. Sporturile pentru vârstnici cu rol de men ținere a sănătății,
capacit ății fizice, a socializ ării.
În concluzie sportul pentru to ți:

Are ca obiectiv principal motiva ția și satisfacerea
trebuin țelor.

Trebuie s ă existe continuitate pentru a ob ține efectele
scontate.

Are priorit ăți privind vârsta, sexul, particularit ățile
individuale.

Permite activit ăți de relaxare, distrac ție și socializare.

Așa, dup ă cum se vede problema organiz ării și desf ășur ării
sportului pentru to ți este una din atribu țiile importante ale
Guvernului, ale institu țiilor centrale și locale, ale structurilor
sportive, ale ONG-urilor cu atribu ții în acest sens.
Se urm ăre ște identificarea problemele majore ale
sistemului de organizare și desf ășurare a activit ăților specifice
sportului pentru to ți, în vederea îmbun ătățirii continue a acestuia.
Abordarea pleac ă de la identificarea motiva țiilor și trebuin țelor
reclamate de diferitele grupuri de interese (copii, școlari, studen ți,
func ționari, muncitori, intelectuali, etc.), pentru prac ticarea
activit ăți sportive în timpul liber, contribuind astfel la c re șterea
calit ății vie ții.

40 Pe de alt ă parte trebuie o documentare serioas ă și
pertinent ă a motivelor care stau la baza activit ăților de loisir
pentru a dezvolta programe care s ă atrag ă cât mai mul ți
participan ți.
Sportul pentru to ți este o activitate practic ă important ă,
produs ă de societatea modern ă ca r ăspuns compensatoriu al
solicit ărilor tot mai intense la care este supus ă personalitatea
uman ă. În aceste condi ții s-a constat c ă activit ățile angrenate în
aceast ă practic ă exercit ă o seam ă de func ții foarte importante
pentru men ținerea în stare activ ă a poten țialului biologic,
psihologic și social al tuturor cet ățenilor.
Activit ățile specifice sportului pentru to ți exercit ă asupra
personalit ății umane urm ătoarele tipuri de efecte:
 biomotrice (s ănătate, condi ție fizic ă, refacere,
compozi ție corporal ă, motricitate);
 psihosociale (motiva ții și trebuin țe cum ar fi
nevoia de mi șcare, de relaxare, de destindere, de
divertisment, de culturalizare, de (auto)educa ție
etc.);
 sociale (socializare, potolirea instinctelor, evitarea
monotoniei, potolirea conflictelor etc.).
Scopul programului sportul pentru to ți este de cultivare a
sportului pentru s ănătate, educa ție și recreere ca parte

41 integrant ă a modului de via ță în vederea cre șterii calit ății vie ții
cet ățenilor.
Obiectivul principal al sportului pentru to ți este reprezentat
de încurajarea practic ării individuale și continue a sportului de cât
mai mul ți cet ățeni, prin crearea unui cadru social și organizatoric
complex și favorizant, sus ținut de organele guvernamentale în
parteneriat cu organiza țiile neguvernamentale, care vor ac ționa
pentru stimularea și sprijinirea practic ării activit ăților fizice și
sportive de c ătre toate categoriile de cet ățeni, f ără nici o
discriminare, în mod liber și voluntar, independent sau în cadru
organizat, în vederea men ținerii unei bune st ări de s ănătate și a
consolid ării socializ ării cet ățenilor.
În contrast cu situa ția existent ă în celelalte țari dezvoltate
ale UE, în România, aceste activit ăți sunt înc ă slab popularizate
și valorificate în scopuri benefice. Acest neajuns p oate fi corectat
cu ajutorul unui proiect strategic de îmbun ătățire continu ă a
acestor activit ăți, care s ă contribuie în mod efectiv la cre șterea
calit ății vie ții identificabil ă prin prisma celor 4 elemente
distincte : mediul înconjur ător (rela ția om-mediu), mediu social
(educa ția sportiv ă și rela ții sociale), mediul profesional și
mediul familial.
Inventarul ramurilor sau formelor de practicare a
activit ăților specifice sportului pentru to ți ne arat ă c ă acestea
sunt:

42 – sporturi și activit ăți de între ținere a st ării de s ănătate și a
condi ției fizice – sporturi de timp liber (loisir) în sco p
recreativ;
– sporturi în condi ții speciale de desf ăș urare (de
încarcerare, în contextul exercit ării unor anumite profile
profesionale ș.a);
– sporturi în familie;
– sporturi și activit ăți pentru persoanele de vârsta a treia.

Reguli pentru sportul pentru to ți:
o Obiectivul principal este motiva ția și satisfacerea
trebuin țelor;
o Continuitate pentru a ob ține efectele scontate;
o Priorit ăți privind vârsta, sexul, particularit ățile
individuale etc.;

La copii sportul regleaz ă cre șterea corporal ă,
asigur ă o dezvoltare fizic ă armonioas ă, regleaz ă
marile func țiuni biologice, fiziologice și psihice
(intelectuale, afective, volitive);

La adolescen ți și tineri asigur ă o bun ă condi ție
fizic ă, înl ătur ă stresul și favorizeaz ă socializarea;

La adul ți încetine ște îmb ătrânirea fizic ă și psihic ă
și le creeaz ă o stare de optimism.
o Permite activit ăți de relaxare, distrac ție și socializare.

43 Con ținuturile programului sportul pentru to ți sunt
mijloacele prin care se realizeaz ă obiectivele acestui program și
anume:
 petrecerea timpului liber sub forma practic ării
activit ăților motrice pentru men ținerea s ănătății și
prevenirea îmboln ăvirilor;
 dezvoltarea motricit ății;
 evitarea consumului de droguri – campanie antidrog;
 dezvoltarea calit ăților morale și de voin ță ;
 stimularea team-work-ului;
 atragerea cet ățenilor și implicarea activ ă a acestora în
desf ăș urarea activit ăților fizice ca participant sau
sus țin ător;
 promovarea sportului pentru s ănătate și în mass-media;
 desf ăș urarea unei activit ăți în folosul comunit ății și
dezvoltarea spiritului de apartenen ță la grup/echip ă.

Deci, sportul pentru to ți se bazeaz ă pe ideea c ă s ănătatea,
bucuria de via ță , integrarea social ă a fiec ărui individ, dobândite
prin sportul practicat la orice vârst ă, în func ție de posibilit ăți și
preferin țe, sunt valori cu multiple valen țe ale societ ății
contemporane, cu beneficii individuale.
Recunoa șterea tot mai larg ă (UE, UNESCO, OMS) a
rolului sportului în cre șterea calit ății vie ții, face ca tot mai mul ți
cet ățeni s ă fie interesa ți de abordarea unui stil de via ță s ănătos
prin petrecerea timpului liber în mod pl ăcut, recreativ și util.

44 Sportul pentru to ți are ca elemente principale:
¬ participarea activ ă a popula ției de toate vârstele la
activit ăți sportive în scopul amelior ării indicilor de s ănătate
a popula ției și integrare social ă;
¬ cre șterea num ărului de practican ți, cu prec ădere.
Un reviriment al practic ării pe scar ă larg ă a activit ăților
sportive a fost înfiin țarea Federa ției Române Sportul pentru To ți,
în conformitate cu statutele pe care le de ține „este o activitate
social ă de interes na țional: bazat ă pe libera alegere de practicare a
activit ăților fizice și sportive, de c ătre orice persoan ă; în func ție
de nevoile, capacit ățile și preferin țele fiec ăruia; în cadru
organizat sau în mod independent; într-un mediu cur at și sigur”,
iar rezultatul trebuie s ă fie s ănătatea și starea de bine, individual ă
și social ă. ( Statut Federa ția Român ă Sportul pentru To ți).
Activit ățile sportive de timp liber și de recreere trebuie s ă
ocupe un loc aparte în regimul de via ță zilnic al cet ățenilor,
indiferent de motivul pentru care este realizat ă mi șcarea.
Activit ățile sportive destinate publicului larg, contribuie la
men ținerea și înt ărirea s ănătății, prevenirea deficien țelor de
postur ă, satisfac nevoia de mi șcare și participare la via ța social ă.
Cre șterea alarmant ă a obezit ății infantile se datoreaz ă în
mare m ăsur ă lipsei activit ăților fizice, de și școala are menirea de
a forma tineri cu deprinderi și cuno știn țe de practicare
independent ă a exerci țiilor fizice, pe de o parte, iar pe de alt ă
parte insuficien ței num ărului de programe adaptate vârstei,
sexului, nivelului de preg ătire și preferin țelor indivizilor.

45 De asemenea, dorim s ă scoatem în eviden ță c ă: oferta de
proiecte în ceea ce prive ște sportul este și ea cu mult sub cea
prezent ă în statele europene. Se v ăd totu și schimb ări de nivel
legislativ în ultimii ani în ceea ce prive ște activit ățile sportive, fie
că e vorba de cluburi de fitness, s ăli de aerobic, cluburi de tenis
sau terenuri sintetice de jocuri acestea cunosc o o arecare
dezvoltare. Desigur, categoriile sociale care apele az ă la sport ca
loisir sunt cele mai avantajate, iar cele care practic ă sportul de
performan ță fac acest lucru uneori din dorin ța de a se realiza, și
nu pe principiul „mens sana in corpore sano”. Persoanele care
aleg sporturile costisitoare, cum ar fi tenisul de câmp sau schiul,
sunt în special oameni cu venituri care- și permit s ă le practice,
de și e foarte greu s ă avem o eviden ță .
În condi țiile actuale, no țiunea de calitate conceput ă doar
ca o adaptare la standarde trebuie redimensionat ă astfel încât s ă
se alinieze necesit ăților și a ștept ărilor cet ățenilor. Se remarc ă
preferin țele practican ților sportului de loisir ca fiind orientate spre
activit ăți diverse, sportiv-recreative, desf ăș urate într-un spa țiu cât
mai pu țin poluat, într-un mediu curat și sigur.
Trebuie s ă analiz ăm situa ția sportului pentru to ți și a indicatorilor
activit ății sportive de timp liber, pe baza principiului
managementului sportiv, adic ă orientare spre client, spre
beneficiar.

46 2.5. Educa ția sportiv ă

Consider ăm c ă educa ția este un pion important în
asigurarea unei vie ți mai bune, dac ă se realizeaz ă prin programe
ce cuprind valorile educa ției moderne. Astfel, în planul educa ției
s-au manifestat dou ă direc ții: „ îmbog ățirea con ținutului prin
promovarea ,,noilor educa ții,” (G. V ăideanu, 1996, p. 75), care
corespund unor trebuin țe de ordin socio-pedagogic și exprimarea
unor noi orient ări în conceperea și realizarea educa ției,
promovarea conceptului de ,,educa ție permanent ă”.
Educa ția este no țiunea superioar ă conceptului de educa ție
sportiv ă, din care decurg orient ările specifice, în țeleas ă ca
”fenomen social fundamental de transmitere a experie n ței de
via ță a genera țiilor adulte și a culturii c ătre genera țiile de copii
și tineri, abilit ăți pentru integrarea lor în societate”(DEX., 2009,
p. 343) , sau mai aplicat domeniului nostru, ca ” activitatea psiho-
social ă de formare-dezvoltare a personalit ății în vederea
integr ării sociale”( E. Noveanu, D. Potolea, 2007, p. 337) , ce are
în vedere finalit ățile la nivel de proces și la nivel de sistem ce pot
fi atinse în forme angajate într-un context deschis .
Educa ția sportiv ă este definit ă ca: activitate care
valorific ă, mijloacele, formele și caracteristicile educa ționale ale
sportului în vederea perfec țion ării și între ținerii biologice și
spirituale a omului și a integr ării lui sociale. (A. Nicu, coord.,
1974, p. 114).

47 Cuvântul educa țional al acestei activit ăți o a șeaz ă pe
acela și palier cu educa ția fizic ă. Prin efectul și valorile acesteia,
educa ția sportiv ă genereaz ă comportamente specifice culturii
sportive.
Educa ția fizic ă este acea latur ă a educa ției prin care se
urm ăre ște realizarea unei armonii între corp și spirit, între
elementele biologice și cele psihice ale personalit ății umane.
Dispune de multiple mijloace și metode care contribuie la
realizarea obiectivelor fiec ărei categorii de vârste și ac ționeaz ă
global în scop educativ, recreativ, sanogenetic. Ex erci țiul fizic și
sportul se practic ă sub diferite forme înc ă de la na ștere pân ă la
bătrâne țe, realizând un mod de via ță s ănătos.
Potrivit idealului educa țional, dezvoltarea fizic ă și psihic ă
armonioas ă constituie o component ă indispensabil ă a
personalit ății individului. Principalul scop pe care trebuie s ă-l
aib ă educa ția fizic ă și sportul îl constituie dezvoltarea calit ăților
morale și de voin ță , men ținerea și înt ărirea s ănătății, formarea și
perfec ționarea deprinderilor de a practica sistematic exer ci țiile
fizice și sportul, în vederea sporirii capacit ății de munc ă și
crea ție.
Consiliul interna țional al știin ței sportului și educa ției
fizice militeaz ă pentru o via ță activ ă a cet ățenilor pe parcursul
întregii vie ți. Se urm ăre ște implementarea acestei idei în toate
organiza țiile, dar și asigurarea programelor privind s ănătatea prin
mi șcare.
Organiza ția mondial ă a s ănătății a ini țiat programul Via ță
activ ă în anul 1998 explicând importan ța practic ării sistematice a

48 mi șcării pentru s ănătate, pentru cre șterea calit ății vie ții, dublat ă
de o alimenta ție s ănătoas ă.
Activitatea sportiv ă este component ă de baz ă a activit ății
umane, accesibil ă tuturor vârstelor și sexelor, ce const ă într-un
ansamblu de mijloace și metode specifice educa ției fizice și
sportului, care contribuie la dezvoltarea capacit ății motrice, la
înt ărirea și men ținerea s ănătății, la cre șterea armonioas ă a
individului, la ob ținerea unor rezultate sportive.
Activit ățile fizice și sportul prezint ă con ținuturi și sarcini
specifice, ce influen țeaz ă individul, din punct de vedere fizic,
motric, intelectual, estetic și moral. Datorit ă marii lui
accesibilit ăți, sportul pentru to ți se practic ă sub cele mai diferite
forme, înso țind omul de la na ștere pân ă la b ătrâne țe, favorizând
integrarea social ă a oamenilor indiferent de ras ă, cultur ă sau
orientare politic ă, creând astfel un stil de via ță s ănătos. Exerci țiul
fizic și sportul sunt factori de adaptare a cet ățenilor la condi țiile
vie ții moderne, fiind forme de educa ție pentru s ănătate.
Cercet ările au ar ătat c ă mi șcarea, practicat ă pe termen lung,
îmbun ătățește s ănătatea fizic ă și mental ă, având o contribu ție
pozitiv ă în procesul de înv ățare și dezvoltare a personalit ății,
reduce riscul apari ției afec țiunilor medicale.
”Lipsa de activitate fizic ă, alimenta ția tip fast food conduc
la excesul de greutate, favorizeaz ă apari ția obezit ății și a unor
afec țiuni cronice, care afecteaz ă calitatea vie ții, pun în pericol
via ța persoanelor și creeaz ă probleme economiei și bugetului
alocat s ănătății” ( Cartea Alb ă privind Sportul , Comisia
Comunit ăților Europene , 2007).

49 a) Exerci țiul fizic și sportul contribuie la:
• Înt ărirea st ării de s ănătate, petrecerea pl ăcut ă a
timpului liber, destindere fizic ă și psihic ă,
refacerea, c ălirea organismului;
• Însu șirea și perfec ționarea continu ă a unui sistem
complex de cuno știn țe, priceperi și deprinderi
practice (tehnice, organizatorice, administrative,
igienice, medicale, economice, manageriale etc.);
• Cultivarea unor tr ăsături de caracter ale
personalit ății umane, implicarea în celelalte
componente educa ționale.
b) Educa ția intelectual ă: – contribuie la cunoa șterea și
pre țuirea valorilor istorice, culturale, tehnologice, e conomice,
naturale ale ță rii sau jude țului vizitat; dezvoltarea spiritului de
observa ție; operativitatea și creativitatea gândirii; memoria
vizual ă; fair-play-ul.
c) Educa ția tehnologic ă sau politehnic ă – formeaz ă
cet ățenii pentru ac țiune, pentru a fi ap ți s ă explice cunoa șterea
știin țific ă în ac țiune.
c) Educa ția moral ă: – contribuie la dezvoltarea
patriotismului; sim țului responsabilit ății și datoriei; spiritului de
echip ă și disciplin ă.

50 d) Educa ția estetic ă: – contribuie la dezvoltarea gustului
pentru frumos; sim țului estetic și armonios.
e) Noile educa ții: – contribuie la dezvoltarea educa ției
ecologice, respectului pentru natur ă și mediul înconjur ător;
educa ției pentru pace și cooperare între popoare dezvoltarea
pentru democra ție și pentru s ănătate; pentru mass-media.
f) Educa ția prospectiv ă: intercultural ă; integrat ă pentru
persoane cu dizabilit ăți; pentru cet ățeni supradota ți; permanent ă
și de la distan ță .
Activitatea sportiv ă este act de crea ție valoric ă, deci act de
cultur ă, ce î și aduce o contribu ție la educa ția cultural ă prin
promovarea frumuse ții corpului, prin expresivitatea mi șcărilor și
prin calitatea rela țiilor interumane. Putem aprecia c ă dezvoltarea
culturii universale s-a realizat și prin îmbog ățirea culturii fizice,
care presupune un ansamblu de idei, convingeri, obi ceiuri,
institu ții, discipline știin țifice, opere artistice etc. Educa ția fizic ă,
și sportul sunt elemente dominante ale civiliza ției contemporane,
factori activi în dezvoltarea progresului uman, în perfec ționarea
personalit ății umane, iar olimpismul este o expresie tipic ă a
progresului uman prin sport.

51 2.6. Activit ăți sportive de timp liber

Sportul de timp liber este o form ă a sportului pentru to ți,
practicat ă în mod organizat sau independent, individual sau î n
grup, în scop recreativ, educativ sau profilactic. Nivelul de trai al
cet ățenilor influen țeaz ă practicarea sportului în țara noastr ă.
Nivelul de trai reprezint ă “gradul de satisfacere a necesit ăților
popula ției umane și este sinonim cu “standardul de via ță ”. Un
nivel de trai sc ăzut nu aduce nici prea mult ă diversitate în
petrecerea timpului liber. Lucrurile se prezint ă îns ă diferit pentru
tinerii statelor dezvoltate.
Din acest context, practicarea sportului nu pare s ă fie o
prioritate a românilor. Oferta de servicii în ceea ce prive ște
sportul este și ea cu mult sub cea prezent ă în statele mai
dezvoltate, dar sunt îmbun ătățiri din punct de vedere legislativ în
ceea ce prive ște activit ățile sportive.
Practicarea sportului de c ătre indivizi contribuie la
dep ășirea limitelor organismului pe de o parte, iar pe d e alt ă parte
îi ține departe de viciile societ ății.
Activit ățile sportive de timp liber contribuie la formarea
personalit ății prin valori cum ar fi: respectul fa ță de parteneri și
adversari, toleran ța, fairplay-ul, socializarea, lucrul în echip ă,
respectarea regulilor și a vie ții de grup. S ă men țion ăm c ă
activit ățile sportive sunt foarte potrivite pentru atingerea
obiectivelor de combatere a oric ărei forme de discriminare.

52 Sportul, în în țelesul s ău cel mai general este mi șcare, act
motric, n ăscut ca o necesitate înc ă de la începuturile fiin ței
umane, se transform ă odat ă cu evolu ția omului, fiind rând pe rând
mijloc de supravie țuire, expansiune, distrac ție, educa ție, comer ț
sau profesie etc.
Activitatea sportiv ă î și are originea în cultura vechii
Grecii, iar pentru b ărbat, femeie, copil ofer ă posibilitatea de a se
autoperfec ționa indiferent de profesie.
Activit ățile sportive de timp liber și de recreere trebuie s ă
ocupe un loc aparte în regimul de via ță zilnic al cet ățenilor,
indiferent de motivul pentru care este realizat ă mi șcarea. Se știe
faptul c ă tot mai mul ți cet ățeni sufer ă din cauza stresului cotidian
cauzat de tot felul de factori, precum profesia, re la ții tensionate în
munc ă, familia, probleme financiare, s ănătate precar ă, poluare,
etc. Dac ă privim rolul sportului de loisir în via ța societ ății, trebuie
să-l privim ca pe o activitate cu finalitate în s ănătate, în care
motiva ția intrinsec ă este de fapt pl ăcerea, recreerea, refacerea.
Sportul de timp liber este destinat tuturor categor iilor de
cet ățeni, indiferent de vârst ă, sex, grad de s ănătate și poate
îmbr ăca diverse forme: sport amator, de compensa ție, de
competi ție, pentru elite, pentru copii și tineri, în întreprinderi, în
familie, pentru persoane cu dizabilit ăți, de timp liber pentru toat ă
via ța, de mas ă, pentru vârstnici, profesionist, școlar, universitar,
recreativ sau de vacan ță . Deci, într-un cuvânt totul este sport, dar
una este sportul cu caracteristicile de întrecere și performan ță și
altele sunt activit ățile de joac ă ale copiilor, exerci țiile de
între ținere, gimnastica compensatorie sau activit ățile de recreere.

53 Altfel spus, recreerea fizic ă este partea activ ă a timpului liber
care are drept scop realizarea unei bun ăst ări fizice și psihice a
individului.
Recreerea prin activit ăți sportive este în primul rând o
activitate voluntar ă, f ără a urm ării performan ța, iar activit ățile de
destindere prin jocuri sportive sunt determinate de alegerea
fiec ăruia și se desf ăș oar ă f ără încrâncenare, chiar dac ă creeaz ă
sentimentul de întrecere.
Fiecare cet ățean particip ă la aceste activit ăți pentru binele
lui și satisfac ția particip ării, în cele din urm ă se v ăd câ știgurile în
sănătate atât pe plan individual, cât și social.
Promovarea programelor care vizeaz ă sportul în timpul
liber și alte tipuri de activit ăți motrice constituie, a șadar, o nevoie
a societ ății, preocupat ă de îmbun ătățirea calit ății vie ții.
Termenul de motiva ție determin ă în general
comportamentul unui om, iar în cazul nostru motiva ția reprezint ă
ceea ce st ă la baza individului de a practica activitatea spor tiv ă în
timpul liber.
„Motiva ția este totalitatea mobilurilor interne ale
conduitei, înn ăscute sau dobândite, con știente sau incon știente,
simple trebuin țe biologice sau idealuri abstracte” (P. Popescu-
Neveanu, 1978, p.633).
Motivele practic ării și desf ăș ur ării activit ăților sportive
sunt:
– trebuin ța de mi șcare al c ărei efect asigur ă dezvoltarea
psihomotric ă a individului,

54 – dorin ța de mi șcare care apare la cei care practic ă
regulat sportul;
– emula ția, adrenalina, gustul riscului;
Aceste categorii de motive determin ă individul s ă
practice sistematic și voluntar activit ățile sportive, dar reu șita
este dat ă și de factorii genetici, cum ar fi aptitudinile.
Cet ățenii practic ă sportul din diferite motive, dar
majoritatea se refer ă la faptul c ă sportul ofer ă satisfac țiile cele
mai dorite, iar cele mai importante motive sunt (Th ompson,
1994):
1.Afirmarea de sine – prin activitate sportiv ă individul
are posibilitatea de a se cunoa ște, de a-și dep ăși limitele, ceea ce
contribuie la definirea sa ca fiin ță uman ă.
2.Tendin țele sociale – adic ă nevoia de a se identifica cu un
grup, unde colaborarea este important ă și se realizeaz ă atât prin
antrenamente comune, cât și în cadrul întrecerilor.
3.Interesul pentru competi ție – la baza c ăruia st ă dorin ța
de a ob ține succesul sau de a tr ăi la întensitate maxim ă întrecerea.
4.Dorin ța de a câ știga – reprezint ă cel mai important motiv
de practicare a educa ției fizice și sportului, determinat de
motiva ția de a fi cel mai bun.
5.Căutarea compensa ției – dac ă nu reu șește într-un
anumit sector de activitate, din dorin ța de a se afirma, individul se
direc ționeaz ă spre un alt domeniu unde sper ă s ă ob țin ă succes.
6.Nevoia de mi șcare – este o trebuin ță important ă a fiin ței
umane care contribuie atât la men ținerea s ănătății și dezvoltarea

55 fizic ă armonioas ă, cât și la cre șterea capacit ății motrice a
individului.
7.Agresivitatea și combativitatea – constau în dorin ța de
a-și m ăsura for țele cu adversarii de întrecere și de a se dep ăș i pe
ei însu și.
8.Gustul riscului – este de asemenea un factor
motiva țional al mi șcării, unde situa țiile neprev ăzute joac ă un rol
foarte important.
Direc țiile strategice pe care trebuie s ă le avem în vedere
pentru o mai bun ă motivare sunt:
– Diversificarea con ținuturilor programelor sportive de
timp liber, îmbinând exerci ții accesibile, lipsite de
monotonie cu întreceri care stimuleaz ă spiritul
competitiv;
– Folosirea unor tehnici specifice bazate pe finalit ățile
activit ăților sportive de loisir și anume: dezvoltarea
fizic ă armonioas ă, men ținerea unei bune st ări de
sănătate, cre șterea calit ății vie ții, care s ă creasc ă
interesul;
– Promovarea și sus ținerea instructorilor specializa ți,
dar și a animatorilor sportivi în toate bazele sportive;
– Organizarea unor dezbateri publice cu factorii
implica ți: furnizorii și beneficiarii de servicii sportive;
– Editarea de materiale informative cu con ținut specific:
pliante, afi șe, flutura și, bro șuri etc;

56 – Realizarea unor campanii publicitare în mass-media
cu accent pe rolul sportului în s ănătate, în dezvoltarea
fizic ă armonioas ă a copilului;
– Participarea activ ă a popula ției de toate vârstele la
activit ățile sportive în mod organizat sau independent,
individual sau în grup în scop profilactic, educati v,
recreativ și social;
– Lansarea unor oferte atractive de activit ăți sportive
pentru cuprinderea unui num ăr cât mai mare de
cet ățeni;
– Cre șterea num ărului de baze sportive moderne care s ă
ofere condi ții optime de preg ătire, atât în mediul urban
cât și în mediul rural;
– Activit ăți cultural-sportive organizate de c ătre
autorit ățile locale, care s ă trezeasc ă interes pentru
publicul larg, dar și mediatizarea acestora pentru a se
cunoa ște beneficiile sportului;
– Obligarea legislativ ă a administra ției publice de a
sus ține activit ățile sportive;
– Implicarea femeilor în sport, fie în mod activ, fie în
conducerea asocia țiilor sau cluburilor sportive;
– Promovarea tehnicilor moderne de refacere.
Este important s ă se contureze un calendar sportiv, cu un
program de activit ăți sportive variate, specifice tuturor
categoriilor de vârst ă și sex. Bazele sportive, materialele și
instala țiile trebuie s ă asigure condi ții optime pentru practicarea
mi șcării, iar costurile s ă fie atractive. Instructorii sportivi s ă aib ă

57 o preg ătire în concordan ță nevoile actuale și trebuin țele
beneficiarilor.
Conform unei cercet ări în 2010, românii sunt mult sub
media european ă la capitolul activit ăți fizice, indiferent c ă este
vorba de frecven ța cu care fac exerci ții ori de scopul pentru care
aleg s ă fac ă sport. Cam 90% din români aleg ca dup ă o zi de
munc ă s ă petreac ă timpul rămas liber în fa ța televizorului.
Activit ățile sportive de timp liber ofer ă multe beneficii
atât asupra calit ății vie ții, cât și asupra organismului uman.
• reduce riscul mor ții premature;
• reduce riscul apari ției bolilor de inim ă, a diverselor forme
de cancer și a dou ă tipuri de diabet;
• previne apari ția problemelor de tensiune;
• ajut ă la men ținerea greut ății corporale și reduce riscul
apari ției obezit ății;
• reduce riscul apari ției osteoporozei;
• ajut ă la o mai bun ă socializare și înl ătur ă
comportamentele antisociale;
• o metoda de relaxare prin reducerea stresului, depr esiei și
anxiet ății.
Sportul a devenit unul dintre cele mai s emnificative
fenomene sociale.

58 Capitolul 3

Programe sportive de timp liber

Sportul este prezent în societatea româneasc ă sub forma
unor evenimente cultural-sportive și este asigurat de c ătre o
multitudine de organizatori și profesioni ști, în spa țiul public, mai
mult decât în cel privat.
Progresele tehnice și economice, realizate de vreo zece
ani, antreneaz ă o evolu ție a valorilor sociale de libert ăți,
individualism și comportament, care trebuie s ă determine o
practic ă de modalit ăți sportive de petrecere a timpului liber mai
important ă.
Contextul politic specific fenomenelor socio-econom ice și
culturale care au avut loc pân ă în 1990 nu au favorizat formarea
unor mentalit ăți și deprinderi ale timpului liber. Participarea la
sport a r ămas departe de a deveni o cultur ă, un mod de petrecere a
timpului liber, de și anumite forme de activit ăți (serb ări sportive,
festivaluri) au promovat nu numai competi ția sportiv ă, ci au
încurajat toate formele de exprimare artistic ă (dans, muzic ă și
arte) și totodat ă modalit ățile de conservare a jocurilor na ționale și
tradi țiilor sportive.
De și existau preocup ări pentru atragerea participan ților și
asigurarea condi țiilor, diversificarea formelor, crearea de dot ări
(dezvoltarea de programe sportive la locul de munc ă, înfiin țarea
de centre pentru servicii sportive, constituirea as ocia țiilor de

59 cartier, accesul gratuit pentru elevi și studen ți pe bazele sportive),
num ărul persoanelor care participau la aceste ac țiuni sportive era
mic, pe de o parte din cauza caracterului for țat și obligatoriu, iar
pe de alt ă parte din cauza nivelului sc ăzut de cultur ă sportiv ă.
Evenimentele socio-economice și culturale de dup ă 1990
în România, de și au avut un impact pozitiv asupra mi șcării
sportive de mas ă, nu au reu șit să formeze o mentalitate privind
timpul liber și sportul. Participarea la activit ăți fizice sportive este
departe de a fi o caracteristic ă a timpului liber, un mod de via ță
activ, voluntar.
Activit ățile sportive de loisir sunt sus ținute de documentele
educa ției formale din România, dar și de documentele europene
cu privire la politicile sociale. Guvernul României a ini țiat și
promovat programe care au condus la construc ția a 400 de s ăli de
sport, mini-terenuri de cartier, pentru a facilita accesul popula ției
la mi șcare. Exist ă de asemenea, mai ales în mediul urban, extrem
de multe ini țiative private care ofer ă servicii în domeniul
sportului (s ăli de fitness, aerobic etc.).

3.1. Turismul

Termenul ”turism” provine din cuvântul englez ” to tour ”
având semnifica ția de excursie, a ap ărut în Anglia în secolul al
XVIII-lea și se trage din cuvântul francez ” tour ”, adic ă drume ție,
călătorie în aer liber, în scopul recreerii, socializ ării, destinderii.

