Referat Badila Ana Maria B8 [615506]

1 UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA DIN SIBIU
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

EXPERTIZĂ CONTABILĂ ȘI AUDIT
MASTER B8 – AN II

RELAȚIILE FIRMEI CU INSTITUȚIILE PUBLICE:
CONCEPT, CONȚINUT, TIP, CONSTRÂNGERI,
REGLEMENTARE, BENEFICII, LIMITE.

Lect.univ.dr.
MOȚOC Vasile

Bădilă Ana-Maria

AN UNIVERSITAR
2016 – 2017

2 CUPRINS

A. CONCEPT …………………………………. …………………………………………… .. 3
B. CONȚINUT ………………………………… …………………………………………… . 4
C. TIPURI ………………………………….. …………………………………………… ….. 5
D. CONSTRÂNGERI …………………………….. ……………………………………….. 7
E. REGLEMENTARE …………………………….. ……………………………………….. 8
F. BENEFICII ……………………………….. …………………………………………… … 8
G. LIMITE ………………………………….. …………………………………………… ….. 9
H. CONCLUZII ……………………………….. ………………………………………….. 11
BIBLIOGRAFIE ……………………………….. …………………………………………… 12

3 A. CONCEPT

În derularea activit ății economice, firmele intr ă în contact cu institu țiile statului,
acestea influen țând în mod direct activitatea firmei, fie pentru si tua țiile de avizare și
autorizare fie în situa ții de verificare a legalit ății desf ăș ur ării activit ății.
Sfera de cuprindere a institu țiilor publice este vast ă, statul ac ționând practic în
toate domeniile vie ții economice sau sociale. Una din caracteristicele cele mai
importante ale economiei actuale este expansiunea s ectorului public. Statul, prin
intermediul institu țiilor de care dispune sau prin intermediul întrepri nderilor a ac ționat,
în func ție de politica urmat ă în diferite perioade, asupra redistribuirii produs ului intern
brut în economie, a influen țat pozitiv sau negativ desf ăș urarea anumitor activit ăți.
Dezvoltarea sectorului privat și extinderea lui în toate sferele societ ății
accentueaz ă tot mai pronun țat încerc ările de a atenua diferen țele dintre sectorul public
și sectorul privat. Colaborarea acestor dou ă domenii demonstreaz ă interdependen ța
dintre ele și rolul lor în func ționarea de ansamblu a economiei na ționale și a societ ății
în ansamblu.
Firmele sunt definite drept “grup ări de persoane constituite pe baza unui contract
de societate și beneficiind de personalitate juridic ă, în care asocia ții se in țeleg să pun ă
în comun anumite bunuri, pentru exercitarea unor fa pte de comer ț, în scopul realiz ării
și împ ărțirii profitului rezultat.”
1
“Institu țiile publice reprezint ă acele unit ăți economice institu ționalizate, a c ăror
func ție principal ă const ă în redistribuirea veniturilor și a avu ției pe seama serviciilor
prestate popula ției, în cazurile în care inteprinderile, firmele nu ofer ă astfel de servicii
pe pia ță sau le ofer ă în cantit ăți insuficiente.”
2
“Rela țiile publice reprezint ă func ția managerial ă distinct ă, care ajut ă la stabilirea
și men ținerea unor principii reciproce de comunicare, la î n țelegerea, acceptarea și
cooperarea dintre o organiza ție și publicurile ei; ele implic ă rezolvarea problemelor,
ajut ă conducerea s ă fie informat ă și s ă r ăspund ă cererilor opiniei publice; definesc și
accentueaz ă obliga țiile conducerii de a servi interesul public; ajut ă conducerea s ă fie în
pas cu schimb ările și s ă le utilizeze în avantajul organiza ției, servind astfel ca sistem de

1
Cărpenaru St.D., Drept comercial român , ed. a 3-a, Ed. All Beck, Bucure ști, 2000, pag.172
2 Morariu A., Suciu Gh., Contabilitatea institu țiilor publice , Ed. Universitar ă, Bucure țti, 2004, pag.7

4 avertizare; utilizeaz ă ca principale instrumente cercetarea și comunicarea bazat ă pe
principii etice.”
3
Statul, prin institu țiile sale , contribuie la asigurarea cadrului necesar
func țion ării unei firme (prin legisla ție, stabilitate, securitate, acorduri cu alte state ) și
organizeaz ă prestarea unor servicii de utilitate public ă.

Firmele pot beneficia de subven ții pentru anumite sectoare, de m ăsuri
protec ționiste, de comenzi de stat, de scutiri și reduceri fiscale sau vamale, prime pentru
export sau promovarea unor produc ții etc.