60 În DEX, 2009, turismul este definit ca fiind activitatea cu
caracter recreativ sau sportiv, constând din parcur gerea pe jos
sau cu diferite mijloace de transport a unei regiun i pitore ști sau
interesante dintr-un anumit punct de vedere. Turistul este definit
ca o persoan ă care c ălătore ște minim 24 de ore în afara ora șului
de domiciliu.
Din punctul nostru de vedere turismul este activita tea care
valorific ă exerci țiile aplicative și diferite mijloace de deplasare în
scopul cunoa șterii mediului înconjur ător și al relax ării active a
omului în aer liber și în timpul s ău liber.
S-a dezvoltat continuu în condi țiile actuale ale societ ății
moderne, în scopul destinderii, recreerii, socializ ării, dar și
men ținerii și îmbun ătățirii st ării de s ănătate. Familiarizeaz ă
participan ții cu multe cuno știn țe necesare practic ării turismului și
anume: deprinderi de orientare în teren, cunoa șterea regulilor și
normelor turistice și de ocrotire a naturii, a no țiunilor de prim
ajutor etc..
Practicarea turismului este o activitate de timp li ber care
urm ăre ște obiective instructiv-educative bine definite:
• însu șirea și perfec ționarea continu ă a priceperilor și
deprinderilor practice cu caracter utilitar care as igur ă
participarea la diferite forme de turism. Acestea s unt de
natur ă managerial ă, tehnic ă, organizatoric ă, igienic ă,
medical ă, financiar ă etc.;
• înt ărirea continu ă a st ării de s ănătate, destinderea prin
asigurarea confortului fizic și psihic, c ălirea organismului,
petrecerea pl ăcut ă a timpului liber;

61 • cultivarea unor tr ăsături de personalitate, implicarea
tuturor componentelor educa ționale:
– educa ția intelectual ă;
– educa ția moral ă;
– educa ția estetic ă;
– noile educa ții.

Educa ția intelectual ă urm ăre ște cunoa șterea și pre țuirea
valorilor istorice, culturale, economice și naturale ale țării sau a
unor localit ăți vizate. Se dezvolt ă spiritul de observa ție,
creativitatea gândirii intuitive, memoria vizual ă, auditiv ă și
chinestezic ă, percepțiile rapide și imagina ția motric ă.
Educa ția moral ă are in vedere dezvoltarea patriotismului
local, a sim țului responsabilit ății și datoriei, spiritul și disciplina
de echip ă.
Educa ția estetic ă dezvolt ă gustul pentru frumos, sim țul
estetic și armonia corporal ă, iar noile educa ții au în vedere
educa ția ecologic ă, educa ția pentru
democra ție, pentru s ănătate, pentru cooperare, pentru
mass-media.
Formele de practicare a turismului:
1. Plimbarea care este important ă pentru men ținerea formei
fizice a indivizilor. Se poate efectua zilnic cu o durat ă de
pân ă la 4 ore și este accesibil ă tuturor categoriilor de
cet ățeni, dar mai ales copiilor și persoanelor de vârsta a
III-a. Se poate face pe toat ă perioada anului și este la
îndemâna fiec ărei persoane.

62
2. Drume ția reprezint ă parcurgerea în mers a unui traseu cu
o distan ță cuprins ă între 3 și 25 de km și /sau o durat ă
între 1-17 ore de deplasare pe un traseu bune deter minat și
preg ătit dinainte în func ție de mai mul ți factori și anume:
geografici, meteorologici pe de o parte, iar pe de alt ă parte
în func ție de nivelul de preg ătire fizic ă și de instruire al
participan ților. Educ ă cet ățenii în spiritul colectivului, al
subordon ării intereselor de grup, formeaz ă deprinderi de
igien ă de comportament în grup.

3. Excursia are un rol important în educare și formarea
cet ățenilor indiferent de vârst ă și const ă în parcurgerea
unui traseu pe jos sau cu ajutorul mijloacelor de t ransport
pentru traseele mai lungi sau cu o durat ă cuprins ă între 1-
12 zile. Se stabile ște din dinainte traseul cu forma
itinerariului, mijloacele de transport, popasurile sau
opririle prev ăzute pe toat ă durata, loca țiile de cazare și
servire a mesei. În acela și timp se identific ă obiectivele
turistice instructiv-educative și activit ățile cultural-
sportive ce se organizeaz ă de-a lungul acestei activit ăți de
timp liber.

4. Expedi ția este o activitate turistic ă complex ă în care
obiectivele opera ționale turistice propuse spre a fi
realizate determin ă componen ța grupului, precum și o
serie de m ăsuri specifice acestor activit ăți sportive. Din

63 punct de vedere al managementului logistic avem nev oie
de materiale adecvate care constau în: transport,
echipamente, asisten ță medical ă. În func ție de scopul
urm ărit expedi țiile pot fi de: explorare, ecologice, de
cercetare, de amenajare a unor trasee turistice sau zone de
agrement. Sunt organizate de regul ă în perioada vacan ței
de var ă, dar pot fi desf ășurate pe tot parcursul anului.

5. Ca forme speciale de practicare a turismului avem:
cicloturismul între 1-12 zile, turismul nautic de l a 1-7 zile,
parcursuri pe schiuri, toate având un punct fix de cazare.

Cerin țe și norme de conduit ă impuse de organizare unei
activit ăți turistice:

• Organizatorul sau conduc ătorul grupului trebuie s ă fie
o persoan ă cu mult ă experien ță, ini țiat ă în astfel de
activit ăți, având calitatea de ghid sau monitor. Are
atribu ții de organizare, supraveghere și conducere a
grupului turistic pe parcursul întregii ac țiuni, r ăspunzând
de securitatea și s ănătatea participan ților la traseu.

Etapele necesare desf ășur ării unei activit ăți turistice :
• Etapa I-a – preg ătirea activit ății cuprinde:
– Documentare asupra traseului, zonei turistice, caz are,
mas ă, puncte de alimentare, existen ța marcajelor,
eventuale pericole,

64 – Alegerea traseului și întocmirea programului de activitate
zilnic ă cu stabilirea detaliilor de: dat ă, or ă, loc de adunare,
distan țele de parcurs pe ore sau zile, etapele turistice,
popasurile, echipamentele și materialele necesare în
func ție de anotimp, durat ă, pre ț.
– Popularizarea ac țiunii prin afi șe, bannere, anun țuri în
mass-media.
– Constituirea grupului de participan ți, repartizarea
responsabilit ăților individuale și de grup, precizarea
detaliilor cu privire la ținuta vestimentar ă, echipament,
cazare, alimente, trus ă medical ă.
• Etapa a II-a – desf ășurarea activității const ă în:
– Verificarea echipamentului necesar, precizarea echi pelor
de deplasare precum și a eventualelor situa ții speciale sau
chiar pericole care pot ap ărea pe toat ă durata ac țiunii.
– Parcurgerea traseului trebuie s ă se fac ă într-o manier ă
adecvat ă, facilitând atingerea obiectivelor stabilite de
către to ți participan ții.
– Evitarea zonelor dificile, cu obstacole, greu de tr aversat și
comportamentelor care pot d ăuna s ănătății sau vie ții
participan ților.
• Etapa a III-a – finalizarea ac țiunii
– Valorificarea experien ței câ știgate și diseminarea ei prin
expuneri, mese rotunde, expozi ții fotografice, albume,
filme documentare sau înregistr ări video.

65 • Cerin țe pentru reu șita ac țiunii

o Stabilirea unor obiective instructive, educative și
formative bine determinate;
o Alegerea traseului corect în func ție de: condi ția
fizic ă a participan ților, cuno știn țele și deprinderile
utilitare ale acestora, anotimp sau zon ă geografic ă.
Gradul de dificultate și accesibilitatea lui s ă
permit ă parcurgerea cu u șurin ță de c ătre toat ă
echipa;
o Formarea grupului în func ție de dificultatea
traseului pentru cei care practic ă turism montan;
o Popularizarea formelor de practicare a turismului
pentru atragerea unui num ăr cât mai mare de
participan ți la astfel de mi șcare;
o Elaborarea unui plan d e activit ăți bine structurat
pentru asigurarea unui calendar sistematic,
continuu și gradat de activit ăți turistice.

• Cerin țe și norme de conduit ă pentru participan ți

 Stare de s ănătate bun ă certificat ă de medic cu aviz
medical;
 Disciplin ă de grup în ceea ce prive ște
punctualitatea, respectarea programului, a
conduc ătorului de grup și a recomand ărilor f ăcute
de acesta;

66  Participare voluntar ă, activ ă și con știent ă la
desf ășurarea întregii ac țiuni;
 Îndeplinirea cu responsabilitate a sarcinilor
încredin țate în cadrul grupului.
• Cuno știn țe de specialitate

– În toate formele de organizare a turismului apar si tua ții
sau evenimente mai dificile care pot fi u șor dep ășite dac ă
sunt anticipate și dac ă participan ții au un nivel bun de
cuno știn țe, priceperi și deprinderi utilitare cu care s ă
solu ționeze cu succes. Acestea sunt legate de principale le
etape sau momente ale unei activit ăți de genul acesta
enumerate mai sus.

 Astfel, la etapa I de preg ătire a activit ății pentru alc ătuirea
grupelor și sarcinilor individuale se cere:
– nivel de preg ătire fizic ă adecvat ă, experien ță practic ă
anterioar ă, nivel de cuno știn țe și priceperi cu care sunt
înzestra ți participan ții, motiva ție;
– stabilirea unor func ții în cadrul grupului, cu deschiz ător și
închiz ător de forma ție, cu casier, asistent sau medic,
fotograf, tehnician, buc ătar;

 Planul ac țiunii trebuie s ă cuprind ă:
– obiectivele, lungimea, durata traseului stabilit;

67 – dac ă deplasarea se face pe jos sau cu mijloace de
deplasare, respectiv materialele necesare deplas ării:
autobuz, biciclete, b ărci, schiuri etc.;
– echipamentul pentru fiecare grup ă s ă fie complet, f ără s ă
lipseasc ă ceva din ce ar trebui la un moment dat: corturi,
alimente, lantern ă, materiale sportive, topor, fluier, hart ă,
trus ă medical ă etc.
– echipamentul individual s ă fie împachetat în rucsac astfel
încât s ă fie u șor de manevrat și mai ales s ă fie transportat
cu u șurin ță. Acesta const ă în: îmbr ăcăminte, înc ălțăminte,
rucsaci, saci de dormit, vesel ă, ochelari de soare, bidon cu
ap ă, medicamente, obiecte de igien ă personal ă etc.

 Pentru organizarea deplas ării trebuie avute în vedere
urm ătoarele:

– stabilirea direc ției de deplasare,
– stabilirea semnalelor de adunare, de oprire și de odihn ă,
– stabilirea mijloacelor de orientare în p ădure, prin mun ți,
în ape,
– stabilirea con ținutului activit ății în timpul opririi,
– stabilirea forma ției de deplasare cu nominalizarea
deschiz ătorului și închiz ătorului de grup,
– stabilirea modului de deplasare în situa ții speciale: prin
mla știni, cursuri de ap ă, locuri înz ăpezite.

68  Amenajarea locului de popas, ad ăpost sau de campare
const ă în :
– instalarea și adunarea cortului,
– improvizarea unui ad ăpost dac ă este nevoie,
– amenajarea locului pentru p ăstrarea alimentelor,
– aprinderea și stingerea focului,
– ad ăpostirea în caz de intemperii: viscol, furtun ă,
– organizarea instala țiilor pentru preg ătirea hranei,
– igiena locul de popas,
– respectarea mediului înconjur ător și a principiilor
ecologice pe tot parcursul deplas ării.

 Orientarea în teren trebuie s ă se fac ă conform celor
stabilite pe baza:
– marcajelor, semnelor și h ărților turistice,
– obiectivelor și semnelor topografice de orientare în
traseu,
– stabilirii direc ției de deplasare cu ajutorul busolei și a
punctelor cardinale,
– stabilirii locului de sta ționare și a direc ției de deplasare
fără ajutorul busolei pe baz ă de ceas, soare, vegeta ție,
cuno știn țe meteorologice.

 Primul ajutor și transportul accidenta ților trebuie acordat
cu responsabilitate și calm, de c ătre cadrul medical
prezent în echip ă pentru:
– accidente corporale, întinderi, entorse, fracturi ,

69 – epuizare fizic ă,
– alte accidente precum mu șcături de șarpe, câine,
păianjen, viespe, c ăpu șe, deger ături, le șinuri sau
hipotermii.

 La organizarea locului de campare, unde trebuie a șezate
corturile, trebuie s ă se aib ă în vedere urm ătoarele:
– terenul s ă nu fie accidentat pentru a putea pozi ționa și
instala corturile,
– stabilirea regulilor de igien ă minim ă,
– tehnica de montare și strângere a corturilor.

 Turismul nautic este o form ă special ă de practicare a
turismului, îns ăși denumirea impune condi ții speciale de
cunoa ștere a tehnicii vâslitului și înotului, de manevrare a
ambarca țiunilor, echipament specific și tehnici de salvare
de la înec.

 Turismul pe biciclete const ă într-un minim de cuno știn țe
și deprinderi privind montarea, demontarea și repararea
bicicletei, cuno știn țe despre tehnica deplas ărilor și
forma ția acestora, cunoa șterea și aplicarea regulilor de
circula ție privind deplasare participan ților.

 Turismul pe schiuri necesit ă un echipament strict care
este destul de costisitor și cunoa șterea tehnicilor de
deplasare pe teren plat, în p ădure sau în mun ți.

70
 Turismul individual este autoorganizat, autocondus și
autoadministrat. Traseele alese trebuie s ă fie u șoare, s ă
asigure securitate și reu șita ac țiunii. Poate fi practicat
numai de persoane cu experien ță vast ă, deprinderi și
priceperi de cunoa ștere si autoorganizare a unor astfel de
activit ăți.

3.2. Programe moderne pentru între ținerea
sănătăți

Programele moderne pentru între ținerea s ănătăți sunt un
mijloc de practicare a educa ției fizice și sportului în timpul liber
și nu numai. Au prins contur rapid și în țara noastr ă prin formele
de practicare variate. Exprim ă prin mi șcări st ări suflete ști, dând
corpului reprezent ări diferite, ceea ce uneori tind spre art ă. Unele
se desf ășoar ă pe muzic ă și au un ritm aparte, iar altele se execut ă
sub form ă de complex de exerci ții, dar beneficiul este acela și
sănătatea fizic ă și psihic ă a indivizilor. Sunt un mod petrecere a
timpului liber pl ăcut și recreativ și care contribuie la:
– Formarea și dezvoltarea capacit ății fizice a organismului;
– Dezvoltare fizic ă armonioas ă a corpului;
– Men ținerea și îmbun ătățirea st ării de s ănătate;
– Dezvoltarea estetic ă, artistic ă, a indivizilor;
– Formarea unor tr ăsături de personalitate și calit ăți psihice;

71 Un om s ănătos, armonios cu o senza ție permanent ă de satisfac ție
poate ajunge în situa ția în care, din punct de vedere psihic și fizic,
este echilibrat.
În lucrarea de fa ță dorim s ă prezent ăm pe scurt programe
moderne de timp liber pentru între ținerea s ănătății și anume:
Dans aerobic, Step aerobic, Bosu,Tae -bo Kick Boxin g, Fitball,
Pilates, Stretching.

• Aerobic dans

Dansul aerobic este diferit de aerobicul clasic, fi ind o
form ă de a face mi șcare pe muzic ă. Îmbin ă elementele specifice
dansului modern: piruete, s ărituri, pa și de dans, mi șcări de bra țe,
mi șcări de șold, într-un anumit ritm, cu o coregrafie potrivit ă și
muzic ă adecvat ă. Poate fi executat de to ți cet ățenii care doresc s ă
aib ă un corp antrenat și o ținut ă corect ă în via ța cotidian ă.
Finalit ățile acestui tip de program sunt bucuria și starea de bine
pe care o transmite, contribuind astfel la men ținerea și
îmbun ătățirea s ănătății.
Jane Fonda, celebra actri ță american ă, inspirându-se din
metoda Dr. Cooper, pune bazele gimnasticii aerobice de
între ținere, intervenind cu idei proprii bazate pe stret ching
folosind exerci ții accesibile și din gimnastica Yoga, gimnastica
medical ă, precum și varia ții de pa și de dans și elemente de balet
clasic.

72 Jane Fonda s-a preocupat și de caracterul dansului
modern, cu varia ții de pa și de dans și de caracter, pa și stiliza ți în
forme aerobice punând accent pe s ălt ări. Privind aptitudinile
psihomotrice pe care le dezvolt ă prin sistemul s ău, Jane Fonda
pune accentul pe mobilitate-elasticitate, pe detent ă și în mai mic ă
măsură pe coordonare și vitez ă. În schimb dezvolt ă rezisten ța
general ă a organismului prin travaliu muscular în lec ții
desf ășurate continuu f ără timpi mor ți angrenând în paralel cu
mi șcările, sistematic respira ția ritmic ă.
Jane Fonda chiar în lucr ările sale recunoa ște c ă nu se
erijeaz ă ca o veritabil ă specialist ă în domeniu, dar s-a documentat
fiind interesat ă în special în perioada când urma s ă devin ă mam ă.
Astfel, a început s ă practice personal mi șcarea și a creat acest
sistem de gimnastic ă aerobică de între ținere pe care l-a predat în
studiourile sale particulare, pentru formarea condi ției fizice a
cursan ților.
Rapid gimnastica aerobic ă câ știg ă teren și fiind ”en
vogue” se practic ă cu entuziasm în: Fran ța, Bulgaria, Ungaria,
Italia, Olanda, Belgia, Elve ția, având un num ăr mare de amatori
și în România.

• Kangoo Jumps

Kangoo poate fi definit ca un nou program de aerobic, care
utilizeaz ă ghete de antrenament Kangoo Jumps. Acest program s e
bazeaz ă pe diferite tehnici de s ăritur ă, de natur ă func țional ă,

73 motiva țional ă și eficient ă, contribuind la prevenirea afec țiunilor
mecanice și biologice.
Kangoo a fost special dezvoltat în scopul pro tej ării
împotriva loviturilor, datorit ă arcurilor eliptice și a benzilor de
fixare care contracareaz ă for ța orientat ă spre sol printr-o for ță de
sens opus.
Kangoo mai prezint ă și efecte de înt ărire a sistemului
imunitar, inimii și pl ămânilor. Exerci țiile efectuate prin utilizarea
acestui produs determin ă arderea unei cantit ăți de calorii cu 25%
mai mari, în timp ce riscul afect ării articula țiilor și coloanei
vertebrale scade cu 80%, în compara ție cu alte tipuri de exerci ții
fizice.
Utilizarea Kangoo poate fi de folos atât spor tivilor, cât și
persoanelor iubitoare de sporturi, în procesul de r eabilitare și în
prevenirea accident ărilor rezultate în urma practic ării activit ăților
sportive.

• Stepp aerobic

A ap ărut acum 25 de ani, dar este și ast ăzi foarte popular.
Este o activitate recreativ ă cu mi șcări lente și controlate. Stepp
aerobic folose ște o platform ă numit ă stepper, care are o în ălțime
cuprins ă între 8-16 cm. Diferen ța fa ță de aerobicul clasic const ă
în faptul c ă folose ște exerci ții combinate din pozi ție vertical ă,

74 efectuate pe stepper care este o b ăncu ță dintr-un material
antiderapant, într-un ritm specific și pe o muzic ă adecvat ă.
Mi șcarea de baz ă este asem ănătoare cu urcatul pe sc ări,
ceea ce nu obose ște la fel de mult ca exerci țiile clasice de aerobic,
dar ob ține rezultate similare. Este deschis tuturor catego riilor de
cet ățeni, mai pu țin celor cu afec țiuni cardiace, respiratorii sau cu
probleme de articula ții. Poate fi practicat de toate persoanele care
doresc s ă sl ăbeasc ă și s ă-și men țin ă forma sportiv ă. Se recomand ă
și femeilor îns ărcinate .To ți pa șii sunt executa ți, în func ție de
coregrafie folosind p ășirea pe step și înapoi de pe step pe podea.
Exerci țiile specifice sunt combina ții de mi șcări de ridicare,
întoarceri, și s ărituri repetate. De-a lungul ședin ței se lucreaz ă
mult și cu bra țele, mai ales prin tehnicile mai noi în care se
folosesc și alte accesorii care cresc intensitatea efortului. Se
lucreaz ă în grup, iar tehnica pa șilor este simpl ă, prin p ășire se
ridic ă genunchi la piept și se men ține spatele drept.
Avantaje:
 Poate fi practicat la orice vârst ă și de persoane cu
orice greutate;
 Sc ăderea în greutate apare relativ repede;
 Se poate lucra și acas ă;
 Îmbun ătățește rezisten ța fizic ă;
 Reduce stresul cotidian;
 Dezvolt ă toate grupele musculare;
 Echivaleaz ă cu joggingul.
Reguli pentru evitarea accidentelor:

75 – Înc ălțămintea s ă fie potrivit ă, în a șa fel încât s ă
amortizeze șocurile la s ărituri, urc ări și coborâri;
– Stepperul trebuie s ă fie bine fixat pe sol, la distan ță
potrivit ă fa ță de celelalte și în ălțime adecvat ă tipului de
exerci ții;
– Urcarea pe stepper se face în mod natural, f ără a c ălca
ap ăsat, cu toat ă laba piciorului în interiorul stepperului.

• Street dansul

Termenul de “Street dance” este în general folosit pentru a
descrie dansurile hip hop și funk ce au ap ărut în Statele Unite în
anii '70 și care sunt într-o continu ă cre ștere și dezvoltare în
cultura hip hop de ast ăzi. Aceste feluri de dans sunt foarte
populare ast ăzi, atât ca exerci țiu fizic practicat sub form ă de
competi ții, cât și ca practic ă în studiourile de dans și în alte
spa ții. Termenul apare ca o denumire general ă ce denot ă mai
multe stiluri de dans care se practic ă în spa ții deschise publice, în
cluburi sau școli.
Street dansul, de foarte pu țin timp apare în for ță și în
România. La început sub form ă de concursuri programate între
școli, sau festivaluri în prezen ța unor jurii din țar ă sau din
str ăin ătate.
Dup ă Eduard Andreianu: Street dansul „nu s-a n ăscut
nic ăieri și este acas ă oriunde în lume”.

76 În majoritatea situa țiilor mi șcările au un caracter social și
asigur ă pe de o parte interac țiunea între dansatori, iar pe de alt ă
parte interac țiunea dansatorilor cu publicul larg, de toate vârst ele,
fiind un adev ărat spectacol care încânt ă privirea.
Street dance este mai degrab ă o stare decât un stil. „Este
mi șcarea pe care o faci împins de muzic ă, nu conteaz ă din ce stil
de dans face parte", explic ă Enciclopediile și este născut spontan
din cultura unui popor.
Se presupune c ă primele manifest ări de tip street dance au
aparut la începutul anilor "70, odat ă cu explozia funk-ului, când
dansul a c ăpătat dou ă dimensiuni care îi lipseau: improviza ția și
competi ția. Din funk au ap ărut apoi noile stiluri: breakdancing,
hip hop dance, celebrul „robot", tutting-ul si upro ck-ul.
Hip-hop dance-ul are ast ăzi zeci de stiluri consacrate în tot
atâtea zone și doar câteva „interna ționalizate": krumping, harlem
shake, snap dance, clown walk, crip walk, etc.
Cele mai cunoscute din stilurile de dans ce se pr actic ă în
zilele noastre, precum breakdance, popping sau lock ing au
început s ă apar ă în jurul anilor 1970, hip hop new style și house
dance în jurul anilor 1980 în New York și Los Angeles, iar
electro dance a ap ărut în 2000 în Fran ța.
De și la început fiecare stil a ap ărut și s-a dezvoltat separat
unul de cel ălalt, ast ăzi, toate sunt asociate mi șcării hip hop
deoarece au în comun mai multe elemente de street d ance.
Scena street dance-ul este mereu în schimbare cu n oi
stiluri ap ărând mereu, inspirate din muzica hip hop. Acestea s e
întâmpl ă datorit ă simplit ății elementelor ce definesc unele stiluri

77 de dans. Spre exemplu, krumping-ul îl putem reg ăsi mult mai
ușor în rândul adep ților culturii street dance și nu numai, cei care
nu au o for ță corporal ă foarte mare, fa ță de breakdance unde se
cere o musculatur ă dezvoltat ă pentru executarea unor elemente
numite power moves. Accesibilitatea breakdance-ului este una
mai restrâns ă dar mult mai atractiv ă în rândul tinerilor.
De asemenea, se obi șnuie ște ca mi șcări caracteristice de
street dance s ă fie îmbinate cu alte forme mai tradi ționale de
dans, dând astfel na ștere unor stiluri precum lyrical hip hop
(mi șcări mai fluide și cu interpret ări teatrale) și street jazz (un
hibrid între hip hop modern și jazz dance). Aceste stiluri sunt în
general concentrate pe coregrafii și mai pu țin pe improviza ție sau
battle-uri și nu sunt considerate street dance pur, ci o varian t ă
alternativ ă a tradi ționalelor stilurilor de studio dance.
Baza street dance-ului r ămâne îns ă breakdance-ul,
considerat pân ă ast ăzi ca piatra de temelie a culturii hip-ho
Fie c ă e vorba de ap ărarea unui col ț de strad ă în fa ța
„invadatorilor" din blocul vecin, fie c ă se înfrunt ă dou ă școli, se
cucere ște o domni șoar ă „de-a locului" sau, pur și simplu, se caut ă
un statut de lider, în orice zon ă urbana din lume este nevoie de o
confruntare.
Pe vremea când singurele arme din cartierele ameri cane
erau de ținute de Panterele Negre (cel mai mare grup separat ist al
persoanelor de culoare din America, un grup radical afro-
american, activ în anii 1960-1970) și de poli țiști, oamenii
obi șnui ți aveau de ales între înc ăier ări și dans. În timp, a învins
dansul, dovada stând în raportul dintre cluburile d e noapte și

78 spitalele de urgen ță și au început s ă scad ă num ărul persoanelor
rănite.
Mai întâi cu importuri de mi șcări din luptele-dans
braziliene (capoiera), apoi din alte arte mar țiale, dar și din
dansurile de societate, dansurile moderne și cele sportive, apoi cu
mi șcări originale pentru fiecare curent, street dance-ul a ajuns la o
complexitate greu de imaginat. Într-o confruntare, unul dintre
dansatori, cel care d ă tonul în „battle", î și dovedeste cuno știn țele
din diverse stiluri, care trebuie s ă fie perfect adaptate la muzic ă,
iar oponentul trebuie s ă-i r ăspund ă fie cu aceea și m ăsur ă, fie cu o
provocare suplimentar ă, ad ăugând mi șcări din alte stiluri.
Adep ții street dance-ului adopt ă o cultur ă în care este
dezvoltat sim țul pentru pace și dragoste fa ță de semeni. Este o
modalitate pentru tineri de a- și manifesta tr ăirile și tensiunile a șa
cum vor ei f ără un control din partea p ărin ților.

• Bosu

Bosu reprezint ă acronimul de la Both Sides Up, este o
tehnic ă relativ nou ă care s-a r ăspândit rapid în s ălile de fitness.
Un program de preg ătire recreativ care îmbin ă mi șcările de
aerobic clasic executate pe o jum ătate de minge cu o parte
concav ă și una dreapt ă, având diametrul de 65 cm. La început a
fost folosit ă pentru recuperarea sportivilor de performan ță dup ă
accidente, dar s-a trecut rapid la antrenamente ind ividuale și în
grup pentru to ți practican ții. Asigur ă men ținerea echilibrului fizic
și tonifierea musculaturii la toate categoriile de b eneficiari,

79 indiferent de vârst ă. Contribuie la dezvoltarea rezisten ței locale și
a întregii musculaturi a corpului.
Programul Bosu este binevenit atât pentru sportivii de
performan ță, cât și pentru încep ători. Toate exerci țiile se lucreaz ă
pe sfer ă, folosind ambele par ți sub form ă de antrenamente cardio
cu mi șcări din articula ții: s ărituri, fand ări, urcat pe minge, în
func ție de tipul exerci țiilor. Înainte de antrenamentul Bosu
trebuie o înc ălzire prealabil ă, iar la încep ători folosesc exerci ții
simple cu men ținerea echilibrului în sprijin la perete.

Tehnicile Bosu se bazeaz ă pe stimularea Sistemului
Nervos Central și constau în salturi, fand ări, s ărituri, toate
executate într-un ritm rapid, f ără pauze mari între repet ări.
Exerci țiile sunt considerate cele mai eficiente pentru mus culatura
abdominal ă. Toate se lucreaz ă pe sfer ă cu muzic ă ritmat ă,
solicitând astfel toate grupele musculare. Folose ște exerci ții cu
ridicare de greut ăți, exerci ții de echilibru și exerci ții cu greutatea
corporal ă din diferite pozi ții. Are cele mai bune rezultate, într-un
timp foarte scurt.

Beneficii:

Asigur ă echilibrul corporal;

Îmbun ătățirea tonusului muscular și a echilibrului;

Dezvolt ă capacitatea motric ă a organismului;

Reduce stresul;

Benefic în recuper ările dup ă accidente.

80
• Tae-bo

Programul sportiv tae-bo este relativ nou, a deveni
popular în jurul anilor 1990 și este practicat de peste 2 milioane
de oameni în SUA, pentru c ă la un antrenament se elimin ă între
500-800 calorii. Îmbin ă exerci ții din arte mar țiale (tehnici de
autoap ărare) cu antrenamente de aerobic, exerci ții de fitness și
lovituri de box. Activit ățile sportive de timp liber prin tae-bo sunt
dinamice, se execut ă pe muzic ă folosind tehnici de lovire atât cu
bra țele, cât și cu picioare și au o coregrafie specific ă. Vizeaz ă în
acela și timp mai multe grupe musculare, contribuind astfe l la
dezvoltarea fizic ă armonioas ă și cre șterea capacit ății de efort a
organismului.
Se recomand ă cet ățenilor cu o preg ătire fizic ă general ă
bun ă, datorit ă intensit ății efortului. Este practicat de persoanele
care doresc s ă piard ă rapid din greutate, folosind exerci ții cu grad
mare de dificultate, care con țin s ărituri și loviri de la diferite
distan țe. Pentru mul ți beneficiari este o provocare, iar pentru a
asigura confortul fizic și psihic al indivizilor trebuie s ă se execute
de trei ori pe s ăpt ămân ă și s ă alterneze antrenamentele grele cu
cele u șoare. Accentul se pune pe dezvoltarea calit ăților motrice
combinate, adic ă rezisten ță în regim de vitez ă, rezisten ță în regim
de for ță și for ță în regim de vitez ă.
Contribuie la
– men ținerea și îmbun ătățirea st ării de s ănătate;
– dezvoltarea calit ăților psihice;

81 – stimuleaz ă dezvoltarea condi ției fizice;
– asigur ă un tonus muscular optim;
– educ ă marile func țiuni ale organismului: circula ția și
respira ția;
– înt ăre ște sistemul osos și cre ște masa muscular ă,
eliminând celulita.
Dup ă ce s-au înv ățat tehnicile specifice se poate lucra și
de acas ă, neavând nevoie de un echipament special. Se
recomand ă ca persoanele sedentare și cele supraponderale s ă-l
execute încet folosind exerci ții u șoare, înl ănțuite metodic, altfel
pot ap ărea riscuri în privin ța îmbun ătățirii s ănătății.

• Kick boxing

Este un program eficient de fitness total. A ap ărut pentru
prima dat ă în Japonia în jurul anilor 60, apoi în SUA și Europa,
dar de-a lungul timpului a devenit o metod ă extrem de popular ă
de a avea un corp antrenat și puternic. Este un antrenament
complex care folose ște exerci ții cu grad mare de dificultate.
Combin ă mi șcările de aerobic cu cele de box și arte mar țiale,
contribuind în mod special la dezvoltarea condi ției fizice și a
masei musculare.
Tehnicile de cardio kick boxing nu trebuie confunda te cu
antrenamentele de performan ță care prev ăd și un adversar. La
kick boxing comparativ cu tae-bo ritmul este mai ri dicat,
folose ște mi șcări explozive pe o muzic ă antrenant ă. Trebuie
alternate perioadele de lucru intens cu cele de int ensitate mai

82 mic ă, care sunt mai pu țin solicitante. Mi șcările cu picioarele și
pumnii combinate cu aerobic și mi șcări de autoap ărare, asigur ă
un exerci țiu ideal pentru beneficiarii care caut ă un antrenament
dificil.

Avantaje:
a. Se practic ă pentru men ținerea condi ției fizice cu beneficii
vizibile pentru corp;
– îmbun ătățește tonusul muscular,
– îmbun ătățește activitatea cardiac ă și respiratorie,
– cre ște robuste țea fizic ă,
– dezvolt ă capacitatea motric ă,
– dezvolt ă tr ăsături de personalitate.

b. Se practic ă pentru înv ățarea autoap ărării tehnic ă care
respect ă un cod etic de comportament în societate;
c. Se practic ă și ca sport de performan ță full contact.