În exercitarea rolului s ău statul utilizeaz ă resurse colectate sub forma impozitelor
și taxelor de la firme. Regimul fiscal din economie și alocarea resurselor bugetare pot
constitui factori de cre ștere economic ă sau dimpotriv ă, pot avea efecte negative, în
cazul unor politici neadecvate.

B. CONȚINUT
Institu țiile publice au un rol important deoarece prin inte rmediul acestora statul
se implic ă în activitatea agen ților economici și ajutã la derularea eficientã și echitabilã
a fluxurilor economice reflectându-se schematic pri n apari ția anumitor circuite
economice. În figura nr.1 se reflectã corela țiile dintre producãtori și sectorul public,
respectiv între consumatori și sectorul public.

Fig. nr. 1: Rela țiile dintre sectorul public și agen ții economici (Preluat din
4)

3
Șerb ănic ă Daniel, Rela ții publice , Editura ASE, Bucure ști, 2003, pag.12
4
Platis Magdalena, Economia Sectorului Public , Editura Universitar ă, Bucure ști, 2002, pag. 14

5 În primul rând, (R1) institu țiile publice ob țin venituri din activitatea agen ților
economici producãtori. Este vorba despre impozitele pe profit, pe venit și alte taxe
percepute sub forma unor plã ți publice de genul taxelor de parcare sau plã ților pentru
utilitã ți.
În al doilea rând, (R2) sectorul public mai ob ține venituri și din activitatea
agen ților economici consumatori. În acest caz, se includ impozitele pe venituri ale
menajelor. De asemenea, statul asigurã unele bunuri și servicii ca orice ofertant pe pia ța
privatã si ob ține venituri pentru aceastã activitate.
În al treilea rând, (R3) existã o legãturã între s tat și agen ții economici, prin
intermediul sectorului financiar sau pie ței de capital. Desigur, statul ob ține venituri în
urma tranzac țiilor pe pia ța capitalurilor, adicã se împrumutã și intrã în rela ții de
concuren țã cu ceilal ți participan ți la schimburi. Pentru aceste fonduri, statul plãte ște
dobândã ca orice alt debitor.
În al patrulea rând, (R4) sectorul public particip ã direct la schimburile de pe pia ța
factorilor de produc ție, la fel ca un agent privat, atrãgând și cumpãrând resursele
necesare, atunci când este producãtor.
În al cincilea rând, (R5) statul se aflã și în ipostaza de cumpãrãtor de bunuri,
participând astfel la schimburile de pe pia ța mãrfurilor și serviciilor. Pentru plata
acestor bunuri, statul folose ște fonduri acumulate prin taxe și impozite sau
împrumuturi. Aceste bunuri cumpãrate de stat sunt d estinate fie direct unor consumatori
menaje sau firme fie indirect, activitã ții de produc ție publicã.
În al șaselea rând, (R6) statul și institu țiile sale se implicã în economie și prin
transferul plã ților, de exemplu, prin sistemul asigurãrilor social e.
Toate aceste fluxuri economice creeazã o conexiune evidentã între sectorul
public și cel privat, mai precis între institu țiile publice și firme.

C. TIPURI

Într-o societate modern ă este necesar ca administra ția public ă s ă dezvolte rela ții
„prietenoase” cu firmele. Acestea trebuie s ă înceap ă cu atitudinea func ționarilor
publici care se afl ă în prima linie a contactului cu reprezentan ții firmelor și s ă

6 se finalizeze cu modul concret în care se rezolv ă problemele celor ce apeleaz ă la
serviciile institu ției publice.
Rela țiile ce se stabilesc între institu țiile publice și firme pot fi:
1. Rela țiile de cooperare (colaborare) subliniaz ă egalitatea atât în drepturi cât și în
obliga ții a celor doi p ărți participante. În practic ă aceste rela ții îns ă se realizez ă
cu manifest ări de autoritate din partea personalului din instit u țiile publice, agen ții
economici fiind v ăzu ți de la bun început mai prejos și mai neputincio și, fiind
considera ți vulnerabili la poten țialele ac țiunile ce pot fi îndreptate spre agentul
economic de c ătre institu țiile publice.

2. Rela țiile de autoritate (subordonare ) sunt determinate în mod evident de voin ța
unilateral ă a autorit ăților publice, nefiind necesar acceptul celeilalte p ărți.
Acestea se instituie ca rezultat al diferitelor act e și norme privind realizarea de
sarcini generale și specifice domeniilor de specialitate. Nu se exclu de
posibilitatea entit ăți de a-și spune punctul de vedere asupra modului cum
urmeaz ă s ă se stabileasc ă sau s ă se desfa șoare rela ția respectiv ă.