• Fitball

Este o metod ă de a face mi șcare în timpul liber care
con ține atât exerci ții statice, cât și exerci ții dinamice efectuate cu
ajutorul unei mingi speciale. Este un program dinam ic și eficient
pentru c ă dezvolt ă capacitatea de efort a organismului,
mobilitatea articular ă și tonusul muscular. Mingile folosite sunt
de diferite m ărimi, cu diametrul cuprins între 35- 85 cm, cu o
structur ă elastic ă moale și se aleg în func ție de în ălțimea fiec ărui

83 practicant, cu cât în ălțimea este mai mare cu atât mingea trebuie
să aib ă un diametru mai mare. Mingea aleas ă trebuie s ă
foloseasc ă structurii corpului, în a șa fel încât când se st ă pe ea
unghiurile care se formeaz ă între picioare și bazin sau între
genunchi și glezne s ă fie de 90 grade.
Exerci țiile efectuate difer ă în func ție de zona care se
lucreaz ă și de intensitatea antrenamentului. Folosirea mingii la
programul fitball contribuie la adoptarea pozi ției corecte în
timpul execut ării exerci țiilor. Mingiile pe care se lucreaz ă preiau
o parte din greutatea corpului, articula țiile fiind mai mobile.
Este recomandat pentru orice vârst ă, și chiar pentru
persoane cu afec țiuni dorsale sau boli neurologice. Folose ște un
num ăr mare de grupe musculare datorit ă pozi țiilor adoptate. Se
pot executa exerci ții din culcat, a șezat sau chiar s ărit pe minge,
ceea ce diversific ă programul de preg ătire, f ăcându-l atractiv și
distractiv. Exerci țiile executate din diferite pozi ții implic ă multe
grupe musculare pentru c ă trebuie păstrat și echilibrul pe minge.

Beneficiile exerci țiilor de fitball:
• Îmbun ătățesc capacitatea fizic ă a organismului;
• Dezvolt ă rezisten ța articular ă, for ța și mobilitatea;
• Asigur ă o postur ă corect ă a corpului;
• Asigur ă controlul greut ății;
Aspecte privind practicarea programelor de fitball:
– mijloc rapid de remodelare a corpului;
– previn apari ția osteoporozei;
– asigur ă o ardere rapid ă a țesutului adipos;

84 – contribuie la eliminarea celulitei;
– protejeaz ă articula țiile genunchilor și gleznelor în timpul
execu ției;
– previn apari ția deficien țelor coloanei vertebrale și a
deficien țelor de postur ă.

• Pilates

Tehnica Pilates a fost propus ă de Joseph Pilates în secolul
al XX-lea și vizeaz ă îmbun ătățirea tonusului muscular al
organismului punând accent pe activarea și conectarea celor mai
puternice p ărți ale corpului, respectiv centrul corpului numit și
centru energetic. Metodele sunt folosite atât de c ătre antrenori,
cât și de kinetoterapeu ți și se studiaz ă la marile universit ăți din
lume. Folose ște exerci ții simple, dar musculatura se antreneaz ă
lucrând intens și în acela și timp mai multe grupe musculare.
Filosofia Pilates se bazeaz ă pe ideea c ă pentru atingerea
unei s ănătăți optime trebuie avut ă în vedere fiin ța uman ă în
totalitatea ei, adic ă minte, corp, spirit. Folose ște mintea pentru a
controla musculatura în timpul execu ției, iar metoda este o
exersare con știent ă.
Programul Pilates cuprinde un sistem de exerci ții fizice
pentru musculatura abdominal ă, musculatura spatelui, regiunea
fesier ă, zona șoldurilor, musculatura membrelor inferioare, cu
corpul în diferite pozi ții. Nu urm ăre ște p ărți ale corpului slabe pe
care s ă ac ționeze ulterior pentru dezvoltare. Abordarea p ărților
slabe se face prin acest centru energetic, care est e înt ărit. Cu

85 ajutorul acestor exerci ții corpul devine mai puternic, iar coloana
vertebral ă revine la starea ei natural ă și supl ă. În timpul
exerci țiilor de Pilates mi șcarea dinspre centru executat ă cu
precizie și coordonare este asociat ă cu o respira ție adecvat ă și
prelung ă.
Tehnica Pilates este diferen țiat ă de exerci țiile fizice prin 2
aspecte:
1. Are anumite principii de care ține cont:
– centrul energetic;
– controlul;
– concentrarea min ții;
– precizia execu ției;
– fluen ța mi șcărilor;
– respira ția adecvat ă.
2. Accentul este pus pe centrul energetic al orga nismului,
adic ă zona dintre mu șchiul diafragm ă, pelvis și tors,
numit ă ”the powerhouse”.
Ca motiva ție exist ă mai multe aspecte pentru care
cet ățenii s ă practice exerci țiile de Pilates:
– Stimuleaz ă marile func țiuni ale organismului;
– Controleaz ă greutatea corporal ă și masa muscular ă;
– Rezolv ă problemele ap ărute la coloana vertebral ă;
– Redefinesc corpul;
– Asigur ă confortul psihic;
– Îmbun ătățește echilibrul, coordonarea, mobilitatea și
suple țea;
– Încetine ște procesul de îmb ătrânire.

86 Programele de pilates se adreseaz ă tuturor categoriilor
de cet ățeni, femei, b ărba ți, sportivi, sedentari, precum și
persoanelor cu probleme medicale. Pentru cei care p ractic ă deja o
form ă de exerci ții fizice, alternarea cu exerci țiile de pilates
îndep ărteaz ă rutina și aduce un plus de echilibru, stabilitate și
postur ă organismului. La persoanele de vârsta a III-a prac ticarea
exerci țiilor de pilates confer ă mobilitate, tonicitate și suple țe
corpului, fiind întotdeauna executate controlat. Te hnica este
aceia și pentru b ărbați și femei, ceea ce face diferen ța între un
program pentru b ărba ți și unul pentru femei este complexul de
exerci ții executat. Se muleaz ă pe particularit ățile fiec ărui
practicant, vârst ă, tonus, s ănătate, postur ă, corelate cu o tehnic ă
de respira ție corectă, fiind o provocare pentru un corp și o minte
sănătoas ă

• Stretching

Este o metod ă simpl ă care folose ște exerci țiile de
întindere muscular ă, la îndemâna oricui, pentru c ă se poate
practica în orice spa țiu. Exerci țiile de stretching se efectueaz ă pe
grupe musculare și dezvolt ă în mod special mobilitatea și
suple țea articular ă. Un program de mi șcare ideal pentru persoane
stresate și obosite. Se recomand ă ca vârstnicii și copiii s ă evite
anumite exerci ții care suprasolicit ă.
Programul stretching cuprinde 2 tipuri de exerci ții:
dinamice și statice. Exerci țiile de stretching dinamic sunt folosite

87 și de sportivii de performan ță la începutul antrenamentelor. Cu
ajutorul lor se face trecerea de la starea de repau s la starea efort
înl ăturând riscul apari ției accidentelor. Asigur ă preg ătirea fizic ă
și psihic ă a organismului pentru efort intensificând circula ția. În
func ție de antrenamentul realizat se poate începe cu teh nici de
abordare cardio sau tehnici de înc ălzire prin întindere muscular ă
și articular ă cu mi șcări specifice. La sfâr șitul antrenamentelor se
poate face o revenire prin stretching static denumi t ă tehnica cool
down, care este diferit ă de procesul de înc ălzire și are o durat ă de
5 minute. La finalul antrenamentelor, mi șcările de stretching au
rolul de a detensiona musculatura.
Avantajele acestui tip de program sportiv sunt
reprezentate de faptul c ă folose ște întinderea și relaxarea
muscular ă dup ă efort. O ședin ță de stretching este de minim 20
de minute, iar fiecare exerci țiu se execut ă de 3-5 ori, cu trei
antrenamente pe s ăpt ămân ă. Are efecte benefice pentru toate
categoriile de practican ți datorit ă efortului constant cu mi șcări
lente, folosind men ținerea în pozi ții controlate și un fond muzical
adecvat. Se poate executa și la birou pentru ameliorarea durerii
spatelui și a tensiunii musculare la persoanele care lucreaz ă mult
la calculator.
În timpul unui exerci țiu musculatura trece prin 3 tipuri de
efort: contrac ție – întindere – relaxare, conferind starea de bine .
Beneficii:
– Îmbun ătățește forma fizic ă;
– Stimuleaz ă marile func țiuni ale organismului;
– Îmbun ătățește tonusul muscular;

88 – Asigur ă mobilitate articular ă și elasticitatea ligamentelor;
– Fortific ă sistemul osos.
Ce trebuie s ă ști despre stretching:
• Mediul în care se realizeaz ă ședin ța trebuie s ă fie relaxant
cu muzic ă potrivit ă;
• Necesit ă o înc ălzire prealabil ă;
• Se execut ă încet cu mu șchii bine întin și, între 2-5 repet ări;
• Respira ția trebuie s ă fie corect ă, inspira ția s ă fie adânc ă pe
nas și expira ția de dou ă ori prelung pe gur ă;
• Concentrarea este foarte important ă pentru c ă este pus ă la
treab ă și mintea;
• Ordinea de execu ție se face trecând de la partea superioar ă
spre cea inferioar ă, cu 1-2 exerci ții pentru fiecare grup ă
muscular ă;
• Dup ă exerci ții executate la sol revenirea nu se face brusc;
• Nu se for țeaz ă articular, progresul este lent.

89 3.3. Jocuri dinamice, competi ții tradi ționale

Jocurile dinamice au o pondere deosebit ă în con ținutul
activit ăților sportive de timp liber, fiind o metod ă recreativ ă
foarte atractiv ă. Termenul de joc dinamic provine de la cuvântul
latin ”jocus” și cuvântul francez ”dinamique”.
În sensul general conform DEX. (2009) jocul reprezi nt ă ”
o competi ție sportiv ă de echip ă, c ăreia îi este proprie lupta
sportiv ă (baschet, fotbal etc.), mod specific de a se compo rta într-
o întrecere sportiv ă”.
Ideea de joc se asociaz ă cu no țiunea de copil , ceea ce determin ă
o alt ă defini ție a jocului ca: ”activitate specific ă copil ăriei, dar
înc ă de la vârst ă fraged ă pân ă la b ătrâne țe, omul se joac ă din
motive interioare ( trebuin țe, porniri, nevoi etc.) și/sau motive
exterioare (care împing spre ac țiuni diferite)” – ( Colibaba, E., D.,
ȘI Bota, I., 1998). Nevoia de joc, distrac ții și activit ăți recreative
este prezent ă și la adul țicare, print-o organizare judicioas ă a
timpului liber g ăsesc loc și pentru asta.
Gh. Mitra și A. Mogo ș (1981) clasific ă jocurile în:
• Jocuri dinamice sau de mi șcare;
• Jocuri preg ătitoare pentru diferite ramuri de sport;
• Jocuri sportive organizate pe baz ă de regulament.
Caracteristicile jocurilor dup ă Epuran, M., și Horghidan,
V., (1994) sunt:
1. Activitate natural ă, determinat ă de trebuin țele de
manifestare a calit ăților fiin ței umane;

90 2. Activitate spontan ă, determinat ă de trebuin țe și
tendin țe umane;
3. Activitate atractiv ă, care produce st ări afective
pozitive;
4. Activitatea dezinteresat ă, în vederea tr ăirii
bucuriei activit ății autonome și gratuite;
5. Activitatea recreativ ă compensatoare, prin care
omul caut ă destindere și distrac ție;
6. Activitate total ă care solicit ă func țiile cognitive,
psihice, afective, volitive, motrice.
O latur ă important ă a jocurilor dinamice este aceea c ă se
desf ășoar ă sub form ă de competi ție urm ărind dezvoltarea fizic ă
armonioas ă, dezvoltarea capacit ății motrice, men ținerea formei
sportive în special, pentru realizarea unui mod de via ță s ănătos.
Sunt practicate de to ți cet ățenii, indiferent de vârst ă deoarece au
în con ținutul lor elemente din diferite ramuri și probe sportive și
contribuie la formarea spiritului de echip ă și a capacit ății de
organizare. Exist ă multiple posibilit ăți de organizare, atât în aer
liber în cadrul natural, cât și în interior într-un spa țiu restrâns.
Datorit ă complexit ății lor, jocurile dinamice au efecte
benefice asupra organismului uman, contribuind la d ezvoltarea
tr ăsăturilor de personalitate: cinste, respect, recunoa șterea
adversarului, creativitate, curaj, aten ție, dârzenie, perseveren ță
etc.
Au multiple valen țe formative asupra practican ților motiv
pentru care trebuie s ă fie prezente atât în lec ția de educa ție fizic ă
și sport, cât și în activit ățile sportive de timp liber. Caracterul

91 aplicativ al jocurilor este dat de calit ățile motrice și de faptul c ă
folosesc o serie de deprinderi utilitare din via ța cotidian ă. Au un
regulament bine stabilit și se desf ășoar ă în condi ții mereu
schimb ătoare. Regulile asigur ă elementele cele mai constante din
timpul unui joc, care presupune manifestare creatoa re și folosirea
ini țiativei personale pentru realizarea câ știgului. Dezvoltarea
deprinderilor și priceperilor motrice de baz ă și aplicativ-utilitare,
precum și a deprinderilor și priceperilor motrice specifice unor
probe și ramuri sportive, dar și a calit ăților motrice contribuie la
men ținerea unei s ănătăți optime.

Obiectivele jocurilor dinamice :
– îmbun ătățesc capacitatea motric ă a indivizilor;
– satisfac trebuin țele de recreere și destindere prin
crearea st ării de bine;
– asigur ă o competi ție permanent ă cu reguli impuse;
– satisfac nevoile de a ac ționa în grup sau individual în
spiritul echipei;
– combat sedentarismul și obezitatea;
– activeaz ă marile func țiuni ale organismului;
– dezvolt ă tr ăsăturile de personalitate.

Cerin țe metodice pentru organizarea unui joc dinamic :
a) Selectarea jocului și alegerea spa țiului de desf ășurare;
b) Procurarea și preg ătirea materialelor necesare;
c) Organizarea participan ților cu distribuirea sarcinilor și
explicarea regulamentului;

92 d) Desf ășurarea jocului;
e) Încheierea jocului și desemnarea câ știg ătorilor.
Caracteristica de baz ă a jocurilor dinamice este
întrecerea, care duce la atingerea obiectivelor și a câ știgului.

Întrecerile sportive sunt o form ă simpl ă de recreere și
distrac ție care se combin ă foarte bine cu particularit ățile de vârst ă
ale participan ților. Urm ăresc îmbun ătățirea deprinderilor motrice
ale participan ților, cultivând respectul fa ță de adversari și
coechipieri, atât în situa ția de învingător, cât și în calitatea de
învins., fair-play-ul. Pe perioada întrecerilor co echipierii pot s ă
se încurajeze și s ă-și manifeste satisfac ția reu șitei.

Pentru o bun ă desf ășurare a întrecerilor trebuie s ă se
precizeze:
– Locul de plecare;
– Momentul în care se pleac ă, adic ă semnalul de start;
– Consecin țele nerespect ării regulilor ( reluarea întrecerii
sau pierderea întrecerii).
Întrecerile sportive sunt mijloace opera ționale prezente atât în
lec ția de educa ție fizic ă, cât și în activit ățile extracurriculare.
Dezvolt ă spiritul de competitivitate, asigurând rela ții de
colaborare, în spiritul regulilor pe care le accept ă și la
respect ă.
Forma principal ă și cea mai r ăspândit ă a întrecerii sportive
dintre participan ți este concursul.

93 Competi ții tradi ționale

Competi ția conform DEX (2009) reprezint ă ”concurs,
lupt ă între dou ă sau mai multe persoane sau state, organiza ții,
care urm ăresc acela și avantaj sau acela și rezultat, 2 concurs,
întrecere, reuniune constând din lupt ă pentru întâietate în una sau
mai multe probe sportive”. Competi ția este esen ța sportului
Competi ția tradi țional ă este un ansamblu de concursuri
sportive între persoane sau echipe, care respect ă anumite
obiceiuri, desf ășurate pe mai multe reuniuni sau etape.
Competi ția tradi țional ă în sens general cuprinde
manifest ările sportive în centrul c ărora de și se afl ă compararea
performan țelor sportive, predomin ă manifest ările tradi ționale.
Func țiile competi ției tradi ționale:
• Func ții generale:
– func ția cultural ă;
– func ția comercial ă;
– func ția de comunicare social ă;
– func ția de politic ă sportiv ă.
• Func ții speciale:
– func ția de instruire sportiv ă;
– func ția educativ ă
Termenul de competi ție tradi țional ă este deseori utilizat
ca sinonim cu termenul de ”concurs tradi țional”
No țiunea de competi ție tradi țional ă este întâlnit ă în toate
domeniile vie ții publice sau private, când performan ța este
comparat ă și este vorba de victorie sau înfrângere.

94 3.4. Activit ăți sportive recreative

• Paintball

„Jocul de paintball este o activitate sportiv ă de timp liber,
deschis ă tuturor categoriilor sociale, copii, femei, b ărba ți,
vârstnici etc. A ap ărut la începutul anilor 1990 și s-a dezvoltat
rapid în peste 40 de țări, devenind o adev ărat ă industrie. Este un
sport de echip ă distractiv care se desf ășoar ă în aer liber. Combin ă
recreerea cu pl ăcerea pentru natur ă, aventur ă și spirit competitiv.
Terenul de joc de suprafa ță mare, este prev ăzut cu
obstacole diferite: cazemate, puncte de trecere, co paci. Jocul are
la baz ă o strategie de r ăzboi care se bazeaz ă pe ingeniozitatea
participan ților. Juc ătorii folosesc pu ști cu bile umplute cu vopsea,
iar în momentul în care au lovit aceste bile se spa rg și vopseaua
se împr ăștie, echipa având posibilitatea s ă vad ă dac ă a țintit.
Arbitrajul este asigurat de:
– 1 judec ător care d ă semnalul de start, întrerupere sau
oprire a jocului,
– Arbitru care este atât oficial cât și antrenorul fiec ărei
echipe. El comunic ă judec ătorului când jocul poate începe
și semnalizeaz ă orice incident ap ărut pe parcursul jocului.

95 Regulamentul cuprinde:

Zona de siguran ță – suprafa ță de joc în care competitorii
își pot da jos ochelarii de protec ție s ă-și încarce armele.
Se afl ă în afara spa țiului de joc.

Zona de joc – spa țiul pe care se practic ă jocul. Pe acest
spa țiu se poart ă echipament de protec ție.

Dead zone – zona în care trebuie s ă stea juc ătorii elimina ți
pân ă la sfâr șitul jocului. Acesta se afl ă pe suprafa ța de joc.

Căpitanul – fiecare echip ă are nominalizat un conduc ător.

Terenul de joc:
To ți participan ții la joc poart ă obligatoriu ochelarii de
protec ție când se afl ă în câmpul de joc, iar jocul este în plin ă
desf ășurare sau când sunt în zona în care se trage. Echip amentul
este completat cu o masc ă de fa ță și un sistem de protec ție a
urechilor. Nerespectarea acestor condi ții duce la eliminare.
Dac ă un juc ător este lovit el trebuie s ă strige ”mort”
pentru a-i anun ța pe to ți participan ții c ă este eliminat. Un juc ător
este eliminat când este marcat cu vopsea în orice p arte a
echipamentului.
Când jocul este preg ătit de start arbitrul ridic ă mâna
dreapt ă și anun ță judec ătorul care folose ște un semnal de
trompet ă ce marcheaz ă începerea jocului. Pe teren se afl ă un
num ăr de juc ători anun țat dinainte, iar dac ă o echip ă are mai
pu țini poate începe jocul a șa. Jocurile nu se amân ă pentru
întârzieri sau defec țiuni la echipamente. Orice juc ător care
părăse ște zona echipei sale sau zona de start la început d e joc este
eliminat.

96 Este obligatoriu ca dup ă ce a fost lovit un juc ător s ă se
strige ”verificare vopsea” pentru a vedea cine a fo st atins.
Atitudinea agresiv ă sau încercarea de a pune mâna pe
arma adversarului se penalizeaz ă cu eliminare. Împu șcarea
inten ționat ă a unui arbitru sau spectator se sanc ționeaz ă cu
eliminare. Împu șcările de la distan țe mici și în zone neprotejate
sunt interzise.
Dac ă în timpul jocului masca de fa ță a unui juc ător este
dat ă la o parte accidental, acesta este obligat s ă se arunce la
pământ cu fa ța sau capul acoperit și s ă strige ”opri ți jocul”. Toat ă
lumea trebuie s ă opreasc ă jocul imediat în astfel de situa ții, iar în
caz de accidente arbitrul opre ște jocul.
Dac ă un juc ător este atins el trebuie s ă ridice arma și s ă
părăseasc ă zona de joc. Juc ătorii elimina ți nu au voie s ă
comunice cu coechipierii, nu pot pasa echipamentul sau muni ția
unor coechipieri pentru c ă sunt elimina ți și ei.
Spectatorii nu au voie s ă dea informa ții despre situa ția din
teren, iar dac ă se întâmpl ă acest lucru duce la penalizarea cu
puncte a echipei care a fost ajutat ă.

Verificarea vopselei:
Verificarea vopselei poate fi cerut ă de c ătre orice juc ător
activ, iar timpul de joc nu este oprit pentru aceas t ă opera țiune. Un
juc ător care cere verificarea propriei vopsele r ămâne în joc pân ă
când un arbitru efectueaz ă verificarea.

Strategii și steaguri:
Steagul poate fi transmis între juc ători, dar nu poate fi dat
de la un juc ător eliminat la unul activ. Steagul trebuie s ă fie v ăzut

97 de arbitrii și de to ți juc ătorii din teren și poate fi purtat în mân ă
sau în jurul gâtului. Dac ă juc ătorul cu steagul este eliminat, atunci
steagul este returnat.

Semnalul pentru sfâr șitul jocului poate fi dat dac ă:
– Se ridic ă steagul,
– Timpul de joc a expirat,
– Se aude fluierul de sfâr șit al jocului dat de judec ător,
atunci arbitrul ridic ă mâna dreapt ă,
– Toate focurile înceteaz ă, iar juc ătorii blocheaz ă țevile
pu știlor.

• Mountain- bike

Este o form ă de a face plimb ări pe biciclet ă, o modalitate
de a practica sportul în timpul liber, pe trasee de ferite, care au
grade de dificultate diferite, folosind terenuri ac cidentate,
drumuri forestiere, sau chiar stânci. Este un mijlo c recreativ la
îndemâna cet ățenilor, care ofer ă bucuria sportului pe dou ă ro ți în
atmosfera special ă a mediului înconjur ător, stimuleaz ă
adrenalina.
Acest tip de turism se practic ă în grup și folose ște o
biciclet ă special ă numit ă mountain bicycle. Practicarea
ciclismului montan necesit ă un echipament special atât pentru
sezonul de var ă, cât și pentru sezonul de iarn ă. Beneficiarii
trebuie s ă aib ă un control foarte bun asupra bicicletei pentru c ă se
practic ă în locuri departe de lumea cotidian ă, iar în cazul în care

98 bicicleta se stric ă pot ap ărea probleme. Iubitorii de ciclism se pot
bucura de frumuse țea naturii în orice anotimp. Peisajele de pe
traseele alese sunt unice, iar cadrul natural asigu r ă o relaxare
total ă.
S-a dezvoltat rapid și în țara noastr ă, având un num ăr din
ce în ce mai mare de participan ți. Drume țiile pe biciclet ă men țin
o stare optim ă de s ănătate contribuind și la tonifierea musculaturii
corpului, încurajeaz ă cet ățenii s ă practice un sport, promoveaz ă
mi șcarea pentru s ănătate, turismul și ecologia. Este u șor de
practicat fiind deschis tuturor categoriilor de cet ățeni pe trasee
diferite.
Beneficii:
– Asigur ă nun mod de via ță s ănătos;
– Promoveaz ă turistic zonele;
– Îmbog ățește condi ția fizic ă;
– Men ține forma sportiv ă;
– Protejeaz ă natura;
– Îmbun ătățește activitatea aparatului cardiovascular și
respirator.

• Escalada

Este o activitate sportiv – recreativ ă de timp liber, care are
ca scop dep ășirea de c ătre participan ți a obstacolelor naturale sau
artificiale ale unui traseu abrupt. În accep țiunea larg ă a cuvântului

99 escalada presupune urcarea unor trasee scurte cu gr ad de
dificultate mare.
Reprezint ă c ățărarea pe un perete de stânc ă și aici vorbim
de escalad ă natural ă sau un panou artificial folosind doar
propriile for țe.
A c ăpătat o dezvoltare rapid ă în ultimii ani, pere ți
artificiali exist ă în toat ă țara, în zonele în care se pot desf ășura
activit ăți recreative.
Activitatea de escalad ă îmbin ă bucuria mi șcării cu
experien ța inedit ă, dezvoltând caracterul și personalitatea. Te
ajut ă s ă cape ți încredere în for țele proprii, fiind într-o permanen ță
provocare cu mediul natural, iar satisfac țiile sunt neb ănuite.
Poate fi practicat ă de oricine indiferent de vârst ă, greutate sau
în ălțime.
Ofer ă un mod de petrecere a timpului liber recreativ și
pl ăcut în aer liber și dezvolt ă anumite tr ăsături de personalitate:
motiva ția, încrederea în sine, t ăria de caracter, dorin ța de
autodep ășire, perseveren ța și responsabilitatea.
Exersarea se poate executa atât pe stânci, cât și pe panouri
artificiale special concepute. Tehnica folosit ă este c ățărarea care
permite participan ților s ă aleag ă cel mai bine activitatea care li se
potrive ște. Dificultatea unui traseu este dat ă în mod general de
lungimea acestuia, de obstacolele întâlnite și de condi țiile meteo.
În aceast ă practic ă sportiv ă pot ap ărea riscurile pentru accidente
și de aceea este nevoie de o bun ă preg ătire fizic ă, psihic ă, de
tehnic ă de specialitate și echipamente specifice. Fiecare
participant trebuie s ă fie bine instruit, s ă-și asume întreaga

100 responsabilitate, ca s ă se poat ă bucura de frumuse țile naturale
astfel.
Cățărarea pe un panou de stânc ă se poate face folosind
cr ăpăturile sau imperfec țiunile rocilor, pe când la un panou
artificial se face folosind prizele existente, de d iferite forme și
pozi ționate la anumite distan țe.
Panourile de escalad ă artificiale sunt prev ăzute cu pitoane,
pentru priza de mân ă sau de picior. Autotrac țiunea la coard ă este
avantajoas ă fa ță de trac țiunea direct ă la piton prin economia de
for ță care se realizeaz ă. Folosirea sc ări țelor este necesar ă în
pasajele artificiale ale traseelor extreme. Trebuie avut în vedere
ca aceast ă sc ări ță s ă fie dep ărtat ă de perete cu piciorul întins,
pentru a putea b ăga cel ălalt picior mai u șor. Escalada se
efectueaz ă alternativ, fiecare participant parcurgând câte o
lungime a traseului. Se impune un control medical a m ănun țit
înainte de a începe aceast ă activitate.

Materiale necesare:
• Coard ă care are o anumit ă durat ă în func ție de num ărul
de c ățărări;
• Înc ălțămintea care trebuie s ă aib ă o talp ă flexibil ă, cu o
bun ă aderen ță la stânc ă și mulat ă pe laba piciorului;
• Hamul trebuie s ă fie confec ționat din ching ă de cel pu țin
5 cm l ățime , iar acestea variaz ă în func ție de lungimea
taliei.
• Optul de rapel este folosit ca dispozitiv de frânar e prin
frecare la coborâre;

101 • Carabinierele care trebuie s ă fie din duraluminiu;
• Casca este foarte important ă pentru protec ție;
• Săcule țul cu carbonatul de magneziu care asigur ă
aderen ța;
• Buclele care folosesc la prelungirea lan țului de
asigurare;
dispozitivul gri gri cea mai sigur ă metod ă de asigurare.

Reguli pentru o escalad ă reu șit ă:

Por țiunea ce trebuie escaladat ă trebuie examinat ă înainte
pentru stabilirea locului de odihn ă și a eventualelor
riscuri;

Fiecare priz ă trebuie încercat ă dac ă rezist ă;

Escalada trebuie s ă se desf ășoare calm, cu un anumit ritm;

Siguran ța unei prize nu depinde de m ărimea ei;

Persoana care escaladeaz ă trebuie s ă aib ă în permanen ță
teri puncte de sprijin;

Escaladarea s ă se fac ă cu economie de for ță , având în
vedere efortul mare de pe traseu;

Escaladarea se face pe picioare care preiau greutat ea
corpului;

Escaladarea se face cu picioarele dep ărtate pentru a realiza
siguran ța;

Escaladarea se adapteaz ă la forma traseului și a
obstacolelor de pe traseu.

102
Bibliografie

1. Anghelache, C., Isaic-Maniu, A., Mitru ț, C., Voineagu, V.,
(2006), Studiu privind calitatea vie ții în România , ICCV,
Bucure ști.
2. Băla șa, A., (2000), Diagnoza calit ății vie ții popula ției vârstnice ,
în revista Calitatea vie ții, XII, Nr. 1-4.
3. Balint, G., (2007), Activit ăți sportiv recreative și de timp liber ,
Editura Pim, Ia și.
4. Bourdieu, P. (1984). Questions de sociologie . Paris: Minuit.
5. Boudon, R. (1997). La distinction. Critique sociale du
judgement . Paris: Les Editions de Minuit.
6. Brustad, R.J. (1992). “ Integrating socialisation influences into the
study of children’s motivation in sport ”. Journal of Sport &
Exercise Psychology, 14.
7. Callède, J.P. (1987). L’Esprit sportif. Essai sur le développement
associatif de la culture sportive . Bordeaux: Ed. de la MSHA.
Presses Universitaires de Bordeaux.
8. Campbell, A., Converse, PE., Rodgers, WL.,(1976) Calitatea
vie ții americane, New York, Sage.
9. Cârstea, GH., (2000), Teoria educa ției fizice și sportului , Editura
An-Da, Bucure ști.
10. Cârstea, G. (1982). Sociologia sportului . Note de curs. Bucure ști.
11. Charta European ă a Sportului .
12. Colibaba-Evule ț, D., Bota, I., (1998), Jocuri sportive-teorie și
metodic ă, Editura Aladin, Bucure ști.
13. Colibaba-Evule ț, D., Dacica L., Bichescu A., (2010) Strategic
Development Project for Specific Activities of „the Sport for all”
in Cara ș-Severin County , American Journal of Environmental
Sciences.

103 14. Consiliul Europei și Sportul, (2000), Texte de politic ă european ă
pentru sport, (traducere), Editura CCPS, Bucure ști.
15. Dacica, L., (2012), Contribu ția activit ăților specifice sportului
pentru to ți la cre șterea calit ății vie ții cet ățenilor din jude țul
Cara ș-Severin, Editura Neutrino , Re șița.
16. Dacica, L., (2013), Managementul sportului pentru to ți,
Editura de Vest, Timi șoara.
17. Dic ționarul explicativ al limbii române (1998), edi ția a II-a,
Editura Univers Enciclopedic, Bucure ști.
18. Dic ționarul explicativ al limbii române (2009), edi ția a III-a, Ed.
Univers Enciclopedic, Bucure ști.
19. Dic ționar de economie politic ă (1974), Editura Politic ă,
Bucure ști.
20. Dragnea A., Mate-Teodorescu, S., (2002), Teoria sportului ,
Editura Fest, Bucure ști.
21. Dragnea A., coord, (2006), Educa ție fizic ă și sport, teorie și
didactic ă, Editura FEST, Bucure ști.
22. Dougherty, N., Bonanno, D., (1999), Public – Relations – Rela ții
publice-obiective , în Buletin Informativ, Nr. 526-528, Cap. X,
Editura CCPS, Bucure ști.
23. Epuran, M., (1992) Metodologia cercet ării activit ăților
corporale, ANEFS Bucure ști.
24. Epuran, M., (2005) Psihologia vârstelor, a jocurilor și
activit ăților de timp liber , Universitatea Bac ău, Facultatea de
Educa ție Fizic ă și Sport, cursuri de masterat.
25. Farquhar, M., (1995) Difinitions of Quality of Life: a Taxonamy ,
in „Journal of Advanced Nursing“, vol. 22, No 3..
26. Federatia Român ă Sportul pentru To ți,(1992) Statut.
27. Federatia Român ă Sportul pentru To ți, (2009), Reuniunea
Na țional ă Sportul pentru To ți – un alt mod de via ță , Foc șani.
28. Ferrans, C.E., (1990), Quality of life: conceptual issues , Seminars
in Oncolagy Nursing, 6, An International Journal.
29. Hannoun, H., (1995), Comprendre de l education.intr oduction a la
philosophie de education Paris: Nathan.

104 30. Hofstede, G., (1980), Cultures Consequences: International
difference in work related values, Beverlyhills, California.
31. Hornquist, (1989), J. O., Quality of life – concept and assessment ,
Seand J. Soc.Med.
32. Hosu. I. (coord.). (2002). Youth issues and challenges in
South-Eastern Europe . Cluj-Napoca: Civitas Foundation for Civil
Society.
33. Ionescu, A., Mazilu, V., (1971), Exerci țiul fizic în slujba
sănătății , Editura Stadion, Bucure ști.
34. Liu, B. C., (1975), Quality of Life: Concept, Measure and Results,
în Revista The Aamerican Journal of Economics and S ociology ,
vol. 34, nr. 1, january.
35. Lucu ț, G., R ădulescu, S.M., (2000), Calitatea vie ții și indicatorii
sociali , Editura Lumina Lex, Bucure ști.
36. Lupu, I., (2004), Calitatea vie ții în s ănătate . Defini ții și
instumente de evaluare, Editura Tiparg, Ia și.
37. Mărginean, I., (coord.), (2002), Calitatea vie ții în România ,
Editura Expert, Bucure ști.
38. Mincu, I., (1977), Ghidul terapeutic al obezit ății , Edit. Sport-
Turism Bucure ști.
39. Mincu, I., Hâncu, N., (1993), Obezitatea , Editura Medical ă,
Bucure ști.
40. Nicu, A., (1993), Antrenamentul sportiv modern , Editura Editis,
Bucure ști.
41. Nicu, A., colab., (1974), Terminologia educa ției fizice și
sportului, Editura Stadion, Bucure ști.
42. Niculescu, M., Georgescu, L., Marinescu, A., (2006) , Condi ția
fizic ă și starea de s ănătate , Editura Universitaria Craiova.
43. Noveanu, E., Potolea, D., coord., 2007, Știin țele educa ției:
dic ționar enciclopedic , vol. I, Editura Sigma, Bucure ști.
44. Organiza ția Mondial ă a S ănătății (1949), Statutul.
45. Ota, A., (2006), Exerci ții fizice pentru via ța activ ă – Activit ăți
motrice de timp liber , Editura Cartea Universitar ă, Bucure ști.

105 46. Popescu-Neveanu, P., (1978), Dic ționar de psihologie , Editura
Albatros, Bucure ști.
47. Ra ță, G., (2007), Strategii de gestionare a timpului liber , Editura
Pim Ia și.
48. Rădoi, M., Dacica, L., Bichescu, A., (2011), The role of extra-
curricular sport-recreative activities in the educa tion and
formation of young people, 3rd Annual International Conference:
Physical Education, Sport and Health , Pite ști ap ărut în Buletin
Știin țific seria Educa ție Fizic ă și Sport nr. 15 (1/2011).
49. Reece, C., O’Grady, (1984), Business , World New York: John
Wiley.
50. Remans, A., Delforge, M., (1997), Sport structures in Europe ,
Cleaning House, Brussels, Belgium.
51. Revicki D.A., Kaplan R.M., (1993), Relation ships between
psychometric and utility- based approaches to themeasurementsof
health- related quality of life”Quqlity of life Res earch .
52. Rotariu, T. (1994). Metode și tehnici de cercetare sociologic ă.
Cluj-Napoca: Universitatea Babe ș-Bolyai
53. Rotariu, T. (2003). Demografie și sociologia popula ției.
Fenomene demografice. Ia și: Ed. Polirom
54. Rotariu, T., Ilu ț, P. (coord.) (1996). Sociologie. Cluj-Napoca, Ed.
Mesagerul.
55. Taylor, F.W., (1996), La direction scientifique des
entreprinces , edit. Dunod, Paris.
56. Thomas, R. (2002). Sociologie du sport . Paris: Presses
Universitaires de France.
57. Thompson, R.A., (1994), Emotional regulation: A theme in
search of definition, Monographs of the society to Research
in Child Development .
58. Zamfir, C. (1993). „Calitatea vie ții”. În C. Zamfir, L. Vl ăsceanu
(coord.). Dic ționar de sociologie . Bucure ști: Ed. Babel.
59. Zamfir. C., Vl ăsceanu, E., (1998) Dic ționar de sociologie , Editura
Babel, Bucure ști.

106 60. Zamfir. C., (2007), Enciclopedia dezvolt ării sociale , Editura
Polirom Bucure ști.

61. *** (2003). România: Raport de Evaluare a S ărăciei (2 vol.),
octombrie, raport nr. 26169 – RO, Document al B ăncii Mondiale
62. *** (1996). Semnifica ția sportului pentru societate. Impactul
sportului asupra s ănătății . Bucure ști: CCPS

107 Cuprins

Capitolul 1…………………………………. ……………………………………..1

1.1. Conceptul de caliate a vie ții…………………………………………. …..1
1.2. Calitatea mediului înconjur ător………………………………………… .8
1.3. Calitatea mediului social…………………….. ………………………….10
1.4. Calittea mediului de munc ă…………………………………………… ..12
1.5. Calitatea mediului familial…………………… ………………………….14

Capitolul 2…………………………………. …………………………………… 17

2.1. Timp liber……………………………… …………………………………..17
2.2. Sport pentru to ți………………………………………….. ………………21
2.3. Func țiile sportului pentru to ți………………………………26
2.4. Sportul pentru to ți în țara noastr ă…………………………………..37
2.5. Educa ția sportiv ă…………………………………………… ……………46
2.6. Activit ăți sportive de timp liber……………………… ……………..51

Capitolul 3 Programe sportive de timp liber…….. ………………58
3.1.Turismul…………………………………………………….59
3.2. Programe moderne pentru între ținerea s ănătății……………70
3.3. Jocuri dinamice, competi ții tradi ționale……………………….89
3.4. Activit ăți sportive recreative………………………………..94

Bibliografie……………………………………………………102

LILIANA DACICA

ACTIVIT ĂȚI DE TIMP LIBER
– SEMINAR –

Re șița, 2014

Seminar – Activit ăți de timp liber
1
1. Date despre disciplin ă
2.1. Denumirea disciplinei Activit ăți de timp liber
2.3. Titularul activit ăților de
seminar/laborator/lucr ări practice Conf. univ. dr. Dacica Liliana
2.4. Anul de studiu II
I 2.5.
Sem. 1 2.6. Tipul de
evaluare C 2.7. Reg
disciplinei Op ț.
S

2. Obiectivele disciplinei (reie șind din grila competen țelor specifice acumulate)
7.1.
Obiectivul
general al
disciplinei Dezvoltarea capacit ăților de a integra cuno știn țele activit ăților de timp liber
dobândite în timpul studiilor în activitatea practi c ă, precum și capacitatea
de management a acestor probleme complexe reflectân d asupra
responsabilit ății sociale și etice.
7.2.
Obiectivel
e specifice 1.Formarea de competen țe ob ținute prin acumulare de cuno știn țe și
capacitatea de în țelegere bazat ă pe diversificarea activit ăților sportive-
turistice și de timp liber și care reprezint ă o garan ție, respectiv o
oportunitate de a dezvolta și aplica idei originale în cadrul activit ăților de
cercetare;
2.Formarea capacit ății de a aplica no țiunile acumulate, capacitatea de
în țelegere și abilitatea de rezolvare a problemelor în domenii noi sau mai
pu țin cunoscute, cu dimensiuni uni sau multidisciplina re, conexe cu
domeniul de studiu respectiv activit ățile de timp liber;
3.Prezentarea principalelor forme de organizare a a ctivit ății, a obiectivelor
specifice, precum și particularit ățile activit ății specialistului în domeniu;
4.Însu șirea informa ților privind proiectarea și programarea con ținutului
activit ăților sportive de timp liber, precum și a modalit ăților de evaluare a
studen ților;

8.2. Seminar/ Laborator/Lucr ări practice Metode de predare Ore
1. No țiuni introductive despre: calitatea vie ții,
sport pentru to ți, timp liber, activit ăți de timp
liber. Dezbaterea, conversa ția 2
2. Bugetul de timp liber și folosirea lui eficient ă
în slujba optimiz ării calit ății vie ții. Dezbaterea, conversa ția 2
3. Educa ția pentru o via ță activ ă. Sportul pentru
to ți, sportul de timp liber. Dezbaterea, conversa ția 2
4. Structuri sportive implicate în sportul pentru
to ți. Strategii de motivare a publicului larg
pentru activitatea sportiv ă de loisir. Dezbaterea, conversa ția 4
5. Managementul activit ăților de timp liber. Dezbaterea, conversa ția 2
6. Managementul proiectelor sportive de timp
liber. Dezbaterea, conversa ția 2

Seminar – Activit ăți de timp liber
27. Programe de dezvoltare a activit ăților sportive
de timp liber Dezbaterea, conversa ția 4
8. Asigurarea resurselor pentru fiecare program
de dezvoltare Dezbaterea, conversa ția 4
9. Programe de optimizare a activit ăților de loisir. Dezbaterea, conversa ția 2
10. Tipuri de proiecte de timp liber Dezbaterea, conver sa ția 4

Bibliografie 1. Cârstea, G. (1982). Sociologia sportului . Note de curs. Bucure ști;
2. Chiolero A, Jacot-Sadowski I, Faeh D. Association o f cigarettes smoked daily with
obesity in a general adult population. Obesity 2007 , 15(5):1311-1318;
3. Colibaba-Evule ț, D., (2007), Praxicologie și proiectare curricular ă în educa ție fizic ă
și sport, Editura Universitaria, Craiova;
4. Colibaba-Evule ț, D., Dacica, L., Bichescu, A., Strategic Developme nt Project for
Specific Activities of „the Sport for all” in Cara ș-Severin County;
5. Dacica, L., (2012), Contribu ția activit ăților specifice sportului pentru to ți la
cre șterea calit ății vie ții cet ățenilor din jude țul Cara ș-Severin, Editura Neutrino,
Re șița;
6. Dacica, L., (2013), Managementul sportului pentru t o ți, Editura de Vest, Timi șoara;
7. Dacica, L., (2013), Activit ăți de timp liber, Note de curs, Re șița;
8. Callède, J.P. (1987). L’Esprit sportif. Essai sur le développement associ atif de la
culture sportive . Bordeaux: Ed. de la MSHA. Presses Universitaires de Bordeaux
9. Crosset, T.W. (2001). “Sociology of sport”. În D. B altes și N. Smelser (eds.).
International encyclopedia of social and behavioral sciences . Oxford: Pergamon
Press
10. Gasparini, W. (2000). Sociologie de l’organisation sportive . Paris: Edition La
Decouverte&Syros
11. Hosu. I. (coord.). (2002). Youth issues and challenges in South-Eastern Europe .
Cluj-Napoca: Civitas Foundation for Civil Society
12. Roberts, G.,C. (1992). Motivation in sport and exercise . Champaign, IL: Human
Kinetics
Zamfir, C. (1993). „Calitatea vie ții”. În C. Zamfir, L. Vl ăsceanu (coord.). Dic ționar de
sociologie . Bucure ști: Editura Babel.

Seminar – Activit ăți de timp liber
3SEMINAR NUMARUL 1
NO ȚIUNI INTRODUCTIVE DESPRE: CALITATEA
VIE ȚII, SPORT PENTRU TO ȚI, TIMP LIBER,
ACTIVIT ĂȚI DE TIMP LIBER.

Conceptul de calitatea vie ții este rezultatul raport ării condi țiilor de
via ță și a activit ăților care compun existen ța uman ă, la necesit ățile și
aspira țiile fiin ței umane.
C. Zamfir (1998, p. 79) spune despre calitatea vie ții c ă „ se refer ă atât
la evaluarea global ă a vie ții (cât de bun ă, satisf ăcătoare este via ța pe care
diferitele persoane, grupuri sociale, colectivit ăți o duc), cât și la evaluarea
diferitelor condi ții sau sfere ale vie ții.”
Termenul de calitate conform DEX (2009, P.135), reprezint ă
”totalitatea însu șirilor și laturilor esen țiale în virtutea c ărora un lucru este
ceea ce este, deosebindu-se de celelalte lucruri”. Datorit ă faptului c ă în țara
noastr ă au existat mai pu ține preocup ări pentru cercetarea calit ății vie ții,
îns ăș i conceptul propriu-zis este înc ă în țeles în mod diversificat.
Astfel, în Dic ționarul de economie politic ă (1974, p. 89), se
precizeaz ă:
„Calitatea vie ții reprezint ă totalitatea condi țiilor care asigur ă
integritatea vie ții biologice, satisfacerea caren țelor de ordin socio –
economic legate de nivelul de trai material și spiritual, care s ă permit ă
echilibrul și des ăvâr șirea continu ă a personalit ății umane.”
Alte defini ții date calit ății vie ții sunt:
• „Entitate vag ă și eteric ă, ceva de care mul ți vorbesc, dar nimeni nu
știe prea clar ce s ă fac ă cu ea” (A. Campbell et al. 1976, p. 133 ).
• „Cel mai multidisciplinar termen aflat în uzul curen t” (M. Farquhar,
1995, p. 502).
• „Calitatea vie ții este m ăsura în care o persoan ă este capabil ă s ă-și
realizeze securitatea vie ții proprii, încrederea în for țele proprii și
șansa de a-și folosi capacit ățile fizice și intelectuale pentru
realizarea scopurilor personale în via ță ” (C.L. Engquist, 1979, p.
97).

Seminar – Activit ăți de timp liber
4• „Calitatea vie ții este gradul de satisfacere a nevoilor umane în
domeniile fizic, psihic, social, material, structur al și profesional”
(J.O. Hörnquist , 1989, p. 58).
• „Calitatea vie ții este sentimentul de bun ăstare ce deriv ă din
satisfac ția sau insatisfac ția cu domeniile vie ții considerate
importante de c ătre persoana respectiv ă” (C.E. Ferrans,1990, p.
293).
• O defini ție este propus ă de D.A. Revicki și R.M. Kaplan (1993, p.
477 ): „ calitatea vie ții reflect ă preferin țele pentru anumite st ări ale
sănătății, ce permit amelior ări ale morbidit ății și mortalit ății și care
se exprim ă printr-un singur indice ponderat – ani de via ță
standardiza ți în func ție de calitatea vie ții”.

Aceste defini ții ne conving c ă exist ă mai multe interpret ări privind
însemn ătatea conceptului de calitatea a vie ții. Ca o explica ție ar fi faptul c ă
în literatura româneasc ă sunt pu ține lucr ări care descriu acest concept și
impactul pe care-l au activit ățile de educa ție fizic ă și sport asupra calit ății
vie ții.
Calitatea vie ții, conform OMS (Organiza ția Mondial ă a S ănăta ții) se
refer ă la „ percep ția individului despre existen ța sa în contextul culturii și a
sistemului de valori în care tr ăie ște”, ținând seama de obiectivele sale. În
mod general, calitatea vie ții având în vedere nivelul de trai cuprinde
urm ătoarele componente:
• Accesul la cultur ă (factori de influen ță a calit ății serviciilor);
• Școli (factori de influen ță a calit ății serviciilor );
• Săli de spectacol (factori de influen ță a calit ății serviciilor);
• Biblioteci (factori de influen ță a calit ății serviciilor);
• Locul de munc ă (factori de influen ță);
• Familia (factori de influen ță);
• Sănătatea fizic ă (factori de influen ță);
• Sănătatea psihic ă a persoanei (factori de influen ță);
• Speran ța de via ță (factori de influen ță);
• Nivelul de independen ță (factori de influen ță);
• Nivelul de libertate (factori de influen ță);
• Serviciile adaptate (factori de influen ță);
• Capacit ățile financiare (factori de influen ță);

Seminar – Activit ăți de timp liber
5• Independen ță politic ă (factori de influen ță);
• Independen ță economic ă (factori de influen ță);
• Bun ăstarea social ă a individului;
• Independen ță social ă (factori de influen ță);
• Rela ția individului cu mediul înconjur ător (factori de influen ță);
• Posibilitatea de a practica sporturi (de echip ă sau individuale) (factori
de influen ță);
• Posibilitatea de a practica activit ăți de timp liber (inclusiv sporturile
pentru to ți);
• Accesul la procurarea materialelor bibliografice.
În sens restrâns dimensiunile calit ății vie ții sunt sistematizate astfel
conform DEC (1974, p. 89) :
1. Calitatea mediului înconjur ător;
2. Calitatea mediului social;
3. Calitatea mediului de munc ă;
4. Calitatea mediului de familie.
1.Calitatea mediului înconjur ător cuprinde : – rela ția om/natur ă,
mediul ereditar, mediul natural, mediul geografic, starea de s ănătate,
poten țialul bio-psiho-social, capacitatea bio-motric ă, capacitatea psiho-
social ă.
2.Calitatea mediului social cuprinde: – nivelul de trai, condi țiile de
via ță , resursele financiare, resursele materiale, nivelu l de preg ătire, rela ții
sociale, activitate politic ă, educa ția moral ă, spiritualitatea, educa ție fizic ă și
sportiv ă, educa ția ecologic ă.
3.Calitatea mediului de munc ă este dat ă de: – programul de munc ă,
orarul, timpul liber, hobby-uri.
4.Calitatea mediului de familie vizeaz ă: – părin ții, copiii, fra ții, rudele
apropiate, vecinii apropia ți, prietenii, rela ții, afaceri și tot ce apar ține de
familie.

Seminar – Activit ăți de timp liber
6Sportul pentru to ți este, f ără îndoial ă, al ături de alte concepte, cum ar
fi: timp liber, calitatea vie ții, starea de s ănătate, ș.a., „o inova ție“ a dezvolt ării
lumii contemporane.
Organizarea și desf ășurarea acestor activit ăți sunt realizate independent
de c ătre fiecare cet ățean în parte. Totu și, în sistemul de organizarea a
sportului românesc s-au înfiin țat organisme și structuri opera ționale care se
ocup ă de organizarea și desf ășurarea întregii activit ăți la nivel na țional,
jude țean sau/ și local.
Sportul este definit în Charta european ă a sportului ca o „activitate mai
mult sau mai pu țin organizat ă de practicare a exerci țiilor fizice sub toate
aspectele, care provoac ă o stare de bine psiho-fizic ă, ridic ă gradul de s ănătate
al popula ției, contribuie la ridicarea nivelului calit ății vie ții, are rol de
socializare și poate s ă produc ă performan țe sportive la diferite niveluri de
participare“.
Sporturile se clasific ă în:
1. sport de înalt ă performan ță ;
2. sport de performan ță ;
3. sport pentru copii și juniori;
4. sport adaptat – terapie și performan ță ;
5. sport pentru to ți.
Sintagma , Sportul pentru to ți apare pentru prima dat ă în anul 1900
fiind folosit ă de baronul Pierre de Coubertain care a definit foa rte clar
diferitele forme de activitate fizic ă:
– Sport pentru to ți;
– Sport competitiv;
– Sport de elit ă.

Sport pentru to ți – Consiliul Europei denume ște sportul pentru to ți
un ansamblu foarte variat de activit ăți fizice/corporale, dedicate
tuturor oamenilor (indiferent de caracteristici per sonale, individuale)
pentru a fi practicate pe toat ă durata vie ții lor, în scopul amelior ării
calit ății vie ții.

„Proclamat în 1975, conceptul de sport pentru to ți este expresia
fundamental ă a filosofiei Consiliului Europei despre sport. A c uprins

Seminar – Activit ăți de timp liber
7întreaga Europ ă și este completat de utilizarea crescând ă a EUROFIT,
o metod ă u șoar ă de m ăsurare a aptitudinilor fizice ale copiilor și
adul ților.“( Consiliul Europei și Sportul, 1967-1996, p. 14).
Consiliul Europei și Sportul a ini țiat, în anul 1966, promovarea
conceptului sportul pentru to ți. El are rolul de a atrage, prin multiple metode
de popularizare, cât mai mul ți oameni, tineri sau vârstnici, la practicarea
exerci țiului fizic sau a unor sporturi, respectiv cele mai cunoscute și preferate
de popula ție (fotbal, înot, volei, baschet, popice, atletism, fotbal etc.).
În strategia european ă pentru sportul pentru to ți se men ționeaz ă
necesitatea practic ării zilnice a educa ției fizice sau a unui sport, iar atunci
când timpul liber permite participarea la activit ăți de destindere sau recreere,
prin excursii, sau vizite la obiective culturale, i storice, economice. Implic ă
numeroase forme de cercetare din care nu trebuie s ă lipseasc ă rolul familiei,
rolul școlii, prim ăriilor, cadrelor didactice, baza material ă, echipamente
sportive etc.
La persoanele în vârst ă, Consiliul Europei și Sportul promoveaz ă
pentru îmbun ătățirea st ării de s ănătate fizic ă și psihic ă, activit ăți de
socializare, contacte între diferite grupuri, plimb ări în aer liber la munte sau
la mare, practicarea unor sporturi u șoare cu avizul medicului de familie .
Un alt obiectiv al sportului pentru to ți este implicarea femeilor în
sport, fie în mod activ, fie în conducerea asocia țiilor sau cluburilor sportive.
Un obiectiv principal este „determinarea copiilor s ă practice exerci țiul
fizic sau sportul“ în mod activ și regulat atât pe durata școlii, a vacan țelor,
dar mai ales în via ța adult ă.
Societatea contemporan ă f ăcând leg ătura cu calitatea vie ții, a
promovat și dezvoltat conceptul de timp liber ca reprezentând perioada de
timp care se desf ăș oar ă în afara activit ății profesionale.
Unii autori folosesc expresia de „ activitate fizic ă sportiv ă pentru
fiecare” considerând c ă exprim ă mai clar domeniul de practicare de:
– cât mai mult ă mi șcare;
– în cât mai multe locuri;
– de cât mai multe persoane.
În viziunea Consiliului Europei, sportul pentru to ți reprezint ă toate
formele de activitate fizic ă dedicate tuturor oamenilor pentru a fi practicate

Seminar – Activit ăți de timp liber
8pe tot parcursul vie ții, printr-o participare organizat ă sau independent ă.
Obiectivele urm ărite sunt:

exprimarea sau îmbun ătățirea condi ției fizice și a st ării mentale de
bine;

dezvoltarea rela țiilor sociale;

ob ținerea de rezultate în întreceri de orice nivel.
Sportul pentru to ți are ca elemente principale:
¬ participarea activ ă a popula ției de toate vârstele la activit ăți
sportive în scopul amelior ării indicilor de s ănătate a popula ției și
integrare social ă;
¬ cre șterea num ărului de practican ți, cu prec ădere
Deci este sigur c ă, viziunea Consiliului Europei în ceea ce prive ște
sportul pentru to ți are:
 în primul rând un rol de promovare a s ănătății și st ării de bine;
 în al doilea rând un rol de integrare social ă a cet ățenilor;
 în al treilea rând, menirea sportului pentru to ți este aceea de a
oferi cadrul în care cet ățenii concureaz ă între ei, pentru a se distra,
destinde și recrea.
METODE DE PREDARE – 2 ORE

• DEZBATEREA
• CONVERSA ȚIA

Seminar – Activit ăți de timp liber
9SEMINAR NUMARUL 2
BUGETUL DE TIMP LIBER ȘI FOLOSIREA LUI
EFICIENT Ă ÎN SLUJBA OPTIMIZ ĂRII CALIT ĂȚII
VIE ȚII.

Timpul este definit în DEX (2009, p. 1126) ca fiind “dura t ă,
perioad ă, m ăsurat ă în ore, zile etc., care corespunde de șfășur ării unei ac țiuni,
unui fenomen, unui eveniment; scurgere succesiv ă de momente; interval,
răstimp, r ăgaz”.
Conceptul buget de timp reprezint ă modalit ăți de distribuire a
timpului de c ătre anumite persoane, grupuri, colectivit ăți umane într-un
interval de timp bine determinat.
Bugetul de timp se compune din: timpul de munc ă și timpul liber și
este studiat atât de sociologi, psihologi, pedagogi , cât și de medici. Ca
metode de înregistrare a bugetului de timp liber fo losim:
-(auto)înregistrarea regimului de activit ății zilnice într-un interval de
timp;
– observa ția direct ă pe baz ă de protocol;
– participarea la via ța social ă (grup, familie, echip ă);
– interviu, sondaj de opinie.
Timpul liber înglobeaz ă o serie întreag ă de activit ăți pe care individul
trebuie s ă le desf ăș oare, pentru a se odihni, pentru a se distra, fie p entru a se
integra în social, iar participarea este liber ă. În aceast ă perioad ă un accent
deosebit se pune pe practicarea activit ăților recreative pentru cre șterea
calit ății vie ții.
Deci, timpul liber este produs al societ ății moderne care implic ă o
diviziune a timpului în func ție de tipurile de activit ăți realizate: munc ă,
odihn ă, odihn ă activ ă, activit ăți de timp liber, repaus total, pauz ă de prânz
(legat ă de timpul de munc ă), deplas ări, mese, îngrijirea copiilor
(bolnavilor, b ătrânilor), sarcini ob ște ști, îndatoriri casnice, liber propriu
zis.

Seminar – Activit ăți de timp liber
10 Se urm ăre ște:
• Autorealizarea, educa ția, destinderea echilibrul psihic.
• Societatea ofer ă activit ăți de timp liber.
• Cet ățeanul alege ce-l intereseaz ă și ce-l motiveaz ă:
– „Activit ățile de loisir” – petrecerea pl ăcut ă a timpului liber în
scop de relaxare, destindere sau odihn ă.
– „Loisir” – intervalul de timp r ămas pentru a face ceva.
Conștientizarea pentru petrecerea timpului liber prin a ctivit ăți fizice
devine tot mai important ă, responsabilitatea fiind atât a institu țiilor statului
răspunz ătoare de s ănătate, sport, tineret, școli, cât și a ONG-urilor.
Aceast ă educa ție pentru mi șcare se aplic ă continuu la nivel
interna țional, în care o bun ă parte din popula ție, pe grupuri, familii, prietenii,
etc., practic ă în mod organizat, diferite activit ăți fizice.
În acest context, func țiile timpului liber sunt pe de o parte psiho-
sociale : relaxare, divertisment, culturalizare, iar pe de al t ă parte sociale :
socializare, terapeutic ă, economic ă, simbolic ă.
Așa cum am ar ătat recreerea fizic ă este partea activ ă a timpului liber
și are ca scop realizarea unei bun ăst ări fizice și psihice a individului.
Sportul în timpul liber este o activitatea voluntar ă, un drept al fiec ărui
cet ățean de a efectua o activitate fizic ă f ără a urm ări performan ța.
Are urm ătoarele finalit ăți:

dobândirea unui mod de via ță s ănătos;

dezvoltare armonioas ă;

integrare social ă;

păstrarea valorilor morale, ale fair-play-ului;

capacitatea de a ac ționa în grup sau individual;

Seminar – Activit ăți de timp liber
11
respectul fa ță de sine, fa ță de ceilal ți inclusiv fa ță de grupuri
minoritare;

formarea spiritului de r ăspundere și toleran ță ;

recreerea, calitatea vie ții;

tabere și concedii de odihn ă;

pescuitul, vân ătoarea;

turismul – activitate care valorific ă exerci țiile aplicative și diferite
mijloace de deplasare în scopul cunoa șterii mediului înconjur ător
și al relax ării active a omului în aer liber (plimb ări, drume ții,
excursii, expedi ții, cicloturism, sporturi nautice, escalade, schi,
dansuri populare, dansuri moderne, sporturi tradi ționale etc.).

METODE DE PREDARE – 2 ORE

• DEZBATEREA
• CONVERSA ȚIA

Seminar – Activit ăți de timp liber
12 SEMINAR NUMARUL 3
EDUCA ȚIA PENTRU O VIA ȚĂ ACTIV Ă. SPORTUL
PENTRU TO ȚI, SPORTUL DE TIMP LIBER.