3. Rela ții de utilizare a serviciilor publice . Serviciile aduse firmelor de institu țiile
publice, prin natura lor, au un grad diferit de spe cializare, ceea ce determin ă o
preg ătire corespunz ătoare a personalului din acest domeniu. Presta țiile efectuate
de func ționarii publici c ătre entit ăți trebuie s ă r ăspund ă, în limita legilor, la toate
interesele și nevoile agentilor economici, cum ar fi eliberarea de acte (certificate,
dovezi, adeverin țe).

“Punerea de informa ții la dispozi ția cet ățenilor și ascultarea ideilor acestora
necesit ă timp și resurse. Schimbul de idei nu înseamn ă îns ă că, automat, totul va merge
bine. Totu și numai astfel se poate dezvolta un parteneriat vi abil între comunitate și
autoritatea local ă.”
5
Spre exemplu, rela ția dintre ANAF și firme ar trebui s ă fie una care s ă educe și
să indrume contribuabilii, nu neap ărat doar sa prind ă evazioni știi.
Prin urmare, îmbun ătățirea rela ției între institu țiile publice și firme implic ă
cre șterea calit ății serviciilor publice oferite acestora, cre șterea capacit ății institu ției
publice de a identifica nevoile agen ților economici și de a lua decizii în
sensul satisfacerii acestora.

5
C.Iftimoaie ș.a., Administra ția public ă local ă în România în perspectiva integr ării europene ,
Ed. Economic ă, Bucure ști, 2003, pag. 90.

7 D. CONSTRÂNGERI

Prin natura existen ței sale, administra ția public ă trebuie s ă colaboreze cu
publicul, dar, în acela și timp, ea este investit ă cu mijloace de constrângere.
Astfel institu țiile publice intervin, punând în sarcina agen ților economici o serie
de obliga ții, inclusiv obliga ția de a se înregistra la autorit ățile publice, de a ține eviden ța
contabil ă a opera țiunilor efectuate.
Pentru a proteja interesele publice statul impune firmelor s ă aib ă în vedere:

asigurarea în mod consecvent a condi ției de bun contribuabil a firmei, prin
achitarea obliga țiilor fiscale, depunerea bilan țurilor și a situa țiilor financiare
legale.

realizarea unui parcurs optim pentru activitatea fi rmei, ob ținând autoriza țiile,
licen țele, avizele și aprob ările cerute de lege.

respectarea și aplicarea legilor și reglement ărilor în vigoare privind conservarea
și protec ția mediului, prevenirea cre ării de surse de poluare prin activitatea
proprie.

Institu țiile statului care de țin monopolul în domeniul serviciilor din administra ția
public ă pot crede c ă, atâta timp cât firmele apeleaz ă la serviciile oferite de ele, acestea
sunt acceptabile.
“În realitate, agen ții economici se adreseaz ă acestor organiza ții din sectorul public
pentru simplul motiv c ă nu au de ales.”
6
Consider c ă, aceast ă atitudine gre șit ă este foarte periculoas ă. Situa ția este și mai grav ă
atunci când vine vorba de instaurarea anumitor pena lit ăți sau aplicarea de sanc țiuni
pentru nerespectarea normelor impuse.

6 L.G.Popescu, Comunicarea în administra ția public ă, Ed. Tribuna Economic ă, Bucure ști, 2003, pag.
196.

8 E. REGLEMENTARE

Reglementarea activit ății de întreprinz ător se efectueaz ă prin legi, hot ărâri,
ordonan țe ale Guvernului și acte normative ale autorit ăților adiministra ției publice.
Autoritățile administra ției publice sunt obligate s ă informeze asupra proiectelor
de acte normative și s ă asigure transparen ța în activitatea lor decizional ă prin
publicarea acestora.
Rolul administra ției publice și private este esen țial într-o economie de pia ță în
care agen ții economici desf ăș oar ă multiple opera ții economice. Nimeni nu pune la
îndoial ă necesitatea institu țiilor din acest sector.
Administra ția financiar ă vizeaz ă activitatea economic ă care presteaz ă servicii
pentru participan ții la via ța economic ă. Ea trebuie să func ționeze dup ă anumite reguli
care s ă fie unitare, aplicabile tuturor în acela și fel și s ă permit ă o integrare corect ă și
periodic ă a persoanelor fizice și juridice în universul economic.
7