Consider ăm c ă educa ția este un pion important în asigurarea unei vie ți
mai bune, dac ă se realizeaz ă prin programe ce cuprind valorile educa ției
moderne.
Astfel, în planul educa ției s-au manifestat dou ă direc ții: „ îmbog ățirea
con ținutului prin promovarea ,,noilor educa ții,” (G. V ăideanu, 1996, p. 75),
care corespund unor trebuin țe de ordin socio-pedagogic și exprimarea unor
noi orient ări în conceperea și realizarea educa ției, promovarea conceptului
de ,,educa ție permanent ă”.
Educa ția este no țiunea superioar ă conceptului de educa ție sportiv ă,
din care decurg orient ările specifice, în țeleas ă ca ” fenomen social
fundamental de transmitere a experien ței de via ță a genera țiilor adulte și a
culturii c ătre genera țiile de copii și tineri, abilit ăți pentru integrarea lor în
societate”(DEX., 2009, p. 343) , sau mai aplicat domeniului nostru, ca
”activitatea psiho-social ă de formare-dezvoltare a personalit ății în vederea
integr ării sociale”( E. Noveanu, D. Potolea, 2007, p. 337) , ce are în vedere
finalit ățile la nivel de proces și la nivel de sistem ce pot fi atinse în forme
angajate într-un context deschis.
Educa ția sportiv ă este definit ă ca: activitate care valorific ă,
mijloacele, formele și caracteristicile educa ționale ale sportului în vederea
perfec țion ării și între ținerii biologice și spirituale a omului și a integr ării lui
sociale. (A. Nicu, coord., 1974, p. 114).
Cuvântul educa țional al acestei activit ăți o a șeaz ă pe acela și palier cu
educa ția fizic ă. Prin efectul și valorile acesteia, educa ția sportiv ă genereaz ă
comportamente specifice culturii sportive.
Educa ția fizic ă este acea latur ă a educa ției prin care se urm ăre ște
realizarea unei armonii între corp și spirit, între elementele biologice și cele
psihice ale personalit ății umane. Dispune de multiple mijloace și metode care
contribuie la realizarea obiectivelor fiec ărei categorii de vârste și ac ționeaz ă
global în scop educativ, recreativ, sanogenic.
Potrivit idealului educa țional, dezvoltarea fizic ă și psihic ă armonioas ă
constituie o component ă indispensabil ă a personalit ății individului.
Principalul scop pe care trebuie s ă-l aib ă educa ția fizic ă și sportul îl constituie

Seminar – Activit ăți de timp liber
13 dezvoltarea calit ăților morale și de voin ță , men ținerea și înt ărirea s ănătății,
formarea și perfec ționarea deprinderilor de a practica sistematic exer ci țiile
fizice și sportul, în vederea sporirii capacit ății de munc ă și crea ție.
Consiliul interna țional al știin ței sportului și educa ției fizice militeaz ă
pentru o via ță activ ă a cet ățenilor pe parcursul întregii vie ți. Se urm ăre ște
implementarea acestei idei în toate organiza țiile, dar și asigurarea
programelor privind s ănătatea prin mi șcare.
Organiza ția mondial ă a s ănătății a ini țiat programul Via ță activ ă în
anul 1998 explicând importan ța practic ării sistematice a mi șcării pentru
sănătate, pentru cre șterea calit ății vie ții, dublat ă de o alimenta ție s ănătoas ă.
Activitatea sportiv ă este component ă de baz ă a activit ății umane,
accesibil ă tuturor vârstelor și sexelor, ce const ă într-un ansamblu de mijloace
și metode specifice educa ției fizice și sportului, care contribuie la dezvoltarea
capacit ății motrice, la înt ărirea și men ținerea s ănătății, la cre șterea
armonioas ă a individului, la ob ținerea unor rezultate sportive.
Activit ățile fizice și sportul prezint ă con ținuturi și sarcini specifice, ce
influen țeaz ă individul, din punct de vedere fizic, motric, inte lectual, estetic și
moral. Datorit ă marii lui accesibilit ăți, sportul pentru to ți se practic ă sub cele
mai diferite forme, înso țind omul de la na ștere pân ă la b ătrâne țe, favorizând
integrarea social ă a oamenilor indiferent de ras ă, cultur ă sau orientare
politic ă, creând astfel un stil de via ță s ănătos. Exerci țiul fizic și sportul sunt
factori de adaptare a cet ățenilor la condi țiile vie ții moderne, fiind forme de
educa ție pentru s ănătate. Cercet ările au ar ătat c ă mi șcarea, practicat ă pe
termen lung, îmbun ătățește s ănătatea fizic ă și mental ă, având o contribu ție
pozitiv ă în procesul de înv ățare și dezvoltare a personalit ății, reduce riscul
apari ției afec țiunilor medicale.
”Lipsa de activitate fizic ă alimenta ția tip fast food conduc la excesul
de greutate, favorizeaz ă apari ția obezit ății și a unor afec țiuni cronice, care
afecteaz ă calitatea vie ții, pun în pericol via ța persoanelor și creeaz ă probleme
economiei și bugetului alocat s ănătății” ( Cartea Alb ă privind Sportul ,
Comisia Comunit ăților Europene , 2007).
a) Exerci țiul fizic și sportul contribuie la:
• Înt ărirea st ării de s ănătate, petrecerea pl ăcut ă a timpului liber,
destindere fizic ă și psihic ă, refacerea, c ălirea organismului;
• Însu șirea și perfec ționarea continu ă a unui sistem complex de
cuno știn țe, priceperi și deprinderi practice (tehnice,

Seminar – Activit ăți de timp liber
14 organizatorice, administrative, igienice, medicale, economice,
manageriale etc.);
• Cultivarea unor tr ăsături de caracter ale personalit ății umane,
implicarea în celelalte componente educa ționale.
b) Educa ția intelectual ă: – contribuie la cunoa șterea și pre țuirea
valorilor istorice, culturale, tehnologice, economi ce, naturale ale ță rii sau
jude țului vizitat; dezvoltarea spiritului de observa ție; operativitatea și
creativitatea gândirii; memoria vizual ă; fair-play-ul.
c) Educa ția tehnologic ă sau politehnic ă – formeaz ă cet ățenii pentru
ac țiune, pentru a fi ap ți s ă explice cunoa șterea știin țific ă în ac țiune.
c) Educa ția moral ă: – contribuie la dezvoltarea patriotismului;
sim țului responsabilit ății și datoriei; spiritului de echip ă și disciplin ă.
d) Educa ția estetic ă: – contribuie la dezvoltarea gustului pentru
frumos; sim țului estetic și armonios.
e) Noile educa ții: – contribuie la dezvoltarea educa ției ecologice,
respectului pentru natur ă și mediul înconjur ător; educa ției pentru pace și
cooperare între popoare dezvoltarea pentru democra ție și pentru s ănătate;
pentru mass-media.
f) Educa ția prospectiv ă: intercultural ă; integrat ă pentru persoane cu
dizabilit ăți; pentru cet ățeni supradota ți; permanent ă și de la distan ță .
Activitatea sportiv ă este act de crea ție valoric ă, deci act de cultur ă, ce
își aduce o contribu ție la educa ția cultural ă prin promovarea frumuse ții
corpului, prin expresivitatea mi șcărilor și prin calitatea rela țiilor interumane.
Putem aprecia c ă dezvoltarea culturii universale s-a realizat și prin
îmbog ățirea culturii fizice, care presupune un ansamblu de idei, convingeri,
obiceiuri, institu ții, discipline știin țifice, opere artistice etc.
Programul SPRINT este un program de asisten ță , rezultat din Charta
European ă a Sportului, care se ocup ă de statele noi membre din centrul și
estul Europei, printre care și România, care doresc democratizarea și

Seminar – Activit ăți de timp liber
15 modernizarea politicilor sportive, structurile și managementul și s ă ini țieze un
mediu sportiv, dup ă regulile activit ăților asociative.
Conceptul de Sport pentru to ți este expresia fundamental ă a încrederii
în sport a Consiliului Europei. Acesta a stat la ba za unui proces de
democratizare în Europa de vest și acum câ știg ă teren pe întreg continentul,
iar metoda EUROFIT se folose ște cu eficien ță maxim ă, pentru m ăsurarea
aptitudinilor fizice ale copiilor și adul ților. Prin sport pentru to ți se
ac ționeaz ă și împotriva laturii negative a sportului, în specia l dopajul și
violen ța folosind instrumente legislative cu caracter obli gatoriu, sau alte
reglement ări interna ționale.
Motivarea cet ățenilor și diversificarea posibilit ăților de activit ăți
fizice și sportive sunt metodele prin care popula ția ță rii, în marea ei
majoritate, poate fi f ăcut ă s ă profite de efectele benefice ale mi șcării la orice
vârst ă. Se recomand ă, în primul rând, abordarea persoanelor motivate, d ar
sedentare sau a celor care nu urmeaz ă un program constant de mi șcare, de
exerci țiu fizic, întocmirea unui calendar și program de activit ăți fizice,
adaptat pentru categorii de tineri sau vârstnici.
Unii autori folosesc expresia de „activitate fizic ă sportiv ă pentru
fiecare” considerând c ă exprim ă mai clar domeniul de practicare de:
– cât mai mult ă mi șcare;
– în cât mai multe locuri;
– de cât mai multe persoane.
În viziunea Consiliului Europei, sportul pentru to ți reprezint ă toate
formele de activitate fizic ă dedicate tuturor oamenilor pentru a fi practicate
pe tot parcursul vie ții, printr-o participare organizat ă sau independent.
Obiectivele urm ărite sunt:

exprimarea sau îmbun ătățirea condi ției fizice și a st ării mentale de
bine;

dezvoltarea rela țiilor sociale;

ob ținerea de rezultate în întreceri de orice nivel.
Deci este sigur c ă, viziunea Consiliului Europei în ceea ce prive ște
sportul pentru to ți are:

Seminar – Activit ăți de timp liber
16  în primul rând un rol de promovare a s ănătății și st ării de bine;
 în al doilea rând un rol de integrare social ă a cet ățenilor;
 în al treilea rând, menirea sportului pentru to ți este aceea de a
oferi cadrul în care cet ățenii concureaz ă între ei, pentru a se distra,
destinde și recrea.
În România s-a promovat un concept al sportului pen tru to ți care s ă
defineasc ă: atât rolul și locul în cadrul activit ăților sociale, cât și dreptul de
practicare al fiec ărei persoane, dar și atingerea obiectivului acestui domeniu.
Legea educa ției fizice și sportului nr.69 /2000 define ște sportul pentru
to ți ca fiind ”un complex de activit ăți bazate pe practica liber ă a exerci țiului
fizic într-un mediu curat și sigur, individual sau în grup, organizat sau
independent.”
Adrian Dragnea și Silvia Mate-Teodorescu (2002. p. 34) definesc
sportul pentru to ți ca fiind o activitate diversificat ă, competi țional ă sau
necompeti țional ă, accesibil ă unor largi categorii de persoane, desf ăș urat ă în
cadru institu ționalizat sau nu, cu scopul p ăstr ării capacit ăților biologice și
psihice, integr ării socio-culturale și petrecerii recreative a timpului liber.
Sportul pentru to ți este o activitate social ă de interes na țional:
o bazat ă pe libera alegere de practicare a activit ăților sportive,
de c ătre orice persoan ă;
o care satisface nevoile, capacit ățile și preferin țele fiec ăruia;
o care se desf ășoar ă în cadru organizat sau în mod independent;
o într-un mediu curat și sigur, iar rezultatul final trebuie s ă fie
sănătatea, recreerea și starea de bine, individual ă și social ă.
Sportul pentru to ți cuprinde conform A. Nicu (1993, p 43):
o Sporturi de între ținere;
o Sporturi de timp liber;
o Sporturi în condi ții speciale;
o Sporturi în familie;

Seminar – Activit ăți de timp liber
17 o Sporturi pentru vârstnici.
1. Sporturile de între ținere care au drept scop men ținerea condi ției fizice,
sănătății, compozi ției corporale, recuperarea activ ă, înl ăturarea efectelor
negative ale stresului profesional.
2. Sporturile de timp liber care pot fi practicate independent sau
organizat, au scop de destindere în timpul programu lui sau recreativ dup ă
programul de munc ă.
3. Sporturile în condi ții speciale desf ăș urate în penitenciare, caz ărmi,
orfelinate, școli speciale și au rol de integrare social ă, potolire a conflictelor,
potolire a instinctelor, consum de energie, înl ăturarea monotoniei.
4. Sporturile în familie practicate în func ție de tradi ții și preferin țe
(handbal, baschet, înot, schi,cicloturism etc.).
5. Sporturile pentru vârstnici cu rol de men ținere a s ănătății, capacit ății
fizice, , socializ ării.
În concluzie sportul pentru to ți:

Are ca obiectiv principal motiva ția și satisfacerea trebuin țelor.

Trebuie s ă existe continuitate pentru a ob ține efectele scontate.

Are priorit ăți privind vârsta, sexul, particularit ățile individuale.

Permite activit ăți de relaxare, distrac ție și socializare.
Așa, dup ă cum se vede problema organiz ării și desf ășur ării sportului
pentru to ți este una din atribu țiile importante ale Guvernului, ale institu țiilor
centrale și locale, ale structurilor sportive, ale ONG-urilor .
Sportul pentru to ți este o activitate practic ă important ă, produs ă de
societatea modern ă ca r ăspuns compensatoriu al solicit ărilor tot mai intense
la care este supus ă personalitatea uman ă. În aceste condi ții s-a constat c ă
activit ățile angrenate în aceast ă practic ă exercit ă o seam ă de func ții foarte
importante pentru men ținerea în stare activ ă a poten țialului biologic,
psihologic și social al tuturor cet ățenilor.
Func țiile exercitate asupra personalit ății umane de c ătre activit ățile
specifice sportului pentru to ți sunt:

Seminar – Activit ăți de timp liber
18  biomotrice (s ănătate, condi ție fizic ă, refacere, compozi ție
corporal ă, motricitate);
 psihosociale (motiva ții și trebuin țe cum ar fi nevoia de
mi șcare, de relaxare, de destindere, de divertisment, de
culturalizare, de (auto)educa ție etc.);
 sociale (socializare, potolirea instinctelor, evitarea
monotoniei, potolirea conflictelor etc.).
Reguli pentru sportul pentru to ți:
o Obiectivul principal este motiva ția și satisfacerea trebuin țelor;
o Continuitate pentru a ob ține efectele scontate;
o Priorit ăți privind vârsta, sexul, particularit ățile individuale etc.;

La copii sportul regleaz ă cre șterea corporal ă, asigur ă o
dezvoltare fizic ă armonioas ă, regleaz ă marile func țiuni
biologice, fiziologice și psihice (intelectuale, afective,
volitive);

La adolescen ți și tineri asigur ă o bun ă condi ție fizic ă, înl ătur ă
stresul și favorizeaz ă socializarea;

La adul ți încetine ște îmb ătrânirea fizic ă și psihic ă și le creeaz ă
o stare de optimism.
o Permite activit ăți de relaxare, distrac ție și socializare.
Con ținuturile programului sportul pentru to ți sunt mijloacele prin care
se realizeaz ă obiectivele acestui program și anume:
 petrecerea timpului liber sub forma practic ării activit ăților motrice
pentru men ținerea s ănătății și prevenirea îmboln ăvirilor;
 dezvoltarea motricit ății;
 evitarea consumului de droguri – campanie antidrog;
 dezvoltarea calit ăților morale și de voin ță ;
 stimularea team-work-ului;

Seminar – Activit ăți de timp liber
19  atragerea cet ățenilor și implicarea activ ă a acestora în desf ăș urarea
activit ăților fizice ca participant sau sus țin ător;
 promovarea sportului pentru s ănătate și în mass-media;
 desf ăș urarea unei activit ăți în folosul comunit ății și dezvoltarea
spiritului de apartenen ță la grup/echip ă.

METODE DE PREDARE – 2 ORE

• DEZBATEREA
• CONVERSA ȚIA

Seminar – Activit ăți de timp liber
20 SEMINAR NUMARUL 4
STRUCTURI SPORTIVE IMPLICATE ÎN SPORTUL
PENTRU TO ȚI. STRATEGII DE MOTIVARE A
PUBLICULUI LARG PENTRU ACTIVITATEA SPORTIV Ă
DE LOISIR.

I. Organizarea sportului pentru to ți la nivel central

Figura 4. Organizarea Sportului pentru to ți la nivel central
Finan țarea sportului pentru to ți la nivel central :
COSR – Comitetul Olimpic și Sportiv Român
MTS – Ministerul Tineretului și Sportului
MEN – Ministerul Educa ției Na ționale
MS – Ministerul S ănătății
FRSPT – Federa ția Român ă Sportul pentru To ți
FRPPH – Federa ția Român ă pentru Persoane cu Handicap
FS Ș – Federa ția Sportului Școlar
FSU – Federa ția Sportului Universitar
II. Organizarea sportului pentru to ți la nivel jude țean

COSR MTS MEN M.S.
FRSPT FRPP
H FS Ș-FSU
D.J.S.T
. I.S.J. A.J.S.P.
T. A.J.P.P.
H.
C.s.d.p A.s.d.p As ș
Asu A.O.R.
filiala jud.
A.s.f.p.j. ONG-
uri

Seminar – Activit ăți de timp liber
21 Figura 5. Organizarea Sportului pentru to ți la nivel jude țean
Finan țarea Sportului pentru to ți la nivel jude țean:
DJST- Direc ția Jude țean ă pentru Sport și Tineret
ISJ – Inspectorat Școlar Jude țean
AJSPT – Asocia ția Jude țean ă Sportul pentru to ți
AJPPH – Asocia ția Jude țean ă pentru Persoane cu Handicap
AOR – Academia Olimpic ă Român ă, filial ă jude țean ă
Csdp – Club sportiv de drept privat
Asdp – Asocia ție sportiv ă de drept privat
As ș – Asocia ție sportiv ă școlar ă
Asu – Asocia ție sportiv ă universitar ă
Asfpj – Asocia ție sportiv ă f ără personalitate juridic ă
ONG-uri – Organiza ții non profit
Alj – Autorit ăți publice locale și jude țene
Vp – Venituri proprii.
Educa ția fizic ă a fost introdus ă, pentru prima oar ă în școlile din
România în anul 1832. Dar oficial educa ția fizic ă este introdus ă abia în 1864,
odat ă cu apari ția unei legi care stabilea c ă aceast ă disciplin ă trebuie s ă apar ă
în programa școlar ă. În 1893 apare o nou ă lege, mult mai precis ă, care face
referire la natura obligatorie a educa ției fizice în școala primar ă, secundar ă și
chiar universitar ă. De atunci, legile care au ap ărut în acest domeniu, au adus
complet ări, îmbun ătățiri și preciz ări. Ast ăzi, Ministerul Educa ției Na ționale
îndrum ă și controleaz ă modul cum este respectat ă ora de educa ție fizic ă, în
școli și universit ăți în conformitate cu Legea Educa ției, cu Legea educa ției
fizice și sportului, etc. Preg ătirea și perfec ționarea cadrelor didactice din
acest domeniu revine facult ăților de educa ție fizic ă și sport, de stat sau
particulare, acreditate și omologate de Ministerul Educa ției Na ționale.

Seminar – Activit ăți de timp liber
22 Autorit ățile publice sunt responsabile pentru dezvoltarea ed uca ției fizice
și a sportului. Ele sprijin ă de asemenea, un num ăr de federa ții în activitatea
lor de vârf și se ocup ă și de preg ătirea speciali știlor în domeniu (animatori
sportivi, instructori, antrenori, profesori, metodi ști, cercet ători, etc.). Sectorul
privat (particular) are responsabilitatea, în primu l rând, în domeniul sportului
pentru to ți, a sportului amator la nivel superior și alte activit ăți legate de
mi șcarea sportiv ă (turism, crosuri, excursii, spectacole cultural-sp ortive, etc.).
În Constitu ția ță rii noastre, la articolul 45 se spune: „Autorit ățile publice
asigur ă condi țiile necesare care vor da posibilitatea tinerilor și vârstnicilor s ă
participe, în mod liber, voluntar, la via ța politic ă, social ă, economic ă, cultural
și sportiv ă a na țiunii“. Legea Educa ției nr. 1 din 2011 stabile ște c ă unul dintre
scopurile educa ției este „s ă asigure o dezvoltare armonioas ă individual ă prin
educa ție fizic ă, igienic ă și practicarea sportului“. Aceste idei se reg ăsesc cu
prec ădere și în strategiile sportului pentru to ți.
Dup ă 1990, odat ă cu apari ția Legii Educa ției Fizice și Sportului 69/2000
și a OG 26/2000 cu privire la asocia ții și funda ții se reglementeaz ă
organizarea și func ționarea sistemului na țional de educa ție fizic ă și sport.
Acest context deschide noi orizonturi promov ării elementelor specifice
știin ței managementului și în acest domeniu de activitate. Din aceast ă
perspectiv ă: cre ște considerabil num ărul structurilor sportive cu personalitate
juridic ă de drept privat; sunt mai bine reglementate modali t ățile de organizare
și func ționare a structurilor sportului, atribu țiile și posibilit ățile de sprijin din
partea statului; este reglementat ă organizarea și func ționarea
profesionalismului; cre ște importan ța ini țiativei personale în constituirea,
organizarea și func ționarea structurilor sportului și implicit a promov ării
conceptelor managementului știin țific în conducerea organiza țiilor sportive.
Activitatea de conducere a organiza țiilor sportive – managementul
acestora – are rolul de a asigura organizarea unita r ă a activit ăților, de a le
coordona și dirija în concordan ță cu scopurile acesteia. Dup ă I. Boboc
(2003), managementul este ”arta și știin ța conducerii, iar abilitatea
managerial ă este gradul în care o persoan ă este capabil ă de a ob ține o
performan ță aflat ă în sarcina sa”.
În România exist ă 62 de federa ții sportive autonome, organizate în
conformitate cu statutele lor proprii și activând ca și organisme specializate
în diverse discipline sportive. Federa țiile sportive na ționale includ sec țiile
specializate ale cluburilor și asocia țiilor sportive. Ele organizeaz ă activit ăți la
nivel na țional, coordoneaz ă dezvoltarea sportului respectiv în teritoriu,

Seminar – Activit ăți de timp liber
23 organizeaz ă preg ătirea sportivilor de performan ță , organizeaz ă și
supravegheaz ă întâlniri interna ționale și reprezint ă interesele sporturilor
respective la nivel interna țional.
Comitetul Olimpic și Sportiv Român (COSR) înfiin țat în 1914, are statut
juridic. El are propriul regulament de organizare și func ționare. COSR
ac ționeaz ă în conformitate cu principiile și regulile Comitetului Interna țional
Olimpic (CIO) în vederea promov ării dezvolt ării sporturilor olimpice în
România. În acela și timp COSR acord ă aten ție deosebit ă educa ției olimpice
și sportive în rândul elevilor, studen ților, militarilor, tinerilor de la sate și
ora șe, prin organizarea crosurilor de mas ă, concursurilor de desene, picturi,
poezii, proz ă, cu tematic ă sportiv ă etc.
Federa ția Român ă Sportul pentru To ți înfiin țat ă în conformitate cu
propriile statute, desf ăș oar ă un program strategic pe o perioad ă de mai mul ți
ani, organizeaz ă un sistem de informare public ă care s ă stimuleze formele de
participare în cadrul cluburilor sau în mod individ ual, pentru diferite grupuri
de popula ție, la practicarea diferitelor sporturi. Strâns leg ate de Federa ția
Român ă Sportul pentru to ți sunt federa țiile sportive pentru persoane cu
handicap și a sportului școlar și universitar, care au în obiectivele lor
strategice, puncte comune cu Federa ția Sportul pentru To ți. Ne referim la
sporturi accesibile persoanelor cu dizabilit ăți și la cuprinderea tuturor elevilor
și studen ților (s ănăto și) la practicarea educa ției fizice și a sportului.
Federa ția Român ă Sportul pentru To ți beneficiaz ă la fel ca toate
federa țiile sportive din România și de sprijinul direct al altor structuri
știin țifice sau tehnice, ca de exemplu: Consiliul Știin ței Sportului care
cuprinde și alte asocia ții știin țifice sau comisii din domeniul sportului
(Societatea de medicin ă, Societatea de psihologie sportiv ă, Societatea de
biomecanic ă sportiv ă, Societatea de preg ătire teoretic ă și metodologic ă,
Comisia de management sportiv, Comisia de arhitectu r ă și inginerie pentru
amenajarea zonelor sportive, etc.) CSSR are un rol consultativ pentru
organiza țiile private din domeniul sportului.
În ceea ce prive ște structurile sportive educa ționale care desf ăș oar ă
activit ăți de tip sportul pentru to ți sau sport de mas ă sunt Federa ția Sportului
Școlar și Universitar și asocia țiile sportive școlare și universitare. Federa ția
Sportului Școlar și Universitar func ționeaz ă în baza prevederilor din Legea
Educa ției nr. 1/2011, pe lâng ă Ministerul Educa ției Na ționale, ca unitate
autonom ă cu personalitate juridic ă. Îndrumarea activit ății se face de c ătre
minister în colaborare cu Ministerul Tineretului și Sportului. Federa ția

Seminar – Activit ăți de timp liber
24 sportului școlar și universitar elaboreaz ă politici privind sportul școlar și
universitar și contureaz ă mijloacele prin care acestea pot fi transpuse în
practic ă.
Federa ția Sportului Școlar și Universitar î și desf ăș oară întreaga
activitate în rela ții de colaborare cu Ministerul Educa ției Na ționale,
Ministerul Tineretului și Sportului, cu inspectoratele școlare și institu țiile de
înv ăță mânt superior. De asemenea colaboreaz ă cu Comitetul Olimpic și
Sportiv Român, cu federa țiile sportive na ționale, cu direc țiile jude țene pentru
sport și tineret și cu al ți factori implica ți în activitatea sportiv ă școlar ă și
universitar ă. Adopt ă Statutul Federa ției Interna ționale a Sportului Școlar și al
Federa ției Interna ționale a Sportului Universitar și colaboreaz ă cu federa ții
similare din alte ță ri. Reprezint ă și promoveaz ă interesele sportului școlar și
universitar în rela ții cu institu ții publice, persoane fizice sau juridice din țar ă
și str ăin ătate.
Adunarea general ă a Federa ției Sportului Școlar și Universitar este
organul suprem de conducere și este alc ătuit ă din reprezentan ții unit ăților
sportive școlare și universitare, ai inspectoratelor școlare jude țene, respectiv
al municipiului Bucure ști, ai institu țiilor de înv ăță mânt superior de stat, ai
Ministerului Educa ției Na ționale și ai Comitetului Olimpic și Sportiv Român.
În teritoriu, atribu țiile Federa ției pe linia sportului școlar sunt îndeplinite
de comisia jude țean ă pentru sportul școlar (în municipiul Bucure ști de
comisia municipal ă). Comisiile jude țene ale sportului școlar î și desf ăș oar ă
activitatea în rela ții de subordonare fa ță de Federa ția Sportului Școlar și
Universitar și inspectoratul școlar jude țean (al municipiului Bucure ști).
Comisiile jude țene î și exercit ă atribu țiile în domeniul activit ății sportive
școlare din jude ț și urm ăresc modul în care asocia țiile sportive școlare și
unit ățile sportive școlare din jude ț respect ă statutul, regulamentul, normele și
instruc țiunile transmise de Federa ție. Comisia jude țean ă a sportului școlar se
compune din: pre ședinte, vicepre ședinte, secretar, 1-2 membri. Atribu țiile
comisiei jude țene sunt: realizeaz ă politica Federa ției Sportului Școlar și
Universitar la nivelul jude țului; coordoneaz ă și îndrum ă activitatea unit ăților
sportive școlare de performan ță și a asocia țiilor sportive școlare; particip ă
prin reprezentan ții s ăi la Adun ările generale ale Federa ției Sportului Școlar și
Universitar, conform prevederilor regulamentare; co nstituie la nivelul
municipiilor, ora șelor (sectoarelor municipiului Bucure ști) sau ale centrelor
metodice, subcomisii pe ramur ă de sport care organizeaz ă activitatea școlar ă
în teritoriu; ține la zi eviden ța elevilor sportivi legitima ți în cluburile și

Seminar – Activit ăți de timp liber
25 asocia țiile sportive; întocme ște eviden ța activit ății școlare, a num ărului de
participan ți și a rezultatelor ob ținute.
În teritoriu atribu țiile federa ției sunt îndeplinite de comisia teritorial ă pe
centru universitar. Comisia teritorial ă î și exercit ă atribu țiile în domeniul
activit ății sportive universitare din institu țiile de înv ăță mânt superior
apar ținând unui centru universitar și urm ăre ște modul în care asocia țiile
sportive respect ă statutul, regulamentul, normele și instruc țiunile transmise
de Federa ția Sportului Școlar și Universitar. Comisia teritorial ă pe centru
universitar se organizeaz ă acolo unde sunt cel pu țin dou ă institu ții de
înv ăță mânt superior și se compune din: pre ședinte, vicepre ședinte, secretar,
1-2 membri. Atribu țiile comisiei pe centru universitar sunt: realizeaz ă
atribu țiile Federa ției Sportului Școlar și Universitar la nivel local; îndrum ă
întreaga activitate a asocia țiilor sportive din institu țiile de înv ăță mânt
superior; sprijin ă activitatea cluburilor sportive universitare de pe rforman ță ;
particip ă prin reprezentan ții s ăi la Adun ările Generale ale Federa ției
Sportului Școlar și Universitar, conform prevederilor regulamentare;
constituie la nivelul centrului universitar, subcom isii pe discipline sportive
care organizeaz ă activitatea sportiv ă a studen ților.
Resursele financiare provin din: aloca ții de la bugetul de stat, din
fonduri alocate Ministerul Educa ției Na ționale, subven ții de la Ministerul
Tineretului și Sportului și de la Comitetul Olimpic și Sportiv Român, încas ări
de la manifest ări sportive proprii, prest ări servicii și drepturi de televiziune,
sume provenite din transferul sportivilor elevi și studen ți, încas ări provenite
din taxe, contracte de sponsorizare, reclam ă și publicitate sportiv ă precum și
din alte contracte încheiate cu parteneri români sa u str ăini, în condi țiile legii,
vânzarea de însemne sportive, dona ții în bani sau materiale sportive provenite
de la persoane fizice sau juridice române sau str ăine.
Asocia ția sportiv ă școlar ă și cea universitar ă sunt constituite ca o unit ăți
autonome, cu personalitate juridic ă, pe lâng ă Ministerul Educa ției Na ționale
și aplic ă politicile privind sporturile școlare și universitare.
Asocia ția sportiv ă este o form ă extra școlar ă de organizare a activit ăților
competi ționale și necompeti ționale ale elevilor de la nivelul unit ăților de
înv ăță mânt. Ea î și dobânde ște legitimitatea prin certificatul de identitate
sportiv ă (CIS) și se poate afilia la Asocia ția Jude țean ă Sportul pentru to ți și la
Federa ția Sportului Școlar și Universitar. Constituirea și afilierea asocia ției
sportive școlare este o condi ție obligatorie pentru înscrierea și participarea
unit ății de înv ăță mânt respective în competi țiile din Olimpiada Na țional ă a

Seminar – Activit ăți de timp liber
26 Sportului Școlar și la ac țiunile sportive cu caracter na țional și interna țional
cuprinse în calendarul F.S.S.U.
Activitatea asocia ției sportive se organizeaz ă pe sec ții sportive sau
forme de activitate cu caracter recreativ, la care pot participa inclusiv cadrele
didactice angajate în unitatea de înv ăță mânt respectiv ă, cu respectarea
propriilor reglement ări. În cadrul asocia ției sportive, fiecare clas ă î și
preg ăte ște forma țiile care particip ă la competi țiile interne, putând fi implica ți
elevii cu ini țiativ ă și pasiune în acest sens, cadre didactice, p ărin ți, sponsori.
Organizarea timpului liber al elevilor prin diverse ac țiuni cu caracter
sportiv sunt agreate de to ți elevii, iar asocia ția sportiv ă școlar ă trebuie s ă-și
întocmeasc ă un calendar de activit ăți cu caracter competi țional și
necompeti țional. Spre exemplu întreceri la nivelul claselor, campionatul
școlii la diferite ramuri de sport, competi ții cultural-sportive în școal ă și în
afara școlii; campionatele sportive școlare; participarea la activit ățile
organizate de Federa ția sportul pentru to ți, cupe tradi ționale, crosuri sau
organizarea unor grupe de practicare a exerci țiilor fizice cu scop de
între ținere (gimnastic ă de baz ă, aerobic ă, fitness, gimnastic ă de între ținere
etc.) la care s ă participe atât elevii, cât și cadrele didactice, programe
specifice prezentate în cadrul serb ărilor școlare, activit ăți turistice, tabere
școlare.
În fiecare unitate de înv ăță mânt se urm ăre ște înfiin țarea asocia țiilor
sportive școlare și universitare cu sau f ără personalitate juridic ă.
Având în vedere cele de mai sus, organizarea și func ționarea activit ăților
domeniului educa ției fizice și sportului în organiza țiile specifice este pe de o
parte un concept știin țific caracteristic lumii moderne, iar pe de alt ă parte o
activitate practic ă cu semnifica ții deosebite în atingerea obiectivelor.

Strategii de motivare a publicului larg pentru acti vitatea sportiv ă de
loisir
Sportul, în în țelesul s ău cel mai general este mi șcare, act motric,
născut ca o necesitate înc ă de la începuturile fiin ței umane, se transform ă
odat ă cu evolu ția omului, fiind rând pe rând mijloc de supravie țuire,
expansiune, distrac ție, educa ție, comer ț sau profesie etc.
Termenul de sport î și are originea în cultura vechii Grecii, iar pentru
bărbat, femeie, copil ofer ă posibilitatea de a se autoperfec ționa indiferent de
profesie. Strategia european ă a sportului precizeaz ă importan ța practic ării
continue a educa ției fizice sau a unui sport, iar atunci când timpul liber

Seminar – Activit ăți de timp liber
27 permite participarea la activit ăți de destindere sau recreere, prin excursii,
plimb ări, drume ții sau vizite la obiective cultural-istorice. Pentr u persoanele
vârstnice, se recomand ă activit ăți de socializare, contacte între diferite
grupuri, plimb ări în aer liber la munte sau la mare, practicarea u nor sporturi
ușoare cu avizul medicului de familie.
Sportul pentru to ți este o activitate practic ă, importantă, produs ă de
societatea modern ă ca r ăspuns compensatoriu al solicit ărilor tot mai intense
la care este supus ă personalitatea uman ă. În acest sens activit ățile specifice
practic ării sportului pentru to ți exercit ă urm ătoarele categorii de func ții:
– bio-motrice (s ănătate, condi ție fizic ă, refacere, motricitate);
– psihosociale (cum ar fi nevoia de mi șcare, de relaxare, de
destindere, recreere, culturalizare);
– sociale (socializare, evitarea conflictelor).
Recunoa șterea rolului sportului în cre șterea calit ății vieții, face ca tot
mai mul ți cet ățeni s ă fie interesa ți de abordarea unui stil de via ță s ănătos prin
petrecerea timpului liber în mod pl ăcut, recreativ și util.
Activit ățile sportive de timp liber și de recreere trebuie s ă ocupe un
loc aparte în regimul de via ță zilnic al cet ățenilor, indiferent de motivul
pentru care este realizat ă mi șcarea. Timpul liber înglobeaz ă o serie întreag ă
de activit ăți pe care individul trebuie s ă le desf ăș oare, pentru a se odihni,
pentru a se distra, fie pentru a se integra în soci al, participarea este voluntar ă
sau liber ă, iar un accent deosebit se pune pe practicarea act ivit ăților
recreative pentru cre șterea calit ății vie ții.
Se știe faptul c ă tot mai mul ți cet ățeni sufer ă din cauza stresului
cotidian cauzat de tot felul de factori, precum pro fesia, rela ții tensionate în
munc ă, familia, probleme financiare, s ănătate precar ă, poluare, etc. Dac ă
privim rolul sportului de recreere în via ța societ ății, trebuie s ă-l privim ca pe
o activitate cu finalitate în s ănătate, în care motiva ția intrinsec ă este de fapt
pl ăcerea, recreerea, refacerea.
Sportul de timp liber este destinat tuturor categor iilor de cet ățeni,
indiferent de vârst ă, sex, grad de s ănătate și poate îmbr ăca diverse forme:
sport amator, de compensa ție, de competi ție, pentru elite, pentru copii și
tineri, în întreprinderi, în familie, pentru persoa ne cu dizabilit ăți, de timp
liber pentru toat ă via ța, de mas ă, pentru vârstnici, profesionist, școlar,
universitar, recreativ sau de vacan ță . Deci, într-un cuvânt totul este sport, dar

Seminar – Activit ăți de timp liber
28 una este sportul cu caracteristicile de întrecere și performan ță și altele sunt
activit ățile de joac ă ale copiilor, exerci țiile de între ținere, gimnastica
compensatorie sau activit ățile de recreere. Altfel spus, recreerea fizic ă este
partea activ ă a timpului liber care are drept scop realizarea un ei bun ăst ări
fizice și psihice a individului.
Recreerea prin activit ăți sportive este în primul rând o activitate
voluntar ă, f ără a urm ării performan ța, iar activit ățile de destindere prin jocuri
sportive sunt determinate de alegerea fiec ăruia și se desf ăș oar ă f ără
încrâncenare, chiar dac ă creeaz ă sentimentul de întrecere.
Fiecare cet ățean particip ă la aceste activit ăți pentru binele lui și
satisfac ția particip ării, în cele din urm ă se v ăd câ știgurile în s ănătate atât pe
plan individual, cât și social.
Promovarea programelor care vizeaz ă sportul pentru to ți și a altor
tipuri de activit ăți motrice constituie, a șadar, o nevoie a societ ății, preocupat ă
de îmbun ătățirea calit ății vie ții.
Termenul de motiva ție determin ă în general comportamentul unui
om, iar în cazul nostru motiva ția reprezint ă ceea ce st ă la baza individului de
a practica exerci țiului fizic în timpul liber.
„Motiva ția este totalitatea mobilurilor interne ale conduit ei,
înn ăscute sau dobândite, con știente sau incon știente, simple trebuin țe
biologice sau idealuri abstracte” (P. Popescu-Neve anu, 1978, p.633).
Motivele practic ării și desf ăș ur ării activit ăților sportive sunt:
– trebuin ța de mi șcare al c ărei efect asigur ă dezvoltarea
psihomotric ă a individului,
– dorin ța de mi șcare care apare la cei care practic ă regulat sportul;
– emula ția, adrenalina, gustul riscului;
Cet ățenii practic ă sportul din diferite motive, dar majoritatea se re fer ă
la faptul c ă sportul ofer ă satisfac țiile cele mai dorite, iar cele mai importante
motive sunt (Thompson, 1994):
1. Afirmarea de sine – prin activitate sportiv ă individul are
posibilitatea de a se cunoa ște, de a se perfec ționa, de a-și dep ăș i limitele, ceea
ce contribuie la educarea și fomarea sa ca fiin ță uman ă.
2. Tendin țele sociale – adic ă nevoia de apartenen ță la un grup social,
de a se identifica cu acel grup, unde colaborarea este un factor important și
se realizeaz ă atât prin antrenamente comune, cât și în cadrul întrecerilor.

Seminar – Activit ăți de timp liber
29 3. Interesul pentru competi ție – la baza c ăruia st ă dorin ța de a-și
măsura for țele cu al ții, de a ob ține succesul sau de a tr ăi la întensitate maxim ă
întrecerea.
4. Dorin ța de a câ știga – reprezint ă cel mai important motiv de
practicare a educa ției fizice și sportului, determinat de motiva ția de a fi cel
mai bun, de a ob ține glorie sau de a ie și din anonimat.
5. Căutarea compensa ției – dac ă nu reu șește într-un anumit sector de
activitate, din dorin ța de a se afirma, individul se reorienteaz ă spre un alt
domeniu unde sper ă s ă ob țin ă succes.
6. Nevoia de mi șcare – este o trebuin ță important ă a fiin ței umane care
contribuie atât la men ținerea s ănătății și dezvoltarea fizic ă armonioas ă, cât și
la cre șterea capacit ății motrice a individului.
7. Agresivitatea și combativitatea – constau în dorin ța de a-și m ăsura
for țele cu adversarii de întrecere și de a se dep ăș i pe ei însu și.
8. Gustul riscului – este de asemenea un factor mot iva țional al
mi șcării, unde situa țiile neprev ăzute joac ă un rol foarte important.
Direc țiile strategice pe care trebuie s ă le avem în vedere pentru o mai
bun ă motivare sunt:
– Diversificarea con ținuturilor programelor sportive de timp liber,
îmbinând exerci ții accesibile, lipsite de monotonie cu întreceri
care stimuleaz ă spiritul competitiv;
– Folosirea unor tehnici specifice bazate pe finalit ățile activit ăților
sportive de loisir și anume: dezvoltarea fizic ă armonioas ă,
men ținerea unei bune st ări de s ănătate, cre șterea calit ății vie ții,
care s ă creasc ă interesul;
– Promovarea și sus ținerea instructorilor specializa ți, dar și a
animatorilor sportivi în toate bazele sportive;
– Organizarea unor dezbateri publice cu factorii impl ica ți: furnizorii
și beneficiarii de servicii sportive;
– Editarea de materiale informative cu con ținut specific: pliante,
afi șe, flutura și, bro șuri etc;

Seminar – Activit ăți de timp liber
30 – Realizarea unor campanii de publicitare în mass-me dia cu accent
pe rolul sportului în s ănătate, în dezvoltarea fizic ă armonioas ă a
copilului etc.;
– Participarea activ ă a popula ției de toate vârstele la activit ățile
sportive în mod organizat sau independent, individu al sau în grup
în scop profilactic, educativ, recreativ și social;
– Lansarea unor oferte atractive de activit ăți sportive pentru
cuprinderea unui num ăr cât mai mare de cet ățeni;
– Cre șterea num ărului de baze sportive moderne care s ă ofere
condi ții optime de preg ătire, atât în mediul urban cât și în mediul
rural;
– Activit ăți cultural-sportive organizate de c ătre autorit ățile locale,
care s ă trezeasc ă interes pentru publicul larg, dar și mediatizarea
acestora pentru a se cunoa ște beneficiile sportului;
– Obligarea legislativ ă a administra ției publice de a sus ține
activit ățile sportive;
– Implicarea femeilor în sport, fie în mod activ, fie în conducerea
asocia țiilor sau cluburilor sportive;
– Promovarea tehnicilor moderne de refacere.
Pentru dezvoltarea activit ății sportive de loisir, se recomand ă
implicarea persoanelor sedentare dar care sunt moti vate în acest sens și a
celor care practic ă mi șcarea ocazional pentru participarea la un program
continuu. Este important s ă se contureze un calendar sportiv, cu un program
de activit ăți sportive variate, specifice tuturor categoriilor de vârst ă și sex.
Strategia dezvolt ării sportul pentru to ți trebuie s ă puncteze rolul familiei,
rolul unit ăților de înv ățământ, rolul autorit ăților cu atribu ții în sport, rolul
resurselor umane, rolul ONG-urilor, baza material ă.
METODE DE PREDARE – 4 ORE
• DEZBATEREA
• CONVERSA ȚIA

Seminar – Activit ăți de timp liber
31 SEMINAR NUMARUL 5
MANAGEMENTUL ACTIVIT ĂȚILOR DE TIMP LIBER
Termenul de „management” este preluat din limba englez ă, dar
cuvântul „manus” din latin ă înseamn ă mân ă și implic ă ac țiunea de
manevrare. A ap ărut dup ă aceea cuvântul „mannegio” în italian ă care se
refer ă la prelucrarea cu mâna și de aici, a ap ărut termenul „manège” din
limba francez ă, ulterior, a ap ărut cuvântul „ to manage ” în limba englez ă
care exprim ă activitatea de administrare, de conducere.
Managementul (D. E. Colibaba și I. Bota, 1998, pag. 65) ”este un
termen acceptat în consens pe plan interna țional” și este considerat ca fiind
un „proces de coordonare a resurselor umane, inform a ționale, materiale,
financiare în vederea realiz ării scopului organiza ției.”
V. Cornescu, I. Mih ăilescu, S. Stanciu (2001, p. 12) spun c ă
„managementul este un complex de ac țiuni desf ăș urate cu scopul de a asigura
func ționalitatea normal ă, eficient ă, atât a organiza ției în ansamblul ei, cât și a
tuturor structurilor organizatorice componente ”.
Dup ă (C. Reece și O”Grady, 1984, ) managementul este „un proces
de coordonare a resurselor umane, informa ționale, materiale, financiare, în
vederea realiz ării scopurilor organiza ției.”
Din perspectiva lui R. Ray, (1997, p. ) managementu l este un „proces
care cuprinde planificarea, luarea deciziilor, cond ucerea activit ății unui grup
de persoane care ac ționeaz ă împreun ă în vederea unui scop comun.”
Termenul de management s-a impus în activitatea eco nomic ă prin
răspândirea lucr ării „The Managerial Revolution” a lui James Burnham , în
anul 1941.
Dup ă D. Soncie( 1994), I.I. Lador (2000), Al. Puiu (200 3),
„conducerea managerial ă este un act voluntar de dirijare exercitat de
manageri prin încercarea deliberat ă de influen țare a membrilor
organiza ționali în direc ția unor realiz ări”.
I.I. Lador, și N. Mih ăilescu (2008, p.14) precizeaz ă c ă
„managementul include și administra ția, constituind un sistem creat pentru
realizarea eficient ă a obiectivelor bazat pe concepte, principii, legit ăți,
metode și tehnici specifice”.
N. J.D. Thompson (1967), citat de I.I. Lador și N. Mih ăilescu (2008),
consider ă c ă „scopul managementului și administra ției în conceperea

Seminar – Activit ăți de timp liber
32 organiza țiilor și elaborarea deciziilor este acela al alinierii efi cace a structurii
organiza ției cu tehnologia și mediul înconjur ător”.
Managementul este arta și știin ța de a-i face pe al ții s ă ac ționeze
pentru a atinge obiectivele organiza ției. Se realizeaz ă obiectivele prin
derularea func țiilor de: previziune, organizare, coordonare, condu cere și
control-evaluare – îndrumare, cu ajutorul resurselo r umane, materiale,
financiare ale organiza ției.
Deci, managementul, ca știin ță reprezint ă o multitudine de strategii,
principii, reguli, metode prin care se conduce o or ganiza ție. Managementul
organiza țiilor sportive și sportului pentru to ți nu poate fi conceput f ără
”utilizarea unor metode și tehnici știin țifice“(I.I. Lador, 2000, p. 103), care s ă
determine un management performant. Știin ța managementului studiaz ă
raporturile dintre factorii exteriori și rela țiile de conducere din interiorul
organiza ției și
Presupune:
– responsabilitate pentru a ob ține rezultate prin al ții;
– a fi orientat spre mediul extern;
– a lua decizii în func ție de finalitatea organiza ției;
– a avea încredere în subordona ți;
– a descentraliza organiza ția stabilindu-le sarcini angaja ților;
– a aprecia oamenii dup ă munca lor.
Proceselor interne de munc ă din orice organiza ție se împart în func ție
de con ținutul activit ății și efectele produse, în dou ă grupe: „ procese de
execu ție și procese de management ” dup ă V. Cornescu, I. Mih ăilescu, S.
Stanciu (2001).
Procesele de execu ție dintr-o organiza ție sunt ac țiuni care contribuie
la realizarea obiectului de activitate, iar proces ele de management
„reprezint ă un ansamblul al func țiilor managerului în scopul realiz ării
obiectivelor institu ției.”

Seminar – Activit ăți de timp liber
33

Figura 6. Procesele de management în cadrul organiza țiilor sportive privite
ca sistem (V. Cornescu, coord. 2001)

Cercet ări în domeniul managementului activit ății sportive au fost
realizate de: I. Todan, T. Roibu, (1997) – Manageme nt și legisla ție în educa ție
fizic ă și sport; Al. L ăzărescu (1996) – Management în sport; I.I. Lador (199 6)
– Elemente de management și legisla ție sportive; E. D. Colibaba și I. Bota
(1998) – Jocuri Sportive – teorie și metodic ă; I. Cristea (2000) – Management
sportiv- compendiu; I.I. Lador (2000)- Bazele teore tice ale managementului
în sport; S. Todea (2000) – Managementul educa ției fizice și sportului; V.
Opri șan (2002) – Marketing și comunicare în sport; E. Frîncu (2003) –
Managementul activit ății sportive; I.I. Lador, N. Mih ăilescu (2008) –
Concepte specifice ale managementului modern în org aniza țiile sportive etc.,
iar autorii au o anumit ă concep ție c ă managementul activit ății sportive
cuprinde urm ătoarele categorii de resurse: „umane, financiare, materiale,
informa ționale”.

Eficien ța managerilor în sport
Managementul sportului necesit ă prezen ța unor persoane care conduc
activit ățile specifice acestui proces de management, denumit e manageri
sportivi.
Conform DEX. (1998) managerul reprezint ă persoana care înso țește
(în turneu) un sportiv, o echip ă sportiv ă și care se ocup ă de problemele
financiare și organizatorice ale competi țiilor.

Seminar – Activit ăți de timp liber
34 În Dic ționarul Enciclopedic ( 2009) managerul este perso ana care se
ocup ă de problemele administrative și organizatorice ale unui sportiv sau ale
unei echipe sportive, ori ale unui colectiv artisti c.
”Conducerea managerial ă este un act voluntar de dirijare exercitat de
manager prin încercarea deliberat ă de influen țare a membrilor organiza ționali
în direc ția unor realiz ări” (D. Sancie, 1994, I.I. Lador, 2000, Al. Puiu, 2003).
Managerii organiza țiilor sportive sunt acele persoane desemnate s ă
îndeplineasc ă atribu ții de previziune, organizare, coordonare, antrenare și
control prin instrumentele specifice managementului . (N. Mih ăilescu, 2006).
Procesul de conducere este influen țat de profesionalismul
managerului, de abilit ățile de a-și pune în aplicare calit ățile în cadrul
procesului managerial, și vizeaz ă toate nivelurile și ariile de management.
Managerul sportiv dispune de un ansamblu de concep te, principii,
reguli, metode prin care conduce o organiza ție sau un proces, iar în munca
acestora exist ă multiple influen țe. Fiecare membru al organiza ției sau
procesului managerial face o parte a muncii, iar ma nagerul dirijeaz ă întreaga
activitate, ia decizii pentru atingerea obiectivelo r. Rela țiile de conducere care
se stabilesc atât în interiorul, cât și în exteriorul procesului determin ă tipul de
manager.
Tipul de manager reprezint ă ”ansamblul de caracteristici principale
(calit ăți, cuno știn țe, aptitudini) proprii unei categorii de cadre de c onducere,
ce conduc la aceia și abordare în ce prive ște procesele și rela țiile de
management, comportamentul managerial și care sunt diferite de alte
categorii de manageri (O. Nicolescu, I. Verboncu, 1 999, p. 509).
În func ție de nivelul care-l conduc managerii se împart în: manageri
de top sau superiori, manageri de nivel mediu sau f unc ționali și manageri
opera ționali.
Dup ă aria managerial ă și domeniul de competen ță managerii pot fi: de
resurse umane, financiari, de marketing, de compe ti ții sportive, de
antrenament, pentru bazele sportive, etc.
Din perspectiva procesului de antrenament managerii se împart în:
manager general, director tehnic, antrenor, organizator de competi ții, medic,
psiholog, sociolog, contabil, persoana de marketing , director de baz ă
sportiv ă, persoana pentru rela ții cu publicul și mass-media.
Calitatea de manager sportiv presupune:
– asumarea responsabilit ății pentru a ob ține rezultate prin al ții în
cadrul procesului;

Seminar – Activit ăți de timp liber
35 – să fie orientat spre mediul extern;
– să ia decizii în func ție de finalit ățile urm ărite;
– să aib ă încredere în subordona ți;
– să descentralizeze organiza ția sau procesul managerial dându-le
sarcini angaja ților;
– să aprecieze oamenii dup ă rezultatele lor .
Dup ă D.E. Colibaba și I. Bota (1998, p. 74) managerul sportiv are
urm ătoarele sarcini:
• stabile ște obiectivele finale și ale fiec ărei arii de management;
• administreaz ă, suplimenteaz ă, valorific ă, și aloc ă cea mai bun ă
destina ție resurselor procurate;
• gânde ște și proiecteaz ă întreaga activitate prin prisma
dezideratului:”eficien ță și calitate”;
• exercit ă control și îndrumare permanent ă;
• evalueaz ă sistematic performan țele realizate de fiecare arie de
management pentru a lua m ăsurile necesare.
Numero și speciali ști consider ă c ă un bun manager:

nu se va implica niciodat ă acolo unde nivelul de competen ță
este impecabil;

asigur ă transfer de responsabilitate, autoritate, putere d e
decizie c ătre șefii ariilor de management;

stabile ște obiectivele generale și obiectivele ariilor de
management;

transfer ă deciziile subordona ților care poart ă întreaga
răspundere a procesului de management;

Seminar – Activit ăți de timp liber
36
folose ște conducerea pe baz ă de obiective și proiecte, care au
finalit ăți precise, realizabile într-un anumit interval de t imp, pe
baza unei strategii eficiente.
Eficien ța managerilor sportivi depinde de modul în care se combin ă
practica managerial ă cu laturile managementului știin țific. Altfel spus,
pe baza analizelor efectuate de speciali ști 20% din cuno știn țe sunt atribuite
de școli, 50% din cuno știn țe sunt ob ținute din practic ă și perfec ționare
profesional ă și 30% din cuno știn țe sunt preluate de la șefi, colaboratori sau
mentori.

Conducerea prin obiective
Managementul prin obiective ofer ă o modalitate sigur ă de evaluare a
performan țelor organiza ției și oblig ă la o planificare detailat ă a scopului de
atins, la stabilirea c ăilor prin care respectivele scopuri pot fi rezolvat e
eficient, dup ă I.I. Lador, N. Mih ăilescu, (2008, p. 46). A ap ărut în anii 50 și
este o abordare practic ă sistematizat ă.
Conducerea prin obiective este specific ă domeniului sportiv și const ă în:
 Stabilirea obiectivelor fundamentale de performan ță ;
 Stabilirea obiectivelor derivate;
 Stabilirea planului de îndeplinire a obiectivelor;
 Adaptarea sistemului decizional, structural și informa țional la
cerin țele realiz ării obiectivelor;
 Urm ărirea permanent ă a realiz ării obiectivelor și
recompensarea celor care au participat la realizare a lor.
Pentru a se asigura c ă obiectivele sunt realizabile managerii trebuie s ă
se gândeasc ă la calea prin care vor ob ține rezultate, la organizare și la
resursele umane, materiale și financiare ce vor fi necesare.
De asemenea, nu exist ă stimulent mai bun pentru control și mod mai
bun pentru a ști standardele pentru control decât un set de obiec tive clare.
Acest proces poate fi exprimat în urm ătoarea formul ă:

dac ă sunt introduse resursele, atunci activit ățile propuse se pot
desf ăș ura în condi ții optime;

Seminar – Activit ăți de timp liber
37
dac ă se deruleaz ă aceste activit ăți, atunci vor rezulta outputurile;

dac ă sunt produse outputurile, atunci obiectivele specifice v or fi atinse;

dac ă obiectivele specifice sunt atinse, atunci este realizat scopul
proiectului;

dac ă scopul este realizat, atunci va fi sus ținut ă direc ția general ă
de dezvoltare în care se încadreaz ă proiectul (respectiv obiectivul
general).
Facem precizarea c ă, fiecare nivel con ține premisele pentru desf ăș urarea
pasului urm ător. De asemenea, este important ca rela ția mijloace-scopuri (sau
rela ția de cauzalitate „dac ă-atunci ”) s ă fie parcurs ă în ambele direc ții (spre
exemplu, obiectivul general ajut ă la definirea scopului, acesta contribuie la
clarificarea obiectivelor etc.).

Figura 7. Modelul-cadru pentru elaborarea unei dia grame SMART(A.
Ghergut, 2007)
• logica orizontal ă – asigur ă cadrul pentru monitorizarea și evaluarea
proiectului și define ște modul în care vor fi examinate obiectivele proie ctului
din descrierea indicatorilor și a mijloacelor prin care se va realiza verificarea Obiectiv general
Scop
Obiectiv specific 1
Output 1.1.
Activit ăți:
1.1.1.
1.1.2.
1.1.3.
etc. Obiectiv 1.2.
Activit ăți:
1.2.1.
1.2.2.
1.2.3.
etc. Obiectiv specific 2
Obiectiv 2.2.
Activit ăți:
2.2.1.
2.2.2.
2.2.3.
etc. Output 1.2.
Activit ăți:
2.1.1.
2.1.2.
2.1.3.
etc.

Seminar – Activit ăți de timp liber
38 (coloanele 2 și 3 din matricea logic ă). Un proiect este cu atât mai viabil, cu
cât pot fi culese mai multe informa ții relevante privind atingerea obiectivelor
sale.
Acest lucru ne oblig ă s ă nu stabilim niciodat ă obiective despre care nu
vom putea ob ține informa ții (spre exemplu, pentru un finan țator este întotdeauna
important s ă poat ă m ăsura foarte clar eficien ța investi ției sale).
Completarea matricei se face în urm ătoarea ordine: descrierea proiectului,
ipotezele/riscurile, indicatorii și mijloacele de verificare. Chiar dup ă completarea
unei p ărți din matrice se va putea reveni asupra punctelor a nterioare (inclusiv prin
modificarea descrierilor anterioare) pentru a verif ica cu ajutorul logicii verticale
și orizontale corectitudinea ei.
Dorin ța de a include sau nu atât un scop al proiectului, cât și obiective pe
componente depinde de complexitatea proiectului și este la îndemâna
managerului de proiect. Uneori este suficient s ă ai un obiectiv general și mai
multe obiective specifice, renun țând la scop, iar dac ă proiectul nu implic ă o
complexitate foarte mare, doar prezentarea scopului poate fi suficient ă.
Management prin obiective (MBO – Management by objectives) este
folosit la toate planurile, iar una din etapele imp ortante ale acestuia este
dezvoltarea premiselor planului.
Odat ă fixate premisele, urmeaz ă conceperea obiectivelor care este
făcut ă de top – manager și const ă în determinarea scopului și a celor mai
importante țeluri pe care organiza ția le urm ăre ște în intervalul de timp
urm ător. Ele se bazeaz ă pe analiza a ceea ce poate și ar trebui s ă fac ă
organiza ția în perioada men ționat ă. La stabilirea lor trebuie s ă se țin ă seama
atât de punctele puternice, cât și de minusurile organiza ției, de oportunit ăți,
dar și de amenin ță ri.
Desigur, fiecare obiectiv sau subobiectiv ar trebu i s ă fie obliga ția
clar ă a unei persoane, sus ținute de resurse financiare și materiale. Pentru a fi
eficiente și realizabile, obiectivele trebuie s ă fie SMART: Specifice,
Măsurabile, Accesibile, Relevante, încadrate în Ttimp .
MBO ajut ă la dezvoltarea controlului eficient în acela și mod în care
determin ă planificarea eficient ă, iar controlul implic ă verficarea rezultatelor
și ac țiuni de corectare a abaterilor de la plan sau de la direc țiile de ac țiune în
scopul îndeplinirii obiectivelor.

Seminar – Activit ăți de timp liber
39
Previziunea
Managementul sportului pentru to ți î și propune identificarea și
cheltuirea eficient ă și efectiv ă a resurselor existente pentru ob ținerea
finalit ăților programelor sportive de timp liber. Func țiile managementului
sportiv de loisir sunt: previziunea (proiectarea), organizarea, coordonarea,
conducerea, controlul-evaluarea-îndrumarea.
Proiectarea știin țific ă este un demers general pe care îl realizeaz ă
orice persoan ă care se g ăse ște în func ția de manager a unei activit ăți sau a
unui domeniu de activitate.
Previziunea const ă în ”ansamblul deciziilor și ac țiunilor manageriale
prin care structura sportiv ă sau compartimentele acesteia î și prefigureaz ă
rezultatele viitoare, se stabilesc activit ățile ce urmeaz ă s ă se desf ășoare pentru
atingerea obiectivelor predeterminate, se identific ă resursele necesare și se
fixeaz ă reperele cronologice”( V. Zecheru, 2002, p. 52).
Este o estimare a evolu țiilor viitoare , a efectelor pozitive și negative,
care se vor produce, stabilirea strategiilor și scenariilor, în vederea
minimaliz ării riscurilor și cre șterea gradului de realizare a obiectivelor” (D.E.
Colibaba, 2007, p. 204).
Previziunea presupune o prognozare a derul ării proceselor și
ac țiunilor viitoare, în cazul nostru domeniul sportul pentru to ți, ținând cont de
reducerea riscurilor ce pot ap ărea, ca urmare a unei strategii bine definite care
să sus țin ă realizarea obiectivelor.
Previziunea const ă în elaborarea proiectului strategic managerial
de dezvoltare a activit ăților specifice sportului pentru to ți, care con ține
proiecte, programe și scenarii dinainte preg ătite.
Func ția de previziune are în vedere traseul mai multor etape:
1. Stabilirea obiectivelor;
2. Stabilirea perioadelor de timp pentru realizarea ob iectivelor;
3. Studiu privind nivelul existent de dezvoltare al ac tivit ăților de loisir și
gradul de realizare al obiectivelor;
4. Influen ța factorilor perturbatori și estimarea riscurilor;
5. Stabilirea și identificarea resurselor necesare pentru realizar ea
obiectivelor;
6. Conturarea direc țiilor și activit ăților propuse;
7. Stabilirea indicatorilor de rezultat;
8. Stabilirea termenelor pentru fiecare etap ă în parte.

Seminar – Activit ăți de timp liber
40 Răspunde la întrebarea ce trebuie f ăcut și ce se poate realiza în
activitatea sportiv ă de timp liber și mai ales în practicarea sportului pentru
to ți, în func ție de resursele existente, de trebuin țele beneficiarilor și
concuren ța de pia ță. Trebuie identifica ți speciali știi domeniului care s ă
conduc ă la realizarea obiectivelor. Este necesar ca toate resursele: materiale,
financiare, umane, informa ționale să fie raportate la func țiile manageriale
care au con ținuturi și scopuri diferite.

Organizarea
A. L ăzărescu (1998, p. 9) arat ă c ă: „ organizarea ca func ție a
managementului, cuprinde ansamblu de activit ăți prin intermediul c ărora se
stabilesc și se delimiteaz ă activit ățile, realizându-se gruparea lor pe sec ții,
echipe, grupe, sportivi, antrenori ”.
Este o func ție important ă a activit ății manageriale prin care se
urm ăre ște punerea în aplicare a proiectului strategic și a programelor sportive
de timp liber cu ajutorul strategiilor. În activit ățile de loisir are o dubl ă
form ă: ”procesual ă” adic ă stabilirea categoriilor de activit ăți pentru
realizarea obiectivelor și ”structural ă” (D.E. Colibaba. 2007, p. 206) care
const ă în ”gruparea func țiilor, activit ăților, atribu țiilor și sarcinilor în func ție
de anumite criterii și repartizarea lor în subdiviziuni organizatorice.” (O.
Nicolescu, I. Verboncu, 1996, p. 207). Organizarea structural ă este
reprezentat ă grafic cu ajutorul organigramei.
Proiectarea activit ății urm ăre ște r ăspunsuri la o serie de întreb ări, cum
ar fi: ce se va face și ce trebuie s ă fac ă persoanele implicate în sportul pentru
to ți, cine ia decizia și lanseaz ă ordinul, cine informeaz ă, coordoneaz ă,
controleaz ă, cine este informat, în leg ătur ă cu ce? etc.
Elementele componente ale organiz ării în procesul sportului de loisir
sunt: func țiile, activit ățile, atribu țiile și sarcinile .
Func țiile reprezint ă procesele de munc ă care contribuie la realizarea
finalit ăților domeniului sportul pentru to ți. Specific pentru aceste func ții
sunt: cuno știn țe, tehnici, metode pentru rezolvarea domeniilor imp licate:
instruirea, cercetarea, marketingul, refacerea, rec uperarea etc. Func țiile sunt
împ ărțite în mai multe activit ăți.
Activit ățile necesit ă cuno știn țe mult mai restrânse și sunt procese de
munc ă bine determinate.
Atribu țiile sunt procese de munc ă și mai precis direc ționate care se
execut ă permanent și periodic și necesit ă cuno știn țe de specialitate.

Seminar – Activit ăți de timp liber
41 Sarcinile sunt cele mai simple procese de munc ă și se atribuie unei
singure persoane calificate.

Coordonarea
Coordonarea dup ă D.E., Colibaba și I. Bota ( 1998, p. 66) care-l
citeaz ă pe O. Nicolescu și I. Verboncu ( 1995, p.26 ) „const ă în ansamblul
proceselor de munc ă prin care se armonizeaz ă deciziile și ac țiunile
personalului unei organiza ții, a subsistemelor sale în cadrul func țiilor stabilite
anterior (previziune, organizare) în ceea ce prive ște dirijarea resurselor, astfel
încât acestea s ă fie disponibile în timpul necesar, în cantitatea și calitatea
stabilit ă, în scopul atingerilor obiectivelor organiza ției”.
Organiza ția trebuie condus ă, ” ceea ce înseamn ă punerea ei în
mi șcare, men ținerea activit ății în rândul personalului” (H. Fayol, 1916).
Unii autori o consider ă ca o ” organizare dinamic ă” datorit ă dinamicii
fenomenului sportiv de timp liber și al mediului ambiant în care se
desf ășoar ă, pentru c ă nu pot fi prev ăzute în totalitate în proiectare și
organizare influen țele determinate de acestea.
Coordonarea depinde în mare m ăsur ă de latura uman ă, de
posibilit ățile și profesionalismul managerilor pe de o parte, dar și de
flexibilitatea, adaptabilitatea și creativitatea organiza ției. Coordonarea
sportului de loisir presupune cunoa șterea de c ătre managerii proiectelor
sportive de timp liber a aspectelor tehnice și organizatorice specifice acestui
domeniu de activitate.
Are anumite reguli și anume:
– Trebuie s ă prezinte foarte clar ceea ce se dore ște;
– Trebuie s ă cunoasc ă resursele umane c ărora se adreseaz ă;
– Trebuie s ă realizeze o atmosfer ă favorabil ă comunic ării și
colabor ării;
– Sistemul de comunicare trebuie s ă cuprind ă pu ține informa ții și s ă fie
scurt; cu informa ții simple;
– Să trezeasc ă interesul resurselor umane implicate.
Deci, varia ția activit ăților și sarcinilor unei organiza ții presupune
existen ța coordon ării, adic ă ”corelarea, unificarea și armonizarea tuturor
activit ăților și eforturilor” (H. Fayol, 1916).