F. BENEFICII

Avantajele ce decurg din interac țiunea unui agent economic cu institu țiile
publice, nu sunt atât de numeroase precum dezavanta jele, îns ă de și mult mai pu ține se
pot desprinde câteva. Astfel, consider c ă printre aspectele benefice pe care institu țiile
publice le au în raport cu agen ții economici se pot enumera urm ătoarele:

Statul este interesat în desf ăș urarea eficient ă a activit ății de întreprinz ător,
deoarece numai o astfel de eficien ță îi permite acestuia s ă colecteze taxe și
impozite. Astfel c ă sprijin ă dezvoltarea economiei prin facilit ăți oferite unor
firme care vor s ă î și deschid ă o afacere, precum finan țarea integral ă sau par țial ă
acestora, rapiditate în ob ținerea autoriza țiilor de care au nevoie de a pune în
practica planul de afaceri etc.

7
Platis Magdalena, Economia Sectorului Public , Editura Universitar ă, Bucure ști, 2002, pag. 163

9
Operatorii economici furnizori de servicii de utili tate public ă și institu țiile
publice care încaseaz ă impozite, taxe, amenzi au obliga ția s ă accepte și plata cu
cardul. Pân ă nu demult plata acestora se efectua exclusiv în nu merar, îns ă
societatea în care tr ăim încearc ă s ă se ralieze la nivelul unei societ ăi modern,
lucru benefic pentru timpul pe care ar fi trebuit s ă îl petrecem la caseriile
insti țuțiilor publice pentru a ne achita de îndatoriile fin anciare ale unui
contribuabil.

Mãsurile adoptate în vederea reglementãrii activitã ții unor agen ți economici
vizeazã domeniul microeconomiei și include: stabilirea unor pre țuri, fixarea unor
limite minime sau maxime de pre ț, determinarea salariului minim și mediu,
gestionarea și administrarea proprietã ții publice, acordarea unor subven ții,
medierea unor conflicte de muncã, acordarea de ajut oare etc.

La nivel macroeconomic, implicarea statului vizeazã mãsurile adoptate în
vederea eliminãrii sau înlãturãrii unor dezechilibr e cum ar fi infla ția și șomajul
și capãtã forma politicilor macroeconomice cum ar fi politica fiscalã, a
cheltuielilor publice, monetarã, bugetarã etc.

G. LIMITE

În rela ția institu țiilor publice cu agen ții economici, exist ă limit ări ce privesc
diverse aspecte. Sunt de p ărere că stau în calea existen ței unui mediu prielnic pentru o
activtate prosper ă a rela țiilor dintre cele dou ă părți. Printre acestea pot fi enumerate
urm ătoarele:
 Limitarea comunic ării din punct de vedere tehnic este una dintre barierele
existente. Managerii și func ționarii publici trebuie s ă devin ă familiari cu
principalele mijloace de comunicare, chiar dac ă fiecare persoan ă prefer ă un
anumit mod de a comunica în func ție de caracteristicile personale. Fiecare mijloc
de comunicare prezint ă avantaje și dezavantaje privind costurile, viteza
transmiterii mesajului și claritatea transmiterii acestuia. Dintre instrume ntele cel
mai des folosite sunt: telefonul, fax-ul, e-mail-ul , rapoarte și scrisori.

10  Barierele comunica ționale dintre institu țiile publice și agen ții economice pot
fi reduse sau, în unele situa ții, chiar eliminate, fie prin intermediul mass-med ia,
fie apelând la canale de comunicare alternative: af i șajul în locuri
publice, bro șuri/pliante informative și de prezentare, crearea unui departament
de rela ții cu publicul.

 O barier ă major ă este reprezentat ă și de instabilitatea legislativ ă, care este
destul de dificil de asimilat în perioade relativ s curte. Reglementarea activit ății
de întreprinz ător se efectueaz ă prin legi, hot ărâri, ordonan țe ale Guvernului și
acte normative ale autorit ăților adiministra ției publice.

 Implicarea politicienilor în mediul de afaceri, pre cum și modific ările politice
din sistemul politic constituie un alt impediment î n calea rela țiilor agen ților
economici cu institu țiile publice, prin prisma pierderii încrederii fa ță de sectorul
public.

 Asigurarea egalit ății de tratament a contribuabililor în raport cu autorit ățile și
institu țiile publice, principiul conform c ăruia func ționarii publici ar trebui s ă
ac ționeze este deseori înc ălcat, intervenind diverse favoritisme sau “cuno științe”,
care nu suport ă amânare și trebuie rezolvate în mod urgent.