Seminar – Activit ăți de timp liber
42
Conducerea
Conducerea încorporeaz ă „ansamblul proceselor de produc ție
(activitate, preg ătire, munc ă) prin care se determin ă personalul organiza ției s ă
contribuie la stabilirea și la realizarea obiectivelor previzionate, pe baza lu ării
în considerare a factorilor care îl motiveaz ă,” dup ă D.E., Colibaba și I. Bota
(1998, p. 66 ) care-l citeaz ă pe O. Nicolescu și I. Verboncu (1995, p. 27).
I.I. Lador ( 2000, p. 26) sus ține c ă „în structura func ției de conducere
se pot delimita dou ă componente comanda și motivarea”.
Conducerea presupune interven ția managerului asupra activit ății
organiza ției identificând solu ții viabile la posibile probleme ap ărute, pentru
atingerea finalit ăților.
Actul de conducere este realizat prin luarea decizii lor . În tabelul nr. 1
avem principalele etape pe opera țiuni ale procesului de conducere dup ă
M. Zaharia (1993):
Ciclul procesului decizional dup ă D.E. Colibaba (2007)
Nr. OPERA ȚIUNI ETAPE
1. Analiza problemei 1. Care este problema?
2. Căuta ți cazuri relevante; grupându-le
ar ăta ți tendin țele și implica țiile.
3. Formula ți obiectivele.
4. Identifica ți restric țiile.
2. Determinarea mul țimii
de solu ții posibile 5. Selec ționa ți tehnicile de solu ționare a
problemei, folosite de noi sau de al ții.
6. Proiecta ți tehnici proprii sau existente,
dar nefolosite în situa ții similare .
3. Analiza solu țiilor
posibile 7. Analiza ți avantajele și dezavantajele
fiec ărei solu ții în raport cu obiectivul
urm ărit.
4. Stabilirea solu ției
optime 8. Aplica ți unele criterii de selec ție:
– riscul pe care-l implic ă câ știgul
prognozat;
– Efortul (cantitativ, calitativ) cerut;

Seminar – Activit ăți de timp liber
43 – Perioada de timp cerut ă pentru
implementare;
– Disponibilitatea resurselor.
5. Implementarea deciziei 9. Plan de ac țiune desf ășurat:
10. Formularea unui sistem de control.
11. Instruirea celor responsabili în
executarea deciziei (ce și când s ă
fac ă?). Supervizarea ac țiunii corective.
6. Evaluarea rezultatelor
ob ținute 12. Aprecierea rezultatelor; aplicarea
corec țiilor necesare, reluându-se
procesul, dac ă este cazul de la unul din
pa șii preceden ți.

Controlul – evaluarea – îndrumarea
Controlul – evaluarea – îndrumarea este „func ția prin care cunoa ștem,
pe de o parte modul în care se desf ăș oar ă diferite activit ăți, în vederea
identific ării și elimin ării factorilor perturbatori care apar în func ționalitatea
sistemului, iar pe de alt ă parte facem m ăsurarea rezultatelor ob ținute și
compararea lor cu obiectivele și standardele stabilite ini țial, eviden țiind
abaterile produse” dup ă D.E., Colibaba și I. Bota (1998, p. 67) .
O alt ă abordare a acestei func ții este cea a lui A. L ăzărescu (1998 ),
care sus ține c ă „necesitatea controlului este determinat ă de complexitatea
activit ății, de cerin țele de combatere a risipei de resurse, birocratismu lui, a
oric ărei forme de indisciplin ă, de rolul pe care îl are în formarea unei
atitudini pozitive, fa ță de activitate, pentru stimularea ini țiativei și răspunderii
în munc ă”.
Realizarea func ției de control în managementul sportului pentru to ți
implic ă cele trei opera țiuni și anume: controlul – evaluarea – îndrumarea.
Controlul și evaluarea parcurge mai multe etape:
• Aprecierea rezultatelor;
• Compararea rezultatelor cu obiectivele stabilite la început, precizând
dac ă sunt abateri;
• Identificarea cauzelor care au dus la abateri;

Seminar – Activit ăți de timp liber
44 • Realizarea corect ărilor necesare și eliminarea cauzelor;
• Alte obiective noi, reorganiz ări.
Controlul și evaluarea urm ăresc:

Rezultatele ob ținute la analizele de nevoi, de situa ție: SWOT,
PESTE, pe diferite nivele sau arii de management;

Oferta de activitatea a organiza ției;

Resurse umane, financiare, materiale;

Rela țiile cu societatea.
Desigur controlul și evaluarea se fac în paralel cu îndrumarea și
numai de persoanele abilitate s ă fac ă acest lucru, car pot s ă dea solu ții pentru
cre șterea calit ății activit ății. Deci nu este suficient s ă se constate c ă
activitatea se desf ășoar ă prost sau bine, ci trebuie s ă se identifice solu ții în
ambele situa ții.
Activitatea de management trebuie privit ă în totalitatea ei, urm ărind
func țiile în mod independent, dar care se intercondi ționeaz ă. Putem afirma c ă
tot procesul de conducere al unei organiza ții sportive este un ansamblu unitar,
în care o component ă se reflect ă în cadrul celorlalte componente cu diverse
influen țe asupra finalit ăților.

METODE DE PREDARE – 2 ORE
• DEZBATEREA
• CONVERSA ȚIA

Seminar – Activit ăți de timp liber
45 SEMINAR NUMARUL 6

MANAGEMENTUL PROIECTELOR SPORTIVE DE TIMP
LIBER.

Proiectul presupune realizarea unui produs, ca o consecin ță a
valorific ării unor cuno știn țe de c ătre studen ți. Proiectul poate fi individual
sau de grup, tematica poate fi propus ă de c ătre profesor sau stabilit ă
împreun ă cu grupul de studen ți.
Proiectul poate fi realizat în mod individual sau/ și în grup. Prin
realizarea de proiecte:
• Se dobânde ște încredere în for țele proprii și în capacitatea
de rezolvare a problemelor prin efort individual;
• Asigur ă un gen de comportament necesar descoperirii
propriului poten țial;
• Asigur ă studen ților ocazii de a- și asuma responsabilit ăți;
• Dezvolt ă capacit ățile creative.

Managementul prin proiecte presupune „luarea în con siderare a
urm ătoarelor elemente: structura organizatoric ă, planul proiectului,
activit ățile și resursele considerate necesare implement ării, modalit ățile de
control conform rezolv ării proiectului, rezultatele intermediare și finale
așteptate” conform acelora și (I.I. Lador, N. Mih ăilescu, 2008, p. 48).
În vederea cuantific ării ofertelor sportive, trebuie luat în calcul:
 instala țiile și materialele sportive oferite de fiecare baz ă sportiv ă;
 resursele umane implicate în proiectele sportive de timp liber;
 oferte bogate și variate de activit ăți sportive pentru satisfacerea
popula ției clientelare;
 facilit ăți și costuri atractive pentru cet ățenii
Conducerea pe baz ă de proiect are un interval de timp limit ă și
folose ște metode, mijloace și materiale bine stabilite în parcurgerea
etapelor de lucru.
Pa șii proiectului sunt:

Seminar – Activit ăți de timp liber
46 • elaborarea proiectului cu obiective și indici de evaluare a
acestora;
• descrierea organizatoric ă a proiectului, cu stabilirea
perioadei de realizare și a sarcinilor urm ărite;
• conturarea indicilor de evaluare;
• stabilirea managerului de proiect și a întregii echipe
manageriale.
În vederea asigur ării gradului de satisfacere al beneficiarilor este
nevoie mai întâi s ă cunoa ștem nevoile popula ției, iar acest lucru nu se poate
realiza decât prin efectuarea unor sondaje care pot sta la baza îmbun ătățirii
activit ăților sportive de timp liber prin proiecte. Astfel, cercetarea va ar ăta
gradul de asigurare a nevoilor popula ției cu privire la sportul pentru to ți pe de
o parte, iar pe de alt ă parte calitatea serviciilor oferite prin prisma co nfortului.
Cre șterea calit ății bazelor sportive și a serviciilor, prin implementarea
managementului de proiect, va determina și celelalte structuri sportive s ă
acorde o importan ță mai mare a ștept ărilor cet ățenilor.
Dezvoltarea sportului de mas ă pentru popula ție se realizeaz ă pe 3
direc ții principale :
1. dezvoltarea sportului pentru to ți;
2. dezvoltarea educa ției fizice școlare și universitare;
3. dezvoltarea bazei materiale sportive și a serviciilor .

Criterii de alegere a proiectului :
Cerin țe:

să aib ă un anumit interes pentru subiectul respectiv;

să cunoasc ă dinainte unde î și pot g ăsi resursele;

să fie ner ăbd ători în a crea un produs de care s ă fie mândri;

să nu aleag ă subiectul din c ărți vechi
Capacit ățile / competen țele – care se evalueaz ă în timpul realiz ării
proiectului:

metodele de lucru;

utilizarea corespunz ătoare a bibliografiei;

utilizarea corespunz ătoare a materialelor și a echipamentului;

corectitudinea / acurate țea tehnic ă;

generalizarea problemei;

organizarea ideilor și materialelor într-un raport;

Seminar – Activit ăți de timp liber
47
calitatea prezent ării;

acurate țea cifrelor / desenelor etc…

Exist ă dou ă tipuri de proiecte educative :
• unul care are ca scop îmbog ățirea activit ății desf ăș urate în timpul
orelor de curs prin realiz ări concrete (dosar tematic, eseu structurat).
• altul care se desf ăș oar ă în afara orelor de curs și are un caracter
socio-cultural de petrecere a timpului liber (reali zarea sau
participarea la un spectacol, muzeu, ie șiri școlare, excursii,
schimburi de experien ță , serb ări, ajutorarea unui coleg, vizite la un
cămin de b ătrâni sau la orfelinat etc.)
Etapele de realizare a unui proiect sunt :
 alegerea temei
 planificarea activit ății care cuprinde stabilirea obiectivelor
proiectului; formarea grupelor; alegerea subiectulu i în cadrul temei
proiectului de c ătre fiecare elev sau grup; distribuirea
responsabilit ăților în cadrul grupului; identificarea surselor de
informare (manuale, proiecte mai vechi, c ărți de la bibliotec ă, pres ă,
persoane specializate în domeniul respectiv, diferi te institu ții etc.)
 organizarea propriu-zis ă
 realizarea materialelor
 prezentarea rezultatelor sau a materialelor create
 evaluarea în ansamblu, a modului de lucru, a modulu i de
prezentare.
Metoda proiectului presupune lucrul pe grupe și necesit ă preg ătirea în
ideea lucrului în comun.
Mărimea grupului de lucru ideal este de 4 – 5 participan ți.
La finalizarea proiectului, managerul de proiect va întocmi un raport
de proiect care va exprima performan țele realizate fa ță de cele previzionate,
iar încheierea proiectului este dat ă de rezultatele ob ținute și de trecerea
perioadei de timp stabilite.
METODE DE PREDARE – 2 ORE
• DEZBATEREA
• CONVERSA ȚIA

Seminar – Activit ăți de timp liber
48 SEMINAR NUM ĂRUL 7
PROGRAME DE DEZVOLTARE A ACTIVIT ĂȚILOR
SPORTIVE DE TIMP LIBER

Programele moderne pentru între ținerea s ănătăți sunt un mijloc de
practicare a educa ției fizice și sportului în timpul liber și nu numai. Au prins
contur rapid și în țara noastr ă prin formele de practicare variate. Exprim ă prin
mi șcări st ări suflete ști, dând corpului reprezent ări diferite, ceea ce uneori le
duce spre art ă. Unele se desf ășoar ă pe muzic ă și au un ritm aparte, iar altele
se execut ă sub form ă de complex de exerci ții, dar beneficiul este acela și
sănătatea fizic ă și psihic ă a indivizilor. Sunt un mod petrecere a timpului
liber pl ăcut și recreativ și care contribuie la:
– Formarea și dezvoltarea capacit ății fizice a organismului;
– Dezvoltare fizic ă armonioas ă a corpului;
– Men ținerea și îmbun ătățirea st ării de s ănătate;
– Dezvoltarea estetic ă, artistic ă, a indivizilor;
– Formarea unor tr ăsături de personalitate și calit ăți psihice;
Un om s ănătos, armonios cu o senza ție permanent ă de satisfac ție
poate ajunge în situa ția în care, din punct de vedere psihic și fizic, este
echilibrat.
În lucrarea de fa ță dorim s ă prezent ăm pe scurt programe moderne de
timp liber pentru între ținerea s ănătății și anume: Dans aerobic, Step aerobic,
Bosu,Tae -bo Kick Boxing, Fitball, Pilates, Stretch ing.

Aerobic dans

Dansul aerobic este diferit de aerobicul clasic, fi ind o form ă de a face
mi șcare pe muzic ă. Îmbin ă elementele specifice dansului modern: piruete,
sărituri, pa și de dans, mi șcări de bra țe, mi șcări de șold, într-un anumit ritm,
cu o coregrafie potrivit ă și muzic ă adecvat ă. Poate fi executat de to ți cet ățenii
care doresc s ă aib ă un corp antrenat și o ținut ă corect ă în via ța cotidian ă.
Finalit ățile acestui tip de program sunt bucuria și starea de bine pe care o
transmite, contribuind astfel la men ținerea și îmbun ătățirea s ănătății.

Seminar – Activit ăți de timp liber
49

Stepp aerobic

A ap ărut acum 25 de ani, dar este și ast ăzi foarte popular. Este o
activitate recreativ ă cu mi șcări lente și controlate. Stepp aerobic folose ște o
platform ă numit ă stepper, care are o în ălțime cuprins ă între 8-16 cm.
Diferen ța fa ță de aerobicul clasic const ă în faptul c ă folose ște exerci ții
combinate din pozi ție vertical ă, efectuate pe stepper care este o b ăncu ță dintr-
un material antiderapant, într-un ritm specific și pe o muzic ă adecvat ă.
Mi șcarea de baz ă este asem ănătoare cu urcatul pe sc ări, ceea ce nu
obose ște la fel de mult ca exerci țiile clasice de aerobic, dar ob ține rezultate
similare. Este deschis tuturor categoriilor de cet ățeni, mai pu țin celor cu
afec țiuni cardiace, respiratorii sau cu probleme de arti cula ții. Poate fi
practicat de toate persoanele care doresc s ă sl ăbeasc ă și s ă-și men țin ă forma
sportiv ă. Se recomand ă și femeilor îns ărcinate .To ți pa șii sunt executa ți, în
func ție de coregrafie folosind p ășirea pe step și înapoi de pe step pe podea.
Exerci țiile specifice sunt combina ții de mi șcări de ridicare, întoarceri, și
sărituri repetate. De-a lungul ședin ței se lucreaz ă mult și cu bra țele, mai ales
prin tehnicile mai noi în care se folosesc și alte accesorii care cresc
intensitatea efortului. Se lucreaz ă în grup, iar tehnica pa șilor este simpl ă,
prin p ășire se ridic ă genunchi la piept și se men ține spatele drept.

Seminar – Activit ăți de timp liber
50 Reguli pentru evitarea accidentelor:
– Înc ălțămintea s ă fie potrivit ă, în a șa fel încât s ă amortizeze șocurile la
sărituri, urc ări și coborâri;
– Stepperul trebuie s ă fie bine fixat pe sol, la distan ță potrivit ă fa ță de
celelalte și în ălțime adecvat ă tipului de exerci ții;
– Urcarea pe stepper se face în mod natural, f ără a c ălca ap ăsat, cu toat ă
laba piciorului în interiorul stepperului.

Bosu

Un program de preg ătire recreativ care îmbin ă mi șcările de aerobic
clasic executate pe o jum ătate de minge cu o parte concav ă și una dreapt ă,
având diametrul de 65 cm. La început a fost folosit ă pentru recuperarea
sportivilor de performan ță dup ă accidente, dar s-a trecut rapid la
antrenamente individuale și în grup pentru to ți practican ții. Asigur ă
men ținerea echilibrului fizic și tonifierea musculaturii la toate categoriile de
beneficiari, indiferent de vârst ă. Contribuie la dezvoltarea rezisten ței locale și
a întregii musculaturi a corpului.
Programul Bosu este binevenit atât pentru sportivii de performan ță,
cât și pentru încep ători. Toate exerci țiile se lucreaz ă pe sfer ă, folosind ambele
par ți sub form ă de antrenamente cardio cu mi șcări din articula ții: s ărituri,
fand ări, urcat pe minge, în func ție de tipul exerci țiilor. Înainte de
antrenamentul Bosu trebuie o înc ălzire prealabil ă, iar la încep ători se folosesc
exerci ții simple cu men ținerea echilibrului în sprijin la perete.

Exerci țiile sunt considerate cele mai eficiente pentru mus culatura
abdominal ă. Toate se lucreaz ă pe sfer ă cu muzic ă ritmat ă, solicitând astfel
toate grupele musculare. Folose ște exerci ții cu ridicare de greut ăți, exerci ții
de echilibru și exerci ții cu greutatea corporal ă din diferite pozi ții. Are cele
mai bune rezultate, într-un timp foarte scurt.

Seminar – Activit ăți de timp liber
51

Tae-bo

Îmbin ă exerci ții din arte mar țiale (tehnici de autoap ărare) cu
antrenamente de aerobic, exerci ții de fitness și lovituri de box. Activit ățile
sportive de timp liber prin tae-bo sunt dinamice, s e execut ă pe muzic ă
folosind tehnici de lovire atât cu bra țele, cât și cu picioare și au o coregrafie
specific ă. Vizeaz ă în acela și timp mai multe grupe musculare, contribuind
astfel la dezvoltarea fizic ă armonioas ă și cre șterea capacit ății de efort a
organismului.
Se recomand ă cet ățenilor cu o preg ătire fizic ă general ă bun ă, datorit ă
intensit ății efortului. Este practicat de persoanele care dor esc s ă piard ă rapid
din greutate, folosind exerci ții cu grad mare de dificultate, care con țin
sărituri și loviri de la diferite distan țe. Pentru mul ți beneficiari este o
provocare, iar pentru a asigura confortul fizic și psihic al indivizilor trebuie
să se execute de trei ori pe s ăpt ămân ă și s ă alterneze antrenamentele grele cu
cele u șoare. Accentul se pune pe dezvoltarea calit ăților motrice combinate,
adic ă rezisten ță în regim de vitez ă, rezisten ță în regim de for ță și for ță în
regim de vitez ă.

Seminar – Activit ăți de timp liber
52 Dup ă ce s-au înv ățat tehnicile specifice se poate lucra și de acas ă, neavând
nevoie de un echipament special. Se recomand ă ca persoanele sedentare și cele
supraponderale s ă-l execute încet folosind exerci ții u șoare, înl ănțuite metodic, altfel
pot ap ărea riscuri în privin ța îmbun ătățirii s ănătății.

Kick boxing

Este un program eficient de fitness total. Combin ă mi șcările de
aerobic cu cele de box și arte mar țiale, contribuind în mod special la
dezvoltarea condi ției fizice și a masei musculare.
Tehnicile de cardio kick boxing nu trebuie confunda te cu
antrenamentele de performan ță care prev ăd și un adversar. La kick boxing
comparativ cu tae-bo ritmul este mai ridicat, folos e ște mi șcări explozive pe o
muzic ă antrenant ă. Trebuie alternate perioadele de lucru intens cu c ele de
intensitate mai mic ă, care sunt mai pu țin solicitante. Mi șcările cu picioarele și
pumnii combinate cu aerobic și mi șcări de autoap ărare, asigur ă un exerci țiu
ideal pentru beneficiarii care caut ă un antrenament dificil.

Fitball

Este o metod ă de a face mi șcare în timpul liber care con ține atât
exerci ții statice, cât și exerci ții dinamice efectuate cu ajutorul unei mingi
speciale. Este un program dinamic și eficient pentru c ă dezvolt ă capacitatea
de efort a organismului, mobilitatea articular ă și tonusul muscular. Mingile
folosite sunt de diferite m ărimi, cu diametrul cuprins între 35- 85 cm, cu o
structur ă elastic ă moale și se aleg în func ție de în ălțimea fiec ărui practicant,
cu cât în ălțimea este mai mare cu atât mingea trebuie s ă aib ă un diametru mai
mare. Mingea aleas ă trebuie s ă foloseasc ă structurii corpului, în a șa fel încât

Seminar – Activit ăți de timp liber
53 când se st ă pe ea unghiurile care se formeaz ă între picioare și bazin sau între
genunchi și glezne s ă fie de 90 grade.

Exerci țiile efectuate difer ă în func ție de zona care se lucreaz ă și de
intensitatea antrenamentului. Folosirea mingii la p rogramul fitball contribuie
la adoptarea pozi ției corecte în timpul execut ării exerci țiilor. Mingiile pe care
se lucreaz ă preiau o parte din greutatea corpului, articula țiile fiind mai
mobile.
Este recomandat pentru orice vârst ă, și chiar pentru persoane cu
afec țiuni dorsale sau boli neurologice. Folose ște un num ăr mare de grupe
musculare datorit ă pozi țiilor adoptate. Se pot executa exerci ții din culcat,
așezat sau chiar s ărit pe minge, ceea ce diversific ă programul de preg ătire,
făcându-l atractiv și distractiv. Exerci țiile executate din diferite pozi ții
implic ă multe grupe musculare pentru c ă trebuie p ăstrat și echilibrul pe
minge.

Pilates

Folose ște exerci ții simple, dar musculatura se antreneaz ă lucrând
intens și în acela și timp mai multe grupe musculare.
Filosofia Pilates se bazeaz ă pe ideea c ă pentru atingerea unei s ănătăți
optime trebuie avut ă în vedere fiin ța uman ă în totalitatea ei, adic ă minte,
corp, spirit. Folose ște mintea pentru a controla musculatura în timpul
execu ției, iar metoda este o exersare con știent ă.
Programul Pilates cuprinde un sistem de exerci ții fizice pentru
musculatura abdominal ă, musculatura spatelui, regiunea fesier ă, zona
șoldurilor, musculatura membrelor inferioare, cu cor pul în diferite pozi ții. Nu
urm ăre ște p ărți ale corpului slabe pe care s ă ac ționeze ulterior pentru

Seminar – Activit ăți de timp liber
54 dezvoltare. Abordarea p ărților slabe se face prin acest centru energetic, car e
este înt ărit. Cu ajutorul acestor exerci ții corpul devine mai puternic, iar
coloana vertebral ă revine la starea ei natural ă și supl ă. În timpul exerci țiilor
de Pilates mi șcarea dinspre centru executat ă cu precizie și coordonare este
asociat ă cu o respira ție adecvat ă și prelung ă.
Tehnica Pilates este diferen țiat ă de exerci țiile fizice prin 2 aspecte:
1. Are anumite principii de care ține cont:
– centrul energetic;
– controlul;
– concentrarea min ții;
– precizia execu ției;
– fluen ța mi șcărilor;
– respira ția adecvat ă.
2. Accentul este pus pe centrul energetic al organismu lui, adic ă zona
dintre mu șchiul diafragm ă, pelvis și tors, numit ă ”the powerhouse”.

Programele de pilates se adreseaz ă tuturor categoriilor de cet ățeni,
femei, b ărba ți, sportivi, sedentari, precum și persoanelor cu probleme
medicale. Pentru cei care practic ă deja o form ă de exerci ții fizice, alternarea
cu exerci țiile de pilates îndep ărteaz ă rutina și aduce un plus de echilibru,
stabilitate și postur ă organismului. La persoanele de vârsta a III-a prac ticarea
exerci țiilor de pilates confer ă mobilitate, tonicitate și suple țe corpului, fiind
întotdeauna executate controlat. Tehnica este aceia și pentru b ărba ți și femei,
ceea ce face diferen ța între un program pentru b ărba ți și unul pentru femei
este complexul de exerci ții executat. Se muleaz ă pe particularit ățile fiec ărui
practicant, vârst ă, tonus, s ănătate, postur ă, corelate cu o tehnic ă de respira ție
corect ă, fiind o provocare pentru un corp și o minte s ănătoas ă

Seminar – Activit ăți de timp liber
55

Stretching

Este o metod ă simpl ă care folose ște exerci țiile de întindere muscular ă,
la îndemâna oricui, pentru c ă se poate practica în orice spa țiu. Exerci țiile de
stretching se efectueaz ă pe grupe musculare și dezvolt ă în mod special
mobilitatea și suple țea articular ă. Un program de mi șcare ideal pentru
persoane stresate și obosite. Se recomand ă ca vârstnicii și copiii s ă evite
anumite exerci ții care suprasolicit ă.
Programul stretching cuprinde 2 tipuri de exerci ții: dinamice și statice.
Exerci țiile de stretching dinamic sunt folosite și de sportivii de performan ță
la începutul antrenamentelor. Cu ajutorul lor se fa ce trecerea de la starea de
repaus la starea efort înl ăturând riscul apari ției accidentelor. Asigur ă
preg ătirea fizic ă și psihic ă a organismului pentru efort intensificând
circula ția. În func ție de antrenamentul realizat se poate începe cu teh nici de
abordare cardio sau tehnici de înc ălzire prin întindere muscular ă și articular ă
cu mi șcări specifice. La sfâr șitul antrenamentelor se poate face o revenire
prin stretching static denumit ă tehnica cool down, care este diferit ă de
procesul de înc ălzire și are o durat ă de 5 minute. La finalul antrenamentelor,
mi șcările de stretching au rolul de a detensiona muscula tura.
Avantajele acestui tip de program sportiv sunt rep rezentate de faptul
că folose ște întinderea și relaxarea muscular ă dup ă efort. O ședin ță de
stretching este de minim 20 de minute, iar fiecare exerci țiu se execut ă de 3-5
ori, cu trei antrenamente pe s ăpt ămân ă. Are efecte benefice pentru toate
categoriile de practican ți datorit ă efortului constant cu mi șcări lente, folosind
men ținerea în pozi ții controlate și un fond muzical adecvat. Se poate executa

Seminar – Activit ăți de timp liber
56 și la birou pentru ameliorarea durerii spatelui și a tensiunii musculare la
persoanele care lucreaz ă mult la calculator.
În timpul unui exerci țiu musculatura trece prin 3 tipuri de efort:
contrac ție – întindere – relaxare, conferind starea de bine .

Jocurile dinamice

Au o pondere deosebit ă în con ținutul activit ăților sportive de timp
liber, fiind o metod ă recreativ ă foarte atractiv ă. Termenul de joc dinamic
provine de la cuvântul latin ”jocus” și cuvântul francez ”dinamique”.
În sensul general conform DEX. (2009) jocul reprezi nt ă ” o
competi ție sportiv ă de echip ă, c ăreia îi este proprie lupta sportiv ă (baschet,
fotbal etc.), mod specific de a se comporta într-o întrecere sportiv ă”.
Ideea de joc se asociaz ă cu no țiunea de copil , ceea ce determin ă o alt ă
defini ție a jocului ca: ”activitate specific ă copil ăriei, dar înc ă de la vârst ă
fraged ă pân ă la b ătrâne țe, omul se joac ă din motive interioare ( trebuin țe,
porniri, nevoi etc.) și/sau motive exterioare (care împing spre ac țiuni
diferite)” – ( Colibaba, E., D., ȘI Bota, I., 1998). Nevoia de joc, distrac ții și
activit ăți recreative este prezent ă și la adul țicare, print-o organizare
judicioas ă a timpului liber g ăsesc loc și pentru asta.
Gh. Mitra și A. Mogo ș (1981) clasific ă jocurile în:
• Jocuri dinamice sau de mi șcare;
• Jocuri preg ătitoare pentru diferite ramuri de sport;
• Jocuri sportive organizate pe baz ă de regulament.

Caracteristicile jocurilor dup ă Epuran, M., și Horghidan, V., (1994)
sunt:
1. Activitate natural ă, determinat ă de trebuin țele de manifestare
a calit ăților fiin ței umane;

Seminar – Activit ăți de timp liber
57 2. Activitate spontan ă, determinat ă de trebuin țe și tendin țe
umane;
3. Activitate atractiv ă, care produce st ări afective pozitive;
4. Activitatea dezinteresat ă, în vederea tr ăirii bucuriei activit ății
autonome și gratuite;
5. Activitatea recreativ ă compensatoare, prin care omul caut ă
destindere și distrac ție;
6. Activitate total ă care solicit ă func țiile cognitive, psihice,
afective, volitive, motrice.

O latur ă important ă a jocurilor dinamice este aceea c ă se desf ășoar ă
sub form ă de competi ție urm ărind dezvoltarea fizic ă armonioas ă, dezvoltarea
capacit ății motrice, men ținerea formei sportive în special, pentru realizare a
unui mod de via ță s ănătos. Sunt practicate de to ți cet ățenii, indiferent de
vârst ă deoarece au în con ținutul lor elemente din diferite ramuri și probe
sportive și contribuie la formarea spiritului de echip ă și a capacit ății de
organizare. Exist ă multiple posibilit ăți de organizare, atât în aer liber în
cadrul natural, cât și în interior într-un spa țiu restrâns.
Datorit ă complexit ății lor, jocurile dinamice au efecte benefice asupra
organismului uman, contribuind la dezvoltarea tr ăsăturilor de personalitate:
cinste, respect, recunoa șterea adversarului, creativitate, curaj, aten ție,
dârzenie, perseveren ță etc.
Au multiple valen țe formative asupra practican ților motiv pentru care
trebuie s ă fie prezente atât în lec ția de educa ție fizic ă și sport, cât și în
activit ățile sportive de timp liber. Caracterul aplicativ al jocurilor este dat de
calit ățile motrice și de faptul c ă folosesc o serie de deprinderi utilitare din
via ța cotidian ă. Au un regulament bine stabilit și se desf ășoar ă în condi ții

Seminar – Activit ăți de timp liber
58 mereu schimb ătoare. Regulile asigur ă elementele cele mai constante din
timpul unui joc, care presupune manifestare creatoa re și folosirea ini țiativei
personale pentru realizarea câ știgului. Dezvoltarea deprinderilor și
priceperilor motrice de baz ă și aplicativ-utilitare, precum și a deprinderilor și
priceperilor motrice specifice unor probe și ramuri sportive, dar și a calit ăților
motrice contribuie la men ținerea unei s ănătăți optime.
Cerin țe metodice pentru organizarea unui joc dinamic :
a) Selectarea jocului și alegerea spa țiului de desf ășurare;
b) Procurarea și preg ătirea materialelor necesare;
c) Organizarea participan ților cu distribuirea sarcinilor și explicarea
regulamentului;
d) Desf ășurarea jocului;
e) Încheierea jocului și desemnarea câ știg ătorilor.
Caracteristica de baz ă a jocurilor dinamice este întrecerea, care
duce la atingerea obiectivelor și a câ știgului.

Întrecerile sportive sunt o form ă simpl ă de recreere și distrac ție care
se combin ă foarte bine cu particularit ățile de vârst ă ale participan ților.
Urm ăresc îmbun ătățirea deprinderilor motrice ale participan ților, cultivând
respectul fa ță de adversari și coechipieri, atât în situa ția de înving ător, cât și
în calitatea de învins., fair-play-ul. Pe perioada întrecerilor coechipierii pot
să se încurajeze și s ă-și manifeste satisfac ția reu șitei.

Pentru o bun ă desf ășurare a întrecerilor trebuie s ă se precizeze:
– Locul de plecare;
– Momentul în care se pleac ă, adic ă semnalul de start;
– Consecin țele nerespect ării regulilor ( reluarea întrecerii sau
pierderea întrecerii).

Seminar – Activit ăți de timp liber
59 Întrecerile sportive sunt mijloace opera ționale prezente atât în lec ția
de educa ție fizic ă, cât și în activit ățile extracurriculare. Dezvolt ă spiritul de
competitivitate, asigurând rela ții de colaborare, în spiritul regulilor pe care le
accept ă și la respect ă.
Forma principal ă și cea mai r ăspândit ă a întrecerii sportive dintre
participan ți este concursul.

Competi ții tradi ționale

Competi ția conform DEX (2009) reprezint ă ”concurs, lupt ă între dou ă
sau mai multe persoane sau state, organiza ții, care urm ăresc acela și avantaj
sau acela și rezultat, 2 concurs, întrecere, reuniune constând din lupt ă pentru
întâietate în una sau mai multe probe sportive”. Co mpeti ția este esen ța
sportului
Competi ția tradi țional ă este un ansamblu de concursuri sportive între
persoane sau echipe, care respect ă anumite obiceiuri, desf ășurate pe mai
multe reuniuni sau etape.
Competi ția tradi țional ă în sens general cuprinde manifest ările sportive
în centrul c ărora de și se afl ă compararea performan țelor sportive, predomin ă
manifest ările tradi ționale.
Func țiile competi ției tradi ționale:
• Func ții generale:
– func ția cultural ă;
– func ția comercial ă;
– func ția de comunicare social ă;
– func ția de politic ă sportiv ă.