 Birocra ția a fost mereu un subiect foarte criticat și controversat. Organizarea
adecvat ă (performant ă) a compartimentelor de strategie, administrare a b ugetului
și a birourilor de lucru cu publicul, modificarea pr ocedurilor de avizare prin
preluarea sarcinii de ob ținere a acestora de c ătre func ționarii administra ției de și
se afl ă într-un proces de reorganizare, se situeaz ă la un nivel mediocru.

 Reglement ările sau m ăsurile de control , care dau sau nu dau voie agen ților
economici sa desf ăș oare anumite activit ăți economice, împiedicându-i pe ace știa
să se extind ă sau s ă î și deschid ă diverse afaceri. Regulile se refer ă la activit ățile
economice. Orele între care sunt deschise magazinel e, interzicerea discrimin ării
între serviciile prestate de b ărba ți si femei, obliga ția de încheiere a unor asigur ări
pentru pagubele produse cu autoturismul și altele, sunt exemple de reguli pentru
desf ăș urarea activit ății economice.

11 H. CONCLUZII

Din punctul meu de vedere consider c ă instaurarea unui climat întemeiat pe
încredere și respect reciproc în rela ția institu țiilor publice cu mediul de afaceri ar
constitui un foarte mare avantaj, pentru ambele p ărți.
Spre exemplu, în ceea ce prive ște relația unei firme cu Agen ția Na țional ă de
Administrare Fiscal ă – ANAF, este extrem de important ca pl ătitorul de impozite s ă
în țeleag ă sarcinile fiscale pe care le are, s ă con știentizeze importan ța declar ării corecte
și a pl ății impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat pentru ca stat ul, la rândul s ău,
să poat ă oferi cet ățenilor servicii de calitate, dar și s ă se asigurare c ă to ți contribuabilii
sunt trata ți corect.
În prezent, ca și reprezentant al unei firme, acesta ajunge s ă se resemneze și s ă
considere raportul societate comercial ă – administra ție financiar ă, un r ău necesar. Dac ă
legisla ția se schimb ă repede, documentele se modific ă de cele mai multe ori prin
multiplicare, normele metodologice de aplicare a un ei legi apar mult mai târziu fa ță de
momentul intr ării reglement ării respective în vigoare, acestea sunt probleme al e unei
economii în tranzi ție în care se înva ță din gre șeli. Și astfel, chiar dac ă nimic nu pare
sigur, întreprinz ătorul este un lupt ător care se zbate pentru propria afacere.
Sunt de p ărere c ă eliminarea contactului direct între func ționarul de la ghi șeu și
cet ățean sau reprezentatul unei firme este un lucru foar te benefic, dat fiind faptul c ă se
pierde foarte mult timp doar pentru a ob ține o informa ție sau pentru a pl ăti un impozit,
de exemplu. Acest contact s-ar putea face de altfel prin intermediul mijloacelor
electronice, care sunt în prezent utilizabile, îns ă ar trebui mult mai mult promovat ă
utilizarea internetului și a tehnologiilor de vârf în cadrul istitu țiilor publice. Consider
că prin intermediul tehnologiilor avansate se va faci lita furnizarea de informa ții și
servicii publice de calitate.
Totu și dezvoltarea sectorului privat și extinderea lui în toate sferele societ ății
accentueaz ă tot mai pronun țat necesitea unei bune colabor ări între aceste dou ă domenii,
demonstrând totodat ă interdependen ța dintre ele și rolul lor în func ționarea de ansamblu
a economiei na ționale și a societ ății în ansamblu.

12 BIBLIOGRAFIE

 Cărpenaru St.D., Drept comercial român, ed. a 3-a, Ed . All Beck, Bucure ști, 2000.
 Morariu A., Suciu Gh., Contabilitatea institu țiilor publice, Ed. Universitar ă,
Bucure țti, 2004.
 Șerb ănic ă Daniel, Rela ții publice, Editura ASE, Bucure ști, 2003.
 Platis Magdalena, Economia Sectorului Public, Ed itura Universitar ă, Bucure ști,
2002.
 C.Iftimoaie și autorii, Administra ția public ă local ă în România în perspectiva
integr ării europene, Ed. Economic ă, Bucure ști, 2003
 L.G.Popescu, Comunicarea în administra ția public ă, Editura Tribuna Economic ă,
Bucure ști, 2003

 LEGE Nr. 7 din 18 februarie 2004, Republicat ă privind Codul de conduit ă a
func ționarilor publici.
 Legea nr. 271/2015 pentru stabilirea unor m ăsuri privind asigurarea func ționalit ății
institu țiilor și autorit ăților publice centrale și locale.
 Legea 209/2016 pentru modificarea și completarea OUG 193/2002 privind
introducerea sistemelor moderne de plat ă.
 Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la inform a țiile de interes public