• Func ții speciale:
– func ția de instruire sportiv ă;
– func ția educativ ă

Termenul de competi ție tradi țional ă este deseori utilizat ca sinonim
cu termenul de ”concurs tradi țional”
No țiunea de competi ție tradi țional ă este întâlnit ă în toate domeniile
vie ții publice sau private, când performan ța este comparat ă și este vorba de
victorie sau înfrângere.

Seminar – Activit ăți de timp liber
60 Paintball

Jocul de paintball este o activitate sportiv ă de timp liber, deschis ă
tuturor categoriilor sociale, copii, femei, b ărba ți, vârstnici etc. Este un sport
de echip ă distractiv care se desf ășoar ă în aer liber. Combin ă recreerea cu
pl ăcerea pentru natur ă, aventur ă și spirit competitiv.
Terenul de joc de suprafa ță mare, este prev ăzut cu obstacole diferite:
cazemate, puncte de trecere, copaci. Jocul are la b az ă o strategie de r ăzboi
care se bazeaz ă pe ingeniozitatea participan ților. Juc ătorii folosesc pu ști cu
bile umplute cu vopsea, iar în momentul în care au lovit aceste bile se sparg
și vopseaua se împr ăștie, echipa având posibilitatea s ă vad ă dac ă a țintit.
Arbitrajul este asigurat de:
– 1 judec ător care d ă semnalul de start, întrerupere sau oprire a joculu i,
– Arbitru care este atât oficial cât și antrenorul fiec ărei echipe. El
comunic ă judec ătorului când jocul poate începe și semnalizeaz ă orice
incident ap ărut pe parcursul jocului.

Regulamentul cuprinde:

Zona de siguran ță – suprafa ță de joc în care competitorii î și pot da jos
ochelarii de protec ție s ă-și încarce armele. Se afl ă în afara spa țiului de joc.

Zona de joc – spa țiul pe care se practic ă jocul. Pe acest spa țiu se poart ă
echipament de protec ție.

Dead zone – zona în care trebuie s ă stea juc ătorii elimina ți pân ă la sfâr șitul
jocului. Acesta se afl ă pe suprafa ța de joc.

Căpitanul – fiecare echip ă are nominalizat un conduc ător.

Terenul de joc:

Seminar – Activit ăți de timp liber
61 To ți participan ții la joc poart ă obligatoriu ochelarii de protec ție când
se afl ă în câmpul de joc, iar jocul este în plin ă desf ășurare sau când sunt în
zona în care se trage. Echipamentul este completat cu o masc ă de fa ță și un
sistem de protec ție a urechilor. Nerespectarea acestor condi ții duce la
eliminare.
Dac ă un juc ător este lovit el trebuie s ă strige ”mort” pentru a-i anun ța
pe to ți participan ții c ă este eliminat. Un juc ător este eliminat când este marcat
cu vopsea în orice parte a echipamentului.
Când jocul este preg ătit de start arbitrul ridic ă mâna dreapt ă și anun ță
judec ătorul care folose ște un semnal de trompet ă ce marcheaz ă începerea
jocului. Pe teren se afl ă un num ăr de juc ători anun țat dinainte, iar dac ă o
echip ă are mai pu țini poate începe jocul a șa. Jocurile nu se amân ă pentru
întârzieri sau defec țiuni la echipamente. Orice juc ător care p ărăse ște zona
echipei sale sau zona de start la început de joc es te eliminat.
Este obligatoriu ca dup ă ce a fost lovit un juc ător s ă se strige
”verificare vopsea” pentru a vedea cine a fost atin s.
Atitudinea agresiv ă sau încercarea de a pune mâna pe arma
adversarului se penalizeaz ă cu eliminare. Împu șcarea inten ționat ă a unui
arbitru sau spectator se sanc ționeaz ă cu eliminare. Împu șcările de la distan țe
mici și în zone neprotejate sunt interzise.
Dac ă în timpul jocului masca de fa ță a unui juc ător este dat ă la o parte
accidental, acesta este obligat s ă se arunce la p ământ cu fa ța sau capul
acoperit și s ă strige ”opri ți jocul”. Toat ă lumea trebuie s ă opreasc ă jocul
imediat în astfel de situa ții, iar în caz de accidente arbitrul opre ște jocul.
Dac ă un juc ător este atins el trebuie s ă ridice arma și s ă p ărăseasc ă
zona de joc. Juc ătorii elimina ți nu au voie s ă comunice cu coechipierii, nu pot
pasa echipamentul sau muni ția unor coechipieri pentru c ă sunt elimina ți și ei.
Spectatorii nu au voie s ă dea informa ții despre situa ția din teren, iar
dac ă se întâmpl ă acest lucru duce la penalizarea cu puncte a echipe i care a
fost ajutat ă.

Verificarea vopselei:
Verificarea vopselei poate fi cerut ă de c ătre orice juc ător activ, iar timpul
de joc nu este oprit pentru aceast ă opera țiune. Un juc ător care cere verificarea
propriei vopsele r ămâne în joc pân ă când un arbitru efectueaz ă verificarea.

Strategii și steaguri:

Seminar – Activit ăți de timp liber
62 Steagul poate fi transmis între juc ători, dar nu poate fi dat de la un
juc ător eliminat la unul activ. Steagul trebuie s ă fie v ăzut de arbitrii și de to ți
juc ătorii din teren și poate fi purtat în mân ă sau în jurul gâtului. Dac ă
juc ătorul cu steagul este eliminat, atunci steagul este returnat.

Semnalul pentru sfâr șitul jocului poate fi dat dac ă:
– Se ridic ă steagul,
– Timpul de joc a expirat,
– Se aude fluierul de sfâr șit al jocului dat de judec ător, atunci arbitrul
ridic ă mâna dreapt ă,
– Toate focurile înceteaz ă, iar juc ătorii blocheaz ă țevile pu știlor .
Mountain- bike

Este o form ă de a face plimb ări pe biciclet ă, o modalitate de a practica
sportul în timpul liber, pe trasee deferite, care a u grade de dificultate diferite,
folosind terenuri accidentate, drumuri forestiere, sau chiar stânci. Este un
mijloc recreativ la îndemâna cet ățenilor, care ofer ă bucuria sportului pe dou ă
ro ți în atmosfera special ă a mediului înconjur ător, stimuleaz ă adrenalina.
Acest tip de turism se practic ă în grup și folose ște o biciclet ă special ă
numit ă mountain bicycle. Practicarea ciclismului montan n ecesit ă un
echipament special atât pentru sezonul de var ă, cât și pentru sezonul de iarn ă.
Beneficiarii trebuie s ă aib ă un control foarte bun asupra bicicletei pentru c ă
se practic ă în locuri departe de lumea cotidian ă, iar în cazul în care bicicleta
se stric ă pot ap ărea probleme. Iubitorii de ciclism se pot bucura de
frumuse țea naturii în orice anotimp. Peisajele de pe trasee le alese sunt unice,
iar cadrul natural asigur ă o relaxare total ă.
S-a dezvoltat rapid și în țara noastr ă, având un num ăr din ce în ce mai
mare de participan ți. Drume țiile pe biciclet ă men țin o stare optim ă de
sănătate contribuind și la tonifierea musculaturii corpului, încurajeaz ă
cet ățenii s ă practice un sport, promoveaz ă mi șcarea pentru s ănătate, turismul
și ecologia. Este u șor de practicat fiind deschis tuturor categoriilor de cet ățeni
pe trasee diferite.

Seminar – Activit ăți de timp liber
63

Escalada

Este o activitate sportiv – recreativ ă de timp liber, care are ca scop
dep ășirea de c ătre participan ți a obstacolelor naturale sau artificiale ale unui
traseu abrupt. În accep țiunea larg ă a cuvântului escalada presupune urcarea
unor trasee scurte cu grad de dificultate mare.
Reprezint ă c ățărarea pe un perete de stânc ă și aici vorbim de escalad ă
natural ă sau un panou artificial folosind doar propriile fo r țe.
A c ăpătat o dezvoltare rapid ă în ultimii ani, pere ți artificiali exist ă în
toat ă țara, în zonele în care se pot desf ășura activit ăți recreative.
Activitatea de escalad ă îmbin ă bucuria mi șcării cu experien ța inedit ă,
dezvoltând caracterul și personalitatea. Te ajut ă s ă cape ți încredere în for țele
proprii, fiind într-o permanen ță provocare cu mediul natural, iar satisfac țiile
sunt neb ănuite. Poate fi practicat ă de oricine indiferent de vârst ă, greutate
sau în ălțime.
Ofer ă un mod de petrecere a timpului liber recreativ și pl ăcut în aer
liber și dezvolt ă anumite tr ăsături de personalitate: motiva ția, încrederea în
sine, t ăria de caracter, dorin ța de autodep ășire, perseveren ța și
responsabilitatea.

Exersarea se poate executa atât pe stânci, cât și pe panouri artificiale
special concepute. Tehnica folosit ă este c ățărarea care permite participan ților

Seminar – Activit ăți de timp liber
64 să aleag ă cel mai bine activitatea care li se potrive ște. Dificultatea unui traseu
este dat ă în mod general de lungimea acestuia, de obstacolel e întâlnite și de
condi țiile meteo. În aceast ă practic ă sportiv ă pot ap ărea riscurile pentru
accidente și de aceea este nevoie de o bun ă preg ătire fizic ă, psihic ă, de
tehnic ă de specialitate și echipamente specifice. Fiecare participant trebui e s ă
fie bine instruit, s ă-și asume întreaga responsabilitate, ca s ă se poat ă bucura
de frumuse țile naturale astfel.
Cățărarea pe un panou de stânc ă se poate face folosind cr ăpăturile sau
imperfec țiunile rocilor, pe când la un panou artificial se f ace folosind prizele
existente, de diferite forme și pozi ționate la anumite distan țe.
Panourile de escalad ă artificiale sunt prev ăzute cu pitoane, pentru
priza de mân ă sau de picior. Autotrac țiunea la coard ă este avantajoas ă fa ță
de trac țiunea direct ă la piton prin economia de for ță care se realizeaz ă.
Folosirea sc ări țelor este necesar ă în pasajele artificiale ale traseelor extreme.
Trebuie avut în vedere ca aceast ă sc ări ță s ă fie dep ărtat ă de perete cu piciorul
întins, pentru a putea b ăga cel ălalt picior mai u șor. Escalada se efectueaz ă
alternativ, fiecare participant parcurgând câte o l ungime a traseului. Se
impune un control medical am ănun țit înainte de a începe aceast ă activitate.
Materiale necesare:
• Coard ă care are o anumit ă durat ă în func ție de num ărul de c ățărări;
• Înc ălțămintea care trebuie s ă aib ă o talp ă flexibil ă, cu o bun ă
aderen ță la stânc ă și mulat ă pe laba piciorului;
• Hamul trebuie s ă fie confec ționat din ching ă de cel pu țin 5 cm l ățime ,
iar acestea variaz ă în func ție de lungimea taliei.
• Optul de rapel este folosit ca dispozitiv de frânar e prin frecare la
coborâre;
• Carabinierele care trebuie s ă fie din duraluminiu;
• Casca este foarte important ă pentru protec ție;
• Săcule țul cu carbonatul de magneziu care asigur ă aderen ța;
• Buclele care folosesc la prelungirea lan țului de asigurare;
dispozitivul gri gri cea mai sigur ă metod ă de asigurare.

Seminar – Activit ăți de timp liber
65

Reguli pentru o escalad ă reu șit ă:

Por țiunea ce trebuie escaladat ă trebuie examinat ă înainte pentru stabilirea
locului de odihn ă și a eventualelor riscuri;

Fiecare priz ă trebuie încercat ă dac ă rezist ă;

Escalada trebuie s ă se desf ășoare calm, cu un anumit ritm;

Siguran ța unei prize nu depinde de m ărimea ei;

Persoana care escaladeaz ă trebuie s ă aib ă în permanen ță teri puncte de
sprijin;

Escaladarea s ă se fac ă cu economie de for ță , având în vedere efortul mare de
pe traseu;

Escaladarea se face pe picioare care preiau greutat ea corpului;

Escaladarea se face cu picioarele dep ărtate pentru a realiza siguran ța;

Escaladarea se adapteaz ă la forma traseului și a obstacolelor de pe traseu.

METODE DE PREDARE – 4 ORE
• DEZBATEREA
• CONVERSA ȚIA

Seminar – Activit ăți de timp liber
66 SEMINAR NUM ĂRUL 8
ASIGURAREA RESURSELOR PENTRU FIECARE
PROGRAM DE DEZVOLTARE

Plan opera țional de l ărgire a num ărului de oferte, de servicii prestate precum
și a num ărulu de participan ți
Obiectivele opera ționale și
activit ățile pe care le impun Resurse
umane financiare materiale
1. Îmbun ătățirea sistemului de
organizare a sportului pentru to ți.
– Proiectarea unei campanii de
promovare a ofertelor sportului
pentru to ți în Cara ș –Severin;
– Alc ătuirea unui program de
campanie;
– Stabilirea loca țiilor și modalit ăților
de promovare ( școli, licee, institu ții,
spitale, firme etc.);
– Folosirea mijloacelor specifice:
pliante,.; inspectori sport,
instructori,
voluntar,
reprezentan ți ai
ONG-urilor,
animatori sportivi,
profesori,
antrenori,
reprezentan ți
locali,
responsabilul de
marketing și
comunicare. parteneriate de
sponsorizare cu
mass-media,
cheltuieli de
promovare
media, radio- tv,
firme de
publicitate,
cheltuieli de
promovare și
publicitate sub
toate formele. materiale
publicitare,
internet, afi șe,
flutura și, bannere,
casete audio,
tip ărituri,
internet,
computer.

2. Adaptarea procesului de practicare
în func ție de particularit ăți de vârst ă,
sex și de nivel de preg ătire.
– Alc ătuirea grupurilor țint ă pe
categorii de vârst ă și sex;
– Alc ătuirea grupurilor țint ă pe nivele
de preg ătire și practicare a activit ății
de loisir;
– Formarea grupelor pentru persoane
cu nevoi speciale. copii, elevi,
tineri, b ărba ți,
femei, vârstnici,
persoane cu
dizabilit ăți. cheltuieli pentru
salarii, chirii,
instala ții și
materiale,
administrative. teren de sport, s ăli
de sport, fitness,
aerobic, bazin de
înot, patinoar
sintetic, stadioane,
computer,
internet, aparate,
materiale și
instala ții sportive.
3. Ini țierea în practicarea activit ăților
de timp liber.
– Preg ătire fizic ă, dezvoltare fizic ă
armoni-oas ă, perfec ționarea condi ției
fizice, men ținerea st ării de s ănătate,
recreere, socializare;
-Formarea obi șnuin ței de practicare
independent ă a mi șcării;
– Crearea cadrului favorizant de
practicare a exerci țiului fizic de c ătre
persoanele cu dizabilit ăți;
– Compensarea deficien țelor fizice. educatori,
profesori, elevi,
tineri, cet ățeni,
instructori,
animatori
sportivi,
antrenori,
medici,
transport,
utilit ăți. salarii pentru
antrenori,
instructori,
profesori, chiria
sălilor sau
terenurilor,
cheltuieli cu
echipamente și
instala ții. materiale
ajut ătoare, corzi,
aparate de
între ținere,
gantere, mingi,
cercuri, patine,
popice, jaloane.

Seminar – Activit ăți de timp liber
67 4. Selec ția grupurilor țint ă vizate.
– Colaborarea cu educatori, profesori,
instructori, voluntari, p ărin ți, tutori,
cet ățeni interesa ți. antrenori,
profesori,
animatori,
instructori
sportivi,
cet ățeni de toate
categoriile. salarii pentru
antrenori,
instructori,
profesori, chiria
sălilor, cheltuieli
pentru echipamente
și instala ții
sportive. mataeriale
ajut ătoare, corzi,
aparate de
între ținere,
gantere, mingi,
cercuri, patine,
popice, jaloane,
foto, video,
reportofon.
5. Formarea instructorilor,
voluntarilor, animatorilor sportivi.
– Organizarea unor stagii de preg ătire
pe programe și activit ăți;
– Organizarea unor stagii de preg ătire
pe programe europene;
– Organizarea unor stagii de preg ătire
pentru voluntari, instructori, animatori
sportivi;
– Alc ătuirea de programe speciale și
cursuri de formare pentru cei interesa ți
în cunoa șterea sportului pentru to ți;
– Editarea de materiale ajut ătoare
pentru programul sportul pentru to ți;
– Atragerea cet ățenilor printr-o gam ă
variat ă de programe și activit ăți în
concordan ță cu solicit ările
epociimoderne. animatori,
instructori
sportivi,
voluntari,
speciali ști în
diferite ramuri
sportive. venituri din taxe,
sponsoriz ări pentru
promovarea
cursurilor, cheltuieli
pentru plata
profesorilor și a
suporturilor de curs,
editare bro șuri,
cazare, deplas ări. săli de conferin țe,
cabinete
metodice,
calculatoare,
internet, flipceard,
leptop,
videoproiector cu
ecran,
imprimant ă,
materiale
informa ționale,
hârtie, copiator,
mape, pixuri,
cartu ș.
6. Acordarea de consultan ță privind
managementul de program.
– Cursuri de formare pentru manageri
de programe cu finan țare local ă,
na țional ă și interna țional ă;
– Promovarea unor cet ățeni care s ă
povesteasc ă din experien țele lor,
exemple de bun ă practic ă. speciali ști în
programe cu
finan țare,
traineri. organizarea
cursurilor, plata
salariilor trainerilor,
plata speciali știlor,
venituri din
investi ții,
sponsoriz ări,
fonduri europene. calculatoare,
imprimant ă,
xerox, ecran,
videoproiector,
materiale de
birotic ă și
tipografie, s ăli de
curs, aparatur ă
video, foto, dvd.
7. Alc ătuirea de programe sportive și
sociale.
– Programe de integrare social ă a
tinerilor institu ționaliza ți;
– Programe pentru cet ățeni cu
dizabilit ăți;
-Programe pentru mentinerea și
îmbun ătățirea st ării de s ănătate;
– Programe de promovare a activit ății
sportive în rândul cet ățenilor;
– Programe pentru socializare,
destindere și recreere. copii, tineri
institu ționaliza ți
persoane cu
dizabilit ăți,
persoane cu
probleme de
sănătate și
deficien țe
fizice, cet ățeni . venituri din
absorb ția
fondurilor,
sponsoriz ări de la
parteneri, buget
local, strângere de
fonduri, buget de
stat, cheltuieli
pentru organizare,
chirii, publicitate,
instructori. calculatoare,
imprimant ă,
materiale de
tipografie și
birotic ă.
METODE DE PREDARE – 4 ORE

Seminar – Activit ăți de timp liber
68 SEMINAR NUMARUL 9

PROGRAME DE OPTIMIZARE A ACTIVIT ĂȚILOR DE
LOISIR

1. Program de lărgire a num ărului de oferte, de servicii prestate precum și a
num ărului de participan ți
Obiective opera ționale Activit ăți
1. Îmbun ătățirea sistemului de
organizare a sportului pentru
to ți; – realizarea unei campanii de promovare a
ofertelor sportului pentru to ți în;
– alc ătuirea unui program de campanie;
– stabilirea loca țiilor și modalit ăților de
promovare;
– folosirea mijloacelor specifice de promovare:
pliante, afi șe, bannere, flutura și, internet etc.
2. Optimizarea procesului de
practicare în func ție de
particularit ăți de vârst ă, sex și
nivel de preg ătire. – alc ătuirea grupurilor țint ă pe categorii de vârst ă
și sex;
– alc ătuirea grupurilor țint ă pe nivele de preg ătire
și practicare a activit ății de loisir;
– formarea grupelor pentru persoane cu nevoi
speciale;
3. Ini țierea în practicarea
activit ăților de timp liber. – preg ătire fizic ă general ă, dezvoltare fizic ă
armonioas ă, perfec ționarea condi ției fizice,
men ținerea st ării de s ănătate, recreere,
socializare;
– formarea obi șnuin ței de practicare independent ă
a mi șcării;
– crearea cadrului favorizant de practicare a
exerci țiului fizic de c ătre persoanele cu
dizabilit ăți;
– activitate compensatorie pentru deficien țele
fizice.

4. Selec ția grupurilor țint ă
vizate. – colaborare cu educatori, profesori, instructori,
voluntari, p ărin ți, tutori, cet ățeni interesa ți.
5. Formarea, instructorilor,
voluntarilor, animatorilor
sportivi – organizarea unor stagii de preg ătire pe
programe și activit ăți;
– organizarea unor stagii de preg ătire pe
programe europene;
– organizarea unor stagii de preg ătire pentru
voluntari, instructori, animatori sportivi;
– alc ătuirea de programe speciale și cursuri de
formare pentru cei interesa ți în cunoa șterea
sportului pentru to ți;

Seminar – Activit ăți de timp liber
69 – editarea de materiale ajut ătoare pentru
programul sportul pentru to ți;
– atragerea cet ățenilor printr-o gam ă
diversificat ă de programe și activit ăți în
concordan ță cu solicit ările epocii moderne.
6. Acordarea de consultan ță
privind managementul de
proiect – cursuri de formare pentru manageri de
proiecte cu finan țare local ă, na țională și
interna țional ă;
– promovarea unor cet ățeni care s ă ne
povesteasc ă din experien țele lor, exemple de
bun ă practic ă;
7. Alc ătuirea de programe
sportive și sociale. – programe de integrare social ă a tinerilor
institu ționaliza ți;
– programe pentru cet ățeni cu dizabilit ăți;
– programe pentru men ținerea și îmbun ătățirea
st ării de s ănătate;
– programe de promovare a activit ății sportive
în rândul cet ățenilor;
– programe pentru socializare, destindere și
recreere;
8. Organizarea de oferte
turistice sportive și de
agrement. – organizarea de drume ții, plimb ări, excursii,
expedi ții, sporturi nautice, activit ăți sportive de
iarn ă.

2.Program de valorificare a condi țiilor de mediu și a spa țiilor natural-geografice

Obiective opera ționale Activit ăți
1.Organizarea de oferte turistice
sportive și de agrement. – drume ții și excursii cu caracter cultural-
educativ;
– vizitarea de biserici;
– cunoa șterea culturii române ști;
– excursii cu caracter utilitar-aplicativ;
– plimb ări;
– forme speciale: cicloturism, enduro, turism
nautic, parcursuri pe schiuri.
2. Stabilirea grupului țint ă și a
conduc ătorului. – alc ătuirea grupurilor țint ă pe categorii de vârst ă
și sex;
– alc ătuirea grupurilor țint ă pe nivele de
preg ătire și practicare a activit ății de loisir;
– formarea grupelor pentru persoane cu nevoi
speciale;
3.Ini țierea în practicarea
activit ăților turistice de timp
liber. – preg ătire fizic ă general ă, dezvoltare fizic ă
armonioas ă, perfec ționarea condi ției fizice,
men ținerea st ării de s ănătate, recreere,
socializare;

Seminar – Activit ăți de timp liber
70 – formarea obi șnuin ței de practicare
independent ă a mi șcării în aer liber;
– crearea cadrului favorizant de practicare a
exerci țiului fizic de c ătre persoanele cu
dizabilit ăți;
– activitate compensatorie pentru deficien țele
fizice.
4.Alegerea itinerariului și a
echipamentului necesar. – pentru organizarea de drume ții, plimb ări,
excursii, expedi ții, sporturi nautice, activit ăți
sportive de iarn ă;
– documentare asupra traseului, zonei
geografice, cazare, mas ă, puncte de alimentare,
marcaje;
– evitarea zonelor, traseelor care pot periclita
sănătatea participan ților;
– valorificarea mediului natural și a experien ței
câ știgate și popularizarea ei prin expuneri,
expozi ții, album de fotografii, înregistr ări video,
filme documentare.

Seminar – Activit ăți de timp liber
71 3. Program de dezvoltare a resurselor (financiare, m ateriale, umane) necesare
organizarii și desf ăș ur ării activit ății

Obiective opera ționale Activit ăți
Dezvoltarea resurselor
financiare
1. C ăutarea, valorificarea și
dezvoltarea resurselor financiare. – stabilirea resurselor financiare existente;
– căutarea resurselor financiare externe;
– încheierea de parteneriate locale pentru
accesare de fonduri europene;
– atragerea sponsorilor pentru sus ținerea
programelor;
– atragerea și cointeresarea sponsorilor;
– înfiin țarea funda țiilor sport și s ănătate;
– atragerea fondurilor europene.
2. Finan ță ri din partea companiilor
multina ționale: Loteria Român ă,
Vodafonne, Astra Asigur ări,
Romtelecom, BRD etc. – încheierea unor contracte de sponsorizare
pentru anumite evenimente;
– sponsoriz ări pentru derularea unor programe;
– sus ținerea unor proiecte comunitare.
3. Îmbun ătățirea resurselor
financiare și prin taxe și cotiza ții.
– atragerea de investitori poten ți financiari;
– stabilirea taxei pentru fiecare participant;
– stabilirea taxelor membrilor cotizan ți.
4. Atragerea cet ățenilor pentru
implicare în activitatea de
finan țare a sportului pentru to ți.
– ca parteneri finan țatori prin taxe și
abonamente;
– ca sponsori prin companiile pe care le de țin;
– ca membrii cotizan ți sau donatori.
5.Participarea la toate licita țiile de
proiecte umanitare. – licita ții organizate de companii în România;
– licita ții organizate de funda ții din alte țări.
Dezvoltarea resurselor materiale
1.Dezvoltarea bazei materiale. – încheierea de part eneriate publice-private
pentru dezvoltarea bazei materiale;
– colaborarea la implementarea unor proiecte
europene cu investi ții în baze sportive;
– închirierea s ălilor și terenurilor sportive;
– construirea bazelor sportive proprii;
– utilizarea mai eficient ă a materialelor
existente;
– confec ționarea unui num ăr suficient de
aparate pentru angrenarea mai multor
persoane;
– atragerea colaboratorilor califica ți din rândul
structurilor sportive, profesori de sport;
– cre șterea num ărului de participan ți
permanen ți;
– asigurarea personalului calificat de
organizare și desf ăș urare a competi țiilor.

Seminar – Activit ăți de timp liber
72
2. Întocmirea de programe privind
reabilitarea, modernizarea și
dezvoltarea bazelor sportive – colaborarea cu administra ția local ă și
identificarea terenurilor libere;
– ac țiuni de renovare realizate de c ătre
voluntari.
3. Îmbun ătățirea condi țiilor de
practicare a mi șcării în bazele
sportive și a condi țiilor de cazare. – modernizarea loca țiilor de cazare;
– amenajarea unor terenuri multifunc ționale
pentru dezvoltarea sportului pentru to ți;
– amenajarea unor s ăli de fitness, aerobic;
– amenajarea unor bazine pentru înot,
aquagym, aguafitness;
– construc ția de terenuri și baze sportive pentru
persoanele cu dizabilit ăți;
– construc ția de terenuri și baze sportive pentru
programul sport în cartier
– accesarea fondurilor europene pentru
construc ția de baze sportive noi.
Dezvoltarea resurselor umane
1. Selec ționarea și preg ătirea
resurselor umane. – elaborarea unor criterii de selec ție a echipelor
de organizare;
– monitorizarea evenimentelor sportive prin
înregistrarea p ărerilor personale a
participan ților cu privire la calitatea
organiz ării;
– organizarea de întâlniri periodice și
consultan ță a echipei de lucru;
– instruirea personalului implicat;
– îmbun ătățirea activit ății de colaborare și
comunicare cu toate structurile sportive.

Seminar – Activit ăți de timp liber
73
4. Program de dezvoltare a comunic ării cu alte structuri sportive și departamente

Atât direc țiile jude țene pentru sport și tineret, cât și compartimentele sport
trebuie s ă acorde o aten ție deosebit ă sistemului de comunicare pe care îl adopt ă.
Trebuie stabilit un flux de informa ții care s ă circule pe de o parte pe plan intern, în
interiorul institu ției, iar pe de alt ă parte pe plan extern, în afara ei.
Este necesar s ă fie o comunicare pe toate planurile între comparti mente,
servicii, unit ăți administrative din subordine, angaja ți. De asemenea, comunicarea cu
receptorii externi: pres ă, televiziune, radio, structuri sportive, ONG-uri,
administra ția local ă, agen ții guvernamentale implicate în activit ățile sportive,
organiza ții private, firmele interesate de sponsorizarea eve nimentelor sportive și
cet ățeni trebuie s ă fie permanent ă.

Obiective opera ționale Activit ăți
Dezvoltarea rela țiilor de
comunicare în interiorul
compartimentului sport
1. Îmbun ătățirea rela țiilor de
comunicare între echipa de
program și grupul țint ă vizat. – realizarea comunic ării între echipa de program;
– perfec ționarea informa ției pe cale verbal ă și
nonverbal ă între organizatori;
– comunicarea educa țional ă c ătre grupul țint ă
vizat;
– colaborarea cu voluntari pentru monitorizarea
efectiv ă a programului.
2. Dezvoltarea rela țiilor de
comunicare pe linie ierarhic ă, în
cadrul DSJCS. – managerul comunic ă scopul programului;
– integreaz ă toat ă echipa în atingerea scopului,
toată lumea lucrând pentru aceasta;
– men ținerea unei echipe unite în care fiecare
membru este de valoare;
– ia decizii inteligente permi țând institu ției s ă
reac ționeze eficient atât la oportunit ăți, cât și la
amenin ță ri;
– controlul și direc ționarea pentru a facilita
circula ția pe vertical ă, de sus în jos.
Dezvoltarea rela țiilor de
comunicare în exterior
1.Îmbun ătățirea rela țiilor de
comunicare cu administra ția
local ă, prim ării, consilii locale și
Consiliul Jude țean. – încheierea de parteneriate în cadrul
programelor și activit ăților;
– colaborarea la implementarea unor proiecte
europene;
– sus ținerea financiar ă în activit ăți și
evenimente.

Seminar – Activit ăți de timp liber
74
2.Dezvoltarea rela țiilor de
comunicare în parteneriat cu
sponsorii și cu sus țin ătorii
financiari. – încheierea de parteneriate în cadrul
evenimentelor sportive;
– colaborarea la implementarea unor proiecte
europene;
– sus ținerea financiar ă în activit ăți și
evenimente.
3.Dezvoltarea rela țiilor cu
ANST, FRSPT, ONG-uri. – respectarea programelor și calendarului propus
cu FRSPT, AJSPT, ONG;
– colaborarea cu structurile sportive în cadrul
unor activit ăți și evenimente;
– informarea permanent ă cu privire la
programele lansate de ANST, FRSPT, AJSPT;
– promovarea împreun ă cu structurile și ONG-
urile a unor campanii de strângere de fonduri
pentru sus ținerea activit ăților;
– sponsorizare pentru evenimente din partea
funda țiilor și asocia țiilor na ționale și
interna ționale.
4.Îmbun ătățirea rela țiilor de
comunicare cu mass-media și
publicitate. – colaborarea cu presa sportiv ă prin promovarea
evenimentelor;
– organizarea comunicatelor de pres ă privind
programele implementate și activit ățile derulate;
– postarea pe situl institu ției a evenimentelor
desf ăș urate și programele lansate;
– promovarea unei campanii de publicitate
privind ofertele lansate;
– campanii de publicitate privind locul și rolul
sportului pentru to ți în rândul cet ățenilor
jude țului.

METODE DE PREDARE – 2 ORE
• DEZBATEREA
• CONVERSA ȚIA

Seminar – Activit ăți de timp liber
75 SEMINAR NUMARUL 10
TIPURI DE PROIECTE DE TIMP LIBER

 Întocmirea unui proiect sportiv viabil care s ă fie
implementat în s ăpt ămâna altfel a școlilor.

METODE DE PREDARE – 4 ORE
• DEZBATEREA
• CONVERSA ȚIA